Culoarul Bistriţei între Stejaru şi Piatra NeamţAnaliza antropizării mediului

Ciubotaru MihaelaGrupa 409

Culoarul Bistriţei între Stejaru şi Piatra NeamţAnaliza antropizării mediului

1. Stabilirea zonei de studiu

Am ales pentru acest studiu un sector al văii Bistriţa, mai exact culoarul Bistriţei

cuprins între Lacurile Pângăraţi şi Bâtca Doamnei.

Consider că sectoarele de vale în cuprinsul cărora au avut loc amenajări hidrotehnice

sunt interesante de studiat din punct de vedere al atropizării mediului natural, deoarece

lucrările de amenajare ale cursurilor de apă duc la modificări radicale a tuturor componentelor

mediului. În acest sector al culoarului Bistriţei au avut loc trei astfel de amenajări, rezultând

lacurile Pângăraţi, Vaduri şi Bâtca Doamnei.

2. Prezentare generală a zonei

2.1. Localizare

Sectorul montan al văii Bistriţa se desfăşoară în cadrul Carpaţilor Orientali de la

obârşie, considerată a fi în Munţii Rodnei (I. Donisă, 1968), până la contactul munţilor cu

zona subcarpatică, ce corespunde cu amplasamentul oraşului Piatra Neamţ.

Arealul studiat din sectorul montan al acestei văi se referă la culoarul Bistriţei cuprins

între Hidrocentrala Dimitrie Leonida de la Stejaru şi Hidrocentrala SH Bistriţa Piatra Neamţ

(fig. 1). Zona se încadrează din punct de vedere administrativ în judeţul Neamţ şi se

suprapune în mare parte pe comunele Pîngăraţi şi Alexandru cel Bun; în total o suprafaţă de

17,24 km2.

2.2. Relief

Din punct de vedere geologic, zona se suprapune flişului carpatic, iar litologic îi sunt

caracteristice roci moi, marnoase (gresii calcaroase, marne argiloase şi marno-calcare, marne

nisipoase, etc) de vârstă cretacică şi paleogenă (I. Donisă, 1968 ). Predominarea rocilor moi şi

duritatea mică a gresiilor au permis lărgirea văii, sub forma unui bazin intramontan, astfel, în

sectorul de la Viişoara, ea atinge 2,07 km lăţime. În acest sector al văii sunt foarte bine

reprezentate terasele inferioare şi medii de versant, cu altitudini de până la 20 m (I. Donisă,

1968 ).

2

Având în vedere amenajările hidrotehnice, se poate vorbi de un relief lacustru,

reprezentat prin diferite forme, în special cele dezvoltate în urma procesului de sedimentare

(aluviuni grosiere, prundişuri, plaje) ce duc la colmatarea lacurilor. De asemenea este prezent

şi relieful de abraziune lacustră (faleze şi terase de abraziune) (I. Donisă, 1968 ).

Fig. 1. Lacurile antropice din sectorul montan al văii Bistriţa

2.3. Climă

Climatul este continental cu influenţe montane, astfel, temperatura medie a lunii

ianuarie este de aproximativ -4 oC, iar temperatura medie a lunii iulie are valori cuprinse între

17,5 – 19,5 oC. Temperatura medie anuală este de 8 – 9 oC, iar cantitatea medie anuală a

precipitaţiilor înregistrează valori de aproximativ 650 – 700 mm/an.

2.4. Hidrografie

Bistriţa, orientată transversal în acest sector, primeşte o serie de afluienţi, pe ambele

părţi. Dintre aceştia cei mai importanţi, de la vest la est, sunt: pe stânga, dinspre Munţii

3

Stânişoarei, pâraiele Stejaru, Pângăraţi, Pângărăcior, Bisericani, Pârâul Viilor şi Pârâul Valea

Mare, iar pe dreapta, dinspre Munţii Goşmalul, pâraiele Oanţu, Secu şi Doamna.

2.5. Soluri

Cea mai răsândită clasă de soluri în acest sector al văii Bistriţei este reprezentată de

solurile neevoluate, fără schelet (soluri aluviale, prorosoluri aluuviale), urmată de clasa

cambisolurilor (soluri brune acide şi brune eu-mezobazice) pe măsură ce se urcă spre terasele

de versant.

