3

CuprinsEgo-landPoezia şi FrancofoniaUn spectacol cu o singură repetiţie,,Debate”

ImaginariumGalben linoleumPiaţa Iancului, 9:23 AM#Haikunoi

Dosar ,,Ion Barbu“Între matematică şi poezieJoc iniţiaticTraduceri din lirica lui Ion Barbu

GrafoscopRecenzie ,,Marele Gatsby”

DiludiumÎn gura mareNu-mi este indiferent că...Gândeşte pozitiv! UnTeatruPaştele în viaţa tinerilorLa ce facultate vreau?Mikey şi Doza de haşMuzică, film, cărţi

468

101112

151821

23

2526283032343738

4

Poezia şi Francofonia - Haikunoi 2017 Miruna Hinoveanu

prof. coordonatori: Adelina Vîlcu & Aura Mircea

Pe data de 20 martie aproape 274 de milioane de francofoni de pretutindeni celebrează vorbirea limbii franceze. Intenția, indiferent de loc şi de oameni, este organizarea unui spațiu convivial definit de ideea de cultură şi animat de activități diverse, toate menite să consolideze conceptul de francofonie dincolo de

barierele geografice care i se impun uneori. Căci limba franceză este o patrie în sine, dacă ne amintim de ideea atât de puternică a lui Albert Camus.

Şi ce mod mai bun de a cuprinde întregul spirit al limbii dacă nu cuvintele, potrivite în contextul unui joc al poeziei? Aşa se face că Ambasada Franței în România, în colaborare cu Institutul Francez, propune pentru al treilea an (ca urmare a reuşitei edițiilor trecute) Picnicul Poetic - eveniment care se va desfăşura în 2017 în 85 de locuri simultan. Singura condiție este crearea unui haïku, poezie care totalizează 17 silabe (3 versuri a câte 5-7-5 silabe). Esența conceptului japonez haïku este legătura cu Cosmosul: anotimpurile, mediul, propriul imaginar ca parte a întregului lumii şi, în contextul Zilei Internaționale a Francofoniei, simbolurile culturii şi civilizației franceze: la Tour Eiffel - ,,la grande dame en fer”, Marianne- le symbole de la République etc.

În 2017, Picnicul Poetic a trecut sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui Republicii.

La Liceul Teoretic “Ion Barbu”, tinerii elevi ai claselor IX - XI participă la Picnicul Poetic prezentând poeziile lor haïku într-un format mai puțin convențional. Ei împărtăşesc, astfel, emoțiile primăverii şi creației poetice în limba franceză cu elevi din țară şi din străinătate. Dincolo de această conexiune de context, scrisul prin natura lui implică exprimarea propriei individualități, deci, deschiderea sinelui în fața lumii. Faptul că aceste sentimente sunt vehiculate prin cuvinte din franceză permite răspândirea creațiilor într-un spatiu de socializare mult mai larg, evenimentul #Haikunoi2017 fiind gazduit de Facebook.

5

6

Un spectacol cu o singură repetiţieAdrian Oprea

Copiii au o imaginație bogată, adolescenții pun în practică de cele mai multe ori dorințele copilăriei sau vreun vis de aiurea, dar cine ar putea spune că adulții nu sunt și ei creativi? Ei bine, cu toţii suntem tentaţi să dăm drumul imaginaţiei când vine vorba de joc. Înainte de Dragobete

cu o săptămână, Doamna profesoara de română ne-a întrebat dacă ne-am gândit să facem ceva deosebit pentru acestă ocazie. Pentru că la acel moment nu ne preocupase faptul, şi nici idei nu prea aveam, iar timpul era în fond foarte scurt, ne-a propus sărbătorirea Dragobetelui printr-o paradă. Probabil sunteți curioși să aflați ce paradă. Ei bine, o să vorbesc mai întâi despre cum a fost văzută ideea de către elevi. Cred că ştiţi că nu ne caracterizează entuziasmul întotdeauna, că adesea lucrurile la început nu par a fi cine ştie ce. Noi am privit-o ca pe o simpla paradă în care cupluri renumite de personaje din literatură căpătau viaţă pentru câteva minute în interpretarea noastră. Gândită la nivelul claselor a 10-a, parada ne-a câştigat pe parcurs, prin ineditul ei. Urma să căutăm costume adecvate epocii, fiecare cuplu să coopteze un narator şi împreună să realizăm prezentarea acelei poveşti de iubire, să alegem un fond sonor care să se potrivească. Încă de la început au fost puţin debusolaţi. Colegii mei indeciși au ales cu greu din lista cuplurilor pe cel care l-au considerat potrivit pentru ei și partenerul lor (în gând îmi vine faptul că eu am ales ultimul cuplul

pe care să îl reprezint alături de prietena mea). Acesta a fost pasul cel mai uşor, căci întreaga problemă abia de acum începea. Costumele ne-au creat şi ele dificultăţi dar am reuşit să le depăşim repede. Pornind de la dorința de a purta unul sau câteva obiecte vestimentare reprezentative pentru personaje, s-a ajuns la a închiria costume pentru ne-am dorit să iasă cât mai bine. Am vrut să lăsăm o urmă în istoria nescrisă a liceului. Bineînţeles că au fost şi momente amuzante ca cel al probării costumelor. Unele fete au terminat foarte repede cu alesul hainelor de poveste, spre fericirea partenerilor, însă altele și nu aş da nume (pentru ca s-ar supăra colega mea Lucy), şi-au ales rochiile și accesorile puțin mai greu: cam 30 de minute la o rochie, vreo 3 rochii, probate de 4 ori fiecare și așa au scăpat profesorii de noi, la primele ore dintr-o zi de miercuri.

Foto: Andrei Pârvu

5

După costume a urmat pregătirea scenariilor. Pentru că am fost atât de ocupați cu îmbrăcămintea am și uitat că în 3 zile urma să aiba loc spectacolul. De asemenea, aveam nevoie și de poveştile pe care naratorii fiecărei grupe urmau să le spună în timp ce noi defilam şi nici de acestea nu ne apucasem. Am reuşit şi cu asta dar trebuie să recunosc, că în noaptea dinaintea paradei noi încă mai modificam câte ceva. Sincer chiar şi la repetiţia din dimineaţa respectivă am mai „forfecat” puţin poveştile (că doar romanele sunt stufoase!) în dorinţa de a nu pune la încercare nervii şi răbdarea publicului. Pentru ziua de joi, premergătoare spectacolului, programasem să facem şi noi, în sfârşit, o repetiţie.

La ora 9 dimineața, cu etuziasmul şi speranţa ca vom reuşi din prima constatăm cu stupoare că nu putem folosi staţia de sonorizare pentru că nu aveam un anume cablu, că nu toată lumea găsise o bucată muzicală care să recreeze atmosfera epocii şi alte varii motive ce ne-au făcut să renunţăm. Rămânea deci „să jucăm într-o piesă” cu o singură repetiţie, cea din dimineaţa zilei de vineri 24 februarie. Nici noi nu putem explica, dar cu siguranţă plăcerea cu care am făcut totul n e - a ajutat ca spectacolul să fie un succes. Muzica, naratorii și mai ales echipele au fost sincronizate perfect, creând imaginea autentică operelor. Au curs aplauze și noi ne-am simţit foarte bine fiind încurajați să mergem și prin școală să „colindăm” cu dragostea. Şi uite așa, Ana Karenina și Contele

Vronski, Romeo și Julieta, Ileana Cosânzeana și Făt-Frumos, Esmeralda

și Quasimodo, Cleopatra şi Antoniu, Afrodita şi Adonis, Allan şi Maitreyi, Ștefan

Gheorghidiu (singur, pentru că Ela a avut ceva treabă după paradă) au fost întâmpinați cu drag și

chiar invitați și în clase.

Noi, echipa de elevi credem că cei din jur au văzut proiectul nostru ca pe o ieșire din normalul unei zile şi că s-au

bucurat. De aceea munca depusă, emoțiile dar mai ales pasiunea cu care faci un lucru nu se poate să nu fie răsplătite. Laudele din

partea Doamnei Directoare ne-au determinat să ne promitem revenirea în scenă, anul următor.

8

„Debate” sau schimbarea noastră remodelează lumea

T e-ai întrebat cum de unii dintre noi reuşesc să facă faţă emoţiilor? Sau cum de par să aibă dreptate mereu?

Cum de sunt aşa de convingători? Răspunsul vine simplu: arta cuvintelor creează atitudine.

În fiecare vineri dimineaţa, un număr relativ mic de elevi se adună pentru a participa la un curs de dezbateri care are loc înaintea orelor. Aceştia se trezesc în ultima zi din săptămâna mai devreme şi vin la şcoală cu o pereche de caiete în plus pentru a participa la o activitate extraşcolară pe care o iau cât se poate de în serios.

Ca participant, sunt aici pentru a vă spune de ce facem acest lucru .

Consider că noi – elevii – am fost în această situaţie de mai multe ori până acum: am fost nedreptăţiţi de un profesor sau de către altă persoană matură, uneori poate chiar de colegi şi, mai mult de atât, nu am reuşit să ne susţinem punctul de vedere din diferite motive (frică, lipsă de încredere etc.). Ei bine, acest lucru nu se întâmplă numai în școală, mii de oameni sunt intimidaţi şi nedrepţiţi de către şefii lor la locurile de muncă şi chiar în situaţii mult mai importante din ceea ce adulţii numesc „viaţa reală”.

