CUPRINS - ProDidactica · 4 QUO VADIS? În vederea unei analize multiaspectuale a procesului de...

C U P R I N S

Revistã de teorie ºi practicã educaþionalãa Centrului Educaþional“PRO DIDACTICA”Nr. 1 (23), 2004

Colegiul de redacþie:Silvia BARBAROVSvetlana BELEAEVANina BERNAZViorica BOLOCANPaul CLARKE (Marea Britanie)Olga COSOVANAlexandru CRIªAN (România)Constantin CUCOª (România)Otilia DANDARAViorica GORAª-POSTICÃVladimir GUÞUKurt MEREDITH (SUA)Liliana NICOLAESCU-ONOFREIVlad PÂSLARUCarolina PLATONIgor POVAR (Canada)Nicolae PRODAN

Echipa redacþionalã:Redactor-ºef:Nadia CristeaRedactor stilizator:Mariana Vatamanu-CiocanuRedactori:Svetlana KorolevskiDan BogdeaCulegere ºi corectare:Maria BalanTehnoredactare computerizatã:Sergiu PuiuDesign grafic:Nicolae Susanu

Prepress: Centrul Educaþional PRO DIDACTICATipar: Combinatul Poligrafic, mun. Chiºinãu

Revista apare cu sprijinulFundaþiei SOROS-Moldova

Adresa redacþiei:str. Armeneascã, 16/2, mun. ChiºinãuMD-2012, Republica Moldovatel: 542976fax: 544199E-mail: [email protected]/DidacticaProISSN 1810-6455

© Copyright Centrul EducaþionalPRO DIDACTICA C U P R I N S

QUO VADIS?

Sondaj de opinie: Integrarea europeanã prin educaþie ºi învãþãmînt .............................. 2Tinerii pledeazã pentru Europa ........................................................................................ 19Vlad PÂSLARURe-integrarea europeanã a învãþãmîntului din Moldova ............................................... 20

Cãrþi noi în biblioteca PRO DIDACTICA ....................................................................... 26

Gheorghe RUDICO cursã mare spre Europa ................................................................................................. 28

Mircea CÃRTÃRESCUEuropa are forma creierului meu ...................................................................................... 30

EDUCAÞIE PENTRU TOLERANÞÃ

Vsevolod CIORNEIToleranþa, un imperativ al normalitãþii ............................................................................ 32Eudochia BRAªOVEANU, Irina VOLCINSCHICopilul cu deficienþe de auz ºi ºcoala de culturã generalã ............................................. 34

EDUCAÞIA DE GEN

Daniela TERZIEducaþia de gen – un vector al democratizãrii societãþiidin perspectiva de gen ........................................................................................................ 39

EDUCAÞIE PENTRU DEMOCRAÞIE

Aurica AMARIIÎn cãutarea democraþiei ...................................................................................................... 43Viorica GORAª-POSTICÃRelaþia ºcoalã – comunitate. Extrapolãri ale unor experienþe avansate ....................... 46

DOCENDO DISCIMUS

Iulia IORDÃCHESCUPredarea biografiei ºi activitãþii scriitorului în ºcoala alolingvã .................................. 50

DEZVOLTAREA GÎNDIRII CRITICE

Ludmila URSU, Galina CHIRILOVDiagrama Venn. La intersecþia matematicii cu didactica ............................................... 56Valentina TOFANEducaþia axiologicã la lecþiile de literatura românã ....................................................... 60

DICÞIONAR

Sorin CRISTEARolul educaþiei în perspectiva integrãrii europene ......................................................... 66

SUMMARY

EX LIBRIS ........................................................................................................... coperta III

......................................................................................................................... 68

4

QUO VADIS?

În vederea unei analize multiaspectuale a procesului de integrare europeanã a Republicii Moldova ºi conturãriiimplicaþiilor acestuia pentru sistemul educaþional, revista “Didactica Pro...” a iniþiat un amplu sondaj de opinie cuparticiparea mai multor personalitãþi ale vieþii publice, oameni de culturã ºi ºtiinþã, manageri ºcolari, profesori,solicitaþi sã rãspundã la urmãtoarele întrebãri:

1. Ce înseamnã pentru Republica Moldova integrarea europeanã?2. Cum ar putea contribui învãþãmîntul ºi educaþia la realizarea integrãrii europene?

Integrarea europeanãprin educaþie ºi învãþãmînt

Vasile ANESTIADE,academician, profesor universitar,

doctor în biomedicinã

1-2. Pentru noi integrarea europeanã ar însemnadepãºirea tot mai pronunþatei provincializãri a RepubliciiMoldova sub toate aspectele. Cei ce ne conduc astãzideclarã cã doresc sã ne integreze în Europa, dar nurespectã standardele occidentale, guvernînd conformunor principii departe de cele europene. Costisitorulturism politic practicat de funcþionarii noºtri, mai cuseamã discursurile ºi declaraþiile unor mari demnitari destat, nu îmbunãtãþesc imaginea Republicii Moldova, cio diminueazã, din care cauzã suferã, în special, omul derînd. Afirmarea pozitivã pe mapamond, crearea imaginiide þarã demnã de respect în Europa astãzi o realizeazãpreponderent adevãraþii oameni de culturã, savanþiinotorii, deoarece prin prezentãrile originale ºi con-sistente la diverse foruri internaþionale aflã ºi alþii despreRepublica Moldova, despre cetãþenii ei, despre culturã,ºtiinþã etc.

Integrarea europeanã presupune dezvoltarea siste-mului de învãþãmînt la toate treptele, menþinerea ºisporirea potenþialului ºtiinþific. Un rol deosebit îl are ºiAcademia de ªtiinþe care, prin definiþie enciclopedicã,

reprezintã o societate de învãþaþi, literaþi, artiºti etc.,creatã pentru dezvoltarea ºtiinþelor ºi artelor. AcademiaNaþionalã constituie Templul Spiritual al statului, unde,de regulã, sînt iniþiate ºi evaluate cele mai responsabileproiecte menite sã asigure stabilitatea ºi bunãstarea.Academia are cea mai importantã misiune de a promovaveridicitatea ºtiinþificã lipsitã de subiectivism, depseudoºtiinþã în realizarea proiectelor fundamentalesolicitate de societate, avînd ºi obligaþiunea moralã dea formula ºi a expune opþiunile ºi concluziile determi-nate dialectic în spiritul artei de a discuta în contra-dictoriu pentru a se ajunge la adevãr. În acest sens,Academia apare ca cea mai democraticã instituþie, iarexperienþa de secole confirmã incontestabil democra-tismul academic.

Aceastã imagine a unui for ºtiinþific european edeparte de noi, deoarece în ultimii 12 ani Academia afost supusã unei teribile metamorfoze. ªi totuºi, axaacademicã mai funcþioneazã ºi îºi menþine autoritatea.Este necesarã o responsabilã reorientare a puterii faþã deAcademie, faþã de culturã ºi învãþãmînt, pentru a salvapotenþialul intelectual (altfel integrarea europeanã va fipur declarativã sau chiar compromisã), iar cei ce nu facnimic în acest sens vor înscrie o filã nefastã în istoria„integratã” sau „neintegratã” a poporului nostru.

SONDAJ DE OPINIE:

Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

5

Pavel BARBALAT,lector superior la Facultatea de Drept

a Universitãþii de Stat din Moldova

1-2. În primul rînd, mã simt obligat sã fac o reverenþã,sã-mi exprim stima profundã faþã de redacþia revistei“Didactica Pro...” pentru marea îndrãznealã de a abordaproblema integrãrii europene, atît de vitalã ºi importantãpentru destinul Republicii Moldova ºi suferindul eipopor, oropsit, manipulat ºi, în mare mãsurã, dezorientat.

Se ºtie cã în cadrul unor organe supreme ºi centralede stat (în special, la Ministerul Afacerilor Externe),precum ºi în cadrul unor formaþiuni politice obºteºti sîntcreate structuri speciale menite sã organizeze, sã coordo-neze ºi sã contribuie la realizarea integrãrii RepubliciiMoldova în Europa. Însã oricîte eforturi ar depune acestestructuri, oricît de multe proiecte atrãgãtoare ºi promiþã-toare vor fi elaborate, fãrã activitatea conºtientã, crea-toare ºi clar orientatã a celor mai largi pãturi sociale,integrarea Republicii Moldova în Europa rãmîne decla-rativã ºi iluzorie.

Primii paºi în familiarizarea populaþiei cu esenþa proce-sului integraþionist al statului nostru în Europa s-au fãcutdeja prin intermediul mass-media (televiziunea, radioul,presa scrisã etc.), aceºtia însã sînt de naturã predominantinformativã sau, poate, propagandisticã, populistã.

Cu atît mai mult meritã susþinere ºi aprobare iniþia-tiva revistei “Didactica Pro...”, care încearcã sã selecteze,sã analizeze ºi sã punã la dispoziþia publicului cititoropiniile diferitelor categorii de specialiºti privindproblema abordatã.

Ce înseamnã pentru Republica Moldova integrareaeuropeanã?

Rãspunsuri, sugestii, meditaþii la aceastã întrebarepot fi diverse, multiple ºi cu formule sau concluziisurprinzãtoare. De exemplu, afiºarea la manifestaþiilepublice a pancartelor: “Vrem în Europa!”, “Europa estecalea noastrã concretã!” etc. poate oare fi consideratãdrept o expunere a opþiunii unor persoane sau a unui grupde oameni? ªi da, ºi nu. Da, fiindcã este datã publicitãþiio idee. Nu, pentru cã aceste inscripþii nu conþin nimicconcret, explicit sau argumentat.

Declaraþiile n-au servit niciodatã ºi nici nu pot servidrept argument al vreunei intenþii.

În opinia noastrã, integrarea europeanã reprezintã uncomplex de acþiuni, mãsuri economice, culturale, socia-le, educaþionale, ºtiinþifice, cetãþeneºti; obþinerea unorrezultate pozitive ºi eficiente, care demonstreazã cã aceststat ºi acest popor dispun de capacitãþi pentru o bunãcomunicare ºi colaborare cu alte þãri ºi popoare, cã sîntcivilizate, capabile a-ºi organiza la nivel producþia indus-trialã ºi alimentarã, un sistem propriu tehnologic, financiar,fiscal, bancar, o piaþã comercialã dezvoltatã, o ºcoalã cuinstruire contemporanã ºi, nu în ultimul rînd, a respectanormele democraþiei în toate domeniile activitãþii umane.

Realizarea acestor ºi altor opþiuni urmeazã sã con-vingã comunitatea europeanã cã Republica Moldovapoate fi un partener serios, neconflictual, bun vecin înmultiplul sens al cuvîntului.

ªi atunci, cine va fi adversarul integrãrii noastreeuropene? Sperãm, cã nimeni.

Poporul Republicii Moldova dispune de toate calitã-þile enumerate pentru a se manifesta ºi realiza cu demni-tate, cu regret însã multe dintre acestea stagneazã dinlipsa condiþiilor necesare. De aceea, unul dintre factoriiprimordiali îl constituie descoperirea ºi antrenarea înmuncã activã, creatoare a liderilor adevãraþi ai societãþii,a unor buni profesioniºti, organizatori cu experienþã,oameni cu spirit inovator ºi progresist, care sã posedecalitãþi reformatoare, entuziasm ºi optimism real.

Doar în aceste condiþii poporul se va pãtrunde deposibilitãþile sale ºi de ale organelor statale, ceea ce vapermite acestui popor ºi acestui stat sã nu cerºeascãintegrarea în Europa, ci sã-i facã pe membrii UniuniiEuropene sã afirme: “Sîntem gata ºi dorim sã conlucrãmîn toate domeniile cu Republica Moldova”.

În calea integrãrii europene nu existã lucruri mai multsau mai puþin importante. Toate sînt foarte importante.

Ne vom referi, pe scurt, la un singur aspect – juridic,mai precis, legislativ ºi jurisdicþional.

S-a scris ºi s-a vorbit mult despre sincronizarea le-gislaþiei moldoveneºti cu cea europeanã. Practic însã nus-au fãcut prea multe, deoarece la capitolul dat sevorbeºte cam abstract ºi în linii generale. Considerãmcã ratificarea tratatelor, convenþiilor ºi altor acte norma-tive regionale europene, aderarea la ele constituie unmoment pozitiv pentru Republica Moldova. Dar este omare eroare opinia unora care vãd sincronizarea legisla-þiei în aducerea ei în corespundere mot a mot cu legisla-þia statelor europene. E o idee irealizabilã, deoarecefiecare stat îºi are legislaþia sa naþionalã, care diferã dupãparametrul situaþiilor reglementate, dupã sancþionareaabaterilor de la legislaþie, dupã structura normelorjuridice. În acest domeniu este important a stabili ºi arespecta principiile legiferãrii unanim recunoscute întoatã lumea: determinarea verigii principale în fiecaresubsistem de drept, democraþia adoptãrii ºi aplicãriilegilor, transparenþa acestei activitãþi.

Ce se întîmplã la noi? S-a scurs aproape un an de lalansarea informaþiei despre elaborarea proiectului unei noiConstituþii a Republicii Moldova. Dar cine cunoaºte cumeste organizat, coordonat ºi efectuat acest lucru? Ce ºi cums-a formulat în acest proiect? Riscãm sã rãspundem cãnimeni nu ºtie ce s-a întreprins pînã acum în acest sens.Se creeazã impresia cã totul se face în totalã ilegalitate.Sã nu uitãm însã cã proiectul Constituþiei va fi supus refe-rendumului republican ºi atunci cum vor fi informaþialegãtorii pentru a-ºi forma concepþia de vot?

Mai menþionãm o problemã. Structurile specializatejuridice ale Consiliului Europei (în primul rînd,

QUO VADIS?

INTEGRAREA EUROPEANÃ PRIN EDUCAÞIE ªI ÎNVÃÞÃMÎNT

6

Comisia de la Veneþia), se pare, au obosit efectuîndatîtea consultaþii ºi expertize ale proiectelor ºi actelorlegislative (sau chiar ale celor deja adoptate), expediatedin Moldova. Verificarea unor proiecte de legi de cãtrespecialiºti de talie europeanã sau chiar internaþionalãe un lucru bun, dar procedura organizãrii ºi realizãriiacestor consultãri, expertizãri nu contribuie la formareaunei imagini cît de cît favorabile pentru specialiºtii îndrept din Republica Moldova. A devenit o normã expe-dierea spre consultare în Europa practic a tuturorproiectelor de legi ºi direct de cãtre legislativ.

În opinia noastrã, nu avem destui specialiºti binepregãtiþi ºi antrenaþi în procesul legiferãrii (prea tînãrãeste ºtiinþa dreptului ºi practica democraticã legislativãde la noi). ªi totuºi, astfel de specialiºti sînt în RepublicaMoldova aproape în toate ramurile dreptului. De aceea,ar fi normal (ºi prestigios pentru þarã) ca orice proiectsã fie transmis unei comisii sau unui grup de specialiºtiautohtoni pentru expertizare ºi numai dacã grupul saucomisia respectivã ajunge la concluzia cã este necesarão verificare, o consultare, o expertizare în afara þãrii,atunci organizeazã aceastã activitate, desigur, de comuncu legislativul.

Am spus cã avem puþini specialiºti de performanþã îndrept, numãrul lor însã poate fi sporit numai prin instrui-re la facultãþile de drept, în primul rînd, din þarã. Nu poatefi vorba despre o instruire serioasã, dacã multe cursuri lainstituþiile superioare se studiazã în baza tratatelor, mono-grafiilor, manualelor de peste hotare, care nu întotdeaunasînt de o calitate excelentã a conþinutului, pe cînd posibi-litãþile naþionale sînt neglijate. Suferã mult ºi aspectulpractic al instruirii universitare, care deseori se reduce lao formalitate proverbialã. Nu este un secret cã judecãtorii,procurorii, avocaþii ºi alþi specialiºti-juriºti sînt, în fond,autodidacþi. Ei îºi perfecþioneazã cunoºtinþele ºi nivelulprofesional preponderent de sine stãtãtor sau preluînd zide zi practica colegilor de alãturi. Bineînþeles, de activi-tatea acestui mare contingent de juriºti depinde foarte multrealizarea unui principiu de bazã al Convenþiei Europenepentru Drepturile Omului – accesul liber la justiþie – deaceea el meritã sã dispunã de o instituþie statalã specialãde pregãtire a cadrelor din domeniu. De asemenea, vomobþine rezultatele scontate dacã juriºtii noºtri (ºi alþispecialiºti) vor cunoaºte 2-3 limbi moderne, ceea ce vapermite accesul liber la tezaurul dreptului internaþional,la studierea experienþei de peste hotare la faþa locului.

Valentin BENIUC,Ministrul Educaþiei

1. Adoptarea de cãtre Republica Moldova a unei po-ziþii ferme în ceea ce priveºte aderarea la Uniunea Euro-peanã înseamnã recunoaºterea ºi acceptarea valorilor ºistandardelor existente în Vestul Europei. De aceea, nerevine tuturor datoria angajãrii civice, manifestatã printr-oasumare de obligaþiuni proprii ºi respectarea angaja-mentelor faþã de partenerii europeni, în vederea afirmãriiefective a acestora în viaþa societãþii moldoveneºti.

Integrarea europeanã a Republicii Moldova nu poatefi decît un proces gradual, însoþit de ajustãri cores-punzãtoare, pentru a ne apropia tot mai mult de condiþiilenecesare obþinerii, în prima etapã, a statutului de þarãasociatã a UE. Acest proces presupune asumarea unoreforturi ºi acþiuni responsabile, avînd ca obiectiv accele-rarea progreselor în legislaþie, modernizarea instituþiilorºi îmbunãtãþirea capacitãþii administrative, consolidareajustiþiei ºi combaterea corupþiei, ceea ce denotã faptul cãaderarea este mai degrabã un subiect de politicã internã,de sincronizare internã cu ritmurile ºi sensurile dezvoltãriieuropene, ºi nu doar o preocupare pur diplomaticã.

2. Succesul oricãrei reforme, al oricãrui proiectdepinde de calificarea corespunzãtoare a resurselor umane.În acest sens, contribuþia învãþãmîntului este primordialãîn vederea formãrii competenþelor cît mai înalte, capabilesã facã faþã destoinic cerinþelor integrãrii europene. Cucertitudine, educaþia depinde de dezvoltarea economicã aþãrii, dar de multe ori, în istorie, educaþia însãºi a fostpunctul de cotiturã în sensul relansãrilor economice.

Activitatea Ministerului Educaþiei este axatã pe con-tinuarea reformãrii învãþãmîntului preuniversitar ºi a celuiuniversitar, avînd ca obiectiv racordarea învãþãmîntuluidin þarã la valorile ºi exigenþele educaþionale europene.

Ne-am propus sã elaborãm politici reformatoare con-sonante cu cele din UE, punînd accentul pe adaptareasistemului de învãþãmînt din þarã la valorile educaþieiinterculturale ºi pentru o cetãþenie democraticã; pedezvoltarea unei noi filozofii manageriale în cadrulºcolii, în sensul regîndirii modalitãþii de organizare aactivitãþilor didactice, astfel încît elevul sã-ºi dezvolteindividualitatea, personalitatea ºi creativitatea; perelansarea învãþãmîntului rural ºi restructurarea învã-þãmîntului secundar profesional; pe consolidarea în bazaConcepþiei formãrii personalului didactic din învãþã-mîntul preuniversitar, racordînd sistemul naþional deformare profesionalã la cel practicat de þãrile UE.

La treapta învãþãmîntului superior, Ministerul Edu-caþiei ºi-a axat drept obiectiv strategic integrarea înspaþiul european al educaþiei academice ºi implicareaactivã în construcþia acestuia.

În vederea realizãrii acestui deziderat, una dintreprioritãþile noastre este aderarea la Procesul de la Bo-logna în 2005. Urmeazã a fi elaboratã Strategia Naþio-nalã a Învãþãmîntului Superior, care va fi remisãgrupului de lucru al Procesului de la Bologna ºi care vaprevedea:

a) organizarea programelor de studii pe 2 cicluri:studii universitare de licenþã, cu o duratã de 3-4ani, ºi studii universitare de masterat, cu o duratãde 1-2 ani;

QUO VADIS?


Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

7

b) elaborarea standardelor educaþionale universitare;c) restructurarea profundã a nomenclatorului de

specialitãþi;d) aplicarea Sistemului European de Credite Trans-

ferabile de Studii (ECTS);e) implementarea anexei administrative la diplomã,

model unic european – Diploma Supliment, careva fi eliberatã la cerere.

Aceste acþiuni urmãresc armonizarea legislativã îndomeniu ºi au ca obiectiv:

– creºterea calitãþii învãþãmîntului universitar;– intensificarea mobilitãþii studenþilor ºi cadrelor

didactice;– preluarea ºi implementarea valorilor educa-

þionale universitare europene în sistemul educa-þional din Republica Moldova.

Tatiana CALLO,doctor în pedagogie, conferenþiar universitar,

Institutul de ªtiinþe ale Educaþiei

1. Un gînd esenþial se plãmãdeºte ca rãspuns imediat,poate neconºtientizat încã, la întrebare: aºteptarea cãruiavantaj presupune integrarea ºi dacã este real sã aºteptãmde la Europa ceea ce nu putem, nu îndrãznim sã ceremde la societatea în care trãim sau de la noi înºine? ªi poatefi oare efectivã ideea integrãrii, dacã ea nu cadreazã cuacele condiþii reale care specificã societatea?

Presupunem cã unul din factorii esenþiali ai integrãriieste cel uman, omul în cîteva ipostaze de existenþã: omulinformat, omul afectiv, omul educat, omul cu un puternicsentiment al “eu”-lui. Prin urmare, ar fi necesar ca omulsã fie împãcat cu sine însuºi ºi cu alþii, cu toatã lumea.Pe de altã parte, omul împãcat cu sine poate fi asaltat deurmãtorul gînd: de ce sã mã afecteze pe mine faptul cãEuropa, consideratã o mare putere ºi o mare autoritate,nu s-a angajat sã-mi vegheze viaþa ºi nici nu are grijã sãmã fereascã de pericole? Din contra, se pare cã este fãrãvoie stãpînã a vieþii mele, cã a pus monopol pe viaþa mea.A cui e vina: a mea sau a societãþii? Ce putem face dacãacesta este teritoriul nostru, dacã “ne-am pierdut” aicicu traiul, cînd Pãmîntul este atît de mare ºi al tuturor?

“Agresarea” Europei în vederea integrãrii este,probabil, o legitimã apãrare a “eu”- lui personal. Este lafel de adevãrat cã bogãþia o poate face un pic mai darnicãîn raport cu eºecul nostru social ºi economic, amplificatde mulþimea doctrinelor ce pun în pericol dreptul ºigaranþia de modernitate necesare Europei.

Pe Pãmînt existã Europa care nu poate gãzdui decîtun numãr limitat de oameni. Ar însemna aceasta cã nutoþi “pretendenþii” la integrare pot acoperi respectivuldeziderat? Oricum, realizarea pentru unii presupunefrustrare pentru alþii. Integrarea rãmîne a fi deci o

eventualitate. Pentru Europa sîntem niºte “strãini” ºidoar cîndva vom deveni oaspeþi doriþi, aºteptaþi.

Integrarea înseamnã o operã de artã ºi o convenþieumanã, de aceea ea nu apare ca un rod al întîmplãrii, cica o consecinþã a ordinii naturale a lucrurilor. Reiese cãea îºi aºteaptã rîndul.

Fiecare “eu” are nevoie sã aparþinã la ceva pentrusiguranþa ºi stabilitatea conºtiinþei, chiar dacã aceastapresupune inconveniente. Apartenenþa la Europa ne-ardefini existenþa, însã ne-ar impune ºi unele sacrificii.

Integrarea în Europa este o invenþie, un curaj intelec-tual al nostru care, pentru a deveni realitate, are nevoieºi de un curaj economic, ºi de unul politic, ºi de unulsocial, ºi de o acþiune dezinteresatã.

Întrebarea este ºi din ce perspectivã vedem integra-rea: ca o apartenenþã la Europa, ca o participare la viaþaEuropei sau ºi una ºi alta? Apartenenþa ar însemna odãruire totalã Europei, identificarea cu valorile ei fãrã ale pune în discuþie, adicã a fi parte integrantã ºi la bineºi la rãu. Probabil, pentru aceasta avem nevoie de curajcivic. Europa existã în Europa ºi pe scena ei de existenþãforma cea mai desãvîrºitã a legitimitãþii este justificatãde autoritatea pe care o are, provenitã întotdeauna dintrecut. Forþa ei rezidã în funcþia pe care o deþine: de a fiînþeleaptã ºi puternicã.

2. Care este rolul educaþiei? Sã aibã curajul de a educapentru Europa, nu de a “deranja “ Europa prin încercãrinesigure de a imita; de a forma elevi pentru libertateeuropeanã, pentru plasament de la egal la egal, fãrãresentimentul unei nedreptãþi – el nu trebuie sã existe.Educaþia urmeazã sã aibã ca obiectiv fundamental euro-penitatea democraticã, adicã sã punã fapta omului de-asupra lucrurilor, sã nu fie privat nimeni de posibilitateade “a se simþi integrat”, sentiment care i-ar da putere sãse revolte împotriva destinului neeuropean. ªi, poate,curajul sã se revolte împotriva realitãþii. Asta e!

Galina CARAUª,directorul Liceului Teoretic “Dante Alighieri”,

mun. Chiºinãu

1. Integrarea Republicii Moldova în spaþiul europeanînseamnã:

• în primul rînd, un avantaj pentru populaþia þãrii;• în al doilea rînd, interferenþã culturalã.În vederea atingerii obiectivului de integrare este

nevoie de mai multã transparenþã în promovarea refor-melor politice ºi economice susþinute de organismeleeuropene. Aceastã transparenþã ar conduce la atenuareadecalajului economic, ajustarea legislaþiei RepubliciiMoldova la cea a þãrilor europene mai avansate eco-nomic ºi juridic, pregãtirea unor seminarii, conferinþe,studii care ar valorifica potenþialul comunitãþii înpromovarea ideii de integrare europeanã. Toate acestecomponente ar determina creºterea nivelului de trai al

QUO VADIS?


8

cetãþenilor, implementarea tehnologiilor moderne ºi, nuîn ultimul rînd, libera circulaþie a persoanelor în spaþiuleuropean.

2. Ritmul accelerat al evenimentelor din ultimii 10-12ani a constituit pentru învãþãmîntul din Republica Moldovaun teren propice schimbãrilor de tot felul: concepþie, plan-cadru, curriculum, manuale etc. Cadrele didactice auacceptat reforma ºi implementeazã cu multã îndrãznealãideile netradiþionale. De cele mai multe ori acestea sîntaxate pe noþiunea de valoare, pe rostul individului într-osocietate cu economie de piaþã: cum sã ajungã la soluþiiconcrete, eficiente, bine motivate; cum sã înþeleagã maibine valorile culturii ºi civilizaþiei europene, mondiale.

Aceste rînduri sînt cîteva reflecþii ale unui director deºcoalã ce încearcã sã scoatã frãmîntãrile cotidiene din cadrulspecializãrii înguste ºi sã le plaseze în cel social cu aºa-zisaorientare directã ºi dinamicã spre integrarea europeanã.

Aºadar, cum este privitã ºcoala de societate înansamblu? Cine-i vinovat de starea în care s-a pomenitprofesorul? Avem dreptul sã pretindem a fi o ºcoalã cuo culturã europeanã?

S-ar pãrea cã avem legi ºi concepþii, ceva însã nu seleagã. Lipsa mijloacelor financiare diminueazã autori-tatea ºcolii ºi o determinã sã recurgã la ajutorul sponso-rilor, pãrinþilor sau agenþilor economici. În plus, cu unsalariu mizer, cadrele didactice sînt prinse în capcana“învîrtelilor”, devenind “ostatici” ai pãrinþilor, stãpînilorde toate rangurile, iar ºcoala nu mai poate fi numitãºcoalã liberã, “de stat”. Ce fel de ºcoalã sau universitate“de stat” avem? Unde a dispãrut dotarea de altã datã?Cheltuielile pentru buna funcþionare a unei instituþii astãzile suportã, în mare parte, pãrinþii. Mulþi dintre ei au plecatpeste hotare, asigurînd astfel existenþa materialã a familiei,neglijind însã problema educaþiei, care, la moment, esteimperioasã. Se ºtie cã peste tot unde educaþia a fostneglijatã, statul a primit o loviturã funestã, deoarece “aafirma cã statul nu-ºi poate atinge scopurile din cauzalipsei de bani… este acelaºi lucru cu a spune cã e imposibil

a construi drumuri din cauza lipsei de kilometri”(A. Carrocci).

Cum vede un pedagog problema integrãrii învã-þãmîntului în comunitatea europeanã?

• Întîi de toate, educaþia, instruirea sã devinã oprioritate a pãrinþilor ºi a întregii comunitãþi, nunumai a cadrelor didactice.

• Accentul sã se punã pe cursurile de formarecontinuã a cadrelor didactice în programeleeuropene susþinute de ministerele de resort dinRepublica Moldova.

• Sã se creeze baza tehnico-materialã pe potrivanecesitãþilor ºcolii care sã faciliteze un proceseducativ eficient prin:a) reabilitarea clãdirilor întru asigurarea unor

condiþii bune de muncã atît pentru elevi cît ºipentru cadrele didactice;

b) lansarea unui program de dotare cu mobilierºcolar modern;

c) asigurarea învãþãmîntului cu tehnologii infor-maþionale noi, ºcoala devenind astfel atrac-tivã pentru elevi;

d) elaborarea unor programe de parteneriat cuextindere europeanã prin studierea altorsisteme de învãþãmînt ºi culturi europene;

e) crearea de condiþii optime (poate chiar deºcoli) pentru elevii deosebit de dotaþi la anu-mite discipline de învãþãmînt (studiu apro-fundat, activitãþi extraºcolare, opþionale etc.).

• ªi, nu în ultimul rînd, rãsturnînd unele stereo-tipuri. Fiecare instituþie de învãþãmînt sã opera-þionalizeze un plan individual, pornind de lacapacitãþile ºi interesele elevilor prin introdu-cerea disciplinelor opþionale, punînd accentul peactivitatea creativã ºi educaþia lor, orientîndu-icorect din punct de vedere profesional ºi pregã-tindu-i pentru un trai decent în condiþiile uneisocietãþi de piaþã.

Sergiu CHIRCÃ,profesor universitar, Academia de Studii Economice,

om emerit în ºtiinþã din Republica Moldova,membru de onoare al Academiei Române

1. Integrarea realã, dar nu cea declarativã (astãzi lamodã) a Republicii Moldova în Uniunea Europeanã esteunica cale de a surmonta pericolul dispariþiei noastre caetnie de ramurã româneascã a Lumii latine. Dacã nu vomreuºi sã ne integrãm în UE, vom fi sortiþi procesului deslavonizare totalã ºi vom avea aceeaºi soartã pe care auavut-o moldovenii dintre Nistru ºi Bug. Acest pericol demoarte, prevãzut într-un fel ºi de B. P. Hasdeu, în cazuldacã vom fi rupþi de matcã, dacã vom rãmîne fie în zonaintereselor ruseºti sau ucrainene, fie într-un fel de protecto-rat federalizat cu Transnistria, se va agrava în continuare.

Aºa deci, în plan geopolitic ºi etno-cultural, trebuiesã depunem toate eforturile pentru a ajunge în UE. Repu-blica Moldova însã astãzi este aidoma unui copilaº venitde la þarã într-un oraº mare ºi necunoscut, totalmentedezorientat.

În plan economic, integrarea în UE înseamnã progres,o economie de piaþã funcþionalã ºi o respecializare aeconomiei naþionale, în ansamblu. Actualmente, econo-mia de piaþã a Moldovei nici pe de parte nu este funcþio-nalã. Economia realã, în mare mãsurã, este ruptã deeconomia nominalã (de cea bancar-financiarã), iar aparte-nenþa la CSI are drept urmare pãstrarea specializãrii þãrii,ceea ce nu ne permite sã obþinem la export cît mai multãvaloare adãugatã. Prin aceasta se explicã ºi faptul cã nuavem capital pentru a relansa economia, pentru a diversi-fica producþia ºi serviciile, pentru a moderniza unitãþile

QUO VADIS?


Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

9

economice încã funcþionale. Trebuie sã þinem cont ºi defaptul cã nivelul tehnologic ºi managementul economicîn CSI sînt depãºite de nivelul atins în UE, de aici ºicosturile produselor noastre mai ridicate decît în Europa(de calitate nici nu mai vorbim).

Astãzi existã trei centre care dicteazã climatuleconomico-financiar mondial: Uniunea Europeanã,NAFTA (spaþiul format de SUA, Canada ºi Mexic) ºispaþiul Asiatic (aºa-numiþii tigri mari ºi cei mici). CSIse aflã în afara respectivelor centre, de aceea þãrile mem-bre, inclusiv Rusia, tind spre polii economici mondiali,spre centrele progresului. Îndepãrtarea noastrã de UE arînsemna nu numai pierderea pieþei din CSI, dar ºi a celeiinterne, naþionale. În CSI nu existã concurenþã, în CSInoi sîntem dependenþi de Federaþia Rusã. Fãcînd însãparte din UE, vom avea o economie funcþionalã, adap-tatã criteriilor concurenþiale europene, fapt ce va permitesã ne menþinem poziþia pe piaþa din Est, dar ºi sã fimprezenþi pe cea din Vest. Numai atunci vom beneficia deinvestiþii masive de capital strãin, care va contribui larelansarea economiei ºi la sporirea nivelului de trai.

În plan social, relansarea economiei în conformitatecu cerinþele pieþei din UE are drept consecinþã ridicareaconsiderabilã a nivelului de trai, a culturii ºi rezolvareaproblemelor ecologice, deoarece UE impune anumitestandarde în domeniile respective de care trebuie sã seþinã cont. Pentru aceasta sînt prevãzute programe cufinanþare directã din partea UE. De exemplu, în UE nuse admite aprovizionarea populaþiei de la þarã cu apãpotabilã din fîntîni. De aceea, europenii ne vor învãþacum sã creãm o infrastructurã modernã, ecologicã ºi nevor susþine financiar. Afarã de aceasta, þãrile ce tind sãse integreze în Europa sînt ajutate sã elaboreze ºi sãrealizeze programe reale de apropiere de nivelul de trai,de instruire ºi educaþie al þãrilor membre ale UE. Astfel,o mare parte din conaþionalii noºtri, plecaþi peste hotareîn cãutarea unei bucãþi de pîine, ar avea toate ºansele sãse întoarcã acasã ºi sã fie încadraþi în muncã.

Integrarea în UE înseamnã dezvoltarea realã aculturii, ºtiinþei, societatea nefiind condusã de niºteambiþioºi ideologizaþi, ci numai de lege. În UE Legeaeste pusã în capul mesei, fiind obligatorie pentru toþi,iar drepturile omului, indiferent de etnie, sex ºi staresocialã, sînt în centrul atenþiei organelor puteriinaþionale ºi al celor generale. Acolo cumãtrismul,mafia ºi corupþia nu au sol fertil, împotriva lor se duceo luptã asprã.

Într-un cuvînt, nu existã domeniu care sã rãmînã înafara atenþiei politicii UE. Întreaga activitate a acesteistructuri politice, economice ºi sociale va fi reglatã deo Constituþie comunã, aflatã în proces de coordonareºi adoptare ulterioarã de cãtre þãrile membre.

La moment, din UE fac parte 15 þãri, iar anul curentva aduce încã 10 (Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia,Slovenia, Cipru, Malta, Estonia, Letonia ºi Lituania). În

2007 vor fi admise România ºi Bulgaria. În felul acesta,majoritatea covîrºitoare a statelor europene (27) vor faceparte din UE, dupã 2007 urmînd sã se integreze ºi þãriledin Balcani. Frontiera UE, inclusiv frontiera NATO, careeste un scut de apãrare al acestor þãri, se instaleazã pePrut. Diferenþa dintre statele membre ale UE sau cele cese aflã în proces de aderare, pe de o parte, ºi þãrile carenu sînt membre ºi nu se aflã în proces de aderare, pe dealtã parte, este foarte mare. Am putea ilustra aceastãdiferenþã comparînd starea economicã, socialã ºi politicãdin Republica Moldova cu cea din România. La înce-putul anului 1990 nivelul de trai în Republica Moldovaera mai înalt decît cel din România. Astãzi situaþia esteinversã, în România are loc o formare rapidã a infrastruc-turii europene, pe cînd Republica Moldova bate pasul peloc, reformele structurale fiind aproape blocate, iar capi-talizarea veniturilor – subordonatã politizãrii ºi ideo-logizãrii. De aceea, aici nu poate veni capital strãinserios. Vine doar capitalul rusesc, pentru a consolidadependenþa noastrã de Rusia.

Am accentuat faptul cã numai o integrare realã, ºi nudeclarativã, ne-ar permite sã depãºim odatã ºi pentrutotdeauna starea în care ne aflãm. Din pãcate însã, Re-publica Moldova dã dovadã doar de intenþii ºi declaraþii.Persoanele responsabile din UE nu o singurã datã aumenþionat acest fapt. UE doreºte sã ne ajute, aºteaptã dela guvernarea de la Chiºinãu paºi reali ºi concreþi. Re-publica Moldova, de mai mulþi ani, este invitatã în cadrul„Pactului de stabilitate în Sud-Estul Europei”, orga-nizaþie ce constituie o adevãratã “anticamerã” a UE, însãnici în acest sens nu s-a întreprins nimic.

Politica UE prevede consolidarea administraþiei pu-blice locale în teritorii mai mari, deoarece permiteutilizarea mai eficientã a resurselor naþionale dispo-nibile ºi relansarea cooperãrii cu zonele economice dinUE. La noi s-a procedat invers: judeþele care urmau sãfie fortificate au fost lichidate, revenindu-se la raioane.Are loc deci o fãrîmiþare managerialã, economicã ºiteritorialã.

Ucraina, de exemplu, al ºaselea an consecutiv lu-creazã asupra adaptãrii legislaþiei naþionale la cea euro-peanã, pe cînd la noi mai mult se vorbeºte decît se face.Într-un cuvînt, dacã puterea politicã din RepublicaMoldova se va mãrgini ºi în continuare numai la vorbeºi declaraþii, atunci vai de capul nostru...

2. Instruirea ºi educaþia þin de formarea „materieicenuºii” a societãþii, aceasta din urmã alcãtuind creierulnaþiunii, al statului. Astfel, instruirea formeazã perso-nalitãþi chemate sã orienteze corect ºi sã conducã marelepublic spre noi izbînzi. De asemenea, cei ce instruiesc,în mare mãsurã, fac ºi ºtiinþã, de opiniile lor se cuvinesã þinã cont ºi cei ce fac politicã, dacã într-adevãr vor sãfacã ceva pentru þarã.

În contextul integrãrii europene ºtiinþa ºi instruireaeconomicã au cele mai mari posibilitãþi de manifestare.

QUO VADIS?


10

Realitatea este de aºa naturã cã printre studenþii ºiabsolvenþii instituþiilor superioare o mai mare pondereau cei ce vãd viitorul Republicii Moldova în UE.Aceºtia, de regulã, sînt familiarizaþi atît cu fenomeneleºi procesele socio-economice de la noi, dar ºi cu ceeace are loc în UE. La Academia de Studii Economice,de exemplu, unde activez, se studiazã inclusiv aspecteleeconomice, sociale ºi juridice ale UE. Avem cursurispeciale consacrate acestei probleme, mai ales la facul-tãþile Relaþii economice internaþionale ºi Economie

generalã ºi drept. În cadrul Academiei se efectueazã ºicercetãri ºtiinþifice care finalizeazã cu simpozioanenaþionale ºi internaþionale. În genere, fiecare instituþieuniversitarã îºi are specificul ºi contribuþia sa în acestdomeniu, ceea ce depinde de maturitatea ºi autoritateacadrului profesoral-didactic. Din pãcate însã, ºcoalanaþionalã, inclusiv cea superioarã, nu dispune de unprogram bine elaborat, coordonat ºi susþinut de UE,care ar permite implementarea unor mãsuri concrete ºieficiente.

Mihai CIMPOI,academician, Preºedintele Uniunii Scriitorilor

din Moldova

1. Integrare, în sens etimologic, înseamnã inclu-dere într-un Tot. În cazul integrãrii europene aparîntrebãrile fireºti: cum ar arãta acest Tot? ªi cum neincludem? Deocamdatã discutãm la nivelul zero, adicãteoretic, mai limpede apãrînd tabloul ce pare verosimilal integrãrii economice, cãci cea culturalã ridicã marisemne de întrebare, modelele care se construiesc fiindde-a dreptul utopice. Totuºi, meritã sã discutãm: undialog multicultural european este posibil, dat fiindeuropenismul valoric devenit într-un fel canonic,caracterul deschis al multor culturi de pe continent ºirealitatea unor interconexiuni ºi influenþe (mode-latoare sau catalitice, precum le-a zis Blaga), prezenþasensibilã a universului latin ºi a altor universuri maibine reliefate – cel german, anglo-saxon, francez, slav,nord-scandinav, balcanic, mediteranean, miteleuro-pean (Mitteleuropa periferiilor), sud-european, toateacestea avînd conºtiinþa cã strãbat un arhetipal drumspre Centru sau constituie însuºi Centrul.

Este clar cã vectorul acestor miºcãri centripede ºi cen-trifuge este foarte greu de dedus ºi proiectat în liniamenteesenþiale bine conturate. Revenim, astfel, în chip nepu-tincios-sisific la conºtientizarea ºi mai profundã a mituluisau a unei imagini ideale, utopice a Europei spirituale caCentru al Lumii. ªirul argumentelor se bifurcã, se pun subsemnul contradictoriului: democraþie, libertate, raþiune,credinþã, idealism/totalitarism, tiranie, autoritarism înnumele colectivitãþii, nihilism, materialism, decadenþãculturalã (dupã expresia lui Noica).

Oricum, nemaideschizînd parantezele, ne gîndimla Europa ca la un Centru care armonizeazã contra-riile, deosebirile dintre Centru ºi Periferie, gãseºtemodalitãþi eficiente de a pune culturile zidite pe in-dividualism, pe un spaþiu-matrice, pe accentele sufle-teºti ºi axiologice ºi pe coeficientul etnic (vorba luiBlaga) într-un unitar colectivism spiritual generaleuropean.

Europenizarea nu înseamnã o unitate abstractã aculturilor, deoarece apartenenþa la o culturã dã – france-zului, rusului, germanului, englezului, italianului,

românului, norvegianului – certitudinea cã producevalori ºi cã este fãuritor al istoriei (prin accentuataconºtiinþã de sine hegelianã), cã poate intra într-un dialogmulticultural cu Dante, Goethe, Shakespeare, Puºkin,Hugo sau Balzac, Eminescu, Ibsen.

În dialogul multicultural se cade sã vii, evident, cuvalorile tale.

