r e z u m a t

Cuprins Introducere Capitolul I – MEDIUL CULTURAL 1.1 Definiții și abordări

1.1.1 Cultura – domeniu existențial și de cercetare Cultura, în cadrul disciplinelor sociale Teme și concepte Cultură și civilizație – separări și suprapuneri Definirea culturii – repere Elementele culturii – apropieri interdisciplinare

1.1.2 Perspective clasice și contemporane Perspectiva antropologiei evoluţioniste Perspectiva neoevoluționistă Abordarea funcționalistă Perspectiva relativistă Abordarea culturalistă, sau teoria culturală a personalității Perspectiva structuralistă Abordarea semiotică Perspectiva comunicațională

1.2 Cultură și valoare Problematica valorilor Concept, abordări și teorii Valoarea, între subiect și obiect Clasificarea și ierarhia valorilor Valoarea și spiritul “Dialogul” dintre Nietzsche și Freud

1.3 Specific și universal în cultură 1.3.1 Termeni 1.3.2 Raportul între universal și specific

Nivelul antropologic Nivelul istoric Nivelul axiologic Nivelul comunicațional

1.4 Concluzii Capitolul II – LOCUINȚA ȘI LOCUIREA 2.1 Omul și locuirea

Omul …și locuirea Locuința

2.2 Antropologia, arhitectura și locuirea 2.2.1 Elemente de antropologie 2.2.2 Antropologie în arhitectură 2.2.3 “Forme” de arhitectură 2.2.4 “Determinările” formale ale locuirii și locuinței

Clima și nevoia de adăpost Materialele, construcția și tehnologia Situl Apărarea Aspectele economice Religia

r e z u m a t

2.3 Posibilismul 2.3.1 Factorii primari ai alegerii

Religia Nevoile fundamentale Familia Poziția și rolul femeii Intimitatea Teritorialitatea Relațiile sociale Relația locuință-așezare Relația cu terenul și cu natura

2.3.2 Factorii secundari de influență 2.4 Cultura și locuirea – Modelul teoretic al lui Amos Rapoport

Cultura Dogonilor Cultura Haida Cultura Pueblo

2.5 Concluzii Capitolul III – ELEMENTE DE PSIHOLOGIE 3.1 Psihologia – definire și obiect de studiu 3.2 Metode de cercetare și de investigare 3.3 Personalitatea

3.3.1 Teorii și modele ale personalității 3.3.2 Carl Jung și tipurile sale de personalitate 3.3.3 Personalitățile dificile

Tipuri Implicații în proiectare și la nivelul locuirii

3.4 Fobiile Definire și clasificări Implicații în proiectare și la nivelul locuirii

3.5 Persoanele cu nevoi speciale Termeni, definiții și clasificări Implicații în proiectare și la nivelul locuirii

3.6 Concluzii Capitolul IV – INSTRUMENTE DE LUCRU PENTRU ARHITECȚI – EFICIENTIZAREA PROIECTĂRII ȘI PERSONALIZAREA LOCUIRII 4.1 Preambul – Clientul, între eșecul și reușita locuirii

4.1.1 Metoda Lindsay Asquith (studiul 1) 4.1.2 Preferințele personale – Influența profilului de personalitate asupra deciziilor legate de proiectarea și amenajarea locuinței (studiul 2)

4.2 Aplicații practice – Interdisciplinaritate în arhitectură 4.2.1 Instrumentul 1: Chestionar structurat – Arhitectură, antropologie și psihologie

Chestionar de proiectare Constatări și precizări

4.2.2 Instrumentul 2: Sondarea personalității – Testul Lüscher și produsul finit de arhitectură

Testul Lüscher Studiu de caz – Aplicarea şi interpretarea Testului Lüscher Constatări și precizări

4.3 Concluzii Capitolul V – CONCLUZII Bibliografie Lista și sursele figurilor

r e z u m a t

Cuvinte cheie

Arhitectură, antropologie culturală, psihologie, personalitate, locuire, locuință, personalizare

și eficiență în proiectare.

r e z u m a t

Rezumat

“Arhitectura este arta mamă. Fără o arhitectură a noastră, nu

avem sufletul civilizaţiei noastre proprii.” Frank Lloyd Wright

Argument

Arhitectura reprezintă materializarea în formă construită a spiritului unei epoci. Spiritul nu

este o noţiune abstractă, aşa cum ar putea părea la prima vedere, ci se referă la un

ansamblu de concepţii şi de manifestări împărtăşite de un grup sau de o comunitate.

Într-o încercare de definire a arhitecturii, Pierre Vago1 arăta că aceasta este “artă, ştiinţă,

tehnică, expresie a societăţii, expresia personalităţii; fenomen deopotrivă social şi plastic,

limbajul estetic al unei etici”.

În cazul arhitecturii vernaculare, “creatorul” este omul provenit dintr-o comunitate. Tot

ceea ce creează nu reflectă doar nevoile şi interesele sale biologice, sociale sau strict

utilitare, ci şi pe cele simbolice. Cultura din care omul provine îşi pune amprenta “genetic” şi

integral asupra artefactelor sale.

Arhitectura erudită este aceea în care arhitectul proiectant intervine ca o verigă

intermediară între construire și utilizator, între obiectul de arhitectură şi nevoile omului.

Atunci când proiectul nu corespunde modului de viață specific al celui din urmă, în acest

fapt se insinuează şi eșecul arhitecturii.

În trecut, în cazurile în care “se proiecta”, arhitectura era creată de obicei de arhitecții

proveniți din comunitate. În mod particular, locuințele erau concepute de arhitecți care se

manifestau într-un mediu cultural familiar. Aceștia cunoșteau cultura în care își desfășurau

activitatea, intuind adeseori cererea comanditarului. Astăzi, în condițiile globalizării și ale

liberei circulații, arhitecții proiectează oriunde, dincolo de comunitatea din care provin,

trecând atât granițe regionale în cadrul aceluiași stat, cât și limite teritoriale. Astfel,

problema este modul de proiectare pentru o anume cultură, astfel încât rezultatul să

“corespundă”, să respecte specificul din punct de vedere cultural.

1 Pierre Vago, arhitect funcţionalist francez, fost redactor şef al revistei L’Architecture d’Aujourd’hui, secretar

general al Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor (1948)

r e z u m a t

Arhitectul trebuie să posede un bagaj intelectual, profesional și cultural vast. Presupunând

că a reușit să depășească cu bine primele două cerinţe, rămâne în discuţie criteriul cultural –

poate un arhitect să cunoască, în cele mai mici detalii, toate culturile care există și care se

manifestă oriunde, în orice moment în care acestuia i s-ar cere să acționeze? Cu siguranță

nu, iar în acest caz a proiecta pentru o altă cultură devine un act cu o doză foarte mare de

subiectivism – într-o astfel de situație poate apărea o tensiune între arhitectura propusă și

valorile culturale ale utilizatorilor, ceea ce se va repercuta atât în receptarea şi înţelegerea

produsului final, cât şi în utilizarea sa.