Cursul de dezbateri, printre altele, ne ajută să ne pregătim tocmai pentru astfel de situaţii. În fiecare săptămână experimentăm o altă situaţie: vorbim în faţa clasei despre o problemă din societate sau despre o lege care ne-ar afecta pe toţi. Astfel ne susţinem punctul de vedere într-un mod convingător, dezbatem, prezentăm argumente, dar în acelaşi timp învăţăm să ascultăm. Prima dată când am fost pus într-o situaţie asemănătoare am fost foarte speriat dar, cu timpul, am învăţat să fac faţă emoţiilor de a vorbi în public şi să îmi stăpânesc frica de a mă face de ruşine; am devenit o persoană mai puternică, conştientă de cuvinte, gesturi, atitudini, într-un cuvânt, conştientă de propriile capacităţi, genul de persoană căreia nu îi e frică să îşi susţină punctul de vedere.

David Ciutacprof. coordonator Laura Nicoleta Creţu

,,Inteligenţa nu înseamnă să nu faci greşeli, ci să vezi repede cum poţi să le îndrepţi.”

Foto: Adrian Oprea

7

În cadrul acestui curs am învăţat să ne construim argumente pe o structură creativă, dar şi eficientă şi să contra-argumentăm analizând şi observând greşelile celelaltei echipe. Într-un concurs de brainstorming sunt necesare aceste abilităţi precum şi competenţa de a lucra într-o echipă şi, desigur, de a improviza când lucrurile nu par să meargă într-o direcţie favorabilă convingerii noastre. Învățăm de asemenea să ne controlăm gesturile, ținuta, ritmul și tonul vorbirii pentru a deveni mai persuasivi. Și întotdeauna privim în viitor la impactul pe care soluțiile propuse de noi îl au asupra lumii - deci devenim responsabili de schimbarea pe care o promovăm. Dacă toate aceste argumente v-au făcut curioși și dacă aveți timp să ne vedeți trebuie să știți că ne puteți găsi mereu la sala 20 a Liceului Teoretic „Ion Barbu”, vineri de la ora 10. Vă așteptăm!

10

Galben linoleum

Galben linoleum,Petale galbene-nflorescCu frunze veștejite.

Galben linoleum,Oameni se căsătorescÎn apusuri adormite.

Galben linoleum,Lumânări din galbenă cearăPreling lumina-n amurg afară.

Galben linoleum,Galbene șervețele,Pătate de cafeleȘi gândurile mele.

Galben linoleumȘi-o galbenă hârtie,Eu poezie scriu pent

// printre crăpăturile acestui parchet răcits-au ascuns cuvinteși în ritmul meu anti poeticîți scriu ce se simte /

// se simt pahare rare ce se ciocnesc de obiecte ascuțiteale căror unghiuri nu le pot înțelege,o fi ritmul meu anti poeticsau o fi o nouă lege /

// legea tururor, dar nu și a noastră,pentru că știi, suntem un pic extravaganți,dar nu e problema voastrăasupra ce simțim noi, toți ceilalți /

// mă simt gol, dar totuși puternic ansamblatdin nervuri, lungimi calcificate și sânge mult,căci știi, am putut ajunge departesă pot să plâng marunt /

// să plâng anti poeme tuturorîn acest oraș stingher,să descânt profunzimi dintr-o altă lumeabstract pasaj etern /

// căci orașul e centrul tău nervosiar tu în alcool l-ai scăldatai iubit pământul până la învolburate ceruriși-n păcate l-ai sărutat /

// și tot în păcate vor rămâneîn metafore, în figuri de stiliar de vor ploua nouri cu gândurile talesă știi, tot îți voi scrie, cer străin /

Scriindu-ţi din penumbră

11

Nothing lasts forever

\\ taci, tacinu spune un cuvânt,petale de crini ne cad,totu-i alb mormânt /

\\ stelele fard iți suntși la cearcăne ajungpălindu-ți blând un somn adânc /

\\ iar orchestrele se auddin răsputeri cântândrapsodii de toamne târzii unui om flămând //

\\ gând, gând,răzbate-n propriile puteri,descendează din ceruri lineși se repetă de parcă era ieri /

\\ ,,carpe diem” sau cel puțin un rând de voci în ale tale emisfere cerebrale \

\\ căci știi, mi-e dor de tine,

să vânăm oceane //

Piaţa lancului, 9:23 AM

Aleși, conduși de stimuli,Var întins pe cearcăne străvezii,Ceas! Amar de dimineațăO cafea și zori de zi.

Metrou, pierdere-n mulțime,Un loc prins, o mică tentațieAm uitat să scriu pe perețiCă am mers în plus o stație.

Dar e bine, o să merg tot așaNu știu unde, nu am să cobor,Făcând o mică prestațieSă iau o carte de la Obor

Dar nu e rău, gurile-s deșarteȚinut in frâu al lor dialog,Păcat că unii nu sunt consumatori de metafore,Iar eu încep un alt monolog.

12

Les livres, fontaines de connaissance,Leurs auteurs, des artisans,Nous sommes leurs descendants.

Dogaru Valentin

Imposante et hautaineElle touche le cielUn symbole de la FranceLa Tour Eiffel

La couleur orangeEst partout dans la natureQui tombe au printemps

C’est très spécialeConnue partoutLa Fête de la FranceLe 14 juillet

Grigore Clara Maria Petcu Alexandra-Elianca

Un arbre en fleurOiseaux s’envolent dans le cielLe printemps est beau

Constantin Ana Madalina

Haiku sur le printemps: La couleur verteEst répandue dans la natureQui appartient au printemps.

Haïku sur l’amitié: Écoutez-moi, comprenez-moiJe veux être ton amiPetite abeille résiliente.

Haiku sur le parfum: Sensations,Du parfumDans le frisson de l’orchidée.

Fetita Iunia

Bleu,blanc et rougeEst la fête nationale françaiseTout le monde est heureux.

Quand vient le soirLa ville des lumièresSe transforme dans un conte de feés.

Mamet Alexandra

#Haikunoi

13

La nature renaîtLes oiseaux reviennentLe printemps est enfin venu.

Iasmina Stoian

Comme le rayon du soleilIl est mon ParisVille des lumières.

Albiță Ştefan

Prise de la BastilleEspoir et patriotismeDébut glorieux. Larmes pour la victoireJournée de deuil nationalLe quatorze juillet.

Stan Alexandru

Belle ville est ParisNombreux couples viennent iciPour éclairer leur amour

Cousus ensembleLes bords âpres de la SeineChaque maille est un pont arqué

Tout le monde vientL’amour flotte dans l’airÀ la Grand dame en fer

Lefter Maria Cristina

Joues rouges, yeux vifsPapillons dans l’estomacPremier amour

Toujours là pour toiSourire enthousiasteAmis pour la vie.

Alda Alexandra

Châteaux sont ouvertsVive la France - bleu, blanc,rouge - La fête a commencé

Tudora Cristian

La Francophonie, Une façon de voir la vie. Un pour tous, tous réunis !

Țibuleac Beatrice Ioana Barbu Diana Mihaela

Le soleil s’est couché tôt.La belle nuit s’installe.Les bruits s’entendent sur le champ.

Ion Claudiu-Robert

14

Le français est la langue quiNous aide à faire part De la noblesse francophone

Andreea Mîţă

Je veux une réponseComment tu peux sourire ainsi?Pourquoi tu m’ aimes ma chérie?

Adrian Oprea

La vie est charmanteLa Francophonie aussiMais l’été est passante

Ilca Luigiana

Le soleil à l’aube,Les fleurs s’épanouissent,La nature renaît.

Les oiseaux gazouillent,Les arbres fleurissent déjà,La jeunesse c’est tout.

La neige a fondu,La tristesse devient joie,Le printemps arrive.

Copilaș Jessica Grozea Florentina

C’est la fin, ou c’estun nouveau début?Elle sait, elle ne me dit pas.

Je regarde par la fenêtreil fait chaud dehorsdeux yeux me regardent.

Le vent raconte son histoireles arbres écoutent tranquillementUn homme inattentif passe.

Vlaicu Elena

Le printemps en France,Est très beau et magnifique, Pour moi, c’est magnétique.

Stoica Bianca

La guerre a pris finC’est partout la paixPaysage de paradis

Neg Andrei

prof. coordonatori: Adelina Vîlcu, Aura Mircea & Afrodita Marinescu

15

Opera lui Ion Barbu şi spirala lui Fibonacci Maria Popescu

Robert Dumitraşcu

16

Dan Barbilian, cunoscut şi sub numele de Ion Barbu, a fost un poet şi matematician roman, acesta s-a nascut pe 18 martie 1895, în Campulung, Muscel. A fost unul dintre cei mai importanţi poeti români interbelici,

reprezentant al modernismului literar românesc. Geneza fenomenului artistic barbian a avut loc la intersecţia poeziei cu matematica, din aceasta cauza este mult mai speciala decat poezia lui Arghezi şi Blaga, caracterul ermetic oferindu-i originalitate. Ion Barbu afirma: „ca şi în geometrie, înteleg prin poezie o anumită simbolistică pentru reprezentarea formelor posibile de existenţa. Pentru mine, poezia este o prelungire a geometriei aşa că rămânând poet n-am părăsit nicioadata domeniul divin al geometriei.” O importantă etapa a poeziei barbiliane este cea baladică-orientală.

Aceasta perioada este înclinata spre orientarea spiritului poetului spre concretul vietii. Aici pot fi încadrate poeme ca: „După melci”, „Riga Crypto şi Iapona Enigel”. Substratul simbolic al elementelor narative şi descriptive, pot fi întâlnite şi în „După melci” poem lung, în care se stilizează motive folclorice, pentru a se povesti o experienţă de iniţiere în tainele naturii. În aceasta poezie, un simbol important îl reprezintă increatul, melcul, care prin cochilia sa, se încadrează perfect în spirala lui Fibonacci. Să fi plecat oare gândul poetului de aici, de la ideea de perfecţiune sau infinit? Pobabil, fiindcă melcul simbolizează eterna regenerare a naturii, „misterul increatului”, a cărui revelare, este echivalentă cu devenire.