2. Aºa cum procesul integrãrii are un dublu aspect:includerea în Totul european cu propriile valori (or, noi,românii, am produs asemenea valori ºi nu ar trebui sãavem complexe de inferioritate) ºi sincronizareainstituþionalizatã (subliniem acest lucru) la standardeleeuropene.

Drumul nostru spre Europa presupune cultivareapropriei grãdini (cultiver notre jardin) ºi cultivarea, casã zicem aºa, a rîvnitei Grãdini a Hesperidelor unde seaflã mãrul de aur (european).

În primul rînd, grãdina noastrã se cade cultivatã astfelca sã arate ca o grãdinã bine rînduitã, sãnãtoasã social,politic ºi moral, cu un cod ontologic ºi deontologicimpecabil al celor ce o cultivã.

O grãdinã-cetate, deschisã, în care se respectãdemocraþia, libertatea, raþiunea, credinþa, toate valorilemorale ºi se stîrpesc uscãturile: sãrãcia materialã ºisãrãcia cu duhul, politicianismul ºi trãncãneala caragia-lianã, corupþia, celelalte tare.

Recunoaºterea adevãrului ºtiinþific despre iden-titatea româneascã a populaþiei autohtone, limbaromânã ºi unitatea spaþiului cultural românesc este unprim imperativ.

Dupã aceea vine recunoaºterea nu doar declarativã,ci de fapt a normelor ºi standardelor europene în toatedomeniile.

În domeniul culturii sînt necesare stimularea libertãþiide exprimare ºi creaþie, respingerea oricãror tentative deideologizare ºi cenzurare, susþinerea financiarã a progra-melor culturale celor mai importante ºi a intrãrii institu-þiilor de culturã în mod eficient în dialogul european.

Sigur cã vom emite un truism spunînd cã ºcoala deazi sau – mai bine zis – de mîine trebuie sã fie o ºcoalãeuropeanã. O ºcoalã, prin urmare, bazatã pe un sistemeducaþional modern, bine dotatã tehnic ºi racordatã laprocesul informaþional mondial (Internet, întreaga reþeaa mijloacelor de informare), la modelele ºi codurile

QUO VADIS?


Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

11

culturale superioare în spiritul educaþiei multiculturalede azi, neexpusã vînturilor politice schimbãtoare ºirespectînd cadrul juridic al prioritãþii legii ºi libertãþiiopþiunii ºi principiilor civilizatorii moderne.

În circumstanþele multietnicismului basarabean,ºcoala de mîine va fi chematã sã promoveze un dialog

intercultural dinamic între „identitate” ºi “alteritate”, sãpunã în cumpãna dreaptã interculturalismul european ºimondial.

Arta acestui dialog ºi acestei cumpene este, dupãpãrerea noastrã, imperativul numãrul unu al ºcolii de azide la noi.

Natalia CUBREACOV,profesoarã de limba ºi literatura românã,

Liceul “Prometeu”, mun. Chiºinãu

1. Pentru Republica Moldova integrarea europeanãînseamnã:

a) drepturi ºi libertãþi fundamentale ale omului;b) democraþie funcþionalã;c) economie de piaþã;

d) stabilitate ºi securitate;e) noi orizonturi de dezvoltare.2. Învãþãmîntul ºi educaþia pot contribui la realizarea

procesului de integrare europeanã prin:a) cultivarea valorilor naþionale româneºti, ca parte

inseparabilã a patrimoniului cultural european;b) formarea personalitãþii copiilor în spiritul valo-

rilor europene;c) instruirea copiilor în acord cu prioritãþile unei

vieþi în schimbare continuã.

Nicolae DABIJA,scriitor, redactor-ºef al

sãptãmînalului “Literatura ºi Arta”

1. A se integra în Europa, pentru Republica Moldovaînseamnã a deveni parte componentã a continentuluieuropean. Puþini dintre concetãþenii noºtri conºtientizeazãcu adevãrat cã deºi, din punct de vedere geografic, neaflãm în Europa, din punct de vedere social, politic, poatemai puþin cultural, Republica Moldova s-a situat (a fostsituatã mai exact de forþe ºi împrejurãri istorice care n-au depins de ea) în afara bãtrînului continent. Integrareaeuropeanã pentru Republica Moldova înseamnã reve-nirea la firesc. ªi aici sperie nu atît decalajul economicîntre aceastã þarã din Europa ºi restul Europei, cîtdecalajul de mentalitãþi. ªi cum Europa nu se va schimbaniciodatã ca sã semene cu noi, Republica Moldovatrebuie sã depunã eforturi serioase pentru a se adapta eala valorile democratice europene. Doar occidentali-zîndu-se, rãsãritul Europei care mai înseamnã încã o altãEuropã, poate avea cu adevãrat viitor. E o ºansã pe careRepublica Moldova e datoare sã nu o rateze.

2. Fiecare înþelege noþiunea de “integrare europeanã”în felul sãu. Unii o vãd revenindu-se la trecut, prinrestaurarea unui regim totalitar. (“Ne vom integra în

Europa doar împreunã cu Federaþia Rusã”, susþin uniidemnitari, adicã – niciodatã, pentru cã Federaþia Rusã,dupã ce s-au desprins de ea fostele republici sovieticedin Europa, a rãmas pe trei sferturi situatã pe continentulasiatic, iar acceptînd-o ca membru cu drepturi depline,Uniunea Europeanã ar deveni, în esenþã, o anexã a Asieide la Urali ºi pînã la Pacific). Alþii o vãd ca o revenire laadevãratele valori ale civilizaþiei umane, la respectareadrepturilor inalienabile ale fiecãrui individ, inclusivdreptul la opinie, dreptul la muncã, dreptul la libertate.ªi aici educaþia ºi învãþãmîntul au un rol primordial.Omul fãrã carte e minþit la fiecare pas: la prãºit ºi la-împãrþit, la înþelegeri ºi la alegeri. I se va spune cãvorbeºte o altã limbã decît pe cea care o vorbeºte, cãistoria neamului lui ar fi, de fapt, istoria unor neamuristrãine, cã trebuie sã voteze la diferite alegeri niºteindivizi care-l urãsc de moarte ºi el îl va crede pe oricetrecãtor. Pentru cã el nu are o pãrere proprie bine formatã.Pentru cã el nu ºtie ce sã facã cu libertatea sa. Pentru cãel nu a fost învãþat sã gîndeascã. Omul cu carte ºtie cãnumai fiind liber, gîndind liber, muncind în libertatepoate fi el însuºi. Iar aceste aspiraþii le va putea realizanumai trãind într-un context al libertãþii ºi democraþiei,care pentru el se include obligatoriu în noþiunea deintegrare europeanã.

Constantin GAINDRIC,profesor universitar, preºedintele Comisiei

Superioare de Atestare a Republicii Moldova,directorul Institutului de Matematicã al AªM

1. Integrarea europeanã, în viziunea mea, înseamnã,în primul rînd, posibilitatea de a beneficia de normeleetice ºi morale, general acceptate în aceastã comunitate:am în vedere toleranþa, conlucrarea, principiile demo-cratice, mobilitatea, învãþãmîntul continuu pe parcursulîntregii activitãþi.

Integrarea europeanã mai înseamnã modificareamentalitãþii; o nouã atitudine faþã de lucru conformstandardelor europene; o nouã calitate a vieþii cotidiene,a serviciilor, a producþiei; noi tehnologii ºi aderarea lasocietatea informaþionalã globalã.

2. Probabil, din modul în care concep integrareaeuropeanã se vede cã rolul educaþiei, învãþãmîntuluieste decisiv.

Procesul de la Bologna de realizare a spaþiului euro-pean al învãþãmîntului superior ar trebui sã fie o prio-ritate acceptatã de Ministerul Educaþiei ºi legiferatã în

QUO VADIS?


12

Republica Moldova. Dar sã nu uitãm de învãþãmîntulpreuniversitar, care ar trebui racordat la noile realitãþi.Acum, cînd toate þãrile întreprind mãsuri de edificare asocietãþii informaþionale fundamentatã pe cunoaºtere,este imperioasã dotarea ºcolilor cu calculatoare, conec-tarea acestora la Internet, elaborarea unor noi metodicide predare a obiectelor bazate pe tehnologiile infor-maþionale. Exemple sînt destule: Estonia, Slovenia,

România, Rusia etc., care au fãcut deja primii paºi,adoptînd mãsuri concrete. Dacã întîrziem, riscãm sãmãrim discrepanþa (ºi aºa destul de mare) între noi ºivecinii noºtri, nemaivorbind de þãrile dezvoltate.

O altã cale de a ne integra în Europa nu existã. Dacãnu începem de la educaþie, învãþãmînt, nu vom aveaoameni pregãtiþi pentru o economie competitivã, pentrusocietatea de mîine.

Andrei GALBEN,academician, rectorul Universitãþii Libere

Internaþionale din Moldova

1. Ideea integrãrii statelor europene nu este una nouã,ea fiind lansatã într-o concepþie prematurã de NapoleonBonaparte. Astãzi acest deziderat a devenit realitatepentru 25 de state ale bãtrînului continent ºi pare aaugmenta ºansele integrãrii pentru Republica Moldova.Consider cã, în situaþia þãrii noastre, criza identitarãdeclanºatã în 1991 ar putea fi soluþionatã o datã cuaderarea la Uniunea Europeanã. Nu insist asupra caracte-rului univoc al afirmaþiei mele. Soluþie definitivã ºiireversibilã nu existã pentru nici o crizã sociopoliticã,darãmite pentru una identitarã! Marea problemã aposibilei integrãri a Republicii Moldova în Europa unitão constituie conjunctura socialã, politicã ºi economicã,ce trebuie redresatã în conformitate cu standardeleeuropene. Deºi condiþia este formulatã destul de clar ºisuccint, subtextul rãmîne a fi de o largheþe incomensu-rabilã, dacã încercãm sã punem în valoare toatã gamade sarcini ce revin sectoarelor primar, secundar ºi terþiar.Sperãm ºi noi, ca dintr-o þarã de comis-voiajori sã putema ne converti într-un stat producãtor, eficient. Or, înRepublica Moldova potenþial intelectual ºi creator existã,este suficient de a favoriza condiþii ºi a gestiona corectprocesele socioeconomice întru eradicarea haosului ºiinstaurarea unei armonii nu false, aparente, ci reale, cugaranþie de stabilitate în profunzime ºi în extensiune.

Integrarea europeanã trebuie pusã la ordinea de zi înprim planul oricãror iniþiative ºi activitãþi constructivece au loc în toate sferele vieþii.

2. Învãþãmîntul deja contribuie la realizarea dezi-deratului integrãrii europene. Nu spun aceasta în-tîmplãtor, deoarece personal am iniþiat publicarea înpresa naþionalã a materialelor ce þin de integrareaînvãþãmîntului universitar din Moldova în cel euro-

pean, cu referinþã la Procesul de la Bologna, convenþiesemnatã în 1999 de 28 de state, apoi la Praga în 2001de încã 4. În septembrie 2003 la Berlin a avut loc reu-niunea Miniºtrilor Educaþiei din Europa la care aparticipat ºi delegaþia Moldovei în speranþa cã înviitorul apropiat vom adera la Procesul de la Bologna.Imperativele fundamentale ce stau în faþa sistemelor deînvãþãmînt universitar din Europa sînt permanentizareacercetãrii ca soluþie esenþialã pentru progresul eco-nomic ºi social, trecerea la structurarea învãþãmîntuluiuniversitar în douã trepte (bachelor ºi master, 3 plus 2),stimularea mobilitãþii academice studenþeºti cu echiva-larea formãrii prin sistemul european de credite transfe-rabile (ECTS) º.a. Revin la ideea cã învãþãmîntuluniversitar din Republica Moldova deja contribuie laintegrarea europeanã. ULIM, bunãoarã, de la 1 septem-brie 2003 a trecut la desfãºurarea procesului didacticîn baza ECTS, a purces la echivalarea calificativeloracademice în baza acestui sistem pentru studenþii careau beneficiat de burse în centrele universitare europene.Profesorii ULIM pleacã anual la stagii ºtiinþifice ºididactice în þãrile Europei de Vest în cadrul proiecteloreuropene, efectueazã cercetãri comune ºi realizeazãpublicaþii ºtiinþifice în limbile de circulaþie europeanã.Toate aceste activitãþi, prin impactul catalizator, înprimul rînd, asupra mentalitãþii, fac sã apropie Repu-blica Moldova de Europa, cãci intelectualii din sferaeducaþiei au fost întotdeauna promotorii progresului ºiau determinat vectorul dezvoltãrii socioeconomice aþãrii în orice perioadã istoricã.

Aportul învãþãmîntului, prin urmare, este unul deter-minant, definitoriu în calea Republicii Moldova spreEuropa unitã. Dacã toate domeniile sferei socioecono-mice ar contribui, prin ofensiva consecventã spre pro-gres, în egalã mãsurã ca ºi învãþãmîntul, viitorul integrã-rii europene a Republicii Moldova ar deveni o realitatecertã ºi incontestabilã.

Valeriu GORINCIOI,directorul Liceului Teoretic „Mihail Sadoveanu”,

or. Cãlãraºi

1. Fiind un stat sud-est european, RepublicaMoldova, cel puþin geografic, are oportunitatea uneiveritabile integrãri europene. În opinia mea, aceastapresupune, în primul rînd, posibilitatea fortificãrii în

Republica Moldova a unui regim democratic, ce arcorespunde urmãtoarelor principii:

• democraþia reprezentativã (republicanismul);• supremaþia legii (constituþionalismul);• promovarea drepturilor omului, inclusiv a celor

economice (liberalismul);• conºtientizarea responsabilitãþilor de cãtre cetã-

þeni (civismul);

QUO VADIS?


Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

13

• societatea civicã pentru îmbinarea armonioasã ainteresului personal ºi a binelui comun (comuni-tarismul);

• economia de piaþã (capitalismul).De asemenea, integrarea europeanã, pe lîngã bene-

ficiile de ordin civic ºi economic, ar oferi cetãþenilorRepublicii Moldova accesul la marele patrimoniu cul-tural ºi educaþional al bãtrînei Europe. Iar acestavizeazã, în primul rînd, formarea unei noi generaþii decetãþeni, capabili sã se dezvolte în condiþiile multi-culturalitãþii, cu un pronunþat simþ al propriei demnitãþiºi al toleranþei interetnice.

2. Promotorul acestui proces este unul complex:începînd cu Ministerul Educaþiei, ºtiinþa pedagogicã dinRepublica Moldova, instituþiile de formare continuã acadrelor didactice, societatea civilã, care ar asigura

procesul de integrare europeanã la nivel de macrosistemeducaþional (prin curricula ºi acoperire curricularã,programe de pregãtire a cadrelor didactice ºi mana-geriale etc.) ºi terminînd cu instituþia de învãþãmînt (întriada dinamicã: managerul ºcolar, profesorul, elevul),care ar asigura integrarea europeanã la nivel de micro-sistem edicaþional.

În opinia mea, învãþãmîntul ar putea motiva elevulspre integrarea europeanã, ar putea contribui la formareaacestuia ca cetãþean destoinic al Republicii Moldova (dece nu?, doar þara o alcãtuiesc cetãþenii ei), dar ºi alEuropei, oferindu-i (pe lîngã conºtientizarea pregnanþeiprocesului de integrare europeanã, pe lîngã conþinutulºi finalitãþile lui) ºi instrumentele de comunicare necesa-re – cunoaºterea mai multor limbi de comunicare inter-naþionalã, stãpînirea noilor tehnologii informaþionale etc.

Anatol GREMALSCHI,doctor habilitat, profesor universitar,

Institutul de Politici Publice

1. Sînt sigur cã nimeni nu cunoaºte un rãspuns exactla aceastã întrebare, nici cei care sincer îºi dorescintegrarea Republicii Moldova în structurile europene ºinici cei care mai au încã grijã ca “tancurile NATO sã nuajungã în regiunea Breanskului”. Totuºi, în pofidaanumitor neînþelegeri, conform datelor sondajuluinaþional “Barometrul Opiniei Publice” din noiembrie2003, circa 51% din cetãþenii Republicii Moldova susþinacest proces, considerînd cã anume integrarea europeanãi-ar permite Republicii Moldova sã depãºeascã difi-cultãþile tranziþiei ºi sã asigure o dezvoltare economicãdurabilã.

În cazul Republicii Moldova, integrarea europeanãreprezintã o sarcinã foarte dificilã, care necesitã nu numaiasentimentul cetãþenilor ºi voinþa politicã a guvernanþilor,dar ºi o muncã perseverentã, atît în plan economic cît ºiîn plan social. Sã nu uitãm, cã produsul intern brut pe capde locuitor în Republica Moldova este cel mai mic înEuropa ºi, cu excepþia Tadjikistanului, în întreg spaþiulex-sovietic, iar indicii ce caracterizeazã calitatea guver-nãrii sînt mai mici decît media globalã ºi cu mult mai micidecît media þãrilor dezvoltate, reunite în Organizaþiapentru Cooperare Economicã ºi Dezvoltare.

Indiscutabil, integrarea europeanã presupune nunumai progrese economice semnificative care, în cazulRepublicii Moldova, mai sînt încã sub semnul incerti-tudinii, dar ºi acceptarea de cãtre fiecare dintre noi a unuicomportament ºi a unei mentalitãþi europene. Am încercatde mai multe ori sã gãsesc o formulã care ar conþine într-oformã concisã tot ce ar trebui sã facem noi, cetãþeniiacestei þãri, pentru a avea o gîndire ºi un comportamenteuropean ºi m-am convins cã aceastã formulã se reduce,de fapt, la un adevãr vechi de cînd lumea: dimensiuneavorbelor trebuie sã coincidã cu dimensiunea faptelor.

Trebuie sã mãrturisim cinstit cã visãm cu toþii sãajungem în Europa, dar uneori nu prea dorim sã depu-nem eforturi pentru a realiza acest deziderat. Ar trebuisã punem în capul mesei nu numai respectarea strictãa legilor, dar ºi corespunderea acestora principiilor uneidemocraþii autentice; sã recunoaºtem nu doar în vorbevaloarea supremã a drepturilor omului, dar ºi sã forti-ficãm un mediu ce asigurã respectarea necondiþionatãa acestora. Sã nu uitãm cã drepturile coreleazã cuobligaþiuni, iar europenii sînt foarte sensibili nu numaila modul în care fiecare membru al comunitãþii îºirealizeazã drepturile, dar ºi cum îºi onoreazã obliga-þiunile ce îi revin.

Sînt sigur cã, în cazul Republicii Moldova, integrareaeuropeanã trebuie sã devinã un mod de gîndire ºi deacþiune ce se regãseºte în toate aspectele vieþii economice,politice ºi sociale, un factor ce consolideazã societatea ºiextinde oportunitãþile oferite fiecãrui cetãþean.

2. În primul rînd, prin integrarea învãþãmîntuluinaþional în cel european. Aceastã integrare presupunerevizuirea mai multor concepte depãºite de timp care,cu regret, încã mai caracterizeazã esenþa ºi structurasistemului nostru educaþional. Mã refer, în primul rînd,la lipsa unei doctrine coerente a politicilor educaþionale,ca instrument legal ce ar fi refractar la conjuncturapoliticã. Cu regret, spre deosebire de tradiþiile þãriloreuropene dezvoltate, în care învãþãmîntul este în afarapoliticilor de partid, sistemul educaþional din RepublicaMoldova continuã sã fie supus unor intervenþii de ordinideologic ce sfideazã adevãrul ºtiinþific ºi încearcã sãimpunã prin metode abuzive obscurantismul caracte-ristic regimurilor totalitare.

Paradigma sistemului de învãþãmînt preuniversitardin þara noastrã se bazeazã pe o tezã moºtenitã dinexperienþa nefastã a regimurilor antidemocratice, con-form cãreia anume guvernarea formuleazã idealuleducaþional ºi decide ce identitate etnicã ºi, pînã nudemult, chiar religioasã, trebuie impusã celor ce învaþã.

QUO VADIS?


14

Conform acestei teze perimate, pãrinþii ºi societateacivilã nu participã la stabilirea conþinuturilor ºi formelorde organizare a procesului educaþional, rolul lor redu-cîndu-se numai la finanþarea directã sau indirectã ainstituþiilor de învãþãmînt.

Din contra, integrarea europeanã presupune impli-carea mult mai largã a pãrinþilor în instruirea ºi educareapropriilor copii, statului revenindu-i doar responsabilitateade a crea condiþiile respective pentru studii. Evident, acestlucru poate fi realizat prin racordarea legislaþiei existentela rigorile europene ºi crearea cadrului instituþionalnecesar funcþionãrii unui sistem de învãþãmînt bazat pevalori democratice ºi orientat spre necesitãþile copilului.

În cazul învãþãmîntului superior, realizãrile noastresînt mai promiþãtoare, universitãþile fiind mai receptivela tendinþele de democratizare ºi de integrare în circuitul

european de valori. În consecinþã, anume universitãþile artrebui sã fie acea locomotivã care ar accelera integrareaîn spaþiul educaþional european. În prezent, este foarteimportant ca declaraþiile de aderare la Procesul de laBologna sã fie transpuse în viaþã prin revizuirea cadruluilegislativ existent, implementarea sistemului de crediteacademice, extinderea mobilitãþii studenþilor ºi a cadre-lor didactice, consolidarea autonomiei universitare.

Mai mult ca atît, universitãþile ar trebui sã revadãplanurile ºi programele de studii, sã introducã cursuri ceau drept obiectiv promovarea practicilor europene întoate domeniile pentru care se pregãtesc specialiºti. Mãrefer, evident, nu la specialitãþile socio-umanistice, undeacest lucru se face deja, ci la cele ce þin de ºtiinþele realeºi tehnice, în care mai persistã abordãri tehnocrate,bazate pe standardele fostei Uniuni Sovietice.

Igor KLIPII,director executiv al Institutului de Studii Europene

din Moldova

1. Este foarte greu sã rãspunzi la aceastã întrebarefãrã a fi patetic. ªi totuºi, sînt absolut convins cã integra-rea europeanã pentru Republica Moldova, pentru fiecaredintre noi înseamnã o ºansã istoricã.

Tentativele de a reuni popoarele europene într-un totîntreg au o istorie milenarã ºi numai dezastrul rãzboiuluiII mondial a fãcut posibilã lansarea unor cãutãri practice.În momentul cînd Europa pãrea a fi redusã la rolurisecundare, cã veacul ei de aur a luat sfîrºit, popoareleeuropene s-au ambiþionat sã-ºi reuneascã energiile pentrua renaºte din cenuºã precum pasãrea Phoenix. De-a lungula douã milenii popoarele europene, rînd pe rînd, au pretinsºi, în mare parte, au deþinut întîietatea. Preluarea ºtafeteide cãtre SUA a lezat un pic ambiþiile acestora, însã a avutdrept efect apariþia „europenilor” care au înþeles cã au deîmpãrþit un destin comun. Acest destin mai rãmîne separatºi diferit pentru trecut, dar este acelaºi pentru viitor.Factorul principal pe care europenii l-au apreciat ºi pe careîl datoreazã în special SUA þine de faptul cã americaniiau salvat Europa, mai exact partea occidentalã, de teroareacomunismului. SUA, fiind un stat democratic, a imprimataceste caracteristici ºi þãrilor Europei de Vest. Meritulamericanilor rezidã în faptul cã ei au transformat po-poarele învinse în parteneri ºi i-a îndemnat la cooperare(spre deosebire de SUA, Uniunea Sovieticã ºi-a impussistemul politic ºi economic prin forþa armelor ºi supra-vegherea KGB-ului). Tutela SUA a fost umbrela protec-toare a europenilor, care le-a permis sã reia procesul dereconciliere ºi unificare.

Mãreþia proiectului de unificare europeanã rezidã încaracterul sãu pragmatic. Pentru prima datã în istoriaomenirii mai multe popoare îºi construiesc în modconºtient ºi benevol (!) viitorul. Pentru prima datãdiferenþele care au cauzat rivalitãþi ºi rãzboaie sîngeroase

sînt combinate ºi considerate patrimoniu comun. Ideeacreãrii Unitãþii prin Diversitate reprezintã chintesenþafilozofiei procesului de integrare. Este un proiect într-adevãr grandios, dacã þinem cont de faptul cã au decis sãse integreze într-un tot întreg 25 de popoare cu o istorie,culturã, tradiþii ºi sisteme economice diferite. Rezultatulacestui proces va fi constituirea unei pieþe extraordinarede circa 600 mln. de consumatori, cu un potenþial intelec-tual ºi cultural impresionabil, ceea ce îi va asiguraEuropei Unite un rol pe mãsurã în sistemul internaþional.

Oare nu este o ºansã sã ai posibilitatea realã de adeveni în mod benevol (!) parte constituentã a acestuiproces? Sigur cã da!

În ciuda faptului cã Republica Moldova a pierdutfoarte mult timp (Þãrile Baltice, care au avut un punctde pornire comparabil cu cel al Republicii Moldova, auºtiut sã aleagã prioritãþile mult mai bine decît noi),aceastã ºansã mai existã ºi este de datoria noastrã sã leasigurãm copiilor un viitor european. În caz contrar, vomfi ceea ce sîntem azi – un popor flãmînd, umilit ºidispreþuit, o þarã a forþei de muncã necalificate.

2. Republica Moldova trebuie sã declare învãþã-mîntul domeniu de importanþã strategicã indiferent deperspectiva integrãrii europene. Dacã dorim sã avem unviitor demn de un neam cu o istorie milenarã, trebuie sãinvestim în educaþie. Învãþãtorul, în sensul larg alcuvîntului, trebuie sã-ºi recapete demnitatea profesionalãºi socialã. În acest sens, Uniunea Europeanã ne poateservi drept exemplu. Învãþãmîntul ºi cercetarea ºtiinþificãsînt domenii în care se investeºte în mod deosebit,deoarece ideea Europei Unite este ºi un „proiect”, adicãla baza procesului de integrare stau calcule ºi analizefoarte serioase. Atît „pãrinþii fondatori” cît ºi promotoriide astãzi ai idealului european sînt conºtienþi de faptulcã Uniunea Europeanã se poate realiza ºi va putea rezistape plan global numai dacã va rezista concurenþei ºtiinþi-fice. Deschiderea Uniunii Europene în aceastã problemãreprezintã un avantaj pentru Republica Moldova care

QUO VADIS?


Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

15

poate profita de programele de cooperare ºtiinþificã ºi schimb universitar. Trebuie sã „exploatãm” aceste oportunitãþi,deoarece acceptarea standardelor educaþionale ºi ºtiinþifice este calea cea mai sigurã pentru aprofundarea procesuluide integrare europeanã.

Nicolae LEAHU,doctor, conferenþiar universitar, Universitatea de

Stat „Alecu Russo” din Bãlþi

1. Cu toatã confuzia pe care o întreþin guvernanþiinoºtri din clipa celui de-al treilea descãlecat purpuriu,se poate vedea bine cã spaþiul mediatic e suprasaturat detruisme în legãturã cu virtualitãþile integrãrii europene(ºi) a Republicii Moldova, cu atît mai mult cu cît pînã ºiPreºedintele Voronin ºi-a reorientat privirile de la steluþade rubin a turnului Spaski din Kremlin spre turnul Eif-fel, dacã nu chiar spre Turnul Babel, de unde, zice-se,au ºi început marile rãtãciri.

Din pãcate, pentru a te scãlda în Atlantic, cel puþinimaginar, precum bidiviul lui Gengis Khan, nu e suficientsã vrei sã te rãcoreºti, la fel cum, singurã, nu te ajutã niciimaginaþia. Mai e nevoie de exact ceea ce nu avem, adicãde o clasã politicã (!) conºtientã de lumea în care trãimºi – vai, nouã! – în care mã tem sã nu re-trãim praxisulsuprarealist de care am scãpat abia ieri ºi în a cãruicolbãraie ideologicã vom orbecãi încã multã vreme, în totcazul, nu mai devreme de marele vînt care sã ne maiscuture de prin portocali sau mesteceni ºi sã ne învîrte-jeascã spre-acasã, poate ºi pe canalele western-union.

Ei bine, dincolo de notele pamfletare ce pot scînteiadintr-un condei, dupã mine, integrarea europeanã esteo formã de punere în ordine a conºtiinþei europene înacest moment de re-gîndire a lumii în perspectivarealitãþilor globalizãrii. Lumea s-a des-centrat ºi, avîndrevelaþia destrãmãrii perpetue (ca sã nu spun apo-caliptice), îºi cautã un centru. Regrupîndu-se, de faptrescriindu-ºi hotarele, mai ales în sensul extinderiiacestora (inclusiv peste fruntariile Rusiei, a cãrei impor-tanþã – în arhitectura politicã a ultimelor trei secole – afost deosebit de mare pe continent), Europa încearcã sãreziste marilor provocãri politice ºi economice alepostmodernitãþii ºi, mai cu seamã, teribilelor presiunidemografice care o ameninþã (ca “paradis” social-cul-tural ºi economic, fiind cea mai vulnerabilã faþã de SUAºi Canada sau Australia) dinspre lumea islamicã ºi, nu

mai puþin, dinspre þãrile suprapopulate ºi sãrace ale Asieiºi Africii. La fel de însemnatã este, pentru europo-centriºti, ºi protejarea spaþiului comunitar în faþa foartedinamicei economii americane, ca ºi a numeroaselorpretenþii ale Rusiei, în cazul cînd aceasta nu va fi atrasãpe orbita intereselor europene. Marea piaþã a Rusiei (unaîn continuã dezvoltare, inclusiv ca putere de absorbþie aproduselor civilizaþiei occidentale de consum), ãsta-ivisul european! Restul e voinþã politicã ºi eleganþãdiplomaticã… Dacã înþelegem regulile jocului, estesimplu ce avem de fãcut… Impresia mea este însã cãgobsecii noºtri mai degrabã vor prefera o sinuciderecolectivã decît sã jertfeascã ceva din profitul lor ime-diat – ASTA-I CAUZA AMÎNÃRILOR de tot soiul! –pe altarul… integrãrii. Or, integrarea europeanã este, înprimul rînd, disponibilitate pentru reforme.

2. În materie de învãþãmînt, sîntem europeni celpuþin în concepþie, modelele educaþionale de la noifiind – groso modo – de extracþie francezã sau germanã.Pentru a participa eficient la cauza integrãrii europene,învãþãmîntul trebuie sã se europenizeze în sensulsporirii competenþei profesionale a cadrelor didactice(încã destul de necioplite intelectual, inclusiv la niveluniversitar) ºi a asumãrii valorilor europene propriu-zise, începînd cu respectarea drepturilor fundamentaleale omului (implicit ale copilului) ºi terminînd cuinstalarea unei viziuni filozofice care sã se îndepãrtezecît de cît de cãþeluºii cu pãr creþ ai discursului naþional(-ist), una dintre principalele surse ale demagogieieducaþionale de la noi. Învãþãm pe de rost o doinã deduºmãnie ºi, rostind-o, ca la carte, în vreo adunare,considerãm cã am ºi bifat patriotic. Nu, a-þi îndeplinidatoria faþã de neam înseamnã sã nu-þi pulverizezidiscipolii cu banalitãþi ºi sã cucereºti zilnic un centi-metru pãtrat din deºertul ignoranþei ºi al inculturii. Unproiect utopic?! Dar ce-þi rãmîne de fãcut într-o þarãnenorocitã din punct de vedere economic ºi legislativ,care fabricã anual cel mai mare numãr de juriºti ºieconomiºti pe cap de locuitor muncind la negru peîntinsurile… Europei…

Elena MURARU,doctor, conferenþiar universitar,

Universitatea de Stat din Moldova

1. La etapa actualã integrarea – în context regional,continental, mondial – este o condiþie sine qua non aexistenþei.

A te integra înseamnã sã aderi la lume, sã determinianumiþi parametri în toate sferele de activitate. Contextulistoric i-a oferit Europei ºansa de a avea un rol prioritar

în conturarea culturii de pe Terra. Principiile ºi legitãþileacestei culturi sînt axa culturii ºi civilizaþiei umane.Integrarea europeanã are drept scop crearea celei maidezvoltate ºi competitive comunitãþi în context mondial,iar pentru Republica Moldova este ºansa de “a fi”,desprinzînd din aceastã expresie conotaþia filozoficã,economicã, socialã, culturalã etc.

2. Orientarea învãþãmîntului/educaþiei spre para-metrii europeni este una dintre premisele de bazã aleintegrãrii europene. Investiþia în educaþie este apreciatã

QUO VADIS?


16

în lumea întreagã ca cea mai stabilã investiþie, deoarecefactorul uman constituie resursa principalã ce asigurãprogresul. Dacã o þarã neglijeazã învãþãmîntul, acest faptva determina, pe plan european/mondial, o rãmînere înurmã substanþialã ºi de duratã a întregului sistem social-economic.

Astãzi mai mult ca oricînd societatea simte nece-sitatea omului cu studii (mai ales cu studii superioare).Deoarece universitãþile sînt recunoscute drept centre deconservare, amplificare ºi promovare a valorilor culturii,evident, vor avea/trebuie sã aibã un rol important înprocesul integrãrii europene. Prin funcþiile de bazã pecare le exercitã învãþãmîntul superior (de instruire,

educaþie ºi cercetare), prin potenþialul uman de caredispune (profesorii – specialiºti de forþã în domeniile despecialitate, cunoscãtori ºi promotori ai valorilor euro-pene, ºi studenþii – o categorie socialã care se va angajape deplin în procesul integrãrii), trebuie sã devinã unfactor ºi, totodatã, un mecanism al integrãrii.

În aceastã ordine de idei, menþionãm cã viabilitateasistemului de învãþãmînt depinde de buna funcþionare atuturor verigilor, deci e nevoie sã fie conºtientizate la celmai înalt nivel problemele întregului sistem educaþionalºi sã fie întreprinse mãsuri spre rezolvarea lor, deoarecefãrã un învãþãmînt de calitate tendinþa spre integrareeuropeanã va rãmîne doar la faza ideaticã.

Liliana NICOLAESCU-ONOFREI,director executiv al Centrului Educaþional

PRO DIDACTICA

1. Din punct de vedere socio- ºi geopolitic, miºcarea spreintegrare europeanã este o ºansã indiscutabilã pentru Repu-blica Moldova. Anume „miºcarea spre...”, pentru cã, însituaþia noastrã, acest proces în sine este chiar mai impor-tant decît atingerea scopului final al integrãrii (scop care s-arputea sã fie foarte greu, dacã nu chiar imposibil de realizat).De aceea, miºcarea spre integrare europeanã ar trebui sãînsemne, pe lîngã declaraþii, elaborarea unei strategii clarede integrare ºi punerea în practicã a acesteia. În þãrile can-didate, direcþii ºi departamente de integrare europeanã existãpeste tot: în ministere, în cadrul autoritãþilor publice locale,în universitãþi. Acestea au în sarcinã implementarea respec-tivei strategii, care începe, bineînþeles, cu partea de infor-mare ºi instruire. Istoria procesului construirii UniuniiEuropene, dimensiunile politice ale integrãrii europene,legile ºi instituþiile UE, economia în spaþiul UE – acesteasînt doar cîteva subiecte care pot fi întîlnite în cursurilepropuse de diverse instituþii ºi care, probabil, sînt puse îndiscuþie ºi în cadrul programelor de instruire apãrute recentla noi. Dar partea de informare este cea mai simplã. ÎnMoldova, acþiunile concrete ar trebui sã se îndrepte, înprimul rînd, spre asigurarea drepturilor omului, asigurarealibertãþilor politice ºi democratice, eliminarea corupþiei,asigurarea independenþei justiþiei, asigurarea dezvoltãriireale a economiei de piaþã, atragerea investiþiilor...

2. Dacã e sã analizãm conþinutul Convenþiei cultu-rale europene, document ce stã la baza programelorConsiliului Europei în domeniul educaþiei ºi culturii,putem afirma cã o educaþie pentru Europa înseamnã oeducaþie care încorporeazã, în practicile sale de in-struire de fiece zi, principiile drepturilor omului, aledemocraþiei, ale toleranþei ºi respectului reciproc, alestatului de drept ºi rezolvãrii pe cale paºnicã a con-flictelor. Angajamentele luate de fiecare stat semnataral acestui document (i.e., de a încuraja în rîndulcetãþenilor sãi studierea limbilor, a istoriei ºi civilizaþieicelorlalte pãrþi contractante (celorlalte state europene),de a se strãdui sã promoveze studierea limbii sau alimbilor sale, a istoriei ºi civilizaþiei pe teritoriulcelorlalte pãrþi contractante etc. (art.2)) explicã orienta-rea programelor de cooperare lansate de ConsiliulEuropei pe anumite domenii: educaþie pentru drepturileomului ºi pentru o cetãþenie democraticã, educaþieinterculturalã, predarea limbilor, predarea istoriei,educaþie pentru minoritãþi, învãþãmînt superior, edu-caþia adulþilor º.a.

O instruire de calitate care sã asigure aderarea viito-rului cetãþean al Europei la principiile enunþate mai sus,precum ºi promovarea unei educaþii care sã formezeabilitãþi de învãþare pe tot parcursul vieþii (Life LongLearning) – singurul tip de educaþie care poate asiguraprogresul economic ºi social – asta e, în opinia mea, ceeace trebuie sã facã învãþãmîntul nostru pentru a contribuila integrarea europeanã. Problema este dacã o poate face...

Gabriel PALADE,directorul Colegiului Financiar-Bancar,

mun. Chiºinãu

1. Integrarea europeanã reprezintã:• o ºansã unicã, irepetabilã de a ne demonstra nouã

înºine ºi întregii lumi cã sîntem europeni nu doarprin apartenenþã geograficã, ci ºi prin ataºamentulfaþã de valorile acestei civilizaþii;

• posibilitatea de a ne debarasa (cel puþin generaþiamai tînãrã) de moºtenirea, numitã generic homo

sovieticus, inclusiv de recidiva unei ideologiiperimate ºi falimentare;

• necesitatea de a ordona lucrurile în „gospodãria”noastrã, pentru a avea ºi noi aspectul unor „ade-vãraþi gospodari”;

• condiþia de a deveni, în sfîrºit, oameni liberi;• o barierã de probitate civicã pentru societatea

noastrã – o depãºim, deci sîntem în stare sã sus-þinem cele mai înalte examene; nu – vomlîncezi veºnic în mocirla în care ne bãlãcimastãzi.

QUO VADIS?


Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

17

2. Învãþãmîntul ca domeniu al sferei sociale are celmai mare ºi realizabil potenþial de integrare. Mã referla elementele de integrare deja existente, cum ar fi con-venþia de la Lisabona, a cãrei semnatarã este ºi Repu-blica Moldova; la intenþia fermã (cel puþin declaratã lanivel de oficialitãþi) de a transforma învãþãmîntul su-perior din Republica Moldova în conformitate cuprevederile Procesului de la Bologna; la încadrareainstituþiilor de învãþãmînt în proiecte bilaterale, regio-nale sau general europene cu susþinerea ConsiliuluiEuropei, Uniunii Europene, Agenþiei pentru Franco-

fonie; la studiile europene obþinute de cetãþeniiRepublicii Moldova etc.

Învãþãmîntul este un canal sigur de promovare a totce include termenul de integrare europeanã, or, inte-grarea europeanã o vor face cu adevãrat cei ce se aflãastãzi pe bãncile ºcolii sau în aulele universitãþilor ºicolegiilor.

În fine, învãþãmîntul este zona de contact de avan-gardã cu procesul de integrare, statut asigurat prinmobilitatea tineretului studios, prin relaþiile de colabo-rare bilaterale ale instituþiilor de învãþãmînt.

Sergiu PAVLICENCU,doctor habilitat în filologie, profesor universitar,

ºeful Catedrei Literaturã universalã a Universitãþii deStat din Moldova

1. Integrarea europeanã în cazul Republicii Moldovaînseamnã ºansa ºi perspectiva alinierii sale statelor civi-lizate, înseamnã reforme în interior, menite sã ne aducã unalt standard de viaþã, pe care populaþia noastrã îl meritã pedeplin. Îl meritã pentru cã – precum ne-o demonstreazãîntreaga noastrã istorie zbuciumatã – noi am fost ºi rãmînemîn Europa, chiar dacã mereu eram împiedicaþi sã ajungemunde ne este vocaþia. Bineînþeles, acceptarea noastrã înfamilia europeanã semnificã efortul ºi solidarizarea tuturorcategoriilor sociale ºi profesionale, pentru a se informa, aconºtientiza, a sprijini ºi a se implica în deciziile ºi acþiunilede tot genul ºi de la orice nivel – începînd cu dimensiuneapoliticã, nemaioptînd pentru trecut, ºi terminînd cu sferasocialã, care are de suportat cele mai mari costuri alereconsiderãrii noastre integrale. Începînd cu a ne cultivalibertatea, a deveni liberi ºi deschiºi dialogului, cooperãrii,toleranþei, compromisului rezonabil ºi terminînd cu a-iajutora pe cei mai triºti decît noi, a opune rezistenþã tuturorfenomenelor ce împiedicã parametrii comportamentalienumeraþi aici. Integrarea europeanã depinde însã, în primulrînd, de voinþa clasei politice, cãreia noi îi dãm mandatuldecizional, ea urmînd sã ne informeze ºi sã mobilizezecetãþenii, nu sã-i confrunte ori sã-i dezbine. Conducereapoliticã europeanã, mai multe þãri-membre ale UE sau carevor deveni în curînd membre ale comunitãþii europene –ºi-au exprimat disponibilitatea de a ne ajuta în acest procesgreu, dar absolut necesar. Depinde numai de noi cum vomfructifica aceastã ºansã, pentru ca Republica Moldova, din„orfanul Europei”, sã devinã „un stat demn al Europei”.