Aşadar, aspectul cultural este foarte important, iar când peste acesta se suprapune şi cel al

personalităţii beneficiarului – trăsăturile sale psihologice, gândirea şi comportamentul

acestuia – , lucrurile încep să capete o complexitate sporită.

Obiectiv

Obiectivul studiului este îmbunătăţirea calităţii producţiei de arhitectură, în relaţia acesteia

cu utilizatorul. Aşa cum reiese încă din titlu, tema aleasă se referă la locuire şi la

personalizarea acesteia. Întrucât locuirea presupune şi locuinţa, personalizarea se adresează

în mod inevitabil şi celei din urmă.

Mai întâi de toate, trebuie spus că lucrarea îşi propune să sublinieze necesitatea înţelegerii

omului (viitorul beneficiar şi utilizator al produsului de arhitectură) atât din perspectiva sa

culturală, cât şi din cea psihologică. Această atitudine trebuie privită nu ca o corvoadă în

proiectare, ci ca un demers firesc, menit să faciliteze obţinerea unei cât mai satisfăcătoare şi

adecvate locuiri, specifică din punct de vedere cultural, pe deoparte, adecvată personalităţii

utilizatorului pe de altă parte – acesta este scopul principal al cercetării.

În subsidiar, o înţelegere mai rapidă a nevoilor utilizatorului ar însemna, pentru arhitect, o

eficienţă sporită în proiectare, dar şi o economie substanţială de timp, prin reducerea

timpului alocat discuţiilor uzuale cu beneficiarul.

Definirea termenilor

Având în vedere că obiectul de arhitectură presupune, în prealabil, existenţa unei relaţii

între viitorul utilizator şi arhitectul proiectant, considerăm că sunt necesare unele lămuriri

r e z u m a t

legate în primul rând de natura acesteia, aşa cum trebuie să fie văzută pe parcursul lucrării.

Sunt situaţii când, în funcţie de aspectul enunţat, sau doar pentru a evita repetarea

cuvântului, în loc de “om” utilizăm, în text, alţi termeni precum “beneficiar”, “utilizator” sau

“client”. Întrucât considerăm că legătura dintre arhitect şi utilizator nu trebuie să fie, în

principal, una de natură financiară, în consecință evităm pe cât posibil utilizarea termenului

“client”, acesta având din start o conotaţie pecuniară.

În prezenta cercetare omul este privit în două ipostaze, prima culturală, iar cea de a doua

psihologică – astfel, arhitectul trebuie văzut ca fiind profesionistul în domeniu ce întreprinde

acţiunile necesare în vederea înţelegerii celui căruia i se adresează.

Pentru prima ipostază considerăm ca fiind obligatorie utilizarea, ca mijloc de analiză, a

ramurii culturale a antropologiei, care se ocupă cu cercetarea omului integrat culturii sale, a

grupului sau comunității căreia îi aparține – cultura este un concept central al acesteia. O

mai bună înţelegere presupune necesitatea definirii Antropologiei și anume știința care se

ocupă cu studiul originii, evoluției și variabilității biologice a omului, în corelație cu

împrejurările naturale și social-culturale. Cuvântul antropologie provine din cuvântul

grec “anthropos”, care înseamnă “om". Termenul culturală face trimitere la înțelesul său

larg, incluzând câmpurile social, economic, politic, religios etc. ale comportamentului uman.

În ceea ce priveşte a doua perspectivă, facem precizarea că Psihologia este “ştiinţa care

studiază psihicul (procese, însuşiri, mecanisme psihice) utilizând un ansamblu de metode

obiective, în vederea desprinderii legităţilor lui de funcţionare, cu scopul cunoaşterii,

optimizării şi ameliorării existenţei umane”.2

Personalitatea, ca şi construct, se referă la psihic, acesta fiind suma a trei concepte:

temperament, aptitudini şi caracter. Temperamentul reprezintă dimensiunea energetico-

dinamică a personalităţii, aptitudinile se referă la inteligenţă şi la alte abilităţi speciale, în

timp ce caracterul vizează profilul psiho-moral al individului.

Tipul de personalitate se poate încadra într-unul din cele opt tipuri psihologice principale

definite de Carl Gustav Jung, prezentate pe larg în lucrare.

2 Mielu Zlate, op.cit., p.36, apud J. Piaget, P. Mounoud, J.P. Bronkart, Psychologie, Paris, Gallimard, 1987, p.38

r e z u m a t

Metodologie și structură

Metoda de lucru constă în cercetarea acelor domenii ale antropologiei şi psihologiei care,

prin studiile şi literatura puse la dispoziţie, sunt în măsură să conducă spre identificarea

informaţiilor esenţiale legate de elementele care influenţează locuirea şi locuinţa.

Din punct de vedere antropologic, ne interesează să descoperim atât factorii de influenţă ai

alegerii modului de locuire, cât şi pe cei ai formei locuinţei, literatura de specialitate fiind în

măsură să ne ajute în acest scop.

În ce priveşte a doua perspectivă, cea psihologică, urmărim să identificăm cele mai indicate

instrumente prin intermediul cărora să ne putem apropia de personalitatea beneficiarului.

În acelaşi timp, suntem interesaţi să surprindem şi alte aspecte legate de omul concret,

eventualele sale însuşiri particulare care, pe deoparte, s-ar putea răsfrânge asupra locuirii,

iar pe de altă parte asupra celei a arhitecturii locuinţei.

Într-o abordare multidisciplinară, pe parcursul lucrării ne plasăm în zonele de intersecţie a

arhitecturii cu antropologia şi psihologia, cele considerate ca fiind relevante şi utile pentru

obiectivele propuse. Caracterul multidisciplinar se conturează mai clar în capitolul ce

cuprinde instrumentele propuse spre analiză, dezbatere şi, de ce nu, spre utilizare.

Studiul se desfaşoară pe parcursul a cinci capitole, Capitolul V fiind dedicat concluziilor

generale.

Capitolul I investighează mediul cultural în ansamblu, cu scopul de a desprinde acele direcţii

şi elemente de sprijin pentru tema propusă. În acelaşi timp, urmărim să identificăm poziţia

Antropologiei în vastul câmp al mediului cultural, în special a antropologiei culturale de care

suntem interesaţi în mod special. Abordăm, astfel, probleme legate de concepte precum

cultură şi civilizaţie, valoare, dorinţă şi nevoie etc., dar ne ocupăm şi de noţiunile de specific

şi universal în cultură, de perspectivele de abordare ale acesteia, dar şi de alte aspecte

considerate a fi de interes pentru cercetarea de faţă. De asemenea, tot în primul capitol,

punctăm interferenţele dintre conceptul de cultură şi anumite probleme legate de un alt

vast domeniu de cercetare şi acţiune, Psihologia. În finalul capitolului, realizăm joncţiunea

aspectelor analizate cu Arhitectura în general şi cu locuirea în particular, având drept centru

de interes omul – acesta este punctul nodal în jurul căruia gravitează permanent prezentul

studiu.

r e z u m a t

Capitolul II tratează locuirea şi locuinţa din perspectivă antropologică, subliniind necesitatea

(am spune obligativitatea) apropierii arhitecturii de acest domeniu. Sunt analizate

problemele legate de arhitectura vernaculară şi cultă şi, în acest context, de “determinările”

formale în arhitectură, dar dincolo de abordarea deterministă este prezentată şi Teoria

Posibilistă, fiind interesaţi să descoperim factorii principali de influenţă ai alegerii modului

de locuire şi care au, în mod implicit şi inevitabil, un impact decisiv asupra aspectului formal

al locuirii şi locuinţei.

