1

Culturile epocii bronzului pe teritoriul Romaniei (1)

de Mircea Munteanu

Principala problema care se ridica in fata arheologilor romani, consta in denumirea perioadei ce se intinde intre sfirsitul eneoliticului (aprox.2800 i.e.n.) si perioada propriu-zisa a bronzului (2000/1800 i.e.n. – 1200 i.e.n.) Si, evident, incadrarea ei culturala.

In Europa Centrala, Caucaz, Anatolia si Egipt-Mesopotamia, noul aliaj este prezent din belsug, mult inainte de 2000 i.e.n. La noi si la vecini, nu.

Colegii bulgari considera ca se poate vorbi de epoca bronzului, tinind cont de faptul ca numeroase piese descoperite la Troia II asigura corespondente cronologice intre statiunile arheologice din Bulgaria si centrul amintit. Aceste descoperiri plaseaza cronologic statiunile, dar nu dovedesc faptul ca purtatorii respectivelor culturi cunosteau obtinerea si prelucrarea bronzului.

Acest argument i-a oprit pe arheologii romani sa vorbeasca de epoca bronzului mai devreme de 2000-1800 i.e.n. Perioada dintre cele doua epoci (eneolitic – bronz), devenind o perioada de tranzitie. In ciuda faptului ca asistam la schimbarea modului de viata al comunitatilor de pe teritoriul Romaniei. Populatia incepe sa se ocupe majoritar cu pastoritul. Apar primele morminte de incineratie. Asezarile sunt aparate cu sant si val de pamint, in mod obisnuit. De acum se trece clar, la familia monogama, patriahala.

Ce este bronzul Bronzul este un aliaj intre metalele neferoase. Cel mai utilizat (si azi si

mai ales in vechime) este aliajul dintre cupru si staniu. Primele bronzuri la noi si-n Caucaz, sunt, insa, bronzurile arsenicale (arsenicate). Un aliaj natural dintre cupru si arseniu. Datorita faptului ca este un aliaj nativ, are proportii diferite de arseniu. Este un bronz roscat, cu 1-3% arseniu. Uneori si 5%. De ce acest bronz? Cupru are o temperatura de topire foarte ridicata: 1085 grade Celsius. Staniu doar 232. La aprox. 265 grade, staniul incepe sa fiarba. Deci, trebuie ca mesterul (in greaca veche mesterii erau denumiti :”demiurgoi”;”creatorul”; va spune ceva acest termen?) sa fie foarte atent, sa fie foarte rapid si sa cunoasca foarte multe secrete, pentru a putea obtine bronz din cupru si staniu. Dar bronzul are o temperatura de topire de aproximativ 800 grade Celsius. Deci, se putea obtine si-n cuptorul cu o singura camera de ardere, relativ usor si repede. Poate si intimplator,

2

o „piatra” pusa in cuptor pentru diferite scopuri, s-a topit. Cam asa s-a descoperit bronzul. Cele mai bune bronzuri, au staniu in proportie de 9-15%. Bronzurile ideale, 13,5% staniu. Uneori, si putin argint pe linga staniu. Sunt de culoare aurie si prelucrate prin martelare dupa turnare, pot fi mai dure decit fierul moale. Concentratiile mai mari de staniu, schimba culoarea bronzului, care ajunge cenusiu. Aceste bronzuri nu erau utilizate in vechime (mai putin rezistente, prea mult staniu -foarte rar-).

Astazi, sunt folosite in industria chimica, pentru ca rezista cu succes in mediu coroziv. La descoperirea unei piese de bronz, obiectele prezinta o patina de oxizi verzi. Daca patina este uniforma, omogena, fara adincituri mari si de culoare verde deschis, avem de-a face cu o patina nobila. Un bronz de calitate, sau bine pastrat. Daca avem de-a face cu o patina inchisa la culoare (verde sau alte nuante), cu numeroase scoliatii, gauri, etc. este vroba de un bronz inferior. Trebuiesc luate masuri urgente de conservare, pentru ca e cu putinta ca piesa sa nu mai existe. (Oxizii au „mincat” metalul in intregime. Daca punem piesa in baie de acizi, ramine doar mil.) De asemenea, la piese subtiri, trebuie sa fotografiem, desenam piesa si abia apoi s-o incredintam restauratorului. Cum laboratoarele nu au sectii mobile pe santiere … si altele, va dati seama ca doar piesele cele mai robuste si bine conservate pot sa apara in muzee. Celelalte…

Si piesele de argint au acelasi oxid nobil, verde. In plus, piesele de argint devin casante si exfoliaxa usor. Trebuiesc pastrate in cutii speciale, captusite cu vata, pentru a fi distruse doar in laboratoare.