2. Aceºtia sînt parametrii fundamentali ai garanþieicã putem urma calea spre integrarea europeanã. Þãrile

despre care spunem cã au democraþii avansate auinvestit enorm în educaþie ºi în învãþãmînt, pentru cãschimbarea epocilor înseamnã schimbarea menta-litãþilor, înseamnã asimilarea a tot ce a creat omenireapînã la tine. Pentru noi recuperarea nu este uºoarã,deoarece venim dintr-un sistem totalitar, iar tranziþiatreneazã. Cu toate acestea, tinerii noºtri – atît prininstituþii cît ºi ca autodidacþi – se înscriu deja în circuituleuropean, iar spaþiul virtual Internet oferã posibilitãþiinimaginabile de acum zece ani. De fapt, frontiere înspaþiul informaþional nu mai existã ºi, astfel, sprebucuria tuturor, sîntem cuprinºi de globalizare, ceea ceînseamnã cã avansarea noastrã, în primul rînd, prininformaþie, prin comunicare, prin sisteme ºi tehnologiiultramoderne de învãþãmînt, este deja ireversibilã. Dacãstandardul de viaþã va creºte, o parte tot mai mare dinpopulaþie va fi antrenatã în noile sisteme ºi aceasta vaaccelera înscrierea noastrã în comunitatea europeanã.Ne dãm seama cã posibilitãþile populaþiei din categoriilemai în vîrstã sînt foarte reduse astãzi, însã trebuie sã nebucurãm cã pãrinþii îºi aranjeazã tot mai corect priori-tãþile, investiþiile în tînãra generaþie fiind, aº zice, peprimul plan. Oamenii pleacã peste hotare, mai învaþãacolo cîte ceva, iar copiii lor îºi urmeazã studiile aiciconform unor programe de învãþãmînt ce se moder-nizeazã – cu greu –, dar sigur. O mare parte din tineriinoºtri au studiat ºi studiazã peste hotare, o parte se ºivor întoarce, aducînd cu ei noi sisteme, aplicabile ºi aici.Toate acestea reprezintã certitudinea cã vom depãºi înmai puþini ani diferenþele din sistemul de educaþie ºiînvãþãmînt faþã de alte sisteme, deºi populaþia noastrã,avînd, genetic, capacitãþi bune, a luat ce a fost pozitivºi din sistemele vechi. Tinerii, fiind talentaþi, sînt cei cevor europeniza Republica Moldova, iar noi, cei mai învîrstã, trebuie sã-i ajutãm cu ce putem.

ªi sã învãþãm, ºi noi, de la ei.

Anatol PETRENCU,doctor habilitat, profesor universitar, preºedinte al

Asociaþiei Istoricilor din Republica Moldova

1. Pe una din strãzile or. Cãuºeni se aflã o casãmodernã, din cãrãmidã, cu o curte îngrijitã, cu garaj

ºi autoturism, cu tot confortul necesar omului. Alãturide aceastã construcþie este o altã casã, micã, de faptun bordei, îngrijit ºi el, dar într-o evidentã contradicþiecu prima. Cam aºa se prezintã Republica Moldova deastãzi alãturi de alte state occidentale, nu neapãratcomparatã cu statele Europei de Vest, dar, de pildã,

QUO VADIS?


18

cu Ungaria sau Polonia. Integrarea RepubliciiMoldova în Europa civilizatã înseamnã, întîi de toate,materializarea unei voinþe politice puternice în vede-rea ridicãrii, dinamizãrii, eficientizãrii economieinaþionale. Cei care guverneazã astãzi sau care vorconduce Republica Moldova vor trebui sã realizezeprograme clare de edificare a unei economii competi-tive, ce ar produce mãrfuri ºi ar presta servicii deînaltã calitate, recunoscute ºi cãutate pe pieþeleinternaþionale (occidentale, în primul rînd) ce ar oferilocuri de muncã cu salarii tot atît de mari ca cele dinEuropa de Vest. Am avut posibilitatea sã vizitezDanemarca, o þarã comparabilã cu RepublicaMoldova ca teritoriu ºi populaþie, dar incomparabilãca potenþial economic ºi nivel de trai: RegatulDanemarcii se aflã printre cele mai bogate þãri euro-pene, iar Republica Moldova este cea mai sãracã.Danezii s-au încadrat în diviziunea internaþionalã aproducþiei de mãrfuri, „niºele” cucerite de ei fiindpãzite cu mare vigilenþã. De pildã, porcinele sîntcrescute pe terenuri deschise, locurile de creºtereavînd deasupra un fel de umbrele ca sã le ocroteascãde ploi, hrana pentru animale este ecologic purã, iarcarnea de porc – furnizatã în cele mai prestigioaserestaurante din lume. Reprezentanþii Danemarcii înstructurile comunitare europene vegheazã cu strãºni-cie producþia cãrnii de porc a celor ce concureazã cuproducãtorii danezi, ocrotindu-i pe cei din urmã. Amadus doar un exemplu, Danemarca fiind ºi un mareexportator de aparataj electronic ultramodern, cu pieþede desfacere bine determinate. În acest sens, Repu-blica Moldova trebuie sã stabileascã cu exactitate cepoate oferi viitorilor consumatori de mãrfuri ºi servi-cii. S-ar fi pãrut – rãspunsul este clar: RepublicaMoldova produce vinuri celebre. Autoritãþile de laChiºinãu organizeazã festivaluri ale vinului la careparticipã doar... moldoveni. Republica Moldovafabricã coniacuri meritorii. Toate bune, numai cãbãuturile noastre nu au trecere în þãrile occidentale.ªi asta trebuie s-o ºtie strategii de la Chiºinãu. Noi,cei care vrem sã ne integrãm în Europa, venim cu vinbun de casã turnat în sticle de plastic. Aºadar, proble-ma redresãrii economice a Republicii Moldova estecea mai importantã în procesul integrãrii europene.Atunci cînd se vor crea condiþii în care concetãþeniinoºtri, plecaþi peste hotare la muncã, vor constata cãpot lucra ºi obþine în Republica Moldova un salariucomparabil cu cel cîºtigat în Vest, acesta va fi primulsemn cã ne integrãm real în Europa.

În al doilea rînd, nivelul de democratizare a societãþii:legislaþia Republicii Moldova urmeazã a fi raportatã la ceaeuropeanã nu numai ca literã, ci ºi în spirit; democraþiatrebuie sã funcþioneze real, statul cu toate instituþiile sale –sã fie la dispoziþia cetãþeanului simplu, ºi nu invers. Nupoþi sã declari cã doreºti integrare europeanã ºi totodatã

sã înrãutãþeºti, fãrã nici un temei, relaþiile cu þara vecinã;nu te poþi integra, ocolind-o.

Nu eºti credibil atunci cînd te declari ataºat devalorile europene, pe de o parte, iar pe de alta – inventeziîn mod arbitrar ºi încerci sã promovezi cu forþa teze false,ca cele de „societate plurietnicã ºi multiculturalã”, istorie„integratã”, limbã „moldoveneascã” etc. De pildã,Germania este cu mult mai „plurietnicã ºi multicul-turalã” decît Republica Moldova, pe teritoriul ei locuindmii de turci, curzi, români, ruºi, evrei etc. Obiectulºcolar, care expune trecutul acestei þãri, se numeºte însã„Istoria germanilor”.

Nu poþi pretinde cã doreºti integrarea europeanã acelei mai sãrace þãri de pe continent atunci cînd, nepro-vocat ºi nesilit de nimeni, foloseºti poliþiºti cu cîiniîmpotriva unei mîini de protestatari. Întrebarea este: dinbanii cui sînt hrãniþi aceºti dulãi, asmuþiþi împotrivaoamenilor paºnici?

A te integra în Europa înseamnã a pleda pentrucurãþenie pe strãzi, în curþi, în instituþii publice ºi private;înseamnã a avea drumuri ºi trotuare netede, curate,îngrijite. Sau, noi mai avem mult pînã vom realiza acestmic, la prima vedere, deziderat.

2. Învãþãmîntul ar putea contribui la integrareaeuropeanã, dar nu poate, pentru cã el depinde direct destarea generalã a economiei, de potenþialul real al acesteia,dar ºi de mofturile politicienilor de la Chiºinãu. Învã-þãmîntul ºi educaþia au nevoie de condiþii propice pentruactivitate. Or, în Republica Moldova condiþiile ce ar oferio calitate înaltã a studiilor lipsesc: în timpul iernii multeºcoli nu sînt încãlzite, se resimte insuficienþa manualelor,materialelor didactice etc. Situaþia politicã este în detri-mentul învãþãmîntului ºi educaþiei: recent autoritãþile dela Tiraspol au decis sã închidã ºcolile cu predare în limbaromânã de pe teritoriul controlat de separatiºti. Dar nici înºcolile aflate în subordinea Ministerului Educaþiei dinChiºinãu lucrurile nu stau mai bine. În calitatea mea depreºedinte al Asociaþiei Istoricilor din Republica Moldovapot afirma în cunoºtinþã de cauzã cã istoria este cel mai“terfelit” obiect de studiu. Guvernarea comunistã încearcãîn fel ºi chip sã înlocuiascã “Istoria Românilor” ºi “IstoriaUniversalã” cu aºa-numita “Istorie. Curs integrat”. Moti-vele care stau la baza acestor eforturi sînt false: precumcã integrarea noastrã în Europa depinde de denumireaacestui obiect ºcolar. Lucrurile trebuie prezentate clar: însituaþia în care autoritãþile comuniste de la Chiºinãu afirmãîn cadrul forurilor europene, cã “Istoria Românilor” artensiona atmosfera din Republica Moldova, experþiiacestor foruri încearcã sã sugereze anumite soluþii, inclusivpropunerea predãrii unui curs numit „integrat”. Nici unexpert european nu a insistat asupra respectivei denumiri,aceasta fiind o prerogativã incontestabilã a specialiºtilordin Republica Moldova, a catedrelor de specialitate, aInstitutului de Istorie al Academiei de ªtiinþe etc. De aceeanoi, istoricii din Republica Moldova, pledãm ºi vom pleda

QUO VADIS?


Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

19

pentru pãstrarea celor douã cursuri: “Istoria Românilor”, ca istorie a Neamului din care facem parte, ºi “Istoriauniversalã” – istoria popoarelor ºi statelor europene cu care dorim sã ne unim.

P. S. Mulþumesc redacþiei prestigioasei reviste “Didactica Pro...” pentru posibilitatea de a-mi expune punctul devedere într-o problemã mult mediatizatã de oficialitãþile de la Chiºinãu.

Constantin RUSNAC,profesor, doctor honoris causa al Academiei de

Muzicã “Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca,Secretar General al Comisiei Naþionale a

Republicii Moldova pentru UNESCO

1. O analizã a þãrilor europene denotã, sub toateaspectele (trai, culturã, învãþãmînt), un nivel avansat, pecare ni-l dorim ºi noi, spre care tindem. A te integra însãnu înseamnã doar a veni ºi a profita, aceasta mai înseam-nã ºi a veni cu ceva al tãu, cu partea ta de contribuþie. Noiavem cu ce veni în Europa: cu muzica, cu arta, cu poezia,cu dramaturgia noastrã. Tînãrul regizor Petru Vutcãrãumonteazã spectacole în Europa, teatrul “Satiricus Ion LucaCaragiale “ colindã întreaga lume. Sîntem cunoscuþi prinintermediul orchestrelor de muzicã popularã, graþiefaimosului ansamblu „Joc”, sub conducerea maestruluiVladimir Curbet, ºi ansamblului „Lãutarii”, dirijat deNicolae Botgros. Avem o ºcoalã de vioarã, o ºcoalã depian, o ºcoalã de picturã foarte bune. Imaginea pozitivã aþãrii este definitorie pentru un stat care pãºeºte în civilitate.

Tineretul nostru este extraordinar de talentat – el esteviitorul þãrii. O þarã care investeºte în copii, învãþãmînt ºiculturã are un mare viitor. Sã conºtientizãm cã societateade mîine o reprezintã copiii de azi; ceea ce vom semãnaîn sufletul lor azi, vom culege mîine. E oportun sã negîndim la sãnãtatea moralã a societãþii noastre de mîine.Dacã se face greºeala ºi se uitã acest lucru, neinvestindu-seîn tînãra generaþie, atunci viitorul este incert. Pentru cã toþiaceºti tineri talentaþi vor pleca în alte pãrþi, în cãutare delocuri mai cãlduþe, cum o fac în prezent.

Fiica mea, bunãoarã, cîntã în Orchestra SimfonicãNaþionalã a Belgiei, la Bruxelles, ºi nu la Chiºinãu, iarfiul – în Orchestra Simfonicã din Rîmnicu-Vîlcea,România. M-aº bucura sã-i ºtiu în Moldova, dar condi-þiile nu sînt tocmai prielnice pentru a se manifesta plenaraici. Sper însã cã situaþia se va ameliora ºi noi într-adevãrne vom integra în Europa, simþindu-ne acasã, la fel debine, ºi moral, ºi financiar.

Într-o familie, fiecare îl ajutã pe celãlalt. De aceea,dacã ne integrãm în Europa, fiecare þarã, membru alacestei familii europene, va ajuta Moldova, la fel cum

ºi Moldova va pune umãrul la soluþionarea anumitorprobleme.

2. Învãþãmîntul ºi educaþia constituie cel mai impor-tant element în dezvoltarea unei societãþi. Copilul arenevoie de educaþie, începînd din familie ºi continuîndîn ºcoalã. Dacã avem un sistem de învãþãmînt sãnãtos,bine chibzuit, atunci, sigur, putem miza cã vor creºtecopii, cetãþeni de o înaltã culturã, de o culturã lãuntricãprofundã.

Comisia Naþionalã a Republicii Moldova pentruUNESCO acordã o atenþie deosebitã învãþãmîntului ºieducaþiei. Conlucrãm cu ministerele de resort, cu Aca-demia de ªtiinþe a Moldovei, cu diferite organizaþiinonguvernamentale interesate în dezvoltarea siste-mului educaþional din Republica Moldova. Integrareaeuropeanã presupune racordarea acestuia la standardeleoccidentale. În acest sens, deciziile ºi recomandãrileCadrului de Acþiuni Dakar (2000) sînt relevante ºiextrem de actuale pentru factorii implicaþi în dirijareaºi dezvoltarea învãþãmîntului. Conferinþa NaþionalãEducaþie pentru toþi (decembrie 2001, Chiºinãu) astabilit domeniile prioritare ale educaþiei în contextulRepublicii Moldova ºi a creat Forul Naþional Educaþiepentru toþi, ca prim pas în implementarea obiectivelorde la Dakar. Agenþiile ONU au iniþiat proiectul Edu-caþie pentru toþi ºi au elaborat atît Strategia NaþionalãEducaþie pentru toþi cît ºi Planul Naþional de Acþiuneîn acest domeniu. Strategia Educaþie pentru toþi a fostaprobatã de Guvernul Republicii Moldova la 4 aprilie2003, scopul ei constînd în asigurarea accesului laeducaþie de calitate pentru toþi copiii, indiferent de loculde trai, nivelul de dezvoltare, veniturile familiei, sex,origine etnicã etc., respectîndu-se urmãtoarele prin-cipii: drepturi egale ºi valorificarea potenþialuluifiecãrui copil; abordare holisticã/integratã a tuturoraspectelor educaþionale; parteneriat social, intervenþiemultisectorialã ºi interdisciplinarã; modernizareaprogramelor educaþionale; integrarea persoanelor cunecesitãþi speciale în sistemul de învãþãmînt general;descentralizarea serviciilor educaþionale; integrareaînvãþãmîntului naþional în sistemul educaþional dinEuropa.

Lilia SNEGUREAC,directorul Biroului de Informare

al Consiliului Europei din Republica Moldova

1. Integrarea europeanã este un deziderat major nudoar pentru Republica Moldova, ci ºi pentru toate stateleaspirante atît la calitatea de membru al Consiliului

Europei cît ºi la cea de membru al Uniunii Europene.Pentru Republica Moldova aceasta ar însemna conti-

nuitatea angajamentului ferm, asumat o datã cu aderareala Consiliul Europei, pe calea reformelor democratice ºia cooperãrii europene.

Nu mã voi referi la avantajele economico-comer-ciale ºi la sporirea volumului de investiþii europene de

QUO VADIS?


20

care ar beneficia Republica Moldova în cazul aderãriila UE. Cert este faptul cã acestea sînt în corelaþiedirectã cu realizarea reformelor politice, economiceºi sociale, deoarece, într-un viitor mai mult sau maipuþin apropiat, Republica Moldova urmeazã sã devinãvecin al Uniunii Europene. Intenþia autoritãþilor de lanoi de a-ºi manifesta voinþa politicã de dezvoltare arelaþiilor cu Uniunea Europeanã este una extrem deimportantã.

Aceastã voinþã politicã însã trebuie susþinutã consec-vent prin construirea în continuare a unei societãþifondate pe anumite valori ºi principii – pluralismul poli-tic, drepturile fundamentale ale omului, respectareanormelor de drept ºi acceptarea comunã a unui controlcolectiv (juridic ºi politic) al respectãrii lor de cãtre toþiºi în orice împrejurãri.

Un aport esenþial l-a avut ºi evenimentul politic alanului 2003 – preluarea ºi exercitarea cu succes de cãtreRepublica Moldova a Preºedinþiei Comitetului Miniºtri-lor al Consiliului Europei.

A fi membru al unui organism european nu înseamnãrecunoaºterea eforturilor angajate pe calea democraþieipluraliste, ci, în primul rînd, asumarea unor obligaþiuniºi responsabilitãþi.

Principiile ºi valorile pe care se bazeazã atît ConsiliulEuropei cît ºi Uniunea Europeanã nu sînt nici de dreapta,nici de stînga, ele constituind temelia oricãrui proiecteuropean. În 1995, prin aderarea la Consiliul Europei,Republica Moldova ºi-a afirmat încrederea în acestproiect. ªi dacã acest proiect este încã actual pentru noi,cu siguranþã, nu vom fi lipsiþi de solidaritatea ºi susþi-nerea partenerilor europeni.

2. Comunitatea educaþionalã europeanã a fosttotdeauna preocupatã de factorul uman. În acest con-text, pentru a rãspunde la întrebarea cum ar puteacontribui învãþãmîntul ºi educaþia la realizarea in-tegrãrii europene, aº afirma cu certitudine cã punctulde plecare ar fi educaþia pentru o cetãþenie democraticãcare presupune studierea drepturilor omului ºi a princi-piilor de bazã ale democraþiei. Or, aceasta ar trebui, înopinia mea, sã însoþeascã procesul de instruire din ceamai fragedã perioadã a vieþii.

Acest tip de educaþie este o dimensiune majorã apoliticilor educaþionale pe tot cuprinsul Europei, fiindinclusã în multe programe de reformã ºi reprezentînd unobiectiv prioritar al tuturor organizaþiilor europene ºiinternaþionale.

ªtefan URÎTU,preºedintele Comitetului Helsinki

pentru Drepturile Omului

1. Pentru Republica Moldova integrarea europeanãînseamnã aspiraþie spre democraþie ºi civilizaþie,înseamnã pãstrarea înfãptuirilor atinse pînã în prezentºi îmbinarea acestora cu oportunitãþile oferite deEuropa. Deºi deseori se afirmã ca sîntem în Europa, seare în vedere aspectul geografic. Pentru integrareaeuropeanã este necesar sã realizãm anumite trans-formãri, care ar apropia economia, legislaþia, practicade standardele occidentale. Trebuie sã menþionez cãMoldova a beneficiat ºi beneficiazã în urma aspiraþiiloreuropene: a fost esenþial îmbunãtãþitã legislatia, popu-laþia îºi poate manifesta drepturile civile ºi politice(protejate de Convenþia Europeanã a DrepturilorOmului), se face un important schimb de experienþã custatele a cãror democraþie este mai avansatã. Un singurexemplu. Cazurile de neexecutare a hotãrîrilor instan-þelor judecãtoreºti, tãrãgãnate ani la rînd (indexareadepunerilor bãneºti la Banca de Economii, achitarearaþiei alimentare pentru poliþiºti, restituirea averiivictimelor regimului totalitar-comunist º.a.) au fostsoluþionate de îndatã la solicitarea CEDO. Se schimbãatitudinea statului faþã de aceastã problemã importantã.Zic importantã, pentru cã, pe de o parte, hotãrîreainstanþei de judecatã este lege, adicã obligatorie, ºi, pede altã parte, în 2003 rãmîneau peste 50 de mii dedecizii judecãtoreºti neexecutate. Mecanismul euro-

pean de protecþie a drepturilor omului începe sã dearoade. Sancþiunile aplicate statului pentru nerespec-tarea obligaþiilor asumate pot fi mult mai mari decîtbeneficiile pe care o structurã sau alta, un funcþionarpublic sau altul ar dori sã le obþinã prin violareadrepturilor omului.

2. Pentru integrarea europeanã învãþãmîntul estepiatra de temelie. Dacã nu vom educa tînãra generaþieîn spiritul european, adicã al democraþiei ºi libertãþii, altoleranþei ºi umanismului, nici peste zece sau pestecincizeci de ani nu vom fi admiºi în Europa, adicã vomfi consideraþi în continuare oameni de “mîna a doua”,oameni care nu au ºi nici nu doresc sã aibã drepturi. Doarinvestind în tînãra generaþie vom putea schimba mentali-tatea populaþiei. Destul de frecvent auzim afirmaþiileunor funcþionari de stat, de rang înalt, care declarã: “da,aveþi dreptate, dar nu uitaþi cã nu sîntem în Europa”. ªinici nu vom fi acolo atîta timp cît vom aºtepta mai întîisã intrãm în Europa ºi apoi sã respectãm standardelestabilite acolo.

O problemã durutã pentru integrarea europeanã oreprezintã autoproclamata republicã moldoveneascãnistreanã, autoritãþile cãreia intenþionat þin în neºtiinþãpopulaþia din regiune. Cei circa 600 de mii de locuitoriai Transnistriei sînt, de fapt, ostatici ai regimului tota-litar-separatist. Prin implementarea unor proiecte înînvãþãmînt ºi educaþie putem salva generaþia în creº-tere din Transnistria, astfel încît aceºti tineri sã nurãmînã în urmã de semenii lor din celelalte zone alerepublicii.

QUO VADIS?


Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

21

“Avînt economic, o speranþã pentru noua generaþieîntr-un viitor mai bun, creºterea nivelului de trai,emancipare culturalã, recunoaºtere internaþionalã, ofereastrã spre o nouã lume”, spun elevii asachieni care,întruniþi la o masã rotundã, au luat în dezbatere proble-matica integrãrii europene. Majoritatea lor considerã cão societate modernã ºi democraticã, cum de altfel se vedeºi Republica Moldova, ar trebui sã tindã spre integrareaîn spaþiul european.

Integrarea europeanã înseamnã studii peste hotare,schimb de cadre calificate, posibilitatea promovãrii uneiimagini a þãrii la diferite forumuri ºi conferinþe. Integra-rea europeanã însemnã salvarea noastrã nu numai din

Tinerii pledeazã pentru Europapunct de vedere economic, ci ºi ca neam; integrarea euro-peanã þine de dorinþa obþinerii unei independenþe politicereale, de aplanarea conflictelor existente.

Sistemul educaþional ar putea contribui la realizareaacestui deziderat prin modelarea unei generaþii inteli-gente, competente, a unor minþi lucide. ªcoala estefundamentul societãþii, coloana vertebralã a perso-nalitãþii în formare.

Cunoaºterea înseamnã conºtientizare... a ceea cesîntem, a ceea ce vrem.

Ecaterina ªOITU,director adjunct, Liceul Teoretic “Gheorghe

Asachi”, mun. Chiºinãu

Prezentãm cîteva secvenþe de la aceastã întrunire, gînduri ce reflectã opinia generaþiei în creºtere.

“Integrarea europeanã reprezintã pentru Republica Moldovao punte de ieºire din situaþia deplorabilã în care se aflã lamomentul dat. Numai orientarea prooccidentalã ne poate salvade ceea ce sîntem acum: o urmã vagã sovieticã ce tinde spreindependenþã ºi care, de fapt, este condusã ºi manipulatã de unelestate sub “tutela” cãrora ne aflãm. Integrarea europeanã pre-supune educarea tinerilor în spiritul progresului, dupã modelecare cu adevãrat dau rezultate, acordîndu-li-se ºansa de a alegeceea ce vor sã facã în viaþã. Ceea ce învãþãm astãzi ne va servica exemplu de viaþã. Fiecare doreºte sã aibã un trai decent, decistudiul de azi va reprezenta o cale de pãtrundere în lumeacivilizatã – cea europeanã”.

“Integrarea europeanã reprezintã pentru þara noastrã un visfeeric, luînd în consideraþie conjunctura politicã ºi economicãîn care este plasatã. Nu cred cã ar fi cazul sã ne atribuim astfelde scopuri, dat fiind faptul cã un sistem funcþional ca UE nu ºi-ar ºtirbi eficacitatea pentru a anexa o micã tumoare. Este cazulsã apreciem obiectiv mediul în care activãm, învãþãmîntul avîndo pregnanþã notorie în edificarea conºtiinþei europene, a cãreiformare coerentã ar putea da startul unei miºcãri de ascensiune”.

“Integrarea europeanã ar fi un pas hotãrîtor pentru soartaacestei þãri mici, dar cu probleme atît de mari. S-ar deschidenoi porþi spre o lume la care viseazã fiecare dintre noi, o lumeîn care viaþa noastrã ar fi mai uºoarã, în care n-ar exista atîteabariere economice ºi sociale, deoarece poporul nostru numeritã sã îndure atîtea suferinþe”.

“Integrarea europeanã ar însemna o ameliorare din toatepunctele de vedere: politic, social, economic, cultural.Moldova ar deveni un stat democratic, ceea ce i-ar permite sãevolueze pe plan internaþional. Integrarea europeanã nuînseamnã numai aderarea la UE ºi “deschiderea graniþelor”,dar ºi o responsabilitate ce ºi-o poate asuma un stat conºtient,deci cult”.

“Integrarea europeanã þine mai mult de respectul de sine.Dacã nu ne vom integra, ne vom simþi rataþi. Dar nu sîntemniºte rataþi! Mai devreme sau mai tîrziu oricum ne vom inte-gra. Dacã ar fi sã-l parafrazez pe Alexandru Lãpuºneanu:“Dacã voi nu ne vreþi, noi vã vrem!”. Integrarea europeanã vaconstitui un avantaj atît pentru noi cît ºi pentru Europa. ÎntreagaEuropã va înþelege cã un popor poate exista nu doar prineconomie, ci ºi prin voinþã, dragoste de patrie ºi neam. Noi,cetãþenii Republicii Moldova, “am învãþat libertatea nu de laMarx, ci din mizerie” (A. Camus). Dacã sîntem urmaºii luiªtefan cel Mare, trebuie sã rãzbim în Europa”.

“Integrarea europeanã ar putea scoate Republica Moldovadin impasul în care s-a pomenit. Nu ºtiu în ce mãsurã þãriloreuropene le pasã de noi, dar, decît orientarea în direcþia opusã,CSI, integrarea europeanã este o soluþie mult mai bunã. Nucred cã va salva situaþia, dar, poate, cu trecerea anilor, vomputea afirma ºi noi cã inflaþia a scãzut, numãrul ºomerilor s-amicºorat, nivelul de trai a crescut”.

“Omul educat este un om cu viitor. Pentru a avea o Europãprosperã toþi cei ce fac parte din aceastã comunitate trebuie sã aibão culturã înaltã, sã poatã concura cu celelalte puteri economiceale lumii. Europa unitã este o putere, dar pentru a o consolida estenevoie de un þel comun ºi o gîndire comunã privind orientareapoliticã, economicã ºi socialã de viitor”.

“Probabil, o datã cu integrarea europeanã vom fi mult mailiberi în tot ceea ce facem. Sperãm la ceva mai bun, dar “bunul”se aflã în mentalitatea omului. Integrarea ar permite populaþieisã se dezvolte, sã cunoascã lumea”.

“Republica Moldova vede integrarea în Europa ca un fructinterzis ºi se teme chiar sã aspire la el. De ce? Fiindcã toþiaºteaptã ca uºa sã se deschidã singurã, uitînd cã, de fapt, cheiase aflã la noi”.

QUO VADIS?

22

Vlad PÂSLARU

Institutul de ªtiinþe ale Educaþiei

Învãþãmîntul din Republica Moldova îºi construieºteidentitatea sub semnul unor probleme definitorii, naþio-nale (interne) ºi globale (G. Vãideanu, 10). Planul interneste marcat de criza identitãþii ºi criza proprietãþiipopulaþiei (Vl. Pâslaru, 9). Planul extern este reprezentatde problemele lumii contemporane. Speranþa pentruvalorificarea/re-edificarea identitãþii învãþãmîntului pecele douã planuri este legatã de ideea europeanã(Duroselle J.B., 2; Husar Al., 6; Voyenne B., 12 etc.),concretizatã de termenul generic integrarea europeanã.Aºa cum deseori se întîmplã în cazul suprasolicitãrii unorvalori, ºi termenul integrare europeanã, inclusiv derivatasa integrare europeanã a învãþãmîntului, este suprauzitatºi uzat, nu atît prin frecvenþa solicitãrii cît prin diversi-tatea sensurilor acordate, denotaþia termenului fiindastfel convertitã în conotaþii denaturante ideii însãºi ºi,deci, dãunãtoare acesteia. Or, acþiunea de discriminarea aparenþelor de esenþe este una la zi ºi în raport cu ideeaºi procesul de re-integrare europeanã a învãþãmîntului.

Ideea europeanã. Consideraþii terminologice ºiconceptuale

Sintagma ideea europeanã este o metaforã, ºi doardecodarea semnificaþiilor sale îi denunþã valoarea în-cifratã. Metafora ideea europeanã, care a dat ºi titlul uneivaloroase cãrþi (Al. Husar, 6), este sugestivã la conotaþiileimplicite de formã poeticã, prin idee înþelegîndu-seconceptul, viziunea, determinativul europeanã indicînd

Re-integrarea europeanã aînvãþãmîntului din Moldova

spaþiul îndumnezeit (Heraclit, Heidegger) de activitateacelor peste 510 mln. de europeni, care-ºi denunþãidentitatea social-istoricã, economicã, militarã, cultural-spirirtualã, precum ºi aspiraþia pentru consolidareaidentitãþii de europeni prin echilibrarea sistemelor politice,juridice, economice, financiare, militare ºi educaþionale.

Demersul pentru integrarea europeanã a învãþãmîn-tului este parte a demersului pentru integrarea europeanãa þãrilor ºi popoarelor, iar acesta din urmã reprezintãdimensiunea europeanã a globalizãrii. Ideea europeanãeste poate cel mai important, mai amplu ºi mai valorosfenomen al globalizãrii, conceptul care guverneazãlumea contemporanã.

Demersul (speranþa, tendinþa, conceptul, acþiunea)pentru integrarea europeanã are titlul generic de ideeeuropeanã, termen care se gãseºte în denumirea ºi/sauimplicit în mai multe studii, ediþii periodice, curente de idei1.

Ideea europeanã se identificã cu Europa ºi europenii,cu istoria devenirii lor ca entitate social-politicã ºi cul-tural-spiritualã, cu „conºtiinþa europeanã”(Gîndirea,p. 22), cãci „în secolul XX Europa a devenit un conceptcultural” (Al. Husar, p. 366); ideea europeanã presupune„un ansamblu de fenomene de civilizaþie, de culturã, deviaþã socialã, de situaþii politice” (Duroselle J. B., p. 22);este idealul ºi însuºi procesul unificãrii Europei, unproces permanent, determinat de principiul schimbãrii.

Ideea europeanã s-a autoconstituit de-a lungulsecolelor din interacþiunea permanentã a trei dimensiuniale culturii spirituale a europenilor: „1) tradiþia ºtiinþificãºi filozoficã, moralã etc. de sursã elenicã, 2) tradiþiajuridicã ºi politicã, de sursã romanã ºi 3) tradiþia religioa-sã, de sursã creºtinã, care caracterizeazã, pe rînd, ceeace s-a numit tradiþia europeanã” (Al. Husar, p. 365).

Pentru toate popoarele Europei procesul de unificareeuropeanã reprezintã o unitate dialecticã a ideii naþionaleºi a ideii europene, în care constituirea identitãþii

1 Berindei D., Constituirea statului naþional român în context european. În: Cuza Vodã în memoriam, Iaºi, 1973; Bowle Jh.,The Unity of European History, London-Oxford-New York, 1970; Dawson Ch., Le moyen âge et les origines de lÉurope,Bellegarde, 1960; De Launay, J., Titulescu et lÉurope, Nyon, Suisse, 1972; Delmas C., Histoire de la civilization européenne,Paris, 1969; Die Europa-Idee Begriff und Geschichte. În: Friedrich Schneider, Europäische Erziehung, Pédagogie Européenne,European Education, Wien, 1959; Duroselle J.B., Lídée de lÉurope dans l´histoire, Paris, 1965; Ghiºe D., Dimensiuneaumanã, Bucureºti, Editura Eminescu, 1979; Gusti D., Opere, Vol.IV, Bucureºti, 1970; Halecki O., Das europäische Jahrhundert,Salzburg, 1966; Husar Al. Ideea europeanã, Iaºi: Polirom, 1993; Ideea europeanã, revistã; Marinescu P. Românismul înperspectiva eternitãþii//Meºterul Manole, A.IV, nr.1-4 ianuarie-aprilie, 1942, p.29-31; Mãrgineanu N., Nicolae Titulescu. În:Sub semnul omeniei. Particular ºi universal în cultura româneascã, Bucureºti, 1969; Mihai Viteazul în conºtiinþa europeanã,I, Bucureºti, 1982; Paklous L., Bibliographie européenne, European Bibliography, Burges, 1964; Remond R., Introductiona l´histoire de notre temps, III, Le XX-eme siècle: 1914 à nos jours, Paris, 1974; Românism-europeism //Ideea europeanã,Anul VI, 1924, 11 iunie 1924, p.1-2; Voyenne B., Historia de la ideea europea, Barcelona, 1970 etc.

QUO VADIS?

Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

23

naþionale este însoþitã de miºcarea pentru o Europã unitã,iar procesul de unificare a Europei este însoþit deconstituirea ºi dezvoltarea naþiunilor europene ºi astatelor naþionale care le protejeazã identitatea.

Pentru români, spaþiul de existenþã al cãrora se aflã lahotarul geografic al celor douã tipuri dominante deculturã – europeanã ºi orientalã – ideea europeanã semanifestã diferit de alte þãri ºi popoare europene, ei avîndºi misiunea de a fertiliza cultura europeanã cu valorileperene ale culturii orientale. Misiune deloc uºoarã cãcieste mereu însoþitã de riscul diminuãrii specificuluinaþional, lucru care s-a întîmplat românilor basarabeni înurma separãrii lor de matricea naþiunii române prinanexarea spaþiului lor de existenþã (congenital) la un spaþiustrãin (efemer).

În þãrile româneºti ideea europeanã s-a instalat stabilla începutul mileniului doi, în forma embrionarã a ideiilatinitãþii (starea latentã, implicitã), care justifica nãzuinþade eliberare de sub despotismul oriental, reprezentat atîtde suzeranitatea Porþii Otomane cît ºi, mai tîrziu, deprotectoratul Rusiei (Al. Husar, p. 7), situaþie care ne-adominat pînã la sf. sec. XIX (la 13 iulie 1878 Tratatul depace de la Berlin recunoaºte pe plan internaþional inde-pendenþa deplinã a României) – înc. sec. XX (la 1 decem-brie 1918 finiseazã constituirea Statului Naþional Român,recunoscut prin Tratatele de la Versailles, 1919/1920(starea explicitã a conºtiinþei de sine a naþiunii române)).

Dupã primul rãzboi mondial, în Europa se constru-ieºte un nou tip de stat: „Statul vechi, veºnic agresiv ºicuceritor, bazat, înãuntru ºi în afarã, pe simpla puterebrutalã, a murit, iar statul nou, întemeiat pe o idee, ideeanaþionalã ºi democraticã, i-a luat locul. … Astfel s-anãscut Europa nouã” (D. Gusti, p. 11). Între noile statese stabilesc, în locul relaþiilor de subordonare, raporturide coordonare. Noua ordine internaþionalã este definitãde T. Vianu drept „un mare suflet european” (Sburãtorul,4 iunie 1919; apud Al. Husar, p. 341), definiþie care esteun sinonim poetic al ideii europene.

Unitatea ºi contradicþia celor douã idei – ideea naþio-nalã-ideea europeanã – amplu disputatã în perioadainterbelicã, a fost pînã la urmã conºtientizatã ca mani-festare a dialecticii ºi ca principiu al epistemologiei.Polemica a discriminat fenomenul în civilizaþie (valorileintelectului), care reprezintã universalizarea prin europe-

nizare, ºi spiritualitate (valorile spiritului), care consti-tuie manifestarea autohtonizãrii, a consolidãrii speci-ficului naþional. Civilizaþia uniformizeazã, culturadiferenþiazã (Gîndirea, nr.1, 1924). Rîvna pentru univer-salitate era înþeleasã „nu prin pasiunea morbidã aimitaþiei, ci prin valorificarea dinamicã a izvoarelor dinnoi înºine” (Gîndirea, Anul VII, nr.7, p.377), cãci seconsidera pe bunã dreptate cã românii sînt creatorii unorimportante valori, ºi cã doar prin propriile valori neputem integra în Europa, „nu prin posibilitatea de aingurgita, ci prin aceea de a impune ca europene propriilesale valori” (10, p. 66-67). Ilustrul istoric al pedagogieiromâneºti ªt. Bîrsãnescu scria în revista Ethos cã „dintretoate popoarele vecine nouã, cu care am luat odatã con-tact cu ºtiinþa Apusului, noi Românii am produs cele maimari ºi cele mai însemnate contribuþii în ºtiinþa univer-salã”, exemplificînd cu numele lui H. Hulubel (creatorulmicrofizicii), E. Racoviþã (fondatorul speologiei),C. Paulescu (descoperitorul insulinei), Gh. Marinescu(în neurologie), Gr. Moisil (în logicã) etc. (apudAl. Husar, p. 358).

Reprezentanþii de vîrf ai culturii româneºti din peri-oada interbelicã avertizau împotriva pericolului de a neplasa abuziv exclusiv în Orient sau exclusiv în Occident,aceastã acþiune fiind consideratã distructivã fiinþeinaþionale a românilor, deoarece „sufletul românesc esteo simbiozã echilibratã între cele douã mari spaþii spiri-tuale”, afirma Z. Ornea cu referire la M. Ralea (7, p. 404),idee foarte actualã ºi azi în Republica Moldova.

Or, pentru învãþãmîntul din Republica Moldova, caºi pentru cel românesc în general, este corect sã se afirmedespre re-integrarea europeanã, cãci ideea europeanãne este congenitalã atît ca origine într-un spaþiu existen-þial congenital cît ºi prin rolul nostru peren de subiecþicreatori ai culturii ºi civilizaþiei europene, adicã prinspaþiul educaþional ºi prin valorile culturii/valorileeducaþiei pe care le creãm continuu în acest spaþiu. Noinu aderãm la ideea europeanã, noi existãm în ºi prinideea europeanã. Experienþele educaþionale ºi nume-roase studii de istorie ºi teorie a educaþiei, de exemplu,demonstreazã cu prisosinþã cã în perioada interbelicãînvãþãmîntul românesc a fost unul european prin defini-þie2, aceastã calitate a sa, în Basarabia, fiind diminuatãîn urma încorporãrii þinutului în URSS.

2 Acte legislative: Buletinul Institutului Social Român din Basarabia,1937; Decret-Lege pentru organizarea ºi funcþionareaînvãþãmîntului secundar teoretic, 1939; Decret-Lege. Organizarea educaþiei tineretului român, 1941; Lege pentruînvãþãmîntul primar al Statului ºi învãþãmîntul normal-primar, 1924; Lege pentru învãþãmîntul secundar, 1928; LegeaBacalaureatului, 1937; Norme ºi Directive pentru Educaþia tineretului extraºcolar 1941-1942; Regulament pentru aplicarealegii învãþãmîntului al Statului ºi Învãþãmîntului Normal-Primar, 1926.Periodice: Armonia, Cuvîntul ªcoalei, Ghiocelul, Izvor de viaþã, Izvoraºul, Licurici, Nãzuinþa, Revista Asociaþieiînvãþãtorilor din oraºul ºi judeþul Bãlþi, Revista de pedagogie ºi psihologie, Revistã de pedagogie, Solidaritatea, Speranþa,ªcoala Basarabeanã, ªcoala Basarabiei, ªcoala moldoveneascã, ªcoala Noastrã, ªcoala ºi viaþa, ªcoala, Unirea, Voinþaªcoalei, Vulturul Basarabiei, Í à ø à ø êî ëà, Ãî ëîñ Áåññàðàáèè.Studii: Antonescu G. G., Pedagogia generalã,1930; Antonescu G. G., Istoria pedagogiei. Doctrinele fundamentale ale pedagogiei

QUO VADIS?

RE-INTEGRAREA EUROPEANÃ A ÎNVÃÞÃMÎNTULUI DIN MOLDOVA

24

moderne, 1936; Antonescu G. G., Pedagogia contemporanã, 1943; Barbu D., Organizarea raþionalã a învãþãmîntului primarrural,1938; Bîrsãnescu ªt., Unitatea pedagogiei ca ºtiinþã, 1976; Cimpoieº M., Ionescu O., Probleme de pedagogie înpresã de la unirea principatelor pînã la cucerirea independenþei României, 1967; Ciobanu ªt., Cultura româneascã înBasarabia sub stãpînirea rusã, 1992; Ciubotaru T., Istoria învãþãmîntului ºi a gîndirii pedagogice în Moldova, 1991; CuleaAp. D., Temelia educaþiei naþionale//ªcoala Basarabiei, Chiºinãu, 1919, nr. 6; Ermona Z., Pedagogia româneascãinterbelicã, 1971; Ghibu O., Doisprezece ani de pedagogie româneascã 1919-1930; Goraº I., Contribuþiuni la orientareanaþionalã a ºcolii româneºti, 1937; Narly C., Istoria pedagogiei, 1935; Stanciu I., ªcoala ºi pedagogia în secolul XX, 1983;Stoian S., Clasici ai pedagogiei universale ºi gîndirea pedagogicã româneascã, 1966; Tãbãcaru G., Psihologia pedagogicã,1929; Theodosiu D., Pedagogie, 1920; Zaharia E., Pedagogia româneascã interbelicã, 1971.

3 Pericolul distrugerii vieþii planetare printr-un rãzboi nuclear ºi pacea mondialã; dezechilibrarea tot mai mare a sistemuluiecologic planetar ºi pericolul distrugerii naturii prin intervenþia nechibzuitã ºi iresponsabilã a omului; sãnãtatea umanã ºimaladiile incurabile (SIDA, cancerul etc.); viciile distrugãtoare ale fiinþei umane (narcomania, tabagismul, alcoolismuletc.); sãrãcia, mizeria, subalimentarea a mai mult de o treime din populaþia planetei ºi supraproducþia în þãrile superdezvoltate;exploziile demografice în þãrile lumii a treia ºi creºterea numãrului persoanelor handicapate în þãrile înalt dezvoltate;rãzboaiele interetnice; rãzboaiele pe temei religios; fascismul, rasismul ºi totalitarismul; sectarismul religios; migraþianereglementatã a populaþiilor sãrace spre þãrile înstãrite; ºomajul; sclavia camuflatã etc.

Pe plan mondial, disputele cu privire la globalizareºi europenizare mai continuã ºi azi.

Adepþii europenizãrii avanseazã valorile pe care levor achiziþiona oamenii ºi popoarele în cadrul unei Eu-rope unite: soluþionarea problemelor lumii contempo-rane3; o mai bunã economie, deci ºi un nivel de trai maiînalt; instaurarea democraþiei în toate sferele vieþii;comunicare culturalã nelimitatã ºi deplasare nestinghe-ritã; îmbunãtãþirea cadrului social-politic, cultural,ºtiinþific, juridic, medical, educaþional al propriei þãri etc.