Dacă în capitolul anterior omul este privit preponderent din punct de vedere cultural,

Capitolul III îl abordează din perspectivă psihologică. Pentru scopul final al lucrării, suntem

interesaţi de patru paliere de acţiune şi investigare – primul se referă la tipurile de

personalitate, respectiv la trasăturile de personalitate ale indivizilor, al doilea atacă

problemele legate de personalităţile dificile, cel de-al treilea pe cele ale persoanelor cu fobii,

iar ultimul se ocupă de categoria celor cu nevoi speciale – la toate ne raportăm din

perspectiva influenţelor şi determinărilor pe care le pot exercita asupra locuirii şi locuinţei.

Menţionăm că din vastul mozaic de abordări ale Psihologiei, din varietatea disciplinelor de

bază dar şi a ramurilor sale, ne orientăm spre acele “domenii” şi probleme intuite ce pot fi

de real folos pentru scopul propus şi enunţat anterior.

Dacă în prima parte a Capitolului IV sunt prezentate pe larg două studii efectuate de

arhitecţi, cadre didactice în acelaşi timp, ilustrând preocupări similare cu cele ale cercetării

de faţă, în partea a doua propunem două instrumente de lucru pentru arhitecţi, vizând două

ţinte principale – personalizarea locuirii, pe deoparte şi, în subsidiar, eficientizarea

proiectării de arhitectură.

Descrierea lucrării

Așa cum menționam anterior, studiul își propune să sublinieze necesitatea înţelegerii

omului, viitorul beneficiar şi utilizator al produsului de arhitectură, în dubla sa ipostază –

culturală şi psihologică.

Cultura este sinonimă cu mediul particular de existenţă al omului. Fundamentul spiritual şi

afectiv al oricărei societăţi orientează deciziile şi comportamentele individului, astfel încât

omul poate fi înţeles prin intermediul formelor proprii de creaţie şi de expresie.

r e z u m a t

Arta, unul dintre domeniile esențiale ale culturii, prin variantele sale de manifestare –

literatura, muzica, dansul etc. – reprezintă expresii culturale. Arhitectura, ca “formă de artă

cu funcțiune”, participă din plin la acest fenomen.

Cele două concepte ale gândirii moderne, cultura şi civilizaţia, împart creaţia umană în două

categorii: creaţii simbolice şi creaţii instrumentale. În timp ce cultura este orientată spre

ideal, valori, semnificaţii, viaţă spirituală interioară, sprijinindu-se pe credinţe şi pe atitudini

subiective – colective şi individuale – civilizaţia este orientată spre real, bunuri și fapte.

Așadar, cultura se referă la “obiectele” cu funcţie esențial simbolică, prin care omul îşi

codifică şi îşi tezaurizează cunoaşterea – credinţe, idei, valori, simboluri şi atitudini. Civilizaţia

se referă la bunuri, tehnici, practici, norme şi instituţii produse de om, toate având scopul de

a-i satisface anumite nevoi materiale sau ideale. Întrucât cele două concepte interferează

permanent, între cultură şi civilizaţie nu se poate realiza o separare netă.

Activitățile umane au drept rezultat crearea de valori. Din acest punct de vedere,

“obiectele” sunt întruchipări concrete ale valorilor culturale. Însă, mai mult decât atât,

valoarea este obiectul unei dorințe, morale sau fizice – orice lucru “care prin prezenţa sau

prin întrebuinţarea lui poate să satisfacă această dorinţă se numeşte bun”.3 Oamenii își

însușesc doar acele bunuri care le satisfac anumite dorinţe şi nevoi. Valorile trebuie înţelese

ca idealuri şi aspiraţii, marcând opoziţia şi diferenţele dintre realitate şi ceea ce dorim,

dintre ceea ce este şi ceea ce trebuie să fie.

Arhitectura în general – şi în particular locuirea și locuinţa – ca formă de expresie artistică

(simbolică), dar şi ştiinţifică şi tehnică (materială), pendulează permanent între conceptele

de cultură şi civilizaţie. Mai mult, fiind o “formă de artă cu funcţiune”, aceasta se

materializează practic în construcţii (obiecte) care, prin natura funcţionalităţii inerente,

trebuie să satisfacă anumite nevoi, dar şi dorinţe.

În istoria arhitecturii există exemple de “obiecte” care au dat greş în relaţia lor cu

beneficiarul, tocmai din cauza eludării sau neînțelegerii importanței aspectelor enunțate

anterior. Unele dintre ele au fost și sunt considerate capodopere de arhitectură, însă

constituindu-se, în același timp, în exemple de evidentă neadecvare la utilizator – obiectele

de arhitectură propuse nu s-au suprapus peste modul de viaţă, peste dorinţele şi nevoile

beneficiarului.

3 Referire la citatul din Tudor Vianu, dat în Capitolul I, din Originea şi valabilitatea valorilor, în Opere, vol.8,

Bucureşti, Editura Minerva, 1979, p.150

r e z u m a t

Arhitectura este destinată omului – utilizatorul care urmează să folosească ceea ce i se

“dăruieşte”. În dubla sa ipostază, ca act de cultură dar și de civilizație, arhitectura presupune

permanenta modelare a mediului cu scopul satisfacerii nevoilor individului și ale

comunităţii. Drept urmare, arhitectul este “veriga” intermediară care intervine între

construire și om. Ca ființă culturală, omul are manifestări specifice, pe care arhitectul este

dator să le descopere și să le surprindă atât în ceea ce înseamnă general și peren, cât și în

ceea ce-l face pe un anume individ diferit de ceilalți. Acest lucru presupune abordarea celui

din faţa noastră atât ca fiinţă biologică şi socială (așa cum este tratat de Piramida lui

Maslow, dar și de diversele taxonomii sociologice), cât şi ca “fiinţă simbolizatoare”4 – din

păcate, de cele mai multe ori omul este analizat doar din primele două perspective ale sale.

Absolut toate aceste nevoi se reflectă în cultura și în civilizația popoarelor, iar cele două

concepte definesc, de fapt, modul de viață care se reflectă în tot ceea ce omul creează.

Artefactele sale intervin asupra mediului natural, modelând un cadru de viață specific.