Culturile proprii acestei epoci sunt: Horodistea, Foltesti-Cernavoda II, cultura amforelor sferice, Cernavoda III, Cotofeni, Baden, Vucedol si Kotolac, etc.

In a doua jumatate a acestei perioade isi fac aparitia grupurile Yamna. (Cultura Yamnaia ?). Originari din S-V Siberiei, acestia migreaza simultan spre mai multe directii: Europa Centrala, Balcani, Caucaz-Iran-India, Asia Centrala. Unii cercetatori considera ca avem o cultura specifica, altii ca e doar o moda in ritualul de inmormintare. Mormintele de inhumatie sunt acoperite cu birne, peste care se ridica un tumul de pamint. Mormintul principal este sarac (de obicei) cu foarte mult ocru. Pamintul suprainaltat se numeste manta. In manta, gasim deseori, numeroase inmormintari secundare (fie ale celor ce au ridicat mormintul, fie ale unor populatii ulterioare). De obicei, mormintele secundare nu au inventar; doar ocru (presarat sau sub forma de bulgarasi). Uneori, pe astfel de tumuli se ridicau statui de piatra (menhire).

3

(Nu cred ca trebuie sa va mai aduc aminte ca primii slavi ce au trecut Uralii au facut-o in ultimii ani ai sec.XVI A.D., cind au cucerit cetatea Sibir de la Tatari. De aici numele de Siberia pentru toata zona este uraliana.)

Cum tumulii funerari se gasesc si la alte culturi (Horodistea, Cotofeni, Baden) sunt si voci care cred ca nu e o cultura speciala ci doar o moda in lumea stepelor, care se raspindeste fulgerator si cuprinde mai multe populatii.

Abia acum, dupa amestecul populatiilor neolitice cu noii veniti se pare ca avem o populatie indoeoropeana ce formeaza baza proto-tarcica. (Deci, in 2000 i.e.n., cu aproximatie). Din aceasta populatie se va dezvolta populatia si limba tracica. Nu fara nou veniti, care vor fi (si ei) absorbiti.

Cultura Horodistea se formeaza in extremitatea estica a culturii Cucuteni. Are trei faze. In prima faza se dezvolta local, in a doua se extinde , cuprinzinrd si arealul de baza: vest Prut. Unii cercetatori o considera tot Cucuteni, desi este total diferita (continuitatea unor forme ceramice, calitatea superioara a ceramicii, fata de vecini). Multi pun in legatura culturile Horodistea-Foltesti cu culturile Ucrainiene Gorodsk-Usatovo.

In timp ce Moldova este ocupata de cultura Horodistea, din Podolia si Volhinia patrund elemente ale culturii amforelor globulare. Sunt pastori. Nu avem descoperite asezari ci doar morminte in ciste („cutii”) de piatra. In fiecare „cutie” (podeaua este o lespede mare de piatra; pe marginle ei se plaseaza peretii (alte lespezi) si pe acestia capacul (alta lespede); totul se acopera cu pamint) se gasesc unul sau 2-3 schelete. Intre piesele de inventar, faimoasele „amfore” sferice.

Cultura Foltesti – Cernavoda II (S-E Moldovei, N-E Munteniei). Unii o considera rezultatul unei sinteze tirzii Gumelnita cu Cernavoda (Renie II -linga Oltenita), altii o considera o varianta a culturii Usatovo. (SV Ucrainei.)

Cultura Cernavoda III (derivata din influente Cernavoda I, Gumelnita, Salcuta si influente anatoliene) se pare ca are o predilectie pentru cresterea oilor. Impinsa de grupul Celei, ajunge pina in Slovacia unde da nastere grupului Bolerasz.

Cultura Cotofeni s-a format in Oltenia, Muntenia, estul Banatului si sudul Transilvaniei. In faza a doua s-a dezvoltat pe aceeasi vatra, iar in faza a treia s-a extins in toata Transilvania, Crisana, maramures, NE Serbiei si NV Bulgariei.