2.6. Vegetaţie şi faună

Vegetaţia naturală este reprezentată de specii de luncă, respectiv: plop (Plopulul L.),

salcie (Salix L.), salcâm (Robinia pseudoacacia), ş.a., acum pe suprafeţe destul de restrânse.

La vegetaţia de luncă se adaugă vegetaţia higrofilă, dezvoltată în principal la coada lacurilor.

Cele trei lacuri din acest areal sunt foarte importante pentru speciile de păsări

migratoare, primele două (L. Pângăraţi şi L. Vaduri), fiind desemnate ca arii de protecţie

specială avifaunistică în anul 2007 (cod sit: ROSPA0125).

Între speciile de păsări, cele mai des întâlnite sunt: corcodelul cu gât negru (Podiceps

nigricollis), corcodelul cu gât roşu (Podiceps griseigena), ferestraş mare (Mergus merganser),

ferestraş moţat (Mergus serrator), lebada de vară (Cygnus olor), raţa mare (Anas

Platyrhynchos), raţa sunătoare (Bucephala clangula), etc.

Dintre speciile de peşti ce se regăsesc în aceste lacuri sunt: obletele (Alburnus

alburnus), scobarul (Chondrostoma nasus), cleanul (Leuciscus Cephalus), ştiuca (Esox

lucius), carasul (Carassius Auratus Gibellio), bibanul (Perca fluviatilis), plătica (Abramis

brama), boişteanul (Phoxinus phoxinus), păstrăvul indigen (Salmo trutta fario), păstrăvul

curcubeu (Salmo gairdneri), etc.

3. Repere isorice

Primele urme oamenilor în această zonă sunt atestate de prezenţa Complexului

Petrodava (format din cetatea geto-dacică de la Bâtca Doamnei cu cele de la Cozla şi Piatra

Şoimului), ce datează din sec. II şi I î.e.n. Petrodava este considerat a fi fost un centru

economic, politic, militar şi religios. Acestea au fost pentru prima dată localizate în această

zonă de către Claudiu Ptolomeu în „Geographia” (M. Apăvăloae, 2005), urâmând a fi

confirmată prezenţa lor prin descoperirile arheologice din prezent.

În secolele XII-XIII, în văile intramontane şi subcarpatice existau formaţiuni social-

politice, dovedite atât prin resturile arheologice de pe valea Bistriţei, cât şi prin prezenţa

cnejilor menţionaţi în actele de stăpânire a pământului, până în sec. XV, în satele ţinutului

4

Neamţului (Oroşanu, V.,1981). În asemenea locuri, dezvoltarea economică a fost favorizată

de solurile fertile şi în special de pădurile din zona montană. Prelucrarea lemnului şi

dezvoltarea plutăritului sunt atestate pe valea Bistriţei din 1466 (Oroşanu, V.,1981).

Din perioada în care au fost construite mănăstirile Bistriţa (în 1402 – zidită de

Alexandru cel Bun) şi Pângăraţi (în 1461 – atestată ca biserică din lemn; în 1560 zidită de

Alexandru Lăpuşneanu) se poate vorbi de primele aşezări săteşti (Bistriţa, Vaduri şi Pângăraţi,

urmate de Pângărăcior şi Stejaru). Extinderea acestor sate s-a produs după secularizarea

averilor mănăstireşti din 1864 şi a reformei agrare din 1921.

După 1956 a început construcția șoselei naționale Piatra Neamț - Bicaz (actual DN 15)

și a căii ferate Bacău - Bicaz, ambele căi de transport traversând zona de la vest la est.

După anul 1955, au început lucrările de construire a hidrocentralei din satul Stejaru și

apoi a microhidrocentralei de la Pîngarați. Odată cu aceste lucrări, o parte din locuitorii

acestor zone au fost strămutaţi, urmând a fi creat Lacul Pângăraţi. Hidrocentrala de la Stejaru

a fost pusă în funcțiune în anul 1960, iar cea de la Pîngarați în 1964. S-au creat multe locuri

de muncă pentru localnici în: construcții, transport, prelucrarea lemnului, industria energetică

şi comerț. Lacul Bâtca Doamnei a fost format în anul 1962, prin bararea râului Bistriţa şi

îndiguirea laterală, pe partea stângă, a unui perimetru din albia majoră a râului, iar în anul

1966 a fost creat Lacul Vaduri.

În intervalul 1970-1990 populaţia scade datorită migraţiilor definitive spre oraşul

Piatra Neamţ şi spre şantierele din ţară.

