Echipa LaMunte

Metode de orientare in natura cu harta si busola

Orientare cu hartaHarta reprezinta imaginea pe hartie a terenului care ne inconjoara, precum si a traseului pe care il avem de strabatut. Daca nu avem busola si vrem sa ne orientam pe harta dorind sa gasim locul in care ne aflam, este necesara determinarea unor repere vizibile, pe care sa le recunoastem - un varf, o stanca izolata, o cabana, o localitate. Sunt necesare minim doua repere recunoscute in teren si simbolizate pe harta. Dupa detectarea pozitiei lor pe harta, se va misca harta astfel incat pozitia reperelor alese din jurul nostru sa corespunda cu pozitia lor de pe harta (reorientata in noua pozitie). Astfel, nordul hartii va indica nordul geografic (am nordat harta) si vom sti punctele cardinale. Pozitia noastra o vom stabili prin aproximarea distantei fata de repere, tinand harta conform punctelor cardinale. Daca dorim sa stim in ce directie trebuie sa mergem, e de ajuns sa urmam directia dintre locul unde ne aflam pe harta si locul unde trebuie sa ajungem.

Orientarea cu busolaBusola are un rol deosebit in asigurarea increderii celui care o manuieste ca se afla pe drumul cel bun, mai ales in conditii meteorologice deosebite (vizibilitate redusa si precipitatii).Pentru a reusi sa ne folosim de busola, va trebui mai intai sa cunoastem elementele care o compun:

- placa de baza(suprafata suport) - are drept scop asigurarea unui suport pentru celelalte elemente.- lupa- se foloseste in cazul in care elementele de pe harta sunt greu observavile si este necesara marirea acestora pentru o vizualizare mai buna.- rigla- se afla pe marginile placii-suport; cu ajutorul ei putem masura distanta intre doua repere de pe harta, calculand in functie de scara hartii distanta aeriana intre cele doua repere.- cadranul gradat- are un rol foarte important in orientarea cu harta si dupa azimut sau viza (unghiul dintre o directie oarecare si directia nordului, masurat in directie inversa acelor de ceasornic); cadranul este mobil, putandu-se roti la 360 si are insemante punctele cardinale.- acul magnetic- este elementul cel mai important al busolei si arata tot timpul directia nord - sud. Jumatatea acului care arata nordul este colorata de regula cu rosu, iar la unele busole varful acestui ac este fosforescent, asigurand in acest fel orientarea si pe timp de noapte.- liniile nordului- impart cadranul si se rotesc odata cu el, avand indicata directia nordului; se folosesc pentru orientarea hartii si luarea vizei.

Orientare cu Busola si Harta Sa presupunem ca ne aflam intr-un anumit loc, pe care il gasim reprezentat si pe harta printr-un semn distinct (o stana, un izvor, o constructie izolata, o sa, un varf, o poiana in padure, etc.) si datorita vremii nefavorabile nu mai stim incotro sa o luam, dar stim pe harta unde vrem sa ajungem. Nu gasim poteca, asa ca decidem sa ne orientam dupa harta si busola, sa luam viza si sa ne indreptam spre locul unde dorim sa ajungem.

Iata ce trebuie sa facem:1. Pozitionam busola pe harta pe directia dintre cele doua repere. Pentru a fi mai simplu, putem folosi rigla de pe marginea placii-suport a busolei, cu care unim cele doua puncte reprezentand reperele care ne intereseaza (locul unde suntem si locul unde dorim sa ajungem).2. Aducem liniile care indica nordul de pe cadranul busolei intr-o pozitie paralela cu liniile nordului de pe harta (liniile paralele Nord-Sud). Busola se mentine pozitionata pe directia dintre cele doua repere si rotim cadranul gradat al busolei pana cand liniile de pe aceasta devin paralele cu liniile care indica directia nord de pe harta. In acest mod liniile de pe cadran vor indica nordul hartii. 3. Se orienteaza busola si harta dupa directia nordului magnetic. Pastrand busola pozitionata pe harta cum am explicat mai sus, rotim harta impreuna cu busola prin pivotarea corpului nostru, pastrandu-le nemiscate una fata de cealalta, pana cand acul magnetic de pe busola care indica nordul, va ajunge in pozitia nord indicata de liniile de pe cadranul busolei si cele de pe harta, adica va ajunge paralela cu acestea. In acest moment (cand acul magnetic al busolei pe directia nord e paralel cu liniile nordului de pe cadranul busolei si liniile nordului de pe harta, indicand aceeasi directie spre nord) avem directia de mers intre locul unde ne aflam si locul unde dorim sa ajungem, aceasta fiind indicata de marginea busolei care uneste cele doua repere.