Culturile Kostolac si Vucedol, originare din Serbia, apar sporadic in Banat.

Cultura Baden, originara din Austria de est si Pannonia, patrunde in zonele extrem vestice ale Romaniei si-n NV (tot extrem). Este axata mai

4

mult pe valea Tisei (in est). Probabil s-a dezvoltat din cultura Bolerasz. Contemporana cu Cotofeni

Culturile epocii bronzului pe teritoriul Romaniei (2) de Mircea Munteanu Despre epoca bronzului in Romania, avem numeroase stiri

contradictorii. Sau sa zicem ca sursele, nu sunt inca suficient cunoscute (descoperite). Acest lucru duce la interpretari diferite.

Sa analizam, pe rind, problemele, incepind cu metalurgia. Nimeni nu stie cum a aparut aceasta tehnologie la noi. Cel mai apropiat centru era Europa Centrala, unde exista cositor din abundenta. Dar primele noastre bronzuri erau cu arsenic (ca in Caucaz), nu cu staniu (cositor). Unii vorbesc de o tehnica autohtona. Nici o teorie nu are suficiente probe. In ceea ce priveste autohtonia, este de remarcat ca eneoliticul nostru, care cunostea frecvent cuprul topit, este la 1000 de ani distanta de epoca bronzului. Si cu atitea virtejuri de populatii si barbarizarea clar observata in urmele arheologice, nu se mai poate vorbi de o traditie locala.

Relatiile cu lumea sudica (Grecia, Anatolia, s.a.) sunt documentate pentru primii 400 de ani si ultimii 300 in mileniul II i.e.n. Intre ele nu avem nimic. In sud-estul Romaniei si nord-estul Bulgariei. Nici un fel de legatura. Este o problema curioasa, pe care am semnalat-o intr-un articol stiintific. Posibil ca populatia nord-pontica ajunsa in Moldova, estul Transilvaniei, Muntenia de est, Dobrogea si nord-estul Bulgariei sa fi intrerupt aceste legaturi. Nu aceeasi situatie este in Transilvania si pe Dunarea Mijlocie. Probabil, fatada vestica a Balcanilor (mai adapostita in fata migratiilor datorita reliefului muntos) a continuat sa serveasca de cale de legatura Greciei cu valea Dunarii, in zona ei de mijloc. (Intimplator, cind ma documentam pentru articol, am gasit un autor bulgar, care „facea praf” toata teoria acestui vid de legaturi cu sudul, dar -uneori, la unii autori- si vid de populatie. Ajuns la Sofia, am cautat articolul respectiv si am luat documentatia fiecarui santier citat, sa vedem ce s-a descoperit: nimic. Autorul, a scris un articol „patriotic”, opunindu-se teoriei vidului de populatie si venirii „slavilor” nord pontici. Iata ca nu doar la noi avem astfel de excese. Exagerarile istoricilor comandati nu pot fi oprite prin alte exagerari. In ceea ce priveste „slavismul” nord-ponticilor, am scris in repetate rinduri la aceasta revista, nu mai are rost sa revin.)

In Romania se simt trei „impulsuri”, trei momente de venire a unor noi triburi. In jurul anului 2200 i.e.n., 1600-1500 i.e.n. si 1200 i.e.n. In intregul

5

spatiu egean se simt aceleasi momente. (Plus in jurul anului 1800 i.e.n., cind la noi, Yamna e inlocuita de Katakombnaia). Trebuie discutat despre fiecare in parte. Din pacate, se intra in specialitate pura. Mentionez ca primul moment se poate lega de Yamna, al doilea de Noua-Coslogeni-Sabatinovka (deci, ambele nord pontice) iar al treilea moment este legat de expansiunea culturii cimpurilor cu urne funerare, de pe Dunarea Mijlocie.

Cultura Yamna se transforma (cam pe la 1800 i.e.n.) in cultura Katakombnaia (inmormintari cu „catacomba”). In realitate, groapa clasica de la mormintele Yamna a capatat o nisa laterala, unde era depus defunctul. In spatiul ramas liber, se depuneau ofrande, inventar, etc. Inventarul, totusi, se schimba. Cele doua culturi se gasesc raspindite pe un mare areal. Cu exceptia zonelor de origine, nu ocupa o zona compacta, pe care s-o domine. Artefactele lor, se gasesc sporadic pe teritoriul altor culturi.