Locuirea a fost studiată şi privită din multe unghiuri. De exemplu, Heidegger şi Norberg-

Schulz au pus accent pe relația dintre om, lucruri și locuire, dar nu la nivel utilitar, ci legat de

afectivitate, de locurile “trăite”, încărcate de semnificații. Întrucât locuirea presupune

locuinţa, ambele sunt legate intim. Felul în care locuința acționează asupra mediului natural,

dar şi asupra sistemului cultural şi social, se reflectă asupra comportamentului omului şi

comunităţii din care acesta face parte, dar şi asupra personalității individului. De aceea,

revenind la arhitect, acesta este responsabil de ceea ce propune în materie de locuire –

responsabil faţă de mediu, faţă de aşezare, faţă de stradă, dar mai ales faţă de om. Având în

vedere ipostazele acestuia, pentru a-i “propune” ceva cu adevărat de “trăit” şi de “locuit”,

arhitectul trebuie să-l cunoască îndeaproape – doar aşa i se pot descoperi adevăratele

nevoi.

Sub eşecul arhitecturii moderne “dezumanizante”, Antropologia culturală a intervenit în

arhitectură tocmai în acest scop şi ca un sprijin pentru cei care i-au acceptat ajutorul. În mod

aproape firesc, lucrurile au evoluat spre regionalismul critic promovat de Frampton, dar şi

spre arhitectura participativă – primul concept referindu-se la loc, iar al doilea, în esență la

om. Printre altele şi locul, dar mai ales omul determină locuirea. Dar, prin aceste

“intervenții” nu înseamnă că regionalismul critic şi arhitectura participativă au dus la

4 Vezi Ernst Cassirer, Eseu despre om. O introducere în filozofia culturii umane, București, Editura Humanitas,

1994, p.43

r e z u m a t

negarea arhitectului, că locul s-a substituit acestuia şi că omul l-a anihilat prin “pretenţiile”

sale. Din contra, ambele au ajutat la o înţelegere mai adecvată din partea arhitecților – şi a

locului, dar în special a omului.

Pentru ca un arhitect să se poată apropia de specificul cultural al unei comunități, sau al

beneficiarului său, condiția de bază este să folosească toate mijloacele în măsură să ajute în

acest scop – simplul contact (fie el și permanent pe timpul proiectării), sau discuțiile cu

acesta, nu ar fi întotdeauna de ajuns, întrucât de foarte multe ori nici măcar beneficiarul nu

știe de unde vine și cum este. În consecință, pe deoparte trebuie înțeleși factorii care

determină locuirea (atât la nivel formal, cât și funcțional) și, pe de altă parte, cei care o

influențează.

Abordările deterministe, realizate pe criterii legate de climă, materiale, tehnologie, sit,

aspecte economice etc., nu sunt în măsură să ne lămurească nici la nivelul aşezării, dar nici la

cel al locuirii si locuinţei propriu-zise. În schimb, Posibilismul ne ajută să înţelegem că omul

alege unde şi cum să locuiască şi să trăiască doar în concordanţă cu modul său de viaţă, ca

totalitate a aspectelor culturale, spirituale, materiale şi sociale ale grupului sau comunităţii

cărora le aparţine. Astfel, factorii primari (de natură socio-culturală) ai modului de viaţă –

care ne dau răspunsuri mult mai pertinente în legătură cu alegerea mediilor în care oamenii

au locuit sau locuiesc – sunt religia, nevoile fundamentale, familia, poziţia şi rolul femeii,

intimitatea, teritorialitatea, relaţiile sociale, relaţia locuinţă-aşezare, relaţia cu terenul şi cu

natura. Alături de aceştia, cei secundari anteriori (care din perspectiva deterministă erau

consideraţi ca fiind singurii “responsabili” ai formei de locuire, atât la nivelul aşezării, cât şi

al locuinţei în sine) intervin doar drept constrângeri, cu grade mai mici sau mai mari de

materializare.

Latura socio-culturală este esenţială pentru proiectarea de arhitectură şi, în consecinţă, de

neînlăturat, fiind mai importantă decât orice alt “determinant”. Orice eludare a acesteia

înseamnă, în ultimă instanţă, o neîmplinire a nevoilor și dorinţelor culturale, spirituale,

materiale şi sociale ale beneficiarilor, lucru enunțat de altfel și de Amos Rapoport, în

Conferința de la Seul5 – faptul că oamenii oricum îşi vor alege întotdeauna mediile de viaţă

(implicit locuinţele) dorite și potrivite. Dacă aspiraţiile nu le vor fi satisfăcute, în cel mai bun

5 Este vorba de Conferinţa anuală a Asociaţiei Americane a Educatorilor din domeniul Locuirii (American

Association of Housing Educators), desfăşurată în anul 1998, la Seul, în Corea de Sud.

r e z u m a t

caz vor reuşi să-şi modifice mediile (aşezările şi locuinţele) pentru a deveni adecvate

modului lor de viaţă sau, în cazul extrem, le vor părăsi.

Însă, pe lângă ipostaza culturală a omului, intervine și cea legată de personalitatea sa – în

acest sens, cercetarea se apropie și de vastul domeniu al Psihologiei.

Personalitatea, ca şi construct, se referă la psihic, acesta fiind suma a trei concepte –

temperament, aptitudini şi caracter. Temperamentul reprezintă dimensiunea energetico-

dinamică a personalităţii, aptitudinile se referă la inteligenţă şi la alte abilităţi speciale, în

timp ce caracterul vizează profilul psiho-moral al individului.

Conform teoriei lui Jung, psihicul sau personalitatea sunt alcătuite din trei subsisteme care

nu se confundă, dar care pe alocuri interferează – acestea sunt ego-ul, inconştientul

personal şi inconştientul colectiv. Libido-ul, ca energie psihică, se poate îndrepta spre

exteriorul sau spre interiorul fiinţei, de aici rezultând tipurile caracteristice cunoscute sub

numele de extravert şi introvert. Fiecare om cuprinde ambele valenţe de extravertire şi

introvertire, însă doar una devine dominantă, dictând modul de comportare al acestuia. Pe

lângă cele două, intervin şi acele funcţii care-l ajută pe om să se relaţioneze atât cu lumea

interioară, cât şi cu cea exterioară – funcţia raţională (gândirea şi sentimentul) şi cea

iraţională (sensibilitatea şi intuiţia). Prin intermediul raţionalităţii omul percepe realitatea,

prin operare cu termeni dihotomici de plăcut/neplăcut şi adevarat/fals, în timp ce funcţia

iraţională stă la baza trăirii experienţelor umane. Din perspectiva lui Jung, fiecare om

posedă toate cele patru funcţii – introversie, extraversie, raţionalitate şi iraţionalitate – ,

rezultând 8 tipuri psihologice majore având caracteristici şi implicaţii diferite la nivelul

gândirii şi acţiunii umane.

