Cum se ingrijesc gainile ouatoare iarnaInstalate in adapostul de iarna, inca de la inceputul lunii noiembrie, gainile, mai ales daca la populare erau puici, in varsta de 22-24 saptamani (deci eclozionate in jurul lunii mai), trebuie ca in decembrie - ianuarie sa produca saptamanal cel putin 5 oua pe cap de pasare. 

Pentru aceasta insa, pe langa un bun adapost si o hranire completa pasarile trebuie sa aiba asigurate inca o serie de conditii de viata care se refera mai ales la mediul inconjurator si la programul de ingrijire. 

Ce pretentii au gainile ouatoare in lunile de iarna

Caldura din adapost influenteaza direct nivelul productiei de oua, consumul de nutreturi si chiar sanatatea pasarilor. Temperatura care asigura cea mai mare productie de oua este de 13°C, masurata la nivelul de vietuire a pasarilor (40-50 cm de la pardoseala sau, in cazul bateriilor, la nivelul etajului de mijloc. 

La temperaturi de 14-18°C sau chiar de 19-22°C productia de oua este de asemenea mare, iar consumurile de nutreturi pentru un ou sunt mai reduse (150-160 g nutret pentru un ou). 

Temperaturile mai scazute de 12-10°C si chiar de 8°C permit productii satisfacatoare de oua, daca mediul din adapost nu devine prea umed. 

Sub 8°C ouatul incepe sa scada, consumul de nutret pentru un ou crescand mult. La temperaturi insa mai mici (2-3°C) ouatul devine atat de rar incat abia se poate obtine 1 ou pe saptamana de la fiecare gaina cu un consum de peste 800 g nutret pentru un ou. 

Umezeala din asternut si din aerul adapostului poate sa creasca in lunile reci si sa influenteze in rau productia de oua si sanatatea pasarilor. Aceasta se poate corecta prin pastrarea in adapost a unei temperaturi mai putin scazute, prin ventilatie, prin evitarea oricarei surse de umezire (adapatori necorespunzatoare, condens de apa pe pereti sau tavane etc.) si prin intretinerea corecta a asternutului. 

Aerul din adapostul pentru cresterea gainilor influenteaza in rau productia si sanatatea pasarilor atunci cand nu este aproape tot atat de curat cat aerul din atmosfera. 

In adapost el poate saraci in oxigenul pe care pasarile il Iau prin respiratie si se poate incarca cu gazele daunatoare eliberate de pasari si de dejectii. Primenirea aerului se realizeaza prin ventilatie, care poate fi neorganizata (deschiderea dupa nevoie a ferestrelor) sau organizata: artificiala - prin electroventilatie - sau naturala - prin cosuri de ventilatie. 

Lumina din adapostului pentru cresterea gainilor, in timpul lunilor de iarna, nu asigura durata necesara formarii oulelor astfel incat in aceasta perioada apare nevoia de prelungire a zilei, prin iluminare artificiala, astfel incat ziua lumina sa nu fie mai scurta de 14 ore. 

Tinand seama de toate acestea trebuie ca, in lunile de iarna, sa se ia o serie de masuri specifice pentru a da pasarior posibilitatea de a produce pe masura posibilitatilor pe care le au. Cum se pot realiza conditiile cerute de gaini in lunile de iarna In adapostul pentru cresterea gainilor, in primul rand trebuie sa se evite scaderea temperaturii sub 10-12°C (prin izolarea ferestrelor, a usilor de acces, a usitelor pentru pasari si a oricaror deschideri prin care se poate pierde caldura produsa de pasari. 

Pentru aerisirea adapostul pentru cresterea gainilor se lasa numai un ochi de geam care sa se poata deschide la nevoie sau se foloseste cosul de ventilatie, al carui tiraj se reduce pe vreme geroasa la jumatate sau chiar la un sfert. 

Ziua lumina se poate prelugi prin becuri electrice (3-5 W/m² pardoseala), care se aprind la apusul soarelui si se sting dupa 5 ore, in decembrie, dupa 4 ore in ianuarie, dupa 3 ore in februarie, dupa 2 ore in martie si dupa o ora in aprilie, pentru ca in mai si iunie gainile sa traiasca numai cu lumina naturala. 

Pentru a feri pasarile de excesul de umezeala, se verifica adaposturile si gradul lor de populare (umplere), ca si pozitia lor (nivelul apei sa fie la nivelul liniei spinarii pasarilor). Pe vreme geroasa este bine ca, la schimbarea zilnica a apei, sa se foloseasca apa calda (50-60°C). 