Adversarii proceselor de europenizare/globalizare sîntmotivaþi de doi factori: teama de a-ºi pierde identitateanaþional-culturalã ºi interesul economic (militar) de mo-ment. Este paradoxul tuturor alianþelor ºi asociaþiilor:dorim sã ne asociem pentru o viaþã mai bunã, o viaþã maibunã presupunînd ºi un plus de siguranþã pentru menþinereaºi chiar consolidarea identitãþii; dar ne ºi temem sã neasociem, cãci asocierea cu unul (unii) mai puternic(i) saucu alþii la fel ca noi, ar putea sã ne diminueze identitateasau chiar sã provoace pierderea ei prin diluarea spirituluinaþional în cazanul comun al unor valori omogenizate.

Abordarea pedagogicã a fenomenului „anxietateaentitãþii” îi descoperã criza în identitatea însãºi: cu cîtaceasta este mai slabã cu atît este mai puternicã acþiuneade autoconservare, însoþitã de respingerea asocierii. ªiinvers, cu cît identitatea este mai puternicã, mai bogatã,cu atît mai micã este teama de a o pierde. Or, conºtiinþaidentitãþii este ºi asociativã ºi tolerantã; ºi o conºtiinþãdiminuatã a identitãþii este conservatoare ºi intolerantã.Problema constã în dezvoltarea conºtiinþei identitãþii, oricechestiune de formare/dezvoltare a trãsãturilor de conºtiinþãfiind prin definiþie o chestiune de educaþie. Astfel,atitudinea refractarã a intelectualitãþii tehnocrate de la noi(intelectuali prin statut) faþã de reintegrarea în românitateeste cauzatã de teama de a nu fi asimilatã/înlãturatã deintelectualitatea din România, pe care o recunoaºte casuperioarã. Dimpotrivã, intelectualii adevãraþi (intelectuali

prin definiþie) sînt lipsiþi de astfel de temeri datoritã uneiconºtiinþe a identitãþii mai dezvoltate, care îi face chiar sãfie promotori ai reintegrãrii naþiunii române.

Se stabileºte astfel cã integrarea europeanã a învãþã-mîntului nu este doar o chestiune internã a domeniului,soluþionarea pozitivã ºi eficientã a cãreia ar sporicalitatea ºi eficienþa domeniului însuºi, ci reprezintã ochestiune de entitate ºi identitate naþionalã, cuprinzîndtoate aspectele existenþiale ale poporului RepubliciiMoldova – social, politic, economic, cultural, educa-þional – educaþiei revenindu-i rolul principal în menþi-nerea ºi dezvoltarea atît a entitãþii ºi identitãþii poporuluicît ºi în conºtientizarea, conceptualizarea, promovareaºi realizarea efectivã a ideii europene.

PREMISE PENTRU INTEGRAREA EUROPEANÃ AÎNVÃÞÃMÎNTULUI

1. Noile realitãþi politiceRe-integrarea europeanã a învãþãmîntului a devenit

posibilã datoritã, întîi de toate, noii hãrþi politice ºi noilorrealitãþi social-politice care s-au stabilit dupã destrã-marea URSS ºi a lagãrului socialist. A fost demolatãcortina de fier dintre Vestul ºi Estul Europei, þãrile dinspaþiul ex-comunist obþinînd ample deschideri cãtre toatevalorile omenirii. De asemenea, crearea statului Repu-blica Moldova a impus cu necesitate ºi re-conceptua-lizarea învãþãmîntului, care acþiune, fiind realizatã într-un context social-politic prielnic, s-a produs ca un procesfiresc de re-integrare a acestuia în ideea europeanã.

2. Noua filozofie a educaþieiLumea contemporanã este marcatã de o nouã filozofie

a educaþiei, adicã de noi sensuri conceptuale, acesteatrebuind sã rãspundã semnelor caracteristice ale unei luminoi. Omul contemporan se identificã cu ideile de libertateºi democraþie, realizate în sens pozitiv. În acest context,au fost marcate problemele lumii contemporane, teoria ºipractica educaþionalã rãspunzînd acestora cu noi demer-

QUO VADIS?


Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

25

suri educaþionale, numite noile educaþii – orientãri deprincipiu pentru globalizare ºi europenizare, pentrulibertate ºi democraþie în educaþie. Educaþia este respon-sabilã, în mãsura ºi în termenii adecvaþi esenþei sale, detot ce se întîmplã în viaþa umanã ºi în cea a popoarelor.

Noua filozofie a educaþiei (în termeni mai simpli –noul concept al educaþiei):

– prefigureazã o nouã viziune asupra fiinþei umane– integratã moral, naþional ºi social; desãvîrºitãconceptual, teleologic, spiritual, teosofic, estetic;echilibratã ecologic ºi sãnãtoasã fizic; tolerantãnaþional, cultural ºi religios; liberã prin con-ºtientizarea propriei valori ºi a valorilor ºi proble-melor lumii contemporane, a valorilor ºi proble-melor celor din alteritate; conºtientã de propriaidentitate ºi de identitatea lumii în care trãieºte;deschisã la schimbare ºi adaptabilã schimbãrilor;

– elaboreazã un model de educaþie centrat pe fiinþacelui educat, în baza principiului libertãþii îneducaþie ºi al identitãþii fiinþei sale;

– identificã teleologia educaþiei cu fiinþa celui educat;– acceptã ideea cã educaþia este omniprezentã ºi

universalã, continuã ºi perenã;– preconizeazã principiul pozitiv al educaþiei;– recunoaºte cã educaþia se realizeazã preponderent

în dimensiunea suprasensibilului, a metafizicului,în interacþiune cu dimensiunea fizicã a existenþeiumane;

– acceptã educabilitatea ca principiu fundamentalal existenþei umane.

Noua filozofie a educaþiei rãspunde oportun laîntrebarea cum este, cum poate ºi cum trebuie sã fie fiinþaumanã într-o lume a schimbãrii, a comunicãrii interuma-ne ºi interculturale, într-o lume a consumului ºi a creaþiei,într-o lume ameninþatã de pericole ºi cataclisme socialeºi naturale la scarã planetarã, ºi totuºi încrezãtoare înideea pozitivã a lumii ºi a fiinþei umane. Prin aceastafilozofia educaþiei oferã un temei peren educaþiei caactivitate umanã ºi fiinþei umane ca o axis mundi,sugereazã soluþii eficiente, motivate ontologic ºi existen-þial, problemelor lumii contemporane (Cf. Vl. Pâslaru,“Demersul pentru integrarea în învãþãmîntul european”.În: 9, p. 124-159).

3. Elaborarea cadrului conceptual, normativ ºiinstrumental al învãþãmîntului

Intelectualitatea pedagogicã a Republicii Moldova areuºit sã conceptualizeze, sã proiecteze ºi sã realizezereforma în învãþãmînt la parametri pe care n-a reuºit sã-iatingã nici un domeniu al vieþii publice. Au fost elabo-rate Concepþia dezvoltãrii învãþãmîntului în RepublicaMoldova, Programul naþional de dezvoltare a învãþã-mîntului în Republica Moldova, Concepþia evaluãriirezultatelor ºcolare în instituþiile de învãþãmînt preuni-versitar, Curriculumul de bazã, concepþiile tuturordisciplinelor ºcolare, curricula pentru toate disciplinele

ºcolare, ghidurile de implementare a curricula, manualenoi pentru toate clasele; a evoluat cu succes cea maiimportantã perioadã de formare a cadrelor didacticepentru activitatea cu noile documente normative – curri-cula, au fost elaborate Concepþia Formãrii Personaluluidin Învãþãmîntul Preuniversitar ºi Strategia FormãriiPersonalului din Învãþãmîntul Preuniversitar.

4. Reconsiderarea axiologicã a învãþãmîntului ºieducaþiei

Toate documentele conceptuale ºi normative, instru-mentarul didactic-metodologic nou elaborat al învãþã-mîntului (curricula, manuale, ghiduri metodologice etc.)tezaurizeazã ºi promoveazã ideile moderne ale culturiiºi civilizaþiei, integrante ideii europene. Practica educa-þionalã este în totalitate pãtrunsã de valorile lumiimoderne. Apreciate dupã calitatea pieselor curriculare,în care sînt proiectate valorile, educaþia ºi învãþãmîntuldin Republica Moldova sînt prin definiþie europene, ºi-aure-obþinut calitatea de domenii integratoare a ideiinaþionale cu ideea europeanã.

Astfel, Curriculumul de bazã (1) proiecteazã ºipromoveazã într-un sistem bine echilibrat un sistem deobiective pentru educaþia toleranþei ºi educaþia în con-text multicultural, care reprezintã cea mai importantãdeschidere a învãþãmîntului nostru pentru re-integrareaeuropeanã, acestea gãsindu-se în fiecare componentã ateleologiei generale a educaþiei:

• obiective educaþionale generale: cultivarearespectului pentru drepturile ºi libertãþile omului,indiferent de apartenenþa etnicã, de provenienþasocialã ºi atitudinea faþã de religie – principiiconsemnate de Carta Naþiunilor unite; pregãtireacopilului pentru a-ºi asuma responsabilitãþilevieþii într-o societate liberã, în spiritul înþelegerii,pãcii, toleranþei, egalitãþii între sexe ºi colaborãriiîntre toate popoarele ºi grupurile etnice, naþionaleºi religioase; educarea stimei faþã de pãrinþi, faþãde identitatea, limba ºi valorile naþionale ale þãriiîn care trãiesc, ale þãrii din care poate fi originarºi ale civilizaþiilor diferite de a sa;

• obiective pe trepte de învãþãmînt:învãþãmînt primar: ascultarea atentã a partenerului;învãþãmînt gimnazial: cunoaºterea ºi autoapre-cierea, ca subiect al unor activitãþi diverse, capartener de colaborare ºi comunicare; iniþiativã ºireceptivitate în relaþiile interumane; cooperare con-structivã cu persoane de vîrstã ºi profesie diferitã;toleranþa ºi capacitatea de soluþionare a conflic-telor; flexibilitatea în raport cu dinamica lumiiînconjurãtoare; conºtiinþa apartenenþei la neam ºila comunitatea umanã; conºtientizarea individua-litãþii umane ca valoare supremã; conºtientizareadrepturilor ºi obligaþiilor în calitate de membru alunei colectivitãþi; respectarea valorilor generalumane, sociale, culturale, morale, naþionale;

QUO VADIS?


26

învãþãmînt liceal: adoptarea punctelor de vederediferite ºi orientarea în vederea formãrii proprieiviziuni; iniþierea ºi analizarea unor contacteconstructive în cadrul activitãþii ºi a relaþiilorinterpersonale; flexibilitatea în raport cu lumeaînconjurãtoare;

• obiective pe arii curriculare:obiectivele educaþiei lingvistice: interiorizareavalorilor democratice ale toleranþei ºi ale dialo-gului intercultural;obiectivele ºtiinþelor socio-umane: conºtientizareaapartenenþei la un spaþiu istoric ºi geografic – lacomunitatea localã, la naþiune, la Europa, laîntreaga lume; optimism, toleranþã; aderarea activãla viaþa democraticã; contribuþia la ocrotireamediului înconjurãtor, la înþelegerea reciprocã peplan internaþional ºi la cea între comunitãþi; res-pectul faþã de drepturile omului; acceptarea dife-renþelor etnice, culturale, naturale; respect pentruvalori, toleranþã faþã de rase, religii, moduri deviaþã, prin cultivarea interesului pentru calitateavieþii sociale, pentru cooperare ºi echitate;obiectivele ºtiinþelor – matematicã, fizicã, chi-mie, biologie, informaticã: cooperarea în calita-tea de membru al unui grup;obiectivele studiului limbilor strãine: depãºireacadrului etnolingvistic ºi cultural, în formarea unorvalori noi, ca membru al unor comunitãþi mai largi;

• obiectivele generale ale disciplinelor:Limba ºi literatura românã/limbile materne alealofonilor: înþelegerea semnificaþiei limbii româ-ne/limbii materne în conturarea identitãþii naþio-nale ºi în integrarea acestora în contextul culturiiuniversale;obiectivele educaþiei literare: cultivarea identi-tãþii naþional-culturale, interesul ºi toleranþapentru valorile literaturii altor popoare; evaluareacriticã a textelor literare citite; evaluarea activi-tãþii proprii de lecturã ºi celei a colegilor;Biologia: educarea toleranþei ºi atitudinii grijuliifaþã de orice fiinþã vie ºi faþã de natura ne-vie –locaº al vietãþilor;Istoria: aprecierea diferitelor puncte de vedere;cultivarea interesului pentru calitatea vieþiisociale, pentru cooperare ºi echilibru; acceptareadiferenþelor etnice ºi culturale; toleranþa, onesti-tatea ºi echilibrul; promovarea valorilor demo-cratice ºi a toleranþei; manifestarea respectuluifaþã de alte rase, religii, moduri de viaþã;Limba românã în ºcolile alolingve: cunoaºterearegulilor ºi normelor sociale de comportament avorbitorilor limbii, tradiþiei, istoriei, culturiistatului habitat; perceperea mesajului de pe poziþiacomunicãrii intrerculturale; motivarea oportu-nitãþii de a poseda limba românã ca factor culturã-

comunicare în spaþiul habitat; aderarea la valorilemateriale ºi spirituale ale poporului a cãrui limbãse învaþã; depãºirea cadrului propriei culturi prinînsuºirea celei de a doua, a treia limbã;Psihologia: soluþionarea unor conflicte prinaplicarea metodelor speciale; priceperea de aasculta; empatie; conºtientizarea personalitãþii cavaloare supremã; loialitate; acceptarea unicitãþiiºi diversitãþii personalitãþii umane.

Este semnificativ sub aspectul re-integrãrii europeneºi modul de structurare a valorilor în cadrul disciplineiºcolare. Pentru educaþia literar-artisticã, de exemplu, esterecomandatã urmãtoarea structurare a valorilor:

Valori fundamentale ale humanitasului (Adevãrul.Binele. Frumosul. Dreptatea. Libertatea) – Valori speci-fice creaþiei artistice (estetice, morale, religioase,teoretice) – Valori contextuale (valorile imanente ºivalorile in actu ale operei literare) ale operelor deliteraturã ºi artã (8).

5. Ratingul înalt al învãþãmîntului în sistemul devalori al societãþii moldoveneºti

În pofida faptului cã Republica Moldova este apre-ciatã drept cel mai sãrac stat din Europa, majoritateapopulaþiei adulte are convingerea cã factorul cel maisigur de ieºire din crizã este educaþia ºi învãþãmîntul, nuredresarea economicã, cum se crede în mediul politicie-nilor. Aceastã convingere este confirmatã de o tendinþãgeneralã foarte puternicã a tineretului pentru studii.

Opþiunile pentru tipul de studii este de asemeneasemnificativ re-integrãrii europene: tinerii acordãprioritate studiului limbilor moderne europene (acceptãsã comunice în sistemul de valori europene), jurispru-denþei (doresc edificarea unui stat bazat pe drept ºiechilibrarea cadrului legislativ naþional cu cel european),ºtiinþelor economice ºi finanþelor. N-a scãzut interesulpentru profesiile domeniului artistic, filozofic, istoric,deci îºi revendicã dreptul la istorie ºi spiritualitate, mulþidintre ei studiind aceste discipline chiar în universitãþidin Europa, SUA ºi Canada.

6. Competitivitatea tinerilor studioºi moldoveni peplan mondial

Un numãr enorm de tineri moldoveni au cîºtigat princoncurs burse de studii universitare ºi postuniversitareîn universitãþile din Occident; la concursurile interna-þionale elevii ºi studenþii din Moldova demonstreazãconstant performanþe semnificative alãturi de colegii lordin þãrile înalt dezvoltate.

7. Compatibilizarea sistemelor de învãþãmîntRepublica Moldova ºi-a reconstruit sistemul de învã-

þãmînt, care a funcþionat în perioada interbelicã, l-adezvoltat cu valori ale sistemelor de învãþãmînt europeanmodern. În mare, avem un sistem de învãþãmînt preuni-versitar deschis oricãror transferuri academice, la nivelconceptual (ne-am re-integrat în învãþãmîntul formativ,edificat în perioada interbelicã), curricular (teleologic,

QUO VADIS?


Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

27

conþinutal, tehnologic, Republica Moldova fiind pe primulloc în topul þãrilor est-europene în construcþia ºi dezvoltareacurricularã) ºi la cel al finalitãþilor educaþionale, elevii noºtriputînd sã se integreze în orice unitate de învãþãmînt din oriceþarã europeanã, la orice treaptã de învãþãmînt general.

Cedãm însã foarte mult la compartimentul dotarematerial-financiarã (care nu este o problemã a învãþã-mîntului ci a economiei), acest impediment fiind mereudepãºit datoritã martirajului intelectualitãþii pedagogice.

Noul sistem de învãþãmînt asigurã educaþia intercultu-ralã, comunicarea interumanã ºi interculturalã, contribuieesenþial la soluþionarea problemelor lumii contemporane,face educaþia ºi învãþãmîntul mai accesibile ºi mai pro-ductive; favorizeazã stabilirea unei economii rentabile;aplaneazã/eliminã conflictele interetnice ºi religioase etc.

CONDIÞIILE RE-INTEGRÃRII EUROPENE AÎNVÃÞÃMÎNTULUI DIN REPUBLICA MOLDOVA

Pentru o re-integrare europeanã deplinã ºi fireascã aînvãþãmîntului ar trebui sã fie repusã în actualitate expe-rienþa interbelicã a învãþãmîntului românesc, care a angajatfactorii social-politic (unificarea statului naþional român,consolidarea identitãþii naþiunii româneºti), economic(dotarea material-financiarã a ºcolilor în funcþie de gradulde integrare în românitate a comunitãþii locale), concep-tual (s-a constituit, în procesul unei polemici ºtiinþificelibere, un concept educaþional unic, de facturã naþional-universalã, pentru întreg învãþãmîntul românesc) etc. Or,ideea europeanã în învãþãmîntul din Republica Moldovaar trebui asociatã cu acþiuni strategice cum ar fi:

1. Recunoaºterea Republicii Moldova drept aldoilea stat românesc.

2. Elaborarea unei doctrine politice a educaþiei,adecvate conceptului de stat naþional românescºi ideii europene.

3. Re-obþinerea, re-edificarea identitãþii româneºti apopulaþiei bãºtinaºe majoritare prin educaþie ºiînvãþãmînt: atîta timp cît sîntem marcaþi de crizaidentitãþii ºi de criza proprietãþii, deci atîta timp cîtnu avem conºtiinþa identitãþii, voinþa noastrã poli-ticã pentru re-integrarea europeanã este încã slabã.

4. Re-integrarea culturalã: majoritatea pãrinþilor ºibuneilor copiilor, elevilor ºi studenþilor moldo-veni reprezintã generaþiile de oameni formaþipreponderent în contextul variantei sovietice aculturii ruse, care nu ne recunoaºte identitatearomâneascã. În acest sens, tendinþa guvernanþilorde a elimina din învãþãmînt românismul, inclusivprin distrugerea ºi/sau obstrucþionarea discipli-nelor ºcolare Istoria românilor, Limba ºi litera-tura românã, este ºi o acþiune de obstrucþionarea identitãþii poporului Republicii Moldova, iarprin aceasta – ºi o acþiune antieuropeanã, cãciideea europeanã presupune activitatea social-politicã, economicã ºi cultural-spiritualã a unor

comunitãþi naþionale, grupuri sociale ºi indiviziconstituiþi ca entitãþi umane.

5. Fertilizarea tuturor structurilor învãþãmîntului,cercetãrii ºi dezvoltãrii cu elementul tînãr, formatîn universitãþile din Europa, SUA ºi Canada.

6. Unificarea sistemului naþional de învãþãmînt,fiind desfiinþat sistemul de învãþãmînt cu predareîn limba rusã, care este opozant re-integrãriieuropene prin nerecunoaºterea identitãþii româ-neºti a populaþiei majoritare ºi a învãþãmîntuluiîn limba românã pentru toþi cetãþenii þãrii.

7. Deoarece realizarea primelor condiþii sînt depen-dente de factorul politic, iar acesta, în calitateaºi configuraþia sa de azi, nu se aratã favorabil re-integrãrii europene, cea mai importantã ºi poateunica condiþie a re-europenizãrii învãþãmîntuluieste menþinerea ºi dezvoltarea valorilor achiziþio-nate ºi produse în perioada de constituire a ºcoliinaþionale în Republica Moldova.

Încheiem acest studiu printr-o definiþie a ideii euro-pene datã de Al. Husar, exegetul contemporan al europe-nizãrii: Astfel, ideea europeanã prinde contur, se imuneca o idee-forþã în cultura noastrã, se leagã de ideeanaþionalã, face corp comun cu ea, o consolideazã. Ideearomâneascã devine ea însãºi un corelat al ideii europeneºi nu poate fi conceputã altfel decît în acelaºi larg con-text. Cele douã idei nu sînt exclusive sau exclusiviste.În gîndirea celor mai avansate minþi ale vremii, sepresupun, se absorb reciproc. Ideea europeanã nu e decîtideea româneascã afirmatã în plan european. Iar ideearomâneascã devine ea însãºi o idee europeanã prinperspectiva ce ºi-o deschide pe acest plan (p. 362).

REFERINÞE BIBLIOGRAFICE:1. Curriculum de bazã. Documente reglatoare,

Chiºinãu, 1997.2. Duroselle, J. B., L´idée de l´Europe dans

l´histoire, Paris, 1965.3. Ethos, Anul I, nr.1, (1944), p. 127-128.4. Gîndirea, Anul III, nr. 1-2 (1924).5. Gusti, D., Opere, Vol. IV, Bucureºti, 1970.6. Husar, Al., Ideea europeanã, Editura Polirom,

Iaºi, 1993.7. Ornea, Z., Studii ºi cercetãri, Editura Eminescu,

Bucureºti, 1972.8. Pâslaru, Vl., Introducere în teoria educaþiei literar-

artistice, Editura Museum, Chiºinãu, 2001.9. Pâslaru, Vl., Principiul pozitiv al educaþiei,

Editura Civitas, Chiºinãu, 2003.10. Vãideanu, G., Educaþia la frontiera dintre mile-

nii, Editura Politicã, Bucureºti, 1988.11. Vintilã, H., Delimitãri//Meºterul Manole, Anul I,

nr. 1, p. 3-4.12. Voyenne, B., Historia de la ideea europea,

Barcelona, 1970.

QUO VADIS?


30

Gheorghe RUDIC

Institutul de Instruire Continuã

O cursã mare spre Europa

În decembrie 2003, Preºedintele Republicii Moldovaa indicat, în sfîrºit, încotro se va orienta þara – spreEUROPA. Întregii “flote” a þãrii i-a fost arãtatã calea –din apele Bîcului, Rãutului, Prutului ºi Nistrului a treceºi a brãzda EUROPA!

Sã încercãm sã determinãm unde se gãsesc corãbiile“flotilei noastre – Învãþãmînt” în timpul de faþã ºi înce stare sînt pînzele lor (cele mai eficiente fiind recu-noscute pînzele în formã de triunghi echilateral „pu-terea legislativã – puterea executivã – ºtiinþa ºisociumul”.

Corabia nr. 1 – Învãþãmîntul primar-gimnazial ºicel liceal. Aceastã corabie se aflã deja în ecluza euro-peanã. Ea este cea mai aproape de þintã datoritã, în mareparte, reformei învãþãmîntului general, realizatã în cadrulproiectului cofinanþat de Banca Mondialã.

În ce stare sînt pînzele?Tiparul lor a fost proiectat corect, însã nu s-a croit

tocmai un „triunghi echilateral”:– curriculumurile pe discipline, elaborate sub

lozinca obiectivelor, au un conþinut mai maredecît cele precedente (matematica pentru claseleprimare);

– noile manuale ºcolare (alese în bazã de concursºi recomandate de Minister) la unele disciplinenu rezistã nici unei critici („ªtiinþe”, cl. V;„Biologia”, cl. IX º.a.);

– funcþia elaborãrii hãrþilor de navigaþie au luat-oîn mîinile lor timonierii (lucrãtorii Ministerului),exercitînd la maximum puterea ºi stilul autoritar,satisfãcîndu-ºi astfel ambiþiile ºi chiar comenzilepolitice (de exemplu, experimentul privind im-plementarea noului obiect de studiu: “Istorie.Curs integrat”).

Corabia nr. 2 – Învãþãmîntul mediu profesionaltehnic (ÎPT). În anul 2003 aceastã corabie a fost remor-catã în uitatul port sovietic al anului 1960: modificãrileLegii învãþãmîntului (2003) i-au privat pe absolvenþiiªPT de dreptul de a-ºi continua studiile (anual circa20000 de adolescenþi!).

În ce stare sînt pînzele?– ªtiinþa a fãcut ceea ce trebuia sã facã – cam zece

teze de cercetare ºtiinþificã despre dezvoltareaÎPT în perioada de tranziþie; în anul 2003 au fostelaborate ºi propuse Parlamentului Concepþiaprivind dezvoltarea învãþãmîntului profesional ºipregãtirea profesionalã, proiectul Legii cu privirela învãþãmîntul profesional. A fost creat întregsetul de hãrþi de navigaþie!

– Puterea legislativã a ignorat hãrþile de navigaþieelaborate de savanþi ºi reprezentanþii sociumuluiºi a ordonat corabiei nr. 2 sã manevreze în înde-pãrtatul port al anilor 60!

– În anii 1995-2002 puterea executivã ºi-a în-dreptat acþiunile nu asupra realizãrii Legii învã-þãmîntului (1995), ci asupra activitãþii pira-tereºti desfãºurate sub drapelul „puterea ne-afost datã doar pentru binele nostru!”, adicãpentru atragerea ºi însuºirea investiþiilor strãi-ne, destinate ÎPT:• pe banii contribuabililor germani, pe par-

cursul a cîþiva ani, “piraþii” moldoveni, dinnumele ÎPT, i-au însoþit pe funcþionarii de statºi administratorii ºcolilor profesionale pepãmînturile Germaniei, fãrã a lãsa în ÎPT nicio urmã!

• Proiectul TACIS (în valoare de 1,5 mln. euro,mijloace alocate reformãrii sistemului ÎPT),a fost „monopolizat” de Minister. Produsulinvizibil al acestui proiect – circa 80% –aparþine experþilor-funcþionari de stat dinMoldova!

• actualmente finiseazã „realizarea cu succes”a proiectului suedez, în cuantum de 10 mln.coroane. În loc de module pentru pregãtireaprofesionalã a adulþilor se fac tentative de apropune un „produs novator” – programecompilate!

Funcþionarii de stat nu au nevoie de hãrþile denavigaþie elaborate, ci de altele ºi sînt gata sã le conceapãsinguri.

Corabia nr. 3 – Învãþãmîntul superior. Din anul1995 aceastã corabie, conducîndu-se de hãrþi de navi-gaþie din anii 70, se deplaseazã într-un perimetru restrîns,mai mult staþionînd.

Din 1995 ºi pînã în iulie 2003 pe aceastã corabie afost efectuatã o debarcare – tehnicumurile moºtenite s-autransformat în colegii cu statut de învãþãmînt superiorde scurtã duratã! Opt ani nimeni nu a ºtiut ce prezintãrespectivele instituþii de învãþãmînt ºi ce-i de fãcut cuele? În sfîrºit, nodul a fost dezlegat – s-a decis ca acesteasã revinã în sistemul învãþãmîntului profesional, reparti-

QUO VADIS?

Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

31

zîndu-li-se teritoriul ºcolilor profesionale polivalente, iarºcolile profesionale polivalente sã fie numite ºcoli demeserii, fiind “aruncate” în secolul trecut! (Amenda-mentele la Legea Învãþãmîntului din 2003).

Astfel, din 2003 pe corabie s-au instalat doar instituþiide învãþãmînt superior.

În ce stare sînt pînzele?În prezent în republicã se resimte o serioasã insu-

ficienþã de specialiºti în domeniul elaborãrii hãrþilor denavigaþie pentru învãþãmîntul superior – nu dispunem depotenþial ºtiinþific. Acest vacuum profesional este umplutde persoane cu spirit de iniþiativã, stimulate de investi-þiile diferitelor proiecte – TEMPUS, SOROS etc.:

• unii savanþi-pedagogi se grãbesc sã copieze hãrþilede navigaþie pentru învãþãmîntul superior analogicînvãþãmîntului gimnazial;

• profesorii universitari (savanþi în diferite dome-nii – istorie, tehnicã, biologie etc.) la fel încearcãsã elaboreze noi hãrþi de navigaþie.

Lasã de dorit ºi situaþia la capitolul „pînze” cucomponentele sale legislative, deoarece în RepublicaMoldova:

• funcþioneazã învãþãmîntul superior de o singurãtreaptã, ceea ce nu este în consonanþã cu Procesulde la Bologna, care prevede învãþãmîntul superiorde douã trepte;

• Legea stabileºte „suprastructura” învãþãmîntuluisuperior – învãþãmîntul postuniversitar (învã-þãmînt mai superior decît învãþãmîntul superior!),cu un element birocratic pe fundalul învãþã-mîntului superior naþional – Comisia Superioarãde Atestare.

Pentru integrarea în Europa “flotila” noastrã arenevoie de încã o corabie – Corabia nr. 4 – Sistemulînvãþãmîntului continuu. Aceastã navã este deocam-datã în stadiu de proiectare, la care participã mai multegrupuri, dar amiral poate fi numit Institutul de InstruireContinuã (Însuºi Creatorul i-a hãrãzit sã se ocupe deaceasta!). În anul 2004 la Institutul de Instruire Continuã,prin concursul Ministerului Educaþiei, UniversitãþiiPedagogice de Stat „I. Creangã” ºi al unor instituþii deînvãþãmînt superior din Spania ºi Suedia, a apãrut primarîndunicã – cursul „Management educaþional” în cadrulinstruirii continue a directorilor de ºcoli, cu utilizareatehnologiilor pedagogice ºi informaþionale contempo-rane on-line.

„Poarta în Europa” este acea strîmtoare prin caretrebuie sã treacã cele patru corãbii ale “flotilei naþionale”numite “Învãþãmînt”. Ce-i de fãcut? Pentru început –foarte puþin, doar sã conºtientizãm ºi sã acceptãm cîtevaidei înþelepte:

1. Leonardo da Vinci:• „ªtiinþa este comandantul de oºti, iar practica

sînt soldaþii”.În mod evident, este necesar un puternic centru

ºtiinþific pentru elaborarea hãrþilor de navigaþie înperioada de tranziþie, care ar funcþiona nu în baza„colaboratorilor titulari”, ci a „grupurilor de creaþie”.

• „Cel îndrãgostit de practicã, însã fãrã ºtiinþã,este aidoma cîrmaciului, urcat pe corabie fãrãcîrmã ºi compas: el nicicînd nu este sigur încotropluteºte”.

Pentru aceasta, trebuie eliminate prioritatea practiciiºi diletantismul:

– pe de o parte, pericolul îl constituie pretinºiiexperþi din rîndul ex-funcþionarilor de stat sau alcelor în exerciþiu, care reprezintã republica înorganizaþii ºi structuri internaþionale, în proiecteºi comisii;

– pe de altã parte, sã fie supuse unei riguroaseexpertize ºtiinþifice ideile unor savanþi din diferitesfere (extrapedagogice), care, abandonînd in-vestigaþiile în propriul domeniu, încearcã sãpropunã strategii educaþionale pentru þarã! Ei sîntsiguri de faptul cã în secolul XXI un oarecaredricar Bell poate inventa telefonul cu disc. PentruDumnezeu! Lumea e plinã de telefoane mobile...sau poate „cizmarul trebuie sã repare aceleaºicizme?!”

2. Diderot:• „A spune unor oameni adevãrul e ca ºi cum ai

îndrepta o razã de luminã într-un cuib de buf-niþe. Lumina le va orbi, stîrnind un þipãt deindignare. Dacã oamenii ar fi ignoranþi doarpentru cã nu au învãþat, atunci, posibil, ei ar maiputea fi învãþaþi; însã orbirea lor înseamnãsistem ºi putere.”

Este imperios ca aparatul executiv sã treacã de laforma veche de dirijare la cea nouã, bazatã pe un mana-gement eficient (un diriguitor de formaþie veche gãseºteo sutã de cauze care nu-i permit rezolvarea problemei,managerul gãseºte o sutã de mijloace de rezolvare aacesteia!). Un conducãtor modern trebuie sã aibã studiimanageriale ºi nu doar experienþã de administratorsovietic.

3. Seneca:• “Corabia care nu-ºi cunoaºte portul de destinaþie

nu va avea vînt prielnic”.E timpul sã reparãm pînzele ºi sã ne îndreptãm cu

toatã viteza spre Europa! Fie ca Destinul sã ne zîmbeascãºi sã ne ajute Dumnezeu!

QUO VADIS?

O CURSÃ MARE SPRE EUROPA

34

Vsevolod CIORNEI

publicist


De la o vreme încoace ne-am pomenit cu toþii cãtrãim – de jure – în condiþiile democraþiei. Adicã, în liniimari, cadrul legislativ este democratic, formal avem laîndemînã tacîmul democratic tradiþional – pluripartitism,alegeri libere, presã liberã, libertatea opþiunii etc. Defacto însã exerciþiul democratic nu ne reuºeºte ºi izbutimsã întoarcem pe dos decenta noastrã legislaþie – ºi ofacem prin simpla ei aplicare. ªi nu numai la nivelul celmai de sus, al clasei politice, care la noi este, în fond,autodidactã ºi învaþã din mers alfabetul acestei meseriide la frontiera cu arta. ªi noi, cei de jos, cei care îialegem, învãþãm democraþia din mers, ºi trebuie sãrecunoaºtem cã mersul acesta nu este chiar cel mai rapiddin lume. ªi cînd te gîndeºti cã în anii totalitarismuluidemocraþia ni se pãrea un fel de formulã magicã, nece-sarã ºi suficientã pentru ca de la un moment dat, dintr-obunã zi, sã începem a trãi mai decent ºi mai civilizat.

Dar se vede cã moºtenirea anume acelui totalitarismne împiedicã sã ne integrãm din prima (a doua, a treia…)în circuitul convieþuirii pe principii democratice. Bachiar, în virtutea etatismului paternalist de atunci, neresemnãm cu o oarecare satisfacþie în a da toatã vina peclasa politicã – conform schemei simple: ei, politicienii,sînt rãi, de aceea avem probleme. Noi sîntem buni, darconducãtorii sînt rãi. Uitînd cã, de fapt, conducãtorii sîntcei aleºi de noi, adicã tot un fel de “noi”, ºi nici nuîncercãm sã ne punem întrebarea: dar ce-am face noi înlocul lor?

Toleranþa, un imperativ alnormalitãþii

De fapt, pe niºte cãi retorice cam întortocheate amajuns la tema-cheie, la piatra de temelie a democraþiei:toleranþa. Cãci secretul toleranþei anume în asta rezidã –în capacitatea de a te situa imaginar în locul altuia ºi aîncerca sã înþelegi de ce crede ceea ce crede ºi proce-deazã cum procedeazã. Deocamdatã am intrat în demo-craþie prea preocupaþi de noi înºine pentru a mai observacã mai este niºte lume prin preajmã, iar dacã o obser-vãm – o facem doar cu suspiciunea cã atenteazã lalibertatea ºi identitatea noastrã.

Probabil cã nu prea ne-am lãmurit cu principiile debazã ale acestui mod de convieþuire care, deºi are ºi elmetehnele sale, este recunoscut drept cel mai bun din cîteau existat pînã acum pe glob. Deºi, pentru asta nu enevoie de studii sofisticate ºi de cunoaºterea profundã afilozofiei ºi politologiei – e suficient sã apelãm lasentinþele elementarului bun-simþ, transmise de secoleprin viu grai, iar acum ºi prin toate mijloacele tehniceale modernitãþii. “Trãieºte ºi lasã-i ºi pe alþii sã trãiascã”,“Ce þie nu-þi place, altuia nu-i face” – ca sã le pomenescdoar pe cele mai vehiculate care denotã spiritul detoleranþã al poporului ºi, în consecinþã, disponibilitateasa de a se integra în aria democraþiei occidentale clasice.Dacã mai rãscolim prin textele tipãrite din lume, maigãsim cã “Democraþia înseamnã sã presupui cã ºi celãlalts-ar putea sã aibã dreptate”.

Deocamdatã însã chiar ºi minþile oleacã mai luminateºi mai ºcolite de pe la noi se lasã greu deprinse cu acesteimperative fãrã de care democraþia este doar o lozincã.La noi toate polemicile sînt pe viaþã ºi pe moarte,propriul punct de vedere fiind sacru încît nu poate fi atinsnici cu o floare, darãmite cu o îndoialã! Deºi, în virtuteafeluritelor circumstanþe, de regulã, nu prea ne putemlãuda cu multã carte ºi experienþã de viaþã, ºi totuºiîntîlnim la tot pasul deþinãtori ai adevãrului în ultimãinstanþã care tunã ºi fulgerã împotriva celora care nu cãîl contestã, ci mãcar afirmã cã n-ar strica sã fie verificat.Înarmaþi cu niºte fragmente de adevãr, nu încercãm

Rubricã realizatã cu sprijinul Fundaþiei SOROS-Moldova ºi al Guvernului StatelorUnite ale Americii

Guvernul SUA nu poartã responsabilitate pentru conþinutul materialelor publicate.

Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

35

într-un mozaic care sã reprezinte întrucîtva realitatea, cipretindem, fiecare cu frîntura lui în calitate de stindard,cã anume ea o reprezintã.

Purtãm doar o vinã relativã pentru acest nãravcontraproductiv. Am trãit – mulþi dintre noi ºi multãvreme – într-o societate în care toate adevãrurile erauservite de-a gata, definitive, invariabile, incontestabile,ºi tot ce era altfel era minciunã, urzealã duºmãneascãºi tot aºa pe aceeaºi linie. Aceastã convingere cãadevãrul este numai unul ºi cã tot ce nu seamãnã cu eleste periculos ºi dãunãtor pare sã fi intrat dacã nu încodul genetic, apoi cel puþin în rutina gîndirii ºicomportamentului.

ªi cînd afirmãm acum cã vrem sã ajungem departe,sã ne integrãm în comunitatea civilizaþiei mondiale ºielaborãm fel de fel de planuri economice, ar fi cazulsã ne gîndim cã nu ne va reuºi mare lucru, dacã nu vomface din toleranþã un element de bazã al modului nostrude viaþã ºi de a fi. Istoria ºi geografia au îngrãmãdit pebucãþica asta de pãmînt lume foarte diferitã din punctde vedere etnic, plus toate celelalte diferenþe care seîntîlnesc pretutindeni – sex, generaþie, religie, tradiþie,meserie… În aceste condiþii putem trãi, în fond, înconformitate cu douã scenarii – ori ne tolerãm reciproc,ori luptãm în permanenþã unii contra altora, adicã toþicontra tuturora. Ce iese din rãzboiul tuturora contratuturora se cam ºtie din istorie, ºi nu numai din ceaanticã.

Toleranþa este unica alternativã a autodistrugerii.Este chiar o atitudine care armonizeazã cu tradiþiilecreºtine, preponderente la noi – deºi în ultima vremeºi creºtinismul nostru dã semne alarmante de into-leranþã. ªi în general, toleranþa se înscrie în felul nostrude a fi de-a lungul istoriei, înainte de a ne subordonaconºtiinþa unei ideologii care se pretindea atotºtiutoare.De veacuri aceastã bucatã de pãmînt care s-a constituitacum într-un stat a fost un fel de tãrîm al interferenþelor.ªi la fel ca în toate zonele similare, coexistenþa paºnicãse baza pe suportarea reciprocã, adicã pe aceeaºitoleranþã. Mai mult decît atît, în aceste zone s-a con-stituit, înainte de a ajunge la modã în lumea globalizatã,identitatea multiplã, cea care îi oferã individuluiposibilitatea de a aparþine concomitent cîtorva comu-nitãþi. Satele din Moldova sînt toate niºte enclave, într-atît de mozaical este desenul etnic pe hartã – localitãþilepopulate de etniile conlocuitoare sînt semãnate printrecele populate de moldoveni. Talmeº-balmeºul nostrulingvisitc este tot o dovadã a toleranþei ºi a interfe-renþelor necomplexate (ºi limba vorbitã de ruºii dinMoldova e alta decît cea a moscoviþilor). ªi obiceiurile,ºi stilurile de comportament denotã înclinarea nativãºi fireascã spre toleranþã reciprocã. Fireºte cã existã ºicontradicþii, ºi ciocniri de interese – dar acestea existãºi în comunitãþile omogene (cãci orice omogenitate estedoar aparentã). Dar esenþialul este cã acestea nu

predominã ansamblul principiilor de coexistenþã axatepe toleranþa reciprocã. Deci, aici, la noi, cultivareatoleranþei n-ar însemna importarea ei de undeva de peaiurea ºi adaptarea la condiþiile locale, ci doar reamin-tirea, cristalizarea ºi modernizarea unor practici exis-tente de multã vreme.

Toleranþa noastrã nativã pur ºi simplu ar trebuieliberatã de igrasia unor ideologii rãzboinice ºi “unice”.Fondul toleranþei la noi existã – poate chiar la nivel decod genetic. Trebuie doar sã-l redescoperim de submolozul formulelor exclusiviste ºi al rigiditãþilor catego-rice. Dar nu este chiar atît de simplu cum ar pãrea. Pentrucã aceste cliºee comportamentale au pãtruns, totuºi,adînc în fibrele mentalitãþii colective ºi ale celor indivi-duale. Ele s-au substituit cu abilitate principiilor fireºtiºi oamenii deseori persistã în eroare cu convingerea cãmiliteazã pentru o cauzã nobilã ºi dreaptã.

Aceastã revenire la toleranþã este parcã simplã ºitotodatã complicatã. Cãci mai existã ºi comoditateainerþiei de a exista în niºte tipare care, cu toate meteh-nele lor, au intrat în obiºnuinþã, iar teama de neprevãzutne împiedicã sã le spargem. În plus, lupta pentruapãrarea adevãrului absolut s-a cam profesionalizat –ºi în politicã, ºi în ºtiinþã, ºi în culturã, ºi în alte domeniiexistã colectivitãþi întregi care îºi primesc solda pentrucã “stau de strajã adevãrului adevãrat”, cînd, de fapt,doar îi atacã pe cei care au un alt punct de vedere saumãcar pun la îndoialã unele aspecte ale realitãþii dintr-un alt unghi de vedere decît cel agreat de finanþator. Înfond, este vorba de mercenarii intelectuali pentru careproblema adevãrului, alternativelor, unicitãþii saudiversitãþii nici nu se pune.