După 1991, odată cu clarificarea dreptului de proprietate asupra terenurilor, fenomenul

de imigraţie şi construcţie masivă de locuinţe se intensifică.

După anii 2000, apar primele pensiuni, zona continuând să se dezvolte şi în prezent în

scop turistic.

4. Analiza dinamicii spaţio-temporale.

În scopul realizării analizei dinamicii spaţio-temporale a arealului studiat am folosit trei

materiale cartografice, respectiv:

1) pentru harta utilizării terenului în anul 1918 (fig. 2), am folosit harta de bază numită

„Plan Director de Tragere”, la scara 1:20000. Zona studiată se suprapune pe două

planşe. Prima planşă, „Piatra” (indicativ: 4371), pentru care ridicările pe teren s-au

efectuat între anii 1889 – 1893, a fost tipărită de Serviciul Geografic al Armatei în

1917. Cea de-a doua planşă, „Bicazul” (indicativ: 4271), pentru care ridicările pe teren

5

au fost realizate în anul 1888, a fost tipărită de acceaşi instituţie în anul 1918. Această

hartă redă vechiul curs al Bistriţei înainte de realizarea complexelor hidroenergetice

6

7

Fig. 2. Harta utilizării terenului în anul 1918

8

2) pentru harta utilizării terenului în anul 1971 (fig. 3), am folosit harta sovietică la scara

1:100000 (indicativ: L-35-041). Ridicările pe teren pentru hărţile militare sovietice au

început încă dinainte de declanşarea celui de al doilea război mondial. Pentru planşa pe

care se suprapune arealul studiat, lucrările de cartare au avut loc ceva mai târziu, având în

vedere faptul că sunt reprezentate cele trei lacuri de baraj, dintre care, cel mai recent a fost

creat Lacul Bâtca Doamnei în anul 1962.

3) pentru harta utilizării terenului în anul 1989 (fig. 4), am folosit harta topografică la scara

1:25000 (planşele L-35-041-A-b şi L-35-041-B-a), publicate de Direcţia Topografică

Militară.

Pentru a realiza harta dinamicii spaţio-temporale a utilizării terenurilor (fig. 4),

am folosit harta din 1918 şi pe cea din 1989, deoarece hărţile suport după care au fost

realizate sunt reprezentate la o scară mai apropiată.

Rezultatele obţinute în urma digitizării celor trei hărţi a diferitelor tipuri de

utilizare a terenului sunt prezentate în tabelul nr.1:

1989 1971 1918

Tipul de utilizare al terenului Suprafaţa (km2)

Procent din suprafaţa totală (%)

Suprafaţa (km2)

Procent din suprafaţa totală (%)

Suprafaţa (km2)

Procent din suprafaţa totală (%)

teren agricol 6,49 37,64% 6,60 38,25% 5,66 32,83%canale 0,25 1,43% 0,25 1,56%areal construit 2,34 13,59% 1,96 11,36% 0,30 1,74%lacuri 3,76 21,78% 3,23 18,71%infrastructură de transport 0,30 1,76% 0,22 1,25% 0,13 0,74% Total antropic 13,14 76,20% 12,25 71,14% 6,09 35,30%râul Bistriţa 0,19 1,11% 0,34 2,00% 0,99 5,76%soluri nisipoase 0,09 0,51% 0,31 1,80% 0,32 1,84%vegetatie spontană 3,40 19,71% 4,32 25,07% 4,15 24,04%terenuri inundabile 0,33 1,94% 5,70 33,07%terenuri umede 0,10 0,56% Total natural 4,11 23,82% 4,98 28,87% 11,16 64,71%

Tabelul nr. 1 Modificări în utilizarea terenului în anii 1918, 1971 şi 1989

Se poate observa amploarea modificărilor antropice (40,9%) între 1918, înainte de

contruirea barajelor şi 1989, la mai puţin de 30 de ani de la realizarea acestor complexe

hidroenergetice.

9

10

Fig. 3 Harta utilizării terenului în anul 1971

11

12

Fig. 4 Harta utilizării terenului între 1918 şi 1989

13

În ceea ce priveşte modificarea utilizării terenului între anii 1918 şi 1989, după intersecţia

celor două hărţi, au rezultat două clase, respectiv:

- terenuri ce au suportat modificări în ceea ce priveşte tipul de utilizare a terenului

(12,99 km2, respectiv 75,32% din suprafaţa totală);

- terenuri care şi-au păstrat acelaşi tip de utilizare a terenurilor (4,26 km2, respectiv

24,68%).

