Cunoasterea a Reprezentat Mereu Telul Suprem Al Fiintei Umane
2
Cunoasterea a reprezentat mereu telul suprem al fiintei umane, idealul absolut spre care a tanjit mereu individual aflat in cercetarea propriei sale existente. Aceasta tema a cunoasterii a fost omniprezenta de-a lungul veacurilor in numeroase sfere intre care se numara si literatura. In opinia mea tema cunoasterii reprezinta punctual central al literaturii deoarece eu consider ca literature este un perpetuu drum catre cunoastere, catre iluminare, catre autocunoastere si intelegere a existentei ce poate fi privita din nenumarate unghiuri si definitia si dezvoltata din tot atatea puncte de vedere. In primul rand putem spune ca epopeea cunoasterii a reprezentat o reala sursa de inspiratie pentru scriitorii tuturor timpurilor. Acestia au incercat sa defineasca gnoza ca fiind o eternal calatorie spre absolut, spre desavarsire presarata cu incercari si neajunsuri pentru aspirantul la iluminare. Astfel, spre exemplu exponentul romantismului romanesc, Mihai Eminescu trateaza cunoasterea din punctual de vedere al omului de geniu care in goana sa spre descoperirea tainelor existentei este sortit sa ramana singur si neimplinit cunoasterea absoluta reprezentand un ideal indepartat si aproape intangibil. In al doilea rand se poate evidentia faptul ca gnoza a fost considerata de catre unii exponenti ai literaturii ca fiind de fapt un proces de demitizare si desacralizare a universului si a existentei umane in ansamblul ei. Putem lua ca exemplu lirica blagiana care inglobeaza conceptual filosofic al cunoasterii blagiene, cunoastere care se poate defini in doua ipostaze paradisiaca si luciferica. Cunoasterea paradisiaca presupune o falsa cunoastere a lumii, de fapt o desacralizare care rapeste farmecul existentei pe cand cea luciferica ofera noi intrebari si noi aspecte asupra care mintea sa se aplece. In final putem spune ca iluminarea sau cunoasterea a reprezentat mereu un punct de plecare pentru literature, aceasta dezbatand in mod sistematic de-a lungul timpului conceptual ce sta la baza gnozei, arogandu-I diverse definitii si interpretari care sa ofere noi
description
Cunoasterea a Reprezentat Mereu Telul Suprem Al Fiintei Umane
Transcript of Cunoasterea a Reprezentat Mereu Telul Suprem Al Fiintei Umane
Cunoasterea a reprezentat mereu telul suprem al fiintei umane, idealul absolut spre care a tanjit mereu individual aflat in cercetarea propriei sale existente. Aceasta tema a cunoasterii a fost omniprezenta de-a lungul veacurilor in numeroase sfere intre care se numara si literatura. In opinia mea tema cunoasterii reprezinta punctual central al literaturii deoarece eu consider ca literature este un perpetuu drum catre cunoastere, catre iluminare, catre autocunoastere si intelegere a existentei ce poate fi privita din nenumarate unghiuri si definitia si dezvoltata din tot atatea puncte de vedere.
In primul rand putem spune ca epopeea cunoasterii a reprezentat o reala sursa de inspiratie pentru scriitorii tuturor timpurilor. Acestia au incercat sa defineasca gnoza ca fiind o eternal calatorie spre absolut, spre desavarsire presarata cu incercari si neajunsuri pentru aspirantul la iluminare. Astfel, spre exemplu exponentul romantismului romanesc, Mihai Eminescu trateaza cunoasterea din punctual de vedere al omului de geniu care in goana sa spre descoperirea tainelor existentei este sortit sa ramana singur si neimplinit cunoasterea absoluta reprezentand un ideal indepartat si aproape intangibil.
In al doilea rand se poate evidentia faptul ca gnoza a fost considerata de catre unii exponenti ai literaturii ca fiind de fapt un proces de demitizare si desacralizare a universului si a existentei umane in ansamblul ei. Putem lua ca exemplu lirica blagiana care inglobeaza conceptual filosofic al cunoasterii blagiene, cunoastere care se poate defini in doua ipostaze paradisiaca si luciferica. Cunoasterea paradisiaca presupune o falsa cunoastere a lumii, de fapt o desacralizare care rapeste farmecul existentei pe cand cea luciferica ofera noi intrebari si noi aspecte asupra care mintea sa se aplece.
In final putem spune ca iluminarea sau cunoasterea a reprezentat mereu un punct de plecare pentru literature, aceasta dezbatand in mod sistematic de-a lungul timpului conceptual ce sta la baza gnozei, arogandu-I diverse definitii si interpretari care sa ofere noi raspunsuri intrebarilor celor ce se afla in cautarea adevarului absolut.