Acest lucru se modifica spre sfirsitul epocii bronzului, cind apare cultura Sabatinovka in nordul pontic. Ea se extinde spre vest si sud-vest. In Moldova si Transilvania de est se formeaza cultura Noua, iar in Baragan, Dobrogea si nord-estul Bulgariei se formeaza cultura Coslogeni. Daca aceste culturi veneau in sec. XIV i.e.n., gata formate, pe o zona nelocuita (am mai tratat despre „vidul” de populatie din sud-estul Romaniei in epoca mijlocie a bronzului), nu se explica influentele Monteoru si Tei ce se regasesc in cultura nou aparuta. Nici timpul de formare nu exista. Este mult mai firesc sa credem ca grupurile intruzive ajung mai devreme in sud-est. Aici, in legatura cu culturile locale, se cristalizeaza noile aspecte culturale, inrudite dar diferite de Sabatinovka.

In acest fel, Bronzul Mijlociu din zona este reprezentat de faza timpurie a culturii Coslogeni. Dincolo de teorie, am reusit sa dovedesc acest lucru cu ajutorul unui pumnal de bronz foliform, descoperit intr-unul din cenusarele de la Gradistea Coslogeni. Descoperirea nu-mi apartine. Doar interpretarea, ce se baza pe pozitia cenusarului in care a fost gasit pumnalul (suprapunea un alt cenusar cu doua sau trei nivele de locuire). Cum acest pumnal este datat de toti arheologii sec.XVI-XIV i.e.n. si era in cel mai nou cenusar, nu mai are rost sa discutam. (Concluziile mele, publicate in lucrarile Congresului de tracologie din 1996 de la Constanta, au fost plagiate de alti arheologi, fara sa se citeze sursa.) Oricum, am reusit sa dovedesc faptul ca „hirjoana” arheologica de la Gradistea Coslogeni nu avea nici un temei. (Se propunea mutarea inceputului culturii din sec. XIV i.e.n. in sec. XII i.e.n. Nu, inceputul culturii trebuie dus in sec. XVI sau XV i.e.n. Despre sfrisitul culturii, se poate afirma ca sunt elemente ce indica o prelungire dincolo de sec. XII i.e.n.

6

Dar pentru asta nu schimbi toata cronologia culturii! Mai ales ca avem elemente de datare certa descoperite si fragmente ceramice din alte culturi, care asigura corespondente culturale in toata epoca bronzului. Daca mai lucram, poate reuseam sa clarific si acest element. Deja, in Bulgaria, am vazut fragmente de ceramica interesanta. Numai ca la noi nu aparuse, inca, nimic.)

Culturile epocii bronzului incep sa se sedentarizeze si agricultura incepe sa joace un rol important, din nou. (Numeroasele seceri de bronz sunt mai degraba lingouri decit unelte, tinind cont de faptul ca nu aveau urme de folosire. Plus ca erau prea multe in mai toate depozitele descoperite. In plus, secera din corn de animal, cu tais din microlite de silex, supravietuieste pina tirziu in epoca fierului.) Casele incep sa fie tot mai solid construite, la suprafata. Totusi, se pastreaza un vas compozit: o „caldare” pe o vatra. Dintr-o bucata. Cu torti masive, pentru a putea fi transportata cind focul ardea si carnea fierbea. Asta dovedeste ca ocupatia principala ramine cresterea animalelor si nomadismul nu disparuse. (Si vechii evrei cultivau vita de vie, practicau gradinaritul si semanau griul, dar erau socotiti nomazi.)

Ritul incineratiei face pasi importanti, devenind majoritar in vestul tarii. In est, inhumatia se pastreaza mai mult timp.

Analizindu-l pe Homer, observam ca aheii lupta in fata Troiei cu tracii si amazoanele (tarmul de vest si nord al pontului). La lupta participa toata lumea greaca veche si aliatii lor. Din punct de vedere arheologic, Troia se prabuseste (impreuna cu aliatii; am mai precizat, Troia VII b2 este incediata; in acest nivel s-au descoperit si ceramica Coslogeni si ceramica Babadag?!!!). Civilizatia din Europa Centrala si Dunerea Mijlocie va invada Grecia, Balcanii, estul Romaniei, nordul Italiei, sudul Frantei si nordul Spaniei, etc.