Aspectele enunțate se referă la toţi indivizii. Însă, în acelaşi timp, printre aceştia există o

gamă largă de “alte” persoane care au probleme legate de relaţionare şi socializare pe

deoparte, iar pe de altă parte dificultăţi în ceea ce priveşte raportarea şi adaptarea la mediul

fizic sau la cel înconjurător natural. Personalităţile dificile, persoanele cu fobii, dar şi cele cu

nevoi speciale au cerințe specifice, generate chiar de problemele care le marchează

existenţa.

Legătura dintre arhitectură şi psihologie este evidentă de foarte mult timp – de felul în care

arhitectura se raportează la om depind percepţia şi “trăirea” produselor acesteia, felul în

care psihicul omului este afectat în mod pozitiv sau negativ.

r e z u m a t

Apropierea de psihologie este importantă întrucât acest demers poate ajuta la descoperirea

unor relaţii între tipul de personalitate şi arhitectură, în mod special dacă ne raportăm la

locuire şi locuinţe – tipul de personalitate trebuie sa aibă implicaţii în abordarea proiectării

locuinţelor şi, implicit, în ameliorarea locuirii. Dacă ne raportăm la a doua categorie de

persoane, cele având personalităţi dificile sau acelea cu probleme şi nevoi speciale,

implicaţiile asupra arhitecturii locuinţelor şi asupra modului de locuire sunt, de asemenea,

numeroase.

Ținând cont de toate acestea, credem că datoria arhitectului este să descopere şi să

surprindă, prin varietatea de mijloace aflate la dispoziție, toate caracteristicile și trăsăturile

omului din faţa sa, nu doar pe cele social-culturale, extrem de importante, ci şi pe acelea de

natură psihologică. Astfel, studiile prezentate în lucrare se plasează pe linia diverselor

preocupări interdisciplinare – fie că se utilizează Sintaxa Spaţială (Space Syntax) și Graficul-J

ca instrumente de bază, fie instrumentul psihometric Myers-Briggs Type Indicator (MBTI),

cel de autoevaluare Kiersey Temperament Sorter (KTS), sau altele asemenea, aceste abordări

ilustrează intenția unor arhitecți și, de altfel, cadre didactice din domeniu, de a descoperi

relațiile de natură culturală și psihologică și nu numai, între beneficiar și locuirea specifică

lui. Din aceste studii se pot desprinde unele informații ce pot constitui baza unor cercetări,

dezvoltări și utilizări ulterioare.

În orice demers legat de proiectare, arhitecţii sunt obişnuiți să-şi “intervieveze” viitorii

beneficiari în legătură cu nevoile acestora, legate atât de locuire, cât şi de viitoarea locuinţă

pe care şi-o doresc. Însă, pe lângă această realitate și în legătură directă cu cele ilustrate

până acum, tocmai în acest context se încadrează și instrumentele propuse în finalul lucrării.

Chestionarul structurat și Testul Lüscher se pot utiliza fie independent, fie combinate, cu

scopul de a recepționa cât mai multe informații din partea celui care ni se adresează. Acest

demers este menit să ne apropie de o locuire cât mai adecvată culturii și personalității

beneficiarului.

Dincolo de faptul că sunt doar ipoteze de lucru, acestea nu au pretenția de a fi exhaustive și

atotcuprinzătoare, ci se constituie într-o invitație la dialog în cadrul breslei, dar mai ales la

unul interdisciplinar, cu scopul de a le îmbunătăți, completa și transforma în autentice

instrumente pentru viitor – aceasta presupune, în primul rând, validarea lor.

Astfel de instrumente, precum și altele adecvate scopului, pot fi utilizate de arhitecți în

primul rând în domeniul locuirii individuale, respectiv în relația directă cu beneficiarul. În

r e z u m a t

același timp însă, pot fi aplicate la nivelul locuirii sociale – primăriile și alte instituții

interesate le pot folosi pentru a se apropia cât mai mult de nevoile reale ale potențialilor

utilizatori. De asemenea, se pot aplica în domeniul locuirii colective – cunoscându-și mai

bine viitorii clienți, atât din punctul de vedere al orientării lor culturale, cât şi din acela al

preferinţelor legate de personalitatea acestora, investitorii sau antreprenorii ar putea

îmbogăţi şi diversifica gama partiurilor şi amenajărilor propuse în locuinţe, sau în

ansamblurile rezidenţiale. În aceste cazuri se impun, cu atât mai mult, colaborarea și

coordonarea interdisciplinară între arhitecți, antropologi, psihologi, sociologi și specialiști

din alte discipline, proces menit să furnizeze toate informațiile importante necesare unor

asemenea abordări.

Nu în ultimul rând, astfel de probleme se pot pune și în învățământul de arhitectură.

Studenții ar putea începe să se familiarizeze, încă din timpul studiilor, în legătură cu

aspectele culturale și de natură psihologică pe care locuirea le presupune, prin implicarea

acestora în scenariile unor locuiri personalizate, impuse chiar de criteriile stabilite în

vederea întocmirii temelor de proiectare.

Prin prezentarea celor două instrumente nu ne dorim, nici pe departe, să trasăm o regulă

exhaustivă, sau să impunem utilizarea acestora, ci doar să ne încadrăm în tendinţele

interdisciplinare, considerate de noi ca fiind menite să stabilească obţinerea unui set de

criterii necesare îmbunătățirii locuirii.

În final, menționăm că acest demers nu anulează creativitatea și rolul arhitectului. În acord

cu cele trei calități vitruviene pe care trebuie să le îndeplinească un edificiu –

firmitas, utilitas, venustas – cu siguranță că arhitectul trebuie să dovedească abilitatea

esenţială de a balansa propriile opţiuni cu nevoile reale ale beneficiarului, prin înglobarea în

proiectare a aspectelor legate de cultura și personalitatea celui care i se adresează. Aceasta

presupune multă sensibilitate şi competență, făcând, de fapt, diferenţa între un novice și

adevăratul profesionist.

r e z u m a t

Bibliografie

Cărți

1. Aitken, S., Family Fantasies and Community Space, Rutgers University Press, New Jersey, 1998

2. Aron, Raymond, La philosophie critique de l'histoire, Paris, Librairie Philosophique, J. Vrin, 1969

3. Asquith, Lindsay, Space Use and Claim, An Evaluation of the Domestic Spatial Arrangement in Family Homes, Oxford Brookes University, 2003