Dupa ce am luat viza in directia dorita, pentru mentinerea directiei de mers este necesar sa ne luam un reper aflat in raza noastra vizuala si, bineinteles, aflat pe directia aratata de busola, reper care trebuie sa se distinga de celelalte emente din jur (o stanca impunatoare, un copac deosebit, o constructie, un varf daca distanta de parcurs este mare si vizibilitatea buna etc.). Reperul trebuie sa fie usor de vizualizat in timpul deplasarii si, de preferat, la o distanta cat mai indepartata, astfel incat urmarindu-l sa ne apropiem cat mai mult de locul vizat pe harta. In timpul deplasarii, busola trebuie mentinuta pe directia de mers, directie care e corecta doar daca acul busolei care arata nordul magnetic se mentine paralel cu liniile de pe cadran si harta. Daca citim insa unghiul de pe cadran (azimutul - unghiul format intre nordul magnetic si directia in care dorim sa ne deplasam), putem pastra directia de mers doar cu busola, fara a mai fi nevoie de harta si pe perioada deplasarii, dupa ce am stabilit viza. In momentul in care ajungem in dreptul reperului luat, pe directia de mers indicata in continuare de busola luam un alt reper. Si tot asa pana la destinatie. Reperele ne ajuta sa mergem in linie dreapta fara a avea abateri nord-sud, lucru care cu siguranta s-ar intampla, caci abaterile mai inspre nord sau mai inspre sud fata de directia de mers nu le poate detecta acul busolei si cu cat distanta e mai lunga, aceste abateri pot fi suficient de mari incat sa nu mai gasim ceea ce cautam.Uneori, directia de mers intre 2 repere pe care o stabilim cu harta si busola nu poate fi urmata datorita terenului. Directia de mers se ia in linie dreapta, iar daca intre noi si locul unde vrem sa ajungem, pe aceasta linie se afla prapastii sau pereti de netrecut, acestea trebuie ocolite. Daca peste prapastia deschisa in fata noastra, pe directia de mers, putem lua un reper mare, vizibil (un varf, o stanca de neconfundat), atunci nu trebuie sa mergem in linie dreapta. Cautam varianta de ocolire in siguranta a obstacolului si, odata ajunsi dincolo, cautam reperul nostru si, din dreptul lui, pe directia de mers aratata de busola luam un alt reper.E bine sa avem grija ca orice directie am urma, sa avem repere vizuale pe care sa le recunoastem, pentru a ne putea orienta. Daca tot ce stim sunt punctele cardinale indicate de buola, dar nu avem niciun alt reper pe care sa-l recunoastem pe harta (locul unde ne aflam, directia din care venim, un reper in teren aflat la o oarecare departare pe care sa-l regasim si pe harta, etc.), aflarea directie de mers cu ajutorul hartii se va putea face doar estimativ. Pentru ca aceasta directia sa fie precisa, trebuie sa avem cel putin 2 repere: directia Nord aratata de busola si inca un reper cunoscut in teren, pe care sa-l identificam si pe harta. Cu cat reperele cunoscute si identificate pe harta sunt mai multe, cu atat orientarea devine mai simpla.