Raţiunea şi motivaţia pentru aceasta dispunere este simpla: în acest fel cochilia îi creează melcului în interior un maxim de spaţiu şi de siguranţă. De asemenea, spirala o mai gasim si în alte locuri din natura, ca spirala generata de apa, miscarea curentilor de aer, dispunerea petalelor de trandafir, sau a frunzelor, care pastreaza aceasta proporţie perfectă, arătând câ întreaga creaţie este într-o armonie. Probabil de aici i s-a tras şi numele de „Formula fericirii”.

O alta etapă importantă în poezia lui Ion Barbu este etapa ermetică. Poeziile reprezentative ale acesteia sunt: „Oul dogmatic”, „Ritmuri pentru nunţile necesare” sau „Uvedenrode”, publicate între anii 1925 şi 1926. Oul reprezintă un simbol al misterului, un soi de cosmoid care prin structură face trimitere la lumea dinaintea

nunţii, creaţia dinaintea naşterii. Aici, oul de obicei banal, demonstreaza că „Mărunte lumi păstrează dogma”, că macrocosmosul se repetă în microcosmos. Din aceasta cauza el devine un obiect de contemplaţie: „A dat acestui trist norod/Şi oul sterp ca de mâncare,/Dar viul ou la vârf cu plod/Făcut e să-l privim la soare”. În aceasta secvenţă oul care este văzut în lumina soarelui arată însăşi esenţa universului, imaginea eternă a increatului. Poezia are un motiv extras din Vechiul Testament: „Şi Duhul sfânt se purta deasupra apelor”. Acest motto sugereaza esenţa poeziei: în ou se reeditează naşterea lumii, preexistenţa. În forma sa ovoidală se regăseşte de asemenea suprapunerea spiralei lui Fibonacci. Este ştiut că în mitologia mai multor popoare exista credinţa potrivit căreia universul s-ar fi născut din oul primordial, întruchipat într-o mare nesfârşită purtătoare a germenilor vieţii. Astfel, poezia lui Ion Barbu se concentrează asupra creeaţiei universului şi implicit a vieţii. În ceea ce ne priveşte suntem convinşi că alegerile poetului nu sunt întâmplătoare. Privită din aceasta dublă perspectivă, literară şi matematică, opera lui Ion Barbu ne-a trezit curiozitatea şi, cu siguranţă, vom continua acest demers.

17

18

„― Melc, melc,Cotobelc,

Ghem vărgatŞi ferecat;

Lasă noaptea din găoace,Melc nătâng şi fă-te-ncoace

Nu e bine să te-ascunziSub păreţii grei şi scunzi (… )

Melc, melc, Cotobelc,

Iarna leapădă cojoaceŞi tu singur în găoace!

Hai, ieşi,Din cornoasele cămeşi!

Scoate patru firişoareStrăvezii, tremurătoare,

Scoate umede şi miciPatru fire de arnici;

Şi agaţă la feştileCiufulite de zambile

Sau la fir de mărgărintÎnzăuatul tău argint…”

Joc iniţiaticKarim El-Holob

19

Descântecul popular românesc stă sub semnul fenomenului magic şi reprezintă credinţa străveche în puterea magică a cuvântului. Descântecul este compus din formule magice, din incantaţii acompaniate

de gestualitate. La nivel figurativ-simbolic, poemul „După melci” porneşte de la o remodelare savantă a imaginaţiei folclorice (şi implicit a imaginarului fabulos), în care textul devine „o parabolă a cunoaşterii”: „Plecând de la ritul de «descântare» a melcului, poetul extrage semnificaţia tragică a actului de revelare” (Marin Mincu, „Opera literară a lui Ion Barbu”). Dincolo de aparenţa ludică, se poate identifica sensul negativ al inţierii ce se constituie într-o dramă a cunoaşterii. Inocent, „gratuit”, copilul, prin puterea descântecului, descătuşează forţele magice, tulburând legile firii, incapabil să anticipeze finalitatea tragică a actului său. Magia cuvintelor, ritualul incantatoriu, valenţa magică pornesc din dorinţa copilului ce s-a lăsat înşelat de frumuseţea timpului. El nu face recurs la nicio instanţă sacră în sprijinul actului său, ci invocaţia îi este adresată direct melcului, în care vede un partener de joacă. Surprins de iarna cea grea, copilul fuge şi lasă plăpânda fiinţă pradă ȋngheţului:„― Melc, melc, ce-ai făcut/ Din somn cum te-ai desfăcut? Ai crezut în vorba mea/Prefăcută... Ea glumea!/ Ai crezut că plouă soare,/ C-a dat iarba pe răzoare,/ Ca alunul e un cântec.../ ―Astea-s vorbe şi descântec!”. Asfel, descântecul se transformă ȋn bocet păstrând aceeaşi ȋncărcătură expresivă a limbajului dar cu semantica profundă a tonului elegiac. În sens larg, se remarcă ȋn lirica lui Barbu diferite accente folclorice prin ȋmbinarea stilului savant cu cel popular. Remarcabile, din acest punct de vedere, sunt secvenţele inspirate de descântecele şi invocaţiile, ce prin caracterul ritmat al versurilor creează armonie. Incantaţiile, structurile onomatopeice şi magice uimesc prin forma ȋncriptată, poetul substituind sonorităţilor populare consacrate, elemente onomatopeice construite livresc, prin aliteraţii: „Eh! Miul biul ge/ Miul biure doldu/ Hananȋma mu!” ȋn „Cântec de ruşine”, „Buhuhu la luna şuie/ Pe gutuie să mi-l suie,/ori de-o fi pe rodie: Buhuhu la Zodie.” ȋn „Domnişoara Hus” sau „Cri-li-lai, cri-li-lai/ Precum stropi de apă rece/ În copaie când te lai,/ Vir-o-con-go-eo-lig,/ Oase-ȋnchise-afară-ȋn frig/ Lir-liu-gean, lir-liu-gean.” ȋn „In memoriam”. În alte situaţii jocul repetiţiilor: „Melc nătâng/Melc nătâng” ȋn „După melci” sau „Enigel, Enigel” ȋn „Riga Crypto şi lapona Enigel” dar şi alte variaţii cum ar fi refrenul, paralelismul sintactic sau simetriile unor invovaţii, fixează discursul poetic ȋn eufonii cu accente folclorice. Poemul „Riga Crypto şi lapona Enigel” se ȋnscrie prin incantaţia şi prin magia sugerate de versuri ȋn aceeaşi categorie. Poemul, o parabolă a iubirii, prezintă raportului dintre raţiune (Enigel) şi instinct (Crypto). Forma ritualică a descântecului şi substratul simbolic, jocul de cuvinte ilustrează o poetică a spaţiului magic, cea a ritualului purificator. Invocarea soarelui, ritualul nunţii ȋşi găsesc valenţe în descântecele şi vrăjile de dragoste.

20

„― Enigel, Enigel,Scade noaptea, ies lumine,Dacă pleci să culegi,Începi, rogu-te, cu mine.

― Te-aş culege, rigă blând...Zorile încep să joaceŞi eşti umed şi plăpând:Teamă mi-e, te frângi curând,Lasă. Aşteaptă de te coace.

― Să mă coc, Enigel,Mult aş vrea, dar vezi, de soare,Visuri sute, de măcel,Mă despart. E roşu, mare,Pete are fel de fel;Lasă-l, uită-l, Enigel,În somn fraged şi răcoare.

― Rigă Crypto, rigă Crypto,Ca o lamă de blestemVorba-n inimă-ai înfipt-o!Eu de umbră mult mă tem,

Că dacă-n iarnă sunt făcută,Şi ursul alb mi-e vărul drept,Din umbra deasă, desfăcută,Mă-nchin la soarele-nţelept.

La lămpi de gheaţă, supt zăpezi,Tot polul meu un vis visează.Greu taler scump cu margini verzi,De aur, visu-i cercetează.

Mă-nchin la soarele-nţelept,Că sufletu-i fântână-n piept,Şi roata albă mi-e stăpână,Ce zace-n sufletul-fântână................................................

― Plângi, preacuminte Enigel!Lui Crypto, regele-ciupearcă,Lumina iute cum să-i placă?El se desface uşurelDe Enigel,De partea umbrei moi, să treacă...

Dar soarele, aprins inel,Se oglindi adânc în el;De zece ori, fără sfială,Se oglindi în pielea-i cheală.”

Desen: A.K

21

Arca de Ion Barbu

În turburatu-mi suflet, am construit o Arcă– Informă nălucire de biblic corăbier, –Şi turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă,Noroade-ntregi, plecate puternicului cer.

E vremea să se-abată mânia Lui! O ploaieDe stropi rigizi întinde zăbrele de oţel.Corabia aleargă... în negura greoaie,Corabia se-nclină şi-aleargă fără ţel...

Şi cel din urmă creştet de munte se scufundă...– Spre care ţărm, Stăpâne, spre care AraratDin bruma depărtării, mă poartă-adânca undă? S-a coborât pe ape linţoliu-ntunecat.

Aud cum se destramă un suflet undeva,Departe, în a ploii acidă melopee...E noapte-n larg... Iar Arca te-aşteaptă, Jehova,Pe mările din suflet să fereci curcubee.

L’ ArcheTraducere de Bădoiu Silvia Elena

Dans mon âme confuse,une arche j’ai construit–Illusion informe de biblique batelier,–Et,sur son pont,s’embarquent des troupeaux de pensées,Des peuples entiers au puissant ciel soumis.

Il est temps que Sa colère s’abat!Une pluieDe gouttes rigides étend des barreaux d’acier.Le bateau glisse...dans la brume lourde,Le bateau s’incline et se perd dans l’Immensité...

