CULTIVAREA STRIDIILOR PE PLAN MONDIAL

Datorita cresterii sale rapide si a tolerantei crescute la conditiile de mediu, Crassostreea gigas a devenit cea mai frecventa alegere pentru culturile de stridii, in multe regiuni ale lumii. Desi isi are originea in N-E Japoniei, unde a fost cultivata de secole are o mare raspandire in intreaga lume, in special in vestul tarmului S.U.A. inca din 1920, iar in Franta incepand cu 1966(FAO)/1930(http://www.agriculture.gouv.fr). Crassostreea gigas a fost introdusa fie pentru a inlocui stocurile de stridii indigene, care au fost sever micsorate de pescuitul excesiv, decimate de boli sau pentru a introduce o noua industrie in regiune. In repetate randuri, in timpul secolului XIX au existat incercari de a reinvia stocurile de stridii Europene(Ostrea edulis) exploatate excesiv cu ajutorul stridiei Americane(Crassostreea virginica) si stridiei Portugheze(Crassostreea angulata), in mai multe locatii, in apele de coasta in N Europei. Aceste incercari au esuat in mare masura(Wolg si Reise, 2002). In 1964 acvacultorii olandezi au importat juvenili de stridie de Pacific(Crassostreea gigas) din Columbia Britanica pentru cultivarea acestora in estuarul Oosterschelde. In anii urmatori au urmat mai multe importuri, atat de juvenili cat si de adulti, incepand cu 1966 din Japonia. In cativa ani C. Gigas s-a dezvoltat exploziv, iar in 1980 a inceput sa colonizeze estuarele olandeze.

Constatarea urmatoare in ceea ce priveste cresterea si raspandirea stridiei de Pacific este posibil sa fie incompleta si sa nu includa introducerile accidentale in urma transportului naval mondial. De exemplu larvele aflate in apa de balast a navelor, sau atasati de carena acestora. Au existat de asemenea introduceri secundare, la scara restransa, ce nu au fost documentate.

Metodele vechi de cultivare extensiva bazate pe pescuitul stridiilor si mutarea acestora in zone mai productive , au evoluat in timp si includ o mare diversitate de metode de cultivare prin cresterea lor atat prin metoda suspendata cat si prin metoda de fund. Se utilizeaza material genetic provenit din pescuit si din crescatoriile specializate. Dezvoltarile recente includ producerea de juvenili triploizi si programe care urmaresc obtinerea unor productii mai mari, cresteri mai rapide si calitate superioara. Deasemenea ultimele tendinte tind spre obtinerea de linii selectionate adaptate unor conditii de crestere si de mediu din ce in ce mai diversificate.

PIATA DE DESFACERE

Majoritatea productiei principalelor tari producatoare de stridii, este absorbita de pietele proprii, fiind suplimentata de importuri din tarile adiacente. De exemplu, in cazul comertului in U.E., unde Franta importa surplusul celorlalte state ale Europei, cum ar fi Marea Britanie si Irlanda.

Durata relativ scurta de pastrare pe raft a acestei specii este un impediment in comercializarea acestora in stare proaspata, desi preferintele consumatorilor se indreapta in general spre acest tip de produs. Produsele si subprodusele, preparate cu diverse sosuri, prezinta potential ridicat pentru distributia mondiala. Cu toate acestea reprezinta doar o mica parte din piata de stridii. Interesul pentru materialul genetic obtinut in acvaculturi este in continua crestere, in special pentru cel triploid.

TENDINTE

1

Productia mondiala de Crassostreea gigas continua sa creasca si sa se extinda de la 196.000t la 437.000t pe an, pana in anul 1970, crescand la 3,9 milioane tone pe an in anul 2000 si ajungand la 4,4 milioane tone pe an in 2003. Productia este probabil sa creasca desi intr-un ritm mai lent, cauzat de urbanizarea zonelor de coasta si de necesitatea crescanda de a imparti resursele comune cu ceilalti valorificatori ai zonelor de coasta.