Pentru acelasi motiv pasarile nu se lasa libere in exterior pentru a nu aduce pe picioare apa din zapada sau noroi. Asternutul umezit se inlocuieste cu material uscat si ori de cate ori incepe sa se formeze deasupra o pojghita noroioasa, se afaneaza cu furca, introducand dejectiile in mijlocul asternutului pentru a-i usura fermentarea. Se asigura densitatea normala a pasarilor astfel incat acestea sa poata incalzi adapostul fara a produce prea mari cantitati de gaze daunatoare sau umezeala, respectiv 3-4 gaini mixte sau 4-5 gaini usoare/m² de pardoseala. 

Hranirea pasarilor, indiferent daca se folosesc nutreturi combinate, amestec de concentrat PVM cu cereale sau furaj de ferma, poate fi imbunatatita daca se administreaza suplimentar morcov ras, graunte incoltite (ovaz cu coltul alb), frunze din fan de lucerna si de asemenea, separat, o sursa de calciu (creta furajera, fosfat de calciu, var stins de peste 6 luni). 

Recoltarea oualor trebuie sa se faca de 2 ori pe zi, la orele 10-11 si 14 si acestea pastrate intr-o incapere neincalzita (dar nu sub 6-8°C) preferabil pe cofraje din carton. 

In asemenea conditii, cu gaini dintr-o rasa buna ouatoare care au ajuns la varsta de 20-24 saptamani la inceput de decembrie, crescatorul se poate astepta la productii medii de 5 oua/saptamana si respectiv peste 130 oua de la fiecare gaina in perioada de 6 luni cuprinsa intre decembrie si mai. 

1

Prof. univ. dr. Mihail BALASESCU

Cum sa hranim gainile ouatoareEste cunoscut faptul ca in cresterea intensiva a pasarilor, mai ales in unitatile industriale mari, acolo unde pasarile stau tot timpul in hale bine ventilate, in care temperatura, umiditatea si durata luminii se pastreaza la nivelurile necesare, pasarile sunt hranite cu nutret combinat.

Acest nutret combinat contine, in proportii potrivite pentru fiecare specie, rasa, varsta sau fel de productie, toate substantele hranitoare pe care pasarile trebuie sa le primeasca pentru a trai si pentru a da productiile mari de care sunt capabile.

Nutreturile combinate se pot folosi si in mica gospodarie. Ele se procura, cu usurinta, de la fabricile specializate sau prin magazinele acestora. 

La prima vedere, insa, un nutret combinat pare scump, desi sporurile de productie pe care le asigura rascumpara cu prisosinta cheltuiala. 

Totusi, multi crescatori renunta la cumpararea unor asemenea furaje intrucat doresc sa foloseasca in hrana animalelor cerealele pe care le au din productia proprie. Desigur ca intr-un asemenea caz crescatorul care foloseste aproape numai cereale nu se poate astepta sa obtina de la pasarile sale decat cel mult o treime din posibilitatile acestora, adica numai 80-120 oua pe an.

Cerealele si alte resurse furajere din gospodarie pot fi folosite totusi cu succes daca se alege una din urmatoarele doua solutii: folosirea unui concentrat proteic-vitamino-mineral (PVM) sau realizarea corecta a unui amestec furajer de ferma.

Hranirea gainilor ouatoare cu cereale si PVM

Concentratele de proteine-vitamine si minerale contin toate substantele hranitoare dar care nu apar indestulatoare intr-o ratie pe baza de cereale.

Aceste concentrate se dau in amestec cu cerealele uruite, indeosebi porumb (singur sau in amestec cu orz, grau, sorg, mei etc.), in proportie de 40% PVM (de tip A5-40) si 60% cereale. Daca se poate procura separat si srot de soia, sunt posibile alte proportii: 10% concentrat (de tip A5-10), 62% cereale, 20% srot soia si 8% creta furajera.

Toate aceste componente, amestecate cat mai bine, se dau gainilor ouatoare in vase de hrana, fiind lasate la discretie daca este vorba de rase usoare si mixte sau date cu portia (150-180 g/zi de cap) la rasele grele (Plymouth, Cornish etc.).

Desi aparent mai scump, un asemenea mod de hranire a gainilor ouatoare este mult mai rentabil, mai productiv, dupa cum rezulta si din cel mai simplu calcul comparativ. 