La dernière cime de montagne tombe...– Vers quel rivage,Ô, Maître,vers quel AraratDu lointain brouillard,me conduit l’onde profonde?Un linceul tout noir sur les eaux se laissa.

J’entends le déchirement d’un coeur,quelque part,Au loin,dans la mélopée de la pluie infâme...Il fait nuit...et l’Archer Jéhovà,attendQue tu verrouilles des arcs-en-ciel dans nos âmes.

Andreea Fleoarca

22

Ți-am împletitde Ion Barbu

Ţi-am împletit suprema cunună de tristeţe,Să te înalţi mai gravă în cadrul tău de-azurIar seara să-ţi umbrească înalta frumuseţeŞi astfel întregită să-atingi Acordul-Pur.

Dar dacă-încumetarea ta şovăie şi searaDescinde friguroasă în inimă şi gândIar, umedă, pe frunte apasă greu tiara,Atunci, slăvită Soră, zoreşte mai curând!

Spre malurile unde de mult îmbrăţişareaAşteaptă să te-adoarmă aşa cum tu desmierzi,Aşteaptă infinită şi limpede ca mareaSă te cununi cu somnul şi-n unde să te pierzi.

J’ai tressé pour toiTraducere de Bădoiu Teodora Ioana

J’ai tressé pour toi la suprême couronne de tristesse,Pour que tu montes,plus grave,dans ton cadre d’azurPour que le soir ombrage ta grande hardiessePour que tu d’élèves,parfaite vers l’Accord Pur.

Mais si ton aspiration hésite,et le soirDescend froidement dans l’âme et dans l’espritEt humide,sur le pont, pèse,lourdement,la tiare,Alors,pauvre soeur, dépêche-toi et souris!

Vers les rives où depuis longtemps l’étreinteT’attends pour te gâter,ainsi que tu mimaudes,T’attends infinie et limpide comme les ondesPour que tu deviennes rêve et dans l’eau tu t’enfuies.

prof. coordonator Afrodita Marinescu

Marele G

atsby

F. Sco

tt Fitz

gerald

Antonia Tomescu

Pentru

mine,

Marele G

atsby e

ste

un roman

apart

e care

prezintă

tema i

ubirii în

tr-

un contex

t cu ad

evărat

ined

it,

Jay şi

Daisy fi

ind un „Romeo

şi

Julieta”

adap

tat după i

deea de „

Vis

American

” care

, din păca

te, nu se

îndeplin

eşte în

totdeauna. U

n

clasic

must-

read pe c

are îl

citeşt

i într-

o zi, îl

înţelegi

în zece

şi îţi r

ămân

e în

minte toată

viaţa

.

23

24

Dacă ați putea alege perioada în care să trăiți, care ar fi aceea? Eu aș opta, cu siguranță, pentru anii ’20, undeva, într-o Americă prosperă care nu suferă în urma Primului Război Mondial. Petreceri extravagante, ținute cochete, jazz, bogăție, exces… cu nimic mai prejos este lumea surprinsă în romanul lui Fitzgerald . Ca să fiu mai explicită, acțiunea celor nouă capitole se desfășoară în vara anului 1922, când Nick Carraway, naratorul cărții, ia decizia de a se muta în West Egg, o importantă și bogată parte a Long Island-ului, pentru a se ocupa cu „arta speculațiilor la bursă”. Întâmplător – sau nu, el închiriază o casă în imediata vecinătate a excentricului milionar Jay Gatsby care va deveni, mai târziu, unul dintre personajele principale ale romanului.

Într-o lume unde banul reprezintă puterea…

Încă dinaintea de a-i fi expusă povestea de iubire cu Daisy, cititorul este introdus într-un univers ale cărui valori gravitează în jurul ideii de avere, societatea fiind ilustrată ca un eşec cauzat de pierderea moralităţii. Pasajele cărţii m-au purtat prin spatele cortinei a ceea ce s-a numit „Era Jazz” şi am fost realmente surprinsă atunci când am aflat că acea lume este ceva mai mult decât bine cunoscutele recepţii ale domnului Gatsby, iar numeroasele personalităţi sunt gangsteri sau traficanţi de alcool care se folosesc de mijloace imorale, de cele mai multe ori chiar ilegale, pentru a deveni avuţi şi, poate cel mai important, influenţi. F.Scott Fitzgerald surprinde prin reuşita sa de a crea personaje care să ilustreze perfect moravurile vremii, unul dintre cele mai bune exemple fiind cuplul Buchanan. Daisy este o verişoară îndepărtată a lui Nick, pe care o asociez cu mitul sirenei care cheamă marinarii spre pieire, tânăra este de o platitudine exasperantă prin lipsa de substanţă, dar frapează printr-o încântătoare şi provocatoare aparenţă. Dacă în primele capitole m-a atras prin efervescenţa aproape copilărească de care dă dovadă, cu cât parcurgeam romanul cu atât mai mult se transforma într-o persoană dominată de egoism pe care am ajuns să o dispreţuiesc. Pe de altă parte, soţul acesteia, Tom Buchanan, îşi menţine aceeaşi imagine de milionar arogant pe tot parcursul operei, iar, deşi cei doi sunt prezentaţi ca aflându-se în opoziţie la început, finalul ne arată că ei împart, de fapt, aceleaşi principii anodine, imagine a snobismului,exact cum şi naratorul ţine să menţioneze : „Erau nişte oameni superficiali, şi el şi Daisy, erau în stare să zrobească lucruri şi oameni din jurul lor, pentru ca apoi să se retragă la adăpostul banilor şi a superficialităţii indolente care îi unea”. Totuşi pe Daisy o consider o victimă a societăţii, în care femeile se conformau unei mentalităţi ce le cerea să fie mereu frumoase, strălucitoare, volubile, să renunţe la vocile lor interioare, să devină accesorii luxose la braţul unui soţ insipid dar potent financiar.

Marele Gatsby: cu adevărat măreţ ? Pe de altă parte personajul meu favorit, Jay Gatsby, pe numele său adevărat, James Gatz, este perceput, cel puţin la început, ca o enigmă. El reprezintă milionarul cu un trecut incert, ai cărui bani par a fi răsărit de nicăieri, societatea considerându-l mai mult o legendă despre care se zvoneşte încontinuu, şi nu un om în carne şi oase. Măreţia lui provine din avere şi din calitatea de a captiva prin petrecerile sale nesfârşite, în spatele tuturor lucrurilor aflându-se un mare secret. Misterul tânărului Jay este dezvăluit în momentul în care îi mărturiseşte lui Nick dragostea pe care o are faţă de Daisy, scopul tuturor acţiunilor sale fiind să o atragă pe fată pentru a putea readuce la viaţă idila începută în tinereţe dar încă vie în sufletul lui. Atunci când Carraway îl avertizează „În locul tău nu i-aş cere prea mult. Nu poţi să repeţi trecutul!” Gatsby răspunde cu replica sa deja celebră “Nu poţi să repeţi trecutul! Cum aşa – bineînţeles că poţi!”, fapt care subliniază percepţia sa nerealistă asupra vieţii şi aconcorarea sa în trecut. Iubirea acestuia pentru soţia lui Tom se transformă în scurt timp într-o obsesie care îi controlează viaţa, fiecare gest pe care îl face este în scopul iluziei copilăreşti pe care o are. Tulburătoare este secvenţa în care Jay priveşte melancolic lumina verde a casei lui Daisy, ce se reflectă plutind pe apele golfului care îi despărţea, o punte imaterială, inacesibilă, ce se constituie ca simbol al unei pasiuni hărţuitoare, mai ales atunci când înţelegem că femeia pe care o divinizează, Daisy cea inocentă nepervertită sufleteşte, este o relicvă a trecutului, fără nimic de-a face cu cea din prezent. Drama acestei iubiri, destinele frânte ale personajelor sunt eşecul acestui ideal în planul subiectiv-afectiv.

25

Eşti din Liceul Teoretic Ion Barbu dacă…

Subiectul acesta mi-a stârnit interesul din ziua în care am ales să mă implic în realizarea revistei liceului. Liceul Teoretic „Ion Barbu” este unic în felul său, lucru pe care îl ştim cu toţii. Un aspect mai puţin cunoscut însă, este motivul pentru care acest loc este incomparabil. Pe lânga media de admitere, personalul şi elevii

care învaţă în el, un alt motiv esenţial este că fiecare liceu are stereotipurile şi al nostru nu putea face excepţie. Poate că nu diferă mult de celelalte dar cu toate astea viaţa în Barbu are frumuseţea ei. Unele dintre acestea au tendinţa să iasă în evidenţă:

Eşti din Liceul Teoretic Ion Barbu dacă holul şi cele două etaje sunt pictate în trei culori diferite. Anul trecut am avut onoarea să stau la parter, iar culoarea rozalie de pe pereţi îmi dădea o stare liniştitoare, proaspătă sau chiar o predispoziţie ludică.

Eşti din Liceul Teoretic Ion Barbu dacă nu ai făcut niciodată sportul în noua sală. Din motive pe care nu le cunosc, noua sală, construită fix în vara în care am intrat în acest liceu, nu-şi deschide uşile pentru elevii săi. Orele de educaţie fizică, dar si spectacolele, se ţin în vechea sală, având o dublă utilitate. Sper ca până să termin clasa a XII-a, să-mi pot murdări adidaşii, bucuros, pe parchetul noii săli. P.S: Am vorbit cu oficialii liceului şi mi-au spus că este o problemă cu obţinerea avizelor, iar aceştia speră, ca şi noi de altfel, să se deschidă sala într-un interval cât mai scurt de timp.

