UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Specializarea: Economia comerţului,turismului şi serviciilor, Anul III

Referat la Economia Comertului

Inovatia in comert pe plan mondial

Coordonator: Student:

Dovleac Lavinia Blajut Eduard

Grupa 8231

Tendinţe pe plan mondial în dezvoltarea serviciilor comerciale

Pe plan mondial, actuala etapă de dezvoltare a diverselor societăţi se caracterizează

printr-o puternică interferenţă produs-serviciu în sistemul de satisfacere a diverselor nevoi,

serviciile şi îndeosebi inovaţia în cadrul acestora tinzînd să determine raportul, respectiv să

cîştige noi domenii. Fenomenul este favorizat, pe de o parte, de dezvoltarea puternică a noilor

tehnologii, care oferă multiple şi sofisticate posibilităţi de modernizare, pe de altă parte, de

creşterea continuă a exigenţelor consumatorilor, care, sub impulsul factorilor generaţi de mediul

în care trăiesc, devin tot mai pretenţioşi, suspicioşi şi mai greu de satisfăcut. Aceasta face ca şi în

domeniul distribuţiei să se apeleze, din ce în ce mai mult, la folosirea serviciilor de către comerţ,

pentru a reuşi să se adapteze dinamic cerinţelor noului consumator. Această adaptare este

concepută într-un cadru complex, avînd în vedere, în principal: marfa, reţeaua comercială,

tehnologiile comerciale şi serviciile oferite consumatorilor fie în scopul individualizării

produselor, fie al personalizării unităţilor comerciale.

Realizarea unei asemenea viziuni implică, din partea specialiştilor, preocupări privind

trecerea la o gestiune strategică a serviciilor comerciale şi realizarea unei noi arhitecturi a

managementului serviciilor respective, iar din partea întreprinzătorilor noi eforturi pentru

sporirea numărului de servicii şi diversificarea continuă a domeniilor de realizare a acestora.

Trecerea la o gestiune strategică a serviciilor comerciale şi modificarea proceselor

metodologice de realizare a acestora, prin crearea unor noi sisteme de conducere, constituie

principala tendinţă, în profil managerial, a evoluţiei serviciilor pe plan mondial.

Modificarea continuă a posibilităţilor de realizare a serviciilor comerciale, cît şi costul

ridicat, la care acestea pot fi asigurate, au creat numeroase probleme de ordin metodologic, cu

implicaţii deosebite pe plan managerial. Tuturor acestora a trebuit şi mai trebuie să li se găsească

soluţii. De asemenea, faptul că formularea unei strategii, care să stea la baza orientărilor

politicilor comerciale folosite de diferiţi întreprinzători, afectează numeroase domenii de

implicare, a impus sisteme specifice de abordare, găsirea unor modele de integrare şi chiar noi

conceptualizări.

2

Un asemenea context, atît de complex, a generat tendinţa de a se căuta modelele

strategice care să le permită întreprinzătorilor, ca în procesul de alegere a celor mai bune

combinaţii posibile a serviciilor, să efectueze analize concomitente asupra diferitelor orientări

concurente. Trebuie să se aibă, neapărat, în vedere faptul că, într-un asemenea univers complex,

orice decizie poate modifica puterea altor decizii luate sau posibil a fi luate. De asemenea,

ţinîndu-se seama de complexitatea şi concomitenţa impactului noţiunii de serviciu comercial

asupra realizatorilor şi utilizatorilor, analizele integrate în model trebuiau să asigure capacitatea

de a evolua. Consecinţele posibile ale fiecărei decizii acţionează simultan asupra

comportamentului consumatorului şi asupra costurilor generate de realizarea serviciilor.

Ştiinţa economică a oferit, iar practica economică din ţările dezvoltate a validat, un model

care, în ultimul deceniu, s-a impus ca suport al noilor tendinţe de organizare a întregului proces

de analiză, orientare şi realizare a ansamblului serviciilor comerciale. Este vorba de modelul

strategic al service-mixului, care, aşa după cum reiese din figura 5-1, prin structura şi modul

său de prezentare asigură o bună conturare şi funcţionalitate a oricărei combinaţii de prestări

distincte, stabilite în vederea atingerii unui anumit nivel de creştere şi la costuri rezonabile în

raport cu efectele combinaţiei respective. Acelaşi model, prin puterea sa ridicată de reflectare a

fenomenelor şi acţiunilor operatorii pe care le presupune folosirea sa, generează şi introducerea

unor noi reflexii în ceea ce priveşte cercetarea şi asigurarea echilibrului între eforturile sau

resursele ce pot fi alocate diferitelor pîrghii, posibil a fi folosite în maximizarea disponibilităţilor

de funcţionabilitate furnizată, şi eficienţa pîrghiilor respective.