În aceste condiþii conteazã ceilalþi, cãutãtorii “ne-profesioniºti” ai adevãrului. ªi miza cea mare se punepe tinerii, care nu au handicapul acestor inerþii psiho-logice în faþa unei lumi care este o paradã a diversi-tãþilor ce se tolereazã reciproc. Ei sînt deschiºi spre oasemenea atitudine ºi este greu de spus dacã cei maturiar trebui sã-i înveþe a fi toleranþi sau sã înveþe de la eitoleranþa. Tinerii sînt mai mobili, mai deschiºi sprelume, mai receptivi la ceea ce e nou ºi altfel. Ei sîntpredispuºi spre practicarea toleranþei nu ca un principiuînvãþat la ºcoalã, ci ca pe un fel firesc de a exista pelume – existenþa fiecãruia fiind în mod inevitabil ocoexistenþã cu ceilalþi. ªi s-ar putea presupune – cuoptimism – cã sechelele societãþii vechi ale lupteipermanente nu se vor lipi de conºtiinþele lor orientatespre dialog ºi colaborare.

ªi atunci acest imperativ al modernitãþii – toleranþa –va deveni ºi la noi un element firesc al vieþii cotidienela toate nivelurile ei, de la prãvãlia din colþul strãzii lamarea politicã.


TOLERANÞA, UN IMPERATIV AL NORMALITÃÞII

36

În corespundere cu Programul Naþional de dezvoltarea învãþãmîntului în Republica Moldova, pãrinþii unorcategorii de copii cu disabilitãþi nepronunþate au posibi-litatea de a alege forma de studiere. Foarte multe familiiîn care se educã un copil cu deficienþã de auz lejerãpreferã ºcoala de culturã generalã.

În þara noastrã, în lipsa unui program naþional deintegrare pentru elevii cu cerinþe educaþionale speciale(CES), copiii cu deficienþe de auz lejere frecventeazãºcolile obiºnuite, însã fãrã pregãtirea ºi suportul necesar,ceea ce genereazã apariþia unui ºir de dificultãþi.

Din concepþia „educaþiei integrate” reiese cã nu estesuficient sã susþinem copilul cu CES pentru a putearãspunde imperativelor ºcolii, ci urmeazã sã introducemschimbãri în sistemul de predare (metode ºi forme), înrelaþiile dintre elevi ºi profesori, în curriculum, pentruca, în final, ºcoala sã realizeze principiul „educaþieipentru toþi”.

Direcþia Învãþãmînt special a Ministerului Educaþieicontribuie la elaborarea, realizarea ºi perfecþionareaconcepþiei dezvoltãrii învãþãmîntului special dinrepublicã, fiind înregistrate acþiuni ºi tentative accen-tuate de racordare a acestuia la standardele mondiale.Pînã în prezent însã nu sînt elaborate principiile,formele, metodele de integrare a copiilor cu anomaliinepronunþate în sistemul ºcolar de culturã generalã.Astfel, procesul de integrare creeazã situaþii dificileatît pentru copiii cu CES cît ºi pentru profesori. Existãtotuºi ºanse reale pentru a aplica învãþãmîntul integratîn condiþiile þãrii noastre în pofida tuturor impe-dimentelor în derularea procesului de implementare ºisusþinere a acestui tip de învãþãmînt. Este oportun caMinisterul Educaþiei, susþinut de Guvernul RepubliciiMoldova, sã elaboreze un program naþional de pro-movare a integrãrii ºcolare ºi sociale în comunitate acopiilor cu CES.

Deficienþa auditivã este gravã nu atît prin tipul, formade manifestare cît, mai ales, prin influenþele negativeasupra proceselor de percepere a sunetelor necesareformãrii ºi dezvoltãrii normale a vorbirii, limbajului,

Copilul cu deficienþe de auzºi ºcoala de culturã generalã

gîndirii copilului. Ceea ce-l caracterizeazã, în primulrînd, pe copilul cu deficienþe de auz este vorbirea:bogãþia vocabularului, intensitatea vocii, expunerea etc.Copilul cu deficienþe de auz foloseºte simboluri verbalesaturate cu elemente vizuale; operaþiile logice (analiza,sinteza, abstractizarea, generalizarea, comparaþia) sedesfaºoarã în prezenþa suportului intuitiv. Memoriacognitiv-verbalã se dezvoltã mai lent, în timp ce memo-ria vizual-motricã ºi afectivã – mai repede.

Imaginaþia ºi capacitatea de a crea noi reprezentãridovedesc, la rîndul lor, evidente influenþe ale dominanþeivizual-motorii în asimilarea informaþiei.

Succesul instruirii unui copil cu deficienþe de auz înºcoala obiºnuitã depinde de cunoaºterea de cãtre pro-fesor a particularitãþilor psihofiziologice, a personalitãþiiîn ansamblu, ºi de elaborarea unui program de inter-venþie individualizat. Cunoaºterea particularitãþilor psi-hofiziologice ale copilului cu CES, precum ºi stabilireadiagnosticului diferenþial, au la bazã (pe lîngã indicii denaturã etiologicã) ºi o serie de metode ºtiinþifice.

În categoria metodelor ºi mijloacelor accesibiletuturor categoriilor de cadre didactice pot fi incluseurmãtoarele:

1. ObservaþiaÎn momentul observaþiei, accentul trebuie pus pe:– manifestãrile de conduitã, inclusiv cele implicate

în variate activitãþi de joc, învãþare sau muncã;– manifestãrile de comunicare (conduitele verbale

ºi scrise);– manifestãrile neurovegetative sau rezonanþele

vegetative ale activitãþii psihice (modificareabãtãilor inimii, respiraþiei, înroºirea feþei, paloa-rea, tremurul vocii etc).

Eudochia BRAªOVEANU

ªcoala specialã nr. 12, mun. Chiºinãu

Irina VOLCINSCHI

ªcoala specialã nr. 12, mun. Chiºinãu


Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

37

2. Convorbirea, prin intermediul cãreia se pot obþineinformaþii despre motivele, aspiraþiile, interesele, trãirileinterlocutorului.

Reuºita convorbirii depinde de gradul de sinceritatestabilit între interlocutori, iar valoarea informaþiilorculese este asiguratã de climatul de securitate ºi încre-dere în care se desfãºoarã discuþia.

3. Analiza produselor activitãþii oferã date cuprivire la interesele, aptitudinile ºi capacitãþile elevului,concretizate în ceea ce produce în cadrul activitãþilorºcolare ºi extraºcolare, informaþii despre viaþa psihicã,despre imaginaþia ºi creativitatea acestuia.

Pot fi considerate produse ale activitãþii: creaþiileliterare, desenele, modalitãþile proprii de rezolvare a unorprobleme, compoziþiile sau obiectele realizate la orelepractice. În analiza acestora se urmãreºte, în special,spiritul de independenþã, bogãþia vocabularului, capa-citatea de reprezentare ºi de aplicare a cunoºtinþelorteoretice, stilul realizãrii, originalitatea, concentrareaatenþiei, iniþiativa.

4. Analiza documentelor ºcolare oferã informaþiidespre parcursul ºcolar, randamentul ºi nivelul învãþãrii,atitudinea ºi interesul faþã de actul învãþãrii ºi faþã demuncã.

5. Metoda biograficã urmãreºte culegerea deinformaþii cu privire la:

– mediul social de origine ºi condiþiile materiale(structura familiei, relaþiile dintre pãrinþi, cli-matul afectiv din familie etc.);

– pregãtirea generalã (parcursul ºcolar, rezultateleobþinute, disciplinele preferate);

– atitudine ºi conduitã (faþã de muncã, de propriilecalitãþi ºi defecte).

6. Metode sociometriceAceste metode oferã informaþii ºi permit evidenþierea

unor interese comune care pot constitui un pretext pentruintroducerea învãþãrii pe grupe în cadrul activitãþilordidactice.

Orice profesor poate recurge ºi la chestionare, testece furnizeazã date utile pentru cunoaºterea elevilor uneiclase. În vederea întregirii informaþiilor necesare elevi-lor, cadrul didactic va fi nevoit sã apeleze la ajutorul unuispecialist autorizat ºi competent în aplicarea unor metoderecunoscute pentru validitatea ºi fidelitatea rezultatelor(cum ar fi chestionarele ºi testele psihologice).

Cunoaºterea realã ºi obiectivã a elevilor cu CES:– solicitã din partea cadrelor didactice ºi a spe-

cialiºtilor o muncã în echipã;– este primul pas spre ameliorarea procesului

instructiv-educativ;– favorizeazã comunicarea ºi relaþiile cu profesorii.Acest amplu demers de cunoaºtere a elevilor (în

Anexã prezentãm un model orientativ de Fiºã de cunoaº-tere psihopedagogicã ºi socialã a elevului) are însemnã-tate în stabilirea obiectivelor didactice, în structurarea

conþinuturilor lecþiei, în alegerea celor mai potrivitemetode ºi mijloace de instruire pentru nivelul ºi parti-cularitãþile psihopedagogice ale clasei, în selectareamodalitãþilor ºi strategiilor de evaluare, care sã eviden-þieze cît mai exact nivelul de pregãtire al elevilor prinraportare la potenþialul lor intelectual ºi aptitudinal.

Integrarea ºcolarã a copilului deficient de auz impuneanumite cerinþe privind modul de organizare a clasei,metodele de prezentare a conþinuturilor, strategiile decomunicare (între profesor ºi elev, dar ºi între elevi).

Aceste aspecte pot fi sintetizate astfel:Organizarea clasei se face în aºa fel încît fiecare copil

sã poatã vedea atît profesorul cît ºi colegii. Maniera ceamai eficientã de organizare spaþialã a clasei este aºezareabãncilor în semicerc, scaunul profesorului fiind situat laaceeaºi înãlþime cu scaunele elevilor, ceea ce permitecitirea labialã pe faþa interlocutorului (pentru deficienþiide auz este specific a sesiza miºcãrile buzelor ºi feþeiinterlocutorului, fapt ce îi ajutã sã compenseze lipsa deintensitate a sunetului perceput – labiolectura).

Labiolectura are un rol important în înþelegereamesajelor verbale de cãtre copilul cu deficienþe de auzºi este destul de dificilã dacã profesorul, în timp cevorbeºte, se plimbã prin clasã. Dacã organizarea spaþialãa clasei nu este posibilã dupã cum s-a arãtat mai sus,profesorul gãseºte locul potrivit, asigurîndu-se cã poziþiacopilului în salã determinã integrarea sa în activitateaclasei ºi nu izolarea de ceilalþi elevi.

Este recomandabil ca elevul cu deficienþe de auz sãfie plasat alãturi de un copil care se comportã bine ºi aredeprinderi de muncã dezvoltate.

Pentru realizarea comunicãrii educaþionale din timpulactivitãþilor de predare-învãþare, profesorul trebuie:

– sã evite comunicarea dacã se aflã cu spatele laelevi sau atunci cînd elevii nu-l privesc;

– sã utilizeze modalitãþi de ilustrare vizualã aconþinutului prezentat atunci cînd condiþiile îipermit acest lucru;

– sã ajute elevii cu deficienþe de auz sã conºtienti-zeze mereu în timpul dialogului cine este per-soana care comunicã în clipa respectivã ºi sãrepete comentariile, întrebãrile sau rãspunsurileunui anumit copil, astfel încît toþi elevii sãbeneficieze de conþinutul celor expuse;

– sã le solicite elevilor deficienþi sã punã în discuþiesubiectele sau problemele ce-i intereseazã, chiardacã existã situaþii cînd limbajul nonverbal nu lepermite sã exprime anumite nuanþe sau înþelesuriale mesajului.

Pentru dezvoltarea deprinderilor practice ºi a cu-noºtinþelor despre lumea înconjurãtoare elevii cu defi-cienþe de auz trebuie sã participe la activitãþi/programedestinate învãþãrii limbajului, percepþiei timpului,familiarizãrii cu mediul prin lecþii ºi excursii desfãºurateîn afara ºcolii ºi comunitãþii din care fac parte.


COPILUL CU DEFICIENÞE DE AUZ ªI ªCOALA DE CULTURÃ GENERALÃ

38

Vorbirea profesorului trebuie sã fie clarã ºi sã decurgãîntr-un ritm normal (de obicei, profesorii din ºcolile deculturã generalã au un ritm rapid de predare). Copiii cudeficienþe de auz au abilitãþi de ascultare reduse ºi decieste important ca profesorul sã ºtie cum sã le deainstrucþiuni. Acestea trebuie sã fie simple ºi concise.Profesorul se va asigura cã elevul a înþeles sarcina înaintede a începe activitatea.

Ar fi binevenitã folosirea la lecþie a unui radio-transmiþãtor cu ajutorul cãruia i s-ar re-transmite copi-lului deficient de auz rãspunsurile colegilor.

Copiii deficienþi de auz poartã o protezã auditivãindividualã care le permite îmbunãtãþirea capacitãþii deascultare. De aceea este necesar sã se þinã cont de faptulca proprietãþile acustice ale sãlii de clasã sã corespundãprotezelor auditive – nivelul zgomotului sã nu fie prearidicat, iar ecoul – prea puternic. Copilul trebuie sãpoarte sistematic proteza auditivã individualã, cu excep-þia bazinului de înot.

Integrarea acestei categorii de copii depinde ºi deatitudinea profesorilor din ºcolile obiºnuite faþã de nevoilelor specifice. Anume profesorul este acel ce creeazã unclimat psihologic pozitiv în clasã, orienteazã elevii sã-ºiîncurajeze ºi sã-ºi ajute colegul cu cerinþe educativespeciale, devenindu-i semeni de încredere. Un elev cu CESse va simþi bine alãturi de un profesor care dã dovadã de:

– capacitate de analizã;– afectivitate;– spirit de observaþie;– rãbdare ºi tact;– creativitate ºi inventivitate;– perseverenþã;– spirit tolerant;– adaptabilitate ºi flexibilitate;– echilibru emoþional;– spirit organizatoric;– deschidere spre nou.ªi dacã din cei aproximativ 3915 copii cu deficienþe

de auz din þarã, cel puþin o parte dintre ei vor fi integraþiîn învãþãmîntul general, se vor afla alãturi de semenii loravansînd în ºcolaritate împreunã cu aceºtia, avînd unclimat favorabil dezvoltãrii armonioase ºi cît maiechilibrate a personalitãþii lor, credem, cã vom avea osocietate mai sãnãtoasã.

Un profesor care are în clasã copii cu deficienþe au-ditive ar putea sã-i cunoascã mai bine, contactîndsistematic un surdopedagog ce l-ar iniþia în problemelespecifice corecþional-recuperatorii.

Succesul unui copil cu deficienþe de auz în ºcoala deculturã generalã depinde mult ºi de familia acestuia caretrebuie:

– sã participe activ la toate activitãþile ºcolii;– sã sprijine profesorii în alegerea unor strategii

adecvate cu privire la evoluþia ºi formarea copii-lor în ºcoalã;

– sã colaboreze în cadrul grupelor de suport alepãrinþilor.

În proiectarea activitãþilor educative de cãtre profe-sorii ºcolilor de culturã generalã, în clasele unde sîntintegraþi copii cu deficienþe de auz, o mare importanþão are aplicarea metodelor activ-participative, deoarecestimuleazã ºi dezvoltã învãþarea prin cooperare (lucrulîn perechi sau în grupe mici de elevi. Copilul cu defi-cienþe de auz se poate orienta mult mai uºor într-oactivitate cu profesorul ºi un mic grup de copii decît încadrul unei activitãþi frontale, întrucît poate beneficia deun ajutor sporit din partea colegilor sãi).

Folosirea acestor metode conduce la:– creºterea motivaþiei elevilor pentru activitatea de

învãþare;– încrederea în sine bazatã pe acceptarea de sine;– atitudinea pozitivã faþã de personalul didactic;– relaþii mai bune, mai tolerante cu colegii, indife-

rent de capacitatea intelectualã sau de unele defi-cienþe;

– confort psihic sporit, dezvoltarea facultãþii deadaptare la situaþii noi, creºterea capacitãþii deefort.

Pentru fiecare moment sau etapã a lecþiei pot fiaplicate metode sau tehnici de lucru, incluse într-ostrategie adaptatã disciplinei, conþinutului, vîrstei ºiperformanþei elevilor:

1. Predicþiile în perechi pot fi folosite mai ales laLimbã ºi comunicare sau ªtiinþe socio-umanistice. Eleviivor fi grupaþi în perechi (avînd eventual o foaie de hîrtieºi un creion). Profesorul le oferã o listã cu cîteva cuvinteextrase dintr-o povestire, o relatare sau un scenariu.Fiecare pereche, în urma discuþiilor, va trebui sã alcã-tuiascã un eseu sau un scenariu pe baza unor predicþiiprivind lista de cuvinte propuse.

2. Gîndeºte-perechi-prezintã constã în prezentareaunui subiect; timp de cîteva minute, fiecare elev segîndeºte la problema respectivã, apoi îºi gãseºte unpartener cu care sã discute ideile; în final se comunicãcolegilor concluzia la care a ajuns fiecare pereche.

3. Rezumaþi-lucraþi în perechi-comunicaþi esteasemãnãtoare cu metoda anterioarã, de aceastã datã însãelevii citesc (sau ascultã lectura unui text), dupã carefiecare, individual, rezumã în douã fraze textul respectiv.Împreunã cu un coleg formeazã o pereche, elaboreazãun rezumat în comun, prezentat ulterior întregii clase.Din grupa strategiilor de învãþare prin cooperare aplica-bile în condiþiile educaþiei integrate fac parte ºi:

– Interviul în trei etape (2-4 elevi);– Turul galeriei (grupuri de 3-4 elevi);– Unul stã, trei circulã (3-5 elevi);– Linia valorilor;– Masa rotundã/Cercul;– Creioanele la mijloc;– ªtiu - vreau sã ºtiu - am învãþat etc.



Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

39

Principalele argumente care justificã eficienþa aces-tor metode sînt:

– diversitatea – elevii sînt liberi sã facã speculaþii,este încurajatã libera exprimare a ideilor, aparediversitatea de opinii;

– permisiunea – elevilor li se permite exprimarealiberã a ceea ce gîndesc despre o anumitã temã;

– respectul – elevii sînt ajutaþi sã înþeleagã cãpãrerile lor sînt apreciate de colegi, fiecare fiinddator sã respecte opinia celuilalt;

– valoarea – elevii îºi dau seama cã opinia lor arevaloare;

– ascultarea activã – elevii se ascultã unii pe alþiiºi nu-ºi impun propriul punct de vedere;

– încrederea – elevii conºtientizeazã propriavaloare ºi devin mai încrezãtori în forþele lor.

În general, eficienþa învãþãrii elevilor cu CES sepoate asigura prin:

– acordarea de suport socio-afectiv favorabil stu-diului, învãþarea în perechi, în echipã sau prinincluderea în predare a doi profesori, învãþareade la copil la copil;

– colaborarea dintre elevi la activitãþile de predare-învãþare;

– participarea pãrinþilor ca parteneri în învãþare;– comunicarea cu specialiºti din afara ºcolii, per-

fecþionarea continuã a practicii profesorilor ºi aformelor de învãþare;

– cunoaºterea ºi analiza capacitãþii de învãþarespecifice fiecãrui elev.

De reþinut:– individualitatea fiecãrui copil trebuie interpretatã

drept o calitate pozitivã ce poate fi utilizatã pentruconsolidarea relaþiilor într-o clasã, prin favori-zarea inter-învãþãrii;

– dacã un copil se aflã în sala de clasã pentru aînvãþa, el nu-ºi lasã la uºã problemele personale

etc., profesorului revenindu-i misiunea de a oferirãspunsurile necesare. Toatã gama dificultãþilortradiþionale (neatenþie, distracþie, rãspunsuriinadecvate º.a.) provine de aici, ceea ce demon-streazã cã eficienþa învãþãrii se bazeazã ºi pe altevariabile decît doar pe buna programare a infor-maþiilor de transmis;

– „Nevoile celor cu disfuncþii nu sînt în principalde naturã informaþionalã (înþelegînd prin aceasta„cunoºtinþe scolare”) sau de a avea o calificare.Nevoia fundamentalã a acestora este sã fie ajutaþi/învãþaþi cum sã se regãseascã pe sine în contextulrelaþiilor ºi în sensul atît de încîlcit al existenþeilor... Aceasta se poate realiza printr-o fuziune ºio comunicare de mare profunzime ºi de mariproporþii” (dupã C. Pãunescu ºi I. Muºu, 1990).

Este evident cã nu existã modele care sã rãspundã întotalitate nevoilor copiilor cu deficienþe integraþi înînvãþãmîntul general, dar, þinînd cont de cele menþionateanterior, vom putea soluþiona multe din problemele cucare se confruntã aceºtia.

REPERE BIBLIOGRAFICE:1. Bucun, N.; Danii, A.; Andronache, N., Conceptul

învãþãmîntului special în Republica Moldova,Chiºinãu, 1995.

2. Gherguþ, A., Psihopedagogia persoanelor cucerinþe speciale. Strategii de educaþie integratã,Iaºi, 2001.

3. Neamþu, C.; Gherguþ, A., Psihopedagogie spe-cialã. Ghid practic pentru învãþãmîntul deschisla distanþã, Iaºi, 2000.

4. Pãunescu, C.; Muºu, I., Recuperarea medico-pedagogicã a copilului cu handicap mintal,Editura Medicalã, Bucureºti, 1990.

5. Stãnicã, I.; Popa, M., Elemente de psihopeda-gogia deficienþelor de auz, Bucureºti, 1994.

FIªÃ DE CUNOAªTERE PSIHOPEDAGOGICÃ ªI SOCIALÃ A ELEVULUIModel orientativ

Anexã

I. Date personale:NumelePrenumeleData naºteriiLocul naºteriiDomiciliulÎnscris la ºcoala noastrã din anul destudii

II. Date cu privire la parcursul ºcolaranterior (inclusiv perioada preºcolarã):

III. Date medicale semnificative:Evoluþia sarcinii



NaºtereaEvoluþia ºi dezvoltarea copilului înprimul an de viaþãAntecedente patologice personaleStarea actualã de sãnãtate

IV. Date familiale:Numele pãrinþilor ºi data naºterii– tata– mamaPregãtirea ºcolarã, ocupaþia ºi loculde muncã– tata– mama

Structura ºi componenþa familiei,locul copilului în ordinea naºterilor(fratrie)Bugetul familieiCondiþiile materiale ºi locative alefamilieiRelaþiile intrafamiliale ºi climatulafectivStarea de sãnãtate a familieiAtitudinea ºi/sau conduita pãrinþilorfaþã de:– copil– ºcoalã– rezultatele la învãþãturã ale copilului

40



Planuri/atenþii ale familiei faþã decopil

V. Date psihologice:I.Q.GîndireaMemoriaAtenþiaVoinþaAfectivitatea (stãrile afective)TemperamentulSpiritul de observaþieCreativitateaAptitudinilePsihomotricitatea– coordonarea motorie– lateralitatea (dominanþa manualã,ocularã, a piciorului)

Atitudinea faþã de:– sine– societateComportamentul

VI. Date pedagogice:Capacitatea de învãþareMotivaþia pentru învãþareStilul de învãþareDisciplinele preferateAtitudinea faþã de– succesul ºcolar– eºecul ºcolarGradul de însuºire a cunoºtinþelorActivitãþi educative extraºcolare

VII. Date socioprofesionale:Integrarea socialã

– în colectivul clasei– în grupul de prieteniRelaþii interpersonaleImaginea/opinia colegilorAtitudinea faþã de muncãStilul de muncãGesturi profesionaleComportamentul general în muncã(perseverenþã, iniþiativã, stãpînire desine etc.)Organizarea locului de muncãOrganizarea timpului liber

VIII. Caracterizare finalã:Dominante pozitiveDominante negative (posibilitãþi derecuperare)Recomandãri

Un eveniment deosebit pentru experienþa educaþionalã din republicã a avutloc de curînd la Centrul Educaþional PRO DIDACTICA. Aici ºi-a gãsit

realizare o nouã idee a echipei Centrului – editarea

Setului de ilustrate didactice:TERRA APARÞINE FIECÃRUIA, TERRA APARÞINE TUTUROR!

elaborat în baza celor mai interesante materiale prezentate la ConcursulBursele – 2003 “Educaþie pentru o societate deschisã”.

Autorii lucrãrilor sînt elevi din locali-tãþi rurale ºi centre raionale, ghidaþi deprofesorii lor:

N. Þiple – ªcoala primarã Mereni,r. Anenii Noi;N. Romanciuc – ªcoala medie gene-ralã Hîrºovãþ, r. Anenii Noi;I. Paºcan ºi N. Paºcan – ªcoala mediegeneralã Þînþãreni, r. Anenii Noi;S. Rudoi – ªcoala specialã, or. Ialoveni;S. Arteni – ªcoala medie generalãnr.3, or. Nisporeni;M. Cicala – Liceul Teoretic„A. Mateevici”, Cãuºeni;M. Þapordei – ªcoala medie generalãTartaul, r. Cantemir;L. Gaidãu – ªcoala medie generalãZãicani, r. Rîºcani;

S. Jitariuc – ªcoala medie generalãnr. 1, or. Grigoriopol.

Mulþumim tuturor participanþilorpentru colaborare ºi îi felicitãm cuocazia succeselor obþinute!

Coordonator Program:Violeta DUMITRAªCU

41

Educaþia de gen – un vector aldemocratizãrii societãþii din

perspectiva de gen

Daniela TERZI

Fundaþia SOROS-Moldova

EDUCAÞIA DE GEN

Rubricã realizatã cu sprijinul Programului Echitate Gender & ªanse Egale alFundaþiei SOROS-Moldova

Paradigma egalitãþii ºi echitãþii gender, fiind unadintre valorile umane fundamentale, devine un dezideratal contemporaneitãþii, iar iniþierea ºi menþinerea unuiproces eficient de abordare echitabilã a bãrbaþilor ºifemeilor constituie garanþia accederii cu succes spredemocratizarea societãþii.

Principiul egalitãþii gender reclamã protecþia, promo-varea ºi respectarea drepturilor umane ale bãrbaþilor ºifemeilor. De asemenea, egalitatea gender implicã asigu-rarea ºi oferirea ºanselor egale pentru femei/fete ºi bãrbaþi/bãieþi în toate sferele vieþii. Echitatea gender se exprimãprintr-un ºir de acþiuni concrete, prin intermediul cãrorasînt eliminate disparitãþile dintre sexe, stereotipizarea,atitudinile sexiste ºi discriminarea. Echitatea gender estedeci procesul, iar egalitatea gender – finalitatea. Altfelspus, realizarea echitãþii gender presupune elaborarea unorpolitici publice eficiente, strategii comprehensive ºiproiecte durabile, graþie cãrora ar putea fi consolidatã osocietate în care principiul egalitãþii gender (engl. gender-equal society) este unul primordial, o societate în care atîtfemeile cît ºi bãrbaþii au ºanse egale de a participa la toatetipurile de activitãþi sociale, beneficiazã în aceeaºi mãsurãde privilegii economice, politice ºi culturale ºi îºi divi-zeazã în mod echitabil responsabilitãþile ºi obligaþiunile.Egalitatea ºi echitatea gender este asiguratã de partene-riatul dintre femei ºi bãrbaþi, implicaþi activ ºi voluntar îndiverse activitãþi, în corespundere cu caracteristicile lorindividuale, fãrã a fi constrînºi de conotaþiile culturale ºi

sociale ale noþiunii de gender ºi indiferent de apartenenþala o categorie de sex sau alta.

Chiar dacã în ultimii ani s-au întreprins diverseacþiuni în scopul instituirii egalitãþii gender, se impunetot mai mult abordarea pluridimensionalã. De asemenea,luînd în consideraþie necesitatea de a face faþã schimbã-rilor rapide care survin în situaþia socioeconomicã aMoldovei, precum ºi exigenþa de racordare la standardeleinternaþionale privind respectarea principiului egalitãþiide gen, consolidarea unei societãþi echi-genuriale devineun imperativ al timpului.

Instituþiile de învãþãmînt de toate nivelurile sîntmarcate de norme, stereotipuri ºi ideologii de gen.Modelele genuriale recomandate în cadrul educaþieioficiale sînt extrem de importante pentru integrareaulterioarã în societate a persoanelor. ªcoala contribuiesemnificativ la consolidarea identitãþii psihosexuale aindividului uman, iar afirmarea acestuia, la maturitate,ca „bãrbat” sau „femeie”, va fi condiþionatã de normeleºi modelele comportamentale ºi atitudinale, însuºite peparcursul ºcolaritãþii. Deoarece identitatea gender esteun concept care se formeazã din fragedã copilãrie cutendinþã sã se stabilizeze ºi cimenteze în perioadaºcolarizãrii, psihologii susþin cã mediul ºcolar, ca ºi celfamilial, are un impact enorm asupra constituirii ºimenþinerii acestei identitãþi prin prezentarea imaginiiculturale a bãrbatului ºi a femeii. În cadrul interacþiunilorcu semenii, copiii „învaþã” sã se identifice pe sine ºi sã-ipoatã aprecia adecvat pe alþii. Astfel, copiii deprindcomportamente dezirabile din punct de vedere social, înfuncþie de categoria gender cãreia îi aparþin, încercîndsã observe comportamentele exercitate de ceilalþi mem-bri ai aceleiaºi categorii de gen ºi sã le apreciezerelevanþa pentru a le utiliza ulterior mult mai reuºit.

ªcoala, în calitate de instituþie publicã, înglobeazãvalorile, standardele, normativele societãþii, unele

42

EDUCAÞIA DE GEN

EDUCAÞIA DE GEN – UN VECTOR AL DEMOCRATIZÃRII SOCIETÃÞII DIN PERSPECTIVA DE GEN

derivate din stereotipurile de gen, pe care le impunecopiilor, viitorilor adulþi. Or, educaþia de gen în ºcoalã,felul în care aceasta este sau nu realizatã, condiþioneazãspecificitãþi atitudinale, care determinã copilul (maitîrziu, maturul) sã acþioneze într-o manierã sau alta. Nunumai contextul ºcolii este crucial în acest caz, ci ºicorpul profesoral, care influenþeazã „adultul în devenire”prin modele comportamentale veritabile, dar ºi prindiscursul educaþional.

Educaþia constituie un catalizator pentru redefinireaºi orientarea agendelor democratice, pentru promovareapersonalitãþii ºi crearea unor societãþi deschise ºi echi-tabile. Totuºi, constrîngerile economice ale tranziþiei aupericlitat (ºi mai continuã sã o facã) mersul firesc alprocesului de democratizare, în general, ºi al celui dincadrul educaþional, în speþã. „Noile democraþii” par sãfi îngheþat pe undeva, confruntîndu-se cu obstacole greude surmontat. La mai mult de zece ani de la debutul aºa-zisei perioade de tranziþie (care la noi pare sã se fiprelungit), mai persistã încã necesitatea imperioasã aunor reforme educaþionale. Cei ce au realizat acest lucrusînt în cãutare de metode ºi instrumente inovatoare carele-ar permite elevilor sã facã faþã provocãrilor cotidiene.Modele alternative de instruire a fetelor ºi bãieþilor, carear releva experienþe educaþionale gender-senzitive, potfi elaborate ºi instituite inclusiv în absenþa unui demerspedagogic disciplinar. Astfel, noile culturi ºi relaþiilesociale echitabile pot fi dezvoltate, sistemul de învã-þãmînt constituind cadrul perfect pentru aceasta. Actual-mente existã suficiente oportunitãþi pentru introducereapoliticilor de gen în educaþie, ºi anume:

Educaþia se aflã în plin proces de reformã; re-ceptivitatea la schimbare este în momentul devîrf, cel puþin pentru instituþiile care coordoneazãreforma în domeniu;Introducerea unor astfel de politici nu se poateface printr-o acþiune directã, de moment, ci prinuna gradualã; este vorba de o strategie pe termenlung, fiindcã vizeazã schimbãri în multe compo-nente ale pregãtirii cadrelor didactice ºi aleconþinutului programelor ºi manualelor ºcolare.

Cadru generalÎn contextul sistemului de învãþãmînt actual se poate

constata cu uºurinþã cã nu existã o preocupare pentruaspectele de gen, acestea fiind mai greu sesizabile decadrele didactice ºi elevii implicaþi în activitatea ºcolarã.

La o analizã succintã a unor documente ºcolare(manuale ºi curricula) am evidenþiat anumite aspecte cene-au condus la urmãtoarele concluzii:

1. La nivelul materialelor studiate se poate vorbidespre invizibilitatea de gen, ca formã de sexismcurricular, concretizatã prin:

nealocarea unui spaþiu explicit (nu se potidentifica nici titluri, nici teme, nici mesajecare sã se refere clar la probleme de gen);

indiferenþa privind problematica gender (lanivel de limbaj).

2. Gradul de invizibilitate asupra problematicii degen este atît de avansat, încît alte aspecte legatede sexismul prezent (stereotipizare, selecþie ºiprezentare denaturatã a realitãþii, fragmentare ºiizolare) sînt estompate.

3. Educaþia pentru problemele de gen nu constituieo preocupare permanentã.

4. Anumite potenþialitãþi de gen existã la nivelulunor materiale didactice, dar acestea nu sîntvalorificate datoritã lipsei „conºtiinþei de gen” acadrelor didactice ºi lipsei conþinutului de gen almaterialelor.

5. Elevilor nu li se dezvoltã o sensibilitate de gen,nu li se oferã un minim de cunoºtinþe pentru aaborda problematica de gen.

6. Efectele cumulative ale ignorãrii problematicii degen în curriculum, manuale etc. sînt periculoase– avînd, la nivelul grupurilor marginalizate,consecinþe indezirabile, de tipul profeþiilor carese îndeplinesc. Ele reproduc, în ansamblu, mode-lul cultural saturat de prejudecãþi ºi atitudinisexiste (multe dintre ele discrete, dar nu mai puþindãunãtoare). Lipsa dimensiunii de gen în manua-lele ºcolare este un exemplu al efectelor cumu-lative ale acestei ignoranþe.

7. La nivel de pregãtire, se propune un model deeducaþie vizînd problematica gender de tip reac-tiv, de supravieþuire. „A fi în rînd cu lumea” – aasimila obedient, necritic stereotipurile, normeleºi ideologiile de gen pare sã reprezinte mesajuleducaþional fundamental.

8. Se remarcã un decalaj major între obiectivelepropuse de reformã ºi modalitãþile, instrumenteleprin care se aºteaptã realizarea acestor obiective.Cu manualele ºi programele educaþionale în uznu pot fi pregãtiþi formatori sensibili la diversi-tatea socialã-culturalã-etnicã-religioasã-econo-micã dintre persoane, dornici, dar ºi apþi – princompetenþe – nu doar sã reproducã normele ºiregulile (de gen), ci sã le ºi schimbe.

O altã laturã importantã a educaþiei de gen în ºcoalão constituie abordarea diferenþiatã a elevilor ºi a elevelorde cãtre profesori, principiul egalitãþii de gen fiindeclipsat de prejudecãþi ºi stereotipii dintre cele maineaºteptate, “favorizînd” fie o categorie de sex, fiecealaltã. Astfel, existã situaþii în care fetele au avantaje(de exemplu, fiind “mai slabe”, sînt scutite de anumitemunci fizice) ºi altele în care bãieþii sînt cei privilegiaþi(de exemplu, sînt exoneraþi de sarcini “casnice”, cum arfi îngrijirea florilor, consideratã o activitate “femininã”).Anumite decalaje apar ºi cu referire la procesul deevaluare care, fiind totuºi unul subiectiv, are anumitespecificitãþi ºi în funcþie de variabila “sex”. Mai cu seamã

Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

43

EDUCAÞIA DE GEN


pentru faptul cã evaluarea continuã sã fie “pedeapsã saurecompensã”, uneori, în funcþie de sex, se poate produce“iertarea” sau “mila” (în general, pentru bãieþi, ei nefiindprea cuminþi ºi disciplinaþi) ºi, similar, “stimularea” (înspecial, pentru fete, întrucît sînt silitoare, conºtiincioase,serioase, cuminþi).

De asemenea, sînt diferenþiate ºi recomandãrile pecare le formuleazã profesorii privind viitoarele meseriiale bãieþilor ºi ale fetelor. Astfel, în discuþiile referitorla orientarea profesionalã ºi vocaþionalã a educaþilor sefac referinþe la meserii “doar pentru bãieþi” (informa-tician, pilot, teolog, politician, ofiþer, arhitect etc.),meserii “doar pentru fete” (asistentã medicalã, coafezã,traducãtoare, contabilã, psiholog, secretarã, fotomodeletc.) ºi meserii recomandate “pentru ambele sexe” (ac-tor, bucãtar, contabil, învãþãtor etc.) – o delimitare gravã,deoarece presupune, implicit, diferenþierea. Alarmanteste faptul cã profesorii recomandã, de regulã, fetelormeserii cu caracter pasiv, necreator, de rutinã, de îngrijirea celor neajutoraþi sau care sã le punã în evidenþãcalitãþile estetice. Bãieþilor însã li se sugereazã profesiicare sã corespundã stereotipului masculin, în care sîntdezirabile forþa, activismul, agerimea ºi competitivitatea.Cum de ºcoala continuã sã promoveze asemenea mo-dele? Literatura de specialitate (de exemplu, lucrãrile luiP. Bourdieu, 1999) considerã ºcoala un factor al conser-vãrii structurilor de manifestare a dominanþei masculine,alãturi de bisericã ºi stat. Probabil, aceste explicaþii sîntrelevante ºi pentru învãþãmîntului din republicã.

ProblemaAnaliza generalã a stãrii de lucruri pare sã sugereze

faptul cã, prin modul în care sînt formaþi, elevii, viitoriiadulþi, vor practica, neintenþionat de cele mai multe ori,un conservatorism habitual exagerat, intolerabil încontextul în care Republica Moldova se pregãteºtepentru integrarea în spaþiul european, unde normele ºiprincipiile egalitãþii de ºanse nu sînt doar stipulate, ciasumate la nivelul individului ºi al societãþii, inclusivprin intermediul unei educaþii sensibile la problematicagender.

Fenomene precum: feminizarea la bazã ºi masculi-nizarea la vîrf a educaþiei, segregarea de gen în dezvolta-rea abilitãþilor tehnico-manuale, pãstrarea miturilordesuete ale masculinitãþii ºi feminitãþii în textele ºiilustraþiile din manuale etc. sînt crase. Esenþial este sãdevinã probleme educaþionale de importanþã primordialãºi sã se iniþieze acþiuni de schimbare a situaþiei existente.Este evident faptul cã, o datã cu modificarea curriculu-mului ºi a manualelor, poate apãrea, la autorii ºi con-ceptorii de programe de învãþãmînt, fenomenul derezistenþã teoreticã. Pe de altã parte, pentru modificarealegislaþiei, pentru includerea în agenda politicã a egali-tãþii de gen în educaþie, ar trebui ca funcþionarii de statºi ONG-urile interesate sã considere acest demers dreptunul extrem de important. Deoarece schimbarea politicii

de gen în educaþie presupune cîteva etape (expertizã,cercetare, informare), costurile preconizate sînt relativmari, ceea ce înseamnã alocarea unor resurse financiareconsiderabile atît din partea Guvernului cît ºi din parteaaltor structuri. De asemenea, modificãrile introduse înconþinuturile curriculare pot fi interpretate tendenþios ºieronat, ca încercãri de instituire a feminismului îneducaþie.

La aceastã etapã ar fi recomandabil sã se elaborezestrategii receptive la dimensiunea de gen înînvãþãmînt, ceea ce ar presupune:

– eliminarea discriminãrilor dintre genuri în practi-cile educaþionale (segregarea sporturilor, a activi-tãþilor din ateliere ºi din cadrul orelor de lucrumanual, a educaþiei sexuale în orientarea ºcolarãºi profesionalã);

– modificãri în curricula care sã vizeze educaþiapentru parteneriatul de gen;

– pregãtirea cadrelor didactice în conformitate cuprincipiul egalitãþii gender;

– stabilirea unui echilibru de gen în structura cor-pului profesoral ºi în managementul educaþional;

– implementarea unor practici androgine îneducaþie;

– respectarea principiului ºanselor egale pentruambele sexe în ce priveºte formele de educaþie,profesia ºi viaþa publicã;

– eliminarea discriminãrilor latente, a practicilorºi abordãrilor sexiste din procesul educativ-formativ.

Pentru a contracara perpetuarea stereotipurilor degen în ºcoalã este dezirabilã adoptarea unei politici deeducaþie androginã a elevilor, care presupune:

– valorificarea trãsãturilor pozitive ale fiecãreicategorii de sex, fetele fiind încurajate sã-ºifortifice latura masculinã pozitivã, iar bãieþii –trãsãturile feminine pozitive; astfel, bãieþii tre-buie stimulaþi sã manifeste anumite caracteristicipozitive considerate tipic feminine (empatie,afectivitate, receptivitate) ºi sã însuºeascã deprin-deri de tipul îngrijirii, iar fetele – sã-ºi dezvolteanumite calitãþi calificate drept tipic masculine(îndrãznealã, iniþiativã etc.) ºi deprinderi de genulpregãtirii pentru competiþie ºi conducere;

– eliminarea presiunilor culturale la care sîntsusceptibili bãieþii (masculinitatea înþeleasã caagresivitate, obsesia cîºtigurilor înalte ºi a statu-turilor sociale de prestigiu) ºi oferirea unorstrategii de alternativã prin care sã se încurajezereconsiderarea masculinitãþii, cu un accent deose-bit pe valorile familiei ºi pe responsabilitãþiîmpãrþite echitabil;

– contracararea presiunilor culturale la care sîntsupuse fetele (feminitate înþeleasã ca dependenþã,slãbiciune, exagerarea însuºirilor fizice,

44

EDUCAÞIA DE GEN


asumarea responsabilitãþilor pentru educareacopiilor, acceptarea anonimatului) ºi propunereaunor strategii alternative prin care sã se accen-tueze necesitatea autoafirmãrii ºi obþinerii inde-pendenþei;

– eliminarea prejudecãþilor cadrelor didactice ºielevilor cu referire la faptul cã o categorie de sexsau alta are performanþe mai înalte la anumitediscipline, cã reuºita la învãþãturã a bãieþilor sedatoreazã nivelului superior de inteligenþã, iar afetelor – superioritãþii atitudinale.

Un moment crucial îl constituie elaborarea unorpolitici curriculare coerente, prin eliminarea demersu-rilor care cultivã conservatorismul de gen ºi crearea unuicurriculum orientat spre educaþie pentru parteneriat degen ºi apreciere mutualã. Deoarece majoritatea stereoti-purilor de gen se cultivã explicit prin manuale, programeºi planuri de învãþãmînt, este recomandabil sã se reali-zeze o educaþie de gen prin demersuri pedagogic „infu-zionale” ºi/sau modulare, iar autorii de manuale ºiconceptorii de curriculum sã poatã beneficia de un ghidde educaþie nonsexistã. Referitor la partea de conþinut aeducaþiei, este imperios reclamatã iniþierea elevilor întematica de gen ºi în strategii de consolidare a adrogi-nitãþii, cît ºi desfãºurarea unor ore de dirigenþie pesubiecte vizînd egalitatea de gen.