CU SIGURANŢĂ eşti din Liceul Teoretic Ion Barbu dacă la fiecare excursie sau tabară organizată, locul de plecare este Restaurantul Atlantic şi ţi se zice de la început că îţi este STRICT INTERZIS să tragi văcuţa de coarne sau să te urci pe minunatul cal, plasate strategic, chiar derutant în faţa intrării. Am bănuiala că patronul a pregătit locul pentru noi pentru ca, altfel, cele două minunate simboluri nu au legatură nici cu specificul localului şi mult mai puţin cu numele lui. Am uitat… exista bineînţeles acolo şi o căruţă!

În gura MARE

Iulian Truşcă

,,Femeia e ca o punguță de ceai: nu știi niciodată cât de tare este până nu o vezi cum fierbe.”

26

Nu-mi este indiferent că:

Un loc imens, un loc cu o istorie bogată, un loc ce poartă amintiri care nu pot fi uitate.

Elena Mateescu şi Daria Samoilă

Este aproape imposibil să nu vedem sau să nu auzim despre clădiri care, deși bogate în istorie, sunt victime ale indolenței, fiind lăsate să se

degradeze. Fie că vorbim despre case părăsite, în care odată au trăit politicieni sau scriitori de renume, fie despre construcții remarcabile din punct de vedere arhitectural este de datoria noastră ca existența lor să ne preocupe fiindcă atestă trecutul, identitatea, spiritualitatea românească.

Spitalul Clinic Filantropia este unul dintre cele mai vechi, dar în același timp și unul dintre cele mai moderne spitale de obstetrică și ginecologie din România. Vi se pare un nonsens, nu-i aşa? De-a lungul timpului, a fost lăudat de către numeroși pacienți care au apelat la serviciile sale. Este mai puțin cunoscut însă, faptul că, în ciuda bunei funcționări a primelor două corpuri, există două clădiri adiționale care, din nefericire, sunt lăsate în prezent să se degradeze.

Astfel, în sectorul 1 al capitalei, pe strada Iacob Felix, zac ruinele acestor importante clădiri, monumente care au constituit cândva al treilea spital din Țara Românească. Spitalul Filantropia a rămas astăzi doar o amintire îndepărtată a excelenței medicale românești. Construire Spitalului Iubirii de Oameni, cum a fost numit, a fost iniţiată în anul 1811, atunci când doctorul Constatin Caracas, român macedonean, absolvent al Universității din Viena, a organizat o strângere de fonduri pentru înființarea edificiului. În 1813, printr-un hrisov al domnitorului Gheorghe Caragea, s-a început construcția spitalului

pe actualul spatiu. Spitalul Filantropia era la acea vreme o instituție modernă, construită prin contribuţia oamenilor, având drept deviză primirea bolnavilor „de ambele sexe, fără nici o deosebire de religie, rasă, naționalitate sau patimă” şi, de asemenea, fără plată.

Maternitatea Filantropia a fost asociată cu începutul obstetricii românești, iar pe lângă maternitate, aici a funcționat și Școala de moașe. În 1825 s-a adăugat în curtea spitalului o nouă clădire mai mică compusă din „baie şi alte trei camere mari pentru locuinţa bolnavilor care au trebuinţă şi de băi” şi aşa pe parcursul întregului secol clădirea spitalului s-a extins prin preocuparea permanentă a celor care i-au fost la conducere.

Astăzi partea centrală a spitalului, cea care dă spre Piața Victoriei, a fost renovată și repusă în funcțiune, dar corpurile C şi D ale Spitalului Filantropia au rămas abandonate. În presă s-a vorbit adesea despre „problema Filantropia”, fapt ce a dat naştere speculațiilor cu privire la motivele degradării acestui institut. Aparent, reconsolidarea celor două corpuri a fost începută în urmă cu 20 de ani, însă lipsa unei bune finanțări din partea statului a dus la întreruperea lucrărilor. În consecință, deși clădirea pare perfect funcțională datorită reconstituirii primelor doua corpuri, putem afirma faptul că aparențele înșală. Spatele clădirii este cel care ascunde adevărata sa poveste, care a fost însă uitata în timp.

Foto: Mihai Andrei

27

Pe lângă importanța sa istorică, merită menționată fațada impunătoare a clădirii, care încă reușește să impresioneze oamenii. Oricine trece prin apropierea spitalului poate sesiza impunătoarea siluetă și arhitectura unicăa acestei clădiri. Iar dacă exteriorul este încântator, cu siguranță interiorul era cândva la fel de impresionant. Scările semicirculare sau storurile înclinate ale ferestrelor, încaperile imense și culoarele lungi sunt doar câteva amănunte care demonstrează eleganța de odinioară a construcției. Totodată, interiorul ne introduce în lumea pe care doctorii o vedeau zi de zi. Ceea ce în prezent reprezintă doar ruine, odată a fost locul de muncă al unui număr mare de persoane, locul în care multe vieți s-au născut sau au fost salvate. Cu puțină imaginație, poți vizualiza aparatura medicala, considerată performantă în acea perioadă, sau simți agitația de odinioară, ceea ce te trasportă într-o lume asemănătoare serialelor medicale iubite astăzi de către tineri.

Însă acestea nu sunt singurele povești pe care zidurile dărăpănate ale spitalului le ascund. Precum numeroasele vieți aduse pe lume în cadrul spitalului, se naște de asemenea și o grupare de oameni, ale căror interese nu erau legate de medicină. Printr-o placuță amplasată pe peretele unei anexe abandonate, putem descoperi faptul că edificiul a fost cândva sediul uneia dintre celei mai mari grupări artistice radicale de după Cel de-al Doilea Război Mondial, numita „Acvilele Albe”. Aceasta grupare potrivnică ideologiilor politice și-a desfășurat activitatea într-o parte separată a spitalului, denumită de aceștia „Incubatorul”. Sursele istorice arată că Acvilele Albe număra în jur de 70 de artişti, filozofi şi scriitori, o parte dintre ei refugiaţi din Basarabia şi Bucovina, ajunşi în Bucureşti încă din 1940.

Scopul politic al acestei grupări consta în împotrivirea în fața oricărui tip de ideologie, respingerea intereselor și aspiraţiilor de tip filosofic sau religios, pe care le considerau produse ale societatii, un concept menit să încorseteze populația. Își exprimau dezacordul prin artă, scrieri, și evenimente artistice, purtând astfel ceea ce ei numeau „lupta împotriva cunoașterii comandate”. În anul 1948, “Incubatorul” a fost atacat de conducerea vremii, iar membrii acesteia au fost arestaţi, fiindu-le înscenate procese prin care erau acuzați de sabotarea regimului democratic şi de planuirea începerii unui nou război mondial.

Acum, printre cotloane vechiului spital, zac aruncate gunoaie, piese de mobilier vechi și resturi de materiale. Unde cândva a fost o clădire semnificativă pentru cultura și domeniul medical al țării noastre, acum au rămas doar urmele a ceea ce putea fi realizat și nu a fost. Acum, singurii vizitatori care îndrăznesc să calce pragul acestui edificiu, fie din curiozitate, fie din exces de zel, sunt aventurierii de ocazie. Cu toate acestea, nimic din istoria acestui loc nu poate fi recunoscut în absența unei bune îngrijiri. Lipsa de interes a autorităților dovedește încă o dată faptul că patrimoniile reale ale statului nostru sunt date uitării și lăsate să se piardă în negura vremii.

,,Părinţii şi şefii nu-i alegi niciodată.”

28

Gândeşte pozitiv!Ana Maria Marcu

O relație afectivă și de cooperare între două persoane, un sentiment de simpatie, respect, afinitate reciprocă ce leagă două ființe umane.

Aceasta presupune o atitudine de bunăvoință şi suport reciproc, dar şi altruism, bazându-se pe încrederea.

Este de neconceput o viaţă fără prieteni care să ne îmbogăţească şi să dea un sens existenţei noastre. Când oamenii devin stresaţi, instinctul este să îşi găsească un prieten cu care să discute despre ceea ce-i frământă. Discuțiile determină eliberarea de oxitocină, hormonul apropierii şi al îmbrățişării, care are efect calmant ca un balsam pentru trup şi minte. Prieteniile ajută la eliminarea stresului şi îmbunătățesc starea de spirit.

senzație de ezitare când vine vorba de încredințarea unui secret sau de angajarea într-o discuție personală.

Minciuna poate constitui, de asemenea, un motiv de destrămare a unei prietenii. Odată cu apariția celor mai mici suspiciuni de neîncredere, relația de prietenie începe să scârțâie serios, cei doi se îndepărtează puțin câte puțin, întrebându-se uneori cum de au putut considera o astfel de persoană prietenul lor sau cum de i-au crezut vorbele înşelătoare şi prefăcute. Nici invidia nu rămâne mai prejos. Odată ce între prieteni a apărut invidia, prietenia lor nu

va mai dura mult. Aceasta te macină permanent, determinându-te să rosteşti vorbe opuse gândurilor tale. Odată sesizată dualitatea ta în exterior, ceilalți vor încerca să se îndeparteze, sfârşind astfel prietenia nu tocmai în nota cea mai optimistă cu putință.

Un alt motiv care ar putea distruge o veche prietenie ar putea fi schimbarea statutului social, depăşirea situației materiale a unuia dintre membrii grupului. În cele mai multe cazuri, acest factor atrage după sine o atitudine sfidătoare, persoana putând fi percepută ca fiind încrezută, chiar “fițoasă” uneori. Nu cred că vă sunt străine nici situațiile în

De ce uneori se rup până şi adevăratele prietenii?

Totuşi, preocupările vieții moderne fac mai dificilă menținerea unei prietenii. Iată câteva din cele mai comune motive ce duc la clătinarea serioasă a temeliei unei relații interpersonale de acest gen. Prieteniile se poate încheia din cauza unui număr infinit de motive, printre care putem enumera lipsa de încredere, minciuna, invidia, trădarea, sau, pur şi simplu, lipsa sau întreruperea comunicării. O prietenie în care nu mai primează încrederea se poate spune că este deja compromisă, fiind foarte greu de crezut că mai poți numi pe cineva prietenul tău, atâta timp cât simți şi cea mai mică

PRIETENIA

Dar ce este prietenia?