Astfel, daca se ia in considerare ca gainile consuma 40 kg nutret pe an si ca 1 kg concentrat PVM costa cam cat 3 kg porumb, rezulta in cele doua solutii:

- o gaina care consuma anual 40 kg porumb, producand 100 oua/an, consuma 400 g porumb pentru un ou;

- o gaina care consuma anual 16 kg concentrat (echivalent valoric cu 48 kg porumb) si 24 kg cereale, are un consum total al carui cost este egal cu valoarea unei cantitati de 72 kg porumb, dar produce anual 220-250 oua, consumand nutret evaluat valoric la 310 g porumb pentru un ou.

In acest fel se pot obtine, in medie, de la o gaina, 4,5 oua/saptamana (fata de 2 oua/sapt.), iar costul furajului pentru un ou scade cu peste 25% (la preturile lunii in curs 66 lei/ou, fata de 86 lei/ou).

Hranirea gainilor ouatoare cu amestec de ferma

Un amestec de ferma corect realizat poate fi mai ieftin decat nutretul combinat si chiar decat cel alcatuit din cereale si concentrat PVM, dar pretinde mai multa munca si prezinta o serie de greutati in procurarea diferitelor materii prime furajere.

Un exemplu de reteta pentru hranirea gainilor ouatoare poate fi urmatorul: cereale (porumb, orz, grau etc.) - 66%; srot de floarea-soarelui - 7%; srot de soia sau turte de floarea-soarelui - 18%; creta furajera (carbonat de calciu) - 7%; fosfat dicalcic - 0,4%; sare - 0,2% si Zoofort A5 (concentrat vitaminic A5) - 1%, care poate fi procurat prin FNC-uri. (Fabrici de Nutreturi Combinate).

In aceasta reteta se observa proportia mare de creta, care este necesara pentru formarea cojii oualor si a carei lipsa duce la scaderea sau chiar la intreruperea ouatului.

Dat fiind ca gainile mai bune ouatoare au nevoie de mai mult calciu, este bine sa li se lase la dispozitie, intr-un vas, o oarecare cantitate de creta, cochilii de scoici si fosfat de calciu. 

De asemenea, se recomanda ca zilnic sa se administreze suplimentar verdeata tanara (tocata) sau, iarna, morcov, frunze de fan si graunte incoltite, cu coltul alb (neinverzit) de 1-8 mm inaltime (ovaz incoltit timp de 7 zile), nutreturi care ridica valoarea comerciala a oualor prin galbenusul lor mai frumos colorat si mai gustos.

Indiferent de modul in care crescatorul s-a hotarat sa-si hraneasca pasarile trebuie sa fie convins ca va putea sa obtina productii

2

de oua cu adevarat mari si rentabile numai daca va asigura in nutret toate substantele hranitoare in proportiile recomandate.

Prof. univ. dr. Mihail BALASESCU

Prepararea de amestecuri furajere pentru hrana gainilor ouatoareCa urmare a unor articole aparute in numerele anterioare ale revistei, referitoare la alimentatia rationala a pasarilor, mai multi cititori ne-au solicitat ca, pe langa indrumarile legate de folosirea nutreturilor combinate sau a concentratelor PVM (proteino-vitamino-minerale) in amestec cu cerealele, sa publicam si materiale privind alcatuirea hranei gainilor numai cu ajutorul materiilor prime furajere care se gasesc in gospodarie.

Raspundem acestor solicitari, prezentand mai intai principalele aspecte ale hranirii gainilor ouatoare cu amestec furajer de ferma, dupa care, sub semnatura mai multor specialisti, vom trata masurile ce trebuie luate in gospodarie, pentru ca gainile noastre sa fie sanatoase si sa produca mai multe oua, indeosebi in lunile de iarna.

La inceput, trebuie sa facem precizarea ca productiile mari de care sunt capabile rasele ameliorate actuale si hibrizii acestora nu pot fi realizate decat atunci cand se asigura gainilor conditii corespunzatoare de viata privind adapostirea, ingrijirea, pastrarea sanatatii etc. si mai ales hranirea completa si indestulatoare.

Pentru a trai si a produce normal, gainile trebuie sa primeasca in hrana toate substantele hranitoare: proteine, glucide, grasimi, substante minerale, vitamine etc. Cum in natura toate acestea nu se gasesc niciodata impreuna si in proportiile trebuitoare, se impune folosirea de amestecuri obtinute din mai multe materii prime furajere.

Nutreturile combinate, care reprezinta un amestec fabricat in unitati specializate, asigura toate substantele necesare animalelor in retete diferite pentru fiecare categorie de pasari (specie, rasa, varsta, directie de productie etc.).