Epoca bronzului se incheie. Urmeaza epoca fierului. In epoca bronzului, Transilvania devine cel mai important centru

metalurgic european (aur, bronz). Nu se stie de unde provin bronzurile arsenicate de la inceput si nici staniul din epoca finala.

Pe teritoriul culturii Monteoru (jud. Buzau si partial Vrancea) s-a descoperit chihlimbar baltic si piese egiptene (perle de faianta). Asta arata ca exista un intens comert continental si intercontinental, noi aflindu-ne pe un astfel de ax comercial. Posibil ca sa fi existat schimburi de la un trib la altul, si nu caravane negustoresti. Desi in epoca, existau mestesugari itineranti.

7

Nu se poate vorbi despre traci decit dupa ultimul val de veniti din valea Dunarii de mijloc. In toata epoca bronzului, termenul de proto-traci e cel mai corect.

Guy Rachet, considera ca noii veniti in spatiul egean in aceasta epoca (indo-europenii) sunt originari din zona carpato-dunareana. Are si dovezi in acest sens. Nu contest ipoteza. Dimpotriva. Mai mult, impactul noilor veniti poate fi prelungit pina in Creta, Egipt (hicsosii) si Palestina (philistinii). Intotdeauna, insa, trebuie sa vedem ce se intimpla in zona „carpato-dunareano-pontica”. Si aici, exista nou veniti. Exact in perioadele in care vin si-n spatiul egean. Posibil ca nou venitii de la noi, sa fi dezlocuit populatiile autohtone. (Ca bila rosie la biliard.) Posibil ca o parte din nou veniti sa-si fi continuat drumul, impreuna cu unii bastinasi. Ceea ce e sigur e faptul ca nu putem vorbi de caracterul populatiei de aici pina la sfirsitul acestor migratii si asimilari. In acelasi timp, reamintesc faptul ca primele piese de bronz de la noi sunt de origine caucaziana, ceea ce denota faptul ca indo-europenii s-ar putea sa fie din alta zona. Sigur ca au trecut pe aici, dar… si noi am fost indo-europenizati. (In privinta insotirii migratorilor, avem o dovada tirzie: in sec. XIII e.n., in nordul Italiei au fost atacate doua minastiri. Agresorii erau tatari insotiti de… valahi. Episodul a fost introdus in circuitul stiintific de N.Iorga. Nimic nu ne opreste sa consideram ca astfel de fenomene au mai putut avea loc inainte.)

Fara indoiala, mai sunt probleme teoretice legate de o epoca atrit de framintata. Ne oprim aici, incercind sa vedem (in numarul viitor) culturile arheologice carateristice acestei perioade.

Culturile epocii bronzului pe teritoriul Romaniei (3) de Mircea Munteanu Culturile epocii bronzului sunt foarte numeroase si ocupa spatii mai

mici, decit in epocile precedente. Uneori, dispar de la o faza la alta a epocii. Aceasta farimitare este ciudata, tinind cont de spatiile vaste ocupate de culturile neolitice ca si de uniformitatea culturala din epoca fierului (lumea tracica), pe o mare arie teritoriala.

Cele doua fenomene: disparitia rapida a unor culturi, combinata cu farimitarea excesiva (si obositoare pentru cel ce urmareste epoca) a spatiilor lor culturale ne dovedesc impactul migratiilor asupra populatiilor locale ca si posibilitatea plecarii \”aborigenilor\” in zonele sudice.

8

In Bronzul Timpuriu, avem de-a face cu culturile Nir, Cotofeni, Vucedol, aspectul cultural al tumulilor de piatra Milostea, Glina III- Schneckenberg, Jigodin, Bratei si Zimnicea. (Tumulii de piatra dispar repede. Interesant ca tumuli de piatra n-am mai vazut decit in Mongolia, pentru populatia… hunica. Sec. II-I i.e.n.)

Tot acum apar culturi ce vor ajunge la maturitate in Bronzul Mijlociu. (Periam, Otomani, Verbicioara, Sighisoara-Wietenberg (in viitor doar Wietenberg), Monteoru.)