Cele menþionate anterior sînt argumente concludentepentru instituirea unei rubrici permanente – „Educaþiade gen în ºcoalã” în cadrul revistei „Didactica Pro...”.Aici cititorii vor lua cunoºtinþã de noile abordãri aleeducaþiei de gen, de aspecte teoretice ºi practice aledemersului educaþional din perspectiva de gen, deexperienþa altor þãri în realizarea dezideratelor egalitãþiide gen etc. Programul Echitate Gender & ªanse Egaleal Fundaþiei SOROS-Moldova, una din prioritãþile cãruiaeste educaþia de gen, susþine iniþiativa echipei redacþio-nale în scopul informãrii ºi familiarizãrii profesorilor,pãrinþilor ºi altor persoane interesate. În acest context,Programul EG & ªE lanseazã un proiect de expertizarea curriculumului ºcolar ºi a manualelor, care vizeazãreflectarea dimensiunii de gen ºi îmbunãtãþirea conþi-nuturilor din perspectiva educaþiei de gen, rezultatelestudiului fiind prezentate parþial în paginile revistei. Deasemenea, un interes deosebit ºi de maximã utilitate îlconstituie activitatea în cadrul Proiectului „Educaþie prinmandatare”, ai cãrui formatori vor prezenta cititoriloractivitãþi educaþionale menite a sensibiliza elevii privinddimensiunea de gen. Sperãm cã toate aceste acþiuni vorconstitui veritabile puncte de pornire a unei campaniiprivind noile educaþii, în general, ºi educaþia de gen, înparticular, ºi vor condiþiona schimbãri calitative cupondere instructivã maximã.

45

„Cãutarea democraþiei... face parte din eforturileneîncetate ale oamenilor de a dovedi cã spiritul individu-lui uman poate transcende minusurile propriei firi.”

(Aung San Suu Kyi)Tindem cu toþii spre o societate democraticã, iar

aceasta presupune respectarea anumitor standarde,inclusiv privind sistemul educaþional. Conform Curricu-lumului Naþional pentru învãþãmîntul liceal (ªtiinþesocio-umanistice) se urmãreºte: „deschiderea cãtredezvoltare ºi schimbare..., iar modernizarea învãþã-mîntului reprezintã o suitã de acþiuni cu trimitere directãcãtre o nouã calitate umanã a celui educat ºi a uneisocietãþi dorite, în stare sã rãspundã aºteptãrilor pentrulibertate, democraþie, progres ºi spiritualitate.”

Altfel spus, cadrele didactice sînt chemate sã contri-buie la educarea unui cetãþean activ, capabil sã trans-forme, sã reînnoiascã societatea. Avem nevoie de crea-tori, oameni cu iniþiativã, cu intenþii bune, responsabilipentru cuvintele ºi faptele lor, dar ºi pentru soarta þãrii.Este o sarcinã dificilã care poate fi realizatã numai depersoane bine pregãtite.

Deseori în cadrul orelor de studiu „Noi ºi Legea”elevii susþin cã valorile democratice sînt corecte, nobile,dar... virtuale! „În viaþa realã unele valori sînt cãlcate înpicioare. Iatã de ce la ºcoalã ne comportãm într-un fel,iar în stradã, la discotecã – altfel”. Cu certitudine, pentrumajoritatea profesorilor care predau disciplinele socio-

umanistice (în special Istoria ºi Educaþia civicã) estedificil sã facã faþã replicilor de acest gen. Soluþia ar fisã încercãm împreunã cu copiii sã gãsim rãspunsuri laîntrebãrile ce ne frãmîntã.

Am desfãºurat în clasele de liceu o lecþie cu elementede dezbatere pe tema: ”ªcoala democraticã – mit saurealitate?”. Chiar din primele discuþii, prin problemeleabordate ºi argumentarea opiniilor, prin sugestiile expuseam dedus cã subiectul prezintã un interes deosebit pentruelevi. De ce? „Ne aflãm la ºcoalã mai mult timp decîtacasã. Mediul ne formeazã, ne influenþeazã, fie con-ºtientizãm acest fapt sau nu”. „Este foarte important carelaþiile în societate ºi în ºcoalã sã se bazeze pe principiidemocratice. De aceasta depinde nu doar buna dis-poziþie, dar ºi reuºita noastrã la învãþãturã”.

La orele de istorie ºi ale disciplinei “Noi ºi Legea”deseori discutãm despre principiile ºi valorile democra-tice. Crezînd cã elevii au însuºit caracteristicile uneisocietãþi democratice, le-am solicitat sã descrie în 10propoziþii o ºcoalã democraticã. Majoritatea dintre eiînsã au întocmit o listã a drepturilor ºi cerinþelor faþã deprofesori ºi pãrinþi. Atunci la lecþia urmãtoare le-ampropus un chestionar anonim din 15 întrebãri.

Chestionarul dat l-am adresat ºi elevilor din clasele IX-XI de la Gimnaziul „I. Creangã” ºi ªcoala medie nr.1 dinor. Cãlãraºi, în intenþia de a afla dacã avem aceleaºiprobleme cu colegii de la instituþiile respective. Dacã da,atunci sã depistãm de comun cauzele ºi sã remediem pe cîte posibil situaþia. Iatã opiniile celor 233 de intervievaþi dininstituþiile nominalizate (vezi tabelul din pagina urmãtoare).

Observãm cã o treime din elevii intervievaþi consi-derã ºcoala lor ca fiind democraticã, argumentînd prin:prezenþa ºi activitatea unui Consiliu liceal sau ºcolar, aicãrui membri au fost aleºi în mod democratic; posi-bilitatea de a participa la diverse activitãþi, concursuri,dezbateri atît în cadrul instituþiei cît ºi în afara acesteia;oportunitatea de a frecventa la dorinþã ºcoala de picturã,ºcoala de muzicã, secþiile sportive, cercurile de dans;

În cãutarea democraþiei

Aurica AMARII

Liceul “Mihail Sadoveanu”, or. Cãlãraºi


Rubricã realizatã cu sprijinul Guvernului Statelor Unite ale Americii

Guvernul SUA nu poartã responsabilitate pentru conþinutul materialelor publicate.

46

desfãºurarea Zilei de autoconducere. Aproximativ totatîþia copii opineazã cã ºcoala lor nu este democraticã,motivînd cã li se încalcã dreptul la sãnãtate prin lipsaunor cantine. Mulþi liceeni remarcã numãrul mare deelevi în sãlile de clasã, prezenþa elevilor „favoriþi”.Jumãtate dintre respondenþi considerã cã nu au condiþiisatisfãcãtoare, evidenþiind mobilierul învechit, uneorinecorespunzãtor vîrstei, proasta încãlzire în timpul iernii.

La întrebarea nr. 9 (Ce schimbãri ar fi necesare înºcoala dvs.?), mai mult de 60% din elevi au menþionatnecesitatea înnoirii bibliotecilor, crearea unor sãli decomputere cu acces la Internet ºi a laboratoarelor pentrustudierea mai aprofundatã a fizicii, chimiei, biologiei etc.

Mai rezervat au rãspuns copiii la întrebãrile nr. 10-15,ce vizeazã enumerarea mãsurilor concrete, prin care arputea contribui personal la îmbunãtãþirea situaþiei dinºcoalã: ”sã învãþ bine”, “sã particip la diverse concursuri”,“sã am grijã de mobilier”, “sã organizez un concurs deproiecte, cele mai bune urmînd a fi discutate la consiliu” etc.

Majoritatea intervievaþilor sînt preocupaþi, în special,de examenele de capacitate, de absolvirea cu succes aºcolii. Respectarea dreptului la învãþãturã este un lucrufiresc în toate cele trei instituþii, problema constituind-olibera exprimare a opiniei (mulþi elevi remarcã cãbeneficiazã de acest drept, dar “pentru a nu-þi creaprobleme, este mai bine sã taci”).

Mai mult de 10% din elevi au recunoscut cã nu-ºicunosc drepturile.

Am analizat atent chestionarele ºi atunci cînd le-amanunþat elevilor rezultatele, am meditat împreunã asupraproblemelor abordate. Am cãutat soluþii ce ar facilitaînþelegerea procesului de democratizare a ºcolii. Amaccentuat cã în afarã de drepturi mai sînt ºi multeresponsabilitãþi, de care ei preferã sã uite. În cl. a XII-aam aplicat tehnica Graffiti. Copiii au lucrat în echipe,fiecãrui revenindu-i fie rolul de „elev”, fie cel de„pãrinte” sau de „profesor”, elaborînd propuneri con-crete privind o veritabilã ºcoalã democraticã.

Pentru a realiza mai uºor obiectivul de referinþã: astimula elevii sã cunoascã drepturile ºi responsabilitãþileindividuale atît în mediul ºcolar cît ºi în societateademocraticã, am parcurs cîþiva paºi concreþi:

DA NU NU ªTIU1. Fiecare elev, profesor, pãrinte poate participa la luarea unor

decizii în ºcoalã? 58 29 132. Fiecare elev, profesor sau pãrinte se poate adresa directorului ºcolii? 96 3,3 0,73. Între profesor ºi elev existã o relaþie de încredere, respect ºi ajutor reciproc? 56 28 164. Poate participa oricine la activitãþi extraºcolare: concursuri, cercuri

pe interese, secþii, cluburi etc.? 90,6 5,32 4,085. În sãlile de clasã sînt condiþii satisfãcãtoare: luminã, cãldurã, mobilier

adecvat etc.? 52,4 30,55 17,056. Oricine are acces liber la biblioteca ºcolii? 62,7 33,63 3,677. Elevii, profesorii ºi pãrinþii sînt mulþumiþi, în general, de condiþiile din ºcoalã? 36 37,24 26,768. Credeþi cã ºcoala dvs. este una democraticã? De ce? 33,7 35,9 30,4

1. Am format 3 grupuri eterogene (prin tragere lasorþi), un reprezentant al grupului alegînd „rolul”iniþial pentru echipa sa.

2. Prin vot deschis fiecare grup ºi-a ales un lider,care la momentul oportun urma sã decidã pentrutoþi membrii grupului.

3. Participanþii au formulat rãspunsuri-idei (indi-vidual ºi în grup) la întrebarea notatã pe „tablade graffiti”.

4. Dupã 3-4 min. “tabla de graffiti” a fost transmisãprin rotaþie grupului vecin care, fãrã a citi celescrise de grupul precedent, ºi-a expus propriileidei referitor la drepturi ºi responsabilitãþi.

5. Peste încã o rotaþie s-a ajuns la poziþia iniþialã.S-au citit ºi s-au discutat toate rãspunsurile. Timpde 5 min. membrii grupurilor ºi-au expus opiniile„pro” ºi „contra”, pledînd pentru trei drepturi ºitrei responsabilitãþi mai importante.

6. Liderii grupurilor (timp de 5 min.) au discutatîntre ei ºi au selectat doar cîte douã drepturi ºiresponsabilitãþi ale elevilor, profesorilor, pãrinþi-lor pe care le-au considerat mai importante.

7. Am iniþiat o discuþie despre ce a fost mai uºor depropus: drepturi sau responsabilitãþi?

8. Liderii au adus la cunoºtinþa tuturor deciziileluate de comun acord:Elevii au dreptul la libera alegere a profesorilorºi a disciplinelor de studiu, obligaþia de a învãþaºi a respecta regulile stipulate în statutul liceului.Profesorii au dreptul de a alege manualele, de ase bucura de stima societãþii. Totodatã, ei auobligaþia de a fi buni profesioniºti, de a respectaopiniile ºi drepturile elevilor.Pãrinþii au dreptul de a se implica în activitãþileliceului, de a refuza motivat anumite discipline

Eleviiau în ºcoalademocraticã:• drepturi• responsabilitãþi

Profesoriiau în ºcoalademocraticã:• drepturi• responsabilitãþi

Pãrinþiiau în ºcoalademocraticã:• drepturi• responsabilitãþi


ÎN CÃUTAREA DEMOCRAÞIEI

Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

47

sau profesori. De asemenea, ei au obligaþia de asusþine moral ºi material instituþia.

9. Am scos în evidenþã asemãnãrile ºi deosebirile întresocietatea ºi ºcoala democraticã. Am triumfat cîndcopiii au înþeles cã democraþia este un antipod alanarhiei ºi nu înseamnã realizarea dorinþelor cuorice preþ, ci respectarea legilor, þinînd cont denevoile ºi drepturile celor ce te înconjoarã.

La 22 noiembrie 2003, în Liceul „Mihail Sadoveanu”a avut loc seminarul „Democratizarea instituþiilor deînvãþãmînt” cu participarea profesorilor din comuneleBravicea, Sipoteni, Horodiºte. În cadrul întrunirilor s-aprodus un schimb de experienþã ºi de sugestii. Majo-ritatea profesorilor considerã cã ºcolii îi revine un rolimportant în formarea societãþii democratice, ea fiindoglinda, reflectarea societãþii în/ºi pentru care activeazã.Ne propunem sã formãm tineri cetãþeni în corespunderecu imperativele timpului ºi ar fi incorect sã le impunemniºte valori „demodate”. Ar fi mai eficient, dacã am cãutaîmpreunã ºi am gãsi sau regãsi veºnicele valori umane.

Cînd vorbim despre sistemul educaþional democratic,avem în vedere „egalizarea ºanselor de reuºitã ºcolarãîn condiþiile unei instruiri calitative, managementuleficient al resurselor umane, informaþionale, financiare,materiale la nivelul societãþii” (S. Cristea).

Democratizarea învãþãmîntului are douã tendinþe:– cantitativã, cînd accesul în instituþiile de învãþãmînt

se egalizeazã, dar nu se presupune ºi calitatea lor(se legifereazã obligativitatea învãþãmîntuluiprimar, gimnazial al ºcolii de culturã generalã);

– calitativã, care nu se reduce la treapta ºcolarizãriigenerale obligatorii, ci se extinde asupra egali-zãrii ºanselor de reuºitã la toate nivelurile siste-mului. Aici educaþia este o componentã a politiciieconomice ºi sociale. Se urmãreºte o instruireintensivã, care ar permite absolventului sautînãrului specialist sã se adapteze uºor la noilecondiþii impuse de societatea în permanentãtransformare.

Din discuþiile cu elevii, pãrinþii ºi colegii mei, dinpractica de predare a disciplinelor “Noi ºi Legea” ºiistoria, din evaluarea chestionarelor am dedus cã de-mocratizarea procesului de educaþie ºi instruire depindede cîþiva factori ºi anume:

Societatea. Nu poþi promova valorile democratice,dacã ele nu sînt acceptate de cetãþeni. Ne frãmîntãgîndurile elevilor noºtri: “oare nu-s arhaisme astãzinoþiunile de omenie, bunãtate, sinceritate, onestitate...?În societatea noastrã prosperã acei care uitã de ele”. Daram ferma convingere cã în sufletele desþelenite sãmînþabunã va rodi prin fapte demne. Parafrazînd un filozofindian, aº spune cã democraþia este asemeni unei pietri-cele care poate schimba cursul rîului. Atunci cînd se voraduna mai multe „pietricele” la un loc, ele vor forma undig ce va schimba istoria umanitãþii.

Guvernul. Þine de obligaþia demnitarilor de stat caprincipiile democratice, consfinþite de Constituþie, sã fierealizate în practicã. Nu este suficient sã iniþiezi reforme;pentru a le promova sînt necesare surse financiare. Majo-ritatea instituþiilor de învãþãmînt duc lipsã de cabinetespaþioase, de utilaj modern, de suporturi didactice etc. Solu-þionarea problemelor cu care se confruntã ºcoala de azireclamã colaborarea ºi cooperarea puterii publice centraleºi a celei locale cu funcþionarii inspectoratelor ºcolare, cuechipele manageriale din instituþiile de învãþãmînt.

Cadrele didactice au menirea, dar ºi marea res-ponsabilitate de a contribui la formarea unor cetãþeniactivi, capabili sã promoveze valorile general umane.Mulþi pedagogi cu înalte calitãþi profesionale sînt însãpensionari sau în prag de pensionare ºi nu înþeleg pedeplin procesul de democratizare: „...nu vedeþi unde amajuns? ªi aºa e prea multã libertate...”. Dar anumeprofesorii sînt acei care, prin faptele ºi comportamentullor, trebuie sã convingã elevii cã valorile democraticeexistã ºi urmeazã a fi respectate.

Asupra elevilor influenþeazã în mod deosebit nu doarceea ce le spunem despre valorile democratice, dar ºicomportamentul nostru, relaþiile de ajutor, sprijin, re-spect, colegialitate, ce le stabilim cu administraþia ºcoliiºi cu alþi profesori.

Elevii sînt acei care aºteaptã ºi sînt deschiºi schimbã-rilor. Cum îi formãm astãzi, aºa vor fi mîine. Avemposibilitatea sã ne configurãm viitorul ºi ar fi pãcat sãratãm aceastã ºansã.

Nu trebuie sã ne fie indiferentã soarta copiilor noºtri ºiam vrea ca generaþia în creºtere sã aibã posibilitatea de a-ºialege instituþia de învãþãmînt, profesorii, disciplinele destudiu, manualele etc., de a beneficia de o masã caldã laprînz, de condiþii corespunzãtoare (cãldurã, luminã, mo-bilier, salã de sport...), de a învãþa în clase de maximum 20de elevi (deoarece profesorul nu poate acorda în 45 de min.ºanse egale tuturor celor 35 de copii), de a participa la di-verse activitãþi extraºcolare. Unde au dispãrut casele decreaþie pentru copii ºi cercurile pe interese: aviamodelism,“Mîini dibace”, teatrul de pãpuºi, cercurile dramatice,corurile, ansamblurile vocale ºi instrumentale? Am vrea sãse stabileascã o relaþie de parteneriat elevi-pãrinþi-profesori-administraþia ºcolii-administraþia localã, bazatã pe sinceri-tate, încredere, compromis; nu doar sã se mimeze comporta-mentul democratic, ci ºi sã se promoveze consecventprincipiile democraþiei: la ºcoalã, în familie, în societate.

O ºcoalã fundamentatã pe libera exprimare a opi-niilor de cãtre elevi, pãrinþi, profesori, ce asigurã funcþio-narea tuturor principiilor democratice ºi promoveazãvalorile general umane în învãþãmînt ºi societate repre-zintã, dupã mine, o adevãratã ºcoalã democraticã.

Desigur, nu existã rãspunsuri de-a gata în ceea cepriveºte accelerarea procesului democratizãrii în învãþã-mînt, important este sã dorim cu toþii acest lucru, sã neunim eforturile în cãutarea soluþiilor optime.


ÎN CÃUTAREA DEMOCRAÞIEI

48

Viorica GORAª-POSTICÃ

Centrul Educaþional “PRO DIDACTICA”

În contextul nostru, relaþia ºcoalã-comunitate a fostdeficitarã sub diferite aspecte. În acelaºi timp, s-au produspuþine dezbateri publice ºi, respectiv, prea puþine publicaþiila tema datã. În þãrile dezvoltate însã subiectul constituieo preocupare comunã de zeci de ani.

De aproape un secol în SUA a apãrut miºcareaEducaþie pentru comunitate, ce a încercat sã þinã pieptdificultãþilor prin care trecea ºcoala împreunã cu întreagasocietate. În Europa de Sud-Est conceptul este relativnou, începînd a fi folosit în anii 90 ai secolului trecut,cu aceeaºi conotaþie contextualã: a depune efort pentrusupravieþuire în condiþii social-economice destul dedure. Astfel, se contureazã o arie semanticã clarã.Dezvoltarea comunitãþii este un proces în care guvernul,instituþiile locale ºi diverse agenþii colaboreazã în scopulunei misiuni, îºi pun þeluri comune pe care le atingîmpreunã. Ei trebuie sã fie pregãtiþi pentru distribuireaeficientã a resurselor umane ºi financiare, care vorîmbunãtãþi condiþiile de viaþã ale oamenilor. Pentruatingerea succesului în dezvoltarea comunitãþii “impor-tant este a ajunge la o atitudine pozitivã comunã faþã deacest proces” (Csaba Lorinczi).

Misiunea de bazã a ºcolii din Republica Moldova, laetapa actualã, constã în elaborarea conceptului ºi desfã-ºurarea educaþiei comunitare/educaþiei în spiritul comu-nitãþii/educaþiei pentru comunitate. Aceastã abordare dedezvoltare a comunitãþii ºi a resurselor umane pune ac-cent pe educaþia tuturor membrilor societãþii, fiind axatãpe edificarea unui proces de învãþare ce va dura peparcursul vieþii, atît din punct de vedere formal cît ºineformal. Experþii în domeniu susþin cã respectivaorientare este decisivã, deoarece nivelul educaþional,succesul unei societãþi ºi al indivizilor sãi sînt în corelaþiedirectã. Practicarea educaþiei pentru comunitate duce laameliorarea calitãþii vieþii pentru fiecare membru, în par-ticular, ºi pentru comunitate, în general.

Educaþia pentru comunitate se organizeazã, formalºi neformal, prin:

a) implicarea cetãþenilor ºi a consiliilor consultativeale cetãþenilor;

Relaþia ºcoalã – comunitate.Extrapolãri ale unor experienþe

avansate

b) efortul ºi iniþiativele personalului profesional deeducaþie pentru comunitate;

c) interacþiunile cu alþi agenþi ºi grupuri ale comu-nitãþii.

Responsabilitatea pentru realizarea ca atare a educa-þiei pentru comunitate revine instituþiilor de învãþãmîntlocale, deci ªCOLII, avînd drept obiective principaleurmãtoarele:

a contribui la construirea unei comunitãþi culti-vate, apte a-ºi soluþiona problemele ºi a crea unmediu sãnãtos ºi viabil pentru toþi membriisocietãþii;a crea un mediu comunitar unde învãþãmîntul/educaþia pentru toþi membrii reprezintã o valoareaccesibilã, de lungã duratã, perceputã ca factoresenþial în dezvoltarea comunitãþii.

Aceste obiective au motivat elaborarea unei lucrãride pionierat pentru ºcolile din Republica Moldova –Cursul opþional „Educaþie pentru dezvoltarea comu-nitãþii” (coord. V. Goraº-Posticã, autori: Lia Sclifos,Nina Uzicov), care, sperãm, va fi pusã la dispoziþiaelevilor ºi profesorilor începînd cu anul viitor de studii.

În localitãþile în care ºcoala este un agent importantºi toþi ceilalþi agenþi o acceptã drept lider se formeazã,ca rezultat al educaþiei dintr-o astfel de perspectivã, oidentitate mai pronunþatã a comunitãþii. Într-o societate,ca cea din Republica Moldova, marcatã profund de douãcrize fundamentale: criza de identitate ºi criza de proprie-tate (Vl. Pâslaru, 6), considerãm de importanþã vitalãconturarea identitãþii comunitare, care ar suplini golulcreat. Prin aceasta se poate asigura, în mod eficient,funcþionarea serviciilor educaþionale ºcolare, culturalepentru toþi membrii, sporind continuu resursele umane,fizice ºi financiare ale comunitãþii. De asemenea, s-arinstitui un sistem educaþional polivalent, care recunoaºtefiecare membru al comunitãþii ca discipol ºi ca resursãa acestui sistem.

ªcolile ce realizeazã educaþia pentru comunitatedevin cu adevãrat ºcoli ale comunitãþii, ºcoli care înþelegfilozofia ºi valoarea implicãrii comunitãþii în optimizareaeducaþiei pentru copii, familie ºi societate în general. Înacest sens, Paul Clarke (în cartea “Comunitãþi de învã-þare: ºcoli ºi sisteme”, p. 191) semnala importanþatransformãrii ºcolii actuale dintr-o instituþie ce, pur ºisimplu, ºcolarizeazã copiii, þinîndu-i un anumit timpîntre pereþii ei, în ºcoli-comunitãþi de învãþare, în care


Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

49

existã un cult ºi o culturã a învãþãrii. Astfel, conchideautorul, cînd oamenii observã cã propriile lor acþiuni auputere ºi propria lor voce este auzitã în cadrul unui grup,cînd înþeleg cã acþiunile lor schimbã ceva ºi cã ei sînt,în cele din urmã, responsabili pentru aceste acþiuni, cîndconstruiesc comunitãþi ca rãspuns la diferite cerinþe, cîndîºi asumã riscul de a recunoaºte posibilitãþile creatoarecare apar, cînd, în mod colectiv, pun la îndoialã ºicontestã sensuri ºi credinþe, cînd se implicã în procesulde decizie, cînd vorbesc despre viitor, cînd favorizeazãdemocraþia ºi încurajeazã pluralismul, atunci ºcolile lorvor înþelege cum sã facã faþã complexitãþii: ºcolile vordeveni cu adevãrat ºcoli-comunitãþi ale învãþãrii”.

Aºadar, educaþia pentru comunitate este o posibilitatepentru cetãþeni, ºcoli ºi instituþiile locale de a deveniparteneri activi în soluþionarea problemelor învãþã-mîntului ºi relaþiilor comunitare. Acest proces mobi-lizeazã membrii comunitãþii la identificarea, unificarearesurselor ºi necesitãþilor locale, astfel încît sã-i poatãajuta pe oameni sã-ºi ridice nivelul de viaþã. Aplicareaprincipiilor educaþiei comunitare transformã ºcoalaîntr-un adevãrat centru cultural, în agent al schimbãrii,în “luptãtor” activ pentru implicarea locuitorilor înprocesul de educaþie pe diferite cãi. În ºcolile americane,ungare, daneze etc., unde educaþia pentru comunitateeste dezvoltatã, existã un consiliu alcãtuit din pãrinþi,cadre didactice ºi reprezentanþi ai diferitelor instituþii,care promoveazã un schimb liber de idei, identificã per-manent necesitãþile stringente ºi participã la luarea deci-ziilor, þinînd cont de interesele locale.

Rolul ºcolii în viaþa comunitãþii este determinat ºi deatitudinea pãrinþilor faþã de ºcoalã, faþã de învãþãtor/profesor ºi de statutul acestuia în societate, în general,ºi în localitatea respectivã, în particular. Din nefericire,actualmente ne confruntãm cu o problemã cauzatã demoºtenirea unor principii ale vechiului regim, conformcãrora statului îi reveneau obligaþiunile de bazã înîntreþinerea ºcolii, cetãþeanul de rînd nesimþindu-seresponsabil în mod direct de soarta instituþiei. În multecazuri, pãrinþii, nefiind implicaþi în viaþa ºcolii sauintervenind doar tangenþial ºi aleatoriu, nu resimþeauconsecinþele nefaste ale educaþiei exercitate pe o traiec-torie bilateralã ºcoalã-elev. Aceastã circumstanþã nesãnã-toasã poate fi depãºitã prin implementarea principiiloreducaþiei pentru comunitate care promoveazã contrariul.Astfel, pãrinþii, sprijiniþi ºi favorizaþi de alþi agenþicomunitari, poartã responsabilitate plenarã pentrueducaþia copilului, care nu mai poate fi lãsatã doar peseama ºcolii. De aceea, valorile promovate de familie,“temelia sigurã clãditã de pãrinþi”, verticalitatea formatã,la care sã nu poatã atenta condiþiile nocive de naturãsocialã, conteazã foarte mult. Colaborarea ºcoalã-pãrinþieste extrem de importantã în edificarea membrilorcomunitãþii pe care ºcoala este împuternicitã sã orealizeze. Acesta constituie argumentul forte în susþi-

nerea aserþiunii cã ºcoala urmeazã sã se transforme într-oinstituþie/element de bazã al localitãþii, care “deserveºte”în mod plenar ºi primordial comunitatea ºi “exploateazã”resursele comunitãþii în folosul elevului – subiect actival procesului educaþional, un adevãrat promotor al nouluiºi al calitãþii.

Printre caracteristicile fundamentale ale unei astfelde ºcoli menþionãm:

Curriculumul ºcolar, în baza cãruia se desfãºoarãprocesul educaþional, este orientat, în mod conºti-ent ºi programat, asupra nevoilor comunitãþii.ªcoala antreneazã ºi implicã eficient pãrinþii ºialþi membri ai comunitãþii în activitatea ei.Instituþia de învãþare promoveazã o relaþie deconlucrare, în care pãrinþii ºi alþi reprezentanþi sîntpriviþi drept colegi ºi parteneri în “marea afacere” –viaþa copiilor ºi a tuturor membrilor comunitãþii.Membrii comunitãþii ajutã profesorii nu doar înactivitãþile extracurriculare, ci ºi în procesul depredare propriu-zis.Activitatea educaþionalã, învãþarea/instruireacontinuã a persoanelor de orice vîrstã este stimu-latã ºi favorizatã de personalul ºcolii.Personalul didactic ºi elevii sînt antrenaþi îndiverse activitãþi din comunitate, ca partenerobligatoriu.Capacitãþile ºcolii sînt adaptate la necesitãþilecomunitãþii, fiind valorificate corespunzãtor.Colectivul pedagogic provoacã ºi stimuleazã eleviiîn studierea continuã a problemelor comunitãþii.Scopul vital al personalului didactic ºi al elevilorconstã în a educa sentimentul de comuniune, demîndrie cã aparþii unei comunitãþi (selecþie ºiadaptare dupã W. Fred Totten ºi Frank J. Manley).

Pentru a explicita filozofia educaþiei pentru comu-nitate, este important sã se recunoascã faptul cã educaþiaîn ºcoalã nu este sinonimã cu simpla ºcolarizare ºicuprinde o arie mult mai vastã decît instruirea tehnicãsau pregãtirea profesionalã. Educaþia reprezintã unproces ce dureazã toatã viaþa ºi constituie parte integrantãa mediului în care trãim. Multe grupuri ºi persoane sîntimplicate în activitatea ºcolii, însã fiecare comunitate,cu siguranþã, dispune de multiple resurse educaþionalenevalorificate. Educaþia reprezintã sursa cea mai de preþ,iar antrenarea comunitãþii în viaþa ºcolii este un dreptinalienabil care, în ultimã instanþã, se încununeazã cusprijin ºi cu decizii mai bune pentru instituþia de învãþã-mînt. Educaþia trebuie sã fie bazatã pe necesitãþile celorcãrora le este destinatã, soluþionarea problemelor consti-tuind cel mai important mijloc pentru a þine piept ºi arãspunde nevoilor individuale ºi comunitare. Eficienti-zarea unei comunitãþi mai mici este cea mai bunã calepentru a spori eficienþa unei comunitãþi mai mari.

Atunci cînd caracteristicile de mai sus ale educaþieipentru comunitate se aplicã reuºit, ºcolii îi revine statutul


RELAÞIA ªCOALÃ – COMUNITATE. EXTRAPOLÃRI ALE UNOR EXPERIENÞE AVANSATE

50

de lider în comunitate. În aceastã ordine de idei, oricelider de succes urmeazã:

– sã gãseascã cele mai bune idei de conlucrarecomunitate-ºcoalã;

– sã promoveze valorile care susþin implementareacu succes a acestor idei;

– sã exploateze potenþialul de care dispune ºcoalaºi toþi ceilalþi agenþi comunitari;

– sã ia decizii bine fundamentate etc. (apud NoelM. Tichy).

Pentru a se menþine ca lider ºi a rãspunde în modadecvat cerinþelor comunitãþii, ºcoala devine o organi-zaþie dinamicã, interesatã de dezvoltarea materialã ºimoral-spiritualã a comunitãþii. O organizaþie care învaþãeste o organizaþie cu perspective mari în activitate ºi unfactor decisiv în evoluþia comunitãþii. Analiºtii îndomeniu au determinat motivele pentru care ºcolile potfi centre de dezvoltare a comunitãþii. Le vom trece înrevistã doar pe cele mai importante. ªcoli existã aproapeîn toate localitãþile ºi sînt recunoscute drept centre deculturã de majoritatea populaþiei, de aceea ele trebuiefolosite zi de zi. De asemenea, ºcolile reprezintã o mareresursã publicã: atît din punct de vedere fizic (spaþiu ºiechipament) cît ºi din punct de vedere uman. Princomunicarea largã cu comunitatea, ºcoala tradiþionalã,cu un program fix ºi rigid de activitate, devine o instituþiecu destinaþie multilateralã, deschisã pentru toate gru-purile, pentru adunãri ºi diverse programe. Comunitateadevine laborator de studiu ºi de creaþie pentru elevi ºiprofesori. Curriculumul, la decizia ºcolii, ia amploare,dezvoltîndu-se continuu: se creeazã astfel posibilitãþimari pentru activitãþi sociale ºi de agrement; anul ºcolarnu mai are 39-40 de sãptãmîni, ci 52, iar sãptãmîna destudiu este de 6 +; se iniþiazã proiecte de dezvoltare ºiperfecþionare a comunitãþii.

Funcþiile ºcolii-lider în comunitate sînt urmãtoarele:1. Face ca personalul ºi toate facilitãþile sale sã fie

totdeauna accesibile pentru comunitate.2. Adapteazã imobilul ºi spaþiul sãu la multiple

moduri de utilizare.3. Îºi perfecþioneazã continuu curriculumul ºi acti-

vitãþile educaþionale prin studierea permanentã anecesitãþilor de bazã ale membrilor comunitãþii.

4. Acordã o importanþã mare serilor, dupã-amie-zilor, zilelor de sîmbãtã, programelor de varã.

5. Integreazã, pe cît e posibil, programele educa-þionale, sociale, de odihnã ºi de sãnãtate pentrucopii, tineri ºi adulþi.

6. Utilizeazã pe deplin toate resursele accesibile,umane ºi materiale, în realizarea programelor sale.

7. Constituie o sursã de iniþiativã, dirijeazã planifi-carea ºi realizarea proiectelor constructive pentrucomunitate.

8. Promoveazã acþiunea ºi gîndirea democraticã latoate etapele de activitate.

9. Îºi concepe activitãþile în mod creativ ºi depindemai puþin de formele tradiþionale de educaþie.

10. Stimuleazã disponibilitatea ºi interesul personaluluididactic pentru implicarea în activitãþile cotidiene,ajutîndu-l sã-ºi asume noi responsabilitãþi.

11. Este o instituþie socialã, în sensul larg al cuvîntu-lui, ºi se aflã cu adevãrat în centrul vieþii comunitãþii.

12. Implicã toate persoanele interesate în proiectareamai eficientã a programelor sale de activitate.

13. Este preocupatã în permanenþã de perfecþionareaactivitãþii, recurgînd la toate resursele comunitãþii.

14. Educã, în mod constant, sentimentul de unitateºi solidaritate a comunitãþii.

15. Iniþiazã programe de activitate pentru persoanelede toate vîrstele, interesele ºi confesiunile.

16. Îºi asumã, în mãsura posibilitãþilor, responsa-bilitatea pentru coordonarea instruirii ºi activitãþiialtor agenþi din comunitate.

17. Contribuie la consolidarea încrederii de sine aoamenilor în soluþionarea de comun a majoritãþiiproblemelor localitãþii respective (adaptat dupãW. F. Totten).

Toate funcþiile enumerate ar trebui, la modul ideal,sã orienteze activitatea ºcolii ca lider în comunitate. Înalte circumstanþe însã, cînd ºcoala “împarte leader-ship-ul” cu alþi agenþi comunitari, funcþiile respective sevor diviza ºi ele.

În loc de concluzii ar fi de menþionat cã educaþiapentru comunitate, pe care trebuie sã o realizeze ºcoala,este o filozofie a educaþiei, un sistem orientat spredezvoltarea comunitãþii. Ea oferã cetãþenilor ºi altoragenþi comunitari posibilitatea ºi ºansa de a deveniparteneri activi în cãutarea ºi gãsirea soluþiilor laproblemele de interes comun, de a munci împreunãpentru “ a-i ajuta pe oameni sã se ajute ei înºiºi” ºi prinaceasta sã ridice calitatea vieþii în comunitatea lor.

Or, “în prezent vieþuim într-un mediu ce abundã înschimbare, unde existã multiple iniþiative politice, iarsuprasolicitarea inovatoare poate sã oprime ºcolile cuuºurinþã. Pentru a stãpîni o schimbare de asemenea magni-tudine ºi complexitate, va trebui sã adoptãm o strategiepe termen lung. Va trebui sã ne concentrãm nu atît asupraimplementãrii unor schimbãri specifice ºi, de obicei,minore, cît asupra managementului schimbãrii în general,asupra creãrii unor structuri reale ºi flexibile de împu-ternicire a persoanelor” (D. Hopkins º.a., pag. 236).

Educaþia pentru comunitate, acceptatã ºi iniþiatã, vaconstitui o schimbare importantã în viaþa ºcolii, fiind oprovocare în vederea mobilizãrii unui ansamblu deresurse. Pentru a avea succes, schimbarea urmeazã a fiinstituþionalizatã, transformînd astfel viaþa elevilor,profesorilor, pãrinþilor, tuturor agenþilor ºi membrilorcomunitãþii. Gîndind pozitiv aceastã transformare, vomputea aborda în mod constructiv viaþa personalã ºi rolulnostru în societate, vom învãþa sã ne conducem de reguli



Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

51

stricte de disciplinã ºi cooperare, sã depãºim propriilelimite ºi numeroase obstacole.

Într-o lume tot mai complexã, copiii au nevoie sã fiepregãtiþi cît mai bine de cãtre pãrinþi în colaborare cuºcoala ºi cu întreaga comunitate; sã fie disciplinaþi înmod echilibrat, astfel încît sã tindã a deveni adulþi cusimþul rãspunderii pentru viaþa lor, a familiei lor ºi acomunitãþii în care trãiesc.

REPERE BIBLIOGRAFICE:1. Clarke, P., Comunitãþi de învãþare: ºcoli ºi siste-

me, Centrul Educaþional PRO DIDACTICA,Editura Arc, Chiºinãu, 2002.

2. Community Education Project in Central andEastern Europe, Prepared by Csaba Lorinczi. OpenSociety Institute, 1997-1998, Mapã tematicã CEPD.

3. Goraº-Posticã, V., Învãþarea ca dimensiune deexistenþã a unei organizaþii, “Didactica Pro...”,nr. 6, 2002.

4. Hopkins, D.; Ainscow, M.; West, M., Perfec-þionarea ºcolii într-o erã a schimbãrii, EdituraPrut Internaþional, Chiºinãu, 1998.

5. Marchiº, M.; Petean, F., Managementul strategic alresurselor umane – o perspectivã româneascã, Cen-trul de Dezvoltare Managerialã, Cluj-Napoca, 2000.

6. Pâslaru, Vl., Principiul pozitiv al educaþiei,Editura Civitas, Chiºinãu, 2002.

7. Programa analiticã a cursului opþional Educaþiepentru dezvoltarea comunitãþii, elaboratã de CentrulEducaþional PRO DIDACTICA cu sprijinul finan-ciar al Fondului de Investiþii Sociale din Moldovaîn colaborare cu Centrul Naþional de Asistenþã ºiInformare a ONG Contact, Chiºinãu, 2003.

8. Tichy Noel în colaborare cu Cohen Eli, Liderul sauarta de a conduce, Editura Teora, Bucureºti, 2000.

9. Totten W. Fred; Manley J. Frank, Community educa-tion series, 101: The Community Education Conceptand Nature and Function of the Community School.

Anunþãm înscrierea la Conferinþele Pro Didactica pentruanul 2004 cu genericul “Educaþia: QUO VADIS?” din cadrulproiectului „Comunitãþi de învãþare – 2004”, sprijinit deFundaþia SOROS-Moldova.

Obiectiv general:• Sprijinirea reformei din învãþãmîntul preuniversitar ºi

universitar prin cercetarea, mediatizarea ºi dezbatereaproblemelor de politicã educaþionalã

Tematica:• Optimizarea calitãþii educaþiei prin promovarea reþele-

lor de colaborare între instituþiile de învãþãmînt, aprilie• Problema dezvoltãrii psihosociale a copiilor în fami-

liile dezintegrate din Republica Moldova, octombrieCondiþii de înscriere:• anunþarea participãrii ºi a subiectului comunicãrii pînã

la 15 martie – pentru prima conferinþã ºi pînã la1 septembrie – pentru a doua conferinþã;

• prezentarea rezumatului comunicãrii pe o paginã(A4 culeasã la calculator, mãrimea caracterelor 12) pînãla 25 martie – pentru prima conferinþã ºi pînã la15 septembrie – pentru a doua conferinþã;

• conþinutul cercetãrii sã fie axat pe o investigare recentãa situaþiei de fapt la subiectul respectiv.

Lucrãrile Conferinþei vor fi publicate în broºuri separate,în calitate de suplimente ale revistei „Didactica Pro...”.

Centrul Educaþional PRO DIDACTICAANUNÞURI PROIECTE 2004

În atenþia profesorilor ºcolari ºi universitari, a cercetãtorilor ºtiinþifici ºi a altor actanþi educaþionali

Anunþãm constituirea grupurilor de experþi pentru partici-pare, pe parcursul anului 2004, în proiecte de cercetare, carevor anticipa Conferinþele Pro Didactica „Educaþia: QUOVADIS?” ºi mesele rotunde „Pro Diversitate”.

Grupul de experþi va fi antrenat în urmãtoarele activitãþi:• cercetarea situaþiei de fapt în domeniul respectiv;• mediatizarea ºi dezbaterea problemelor anunþate;• valorificarea rezultatelor cercetãrii în studii tematice

(care vor fi publicate separat sau în culegeri) ºi înelaborarea programelor de instruire pentru profesoriºi elevi.

Tematica pentru cercetãri ºi elaborãri:Programul „Comunitãþi de învãþare – 2004”, sprijinit de

Fundaþia SOROS-Moldova:• Optimizarea calitãþii educaþiei prin promovarea reþele-

lor de colaborare între instituþiile de învãþãmînt• Problema dezvoltãrii psihosociale a copiilor în fami-

liile dezintegrate din Republica MoldovaProgramul „Toleranþã ºi integrare socialã. Informare ºi

formare”, sprijinit de Fundaþia SOROS-Moldova• Masa rotundã „Educaþie pentru toleranþã”Doritorii vor prezenta pînã la 20 martie urmãtoarele acte:• Curriculum Vitae;• scrisoare de intenþie/motivaþie, care se va axa inclusiv

pe expunerea actualitãþii ºi a importanþei cercetãrii lasubiectul ales.

Cunoaºterea calculatorului ºi experienþa de cercetare vorconstitui avantaje pentru candidaþi.Adresa Centrului: str. Armeneascã 13, Chiºinãu

Telefoane pentru relaþii: 541994; 542556.Persoane de contact:Coordonator Program: dr. Viorica GORAª-POSTICÃ Asistent: Rima BEZEDE



52

DOCENDO DISCIMUS

Iulia IORDÃCHESCU

Liceul “Nicolae Milescu-Spãtarul”, mun. Chiºinãu

Problema dezvoltãrii competenþelor de comunicareale elevilor alolingvi este una dintre cele mai importanteîn procesul de predare-învãþare a limbii ºi literaturiiromâne, or, obiectivul major al disciplinei date constãîn formarea abilitãþilor de stãpînire a limbii, care arpermite absolvenþilor sã-ºi continue studiile în vedereaintegrãrii lor socio-profesionale ulterioare.