4. Auregan, Pierre; Palayret, Guy, Zece etape ale gândirii occidentale, Bucureşti, Editura Antet, 1998

5. Banham, Reyner, Theory and Design in the First Machine Age, New York, F.A. Praeger, 1960

6. Biciușcă, Florin, Experimentul “Cățelu”, Editura LiterNet, 2005

7. Blaga, Lucian, Trilogia culturii, în Opere, Vol. 9, Bucureşti, Editura Minerva, 1985

8. Blom, Huib, Dogon Images and Traditions, Brussels: Momentum Publication, 2011

9. Bonte, Pierre; Izard, Michel, Dicţionar de etnologie şi antropologie, Iaşi, Editura Polirom, 1999

10. Braudel, Fernand, Gramatica civilizaţiilor, Vol. I şi II, Bucureşti, Editura Meridiane, 1994

11. Cassirer, Ernst, Eseu despre om. O introducere în filosofia culturii umane, Bucureşti, Humanitas, 1994

12. Chneweiss, Albert E.L.; Jacob, Odile, L’anxiété au quotidien, Paris, 1991

13. Compagnon, Antoine, Cele cinci paradoxuri ale modernității, Cluj-Napoca, Echinox, 1998

14. Contal, Marie-Helene; Revedin, Jana, Sustainable Design, Basel, Boston, Berlin, Birkhäuser Verlag AG, 2009

15. Cottraux, J., Obsessions et compulsions, Paris, PUF, 1989

16. Debray, Quentin; Nollet, Daniel, Les pesonnalités pathologiques: aproche cognitive et thérapeutique, Paris, Masson, 1995

17. Deffontaines, Pierre, Géographie et Religions, Paris, Librairie Gallimard, 1948

18. Dewey, Sadka, Teste de personalitate, București, Meteor Press, 2007

19. Dilthey, Wilhelm, Construcţia lumii istorice în ştiinţele spiritului, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1999

20. Dilthey, Wilhelm, The Formation of the Historical World in the Human Sciences, în Selected Works, Vol. III, Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 2002

21. Doquet, Anne; Camara, Sory, Les masques dogon. Ethnologie savante et ethnologie autochtone, Paris, Karthala, 1999

22. Dovey, K., Home and Homeless. Home Environments, New York, Plenum Press, 1985

23. Dowling, R., Home, Oxford, Routledge, 2006

24. Eco, Umberto, Opera deschisă, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1969

25. Eco, Umberto, Tratat de semiotică generală, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982

26. Förster, Wolfgang, Housing In The 20th and 21st Centuries / Wohnen im 20. Und 21. Jahrhundert, München, Berlin, London, New York, Prestel, 2006

27. Lascu, Nicolae (coordonator), Funcțiune și formă, Editura Meridiane, București, 1989

28. Gardiner, Stephen, The House. Its Origins and Evolution, Chicago, Ivan R. Dee, 2002

29. Goodman, Norman, Introducere în sociologie, Bucureşti, Editura Lider, 1998

30. Grünberg, Ludwig, Axiologia şi condiţia umană, Bucureşti, Editura Politică, 1987

31. Heidegger, Martin, Originea operei de artă, Bucureşti, Editura Univers, 1983

32. Herskovits, Melville Jean, L’acculturation: le processus de la transmission culturelle, în Herskovits, Melville Jean, Les bases de l’anthropologie culturelle, Paris, Payot, 1967

r e z u m a t

33. Hillier, Bill, Space is the Machine: A Configurational Theory of Architecture, Cambridge, Cambridge University Press, 1996

34. Hindrichs, Dirk U.; Daniels, Klaus, plusminus20⁰/40⁰latitude: Sustainable Building Design in Tropical and Subtropical Regions, Stuttgart / London, Edition Axel Menges, 2007

35. Hoomeijer, Fransje; Meyer, Han; Nienhuis, Arjan, Dutch Water Cities, Amsterdam, Sun Publishers And Authors, 2009

36. Hughes, Thomas P.; Hughes, Agatha C., Lewis Mumford Public Intellectual, New York Oxford, Oxford University Press, 1990

37. Huntington, Samuel P., Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, Bucureşti, Editura Antet, 1998

38. Hutchinson, R.W., Prehistoric Crete, Harmondsworth, Penguin Books, 1962

39. Lalo, Charles, Les structures maîtreses de la beauté industrielle, Paris, PUF, 1957

40. Lelord, François; André, Christophe, Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile, București, Editura Trei, 2003

41. Leroi-Gourhan, André, Gestul şi cuvântul, Vol. I şi II, Bucureşti, Editura Meridiane, 1983

42. Lévi-Strauss, Claude, Antropologie structurală, Bucureşti, Editura Politică, 1978

43. Linton, Ralph, Fundamentul cultural al personalităţii, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1968

44. Llorella, Anja, New Minimalist Houses, New York, Collins Design and LOFT Publications, 2006

45. Long, Kieran, The New Architectural generation, London, Laurence King Publishing, 2008

46. Lotman, Yuri, Studii de tipologia culturii, Bucureşti, Editura Univers, 1974

47. Malița, Mircea, Idei în mers, Vol. II, Bucureşti, Editura Albatros, 1981

48. Marcus, C.C., House as a Symbol of Self, Berkeley, Conari Press, 1995

49. McLuhan, Marshall, Mass-media sau mediul invizibil, Bucureşti, Editura Nemira, 1997

50. Moles, Abraham, Sociodinamica culturii, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1974

51. Morin, Edgar, Le paradigme perdu: la nature humanine, Paris, Seuil, 1973

52. Mumford, Lewis, Arts and Techniques, London, Oxford University Press, 1952

53. Mureșan, Pavel, Culoarea în viaţa noastră, Bucureşti, Editura Ceres, 1987

54. Noica, Constantin, Modelul cultural european, Bucureşti, Editura Humanitas, 1993

55. Norberg-Schulz, Christian, Genius Loci: Towards a Phenomenology of Architecture, New York, Rizolli, 1979

56. Pavese, Cesare, Journal, Paris, Gallimard, 1958

57. Pichot, P., Les Tests Mentaux, Paris, PUF, 1991

58. Prigogine, Ilya, Isabelle Stengers, Noua alianţă. Metamorfoza ştiinţei, Bucureşti, Editura Politică, 1984

59. Radu, Cezar, Artă şi convenţie, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989

60. Raglan, F.R.S., The Temple and The House, New York, W.W. Norton & Co., 1964

61. Ralea, Mihai, Explicarea omului, în Scrieri, Vol. 1, Bucureşti, Editura Minerva, 1972

62. Rapoport, Amos, House, Form and Culture, Prentice-Hall Inc., New Jersey, Englewood Cliffs, 1969

63. Redfield, Robert, The Primitive World and It’s Transformations, Ithaca, New York, Cornell University Press, 1953

64. Régimont, Bénédicte, Spune-mi cum ți-e casa, ca să-ți spun cine ești, București, Editura Trei, 2010

65. Ricoeur, Paul, Eseuri de hermeneutică, Bucureşti, Editura Humanitas, 1995

66. Riedel, Manfred, Comprehensiune sau explicare. Despre teoria şi istoria ştiinţelor hermeneutice, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1989