In epoca bronzului mijlociu, exista culturile Periam, Otomani, Verbicioara, Wietenberg, Monteoru, Vatina, Costisa, Tei. Tot acum incep culturi ce se vor extinde si-n Bronzul Tirziu: Suciu de Sus (pe viitor doar Suciu), Cruceni, Girla Mare- Cirna, Coslogeni.

Bronzul Tirziu cuprinde majoritatea culturilor din epoca anterioara, aparind culturile Zimnicea- Plovdiv si asistind la o explozie a culturii Sabatinovka – Noua – Coslogeni. Tot acum, avem intre Braila si Tulcea, pe o arie restrinsa, in doar citeva puncte, aspectul cultural Sihleanu. Ceramica sa pare mai degraba Noua II. Personal, cred ca avem de-a face cu grupuri Noua din Transilvania, impinse de grupurile ce vor provoca hallstattizarea. Ca orice ipoteza, ramine de verificat in practica si nu exclude alte ipoteze, pina la dovada finala.

Cultura Suciu. Ocupa Maramuresul, Crisana (partial), Transilvania de Nord la noi si NE Ungariei si SE Slovaciei. Nu se stie exact din ce culturi s-a format. (Sunt mai multe ipoteze.) De remarcat ceramica decorata cu motive florale (sau ce par florale), care are analogii in Creta (stilul Kamares).

Cultura Nirului sau Nir (in maghiara Nyirseg). Putin mai la sud decit cultura Suciu (cu decalajul cronologic prezentat la inceput). Spre sfirsitul culturii, apare ceramica decorata cu \”maturica\”. (Pasta cruda a vasului, se \”peria\” cu un instrument cu pir uscat sau nuiele fragede si foarte subtiri, un fel de maturica, obtinind un decor caracteristic.) Aceasta va reprezenta fondul din care se vor dezvolta culturile Otomani, Periam, Verbicioara, Wietenberg.

Cultura Otomani se formeaza pe fondul cultural Baden si al ceramicii decorate cu maturica. Initial a ocupat spatiul dintre Apuseni, Mures, Tisa. Ulterior, a ocupat teritoriile de la vest de Tisa. (In Ungaria se numeste Fuzesabony.) La est, nu penetreaza in spatiul Wietenberg. Se presupune ca era o societate razboinica. (Prin deductie, Wietenberg era si mai razboinica.)

Cultura Periam. Se gaseste in Crisana (sud), Ungaria (est), Serbia. S-a format pe fondul local (ceramica decorata cu maturica), cu puternice

9

influente sudice (Macedonia, Grecia). A evoluat, dind nastere culturilor Pecica, Vatina si Verbicioara.

Cultura Pecica continua cultura Periam. Unii vorbesc de \”cultura Muresului\”, altii de cultura Periam- Pecica. S-a vorbit de importuri din cultura Hagelgraber, originara din Europa Centrala si care va ajunge pina in Ungaria, Serbia, Crisana (doar vest).

Cultura Vatina ocupa bazinele inferioare ale Tisei si Savei. Desi este inglobata in complexul cultural al cimpurilor de urne funerare, se pare ca are o origine mai timpurie, pe fondul Periam – Mokrin – Pancevo.

Cultura Verbicioara are tot o origine banateana (se presupune), de unde a roit spre est (Oltenia, Muntenia de vest si nord-vest), vest (Voievodina) si sud (Serbia, NV-ul Bulgariei). Interesant ca asezarile sale se transforma in timp. Din asezari pe promontorii (aparate natural de pantele repezi din trei parti), unele cu sant de aparare, in asezari tip cenusare (zolniki) specifice complexului Sabatinovka. (Desi nu a venit in contact direct cu acest complex cultural, Monteoru si Tei fiind zona \”tampon\” intre Verbicioara si Coslogeni.) Cultura Verbicioara este saraca in piese de bronz (ca si Coslogeni). Se ramarca (tocmai din aceasta cauza) un ac de bronz, de tip cipriot. Sfirsitul culturii este provocat de invazia culturii cimpurilor cu urne funerare. Un sfirsit lent, care este provocat de inghitirea spatiului sau de noii veniti.