Concentratele PVM reprezinta, de asemenea, amestecuri ale unor materii prime care completeaza ce lipseste cerealelor cu care se pot amesteca in proportie de 10 - 35%.

Amestecul de ferma este un furaj ce se poate produce in gospodarie din disponibilitati sau din ceea ce se poate procura cu usurinta.

Materiile prime furajere care intra in componenta amestecurilor vor trebui stocate in cantitati necesare pentru perioada urmatoare (de la inceperea anului avicol - 1 noiembrie - pana la recolta urmatoare).

Realizarea de amestecuri furajere pentru hrana gainilor ouatoare

Pentru stabilirea acestui necesar este bine sa se stie ca o gaina ouatoare are nevoie zilnic, in functie de rasa, de 110 - 115 g de amestec la gaini usoare si mixte ouatoare (hibrizi Albo si Roso, gaini Italiene sau Gat golas), 140 g pentru gaini mixte care au greutate vie de 2.2 - 2,6 kg (Rhode-Island, Sussex, Plymouth barat etc.) sau 160 - 180 g de amestec pentru gaini grele (Cornish, Plymouth alb etc.).

In functie de aceste date, de numarul prevazut de pasari si de proportia in care fiecare materie prima intra in amestec, se poate stabili necesarul pentru perioada urmatoare.

Pentru producerea amestecului furajer de ferma destinat hranirii gainilor ouatoare sunt necesare cate minimum 2 - 4 materii prime furajere din urmatoarele grupe de furaje care trebuie prevazute obligatoriu:

- graunte de cereale, bogate in glucide (porumb, orz, sorg, grau etc.), care sa participe in amestec in proportie de 65%;

- nutreturi bogate in proteine vegetale (mazare, tarate, seminte sau turte de floarea-soarelui, sroturi de soia sau floarea-soarelui etc.), care pot fi folosite in proportie de 22 - 26%;

- nutreturi bogate in proteine animale (fainuri de carne sau de peste, zer sau zara etc.), care pot fi folosite in cantitati relativ mici, chiar de numai 2 - 4%;

- nutreturi minerale in proportie de 8% din care obligatoriu 7% calciu (creta furajera, faina din cochilii de scoici, var stins de cel putin 6 luni etc.), 0,8% sursa de fosfor (fosfat de calciu, faina de oase etc.) si maximum 0,2% sare;

- nutreturi specifice vitaminoase, ca un zoofort A5, A6 sau A7 care se poate procura prin FNC-uri si se introduce in proportie de 1% (continand si microelemente minerale si alte substante utile) sau preparate farmaceutice, ca de exemplu preparatul vitaminic A, D, E, ce pot fi procurate de la farmaciile veterinare.

Toate elementele componente mentionate, uruite si bine amestecate, se pot administra in stare uscata sau ca pasta umeda, in vase de hrana construite si amplasate astfel, incat sa nu permita risipa prin racaire sau prin scuturare cu ciocul.

La toate acestea, pentru a completa hrana cu substante nutritive importante, trebuie sa se adauge zilnic, la discretie (o data pe zi atat cat pasarile pot consuma la un tain) furaje verzi sau inlocuitori ale acestora, mai ales atunci cand ne lipseste zoofortul.

Pentru furaje verzi se pot folosi cele mai diverse vegetale, plante verzi tinere, incepand cu secara, lucerna (trifoiul), urzica, diverse alte frunze de sezon (sfecla, salcam, floarea-soarelui, resturi de varza, ceapa, usturoi etc.).

Pentru inlocuirea furajelor verzi in perioadele de seceta si mai ales iarna se pot folosi, in acelasi timp, urmatoarele: frunze din fan de lucerna inmuiate in apa fierbinte si amestecate in furajul umed, bostanoase si radacinoase tocate marunt (sfecla si morcov), precum si graunte incoltite (cel mai bun este ovazul incoltit cu coltul alb de 5 - 8 mm lungime).

3

In acest fel, cu asemenea amestecuri administrate cu regularitate in hrana gainilor ouatoare, bineinteles daca se asigura si celelalte conditii, se pot atinge performante satisfacatoare in producerea de oua pe tot parcursul anului.

  Prof. univ. dr. Mihail BALASESCU

Cresterea gainilor - Stimularea ouatului si obtinerea clostilorIn general, productia de oua a gainilor depinde de rasa si de asigurarea conditiilor de viata. Alegerea rasei trebuie sa se faca in functie de posibilitatile de hranire si adapostire pe care le putem asigura pasarilor. 