67. Riegl, Alois, Istoria artei ca istorie a stilurilor, Bucureşti, Editura Meridiane, 1998

68. Robinson, David J., Disordered Personality, London, Ontario, Rapid Psycler Press, 1996

r e z u m a t

69. Roskies, Ethel, Stress Management and the Healthy Type A, New York, The Guilford Press, 1987

70. Shoenauer, N.; Seeman, S., The Court Garden House, Montreal, McGill University Press, 1962

71. Smith, Manuel J., When I Say No, I Feel Guilty, New York, Bantam Books, 1975

72. Taut, Bruno, Houses and People of Japan, Tokio, Sanseido Co., 1958

73. Tănase, Alexandru, Cultură şi civilizaţie, Bucureşti, Editura Politică, 1977

74. Tellenbach, H., La Mélancolie, Paris, PUF, 1979

75. Tobin, C., La Schizophrénie, Paris, Odile Jacob, 1990

76. Todorov, Tzvetan, Teorii ale simbolului, Bucureşti, Editura Univers, 1983

77. Toffler, Alvin, Powershift. Puterea în mişcare, Bucureşti, Editura Antet, 1995

78. Valade, Bernard, Cultura, în Vol. Tratat de sociologie, Bucureşti, Editura Humanitas, 1997

79. Vatimo, Gianni, Sfârşitul modernităţii, Constanţa, Editura Pontica, 1993

80. Vianu, Tudor, Literatura universală şi literatura naţională, în Opere, Vol. 10, Bucureşti, Editura Minerva, 1982

81. Vianu, Tudor, Originea şi valabilitatea valorilor, în Opere, Vol. 8, Bucureşti, Editura Minerva, 1979

82. Wagner, Roy, The Invention of Culture, Chicago / Londra, The University of Chicago Press, 1975 / 1981

83. Woodrow, W. Clark II, Sustainable Communities, New York, Springer Science + Business Media, 2010

84. Zlate, Mielu, Introducere în psihologie, Iași, Editura Polirom, 2000

85. Zorn, Fritz, Mars, Paris, Gallimard, 1982

Articole, periodice, publicații on-line

1. Aguilar-Moreno, Manuel, Aztec Architecture, Part 1+2, http://www.famsi.org/research/aguilar

/Aztec_Architecture_Part1.pdf; http://www.famsi.org/research/aguilar/Aztec_Architecture_Part2.pdf

2. Archer, L., Systematic Methods for Designers, în Design, Partea a 2-a, 1964

3. Asquith, Lindsay, Evaluating and Illustrating Domestic Space Use: Collecting and Analysing Behavioural Data for Space Syntax Analysis, University of Sydney, http://www.space.bartlett.ucl.ac.uk/events/sc06/ proceedings/asquith-sssc.pdf

4. Avramescu, Monica Delia, Psihologia persoanelor cu nevoi speciale, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007, http://www.scribd.com/doc/7904384/psihologia-persoanelor-cu-nevoi-speciale

5. Benfield, Kaid, A new Native American village based on tradition helps a Tribe reclaim its sustainable roots, 2012, http://bettercities.net/news-opinion/blogs/kaid-benfield/17459/new-native-american-village-based-tradition-helps-tribe-recla

6. Berescu, Cătălin, Satelitul, mobilul și locuirea minimală, http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptaminii/articol/satelitul-mobilul-locuirea-minimala

7. Bey, Aziza Braithwaite, The Role of Women in Kemet, Dogon, Mayan and Tsalagi Societies, http://www.lesley.edu/journals/jppp/11/JPPPBBey.pdf

Blunt, A., Cultural Geography: Cultural Geographies of Home, în Progress in Human Geography, Nr. 29(4), 2005

8. -, Carl Jung: Analytical Psychology, http://www.ivcc.edu/uploadedFiles/_faculty/_mangold/ Carl%20Jung%20-%20Analytic%20Psychology.pdf

9. Chapman, Tony, Architecture 03. The RIBA Awards, Merrell, 2003

10. Chapman, Tony, Architecture 04. The RIBA Awards, Merrell, 2004

11. Chapman, Tony, Architecture 05. The RIBA Awards, Merrell, 2005

12. Chapman, Tony, Architecture 09. The RIBA Awards, Merrell, 2009

r e z u m a t

13. Clapham, D., Housing Pathways: A Post Modern Analytical Framework, în Housing, Theory and Society, Nr. 19, 2002

14. Crooke, Pat, Communal Building and the Architect, în Architect’s Yearbook 10, Londra, Paul Elek, 1962

15. Dancourt, G., La personnalité histérique, în La Revue du practicien, 1945, pp.2550-2555

16. De Carlo, Giancarlo, în Architectural Solutions for Urban Housing, http://www.cleandesign05.co.uk/ Architectural%20Solutions%20for%20Urban%20Housing.htm

17. Devlin, A.S., Gender-Role and Housing Preferences, în Journal of Environmental Psychology, Nr. 14(3), 1994

18. Duffey, M.; Bailey, S.; Beck, B.; Barker, D., Preferences in Nursing Home Design, în Environment and Behaviour, nr.18(2), 1986

19. Franklin, B.J., Discourses on Design: Perspectives on the Meaning of Housing Quality and “Good” Housing Design, în Housing, Theory and Society, Nr. 18, 2001

20. Gale, Amanda; Park, Nam-Kyu, Desired and Achieved Privacy and Interaction in Multigenerational Homes, în Journal of the Housing Education and Research Association, Vol.37, Nr. 1, 2010

21. Georgiu, Grigore, Cultură și comunicare, București, SNSPA, 2011-2012

22. Gosling, S.; Ko, S.J.; Mannarelli, T.; Morris, M., A Room With a Cue: Personality Judgments Based on Offices and Bedrooms, în Journal of Personality and Social Psychology, Nr. 82, 2002

23. Holloway, Dennis R., Sun Tempered Architecture. A Simple Design methodology for Passive Solar Houses, 2011, http://www.dennisrhollowayarchitect.com/simpledesignmethodology.html

24. -, Housing and Society, în Journal of the Housing Education and Research Association, Vol. 37, Nr. 1, 2010

25. Ilie, Sandina, Strategii și metode de cercetare psihologică, http://www.actrus.ro/reviste/2_2004/r7.pdf

26. Ioan, Augustin, Introducere la locuinţele anului 2000, 2006, http://atelier.liternet.ro/articol/3134/Augustin-Ioan/Introducere-la-locuintele-anului-2000.html

27. Ioan, Augustin, Un oraș creștin. O arhitectură extremă. O proiectare pro bono, 2008, http://atelier.liternet.ro/articol/2719/Augustin-Ioan/Un-oras-crestin-O-arhitectura-extrema-O-proiectare-pro-bono.html

28. Ioan, Augustin; Berescu, Cătălin, Arhitectura pentru săraci, 2005, http://atelier.liternet.ro /articol/2928/Augustin-Ioan-Catalin-Berescu/Arhitectura-pentru-saraci.html

29. Jackson, J.B., Pueblo Architecture and Our Own, în Landscape, III, Nr. 2, 1953-1954

30. Jodidio, Philip, Architecture Now! 6, Taschen, 2009

31. Kaiser, F.G.; Fuhrer, U., Dwelling: Speaking of an Unnoticed Universal Language, în New Ideas in Psychology, Nr. 14(3), 1996