5. Elemente de restrictivitate şi favorabilitate a factorilor naturali pentru

antropizare

Culoarului Bistriţei, din subsectorul flişului cu versanţi puternic înclinaţi şi urme ale

teraelor înalte, cu largi bazine de eroziune, a atras încă din vechi timpuri oamenii, atât prin

bogăţia resurselor naturale, cât şi prin poziţionarea strategică ce a favorizat dezvoltarea unor

unităţi militare străvechi (Complexul Petrodava).

Prin morfologia sa în sectorul montan (unde despletirea albiei, înainte de amenajările

hidrotehnice, a avut cea mai mare amploare), valea Bistriţei a oferit locuri propice dezvoltării

aşezărilor omeneşti, căilor de comunicaţii, instalaţiilor industriale şi chiar culturilor agricole,

doar pe terase (I. Donisă, 1968). De altfel, „pentru favorizarea plutăritului, albia a fost

modificată prin dinamitarea unor praguri, prin dragare în sectoarele de puternică

aluvionare” (I. Donisă, 1968, pg. 264) şi prin alte lucrări. Antropizarea acestui spaţiu a fost

favorizată şi de fondul forestier din arealul montan învecinat.

6. Momentul trecerii de la organizarea naturală a spaţiului la cea antropică

Acţiunea geomorfologică a omului a atins apogeul în perioada 1955 – 1962, respectiv

perioada în care s-a desfăşurat amenajarea hidroenergetică a cursului apei. Aceste amenajări

ale cursului Bistriţei, a căror scopuri principale sunt producerea energiei electrice şi ferirea

anumitor suprafeţe de inundaţii, au modificat radical şi ireversibil morfologia văii. Practic din

acest moment formele de relief antropogen capătă o amploare din ce în ce mai mare.

Relieful antropogen poate fi împărţit în:

- relief antropogen de excavare – reprezentat prin săpăturile efectuate pentru realizarea

sistemului energetic (canale), a căilor de comunicaţii (deblee) şi exploatarea unor

materiale de construcţie sau a minereurilor (şanţuri şi tranşee de exploatare);

- relief antropogen de acumulare (depozitare) – rezultat din construirea căilor de

comunicaţii (ramblee), depozitarea materialului provenit din lucrările de excavaţie

(halde) şi realizarea lucrărilor pentru a feri anumite suprafeţe de inundaţii (diguri şi

baraje).

14

7. Direcţii majore de antropizare. Analiza dinamicii sociale şi funcţionale

Ponderea suprafeţei modificate antropic a avut valori de 35,3% în 1918, 71,02% în

1971 şi 76,20% în 1989. Se constată o creştere a antropizării între ultimii doi ani de referinţă

de numai 5,18%. Altfel spus, terenul natural a pierdut în 18 ani 0,89 km2 în detrimentul celui

antropizat.

În perioada 1990 - 2002, conform datelor statistice furnizate de Institutul Naţional de

Statistică (tabel nr.2), numărul de locuitori înregistrează o creştere continuă în comunele

Pângăraţi şi Alexandru cel Bun.

Tabelul nr. 2 Numărul de locuitori în perioada 1990 – 2002

1990 1994 1996 1998 20029400

9600

9800

10000

10200

10400

10600

Fig.5 Evoluţia numărului de locuitori în comunele Pângăraţi şi Alexandru cel Bun (1990 – 2002)

Creşterea populaţiiei reprezintă principalul indicator declanşator al

schimbărilor la nivelul mediului. Odată cu creşterea densităţii populaţiei, cresc şi suprafeţele

utilizate în scop agricol, afectând atât vegetaţia naturală cât şi fauna acestui spaţiu. Presiunea

asupra factorilor de mediu este amplificată de depozitarea necontrolată a deşeurilor. Pe lângă

afectarea biologică şi chimică a mediului (în special apa de suprafaţă, freaticul şi solul),

depozitarea necontrolată a deşeurilor duce şi la deteriorarea peisajului (PET-uri, diverse

ambalajece şi alte categorii de deşeuri pe lacurile de acumulare şi pe maluri).