Astfel, rasele mixte, mai ales Rhode Island - cu penele rosii si creasta dintata - sunt, in general, mai putin pretentioase la aceste conditii, dar au un consum mai mare de furaje cu aproximativ 10% si oua mai putine decat gainile din rasa Leghorn, gaini albe cu creasta dintata, mare. 

Alti factori foarte importanti care influenteaza productia de oua sunt: hranirea, caldura si lumina. 

Rezultate cu adevarat eficiente in cresterea gainilor se obtin cu nutreturi combinate, care contin toate substantele nutritive necesare acestora, bine echilibrate

Hranirea gainilor ouatoare

Se recomanda ca nutretul combinat cumparat de la societatile specializate care il fabrica, eventual prin schimb cu cereale. 

Furajele proteice (sroturile, faina de carne si de peste) se pot inlocui intre ele, in functie de posibilitati, astfel incat sa asigure cantitati asemanatoare de substante nutritive. 

Adaugarea unor surse de saruri minerale in ratie, asa cum este creta furajera, faina de oase, varul stins, faina de scoici, care pot inlocui sursele prezentate in tabel, astfel incat sa asigure 3% calciu si 0,6% fosfor, este absolut necesara pentru a nu avea oua cu coaja moale, chiar fara coaja. Acestea insa influenteaza si numarul de oua produse. 

Sarea de bunatarie este, de asemenea, necesara, in proportia prezentata, lipsa ei putand opri productia de oua, iar excesul peste 1%, in ratie, poate determina intoxicatii. 

In concluzie, pentru stimularea ouatului, trebuie ca gainile sa primeasca in ratie furaje proteice, daca nu celel clasice macar boabe de leguminoase fierte (soia, fasole, mazare), tarate de grau, drojdie de bere, furaje minerale si vitamine, care s epot asigura partial prin folosirea de graunte incoltite (revista "Fermierul" (vezi nr. 7(29)) sau nutreturi suculente (nutret verde, radacinoase etc.), 5-10% din ratie, faina de grau de lucerna, 3-7% din ratie. 

Durata zilei lumina influenteaza in mare masura productia de oua, regula fiind ca in perioada de ouat acestea sa fie in crestere sau pastrata constant, evitand sa acada. 

Pentru stimularea mai accentuata a productiei, desi in mod natural ziua lumina primavara este in crestere se poate mari durata de iluminare zilnica a adapostului cu 30 minute pana la o ora, in fiecare saptamana, dimineata si/sau seara (inainte de lasarea amurgului), pana ce se ajunge la 12-14 ore lumina/zi, dupa care regimul se mentine constant. 

Acest lucru se realizeaza cu becuri cu incandescenta de 25-40 W astfel incat sa asigure 3-5 W/m² sau cu lampi fluorescente de 1,5-3 W/m².

Temperatura aerului din adapost trebuie sa fie de 13-20°C, gainile suportand destul de bine temperaturi cuprinse intre 10-30°C. 

In sistem gospodaresc, intr-un adapost bine construit si intretinut, iarna se asigura minim 6-8°C, daca adapostul este plin cu pasari (3-5 cap/m.p.), iar pardoseala acoperita de asternut in grosime de 10-20 cm. 

Daca gospodarul doreste ca gainile pe care le creste sa cada si closti, trebuie sa evite rasele de gaini care se cresc de obicei in fermele mari de stat, deoarece acestea sunt selectionate special sa nu cloceasca, pentru a obtine productii maxime de oua (in timpul clocitului gainile nu oua) fiindca este mult mai eficient ca ouale sa fie incubate artificial, mai ales in statii de incubatie de mare capacitate. 

Dintre rasele de gaini care clocesc bine se pot mentiona cele mixte, cum sunt: Rhode Island (nu hibridul Rosso din fermene de stat), Susex, Orpington, Wyandotte, rasele grele (atentie gainile prea mari strivesc puii): Cochinchina, Brahma; gainile comune. 

Clocitul altor specii de pasari

Unele specii de pasari clocesc bine, iar altele nu clocesc deloc. Astfel, curcile sunt cele mai bune closti, incuband bine oua de toate speciile, cu exceptia celor prea mici, pe care le-ar putea sparge, cum sunt cele de fazan. 

Clocesc de mai multe ori pe an, scot foarte bine, mai ales, puii de gaina, pe care ii ingrijesc bine in cresterea naturala. 

Ratele, de regula, nu clocesc, cu exceptia ratelor lesesti, iar gastele din rasa chineza (Leseasca), clocesc mai slab. 