32. Liebmann, Matthew; Ferguson, T. J.; Preucel, Robert W., Pueblo Settlement, Architecture, and Social Change in the Pueblo Revolt Era, A.D. 1680 to 1696, în Journal of Field Archaeology, Vol. 30, Nr. 1, Boston University, 2005, http://www.fas.harvard.edu/~liebarch/docs/Liebmann,%20Ferguson, %20and%20Preucel%202005.pdf

33. Matthews, Carl; Hill, Caroline; Case, F. Duncan; Allisma, Tom, Personal Bias: The Influence of Personality Profile on Residential Design Decisions, în Housing and Society, Journal of the Housing Education and Research Association, Vol. 37, Nr. 1, University of Minnesota, 2010, http://www.housingeducators.org/Journals/ H%20&%20S%20Vol_37_No_1_Personal_Bias_The_Influence_of_Personality_Profile_on_Residential_Design_Decisions.pdf

34. Matzal, Andra, Pro și Contra – “Mallificarea” periferiilor – când luxul ia locul sărăciei, 2001, http://totb.ro/pro-si-contra-mallificarea-periferiilor-cand-luxul-ia-locul-saraciei

35. Melhuish, Clare, Thinking Architecture, în Architecture Paper, Nr. 1, British Council, 2011

36. Melhuish, Clare, Why Anthropology?, în Architectural Digest, Vol. 66, Nr. 11-12, 1996

37. Nițulescu, Dana Cornelia, Procesul de gentrificare a spațiilor de locuit urbane. Concept și explicații alternative, http://www.iccv.ro/oldiccv/romana/revista/rcalvit/pdf2/cv2006.3-4.a04.%20Nitulescu_Dana.pdf

r e z u m a t

38. Palmon, Ruth, Houses Undergoing Psychoanalysis: Gehry’s Residence, Venturi’s Mother’s House and Johnson’s Glass House, Massachusetts Institute of Technology (M.I.T.), iunie 2002, http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=houses%20undergoing%20psychoanalysis%3A%20gehry%E2%80%99s%20residence%2C%20venturi%E2%80%99s%20mother%E2%80%99s%20house%20and%20johnson%E2%80%99s%20glass%20house&source=web&cd=1&ved=0CB8QFjAA&url=http%3A%2F%2Fdspace.mit.edu%2Fbitstream%2Fhandle%2F1721.1%2F69437%2F50775692.pdf%3Fsequence%3D1&ei=JdV9UJ9p5tDhBIvxgcAD&usg=AFQjCNGik7HbelIlIVOoAwN0wZAGsfh1tw

39. Philips, K.A.; Gunderson, J.G., Hirschfeld, R.M., Smith, L.E., A Review of the Depressive Personality, în American Journal of Psychiatry, Nr. 147, 1990

40. Popescu, Ana-Maria, Sărăcia extremă, o problemă ocolită de autorități, http://www.observatorcultural.ro/ Saracia-extrema-o-problema-ocolita-de-autoritati*articleID_14256-articles_details.html

41. Rapoport, Amos, Using “Culture” in Housing Design, în Housing and Society, Vol. 25, Nr. 1+2, 1998

42. Rapoport, Amos, Yagua, or the Amazon Dwelling, în Landscape, XVI, Nr. 3, 1967

43. Sebba, R., Churchman, A., Territories and Territoriality in the Home, în Environment and Behaviour, Nr. 15(2), 1983

44. Shroeder, A.H., Man and Environment in the Verde Valley, în Landscape, III, Nr. 2, iarna 1953-1954

45. Team 10, The Doorn Manifesto, http://www.team10online.org/team10/text/doorn-manifesto.htm

46. -, UNESCO, The 2009 UNESCO Framework For cultural Statistics (RCS), Paris, 2009, http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=unesco%20framework%20for%20cultural%20statistics%20(rcs)%2C%20paris%2C%202009&source=web&cd=5&cad=rja&ved=0CDgQFjAE&url=http%3A%2F%2Fwww.culturalpolicies.net%2Fweb%2Ffiles%2F134%2Fen%2FFCS_2009.doc&ei=YNB9UJHWFKbT4QTT7oGIBA&usg=AFQjCNEpgEFf7KmAQ1SgaeC8m9W56XbwXA

47. Zahariade, Ana Maria, Arhitectură, Locuire, Oraș, note de curs, U.A.U.I.M., http://www.uauim.ro/ departamente/itcp/discipline/ALO/C1.2-curs-introductiv.pdf

48. Zahariade, Ana Maria, Arhitectură, Locuire, Oraș, note de curs, U.A.U.I.M., http://www.uauim.ro /departamente/itcp/discipline/ALO/C6.1-antropologica_2012.pdf

Referințe web

1. Canadian Museum of Civilization, în Warfare, http://www.civilization.ca/cmc/exhibitions/aborig/haida/ havwa01e.shtml

2. Dogon Creational Myths, http://www.bibliotecapleyades.net/mitos_creacion/esp_mitoscreacion_1.htm

Dogon, http://www.crystalinks.com/dogon.html

3. First Nations Art, Northwest Coast, http://toby.library.ubc.ca/subjects/subjpage1.cfm?id=1017

4. Gwaii Haanas National Park Reserve and Haida Heritage Site, The People, http://www.pc.gc.ca/pn-np/bc/gwaiihaanas/natcul/natcul2.aspx

5. Haida Architecture, Simon Fraser University, The Bill Reid Centre, http://www.sfu.ca/brc/art_architecture/ nw_coast_architecture/haida-architecture.html

6. Haida Architecture, http://www.sfu.ca/brc/art_architecture/nw_coast_architecture/haida-architecture.html

7. Haida Cultural Values, http://www.sfu.ca/haida-ebm/haida_cultural_values/

8. Haida EBM Principles, http://www.sfu.ca/haida-ebm/haida_cultural_values/haida_val_2/

http://www.pc.gc.ca/pn-np/bc/gwaiihaanas/natcul/natcul2.aspx

9. Haida (Native Group), http://www.thecanadianencyclopedia.com/articles/haida-native-group

10. Pueblo Architecture, http://www.britannica.com/EBchecked/topic/482743/pueblo-architecture

11. Taos Pueblo, 2012, http://www.bigpictureagriculture.com/2012/08/taos-pueblo.html

12. Testul Culorilor (Lüscher), http://www.scribd.com/doc/81620245/Testul-Culorilor-Lusher

r e z u m a t

13. The Dogons of Mali, West Africa, http://www.mrkeith.org/rkeith5e.htm

14. The Quest for Order in the Man-Made, University of Notre Dame, http://ocw.nd.edu/architecture/nature-and-the-built-environment/lecture-2/lecture-2

15. Totem Poles, http://www.sfu.ca/brc/art_architecture/totem_poles.html

16. www.architecturelist.com

17. www.dezeen.com

18. www.inhabitat.com