15

An Localitate

1990 1994 1996 1998 2002Număr de locuitori

Pângăraţi 4951 5184 5160 5271 5287Alexandru cel Bun 4860 4716 4837 4921 5174

Total 9811 9900 9997 10192 10461

O altă problemă generată de creşterea densităţii populaţiei este reprezentată de

depăşirea sistemelor de canalizare de a colecta apele uzate, sau lipsa racordării la sistemul de

canalizare.

Având în vedere că spaţiul studiat este traversat de drumul ce face legătura între Piatra

Neamţ şi Bicaz (DN15), reprezentând de asemenea şi unul din drumurile de trecere a

Carpaţilor între Moldova şi Transilvania şi de acces în multe locuri turistice din zonă, traficul

rutier poluează aerul prin emisiile de dioxid de carbon, antrenarea pulberilor solide fine în

atmosferă şi zgomot.

8. Elemente de risc generate de antropizarea spaţiului

Acţiunea apelor de şiroire şi torenţiale se manifestă mai intens în zona flişului, iar prin

exploatarea suprafeţelor forestiere din arealul limitrof, au fost amplificate procesele de

versant. Alunecările de teren provoacă mari pagube materiale, degradând terenurile şi

distrugând căile de comunicaţii. În funcţie de aploarea acestor fenomene, pot fi distruse chiar

gospodării. În scopul diminuării acestor fenomene, cursurile unor afluienţi ai Bistriţei au fost

amenajate.

Construirea lacurilor de retenţie a prilejuit apariţia reliefului lacustru în valea Bistriţei

şi bineînţeles a proceselor lacustre. Aceste procese contribuie la colmatarea bazinelor

lacurilor.

9. Identificarea externalităţilor din prezent

Cele trei lacuri de retenţie, în urma unor observaţii ornitologice îndelungate, s-au

dovedit a fi un habitat favorabil pentru păsările ce se deplasează pe culoarul de migraţie est

carpatic. Această zonă constituie o verigă importantă în păstrarea biodiversităţii şi a

habitatelor naturale pentru toată zona estică din continentul European. Ca urmare a

implementării legislaţiei europene pentru conservarea naturii în legislaţia naţională, lacurile

Pângăraţi şi Vaduri au fost declarate arii de protecţie specială avifaunistică prin Hotărârea de

Guvern nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone

şi prin Hotărârea de Guvern 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială

avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în Romania. De

asemenea, în „Limitele ariilor de protecţie specială avifaunistică în proiecţie Stereo 1970

(actualizare 20 octombrie 2011)” publicate pe sit-ul Ministerului Mediului şi Pădurilor, apare

şi Lacul Bâtca Doamnei ca parte integrată a zonei prootejate (fig. 6)

16

17

Fig. 6. Harta sitului Natura 2000 „Lacurile Vaduri şi Pângăraţi” (ROSPA0125)

18

10. Scenarii de evoluţie a mediului

Până aproape de anul 2000, culoarul Bistriţei în sectorul analizat a cunoscut o

dezvoltare bazată pe utilizarea agricolă a terenului şi exploatarea forestieră a spaţiilor

limitrofe. Fenomenul de construire a caselor de vacanţă, a pensiunilor şi infrastructurilor

pentru dezvoltarea turismului a căpătat amploare după anul 2000 în cele două comune,

continuând şi în prezent.

În cele ce urmează voi descrie un scenariu de evoluţie a mediului economic formulat

pe tendinţa de conversie a dezvoltării socio-economice de la cea bazată pe sectorul primar

(agricol) la cea bazată pe sectorul terţiar (servicii), respectiv susţinerea şi dezvoltarea

turismului.

În momentul de faţă, în arealul studiat, turismul este facilitat de:

- prezenţa instituţiilor de cult cu valoare de patrimoniu istoric şi cultural, respectiv

mănăstirile Bistriţa, Bisericani şi Pângăraţi;

- cadrul natural deosebit din zonele montane limitrofe şi armonizarea lacurilor antropice

în peisaj;

- prezenţa Rezervaţiei de tisă de la Pângăraţi şi a sitului Natura 2000 pentru protecţia

avifaunei celor trei lacuri.