In unele situatii, cand nu se gasesc closti sau se urmareste obtinerea de pui timpurii, apare necesara fortarea clocitului. Acest lucru se poate realiza la aproape toate speciile de pasari domestice insa mai ales la curci si la pasarile adulte care au produs deja

4

o serie de oua. 

Stilmularea clostilor - asternutul

Pentru fortare se folosesc cuibare de dimensiuni obisnuite (cu suprafata de 35x40 cm pentru gaini si 60x60 cm pentru curci), de forma unei cutii cu capac, care sa permita respiratia normala a pasarii. 

In cuibar se pune un strat de paie atat de gros, incat pasarea asezata in pozitie de clocit sa ajunga cu spinarea la nivelul superior al cutiei. 

In cuib se pun 4-5 oua la incercare (eventual incalzite la 39-40°C de doua ori pe zi), pe care se aseaza pasarea. 

Cutia se acopera cu capac, care nu permite pasarii sa se ridice, ci o obliga sa stea pe oua. Pasarea este scoasa de doua ori pe zi cate 10 minute pentru hranire si adapare, dupa care se aduce inapoi in cuibarul curatit corespunzator. 

Se procedeaza astfel 5-6 zile pana cand se constata ca ouale de incercare s-au incalzit si ca pasarea isi manifesta dorinta de a-si continua clocitul. 

Din acest moment se reduce grosimea asternutului la normal, iar capacul se poate scoate. Daca pasarea cloceste linistit in aceste conditii timp de 24 de ore, ouale de incercare sepot inlocui cu oua de incubatie. 

In acest mod pot fi fortate sa cloceasca si ratele si chiar unii masculi. 

Ing. Elena Popescu-Miclosanu

Cotetele de pasari la standarde europene  Incepand din 2012, pe intreg teritoriul tarii, in mediul rural, intra in vigoare cateva standarde obligatorii legate de cresterea pasarilor. 

Noile reglementari vizeaza si crescatorii de pasari cu afaceri la scara industriala. Acestia insa, spre deosebire de sateni, au acces la surse de informare specializate.

Fiecarei gaini ouatoare i se vor asigura cel putin 550 de centimetri de suprafata de cotet, masurata in plan orizontal, folosibila fara restrictii si fara includerea unor devieri care sa limiteze suprafata disponibila. 

Gainile trebuie sa aiba la dispozitie un jgheab pentru hrana, a carui lungime sa fie de cel putin 10 centimetri inmultit cu numarul gainilor din cotet.  Daca nu exista dispozitive de baut de tipbiberon sau cani, fiecare cotet trebuie sa aiba un canal de baut continuu, de aceeasi lungime ca si jgheabul de mancare. 

Cotetele pentru gaini trebuie sa fie de cel putin 40 de centimetri inaltime in cel putin 65% din suprafata cotetului si cel putin 35 de centimetri in orice punct.

Rase de gaini crescute pentru productie si pentru frumusete

Printre cele aproape 1.000 de rase de gaini, existente in tarile lumii, se numara, pe langa cele intrate in marea productie, multe alte rase cu recunoastere europeana sau chiar mondiala. Dintre acestea unele sunt crescute si la noi in tara, in efective mai mici sau mai mari, pentru productia si, totodata, pentru frumusetea lor. 

Toate aceste rase mai sunt crescute cu grija deosebita pentru pastrarea standardului caracterelor de exterior, de catre unii crescatori pasionati, membri ai asociatiilor specializate pentru activitatea expozitionala. 

Dintre rasele de gaini din aceasta categoria, cele mai apreciate sunt prezentate pe scurt in cele ce urmeaza. 

Rasa de gaini Orpington 

Este una din principalele rase mixte care prin greutatea lor mai mare se apropie de grupa gainilor grele. Este de origine engleza, dar raspandita in intreaga lume.

Avand o greutate de 3 - 3,5 kg la gaini si 4 - 4,5 kg la cocosi, pasarile produc anual 120 - 160 oua cu coaja colorata si cu greutate care ajunge pana la 65 - 68 g.Mai tardiva decat alte rase mixte de gaini, este o pasare relativ greoaie, care produce o carne de calitate exceptionala.

Apare masiva si datorita penajului sau infoiat, are creasta mica si simpla, urechiusele rosii, pielea de pe corp, ca si fluierele si ciocul de culoare alba. Are mai multe varietati, mai raspandite fiind culorile galbena, alba si neagra.