Foto: Adrian Oprea

29

care credeți că o prietenie va dura o veşnicie, iar la un moment dat “vă treziți” trădați şi dați la o parte pentru o persoană cunoscută relativ recent... lista ar putea continua la infinit dacă am pune la socoteală experiențele fiecăruia dintre noi.

Ce este de făcut?

1. Nu lăsa ca timpul şi preocupările zilnice să intervină între voi. Trimite un SMS, invită-ţi prietenul/prietena în oraş, Găseşte-ţi timp pentru a cultiva acea prietenie.

2. Orice ocazie este bună să-ţi aminteşti de prietenul tău. Fie că faci jogging, mergi la sală, te-ai înscris la un curs sau faci o cursă cu bicicleta sau orice altceva, cu siguranţă totul devine mai plăcut dacă te bucuri de prezenţa unui prieten.

3. Nu uita datele importante ale prieteniei voastre şi faptul că pe oricine bucură micile atenţii. Nu ne referim la cadouri costisitoare, din contră un mesaj de încurajare dimineaţa când ştii că prietenul are de depăşit o situaţie dificilă, o brăţară făcută chiar de tine în care s-au împletit gândurile cele mai frumoase) pot fi mult mai apreciate.

4. Fii un bun ascultător şi sfătuitor! Într-o relaţie de prietenie NU EXISTĂ supremaţie.

5. Fii spontan! Surprinde-ţi prietenii! Devin-o un prieten perfect! Amicii tăi vor dori să te vadă atunci când știu că se distrează alături de tine. Fii vesel! și gândeşte lucrurile cele mai bune pentru ei.

,,Ambiția este o pasiune atât de puternică în sufletul omului încât oricât de sus va ajunge, tot nu va fi satisfăcut vreodată.”

În căutarea ineditului, în căutarea bunului gust, în căutarea unui mod de a ne petrece timpul, am găsit anul trec ut un loc altfel în Centrul Istoric, pe strada Sfinții Apostoli nr. 44, într-o clădire mai veche, neatinsă de

patronii de pub-uri și cluburi, cu pereți de cărămidă neagră numită simplu… UnTeatru. Veţi ofta şi, probabil, veţi spune ca nu e nimic formidabil.

Dar ce este mai exact acest UnTeatru?

Toate spectacolele sunt producțiile teatrului având actori de renume a căror interpretare pe scenă este deosebită,inedită. „UnTeatru e un gând care a legat oameni într-un proiect cultural curajos. S-a născut din dorința de a face posibilă întâlnirea oamenilor cu teatrul, acasă, un teatru într-o casă. O casă fără poveste, sub acoperișul căreia teatrul increat își așează istoria ca într-un creuzet în care se topesc și se contopesc idei.” spun Andreea și Andrei Grosu, regizori și cei care, în 2010 au adus la viață un proiect cultural independent.

Cătălina Olteanu

30

31

Pe de altă parte, punerea în scenă a unor opere ale unor scriitori străini, precum „Vandalul” de Hamish Linklater, „Frig” de Lars Noren, „Liliom Viața și moartea unui vagabond”, legendă urbană în șapte tablouri de Molnár Ferenc, „Molly Sweeney” de Brian Friel, „Lumea Dinăuntru” de John Elsom, „The Sunset Limited” de Cormac McCarthy, „Livada de Vișini” de A.P.Cehov, „Trei femei înalte” după Edward Albee, dar și a creațiilor proprii ale regizorilor sau ale studenților U.N.A.T.C. sunt doar câteva din spectacolele care au fost premiate şi de care vă puteţi bucura. Poţi urmări aici spectacolele celor de la UnTeatru: http://unteatru.ro/spectacole/stagiunea-curenta/.

De-a dreptul minunat! Este o inițiativă de excepție, un teatru tânăr cu puneri în scenă moderne și foarte reușite. Piesa pe care am vizionat-o a avut o distribuție de excepție, actori de renume precum Mihaela Trofimov sau Richard Bovnovczki. Atmosfera este intimă și plăcută, un loc în care cu siguranţă te vei simţi de-al casei. Am fost plăcut impresionată de pasiunea și entuziasmul actorilor care vin de fiecare dată să susțină reprezentații de un înalt profesionalism în fața unui public puțin numeros.” – ne spune doamna dirigintă, cu zâmbetul pe buze. Dacă ești un împătimit al savurării cafelei sau ceaiului, a unei opere de artă, iubești tot ceea ce înseamnă teatru sau ești fan inițiativă românească non-comercială, acesta este teatrul tău!

Paştele în viaţa tinerilor

Sărbătoarea Pascală este cea mai veche şi importantă sărbătoare a creştinătăţii, care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos, Învierea fiind, după cum spunea părintele Arsenie Boca

“singura minune care se arată tuturor, credincioşi şi necredincioşi”. Din punctul meu de vedere, al unei tinere ce face parte din această „nouă generaţie” a copiilor „rebeli şi întotdeauna în pas cu tehnologia”, sărbătoarea de Paşti a rămas o amintire frumoasă ca şi odinioară. Timpul trece şi transformă lucrurile şi noi ne schimbăm. Tinerii au uitat de tradiţii sau nici măcar nu le cunosc, nici nu mai precizez de mersul la biserică. Am auzit remarca: „mersul la biserică nu te face creştin”. Dacă mergi la biserică o faci pentru că aşa simţi atunci când o faci, nu mergi obligat de nimeni ci pentru a fi în casa Domnului pentru a fi mai aproape de El şi pentru a te ruga şi a-ţi elibera mintea şi sufletul. Perspectiva unei vieţi uşoare, fără „reguli”, creşte odată cu vârsta. Atât transformările majore la nivel biologic, cât şi viaţa de zi cu zi derulată într-un mediu bolnav îl fac pe tânărul de astăzi să opteze pentru un drum coordonat de impulsuri trupeşti, de valori emise de gaşca din faţa blocului. În acest hăţiş este greu să rămâi în picioare, să rămâi neatins. Rolul Bisericii este, pe de o parte, să-i menţină nealteraţi pe tineri de concepţia unei lumi fără Dumnezeu, iar pe de altă parte, să ofere soluţii şi tratamente celor care s-au rănit deja. Oricum, ambele categorii aşteaptă ceva de la Biserică. A doua mare problemă a tinerilor este că, zic ei, nu au o motivaţie serioasă pentru a veni la biserică. În concepţia multora, Biserica îţi oferă disconfort, are o ideologie prohibită, te simţi îngrădit şi neînţeles. Dumnezeu are legi care parcă toate intră în conflict cu mentalitatea lumii în care trăim. Sensul vieţii parcă nu s-ar găsi prin Biserică. Verişoara mea, care este doar clasa a XI-a într-un liceu din Bucureşti, l-a întrebat pe bunicul nostru: „Cine ar putea să prezinte o imagine a Bisericii de asemenea manieră încât să suprime distanţa dintre tineri şi instituţia Bisericii? Cine iese în întâmpinarea noastră?...” De aceea, consider că este capital ca slujitorii Sfintelor Altare să aibă disponibilitatea dialogului cu cei tineri. Să aibă capacitatea de a răspunde la întrebările lor. Tinerii au uitat de frumuseţea tradiţiilor şi sărbătorilor creştine, cum în Noaptea Sfântă mergeam cu toţii la biserică să luăm Lumina Sfântă de Paşte, au uitat sensul unităţii. Acum toţi sunt ocupaţi să treacă prin această viaţă fără să observe aceste “lucruri mărunte”, detalii care împodobesc viaţa. Cele sfinte li se par tinerilor complicate şi inutile. Teologia Bisericii Ortodoxe este una adâncă, însă trebuie să avem şi capacitatea să o prezentăm pe înţelesul tuturor – al celor nedeprinşi cu vorbirea înaltă sau cu cuvinte teologice.

Andreea Stoicaprofesor îndrumător Laurenţiu Popică

32

33

Sfântul Apostol Pavel spune că credinţa vine în urma auzirii. Dar cum să crezi, dacă nu înţelegi ce auzi? Evanghelia şi viaţa în Hristos trebuie prezentate tinerilor pornind de la lucruri simple, fundamentale şi, pe măsură ce le înţeleg şi şi le însuşesc pe acestea, trebuie trecut la lu-cruri mai profunde. Vorba aceluiaşi Apostol, de la hrană moale la hrană tare. În Biserică, când întrebăm de ce un lucru este în cutare fel, cel mai frecvent răspuns primit este: ,,aşa se face”. Ei bine, tinerii nu acceptă asemenea explicaţii. Acesta nu este un argument. Ei vor să ştie de ce Sfânta Liturghie este aşa şi nu altfel, de ce ne închinăm la icoane, de ce cântările noastre sunt aşa şi nu altfel. Vor să ştie rostul tuturor lucrurilor din Biserică. Au apărut în ultimii ani o serie de autori tineri care încearcă să prezinte cred-inţa pe înţelesul tinerilor. Cărţile lor se găsesc de vânzare exclusiv în biserici şi mănăstiri, de aceea nu atrag prea mulţi tineri, care cred că au din nou de-a face cu o scriere înaltă şi, spun ei, ruptă de realitate. Este păcat ca tinerii să crească fără să cunoască dragostea faţă de Dumnezeu, fără a se bucura de lucru-rile mărunte ce ne fac fericiţi ca oameni. Sărbătorile şi tradiţiile nu trebuie uitate, ele trebuie să trăiască prin noi, nu să se piardă prin noi.