\”Marele complex al grupurilor de urne\” (funerare) cu decor incrustat (pasta alba pe vasul negru) este un fenomen care inglobeaza mai multe culturi. (Un nume cam lung, nu?) El ocupa sistematic totul in calea sa, presind pe directia Macedonia – Grecia. Simultan, din nordul Marii Negre, Sabatinovka – Noua – Coslogeni preseaza, si ea, spre vest si sud-vest. Pina la urma, \”Occidentul\” a cistigat. Daca aheii sunt veniti in Mediterana spre mijlocul mileniului II i.e.n., spre anul 1200 i.e.n. isi fac aparitia dorienii si \”Popoarele Marii\” ce vor bulversa tot spatiul egean.

(Cred ca trebuie retinut foarte clar, ca ultimul moment -1200 i.e.n.- nu este datorat Asiei sau nordului pontic, ci Europei Centrale. Miscarile vor continua mult dupa anul amintit -cam 400 de ani- si semnifica o reactie a Europei la numeroasele veniri din est. Centrele de putere \”mondiala\” s-au mutat din Orient in Europa. Migratia acestor centre continua, cu unele reveniri ale vechilor areale culturale. Dar de acum, puterea se muta hotarit in noul spatiu, colonizat si culturalizat de orientali. Acesta e momentul revansei milenare. Caderea Troiei este un simbol mai larg decit cel surprins de Homer.)

10

In cadrul acestui complex cultural, putem identifica culturile Cruceni-Belegis (Voievodina si vestul Banatului) si Girla Mare-Juto Brdo (Banat -sud-, Oltenia -sud-, Serbia si Bulgaria -NV-).

Desi, exista pericolul de a fractiona artifical un mare complex cultural, pentru citeva elemnte nesemnificative de decor. Utilizat, uneori, doar la ceramica.

(Va urma)

Culturile epocii bronzului pe teritoriul Romaniei (4) de Mircea Munteanu

Glina III -Schneckenberg este cea mai veche cultura de epoca bronzului din Muntenia si Transilvania de S, SE. Multi cercetatori opineaza ca inceputurile ei depasesc limita epocii bronzului, fiind plasata in epoca de tranzitie. Altii cred ca avem 2 culturi diferite. Glina (in Muntenia si Oltenia) si Schneckenberg – Naieni in sudul Transilvaniei si nordul Munteniei. Probabil, centrul de formare al culturii e in Muntenia. Pe masura dezvoltarii, va penetra si in S si SE-ul Transilvaniei. (Rar si izolat, apar asezari ale acestei culturi si-n centrul Transilvaniei.) O alta directie este Oltenia, unde va ocupa teritoriile Cotofeni si Milostea. Tot aici, a mai existat un mic grup a ceramicii decorate cu snurul. (In pasta cruda se imprima un „snur”; o „sfoara” impletita. Este un motiv caracteristic pentru populatiile nord pontice, desi cultura Cucuteni cunoaste -si ea- o astfel de ceramica.) Ritul de inmormintare este inhumatia, ritualul fiind dublu: tumuli sau ciste de piatra. Se pomeneste si de ritul incineratiei, destul de rar. Glina a avut un rol important in geneza culturilor Tei, Monteoru si Wietenberg.

Cultura Tei se formeaza in Muntenia (mai mult in zona de cimpie). Nu intra in Baragan. Avem urme Tei (numeroase) si-n Bulgaria, dar si-n Transilvania (S,SE). Nu si-au intarit niciodata asezarile, devenite in ultimele faze cenusare (zolniki). Ea se intinde in Bronzul Mijlociu si Tirziu.(De ce nu intra in Baragan, daca se extinde si-n nord, si-n sud?)

Cultura Monteoru se formeaza in Muntenia colinara de N si NE. (Centrul in judetul Buzau.) Se intinde rapid in Moldova de sud (inclusive la est de Prut). Are puncte si-n interiorul arcului carpatic. Numai ca-n aceasta perioada Transilvania este la apogeul puterii ei. Se pune intrebarea: punctele Monteoru (ca si celel Tei) sunt zone cucerite sau simple comptoire comerciale? Toate asezarile acestei culturi sunt fortificate (cu 1-2 santuri cu val si, probabil, palisade. Singura fortificatie de piatra (zid) se cunoaste la Sarata-Monteoru. In fazele timputii ale culturii, in Moldova de centru-vest,

11

patrund elemente ale culturii Bialyi Potok, din Ucraina . (Cunoscuta la noi sub numele Costisa). Triburile monteorene le vor elimina, insa, reocupind teritoriul. Tot in perioada timpurie, aceasta cultura a fost in contact cu populatia de stepa patrunsa in Baragan, dupa cum o dovedeste tumulul de linga Ploiesti.