Rasa de gaini Amrock

Asa-numita Rock american, este provenita din gaini Plymouth Rock barat si a fost selectionata in SUA pentru marirea greutatii corporale, ajungand la o greutate care depaseste pe cea a rasei Orpington.

In rest, se aseamana cu rasa de gaini Plymouth Rock barat ,avand insa numai o varietate, cea barata.

5

Rasa de gaini Newhampshire

Este formata prin selectia gainilor Rhode-Island, astfel incat s-a ajuns la o greutate ceva mai mare si la insusiri superioare in productia de carne, pastrandu-se aptitudinile de ouat ale gainilor Rhode.

Si in ceea ce priveste caracterele de exterior cele doua rase de gaini se aseamana, existand diferente mai ales in conformatia si culoarea penajului, care este mult mai deschisa.

Rasa de gaini Wyandotte Rasa tipic mixta, cu greutate de 2,5 - 3 kg la gaina si 3,5 - 4 kg la cocos, cu productii de 140 - 170 oua, a caror greutate medie este de 60 g.

Cu forme corporale rotunjite, creasta caracteristic batuta, fluiere si pielea de pe corp galbene, gainile Wyandotte prezinta 12 varietati de culoare, una mai frumoasa decat alta, argintie, aurie, potarnichie s.a.

Rasa de gaini Australorp sau Orpington australian Are, in general, insusirile productive ale rasei de gaini Orpington negru, cu o mai accentuata productie de oua (peste 190 buc/an) si cu o crestere mai rapida a puilor.

Rasa de gaini Gat golas de Transilvania

S-a format pe teritoriul tarii noastre si a fost apreciata in mod deosebit in lume, foarte curand dupa prima ei aparitie la expozitia universala din 1875 de la Viena.

Rasa de gaini Gat golas de Transilvania a trezit interesul crescatorilor, datorita nu numai unor caractere de exterior cu totul aparte, ci si unor valoroase insusiri de productie.

Astfel, gainile Gat golas de Transilvania s-au evidentiat in mod deosebit printr-o exceptionala rezistenta si adaptabilitate la climate excesiv de calde. Aceasta insusire a fost evidentiata pentru prima oara inca inaintea primului razboi mondial, cand din toate gainile aduse in Africa Centrala nu au rezistat decat cele de rasa Gat golas.

Insusirile de exterior caracteristice ale acestei gaini sunt gatul golas pana sub gusa si putinatatea penajului de pe corp care lipseste practic de pe piept si abdomen, regiuni corporale unde pielea este neteda si fina.

Productia de carne ale acestei rase de gaini este apreciata atat pentru aspectul frumos al carcasei, cat si pentru insusirile gustative ale carnii. Pentru aceste motive, pasarile Gat golas de Transilvania sunt folosite si la incrucisari pentru producerea puilor de carne.

Productia de oua, fara a fi deosebita, variaza intre 120 si 170 oua pe an, oua cu coaja alba si, mai adesea, mari (65 - 67 g sau chiar mai mult).

Pasarile de rasa Gat golas au o conformatie aparte, cu trunchiul lung si oblic, capul mic si fin, creasta mica si simpla, pielea de pe corp alba. Fluierele si ciocul sunt negre, la varietatile neagra, si cenusie si alba la celelalte varietati.

Crescatorii acestei rase de gaini trebuie sa tina seama ca cel mai sigur semn ca pasarile sunt in rasa curata este caracterul de gat golas pana sub gusa. 

Existenta unei cravate de fulgi pe gat este sigur ca pasarea nu este de rasa curata. Este o rasa de gaini  destul de raspandita care se creste in mai toata lumea ca pasare de expozitie sau de productie. Fiind o rasa romaneasca de gaini, ar fi de dorit ca un numar cat mai mare de crescatori din tara noastra sa se ocupe de cresterea ei in rasa curata. 

Alte rase  de gaini care se cresc, in efective mici, in gospodariile din tara noastra sunt: Kreienköppe, Malaez, Rheinländer, Neagra de Franta, Gournay, Welsummer, Hamburg, Spaniola, Ancona etc.

Prof. univ. dr. Mihail BALASESCU

Rase de gaini mixte - pentru oua si carne Rasele de gaini specializate pentru productia de oua (Leghorn, Italiana s.a.) sau pasarile hibride usoare, desi multumesc pe deplin unitatile mari sau mijlocii care le cresc pentru oua de vanzare, nu prea sunt pe placul micilor gospodari.