Dezvoltarea ulterioară a zonei este influenţată de:

- componenta socio-culturală (ponderea încă mare a populaţiei care practică activităţi

meşteşugăreşti tradiţionale, amploarea pe care a căpătat-o turismul religios în

Regiunea de Dezvoltare Nord-Est);

- componenta politică în domeniul mediului (prin susţinerea şi promovarea înfiinţării de

noi arii protejate);

- componenta economică (prin investiţiile pentru demararea unor proiecte de dezvoltare

a activităţilor sportive şi de agrement în proximitatea lacurilor).

Dintre factorii ce ar putea influenţa dezvoltarea turismului în zona Stejaru – Piatra

Neamţ enumeraţi mai sus, voi continua scenariul considerând că factorul socio-cultural va

influenţa cel mai mult dezvoltarea turismului.

În acest caz, etapele unei evoluţii ar putea fi:

- populaţia care deja se ocupă cu activităţi meşteşugăreşti tradiţionale ar putea înfiinţa,

prin sprijinul unor potenţiali investitori, mici ateliere şi muzee cu asemenea produse

de artizanat;

19

- oamenii care deţin gospodării vechi cu arhitectură deosebită le-ar putea reabilita şi

chiar transforma în mici pensiuni (ce ar avea din punctul meu de vedere un succes

crescut faţă de construcţiile moderne cu asemenea destinaţii, în special în rândul

turiştilor străini);

- dezvoltarea agroturismului în zonă ar avea şi aspecte benefice în ceea ce priveşte

calitatea mediului, care ar fi considerabil îmbunătăţită cel puţin prin gestionarea

corespunzătoare a deşeurilor;

- realizarea unor trasee pentru biciclişti în zona lacurilor ar atrage noi turişti şi ar

îmbunătăţi calitatea vieţii locuitorilor autohtoni (atât din punct de vedere psihic, cât şi

fizic);

- nivelul culturii locuitorilor autohtoni, cel puţin în rândul generaţiilor tinere, ar putea

creşte prin socializarea cu alte persoane cu tradiţii, culturi şi naţionalităţi diferite;

- toate aceste activităţi ar atrage oamenii să se stabilească în zonă.

20

Eseu

Prezenţa omului din cele mai vechi timpuri şi-a pus amprenta asupra condiţiilor şi

asupra proceselor de modelare a văii Bistriţei. Astfel, acţiunea directă a omului a dus la

formarea tipului de relief antropic, reprezentat prin canale, şanţuri, tranşee de exploatare,

deblee, ramblee, baraje, diguri ca forme de excavare şi depozitare. Alt tip de relief creat în

urma modificărilor antropice ale mediului natural, îl constituie relieful lacustru, care prezintă

la rândul său alte forme de relief, atipice cursului natural al Bistriţei.

Antropizarea mediului a contribuit la modificarea condiţiilor în care acţionează

procesele naturale, iar prin lucrările legate de amenajarea sistemului hidroenergetic s-a ajuns

la modificarea sensului de evoluţie a reliefului pe o mare parte din cuprinsul văii, atât în

amonte de lucrările respective, cât şi în aval de acestea.

Arealul culoarului Bistriţei între Stejaru şi Piatra Neamţ poate fi valorificat din punct

de vedere turistic, mai exact prin promovarea agroturismului, turismului religios, pescuitului

sportiv, activităţilor de agrement în proximitatea lacurilor de retenţie, dar şi prin promovarea

unor activităţi educaţionale în cadrul rezervaţiilor naturale şi ariilor protejate existente.

21

Bibliografie

1. Apăvăloae M. (2005), Piatra Neamţ- studiu monografic, Editura Cetatea Doamnei,

Piatra Neamţ;

2. Donisă I., (1968), Geomorfologia văii Bistriţa, Ed. Academiei Republicii Socialiste

România, Bucureşti;

3. Maria Manuela Cozma, Carmen Gache, Birds’ winter monitoring on the lakes from

mountain Bistriţa River;

4. Oroşanu, V., Drăgotescu, M., Cucu, C-tin.,Ichim, I.,Mîţă, D., (1981), Judeţul Neamţ –

Monografie, Ed. Sport-Turism, Bucureşti;

5. Formularul standard Natura 2000 pentru ariile de protecţie specială (SPA) – Lacurile

Vaduri şi Pângăraţi;

www.primariaalexandrucelbun.ro

www.pangarati.ro

http://www.ecomagazin.ro/avifauna-lacurilor-pangarati-vaduri-si-batca-doamnei/

www.mmediu.ro

www.earth.unibuc.ro

22

23