Nordarea HartiiFixam busola pe harta si suprapunem liniile nordului de pe cadranul busolei cu liniile nordului de pe harta, apoi rotim harta si busola pana cand acul magnetic al busolei care indica nordul va deveni paralel cu liniile nordului de pe cadranul busolei si, implicit, cu liniile hartii.Am observat ca unor persoane le e mai simplu asa: pozitioneaza liniile nordului de pe cadranul busolei in pozitie paralela cu acul magnetic al busolei, astfel incat sa indice nordul si, pastrand busola in aceasta pozitie, rotesc harta pana cand liniile nordului de pe harta devin paralele cu cele de pe cadranul busolei sau, mult mai simplu, indreptand nordul hartii in directia nord indicata de acul magnetic al busolei. Precizia e cu atata mai mare cu cat acul magnetic al busolei e paralel cu liniile nordului de pe harta, de aceea e recomanda nordarea hartii urmarind in intregime tehnica folosita mai sus (daca doriti o directie cat mai exacta, nu orientativa). Ideea e ca harta e nordata atunci cand directia nord indicata pe harta este aceeasi cu directia aratata de acul magnetic al busolei.In cazul utilizarii in orientare a busolei si a hartii, de asemenea, am observat ca unele persoane prefera ca mai intai sa nordeze harta si apoi sa stabileasca directia de mers in functie de reperele din teren identificate pe harta. Odata ce ati inteles ideea, puteti face cum doriti. Posibilitati sunt mult mai multe.

Identificarea locului in care ne aflam folosind harta si busolaDaca nu avem idee unde ne aflam, pentru e reusi sa descoperim pozitia noastra, trebuie sa recunoastem in teren un reper pe care sa-l regasim simbolizat si pe harta. Nordam harta cu busola si apoi pozitionam harta astfel incat nordul mentionat pe harta sa corespunda cu nordul indicat de buola si, tinand planul hartii in pozitie perpendiculara pe forta gravitationala, directia indicata de harta pentru reperul recunoscut trebuie sa corepunda si in teren. Tinand harta in acesata pozitie, linia imaginara intre locul de unde privim peste harta si reperuldin teren, va trebui sa intersecteze reperul respectiv pe harta. Astfel obtinem directia pe care ne aflam, aceasta fiind reprezentata pe harta intre segmentul din linia imaginara care uneste obiectul din teren si simbolizarea acestuia pe harta, segment aflat intre reperul simbolizat pe harta si marginea hartii. Pentru a afla exact unde suntem pe acest segment de linie imaginara identificat pe harta, avem nevoie de o aproximare a ditantei aeriene reale dintre obiectul recunoscut in teren si locul unde ne aflam. Sa presupunem ca estimam ca acesta ar fi la 1 km departare, iar scara hartii este 1:50000. Inseamna ca noi ne aflam in locul indicat pe harta care ar fi pe segmentul amintit mai sus, la o distanta de 2 cm, aproximativ.De asemenea, daca recunoastem un reper in teren, luam viza pe acel varf si unghiul azimut. Folosind acest azimut, pozitionam busola pe harta nordata, si respecand unghiul azimut, rigla busolei va desena o linie intre reperul recunoscut de noi si pozitia noatra pe harta. Pt a sti exact care e pozitia, aproximam distanta ca in exemplul anterior, calculam distanta pe harta in functie de scara si vedem unde ar trebui sa fim.Precizia depinde de capacitatea de aproximare a distantei aeriene intre locul in care ne aflam si reperul luat. Pentru o siguranta mai mare, in locul indicat aproximativ pe harta ca ne-am afla, cautam simboluri pe care le-am putea recunoate in teren in jurul nostru (varf, sa, stanca izolata, curs de apa, poienita in padure, etc).

Foarte util pentru determinarea zonei in care ne aflam este sa cautam in jur si unele repere clare ce pot fi identificate usor pe harta si pe teren, tinand de relieful zonei, altele decat cele mentionate pana acum, cum ar fi: cursurile de rauri/parauri, confluente, culmi, vai, sei/curmaturi prin urmarirea expunerii, directiei si/sau cursului.

Observatie!Nu uitati ca buna functionare a busolei poate fi dereglata de obiectele metalice din jur. Imi amintesc ca odata, in Retezat, busola asezata peste harta care era pusa pe o masa, imi indica cu totul alta directie a nordului decat ma asteptam. Motivul era un cui din scandura mesei, care se afla sub harta, chiar langa busola.De asemenea, acul busolei poate fi dereglat si pe timp de furtuna.