La realizarea respectivului obiectiv contribuie ºilecþiile de prezentare-însuºire a vieþii ºi activitãþii scrii-torilor, a cãror creaþie va fi înþeleasã mai profund, dacãelevii vor cunoaºte unele date particulare despre aceºtiasau condiþiile specifice în care a fost creatã opera.

Mai mulþi cercetãtori în domeniu ºi-au expus pãrereadespre conþinutul ºi modalitatea de organizare a lecþieide predare a biografiei ºi activitãþii literare a unui scriitor.Studiind diferite opinii (care de cele mai multe ori secompleteazã una pe alta) asupra subiectului în discuþie,propunem punctul de vedere al cîtorva cercetãtori.

V. Goia ºi I. Drãgotoiu considerã cã, la construi-rea lecþiei de predare a reperelor biografice ale scrii-torului, profesorul trebuie sã renunþe la amãnuntelenesemnificative, la elementul pitoresc, acordîndatenþie aspectelor esenþiale din biografia spiritualã.Astfel, elevii vor participa la nararea unei vieþi ºi laînchegarea portretului unui scriitor. Aceste activitãþisînt deosebit de utile, deoarece elevii vor obþineexperienþa de a povesti ºi despre orice altã persoanãîntîlnitã în viaþa cotidianã.

Predarea biografiei ºiactivitãþii scriitorului în

ºcoala alolingvã

Pentru organizarea lecþiei de biografie, profesorulpoate utiliza filme/diafilme didactice sau documentare.

Structura unei astfel de lecþii, în opinia cercetãtorilornominalizaþi mai sus, poate fi urmãtoarea:

• aprecieri privind însemnãtatea vieþii scriitorului;• prezentarea filmului/diafilmului sau a docu-

mentelor (albume, scrisori, mãrturisiri etc.)paralel cu explicaþiile, comentariile profesoruluiºi întrebãrile elevilor;

• sintetizarea datelor, elaborarea schemei biogra-fice, desprinderea unei semnificaþii, indicareacreaþiilor pe care elevii trebuie sã le citeascã;

• activitãþi complementare: citirea unor fragmentedin autobiografia scriitorului (de exemplu,“Amintiri din copilãrie” de I. Creangã).

Metodele folosite la lecþiile de predare a reperelorbiografice sînt expunerea, demonstrarea, comentariuldocumentelor prezentate etc. Menþionãm faptul cã lecþiispeciale de predare-învãþare a biografiei se organizeazãnumai în cazul marilor scriitori, pentru majoritateacelorlalþi – ore care îmbinã prezentarea datelor biogra-fice cu universul creaþiei autorilor respectivi.

C. G. Chiosa face o analizã detaliatã a lecþiei depredare a vieþii ºi activitãþii unui scriitor, examinînd ogamã de întrebãri ºi propunînd sugestii referitoare lamodul de organizare a acesteia. Lecþiile de prezentare avieþii ºi activitãþii unui scriitor se pot desfãºura în unasau douã ore, dupã locul pe care programa îl acordãscriitorului respectiv, în funcþie de importanþa lui înistoria literaturii noastre. Studiul biografiei trebuie sã-ipregãteascã pe elevi pentru înþelegerea operei, deci

Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

53

accentul în predare trebuie sã cadã pe acele aspecte deordin social ºi literar care explicã nu numai temeleabordate ºi maniera artisticã a scriitorului, dar ºi formaþiasa ideologicã, atitudinea faþã de problemele sociale ºiculturale ale epocii sale. De pildã, la predarea biografieilui V. Alecsandri, în afarã de menþionarea faptului cãscriitorul este prezent în contemporaneitate cu fiecarecreaþie a sa, mai trebuie lãmuritã atitudinea sa progresistãfaþã de diferite evenimente culturale ºi politice.

Predarea biografiei scriitorului are nu numai scopulinformãrii elevilor, al transmiterii de cunoºtinþe, ciimplicã bogate posibilitãþi educative. Vorbind despreviaþa ºi activitatea unui scriitor, profesorul va evidenþiaconcepþia lui despre lume, idealurile sociale, atitudineafaþã de patrie ºi popor. Elevii trebuie sã gãseascã înfaptele scriitorului exemple de patriotism, de muncãneobositã, de atitudine demnã de urmat, iar structurilegramaticale sã fie utile pentru a le aplica în situaþii noide comunicare.

Lecþiile-biografii urmãresc, în mare mãsurã, orienta-rea elevilor în stabilirea locului pe care scriitorulrespectiv îl ocupã în istoria literaturii române, subliniindce a adus nou în dezvoltarea literaturii ºi, implicit, îndezvoltarea vieþii social-culturale a þãrii noastre.

Este bine ca predarea biografiei unui scriitor sã fieînsoþitã de un plan sau de o schemã, care sã marchezeetapele cele mai importante ale vieþii ºi creaþiei scriito-rului, evenimentele social-politice ºi literare ce auinfluenþat activitatea sa, precum ºi data apariþiei ºi titlulcelor mai importante opere.

În viziunea cercetãtoarei C. G. Chiosa planul biogra-fiei unui scriitor se poate realiza cu urmãtoarele rubrici:

etapele vieþii scriitorului:data naºteriicopilãriamediul familialstudiileinfluenþe ale altor scriitoridebutul literaranii de maturitate artisticãultimii ani de viaþã

operele scriitoruluicritica ºi istoria literarã care s-a ocupat de creaþiascriitorului.

Alte biografii pot fi prezentate sub forma unorevocãri calde, emoþionante, mai ales dacã profesorul arela îndemînã materiale bibliografice adecvate. Aºa sepoate proceda la predarea biografiei lui I. Creangã,M. Eminescu, M. Sadoveanu º.a., unde fie cã operascriitorului oferã materialul necesar, fie cã existã evocãrifãcute de scriitori, de critici ºi istorici literari cu prilejulunor aniversãri.

Lecþiile despre viaþa ºi activitatea unui scriitor potîmbrãca o formã de expunere convingãtoare, emoþio-nalã. Prezentarea activitãþii scriitorului, a relaþiilor lui

cu diverse medii sociale ºi artistice, a frãmîntãrilorcetãþeanului ºi artistului, ceea ce va duce la dezvãluireapersonalitãþii acestuia, trebuie sã aibã un caracterautentic, viu, convingãtor. În acest scop, profesorulpoate folosi diverse materiale, dintre care, în primulrînd, citate din opera scriitorului, din memoriile lui sauale contemporanilor, din studiile asupra epocii ºicreaþiei scriitorului.

De o mare forþã evocatoare sînt portretele carac-terologice prezentate fie în cursul expunerii biografiei,fie ca o concluzie a acesteia. Atunci cînd ele sînt ope-ra unui mare scriitor (evocarea lui M. Eminescu decãtre I. L. Caragiale) rãmîn profund întipãrite înmintea elevilor, fixînd trãsãturile omului ºi artistului.Acest material, adunat în fiºe (cu titlul lucrãrii, autorul,ediþia ºi pagina), poate fi folosit an de an, evident,îmbogãþit.

Scurta prelegere a profesorului despre viaþa ºiactivitatea literarã a scriitorului va conþine momentesurprinzãtoare, revelatorii, menite sã-i sporeascã elevu-lui potenþialul cognitiv-afectiv. Cuvintele noi, necunos-cute, ce pot fi întîlnite în textul nonliterar (afarã de celesemantizate), se explicã în timpul citirii ori prelegerii.

Se mai poate demonstra material ilustrativ constînddin ediþii de opere, ilustraþii la operele respective,fotocopii dupã reviste, pagini de manuscris, afiºeteatrale etc. Materialul didactic trebuie selectat înfuncþie de obiectivele ce stau la baza conceperii unuiproiect de lecþie ºi discutat cu elevii, aceºtia fiind astfelpuºi în situaþia sã-l analizeze cu atenþie, sã tragã din elanumite învãþãminte, concluzii.

În funcþie de nivelul clasei, de activitatea scriitorului,chiar ºi de posibilitãþile pe care le oferã unele localitãþi,profesorul va alege materialul adecvat pentru lecþiile deprezentare a biografiei, va organiza lecþia la un muzeu,la o casã memorialã etc.

Materialul didactic va fi folosit pe parcursul expu-nerii, dacã este de proporþii ºi-l poate vedea întreagaclasã, dacã se aflã în manual, fiind la îndemîna tuturorelevilor, sau dacã poate fi proiectat (diafilm, fotografiietc.). În cazul cînd profesorul aduce material didac-tic într-un singur exemplar: fotografii, o ediþie ilus-tratã, ediþii rare etc., elevii vor lua cunoºtinþã de elela sfîrºitul orei, profesorul avînd grijã sã anunþe cereprezintã ºi ce însemnãtate/rol are fiecare materialîn parte.

Lecþiile de prezentare a vieþii ºi activitãþii unuiscriitor sînt familiare elevilor în ultimele clase ale ºcoliigenerale ºi în clasele de liceu. Metodologic, existã multeasemãnãri între ele. Deosebirea þine doar de volumul deinformaþii – care este mai amplu în clasele liceale.

O componentã importantã a lecþiei de prezentare avieþii ºi activitãþii scriitorului o reprezintã tabelele,schemele care, în viziunea cercetãtorului I. D. Lãudat,pot avea urmãtoarele rubrici:

DOCENDO DISCIMUS

PREDAREA BIOGRAFIEI ªI ACTIVITÃÞII SCRIITORULUI ÎN ªCOALA ALOLINGVÃ

54

Ultimele douã rubrici constituie sursa din careprofesorul stabileºte tematica lucrãrilor scriitorului.

Dupã cum am menþionat anterior, lecþia de prezentarea biografiei scriitorului, urmãrind ºi efecte educative,trebuie sã fie însoþitã de un bogat material didactic, pornindde la portretul scriitorului, cele mai bune ediþii, monografiiºi studii critice, pînã la caseta audio care sã ne aducã amintede vocea scriitorului, atunci cînd este posibil.

Lecþia introductivã (de biografie) va avea un conþinutmai bogat în clasele liceale. În clasele X-XII, în caremateria este prezentatã cronologic, tematic sau conformcurentelor literare, programa prevede lecþii de biografie,numite ºi introductive, ce fac parte din tipul lecþiilor decomunicare a cunoºtinþelor.

Scopul unei lecþii introductive este de a contura viupersonalitatea artisticã a unui scriitor proiectatã pefundalul epocii în care a trãit ºi a creat. Aceastã sarcinãdificilã cere profesorului o pregãtire serioasã, deoarecelecþia introductivã improvizatã se poate solda cu un eºec.La lecþii profesorul expune, urmãrind nu numai comu-nicarea de cunoºtinþe, dar ºi selectarea datelor necesareînþelegerii operei, precum ºi stimularea emoþiilor pozi-tive la elevi. De aceea, pregãtindu-se pentru o astfel delecþie, profesorul trebuie:

– sã aleagã din materialul bibliografic numai aceleelemente, care servesc la înþelegerea concepþieidespre viaþã a scriitorului ºi la o percepere maiclarã a operei studiate;

– sã gãseascã materialul adecvat ºi apt sã interesezeelevii, motivîndu-i pentru studierea limbii îngeneral;

– sã foloseascã cele mai semnificative ºi emoþio-nante citate, fie din opera scriitorului studiat, fiedin cea a scriitorilor sau criticilor literari;

– sã concretizeze reprezentãrile grafice pe care leva folosi (scheme sau diagrame, simboluri),necesare sistematizãrii materialului studiat.

În opinia aceluiaºi cercetãtor, în practica ºcolarã sepoate folosi un tabel cu doar 3 rubrici:

etapele vieþii scriitoruluioperele reprezentativeindicarea surselor din care profesorul extrage citate.

Pentru a eficientiza lecþiile introductive (biografiaunui scriitor), este bine sã se renunþe uneori la verificareatemei de acasã ºi sã se acorde 45 de min. predãrii,ultimele 5 min. fiind folosite pentru fixarea cunoº-tinþelor, aplicarea competenþelor formate.

În opinia cercetãtorului Vl. Pâslaru, datele biograficepot fi prezentate în mod diferit: sub formã de informaþiiscurte despre cele mai importante momente ale vieþii ºi

activitãþii scriitorului, de microportret literar sau micro-eseu despre creaþia scriitorului. Este bine sã se respectecîteva condiþii obligatorii: conþinutul informativ inte-resant, caracterul emoþional-afectiv al expunerii, accesi-bilitatea lexicalã ºi a stilului. Datele biografice vorconþine informaþii ºi teze despre locul creaþiei scriitoruluiîn contextul procesului literar naþional ºi universal,despre legãtura creaþiei sale cu folclorul, muzica, artaplasticã ºi alte genuri de artã.

La prezentarea vieþii ºi activitãþii scriitorilor, cercetã-torul A. Bantaº propune modelul „PÎLNIE”, care constãdin urmãtoarele repere:

INFORMAÞIE DE FOARTE MAREGENERALITATE

INFORMAÞII GENERALEAMÃNUNTE

ExempleExerciþii

(Comentarii)

„CLEPSIDRA” este un alt model de prezentarestructuratã a vieþii ºi activitãþii scriitorilor, superior princonþinut (propus de A. Bantaº), deoarece permite extin-derea asupra altor lucrãri ale aceluiaºi autor, altor autori,altor literaturi:

INFORMAÞIE DE FOARTE MAREGENERALITATE

INFORMAÞII GENERALEDATE SUPLIMENTARE

AMÃNUNTEExempleExerciþii

(Comentarii)ANALIZÃ

EXTINDERE(la alte opere etc.)EXTRAPOLARE

(la alþi autori, alte curente, alte literaturi, alte arte)

Aceste douã modele de prezentare a vieþii ºi activitãþiiscriitorilor, în bazã de repere, sînt binevenite ºi la orele deliteratura românã în clasele liceale din ºcolile alolingve.

Îndemnînd liceenii ºi studenþii sã prezinte inteligentºi succint biografiile scriitorilor, A. Bantaº le propunesã caracterizeze activitatea autorilor prin:

I. ETICHETE /INTRODUCERI GENERALE(30-40 de cuvinte).

II. CADRUL/FUNDALUL ISTORIC, SOCIAL ªIBIOGRAFIC:1. Perioada de viaþã.

Etapele vieþii Evenimentele social- Denumiri de lucrãri ale Volumele scrise sub Monografii sauscriitorului politice cu care a scriitorului influenþa evenimentelor studii critice despre

fost contemporan social-politice scriitor... ... ... ... ...

DOCENDO DISCIMUS


Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

55

2. Fundalul/cadrul istoric (condiþii social-poli-tice, evenimente literare ºi artistice etc.).

3. Fundalul biografic (obîrºie, familie, cadrugeografic, studii, prietenii literare, asocieripolitice sau literare, implicarea în eveni-mentele social-politice, cãlãtorii etc.).

4. Perioada activitãþii literare.5. Curent(e) de care a fost legat autorul.

III. ACTIVITATE LITERARÃ:1. Genuri practicate – a) predominante; b) minore.2. Specii practicate – a) predilecte/favorite;

b) secundare.IV. OPERE PRINCIPALE (eventual din diferite

genuri).V. APRECIERI GENERALE ªI EXTRAPOLÃRI:

1. Însemnãtatea ºi influenþa autorului (în vremealui, în vremurile noastre); popularitate (înepocã ºi astãzi – în România ºi în lume).

2. Opinii relevante ale criticilor ºi istoricilorliterari.

3. IMPRESII, OPINII, SENTIMENTE PER-SONALE.

Printre tehnicile de lucru cu textul nonliterar ceasigurã rezonanþe cu urme adînci în conºtiinþa elevilorsînt ºi: comentariul profesorului cu privire la biografiascriitorului; lecturi expresive ale operei; memoriile ceevocã chipul artistului-cetãþean; recitarea unor poeziiînchinate scriitorului; comunicãrile elevilor despreanumite secvenþe ale vieþii ºi activitãþii autorului, folosindcorespondenþa, pagini de jurnal intim, pasaje din opere,mãrturisirile contemporanilor, studii ºi monografii etc.

Majoritatea specialiºtilor în domeniu sînt de pãrerecã este binevenitã reprezentarea graficã (scheme-reper), prezentarea structuratã, în bazã de repere amateriei de studiu, pentru ca informaþia esenþialã sã poatãfi uºor memorizatã de cãtre elevi.

Susþinem ºi noi aceastã idee, avînd certitudinea celorexpuse ºi prin aplicarea în practicã a schemelor-reper, lucruce a favorizat memorarea informaþiei principale, expunereaei în cadrul orelor, activismul sporit al elevilor ºi, nu înultimã instanþã, dezvoltarea competenþelor de comunicareale elevilor la orele de literatura românã în ºcoala alolingvã.

În continuare propunem cîteva scheme-reper, pe carele-am utilizat în cadrul orelor de literatura românã înclasa a XII-a.

E cunoscut ca prozator, dra-maturg, eseist ºi publicistremarcabil.

Care estelocul denaºtere?

Se naºte la Bucureºti (rã-mîne orfan de mic copil).Învaþã la Liceul “Sf. Sava”,apoi la Liceul “Gh. Lazãr”din Bucureºti.

Se înscrie la Facultatea deFilozofie ºi Litere din Bucu-reºti. Paralel cu facultateaabsolveºte ªcoala de Ofiþericu gradul de sublocotenent.

Unde astudiat?

În ce domeniiale literaturii

s-a manifestat?

Îºi ia licenþa în filozofie.Devine suplinitor de limbaromânã.

Conduce ziarul “Banatul ro-mânesc”, înfiinþeazã ziarul“Þara”. Colaboreazã la revis-tele “Universul literar”, “Ce-tatea literarã”, “Vremea” º.a.

Ce piese ascris?

Scrie piesele: “Jocul iele-lor”, “Suflete tari” º.a.

Care sîntromanelereprezen-

tative?

Publicã romanele: “Ultimanoapte de dragoste, întîianoapte de rãzboi”, “Patul luiProcust”. În baza acestor ro-mane au fost realizate filmeartistice.

Este numit director al Teatru-lui Naþional din Bucureºti.Devine membru al Acade-miei Române.

Ce a realizatîn publi-cisticã?

Apare volumul de eseuri ºiarticole “Teze ºi antiteze”.

Ce premii aobþinut?

Premiul Naþional pentru li-teratura dramaticã româ-neascã.

Camil Petrescu(1894–1957)

În cedomeniu ºi-aluat licenþa?

La ce ziare ºireviste a

colaborat?

Cum i-afost

apreciatãactivitatea?

DOCENDO DISCIMUS


56

“Alexei Mateevici ar fi fost unmare poet dacã nu murea”, afir-ma G. Cãlinescu.

Alexei Mateevici(1888–1917)

Poseda limbile: greacã, latinã, francezã,slavonã, rusã ºi germanã. A absolvit Aca-demia Teologicã din Kiev. A predat greaca ºilatina la Seminarul Teologic din Chiºinãu.

A debutat ca publicist la 18 ani, înziarul “Basarabia”. Prima creaþieoriginalã este schiþa “Toamna”.

S-a manifestat ca publicist ºitraducãtor, prozator ºi folclorist,dar principala sa vocaþie a fostcea de poet.

În perioada studiilor face multelecturi: Eminescu, Alecsandri,Negruzzi, Caragiale, Puºkin,Tolstoi º.a.

Este înscris la ªcoala Teologicãdin Chiºinãu, ulterior la Semi-narul Teologic.

S-a nãscut în s. Cãinari, în fami-lia preotului Mihail Mateevici.

Dintre primele poezii pot fi re-marcate: “Cîntecul zorilor”,“Þãranii”, “Þara”, “Eu cînt”.

În 1915 este înrolat ca preotmilitar ºi ajunge pe frontul de laMãrãºeºti.

Culmea creaþiei sale este poezia“Limba noastrã”, pe care adeclamat-o în faþa pedagogilorde limba românã din Basarabia.

Înaripat de succesul poeziei“Limba noastrã”, în mai puþin de3 sãptãmîni, a scris zeci de ver-suri originale.

“ªi totuºi limba voastrã prin timp a strãbãtut;E dulce cum e mierea ºi-mi place s-o ascult.Prin ce miracol însã ºi cum a biruitAievea limba voastrã, pe drept rãmâi uimit!Din sacrul grai al gintei Italii n-au pãstrat –Nici Spania, nici Galii din cît le-a fost lãsat...”.

Zlatna sau despre Cumpãna dorului(fragment) de Martin Opitz1

2

3

4

5

11

10

9

8

76

Din 1992 scrie piese deteatru în francezã, care aufost montate în mari teat-re din Europa: la Paris,Stocholm, Cracovia, Mi-lano, Istanbul, Londra,Copenhaga, Bonn.“La Chiºinãu mi s-aumontat patru piese, m-ambãtut sã fiu jucat ºi aici”.

7

În Franþa a publicat peste15 piese. În România aufost montate peste 30 depiese ale autorului. De-vine unul dintre autoriicei mai jucaþi la Festivalulde Teatru de la Avignon.Printre învãþãtorii sãi înale dramaturgiei se nu-mãrã ºi Caragiale, Cehov,Urmuz, Lovinescu,Ionesco, Beckett...

Piese de teatru: “Angaja-re de clovn”, “Negustorulde timp”, “Istoria comu-nismului povestitã pentrubolnavii mintali”, “Caii lafereastrã”, “Ultimul Go-dot”, “Cum aº putea fi opasãre”, “Scrisori cãtrearbori ºi zãpezi” etc.Unele piese au fost traduseîn limbile maghiarã, polo-nezã, bulgarã, englezã.

S-a învrednicit de premiiacordate de: UniuneaScriitorilor din România,Academia Românã, Mi-nisterul Culturii din Ro-mânia, Societatea Auto-rilor ºi CompozitorilorDramatici din Franþa,Festivalul de Teatru de laAvignon - OFF.

8 9 10

Dupã 1989 devine autorul celmai jucat în România. La Timi-ºoara se organizeazã FestivalulMatei Viºniec cu zece din pie-sele sale. Este specificat ºi înmanualele ºcolare.

Între 1977-1987 scrie vreo ze-ce piese în douã ºi trei acte,vreo douãzeci de piese scurteºi astfel atrage atenþia ca tînãrdramaturg.Crede sincer în rolul rezis-tenþei culturale.

Locuieºte la Bucureºti, undeurmeazã studiile de filozofie ºiistorie. A fondat “Cenaclul deLuni”. A debutat cu poezie înrevista “Luceafãrul”.

6

4

2

În 1987 pleacã la Paris ca turistºi cere azil politic în Franþa.Lucreazã la BBC Londra timpde un an, apoi începe studiilede doctorat în Franþa. Obþinecetãþenia francezã, dar o pãs-treazã ºi pe cea românã.

Publicã volumele de poezii:“La noapte va ninge” (1980),“Oraºul cu un singur locuitor”(1982), “Înþeleptul la ora deceai” (1984), “Poeme ulteri-oare” (2001).

S-a nãscut la Rãdãuþi, Buco-vina. Aici îºi petrece copilãria.Tatãl era contabil, iar mamaînvãþãtoare. Din copilãrie i-arãmas o amintire de neuitat:spectacolul unui circ, care i-atrezit gustul pentru reprezen-taþia teatralã.

Matei Viºniec(n. 29.01.1956)

5

3

1

DOCENDO DISCIMUS


Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

57

S-a nãscut la Pîrscov, judeþul Buzãu.Fiu de þãrani înstãriþi.

A fãcut studii la liceul “Gh. Lazãr” dinBucureºti.Se înscrie la Facultatea de Litere, iardupã 2 ani se transferã la Facultatea deMedicinã.

Îºi ia doctoratul în medicinã. Practicãmedicina la þarã, apoi e medic militarla Bîrlad; începînd cu 1930 a redactatemisiunea radiofonicã sãptãmînalã“Ora satului”, oferind sfaturi medicale.

Totodatã scrie versuri ºi debuteazãeditorial cu “Poezii” (1916).

Ia premiul Academiei Române pentruvolumul “Din þara zimbrului ºi altepoezii”.

În anii „dictaturii proletariatului”,scriitorul-medic nu ºi-a pierdut verti-calitatea, avînd mult de suferit. A stat4 ani în penitenciarele comuniste.

A fost întemniþat în penitenciar lavîrsta de 74 de ani. Anii de puºcãriei-au agravat boala de care suferea.Avea T.B.C. vertebral.

Ne-a lãsat o operã literarã de marerafinament artistic.Volumele de poezie: “Poeme cu în-geri”, “Urcuº”, “Întrezãriri”.

În prozã (postum): “Capul de zimbru”,“Ultimul Berevoi” (povestiri); “Zaheiorbul” (roman); Piese de teatru:“Duhul pãmîntului”, “Strãina” º.a.

Aprecieri: Premiul de Poezie pentruvolumul “Poeme cu îngeri”; volumulde poezii “Destin” a fost elogiat decritica literarã; Premiul TeatruluiNaþional pentru piesa “Umbra”,Premiul Naþional de Poezie (1941).

Vasile Voiculescu(1884–1963)

1

2

3

4

5 10

9

8

7

6

REPERE BIBLIOGRAFICE:1. Alexandrescu, E.; Gavrilã, D., Literatura românã în analize ºi sinteze, Asociaþia Obºteascã PRINCEPS,

Chiºinãu, 2001.2. Bantaº A. º.a., Engleza pentru admitere, Editura Teora, Bucureºti, 1996.3. Bontaº, I., Pedagogie, Editura ALL, Bucureºti, 1996.4. Chiosa, C., Metodica predãrii limbii ºi literaturii române, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1964.5. Cristea, S., Dicþionar de pedagogie, Grupul editorial Litera, Chiºinãu – Bucureºti, 2000.6. Cucoº, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaºi, 1998.7. Curriculum Naþional, Programe pentru învãþãmîntul liceal, Limbã ºi comunicare, Editura Cartier,

Chiºinãu, 1999.8. Enciclopedie ºcolarã, coordonator I. C. Tãnase, Editura Cartea ªcolii 2000, Bucureºti, 1998.9. Ghoia, V. º.a., Metodica predãrii limbii ºi literaturii române, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti,

1995.10. Lãudat, I., Metodica predãrii limbii ºi literaturii române, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1973.11. Literatura românã, Dicþionar-antologie de istorie ºi teorie literarã. Autorul proiectului ºi coordonator – Iurie

Colesnic, Editura Museum, Chiºinãu, 2001.12. Pâslaru, Vl., Educaþia literar-artisticã a elevilor, Editura Lumina, Chiºinãu, 1997.

DOCENDO DISCIMUS


58

INTERNATIONAL

Reading Association

Rubricã realizatã cu sprijinul Asociaþiei Internaþionale pentru Lecturã


Diagrama Venn – noþiune matematicã

Dacã reprezentãm grafic mulþimile prin linii curbeînchise, imaginîndu-ne elementele mulþimilor dreptpuncte aflate în interiorul acestor linii (punctele pot fiomise pe desen), obþinem o modalitate de redare a mulþi-milor ºi a relaþiilor dintre ele numitã Diagrama Venn.

Tabelul alãturat etaleazã tipurile Diagramei Venn înfuncþie de relaþiile dintre mulþimile A ºi B.

Galina CHIRILOV

Liceul “Liviu Deleanu”, mun. Chiºinãu

Diagrama Venn. La intersecþiamatematicii cu didactica

Ludmila URSU

Universitatea Pedagogicã de Stat “Ion Creangã”

Nr. Diagrama Venn Relaþia dintre mulþimilecrt. A ºi B

1. Mulþimile A ºi B sîntdisjuncte (intersecþia loreste o mulþime vidã):A ∩ B = ∅.

2. Mulþimile A ºi B sîntegale:A = B.

3. Mulþimile A ºi B seintersecteazã (intersecþialor este o mulþimenevidã):A ∩ B = C, C = ∅.

4. Mulþimea B estesubmulþimea mulþimii A:B ⊂ A.

Mulþimea A estesubmulþimea mulþimii B:A ⊂ B.

A B

A=B

B

A

B

A

A B

C

Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

59

Diagrama Venn – tehnicã de instruireLucrul cu Diagrama Venn faciliteazã înþelegerea

relaþiilor dintre douã (sau mai multe) noþiuni, permiteierarhizarea unor termeni sub raportul gen–specie,evidenþiazã ideile contrastante ºi cele comune într-oproblemã, constituind un suport iconic valoros pentruperceperea noþiunilor ºi ideilor abstracte.

Exersarea sarcinilor ce implicã Diagrama Vennfaciliteazã:

– concentrarea atenþiei subiectului;– eficientizarea rezolvãrii de probleme;– formarea spiritului de analizã sistematicã;– generalizarea soluþiei gãsite;– transferarea soluþiei la o altã problemã înruditã.Asemenea sarcini antreneazã într-un grad foarte înalt

procesele cognitive. Procesele senzoriale intrã în acþiuneo datã cu perceperea selectivã a diagramei, prin care sefixeazã vizual ºi mintal elementele unei probleme ºirelaþiile dintre ele.

Diagrama Venn reprezintã un procedeu euristicpropriu-zis, sugerînd direcþii posibile de rezolvare,orientînd cunoºtinþele ºi dirijînd cãutãrile. Sprijinulpe imagine, mai ales pînã la vîrsta de 16 ani, este onecesitate impetuoasã a gîndirii. “Imaginea devine unsimbol pentru subiect, a cãrui percepþie sau repre-zentare îi permite sã evoce operaþiile de rezolvare aproblemei” (1).

Memoria se implicã în reactualizarea promptã ºioportunã a definiþiilor ºi proprietãþilor noþiunilor com-portate în problemã. Memoria influenþeazã rapiditateagãsirii informaþiei necesare pentru rezolvarea acesteia.

În cadrul soluþionãrii problemelor ilustrate prinDiagrama Venn alterneazã convergenþa gîndirii (capaci-tatea de acþiune prin toate strategiile unidimensionale)cu divergenþa (capacitatea gîndirii de a acþiona în maimulte sensuri spre a gãsi rãspunsul cãutat).

Toate procesele psihice antrenate, stimulate de unlimbaj corect, de o atenþie dezvoltatã ºi de experienþaanterioarã a rezolvitorului, determinã formarea capacitã-þilor intelectuale specifice disciplinei.

Propunem în continuare cîteva exemple de sarcinididactice la lecþiile de matematicã în ciclurile primar,gimnazial ºi liceal, în care utilizãm Diagrama Venn.

Exemplul 1. Elemente de geometrie (cl. a IV-a)

A BC

I II

Cercul includeromburi.

dreptunghiuri.I

II

Scrie pe fiecare linie rezervatã litera corespunzãtoaredomeniului în care trebuie plasatã figura:

______________________;

______________________;

______________________.

Exemplu 2. Compararea ºi ordonarea numerelornaturale (cl. III-IV)

A BC

I II

Cerculinclude toate

numerelenaturale

mai maridecît 10.I

II mai micidecît 100.

Noteazã pe fiecare linie rezervatã litera corespunzã-toare domeniului în care trebuie plasat numãrul:

500 __________________________ ; 2 __________________________ ;100 __________________________ ; 10 __________________________ ; 50 __________________________ .

Exemplul 3. Geometrie (cl. a VI-a)

Scrie pe fiecare linie rezervatã numãrul diagrameipotrivite:

a) A – mulþimea tuturor paralelogramelor;B – mulþimea tuturor dreptunghiurilor.

b) A – mulþimea tuturor triunghiurilorechilaterale;B – mulþimea tuturor triunghiurilorobtuzunghice;

A B A B

A=B

1. 2.

3.

B

A B

A

4. 5.

_____

_____


DIAGRAMA VENN. LA INTERSECÞIA MATEMATICII CU DIDACTICA

60

c) A – mulþimea tuturor triunghiurilordreptunghice;B – mulþimea tuturor triunghiurilorobtuzunghice;

d) A – mulþimea tuturor triunghiurilorascuþitunghice;B – mulþimea tuturor triunghiurilorisoscele;

e) A – mulþimea tuturor dreptunghiurilorcu douã laturi consecutive de lungimiegale;B – mulþimea tuturor romburilor cuunghi drept.

Exemplul 4. Funcþii injective, surjective, bijective(cl. a X-a)

Cercul includefuncþii

injective.I

II surjective.

I II

A BD

_____

_____

_____

1) Înscrie pe fiecare linie rezervatã litera corespun-zãtoare domeniului în care trebuie plasatã funcþia:

2) Cum poþi caracteriza funcþiile plasate în dome-niul D?_____________________________________

Propunem în continuare cîteva modele de fiºe pentrulucrul diferenþiat în echipe eterogene la tema “Multipliinumerelor naturale” (cl. a V-a).

Fiºã de reînvãþare/recuperare

1) Ce multipli ai lui 3 gãseºti în diagramã?_____________________________________

2) Ce multipli ai lui 4 gãseºti în diagramã?_____________________________________

3) Ce multipli comuni pentru 3 ºi 4 gãseºti îndiagramã?_____________________________________

A B

Multiplii lui 4

Multiplii lui 3 Domeniul C includemultiplii comunipentru 3 ºi 4

12 2436 48

3 96

21 27

33

18

45

C

30

84

20 28

16

32

4044

4) În ce domeniu al diagramei (A, B sau C) trebuieplasate numerele:

63 _________________; 72 ________________;57 _________________; 84 ________________;64 _________________; 66 ________________;90 _________________; 81 ________________.

5) Scrie în fiecare domeniu al diagramei de mai joscîte douã numere potrivite, ºtiind cã cercul Iinclude acei multipli ai lui 5 care nu întrec 70,iar cercul II include acei multipli ai lui 7 care nuîntrec 70.

I II



Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

61

III

III

A D B

FG

EC

20

8

16

24 12

4

I

18

612

24

II

16

8

24

III

Fiºã de antrenare

Cercul I include Cercul II include Cercul III includecîþiva multipli cîþiva multipli cîþiva multipliai lui 4. ai lui 6. ai lui 8.

1) Aranjeazã numerele incluse în cercurile de mai susîn diagramele ce urmeazã, astfel încît un numãr sãfie scris doar o singurã datã în aceeaºi diagramã.

I II

II

I

III

II III

2) Utilizeazã diagramele completate ºi rãspunde laurmãtoarele întrebãri:• Ce multipli comuni pentru 4 ºi 6 ai gãsit în

diagramã?___________________________• Ce multipli comuni pentru 6 ºi 8 ai gãsit în

diagramã?___________________________• Ce multipli comuni pentru 4, 6 ºi 8 ai gãsit în

diagramã?___________________________• Care este CMMMC [4, 6]?______________• Care este CMMMC [6,8]?______________• Care este CMMMC [4, 6, 8]?____________

3) Diagrama de mai jos reprezintã mulþimile tutu-ror multiplilor numerelor 4 (cercul I), 6 (cerculII) ºi 8 (cercul III).

Scrie pe fiecare linie rezervatã litera corespunzã-toare domeniului în care trebuie plasat numãrul:

36 _____; 48 _____; 64 ________; 60 _____; 92 _____; 120 ________;136 _____; 186 _____; 252 ________.

Multipliinumãrului

sînt incluºiîn cercul

5

10

9

3II.

III.

IV.

I.

Fiºã de dezvoltare

1) Scrie pe fiecare linie rezervatã litera corespunzã-toare domeniului în care trebuie plasat numãrul:

6 ______; 9 _____; 12 _____; 18 _____;25 ______; 30 _____; 60 _____; 75 _____;80 ______; 135 _____; 145 _____; 180 _____.

cercul includemultiplii lui

8.

2.

3.

9.

II

III

IV

I

I

III

II

IV

A BE

DHC

G FM

Multipli comuni pentru 3 ºi 5 _______________;Multipli comuni pentru 5 ºi 10 ______________;Multipli comuni pentru 3, 5 ºi 10 ____________;Multipli comuni pentru 3, 5, 9 ºi 10 __________.

2) Poþi plasa vreun numãr în domeniul C?Dacã da, exemplificã:________________________Dacã nu, argumenteazã: _____________________

3) Presupunem cã în diagrama iniþialã:

Scrie pe linia rezervatã mai jos literele corespun-zãtoare domeniilor care nu vor conþine numere.

________________________________________



62

Valentina TOFAN

Liceul Teoretic “Vasile Alecsandri”,s. Mãrculeºti, r. Floreºti

Obiectivele curriculare la limba ºi literatura românãsînt construite pe imperativele interpretãrii textelor dinperspectivã semioticã ºi hermeneuticã. Acest dezideratreprezintã nu doar o necesitate a educaþiei modernepentru deschidere, democraþie, toleranþã, ci ºi o caracte-risticã intrinsecã textului literar-artistic, care se constituieºi se realizeazã doar prin multiple semnificaþii, ambi-guitãþi, simboluri literale ºi imagistice.

Acelaºi curriculum se referã ºi la personalitateaprofesorului care urmeazã sã-ºi reconsidere atît viziunileasupra literaturii cît ºi modalitãþile de realizare a demer-sului didactic, sã renunþe “la lumea schemelor ºi aexplicaþiilor clare” ce sînt “mai totdeauna foarte simpli-ficate, inexacte ºi superficiale” (A. Marino, p. 67). Undemers construit în baza reperelor curriculare îi solicitãprofesorului “reactualizarea în permanenþã, în scop di-dactic, a patrimoniului clasic” (P. Cornea, p. 252).

Preceptele curriculare amintite sînt obligatorii pentrurealizarea obiectivelor educaþiei literar-artistice, implicitestetice, prin intermediul cãreia se produce ºi educaþiamoralã, conceptul filozofic al acesteia fiind “o teorie arelaþiilor cu celãlalt ºi cu sine, respectiv un model de

Educaþia axiologicã lalecþiile de literatura românã

organizare a raporturilor omului cu lumea ºi cu propriapersoanã” (S. Cristea, p. 116). Or, primul pas spre schim-barea, adicã formarea unei persoane, este cunoaºterea desine, autoevaluarea calitãþilor ºi a neajunsurilor, raportatela realitate, estimarea relaþiilor cu ceilalþi membri aisocietãþii. “Posibilitatea înrîuririi spiritului prin artã esteasiguratã de faptul cã emoþia esteticã… constituie oangajare integralã a personalitãþii ca rãspuns la sistemulde valori existent în opera perceputã. Educaþia multila-teralã prin artã rãmîne posibilã cît timp procesul pleacãde la potenþialul formativ, etic, ideatic al operei de artã,valorificîndu-le în perspectiva esteticã” (L. Culda, p. 92).

În aceastã ordine de idei meritã a fi menþionateprerogativele educaþiei prin intermediul artei, fixate îndocumentele celei de-a treia reforme ºcolare din Japoniaºi care vizeazã parametrii instruirii pentru secolul XXI:

– educarea unor oameni liberi, descãtuºaþi spiritual,capabili de raþionamente ºi aprecieri indepen-dente, rãspunzãtori pentru faptele lor;

– formarea unor conºtiinþe cetãþeneºti bazate peînþelegerea propriei responsabilitãþi în faþa socie-tãþii moderne;

– educarea unor oameni cu vederi largi, care seîngrijesc de pãstrarea propriei identitãþi culturaleºi, în acelaºi timp, respectã specificul altor culturi.

Dupã cum vedem, obiectivele enunþate sînt structu-rate pe valorile general umane fundamentale: Uma-nismul, Dreptatea, Binele, Frumosul, Responsabilitatea,Libertatea, Patriotismul, Toleranþa, adicã pe domeniulatitudinal. Anume în acest cadru le vor fi cultivate tine-rilor gînduri, opinii, viziuni. Futurologul american AlvinToffler menþiona starea nesatisfãcãtoare a educaþiei la

Dupã cum se vede din exemplele prezentate, esenþaabordãrii unui conþinut de învãþare în cheia tehniciiDiagrama Venn rezidã în dezvãluirea integralitãþii unuifenomen prin compararea elementelor componente saua dimensiunilor comportate. Subiecþii exploreazã conþi-nutul învãþãrii emiþînd idei substanþiale, argumen-tîndu-le, exprimînd puncte de vedere relevante. Totodatã,elevii sînt puºi în situaþia de a utiliza un limbaj adecvatsub diverse forme (grafic, verbal), o terminologiecentratã pe fenomenul cercetat, favorizînd, astfel, ºicapacitãþile de sintezã.

Tehnica Diagrama Venn are o scarã largã de aplicarela orice etapã a lecþiei (evocare-realizarea sensului-reflecþie), la orice tip de lecþie (de predare/învãþare, deconsolidare, de recapitulare, de evaluare), în cadrultuturor modurilor de organizare a clasei (frontal, indi-

vidual, în grup); poate fi combinatã ºi armonizatã cu altetehnici interactive sau metode tradiþionale de predare, înscopul diversificãrii ºi optimizãrii continue a sfereistrategice, eficientizãrii procesului didactic.

REPERE BIBLIOGRAFICE:1. Aebli, H., Didactica psihologicã, Editura

Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1981.2. Cîrjan, F., Strategii euristice în didactica mate-

maticii, Editura “Paralela 45”, Craiova, 1999.3. Teacher’s Edition. Level 8. Houghton Mifflin.

Mathematics, Boston, 1989.4. Temple, Ch.; Steele, J.L.; Meredith, K.S., Strate-

gii de dezvoltare a gîndirii critice. Ghidul II//Supliment al revistei “Didactica Pro …”, nr. 2,Chiºinãu, 2002.



Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

63

acest capitol: “Elevii sînt rareori încurajaþi sã analizezepropriile lor valori, precum ºi pe cele ale profesorilor ºicolegilor. Milioane de tineri trec prin ºcoalã fãrã a fiobligaþi mãcar o datã sã caute contradicþiile din propriullor sistem de valori, sã examineze în profunzime obiecti-vele propriei vieþi” (A. Toffler, p. 405).

Literatura, în calitate de disciplinã ºcolarã, trebuie sãdevinã cãlãuza tinerilor pe itinerarul valorilor funda-mentale ale umanitãþii. Obiectivul general al educaþieiliterare fiind formarea cititorului prin cunoaºtereaapropriatã a unor opere de valoare, include în modimanent urmãtoarele componente:

– aprecierea personalã a operei literare;– exprimarea în mod sincer ºi deschis a gîndurilor

ºi sentimentelor generate de textul artistic;– crearea ºi exprimarea unei atitudini proprii faþã

de cele citite;– enunþarea propriilor convingeri în raport cu cele

citite;– aprecierea criticã a valorilor literare studiate.Aceste componente le regãsim în Curriculumul

Naþional, la capitolul Obiective-cadru ale studiuluiliteraturii române în liceu, ºi anume:

– dezvoltarea gîndirii critice;– formarea ºi dezvoltarea conºtiinþei de sine;– conºtientizarea identitãþii naþionale;– crearea ºi cultivarea necesitãþii interioare de

deschidere spre alte culturi.Obiectivele de mai sus indicã asupra faptului cã

studierea literaturii în ºcoalã (ºi nu numai a literaturii!)se realizeazã prin cunoaºterea eu-lui celui educat ºi, prinacest intermediu, a realitãþilor sociale, istorice, filozoficeetc. Respectiva disciplinã are sarcina sã soluþionezeproblema privind constituþia emotivã ºi atitudinal-moralã a personalitãþii. Emiterea unor judecãþi devaloare, extrapolate de la realitãþile estetice la cele alevieþii, indicã asupra formãrii unor viziuni, concepte,convingeri care, la rîndul lor, demonstreazã producereaschimbãrii, adicã a educaþiei.