Noul concept, ce se impune astfel ca tendinţă în gestionarea strategică a serviciilor

comerciale, are în vedere că diferitele prestaţii care compun service-mixul comercial pot fi

grupate în două categorii principale: primare şi de suport. Grupa elementelor primare, aşa după

cum reiese din figura 5-2, este compusă din patru elemente:

procesul de integrare bun-serviciu, care materializează răspunsul întreprinzătorilor la

nevoile conturate de clienţi, răspunsul formulat, sub forma unor structuri de servicii, în

termenii costurilor de utilizare sau de adaptare a ofertei de timp;

pregătirea produsului pentru utilizare - un proces care regrupează opţiunile ce asigură

clientului posibilitatea luării în posesie a unui bun tangibil - urmată de adaptarea acestuia

la condiţiile specifice de utilizare;

3

informarea consumatorilor, componentă ce reprezintă o funcţie esenţială, ea

materializîndu-se în culegerea, asamblarea şi difuzarea datelor economice care

materializează procesul de realizare şi distribuţie a documentaţiei tehnico- economice,

destinată a promova şi menţine în consum complexul de utilităţi produs- servicii;

menţinerea în permanentă stare de funcţionare a produselor cumpărate de diverşii

utilizatori reprezintă o componentă ce prezintă importanţă, în special, pentru bunurile de

folosinţă îndelungată şi pentru echipamentul industrial, ea avînd în vedere un ansamblu

de operaţiuni relativ bine individualizate în activitatea întreprinderii (garanţii, reparaţii,

asigurarea pieselor de schimb, consultaţii tehnice etc.). Această ultimă componentă are

menirea de a asigura, în mod continuu, informaţia necesară elaborării politicii de service,

contribuind, astfel, la determinarea cu precizie a obiectivelor ce pot fi stabilite în legătură

cu performanţele fiecăreia dintre componentele anterioare, precum şi la stăpînirea prin

mecanismului variaţiilor costurilor intermediul ansamblului de service-mix.

Structura modelului strategic de gestiune a serviciilor comerciale, bazat pe

utilizarea conceptului de service-mix Fig 5.1.

4

Grupa elementelor de suport se referă, aşa după cum arată şi denumirea, la elementele ce

au drept menire susţinerea realizării activităţilor din prima categorie. Ea este constituită din

centre de realizare indirectă a valorii, precum şi din elementele procesului de coordonare destinat

asigurării coerenţei ansamblului oferit de service-mixul. Între principalele aspecte ce apar ca

elemente de susţinere, după cum reiese din figura 5-2, pot fi înscrise: dezvoltările tehnologice,

politica promovată de firmă cu privire la crearea disponibilităţilor de realizare a diverselor

servicii; dezvoltarea de ansamblu a firmei de comerţ şi tehnologiile comerciale utilizate;

modalităţile de gestionare a forţei de muncă; climatul psihosocial din întreprindere; tipul

activităţii desfăşurate.

Fig. 5.2. Structura modelului privind service-mixul comercial

5

Conturarea ca tendinţă a folosirii noului sistem strategic de gestionare a serviciilor a fost

facilitată şi de faptul că în practică modelul pe care îl utilizează se materializează într-un sistem

de decizii aşa-zise "cheie", bine corelate între ele. Sistemul deciziilor respective este axat pe trei

domenii importante, care au în vedere dimensiunile şi caracteristicile ofertei globale de

funcţionalităţi, propusă pieţei de către diferiţi agenţi economici. Se au în vedere, în acest context,

conceptualizarea şi delimitarea obiectului ofertei respective, programul de realizare a acesteia şi

stabilirea posibilităţilor de adaptare flexibilă a întregului sistem de gestiune la dinamica şi

traiectoria ciclului de viaţă a ofertei de servicii din fiecare domeniu. Aceleaşi fenomene pot servi

şi la o mai bună evaluare a riscurilor presupuse de către programele de realizare a serviciilor,

precum şi la stabilirea eventualelor responsabilităţi în legătură cu asemenea riscuri.