In figura 1. sunt reprezentate cu portocaliu tarile cultivatoare de Crassostreea gigas. Se observa ca specia este larg raspandita, pe fiecare continent al lumii: in Europa primul loc in productia de stridii de Pacific il ocupa Franta; in Asia, Japonia si Korea detin monopolul; pe continentul American de N atat America cat si Canada sunt producatoare importante. In ceea ce priveste emisfera sudica Crassostreea gigas se cultiva in Australia, sudul Africii cat si in sudul Americii de Sud, in Argentina si Chile.

Fig.1

A fost identificat un numar major de probleme, in ceea ce priveste cresterea si cultivarea stridiilor, ce se adreseaza dezvoltarii de practici responsabile si sustenabile in acvacultura stridiei de Pacific. Acestea se aliniaza in mare parte cu Codul pentru Pescuit Responsabil FAO(CCRF-Code of Conduct for Responsible Fisheries) si includ concesionarea unor arii limitate pentru acvacultura, in cadrul golfurilor si estuarelor in functie de carring capacity a apelor . Odata cu aparitia productiilor de linii triploide, s-a imbunatatit bunastarea faunei marine si s-a marit capacitatea de a transporta larve(>18 zile) oriunde in lume pentru translocare. S-a dezvoltat deasemenea potentialul cultivarii Crassostreei gigas in tari unde specia nu a mai fost crescuta anterior. Indivizii triplozi nu reprezinta o amenintare pentru speciile native.

Cultura de stridie de Pacific se preteaza perfect pentru o afecere de familie sau in cadrul industriei regionale. Cresterea ultimelor stadii de dezvoltare a stridiilor poate fi practicata cu muncitori relativ necalificati si cu o investitie minora, in ceea ce priveste echipamentul si infrastructura, in comparatie cu cresterea pestilor sau a crevetilor.

Marea Britanie , vechi jucator cheie al Europei in „jocul” stridiilor, s-a estompat treptat datorita recoltarii excesive si lipsei eforturilor pentru cultivarea acestora. Comerciantii britanici de peste cumparau deja tone de Crassostreea virginica, in mod regulat, de la

2

producatorii de stridii din S.U.A., pentru a satisface cererea din tara. Rezerva nativa engleza de stridie Europeana a fost cel mult putina pana(traducere mote a mote) in 1930.

Japonezii au suplinit stocurile americane si canadiene in N Pacificului, cu un numar infinit de tone de juvenili pe parcursul a mai multor zeci de ani. Piata de stridii este foarte competitiva in Japonia si datorita acestui fapt preturile se mentin scazute. Se presupune ca inca din secolul al XVI-lea(1532-1555) culturile de stridii s-au dezvoltat in golful Hiroshima. Pentru aproape 300 de ani stridiile au fost cultivate prin metoda cresterii pe bete de bambus, alaturi de cultura de fund. In timpul acesta, acvacultorii au dezvoltat piata de stridii in Osaka, centrul economic al Japoniei in acele vremuri. In 1926 au fost dezvoltate doua metode de cultivare: tipul pluta(suspendate) si pe suporti. Metoda suspendata s-a raspandit in golful Kaito, iar cea pe suporti in apele din zonele cu reflux din golful Hiroshima, datorita utilizarii apelor marine de catre armata. Aproximativ 10.000 de tone de carne de stridie este importata anual in Japonia din Korea.

In urmatorul grafic(fig.2) este prezentata evolutia Asiei, in intervalul 1990-2008, din care se observa ca productia acestui continent nu a inregistrat variatii importante de-a lungul timpului, cea mai mare diferenta fiind de 159.920t, intre anii 1998-2007.

1990

1992

1994

1996

1998

2000

2002

2004

2006

2008

0

100000

200000

300000

400000

500000

600000

PRODUCTIA DE CRASSOSTREEA GIGAS IN ASIA

AsiaTONE

Fig.2

Franta a intrat in secolul XX ca cel mai mare producator de stridii din Europa. Desi Spania a produs intotdeauna cantitati substantiale de stridii(si continua si in ziua de astazi), productia ei este mica in comparatie cu a Frantei.