Cultura Wietenberg s-a dezvoltat in centrul Transilvaniei. La maturitate va impinge culturile extracarpatice din SE acesteia, pe care-l va ocupa. Provine din cultura Cotofeni si complexul ceramicii decorat cu maturica, avind si influente Schneckenberg. Aceasta cultura practica aproape exclusiv incineratia. Are incontestabile –si continui- legaturi cu lumea myceniana, dar prin intermediul lumii de pe Dunarea Mijlocie.

Cultura Zimnicea-Plovdiv este mai degraba o cultura sudica (se intinde si la sud de Balcani, desi centrul este intre Dunare si Balcani). Ajunge punctual la nord de Dunare (necropola de la Zimnicea, ce se dateaza intre sec. XIV-XIII i.e.n).

In sfirsit, avem cultura Sabatinovka-Noua-Coslogeni. Am vazut ca nici o cultura de epoca bronzului mijlociu nu a ocupat

Baraganul, Dobrogea si nord-estul Bulgariei. Cultura Monteoru a fost in contact cu elemente stepice de la inceput, iar Tei a fost in final atit de influentata, incit a preluat tipul de asezari (si deci, modul de viata). Legaturile sud-estului nostru cu Troia, Mycene se intrerup in Bronzul Mijlociu. (Spre deosebire de Otomani, Wietenberg. Si aici, trebuie sa precizam ca aceste legaturi sunt posibile doar pe fatada vestica a peninsulei balcanice.) Elementele estice (Costisa, Katakombnaya) sunt prezente continui in prima jumatate a mileniului II i.e.n. Pumnalul de la Gradistea Coslogeni si pozitia cenusarului in care a fost descoperit (suprapunea un alt cenusar cu mai multe nivele de locuire.), dovedesc ca inceputurile culturiiCoslogeni trebuiesc plasate mai timpuriu. In acest mod, s-au asimilat elemente culturale Tei si Monteoru. La venirea grupurilor Sabatinovka, exista déjà un orizont autohton realizat pe sinteza populatie stepica-aborigeni.

Cultura Coslogeni a fost impartita in mai multe etape, teoretic. (Nu exista o definitie a fiecarei etape.)

Cultura Noua exista in Moldova de nord si centrala si penetreaza in Transilvania de Est. In a doua faza, unele din grupurile acestei culturi se retrag din Transilvania, sub presiunea culturilor care produc hallstattizarea.

Acum dispare epoca bronzului, cind culturile materiale de pe teritoriul Romaniei (si nu numai), trecind de “barbarizarea” epocii de tranzitie (eneolitic-bronz), vor ajunge la o noua starlucire.

12

Personal, cred ca epoca bronzului de la noi este mai importanta decit neolitcul-eneoliticul. Pentru ca in neolitic-eneolitic, avem o stralucita industrie a ceramicii. Dar neoliticul European, nu era mai prejos decit neoliticul nostru. Daca facem analiza doar pe cantitatea si calitatea productiei de ceramica, nu ajungem la rezultate satisfacatoare.In epoca bronzului, pe linga ceramica de nivel “european” (in ambele cazuri ne refrim la ceramica de lux, nu la cea grosiera), trebuie sa precizam ca depozitele de bronzuri din Transilvania (si numai Transilvania, nu discutam despre restul tarii) sunt echivalente (cantitativ) cu tot ce s-a descoperit in Europa. Calitatea, este de multe ori superioara. Daca adaugam si depozitele de aur…

Mirajul eneoliticului nostru, se datoraza unor vechi autori (romani sau straini), care identifica aici primul centru European, patria “pelasgilor”, etc. (Desi pelasgii sunt peste tot in jurul Mediteranei neolitice, dupa cum spune Densusianu…..) Pe scurt, protocronismul porneste din eneolitic (“romanesc”)….., asa cum pentru altii, istoria incepe la Sumer.

Daca cititorii mai au rabdare, va urma epoca fierului.