Facultatea în sine este locul în care adolescenţii, acum majori, învaţă pentru profesia pe care vor să o urmeze, dar aceasta reprezintă mult mai mult. În primul rând, facultatea se află cot la cot cu liceul în cursa

pentru „cea mai frumoasă perioadă a vieţii”, iar în al doilea rând, este şi locul în care maturizarea se află în etapele finale. Întrebarea “La ce facultate vreau ?” este des întâlnită în rândurile liceenilor, dar această nesiguranţă poate fi uşor rezolvată prin următoarele sfaturi. Cum v-am obişnuit şi în numărul precedent vă vom prezenta trei opţiuni excelente la care ne-am gândit, în funcţie de profilul tău:

La ce facultate vreau ?////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Eşti la curent cu toate noutăţile din ziare şi de pe Facebook ? Îţi place să citeşti şi să trimiţi multe mesaje ? O simpatizezi pe Andreea Esca pentru cum prezintă ştirile ? Facultatea de Jurnalism din cadrul Universităţii din Bucureşti este o alegere foarte bună pentru tine. Mulţi tineri vor să urmeze această facultate pentru că pe zi ce trece apar tot mai multe posturi de radio şi televiziune. Intrarea se face pe bază de examen, un examen destul de dificil, care îi schimbă pe mulţi dintre cei care îl iau. Pentru a fi un bun jurnalist trebuie să mergi pe „teren” şi să te implici mult mai mult decât o fac colegii tăi. Materia predată nu te poate ajuta îndeajuns, aşa că este necesar să citeşti lucruri noi singur, online. Programul va fi unul flexibil, dar nu e tocmai convenabil să lipseşti ca să mergi la cafenele sau să pierzi vremea. Poţi însă, să fii prezent la diverse conferinţe sau evenimente cu bloggeri, lucruri importante în acest domeniu. Pune-te bine cu colegii de curs pentru a-ţi împrumuta caietul în perioada examenelor. Nu uita că eşti în competiţie cu aceştia, deci să nu fii dezamăgit dacă lumea nu te bagă în seamă. Profesorii sunt exigenţi dar nu trebuie să te dezechilibreze în ideile tale, până la urmă ai nevoie doar de diploma de licenţă. Încearcă să scrii liber, să ştergi, apoi să rescrii, să dai mailuri personalităţilor şi să îi rogi să îţi aloce câteva minute, doar aşa poţi avea şanse să ajungi unde vrei. Cu siguranţă trebuie să ştii cel puţin o limbă străină pe care să o stăpâneşti foarte bine pentru că ar fi bine să poţi face reportaje şi î n afară, iar acolo sunt trimişi reporteri capabili să ia un viitor interviu de primă pagină. Util ar fi să faci şi un master pentru ca recunoaşterea ta să devină deplină. Nu te mulţumi cu un job decent în acest domeniu şi informează-te în fiecare zi despre diverse subiecte pentru că nu se ştie niciodată când se iveşte o conjunctură. Anul trecut s-au înscris 8 candidaţi pe un singur loc la această facultate. Nu îţi garantăm că o să fii viitorul Mircea Badea sau Dan Negru, dar prin multă muncă, te vei putea bucura de multe reuşite în acest domeniu. Până la urmă, facultatea nu te învață cum să le iei locul şi nici nu-ţi oferă o altă oportunitate, pentru că nu există.

Iulian Truşcă

34

Iulian, n-ai vrea tu să dai la medicină? Doar ştii că ar fi o mare onoare pentru rudele tale să aibă un medic în familie. Eu mereu te-am văzut medic !!!”. Acestea au fost cuvintele mamei până în clasa a 8-a, când i-am distrus visele şi i-am spus clar că nu vreau să dau la medicină. Chiar şi destinul ţinea

cu părinţii mei… La vârsta de un an, la tăierea moţului, am ales de pe masa plină cu obiecte, un bisturiu (din plastic), un stetoscop şi o monedă de argint moştenită de la bunicul meu. „Sigur o să se facă medic ! O să aibă şi bani, pentru că a ales moneda! adaugă mama”. Singurul lucru care m-a făcut să aleg moneda era pentru că aceasta strălucea, iar celelalte obiecte erau aşezate strategic lângă ea. Au trecut anii, iar problemele mele cu ştiintele exacte s-au agravat şi nu mai era cale de întoarcere în alegerea pe care urma să o fac. Însă, pentru cei pasionaţi de biologie, chimie, fizică, şi să ajute oamenii bolnavi, alegerea perfectă este Universitatea de Medicină si Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti. Timp de câţiva ani buni o să studiaţi materia stufoasă a acestui domeniu, dar într-un final, satisfacţia va fi pe măsură. Primul an veţi învăţa multă anatomie, fiziologie, biofizica, biologie celulară şi moleculară, acesta fiind un an extrem de dificil dacă nu vă mobilizaţi. Materialele auxiliare sunt destul de scumpe în format fizic, dar pe unele le puteţi găsi în format pdf. Tehnologia evoluează în fiecare zi, deci puteţi să vă uitaţi la operaţii filmate live sau la ce vă mai interesează pe voi, ca viitori medici. Profesorii sunt foarte competenţi, dar ca la orice facultate, unii se implică, alţii nu. Trebuie să vă comportaţi la fel cu oricare dintre aceştia şi să nu le daţi ocazii de a vă pica. Nu neglijaţi nici colegii de curs, deoarece aceştia vor fi singurii tăi aliaţi în cazul în care ai lipsit doar pentru o singură zi. Examenele sunt grele, dar şi foarte greu de picat, pentru ce se cere la medicină. Studiile îţi vor fi recunoscute şi în unele ţări străine, dar părerea mea este că mai bine îţi tratezi băbuţele tale bolnave, decât băbuţele suedeze, norvegiene sau de alte naţii. Nu te gândi doar la bani, pentru că munca ta o să fie de o slabă calitate, fiind stresat tot timpul. Banii vin inevitabil dacă munceşti cu multă plăcere. Cu toate că, acum societatea românescă nu asigură un loc de muncă, tinerii medici plecând în alte ţări, putem spera ca în următorii ani să se schimbe ceva, iar medicii să fie apreciaţi asa cum merită. Pentru a aplica la această facultate ai nevoie în mare parte de biologia de clasa a 11-a şi chimia organică de clasa a 10-a si a 11-a. Totuşi, există oraşe precum Constanţa, unde nu se dă admiterea. În Bucureşti, la examen, se dau 60 de întrebări din biologie şi 40 din chimie. Anul trecut a fost o concurenţă destul de acerbă pentru cele 510 locuri la Facultatea de Medicină, fiind înscrişi peste 1900 de candidaţi. Pentru a intra la buget este necesar să te regăseşti printre primii 400. Cred că multe spitale din ţară s-ar fi dărâmat dacă nu ar fi fost acolo studentul la medicină să le susţină pereţii, iar noi te încurajăm cu drag să sprijini în continuare societatea printr-o alegere bună, aceea a Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii „Carol Davila” din Bucureşti.

35

„Ai carte, ai parte”, spune o veche zicală românească. Studentul român ştie bine acest lucru, iar dacă zicala vine şi cu o experienţă de viaţă în altă ţară, aceasta devine cu atât mai valoroasă. Dacă pană acum costurile mult prea mari te împiedicau să faci o alegera concretă şi să studiezi în străinătate, îţi vom prezenta o facultate ideală care îşi tratează studenţii în condiţii foarte bune. În Finlanda, de exemplu, poţi studia gratuit la HAMK University of Applied Sciences Finland, una dintre cele mai mari universităţi de ştiinţe aplicate din Finlanda cu peste 7.000 de studenţi, 25 de programe de licenţă, din care 6 sunt exclusiv în limba engleză. HAMK este una dintre cele mai mari universităţi din Finlanda, ce se remarcă prin puternicul accent pus pe internaţionalism (la HAMK studiază studenţi din peste 70 de ţări) şi prin faptul că utilizează tehnologii de vârf în procesul de educaţie, adoptând învăţarea de tip experienţial (bazată pe practică) şi cea de tip problematizare. Mediul internaţional pe care îl creează cei de la HAMK se poate vedea în cele peste 100 de parteneriate cu diferite instituţii de învăţământ şi companii la nivel mondial şi în numărul de studenţi internaţionali care este, de la an la an, în continuă creştere. Universitatea este situată central, în cea mai populată zonă a Finlandei, partea de sud, unde locuiesc mai mult de jumătate din totalul finlandezilor. Ea este formată din 7 campusuri, aflate într-o arie de 100 kilometri. Unul din cele mai importante beneficii oferite de HAMK studenţilor săi este accentul pe care îl pun pe partea practică a studiilor. Astfel, ultimul an de facultate se finalizează printr-o perioadă de practica de 6 luni petrecută într-o companie de profil de renume, unde studenţii au şansa să îşi aplice cunoştinţele învăţate şi să îşi construiască teza de licenţă. Acest stagiu de practică poate fi desfăşurat la una din companiile partenere, fie din Finlanda, fie din alte ţări cu care universitatea a încheiat parteneriate. După terminarea stagiului de practică exista şanse foarte mari ca stagiarul sa lucreze în continuare la respectiva companie dacă îşi doreşte acest lucru. Domeniile pe care le poţi studia la această universitate sunt business internaţional, inginerie automatizată sau management industrial. Pentru studenţii români (dar şi pentru studenţii din Republica Moldova, adica studenţii non-EU), taxele de şcolarizare sunt zero. Costurile de trai în Finlanda variază undeva între 500 si 600 de euro pe lună, acest preţ incluzând cam tot ce-şi doreşte un student, adică costurile de cazare menţionate mai sus (între 200 si 250 euro), mesele de prânz la cantina universităţii, transportul, cumpărături, sporturi şi distracţie. Aceste costuri pot fi acoperite prin veniturile obţinute de la un job part-time, care implică muncă timp de 2-3 zile pe saptamană. O ora de lucru în Finlanda este plătită între 8 si 10 euro, aşadar un job part-time poate asigura cheltuielile curente, plus banii de buzunar. Cei mai ambitioşi studenţi pot obţine joburi de asistenţi universitari sau pot obţine bani implicându-se în proiectele derulate de universitate. Se poate spune că finlandezii sunt ca Pământul: o crustă exterioară destul de rece şi tare, care acoperă un interior cald. HAMK şi Finlanda sunt cam tot ce ai putea cere de la o universitate şi o tara (straină): educaţie foarte bună, oameni competenţi, şi un sistem educaţional bine pus la punct, care funcţioneaza pe masură. Sperăm că v-am captat atenţia din nou şi v-am ajutat să faceţi o opţiune serioasă în viitoarea alegere !