VALOAREA COMERTULUI DE CRASSOSTREEA GIGAS IN EUROPA

3

Fig.3

In graficul de mai sus(fig.3) sunt prezentate principalele tari europene producatoare de stridii de Pacific si valoarea comertului al acestei industrii. Aceasta reprezentare subliniaza inca o data suprematia Frantei, fiind cea mai mare cultivatoare de Crassostreea gigas din Europa. Desi in anul 2000 a cunoscut un regres, valoarea productiei fiind doar de 196.584USD, pana in anul 2008, productia a crescut vertiginos inregistrand valori de 381.866USD. In comparatie cu Franta, celelalte tari cultivatoare nici nu ating pragul de 50.000USD.

Pana in 1950, industria franceza de stridii nu numai ca a supravietuit ravagiilor a doua razboaie mondiale, dar a si adus cultura de stridii la un nivel al calitatii fara pereche in lume. Se zvoneste ca un cultivator de stridii din Normandia a inventat metoda cultivarii pe suporti si in saculeti imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial. Se spune ca a pozitionat rame de paturi militare abandonate, ca si suporti pentru saculetii de stridii in zona inter-mareica. Astazi aceasta metoda simpla de cultivare a stridiilor duce la obtinerea de exemplare cu forma foarte buna ideale pentru a fi consumate vii, din cochilie.

4

VALOAREA COMERTULUI(USD) DE CRASSOSTREEA GIGAS IN AFRICA, EUROPA SI AMERICA(1990-2008)

Africa America Europa

Fig.4

Reprezentarea grafica a productiei medii de Crassostreea gigas din anii 1990-2008, a continentelor Africa, America si Europa, reliefeaza suprematia Europei, care in anul 2008 a inregistat o productie medie in valoare de 124.943.000 USD fata de America cu o productie de 41.336.000 USD. Africa se situeaza pe ultimul loc cu o productie medie a aceluiasi an de numai 431.000.000 USD. In tot acest interval(1990-2008), toate cele trei continente au obtinut productii variabile:

1. Europa- a pornit de la valoarea de 143.796.000 USD in 1990, atingand un varf de 156.145.000 USD in 1996, scazand apoi la 124.943.000 USD in 2008;

2. America- inregistra in 1990 o productie de 41.050.000 $ urcand in 2001 pana la 69.121.000$, ajungand in 2008 doar pana la 41.336.000$;

3. Africa- in anul 1990 avea o productie de 798.000, iar in anul urmator(1991) inregistreaza un maxim al acestui interval de 877.000. Pana in anul 2008 ajunge la o valoare de numai 431.000.

In fiecare an, in Franta, circa 60 000 de tone de Crassostreea gigas sunt ingrasate inainte de a fi vandute. Tehnologiile actuale de ingrasare pentru imbunatatirea gustului, culorii si cresterea cantitatii de carne sunt in special nefiabile. Franta a perfectionat procesul pe care ei il numesc „Afinage”. Acesta reprezinta un pas aditional in procesul de cultivare al stridiilor, in care stridiile ce se preteaza a fi vandute sunt temporar(de la cateva saptamani, la cateva luni) expuse unui mediu special de crestere pentru a le optimiza gustul, culoarea, textura si pentru a creste cantitatea de carne. Acest lucru poate fi obtinut translocand stridiile in asa numitele „claires”, bazine patrate, sapate in sol ce comunica cu marea printr-o retea de canale. Aici stridiile tind spre o densitate mai mica intr-o perioada relativ scurta. Stridiile rasfatate astfel dobandesc un gust si o textura speciala. Desi aceasta metoda este practicata in mai multe zone de crestere a stridiilor, cel mai faimos a fost intotdeauuna Marennes-Oleron.

5

Rafinarea poate fi deasemenea indeplinita prin plasarea temporara a stridiilor in estuarele speciale ale unor rauri.

Olanda , a adoptat si ea cateva metode de cultivare a stridiilor, practicate in Franta, si si-a pastrat o mica parte din piata de desfacere.

A doua jumatate a secolului XX a cunoscut reintoarcerea unor producatori importanti, in special Scotia, Irlanda, Marea Britanie si Germania.

6