În acest scop, demersul educativ actual se construieºtepe metode care solicitã implicarea activã, volitivã asubiectului instruirii. În cele ce urmeazã ne vom referi lautilizarea tehnicii Agenda cu notiþe paralele, la capitolul“Sintaxa personajelor în romanul “Ion” de Liviu Rebrea-nu”, pentru a releva esenþele artistice, ideologice ºi edu-cative ale lucrãrii, cãci, dupã cum se ºtie, caracterizareapersonajelor constituie etapa principalã în cadrul analizeioperelor epice. Personajele transmit ideile ”însufleþite” ale

autorului. De aceea, anume la aceastã etapã, profesorulare posibilitatea de a explora multiplele valenþe ale textuluiartistic, punînd accentele corespunzãtor obiectivelor deinstruire preconizate. Personajul literar reprezintã un punctde convergenþã esteticã a tuturor componentelor textuluiartistic (subiect, motiv, temã, mesaj), astfel încît sintezeleobþinute în urma caracterizãrii oferã posibilitatea verifi-cãrii coerenþei de interpretare a operei.

Componenta “Sintaxa personajelor în romanul“Ion”” a fost structuratã pe urmãtoarele repere cognitive,afective ºi formative:

– relevarea dimensiunii social-istorice a romanului;– stabilirea legãturii acestei dimensiuni cu realitatea;– motivarea necesitãþii studierii operei;– detectarea trãsãturilor de caracter (implicit comu-

ne) ale personajelor principale;– reconstituirea, în baza acestor trãsãturi, a valo-

rilor fundamentale pentru care pledeazã perso-najele;

– interiorizarea în mod argumentat a valorilorrespective;

– re-crearea operei literare cu accente pe valorileaderente.

Abordarea aspectelor relevate mai sus permiteelucidarea unor semnificaþii afective ºi ideologice,inducînd la nivelul axiologic, care constituie criteriulesenþial de apreciere nu numai a unei opere de artã, ci ºia vieþii însãºi, pentru care sînt pregãtiþi tinerii din ºcolilenoastre. Ajungem astfel la “problema esenþialã a refor-mei învãþãmîntului, care este aceea a resurselor uma-ne…, efortul cel mai greu, dar ºi cel mai important îneducaþia umanistã ºi democraticã, urmãrind formareacapacitãþii de a evalua dupã criterii valorice, fãrã aimpune seturi de valori” (G. Bunescu, p. 32).

Realizarea obiectivelor formative ale educaþiei presu-pune utilizarea în procesul instruirii a metodelor caresolicitã gîndirea ºi creativitatea. Folosirea tehnicii Agendacu notiþe paralele este oportunã la caracterizarea perso-najelor romanului “Ion” de Liviu Rebreanu nu numai dincauza cã acesta reprezintã o operã de proporþii, ci ºi pentrufaptul cã permite elucidarea didacticã a complexitãþiiproblematicii abordate. Altfel spus, “profesorul utilizeazão asemenea tehnicã de lucru atunci cînd îºi doreºtepersonalizarea lecturii, adicã aplicarea, sinteza, evaluarea– dincolo de înþelegere ºi analizã.” (“Strategii de dez-voltare a gîndirii critice la diverse discipline”, p. 14).Prezentãm mai jos sinteza acestei tehnici, care reflectã cupregnanþã esenþa personajelor Ion ºi Titu.

IONFeciorul Glanetaºului era mai deºteptdecît toþi flãcãii din Pripas. Cînd aumblat la ºcoala din sat a fost cel maiiubit elev al învãþãtorului Herdelea.

TITUToatã casa jura cã tînãr mai deºtept cadînsul nu se pomeneºte în împrejurimi. Dealtfel la ºcoalã învãþa biniºor (…dintre toþifeciorii satului, domniºorul cu Ion e maiprieten…).

COMENTARIIInteligenþa – calitate comunã,care le determinã prietenia.


EDUCAÞIA AXIOLOGICÃ LA LECÞIILE DE LITERATURA ROMÂNÃ

64

Cîteodatã îi venea sã izbucneascã, sã stri-ge în gura mare cã ºi-a împlinit gîndul, cãacum poate avea ºi el pãmînt, numai sãvrea dînsul, cãci toate de voinþa lui atîrnã.

Gîndurile însã îl frãmîntau mereu…Toatã isteþimea lui nu plãteºte o ceapãdegeratã dacã n-are ºi el pãmînt, mult,mult…

Simþea o plãcere atît de mare vãzîn-du-ºi pãmîntul, încît îi venea sã cadã îngenunchi ºi sa-l îmbrãþiºeze. I se pãreamai frumos pentru cã era al lui. Toatãfiinþa lui ardea de dorul de a avea pã-mînt mult, cît mai mult. Dragostea nuajunge în viaþã…Dragostea e numaiadaosul. Altceva trebuie sã fie temelia.

– Florico, ascultã, sã ºtii cã te iau denevastã mãcar de-ar fi orice.

Îl pãtrunse un fior de groazã, cãci înminte îi rãsãri îndatã gîndul cã toatãtruda lui a fost zadarnicã, de vreme cea rãmas tot fãrã pãmînt…Se aºezã peprispã cotropit deodatã de mînie, defricã, de nedumerire, de deznãdejde.

Auzise ºi el ceva din toate acestea.I-au intrat pe o ureche ºi i-au ieºit pecealaltã. I se pãreau fleacuri faþã decele ce se dospeau acum în sufletullui.

Cînd crede omul cã a nimerit maibine, atunci ia seama cã-i tot de undea pornit…Mã muncesc ºi mã cãznescºi nu ºtiu ce sã fac, cum sã fac?

Ion se gîndi deodatã: ”Adicã ce-ar fioare dacã aº lua pe Florica ºi am fugiamîndoi în lume sã scap de urîþeniaasta. Dar tot atît de repede îi venirãîn minte pãmînturile ºi adãugã în sinecu dispreþ: ºi sã rãmîn tot ca-lic…pentru o muiere. Apoi sã nu mãtrãsneascã Dumnezeu din senin”.

Aº, norocul meu sînt eu însumi!

Toate planurile ºi hotãrîrile lui nu fac doibani dacã rãmîn neîmplinite.

Numai o pasiune puternicã, unicã, nez-druncinatã dã preþul adevãrat al vieþii.Numai ei (þãranii) ºtiu sã se jertfeascãpentru pãmînt, cãci numai ei simt cã pã-mîntul e temelia.

Totuºi pe Roza Lang n-o uita ºi se gîndeacum ar putea-o aºeza în cadrul vieþii luinoi.

Îºi dãdea seama cã trebuie sã aibã o þintãhotãrîtoare în viaþã ºi se îngrozea neputînddescoperi nici un sprijin în jurul lui. Seuita în urmã ºi nu vedea nimic, iar înaintealui se înfãþiºa acelaºi nimic rece ºi înfio-rãtor.

Pe urmã se ruºinã cã în asemenea clipemai poate sã se gîndeascã la Roza Lang.ªi-l cuprinse chiar sila de femeia care l-aorbit atîta vreme cu iubirea ei zvãpãiatã,abãtîndu-l din calea lui.

În minte îi încolþea din ce în ce mai desîntrebarea: Cine sînt eu? De ce trãiesc?

Dupã întrevederea cu preotul român, Tituse simþea alt om, mai luminat, mai curat.Se gîndi mult la viaþa lui de pînã atunci ºio gãsi stearpã ºi ruºinoasã. Parcã umblaseprin lume cu ochii închiºi, de nu vãzusenimic. Ce folos cã mîzgãlise poezii, cîndsufletul lui fusese înþelenit de nesimþire?

Conºtientizeazã faptul cã doarde ei înºiºi depinde viitorul lor.

Conºtientizeazã dorinþele de aobþine pãmînt ºi de a-ºi realizascopul.

Pãmîntul este valoarea supre-mã pentru care luptã ambelepersonaje. Pentru Ion pãmîntulreprezintã o proprietate carei-ar conferi identitate în ierarhiasocialã. Ion simte, iar Titu înþe-lege acest lucru.

Atît Ion cît ºi Titu înþeleg cãpentru realizarea deplinã a per-sonalitãþii este necesarã ºi îm-plinirea spiritualã, fie prin iu-bire (Roza, Florica, nume cusemnificaþie de frumuseþe), fieprin dragostea pentru artã (Titueste poet, Ion iubeºte cãrþile).

Survenirea unui punct critic,întrevederea unui posibil eºecîn devenirea lor îi înspãimîntã,deoarece le-ar anihila, anulapersonalitatea.

Fragmentul indicã preocupareatotalã a personajelor pentruscopul principal al vieþii lor.

Analizeazã propria situaþie,meditînd asupra condiþiei lorexistenþiale.

Resping alternativa unei exis-tenþe searbãde, optînd definitivpentru realizarea scopului pri-mordial al vieþii lor: regãsireaeu-lui (al lui Ion prin obþinereapãmîntului, al lui Titu prinUnirea Þãrii).



Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

65

Citatele au fost selectate în baza principiului omogenitãþii, permiþînd nu doar o interpretare coerentã a operei ºia mesajului pe care aceasta îl comportã, ci ºi relevarea intenþiei actului de creaþie ºi resorturile interioare ale romanului.

Efectul aplicãrii tehnicii s-a dezvãluit la etapa reflecþie, în cadrul cãreia elevii clasei a XII-a au elaborat un eseunestructurat pe una din temele: “Personaje alter ego în romanul “Ion”” sau “Personaje în cãutarea identitãþii (înbaza romanului “Ion” de Liviu Rebreanu)”.

***

Glasul pãmîntului pã-trundea nãvalnic însufletul flãcãului, ca ochemare, copleºindu-l.

Îºi zugrãvea în minte chinurile ce le va îndura vitejeºtepentru poporul lui ºi deseori se visa în fundul uneitemniþe, legat în lanþuri ºi totuºi fericit în inimã,simþindu-se martir care prin jertfa sa trebuie sã zmulgãizbînda tuturor…ªi închipuirile acestea îi umpleaufiinþa de plãceri sufleteºti nebãnuite.

Întreaga lor fiinþã este domi-natã, acaparatã de scopul pecare-l urmãresc ºi care este deprovenienþã atît raþionalã cît ºiafectivã, transformîndu-se ast-fel într-o patimã arzãtoare.

Dragostea reprezintã fericirea totalã, armonia perfectã.O datã ce în suflet încolþeºte mugurul acestui sentiment, viaþanoastrã devine o luptã pentru atingerea scopului. Iubirea cepãtrunde în sufletul nostru aduce cu sine ºi dorinþa care,devenind pasiune, poate sã te rupã de realitate ºi sã te poar-te pe valurile vieþii în cãutarea realizãrii sociale ºi spirituale.

Un model de personaje pentru care dragostea aconstituit un imbold în cãutarea propriului eu ne prezintãLiviu Rebreanu în romanul “Ion”. Existenþa lui Ion ºiTitu a fost marcatã de douã ecouri: unul rãsunînd dinglasul pãmîntului, de la care porneºte Ion ºi spre caremerge Titu, iar celãlalt – din glasul iubirii, de la careporneºte Titu ºi unde încearcã sã ajungã Ion. Ei vor sãcontopeascã aceste douã chemãri pentru a-ºi construiidentitatea – esenþa existenþei lor.

Ion percepe problema identitãþii în chip plastic; pentruel existenþa înseamnã pãmînt, cît mai multe “locuri” pe caresã le poatã lucra. Titu abordeazã aceeaºi problemã din altunghi de vedere, prin realizarea spiritualã ºi naþionalã.

Ambele personaje doresc sã se realizeze în viaþãconsiderînd pãmîntul punctul de sprijin, “temelia” pe carese aºazã totul. Însã realitatea crudã pãtrunde în visurile lorpline de închipuiri “trandafirii” ºi atunci ei înþeleg cãnumai prin “temelie” omul nu se poate realiza. În alcã-tuinþa unei personalitãþi latura spiritualã este tot atît deimportantã ca ºi cea materialã. Aceste personaje îºiregãsesc identitatea doar parþial, de aceea în sufletul lorse declanºeazã cea de-a doua patimã, fãcîndu-i sã înþe-leagã cã realizarea spiritualã este împlinirea identitãþii lor.Ion, fiind un tip pasional, conºtientizeazã acest lucru, tindefãrã ezitãri sã-ºi regãseascã dragostea trecînd pesteimposibil ºi îºi pierde viaþa. Titu pricepe ºi el: cu jumãtãþide idealuri nu poþi lupta ºi nici nu poþi fi înþeles, chiar dacãexistã “temelia”, pe ea trebuie sã mai aºezi spiritul ca sãfii desãvîrºit. El încearcã sã ajungã la identitatea sa plecîndîn România. Astfel, soarta i-a statornicit aspiraþiile ºisperanþa, îndemnîndu-l sã-ºi urmeze calea.

ªi viaþa noastrã este o permanentã cãutare: încercãmsã gãsim în ea ceea ce exprimã esenþa existenþei noastre– identitatea, pe care o dorim pentru a fi desãvîrºiþi.

(Nina Cernei,“Douã personaje în cãutarea identitãþii”)

Dorinþa de a se manifesta în viaþã, de a ajungecineva, de a-ºi gãsi o identitate dirijeazã aceste personaje,cãlãuzindu-le pe cãrãrile anevoioase ale vieþii ºi demon-strîndu-ne cã fãrã identitate, individualitate, demnitateomul este un nimeni.

(Veronica Popovici,“Personaje alter ego în romanul “Ion”

de Liviu Rebreanu”)

O datã ce am pãºit în aceastã lume, ne pãtrundem deun dar dumnezeiesc ce se numeºte viaþã. Ea este valoareasupremã pentru fiecare om ºi, pentru a trãi fãrã regrete,trebiue sã realizãm zi de zi valorificarea propriului eu,fiindcã anume în sufletul nostru se ascunde secretul fericirii.

Titu ºi Ion sînt convinºi cã fãuritorii propriei vieþi sîntei înºiºi, ambii fiind preocupaþi de condiþia lor existen-þialã…Fiorul dragostei le atinge inimile, dar dragosteapentru pãmînt ºi þarã întrece în sufletele lor toatepasiunile. Fiind înzestraþi cu inteligenþã, calitate pe careConfucius o numea “virtutea fundamentalã a omuluisuperior”, dau dovadã de o mare putere de voinþã ºiambiþie pentru relizarea personalã, chiar dacã împre-jurãrile social-politice le sînt vitrege.

Titu ºi Ion sînt personaje deosebite în paginileliteraturii române, modele de voinþã ºi dorinþã de arealiza ceva în viaþã. Filozoful grec Tales spunea “nufapta e importantã, ci ideea de a realiza ceva”. Viaþareprezintã nu doar o formã de a trãi, ea constituie o eternãcãutare a propriului eu ºi dacã reuºeºti în acest sens tepoþi considera un om fericit.

(Lilia Cojocaru,“Douã personaje în cãutarea identitãþii”)

Nu fiecare are fericirea sã-ºi gãseascã rostul în viaþã.Pentru aceasta ai nevoie de calitãþi morale deosebite:hotãrîre, perseverenþã, fermitate. Dacã þi-ai gãsit rostul,poþi sã te consideri un om împlinit.

(Sabina Sprînceanã,“Douã personaje în cãutarea identitãþii”)

Orice operã de artã are menirea de a le cultivaoamenilor calitãþi morale deosebite. Ele reflectã atît de



66

bine realitatea, încît uneori ne putem regãsi în chipulvreunui personaj. Fiecare îºi poate gãsi un alter ego alsãu, adicã pe cineva care împãrtãºeºte aceleaºi senti-mente ºi aspiraþii. Literatura este un domeniu al frumo-sului care cuprinde probleme ºi viziuni esenþiale asupraexistenþei umane, o operã destul de cuprinzãtoare în acestsens fiind romanul “Ion “ de Liviu Rebreanu.

Subiectul romanului scoate în evidenþã douã chipuri depersonaje, doi tineri înzestraþi cu calitãþi deosebite, avîndaspiraþii nobile. Datoritã comuniunii spirituale ce sestabileºte între ei, am putea sã-i numim personaje alter ego.Ion reprezintã chipul tipic al þãranului fãrã pãmînt, darinteligent, calitate ce determinã prietenia sa cu Titu. Ambiþiaºi voinþa lor puternicã i-a îndemnat sã se încadreze într-oluptã perseverentã pentru atingerea scopului propus.Valoarea supremã pentru care ei luptã este pãmîntul,simbolizînd pentru ambii o viaþã fericitã ºi împlinitã. PentruIon pãmîntul este locul în care se regãseºte, reprezentîndpentru el totul: demnitatea ºi esenþa vieþii sale. Cãpãtîndpãmînt, Ion devine cineva, o pãrticicã a poporului ºi a þãriisale. Pentru Titu pãmîntul semnificã idealul întregirii þãrii.

(Ana Fetescu,“Personaje alter ego în romanul “Ion”

de Liviu Rebreanu”)

Fiecare om se naºte cu o identitate. Ea este dovadaexistenþei sale ca persoanã ce aparþine unui popor, unui stat.Nimic nu poate fi mai important pentru un om cu valorimorale ºi spirituale înalte decît identitatea, fiindcã printretoate celelalte semne, ea, unica, îþi adevereºte existenþa.

Titu ºi Ion, personajele principale din romanul “Ion”de Liviu Rebreanu, sînt doi tineri, care încearcã sã seafirme pe scena vieþii în condiþiile unui conflict naþionalºi social. Problema naþionalã a devenit pentru ei unapersonalã, deoarece de soluþionarea ei depinde realizareaºi identitatea acestor personaje. Ion gãseºte în pãmînt forþadin care sã renascã identitatea sa. Patima lui pentru pãmînte descrisã în roman cu deosebitã intensitate. Însã visul sãunu este realizat pe deplin fãrã dragostea Floricãi. Fireaambiþioasã ºi dorinþa enormã de realizare l-au determinatpe Ion sã se sacrifice în numele propriei vieþi. Titu îºi vedearealizarea identitãþii prin Unirea Þãrii. El înþelege cã o datãcu întregirea þãrii se va deschide drumul spre luminã nunumai pentru el, ci pentru toþi românii din Transilvania.Pentru Titu trecerea graniþei însemna “fericirea sa adevã-ratã”. Acest personaj reuºeºte sã ne demonstreze cã “nuexistã nimic mai dulce decît Patria” ºi cã anume ea îþimarcheazã existenþa în toate aspectele ei.

(Elena Þurcanu,“Douã personaje în cãutarea identitãþii”)

“Fiecare clipã de cãutare este o clipã de regãsire”.Paulo Coelho

Oamenii din toate timpurile au tins sã cunoascã viaþa.Unii au emis teorii despre sensul ºi valoarea ei, alþii au

trãit-o fãrã sã-i dea vreo explicaþie. Totuºi, dacã stãm sãreflectãm despre viaþã, despre importanþa ei, ceea ce neapare imediat în gînd sîntem noi înºine. Fiecare segîndeºte întîi la sine, la condiþia sa. Dar cine s-a gînditvreodatã din ce este alcãtuitã viaþa unui om?

Cineva a spus cã viaþa noastrã ar reprezenta tangenþela nenumãrate romane. În oricare dintre ele ne-am putearegãsi. Dupã lectura romanului “Ion” de Liviu Rebreanuam rãmas total surprinsã, descoperind în fiecare capitol,ca într-o oglindã, cîte o secvenþã a vieþii noastre. Perso-najele principale Titu ºi Ion sînt niºte prototipuri, al cãrordestin e conturat cu atîta forþã realistã, încît fiecare mo-ment descris în roman ne duce cu gîndul la proprianoastrã existenþã. Poate cã nu în zadar intuim acest lucru,deoarece printre problemele cele mai importante abor-date în roman este cea existenþialã, iar personajele Tituºi Ion reprezintã un singur ego, ce-ºi cautã o determinarea propriei vieþi. Semnificativã în acest sens este reflecþialui Titu, care se întreabã: “Cine sînt eu? Ce vreau de laviaþã?”. Astfel de întrebãri existenþiale îl frãmîntã ºi peIon, care-ºi vedea realizarea prin pãmînt, cãci fãrã acestaar fi un “nimeni”. De fapt, pãmîntul constituie valoareasupremã, pentru care personajele se angajeazã într-oluptã perseverentã. În viziunea lor, acesta înseamnã unpunct de sprijin, o “temelie” pe care se poate construi oviaþã fericitã. El reprezintã Þara, izvorul libertãþii ºi aldreptãþii naþionale, dar ºi demnitatea umanã, identitatea,cãci ce este un om fãrã pãmînt, fãrã Þarã?

Astfel, printr-un studiu al prioritãþilor personajelorTitu ºi Ion, am putea afirma cã viaþa unui om este viaþaîntregii omeniri, iar istoria unui sat este istoria oricãruiloc de pe pãmînt, fiindcã orice am cãuta, ne cãutãm,în primul rînd, pe noi înºine ºi în aceastã cãutare evorba doar de viaþa noastrã, de opþiunile ºi semneledestinului nostru. Viaþa este una pentru toþi, dar sensulei este un aforism. Depinde de noi cum îl putemdescifra.

(Diana Musteaþã,“Douã personaje în cãutarea identitãþii”)

REPERE BIBLIOGRAFICE:1. Bunescu, G., Valorile ºi reformele învãþãmîntului

românesc//Revista de pedagogie, nr. 1-2, I993.2. Cornea, P., Introducere în teoria lecturii,

Bucureºti, I988.3. Cristea, S., Dicþionar de pedagogie, Chiºinãu, 2000.4. Culda, L., Omul, valorile ºi societatea, Bucureºti,

I982.5. Marino, A., Introducere în critica literarã,

Bucureºti, I968.6. Temple, Ch.; Steele, J.L.; Meredith, K.S., Strate-

gii de dezvoltare a gîndirii critice, Chiºinãu, 2003.7. Toffler, A., ªocul viitorului, Bucureºti, I973.8. Curriculum de liceu. Limbã ºi comunicare,

Chiºinãu, I999.



Clubul profesorilor de limba ºi literatura românã1 Prozodia ºi figurile fonetice 26 martie Tatiana Cartaleanu

16.00 – 18.00 Olga Cosovan2 Predarea biografiei: cînd, cît, cum? 23 aprilie Tatiana Cartaleanu

16.00 – 18.00 Olga Cosovan3 Evaluarea competenþelor de comunicare oralã 21 mai Tatiana Cartaleanu

16.00 – 18.00 Olga CosovanClubul Dezvoltarea gîndirii critice

1 O decizie bunã – un pas spre succes 5 martie Lia Sclifos15.00 – 17.00

2 Conflicte posibile în procesul educaþional 12 martie Lia Sclifos15.00 – 17.00

3 Impactul icebreaking-ului asupra eficienþei demersului didactic 19 martie Tatiana Cartaleanu15.00 – 17.00 Olga Cosovan

4 Tehnici de dezvoltare a creativitãþii 2 aprilie Nicolae Creþu15.00 – 17.00

5 Tehnici de dezvoltare a Gîndirii Critice. Dosar de presã 23 aprilie Lia Sclifos15.00 – 17.00

6 Cadrul ERR: variaþiuni 30 aprilie Tatiana Cartaleanu15.00 – 17.00 Olga Cosovan

7 ªapte legi în învãþarea eficientã 7 mai Lia Sclifos15.00 – 17.00

8 Atelierul de lecturã ca parte a demersului educaþional 28 mai Tatiana Cartaleanu15.00 – 17.00 Olga Cosovan

9 Invãþarea prin colaborare: premise, riscuri ºi rezultate 11 iunie Tatiana Cartaleanu15.00 – 17.00 Olga Cosovan

10 Atingerea obiectivelor curriculare prin strategiile DGC 25 iunie Tatiana Cartaleanu15.00 – 17.00 Olga Cosovan

Clubul managerilor ºcolari1 Specificul activitãþii instituþiei în condiþii de descentralizare. 5 martie Oleg Bursuc

Cãutare de fonduri 15.00 – 17.002 Specificul activitãþii instituþiei în condiþii de descentralizare. 12 martie Oleg Bursuc

Cooperare între instituþii 15.00 – 17.003 Specificul activitãþii instituþiei în condiþii de descentralizare. 19 martie Oleg Bursuc

Scriere de proiecte 15.00 – 17.004 Specificul activitãþii instituþiei în condiþii de descentralizare. 26 martie Oleg Bursuc

Managementul Asociaþiilor Pãrinteºti 15.00 – 17.00Clubul profesorilor de chimie

1 Utilizarea dezbaterilor în cadrul lecþiilor de chimie 12 martie Valeriu Gorincioi15.00 – 17.00

2 Portofoliul clasei pe probleme ecologice 7 mai Valeriu Gorincioi15.00 – 17.00

3 Simularea – metodã activ-participativã în cadrul lecþiilor de chimie 14 mai Valeriu Gorincioi15.00 – 17.00

Clubul profesorilor de la disciplinele exacte1 Dezvoltarea creativitãþii la disciplinele exacte 23 aprilie Lidia Bezniþchi

15.00 – 17.00 Roman Copãceanu2 Prevenirea eºecului ºcolar 30 aprilie Lidia Bezniþchi

15.00 – 17.00 Roman Copãceanu

Pentru a participa la una din ºedinþele clubului este suficient sã vã înscrieþi,contactîndu-ne la telefoanele: 542556, 541994.Doritorii de a iniþia ºi conduce un club Paideia sînt rugaþi sã contacteze coordonatorul de program.

Adresa Centrului: str. Armeneascã, 13Persoana de contact:

Coordonator Program – Nicolae CREÞU

Centrul Educaþional PRO DIDACTICA vã invitã la ºedinþele Clubului PAIDEIA

68

Educaþia în societate postmodernã, bazatã pe valo-rile cunoaºterii ºi ale democraþiei, devine o resursãstrategicã a dezvoltãrii umane durabile într-un spaþiu ºitimp determinat din punct de vedere istoric, cultural,economic, geopolitic.

Perspectiva integrãrii europene constituie o nouãprovocare pentru educaþie, la nivel conceptual ºi insti-tuþional, în condiþii de competitivitate globalã ºi dedeschidere structuralã.

Conceptul de integrare europeanã are o semnificaþieculturalã, economicã ºi geopoliticã, dar ºi pedagogicã.Semnificaþia culturalã este acumulatã istoric printendinþele identificate: “unificare religioasã”, din EvulMediu; idealul naþional al secolelor 19-20 (susþinut ºi derevoluþia industrialã); modelul actual al globalizãrii(susþinut ºi de revoluþia postindustrialã). Semnificaþiaeconomicã este susþinutã prin lansarea pieþei comune, dina doua jumãtate a secolului XX. Semnificaþia geopoliticãeste cea lansatã prin dezvoltarea ºi deschiderea UniuniiEuropene, în special dupã 1989.

1) Conceptul pedagogic de integrare europeanãpoate fi construit în raport de procesele sociale amintite,reflectate la nivelul învãþãmîntului, domeniu adaptabil,reactiv, dar ºi proactiv, la noile cerinþe ºi provocãri alesocietãþii. Conþinutul acestui concept este exprimat lanivel de principii, misiuni sociale, obiective generale,operaþionalizate prin elaborarea modelului de învãþarepe tot parcursul vieþii.

Principiile pedagogice ale integrãrii europene sîntcele care susþin drept imperativ axiomatic: a) construireasocietãþii bazate pe cunoaºtere ca o societate a învãþãrii;b) reformarea proceselor de învãþare prin integrareanoilor tehnologii informaþionale la toate nivelurilesistemului de învãþãmînt; c) valorificarea instruiriiasistatã de calculator ca strategie de (auto)evaluareinteractivã, resursã a paradigmei curriculumului.

Misiunile sociale angajate pedagogic vizeazã: a) ree-valuarea strategiilor de politicã a educaþiei în perspec-tiva aplicãrii generalizate a noilor mijloace informaþio-nale; b) dezvoltarea industriei europene pentru sistemelemultimedia software; c) reevaluarea rolului profesorilorºi a celor ce învãþã, în perspectiva ”învãþãrii pe totparcursul vieþii”.

Obiectivele generale, urmãrite de procesul de integ-rare europeanã intensificat dupã 1989, vizeazã: a) dez-voltarea specialã a învãþãmîntului general-obligatoriu ºivocaþional (secundar ºi superior), ca rãspuns la “liberacirculaþie a bunurilor, a capitalului, a serviciilor ºioamenilor”; b) adaptarea învãþãmîntului la o lume încontinuã schimbare; c) depãºirea crizei actuale, prelun-gitã din anii 1960 (vezi Ph.H.Coombs, La crise mondialede l’éducation, PUF, 1967) “în aproape toate þãrileeuropene unde existã un decalaj din ce în ce mai mareîntre educaþia pe care oamenii o solicitã ºi cea pe care oprimesc” (vezi Education for Europeans. Towards theLearning Society, ERT., Bruxelles, 1994, pag.6).

Modelul de învãþare pe tot parcursul vieþii este impusde: a) cultura societãþii informaþionale care solicitãadaptarea profesionalã continuã la noi strategii ºi tehnicide muncã; b) perisabilitatea vechiului model de profesio-nalizare (formare-angajare-pensionare).

2) La nivel instituþional, perspectiva integrãriieuropene este anticipatã de reformele întreprinse în anii1980-1990 în învãþãmîntul general-obligatoriu ºi de celeiniþiate de Procesul Bologna, care vizeazã restructurareaînvãþãmîntului superior, în contextul secolului XXI.

Rolul educaþiei în perspectivaintegrãrii europene

DICÞIONAR

Sorin CRISTEA

Universitatea Bucureºti

Didactica

Pro...,

Nr.1(23) a

nul

2004

69

În învãþãmîntul general-obligatoriu, reformelerealizate în þãrile din Uniunea Europeanã anticipeazãprocesul de integrare europeanã al absolvenþilor prinforþa emergentã a douã obiective socio-pedagogice:a) asigurarea unei egalizãri a ºanselor prin organizareaunui învãþãmînt de bazã de 9 sau 10 ani, evitînd oricefel de excludere din cauze sociale, economice, fizice,psihice; 2) motivarea ºi pregãtirea elevilor pentru a con-tinua sã înveþe în scopul adaptãrii la o lume în schimbare(vezi Dix années de reformes au niveau del’enseignement obligatoire dans L’Union européenne,(1984-1994), EURYDICE, Bruxelles, 1997, p.13-16).

Perspectiva integrãrii europene, în contextul globa-lizãrii economice ºi al democratizãrii sociale, a conso-lidat importanþa trunchiului comun de formare generalãîn învãþãmîntul obligatoriu, premisã pentru egalizareaºanselor de integrare în învãþãmîntul postobligatoriu.Astfel, “elevii trebuie sã beneficieze toþi de un învãþã-mînt general de calitate, în acelaºi tip de ºcoli, chiarclase, oricare ar fi originile lor socio-economice saureuºitele ºcolare”. Aceastã “mentalitate, mai mult saumai puþin nuanþatã, a inspirat marile reforme în toateþãrile Europei”. Argumentele pentru un învãþãmînt gene-ral-obligatoriu, prelungit cel puþin pînã la vîrsta de16 ani, sînt de naturã: a) socio-politicã – “toþi elevii sîntfiinþe umane egale în drepturi”; b) psihologicã – “toþielevii posedã o capacitate înnãscutã pentru învãþare,oricare ar fi originile lor socio-economice”; c) pedago-gicã – toþi elevii pot beneficia de un învãþãmînt asemã-nãtor (n.n. de calitate) care le dã dreptul la reuºitã înviaþã, fãrã deosebire de clasã” (idem, pag.19).

În învãþãmîntul superior, reforma iniþiatã dupãadoptarea Declaraþiei de la Bologna (19 iunie, 1999,semnatã de 29 þãri) are ca scop social general “conso-lidarea ºi îmbogãþirea cetãþeniei europene pentru a facefaþã provocãrilor noului mileniu”. Obiectivele socialespecifice vizeazã: a) “dezvoltarea dimensiunilor cultura-le europene”; b) “promovarea mobilitãþii profesionale”;c) egalizarea ºanselor de reuºitã ºi la nivelul învãþãmîntu-lui superior.

Procesul Bologna dezvoltã scopul strategic al “armo-nizãrii structurii sistemului european de învãþãmînt su-perior” într-un spaþiu european deschis, cultivat prin:a) adoptarea unui sistem de diplome comparabile încondiþii de competitivitate internaþionalã; b) organizareaa douã cicluri de studii (I, 3-4 ani, cu nivel de calificarelargã; II, masterat ºi doctorat, pentru aprofundareaspecializãrii la niveluri superioare); c) reformareacurriculumului, în regim de cooperare ºi mobilitateinstituþionalã, prin “programe de studiu, formare ºicercetare”; d) stabilirea unui sistem de credite “ca mijlocde promovare a celei mai extinse mobilitãþi a studen-þilor”, incluzînd ºi nivelul formãrii continue (veziDéclaration commune des ministres européens del’éducation, Bologne, 19 juin, 1999).

Realizarea ºi dezvoltarea acestor obiective pedago-gice a constituit tema viitoarelor conferinþe ale miniºtri-lor educaþiei (Praga, 19 mai 2001, Berlin, 19 septembrie,2003). Scopul angajat urmãreºte “transformarea Europeiîn cea mai competitivã ºi dinamicã economie bazatã pecunoaºtere din lume, capabilã sã producã o creºteresusþinutã cu mai multe locuri de muncã ºi cu o mai marecoeziune socialã”. Amplificarea Procesului Bologna esterealizabilã ºi prin extinderea participanþilor “la un numãrde peste 40 de þãri europene” (vezi Bologna Process,Berlin 2003, “Formarea Spaþiului european de învãþã-mînt superior”. Comunicat al Conferinþei Miniºtrilorresponsabili pentru învãþãmîntul superior, Berlin,19 septembrie, 2003).

Integrarea europeanã implicã astfel: 1) asigurareacalitãþii învãþãmîntului superior în funcþie de “un setcomun de standarde, proceduri ºi norme pentru acredi-tarea instituþiilor”; 2) organizarea sistemului pe douãcicluri, cu obiective specifice (profesionalizare largã;specializare aprofundatã ºi de vîrf); 3) stimulareamobilitãþii studenþilor ºi a personalului didactic, cuefecte sociale multiple în plan academic, cultural, poli-tic, economic; 4) perfecþionarea evaluãrii prin credite,în sistem de transfer, dar ºi acumulativ, “facilitîndmobilitatea studenþilor ºi dezvoltarea curriculumuluiinternaþional”; 5) adoptarea unui sistem de titluri compa-rabile, cu finalitate profesionalã ºi academicã; 6) dezvol-tarea comunitarã a instituþiilor universitare ºi a organi-zaþiilor studenþeºti, angajate în “promovarea dimensiuniieuropene ºi a caracterului atractiv al Spaþiului europeande învãþãmînt superior”; 7) integrarea “învãþãmîntuluicontinuu” în structura învãþãmîntului superior.

“Formarea Spaþiului European” – genericul ideolo-gic al Comunicatului Conferinþei Miniºtrilor responsa-bili pentru învãþãmîntul superior (Berlin, 19 septembrie,2003) – constituie un obiectiv major de politicã aeducaþiei, realizabil gradual pînã în 2010, plecînd de laimplementarea prioritãþilor intermediare pentru urmã-torii doi ani (pînã în 2005): a) asigurarea calitãþii;b) organizarea sistemului cu douã cicluri; c) recunoaº-terea titlurilor ºi a perioadelor de studii.

Integrarea europeanã va fi susþinutã pedagogic “dedoi stîlpi ai societãþii bazate pe cunoaºtere” – învãþãmîntulsuperior ºi cercetarea ºtiinþificã. Fundamentele con-strucþiei sînt consolidate conceptual prin dezvoltareacercetãrii “ca parte integrantã a cunoaºterii”. Instituþional,structura învãþãmîntului superior, deschisã spre educaþiepermanentã ºi cercetare ºtiinþificã, va fi consolidatã prinrealizarea calitativã a obiectivelor specifice – anunþate de“Procesul Bologna” – pentru ciclul I: profesionalizarealargã, pluridisciplinarã; cunoaºterea unor limbi strãine decirculaþie europeanã; stãpînirea tehnologiilor infor-maþionale necesare în orice domeniu profesional; pentruciclul II: aprofundarea specializãrii, prin masterat ºiperfecþionarea sa la nivel de vîrf, prin “studii doctorale”.

DICÞIONAR

ROLUL EDUCAÞIEI ÎN PERSPECTIVA INTEGRÃRII EUROPENE

70

Aºteptãm ca de obicei articolele dumneavoastrã, care nu trebuie sã depãºeascã opt pagini, dactilografiate la douã rînduri.Redacþia nu recenzeazã ºi nu restituie materialele nepublicate.Responsabilitatea pentru corectitudinea ºi veridicitatea conþinutului materialelor prezentate revine semnatarilor.Punctul de vedere al autorilor nu coincide neapãrat cu cel al redacþiei.

Summary

Perspectiva societãþi europene informaþionale va dinamiza Procesul Bologna, stimulînd tendinþa “includeriinivelului doctoral ca al treilea ciclu al învãþãmîntului superior”. Este o continuare a reformei, reactivã ºi proactivã,în funcþie de schimbãrile rapide generate de integrarea europeanã. În plan pedagogic, aceste schimbãri “accentueazãimportanþa cercetãrii ºi a promovãrii interdisciplinaritãþii pentru îmbunãtãþirea calitãþii ºi asigurarea competitivitãþiiînvãþãmîntului superior european, în general”, cu efecte sociale majore, resimþite global la nivel de politicã a educaþiei.

European Integration for the Republic of Moldova is, inits essence, a tendency towards normality, a desire to re-findits European vocation. One must be aware of the fact that it isa long lasting process, and the responsibility for its fulfillmentrelies on everyone: starting with policy-makers and think tanksand ending with usual citizens.

The chose of the topic is not accidental, as a journal ofeducational practice and theory can not pass by this importantissue, due to the fact that the integration process has directimplications with the educational system, which is being con-sidered as one of the basis pylons.

In order to make a deeper analyses of the European inte-gration process, in the rubric QUO VADIS? we have initiateda straw vote, having as participants several stakeholders: sci-entists, politicians, managers, teachers, etc. All they have speci-fied what does European Integration mean for the Republic ofMoldova and have emphasized the contribution and impor-tance of the education in this process. Among the stakeholders,we have also included some high school students, in order tosee their vision on the problem which directly affects them.

In the column „ European Re-integration of the educationalsystem from Moldova” Vlad Pâslaru refers to the term „ Eu-ropean idea”, to the premises for the European integration ofthe educational system (the new political realities, new edu-cational philosophies, elaboration of a conceptual, normativeand instrumental frameworks), as well as to the requirementswhich would favor the adjustment of our education system tothe European standards.

„A long journey to Europe” is an essay, by GheorgheRudic, in which he has done a radiography of the educationalsystem, a brief but detailed description of the existent situa-tion, and has shown the perspectives towards the Europeanintegration of the all educational levels, emphasizing the im-portance of the life-long learning aspect.

In this issue of our journal we have started three new ru-brics: EDUCATION FOR TOLERANCE, EDUCATION FORDEMOCRACY and GENDER EDUCATION IN SCHOOL.

In the EDUCATION FOR TOLERANCE rubric, VsevolodCiornei has referred to the tolerance as a necessity of the time,as a condition of the social wellbeing. Tolerance is consideredas an important element of democracy, it is the ability to placeoneself in someone’s shoe and try to understand why does he/she think this way or act this way, it is the ability which canbe cultivated in the Young generation and not only. Also, inthis rubric, Eudochia Brasoveanu and Irina Volcinschi militatefor the school integration of the children with special educa-tional needs, especially of those with hearing problems. Inorder to accomplish all the principles of the Education for

everyone it is necessary to introduce changes in the teachingmethodology, in the curriculum, in the relationship among thestudents, among the teachers and the students.

The EDUCATION FOR DEMOCRACY rubric containstwo columns. The first one is entitled „ Looking for democ-racy” by Aurica Amarii. The author gives the floor for a de-bate on the democracy as a phenomenon in a transition soci-ety. Having as a start point the necessity for democratizationof a school life, the institution which offers itself to educatethe new generation in the spirit of democratic values and end-ing with the idea of respecting these principles in the society.

Viorica Goraº-Posticã is the author of the second column„ The relationship between the school – and the community.Extrapolations of some advanced experiences”. The authorrefers to a theme which is a new one for our context - educa-tion for the community. The author’s idea is that the commu-nity education assures an efficient functioning of the schooland cultural services for all members, increasing continuouslythe human resources of the community. Thus, the educationalinstitutions would become real learning school-communities.

The rubric GENDER EDUCATION IN SCHOOL hoststhe column „Gender education – a vector of the social democ-ratization from gender’s perspective”, by Daniela Terzi. Thecolumn emphasizes the urgent necessity of promoting the gen-der education principles in the school.

„Teaching biography and the writer’s activity (nonliterarytext) – a way of getting the communication competences”, byIulia Iordãchescu is included in the DOCENDO DISCIMUSrubric. This column refers to the problems in developing thesecompetences/skills in the students who are speakers of a lan-guage as a second language. The author mentions the fact thatteaching the writer’s biography does not have as a goal onlyto inform the learners, but also involves other useful educa-tional possibilities.

The CRITICAL THINKING DEVELOPMENT rubric,supported by the International Reading Association (IRA), startswith a column on „Venn Diagram – at the crossing of Mathemat-ics and Didactics”, by Ludmila Ursu who proves us on the ad-vantages of applying this technique by the teachers in their teach-ing. Also, in this rubric, Valentina Tofan presents us a model ofapplying the Dual Entry Diary technique for exploring the crea-tivity potential of the students. Her column is entitled „Teach-ing of the Values within the Literature Classes”.

In the DICTIONARY rubric, Sorin Cristea renders a fullmeaning of the role of the education in the European integra-tion perspective.

Beside the above, the readers will get acquainted with thelatest publications of the PRO DIDACTICA Educational Center.

DICÞIONAR

ROLUL EDUCAÞIEI ÎN PERSPECTIVA INTEGRÃRII EUROPENE

CUPRINS - ProDidactica · 4 QUO VADIS? În vederea unei analize multiaspectuale a procesului de...

Documents

Transcript of CUPRINS - ProDidactica · 4 QUO VADIS? În vederea unei analize multiaspectuale a procesului de...