36

YouTuber-ul care ne-a captat atenția de această dată este Mikey Haș, care și-a făcut canalul de Youtube în 2011 şi abordează temele dintr-o perspectivă amuzantă care vă va face să râdeți cu gura până la urechi. Cine este de fapt Mikey Haș? El este românul care a primit „Gold Play Button“ pentru un milion de

abonați.

Mihai Holhoș este prezentatorul video blogului Doza de haș și primul vlogger român care are peste un milion de abonați. Mikey Haș (numele de scena), a devenit cunscut în aproximativ doi ani datorită Dozei de haș care acum este mai mult o emisiune online. Fanii îi așteaptă videoclipurile cu nerăbdare și îl primesc de fiecare data cu bucurie. La doar 30 de ani se poate lăuda cu o carieră grozavă și o reputație favorabilă.

Fiecare video blog debutează cu un filmuleț de câteva secunde cu fani din diferite țări, prieteni sau chiar sportivi care strigă „Voi tocmai vă luați doza de haș”. Această susținere din partea lor evidențiază plăcerea oamenilor de a-l urmări. Vloggurile lui au o tematică diversă cum ar fi cele narative în care discută elemente din viața publică și le analizează din perspectiva proprie (evenimente sau știri), care bineînteles ca au o urmă de umor, dar și cele numite ProvoCar, Mikey în care încearca ceva nou cu câte o mașină, acesta fiind o altă pa-siune a lui. În afară de vlogging abordează şi subiecte serioase în cadrul unei emisiuni online numita „Trending TopX“, unde intervievează diferite celebritați, de exemplu un invitat special a fost Andreea Esca și au discutat despre feminism. De aceea Mikey a ajuns să fie urmărit de sute de mii de oameni.

În videoclipul, „TELEVIZIUNEA ATACĂ VLOGGERII- Doza de haș“, Mikey este ușor revoltat pe televiziune deoarece aceștia au o părere neplăcută despre vloggeri şi despre ceea ce fac ei. Din punctul nostru de vedere, youtuberii sunt mai tari decât prezentatorii TV deoarece abordarea lor este diferită și actuală, făcân-du-ne să îi urmărim, pe când la televizor se promovează aspecte și persoane care pe noi, adolescenții, nu ne atrag. Doza de haș este un exemplu bun de diversitate în mediul on-line. Concluzia pe care noi am tras-o în urma vizualizării videoclipului lui Mikey este că YouTuberii realizează un fel de reality show cu un număr mare de urmăritori asemănător cu marile canale de televiziune din România.

Dacă vreți să vă petreceți zilele într-un mod plăcut și vesel, tot ceea ce trebuie să faceți este să accesați canalul de YouTube a lui Mikey Haș la următoarea adresă: https://www.youtube.com/user/DoZaDeHas

Mikey și Doza de haș

DDH,,Un prost care nu spune nici un cuvânt nu se deosebește de un savant care tace.”

Nicole Păduraru & Veronica Dănac

37

38

Drama, în regia lui Călin Peter Netzer, prezintă povestea de dragoste a doi tineri, Toma şi Ana, surprinzând cele mai tensionate şi delicate momente din viata de cuplu. Ceea ce este deosebit la această poveste de dragoste este chiar relaţia celor doi, ce se transformă într-o luptă contra tuturor. Frecvenţa atacurilor de panică ale Anei devin principala cauză a şubrezirii relaţiei lor şi îl fac pe Toma să realizeze că luptă în zadar pentru a-şi salva iubirea.

1„Ana, mon amour”

Va reuşi regizorul Bill Condon să distragă atenţia de la povestea deja cunoscută de publicul larg? Sperăm că da. Filmul este un remake al celebrei animaţii Disney, unica animaţie nominalizată la Oscarul pentru cel mai bun film din acea perioada. Pelicula o prezintă pe Emma Wason în rolul tinerei Belle, care este nevoită să treacă prin diferite probe în schimbul libertăţii tatălui ei.

2„Frumoasa şi Bestia”

Ce ar putea fi mai relaxant după o săptămână încărcată decât o seară petrecută

cu prietenii, urmărind un film bun?! Şi pentru că nu ne-am putut hotărî în a alege doar unul singur, vă prezentăm un top al celor cinci filme din categoria „must see this month”.

Filmele lunii

Ei bine, noi îţi venim în ajutor cu o serie de recomandări. Cu siguranţă martie nu este luna plictiselii, iar noul număr al revistei îţi aduce atât cele mai recente apariţii în materie de muzică, film, cât şi noutăţile din universul nemărginit al cărţilor.

Ai destul timp liber şi ai rămas în pană de idei?

Elena Ispas, Ana-Maria Ispas şi Ana Ciobanu

39

Din 24 martie această producţie în regia lui Dax Shepard este o prezentare care aduce pe marile ecrane comedia şi acţiunea laolaltă. Filmul îi surprinde pe cei doi, Jon Baker si Frank .Ponch. în diferite ipostaze, astfel încât lipsa de experienţă şi egoismul îi fac mai mult să se certe decât să colaboreze.

4„Poliţişti de belea”

Acţiunea SF ce va avea premiera în 10 martie descrie expediţia unor savanţi, soldaţi şi exploratori pe domeniul sălbatic al marelui Kong. Aceştia intră într-o confruntare a omului cu natura şi învată să îşi folosească cunostiinţele pentru a supravieţui.

5„Kong-Insula Craniilor”

Regizorul Daniel Espinosa vine cu o nouă producţie Horror-SF, care porneşte de la o reuşită ştiinţifică extraordinară. Filmul prezintă o poveste de-a dreptul fascinantă, avănd în prim-plan recuperarea unei capsule de pe Marte, ce conţine prima urmă a existenţei extraterestre. Dacă sunteţi fani ai SF-ului nu trebuie să rataţi această apariţie.

3„Viaţa”

În materie de muzică, luna martie aduce multe noutăți interesante, atât internaționale, cât și de pe meleagurile noastre. Evenimentele muzicale sunt și ele numeroase, spectaculoase și cu siguranță mult

așteptate.

40

Cântărețul și compozitorul de origine britanică își lansează în luna martie, după 12 luni de pauză, întregul album, care conține 16 piese noi printre care „Shape of You” și „Eraser”.

Ed Sheeran - Divide

Prin această piesă care va fi lansată în luna

martie, rapper-ul se adresează „hater-ilor” pe

care i-a acumulat recent, în urma disputei dintre Nicki Minaj și

Remy Ma, în care s-a auto inclus.

Această piesă se va găsi și pe următorul sau

mixtape.

Meek M

ill - „King”

A doua colaborare a celor doi vorbește despre lume și despre viață, iar videoclipul este filmat într-un cimitir de mașini.

După ce a insultat-o în mod public pe Nicki Minaj printr-o piesă numită „Shether”, Remy Ma a decis să facă încă o data același lucru, printr-o altă piesă.

To c u r iJe an G av r i l

„Piesa nu este despre o iubire pierdută sau vreo fată care să își bată joc de mine, ci mai degrabă este vorba despre mine, eu consumând din interior orice urmă de furie sau resentiment rămas în mine” declară Jean.

41

Din punct de vedere al noutăţilor, martie este o perioadă prosperă. Pentru că ne aflăm în luna marţişorului şi pentru că ne dorim ca de fiecare dată să vă ţinem la curent, nu am ratat ocazia de a da o raită

prin librării pentru a arunca un ochi la noile apariţii. Şi astfel, am pornit printre rafturile impunătoare în căutare de recomandări pentru ,,un altfel de Mărţişor”.

Martie în cărţi\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\

Pentru cei romantici punem la dispoziţie două cărţi: ,,Doamna cu umbrela neagră” unde întreaga acţiune este realizată în jurul unei femei misterioase, înarmată cu o umbrelă neagră şi ,,Să iubeşti din nou”, în care o aventură de o noapte se transformă într-o catastrofă cu grave repercursiuni. Romanele ce redau glasul iubirii suprind prin poveştile de dragoste ale eroinelor puternice şi prin pasiunile tulburătoare.

Pentru iubitorii istoriei şi al suspansului, luna martie vine o cu mega surpriză: partea a doua a seriei Rebeliunea. În ,,Renegatul” Robert Bruce e hotărât să meargă până la capăt chiar dacă va fi nevoit să facă anumite sacrifii pentru a-şi atinge scopul.

Amatorilor şi pasionaţilor de acţiune le recomandăm alte două capodopere care cu siguranţă vor deveni bestseller în cel mai scurt timp: “Fata dinainte” şi “Femei periculoase”, romane cu suspans psihologic, pe care nu le poţi lăsa din mână aşa uşor şi care cu siguranţă te vor prinde în mrejele lor, considerate a fi cele mai bune citite din ultimii ani, pline de răsturnării de situaţie şi cu un final care nu trebuie ratat.

42