De  ce? Datorita faptului ca nu asigura totodata si o productie corespunzatoare de carne: sunt prea mici si produc o carne slaba si mai putin gustoasa, iar puii si cocosii supranumerari cresc foarte incet si sunt neeconomici in productia de carne.

Din aceste motive, in mod justificat, micile gospodarii taranesti pot fi interesate mai degraba de rasele mixte gaini, dintre care sunt prezentate mai jos cele mai importante pentru tara noastra. 

Rasa de gaini Rhode - Island 

Cuprinde gaini mai rezistente si mai putin pretent ioase decat cele usoare. Ele au greutatea vie medie de 2,5 - 3 kg la gaina si 3,5 - 4 kg la cocos. Aceste gaini o productie anuala de 170 - 180 oua sau mai mult.

Ouale au coaja colorata si o greutate doar cu ceva mai mica decat la Leghorn (57 - 65 g in functie de varsta).

Tineretul creste multumitor (cocoseii ajungand la 2 luni la peste 1,3 - 1,4 kg), iar puicile incep sa oua dupa 26 - 28 saptamani. Pasarile, tinere sau adulte, furnizeaza o carne de calitate deosebita.

6

Gainile Rhode-Island pot sa cada closti, clocesc bine si isi ingrijesc bine puii, dar totodata se pot descloci usor pentru a-si relua ouatul in timp scurt.

Descriere - Pasarile Rhode-Island au trunchiul lung si purtat orizontal, cu penajul colorat in rosu, eventual, mai ales la cocosi, cu varful aripilor negre. Au creasta simpla, de marime mijlocie si purtata drept la ambele sexe. 

Ciocul este puternic, colorat in galben cu maro, fluierele picioarelor si pielea de pe cap sunt galbene, iar urechiusele sunt rosii.

Rasa de gaini Sussex 

Este una dintre rasele de gaini cele mai apreciate de micii crescatori, datorita insusirilor ei productive, dar si frumusetii ei. Specializate pentru o productie mixta de oua si carne, pasarile de rasa Sussex au o greutate corporala chiar mai mare decat la rasa Rhode- Island (2,7 - 3,2 kg gaina si 4 - 4,2 kg cocosul) si o productie de oua tot atat de mare (170 - 190 buc./an).

Ouale produse de gainile Sussex sunt, de asemenea, mari (60 - 65 g) si cu coaja colorata in brun, dar cu o nuanta roz. Ca si rasa Rhode-Island, gainile Sussex incep ouatul dupa 6 luni, clocesc bine, de timpuriu, sunt bune mame si, la nevoie, se desclocesc usor.

De mentionat calitatea deosebita a carnii produse de gainile Sussex.

Descriere - Pasarile de rasa Sussex prezinta un exterior atragator, cu o culoare frumoasa: varietatea herminata are culoarea generala alb-curat, cu pene negre pe gat, ca un guler, in varful aripilor si in coada.

Sunt pasari cu trunchiul mai lung si mai adanc decat cele de rasa Rhode-Island, cu creasta simpla, mijlocie si purtata drept si cu ciocul, fluierele picioarelor si pielea de pe corp de culoare alba.

Rasa de gaini Plymouth-Rock Barat 

Este una din rasele cele mai cunoscute, fiind apreciata pentru insusirile ei, care sunt apropiate de cele ale rasei Rhode-Island, cu aceeasi greutate, dar cu productii de oua ceva mai mici (150 - 170 buc. , in greutate de 57 - 60 g).

Descriere   - Gainile din rasa Plymouth-Rock Barat au o culoare generala porumbaca, prezinta un trunchi mai rotunjit, cap mai mare, fluierele, ciocul si pielea de pe corp, galbene.

Rasa Plymouth Alb este cea mai grea rasa mixta, fiind selectionata pentru ca gainile, hibridate cu cocosi de rasa grea, sa produca pui de carne (broiler).Cu o greutate de 3 - 3,5 kg gaina si 4 - 4,5 kg coco sul, pasarile produc anual peste 170 oua de 60 - 65 g, cu coaja colorata.

Incep sa oua la varsta de 6 luni si produc pui care cresc si se imbraca rapid cu pene.Au insa un consum mai mare de furaj (180 - 200 g/zi) si se ingrasa excesiv daca primesc hrana la discretie.

Rasa Plymonth Rock format Mini, prezinta aceleasi insusiri productive cu exceptia greutatii corporale, mai mici cu circa 1 kg si a consumului zilnic cu 20 - 25%. La imperecherea gainilor cu cocosi din alta rasa, greutatea produsilor revine la normal.

Prof. univ. Dr. Mihail BALASESCU

7