Implementarea repetată în practica cotidiană a noilor sisteme de gestiune strategică a

serviciilor comerciale a impus o nouă abordare şi în planul serviciilor acordate după vînzare,

pentru bunurile achiziţionate de către diverşi utilizatori. În acest domeniu, se evidenţiază ca

tendinţă conturarea unor mecanisme care încearcă să transforme în realitate avantajele oferite de

strategia service-mixului, implementîndu-le în cadrul tuturor organismelor de funcţionare ale

firmelor producătoare sau comerciale, care acţionează în cadrul pieţei. Acest nou mecanism, ce

se conturează ca tendinţă în domeniul respectiv, are în vedere un ansamblu de proceduri de

programe şi informaţii, gîndite ca o structură organizaţională, completate de instrumente

adecvate de comensurare a parametrilor calitativi şi a demersurilor utilităţilor cuprinse în

strategia globală bazată pe service-mix. Dată fiind aria largă la care se referă şi complexitatea

realizării serviciilor după vînzare, cît şi o serie de greutăţi care pot fi generate de incoerenţă şi de

disfuncţionalităţi grave în procesul de

utilizare a diferitelor produse,

mecanismul respectiv are în vedere

două aspecte importante. În primul

rînd, prin acest mecanism se caută

conturarea funcţionalităţilor strategice

şi ierarhizarea priorităţilor, un accent deosebit punîndu-se pe: asigurarea unei bune integrări a

serviciilor după vînzare în strategia globală a serviciilor; promovarea unor modalităţi specifice de

planificare a utilităţilor ce urmează a fi realizate după încheierea procesului de vînzare; stabilirea

sistemelor de programare a intervenţiilor presupuse de tehnologiile practicate; conturarea

6

modalităţilor de realizare a intervenţiilor solicitate de consumatori. În al doilea rînd, el are în

vedere asigurarea unui sistem de adaptare a structurilor organizaţionale potrivit funcţiilor ce

revin fiecărui domeniu de realizare a serviciilor. Aceasta, deoarece sistemul de organizare este

cel care orientează concretizarea planurilor de acţiune şi de operaţionalizare a acestora, printr-o

repartiţie funcţională şi optimală a responsabilităţilor între diferitele grupe de indivizi antrenaţi în

procesul realizării serviciilor comerciale.

În legătură cu sistemul de orientare a structurilor manageriale, s-au conturat, în

funcţie de aceste noi preocupări, două tendinţe, aparent opuse, care domină acţiunile

firmelor cu privire la adaptarea sistemelor de organizare a serviciilor comerciale:

integrarea şi întărirea puternică a funcţiilor legate de realizarea serviciilor după vînzare, în cadrul

organigramei fiecărei firme comerciale; încurajarea unei mari diversificări a posibilităţilor de

realizare a respectivelor servicii şi încredinţarea lor, spre efectuare, unor firme specializate, cu

filiale şi unităţi multiple, unele dintre acestea localizate chiar şi în incinta sau în spaţiile firmelor

comerciale cu care se colaborează. Această a doua tendinţă are în vedere faptul că

individualizarea unor asemenea servicii şi realizarea lor de către firme independente poate deveni

mult mai rentabilă ca urmare a folosirii mai complete atît a capacităţilor materiale, cît şi a

personalului angajat în acest scop.

În vederea rezolvării unor probleme care ar putea să apară în optimizarea procesului de

integrare a serviciilor comerciale, specialiştii oferă, ca soluţie, efectuarea unei analize care să

aibă în vedere următoarele aspecte.

dimensiunile funcţionale ale fenomenului, accentul fiind pus, îndeosebi, pe activitatea

de conducere, controlul gestionar, personalul comercial, specificul activităţii de producţie

sau de realizare a serviciilor comerciale, marketing, cercetare etc.;

dimensiunile operaţionale , date de cele patru componente ale acţiunilor primare

cuprinse în componenţa service-mixului, respectiv: integrarea, pregătirea, informarea şi

asigurarea stării de funcţionare a bunurilor vîndute;

dimensiunile temporale ale produselor, cum ar fi ciclul de viaţă al dezvoltării şi

comercializării şi disponibilităţile de utilizare, asigurate prin serviciile de întreţinere

prevăzute în oferta globală;

7

dimensiunile geografice , date de un complex de fenomene care restricţionează sistemul

de decizii, în funcţie de necesităţile şi interdicţiile mediuluiînconjurător, caracteristic

fiecărei localităţi, zone sau regiuni geografice.

În consecinţă, cadrul opţional privind asigurarea unei alegeri profitabile pentru fiecare

întreprinzător, al sistemelor de integrare şi realizare a unui sistem organizaţional integrator, în

domeniul serviciilor comerciale, poate fi formulat în trei puncte:

stabilirea şi stăpînirea performanţelor service-mixului, prezentat anterior, pentru oferta

fiecărui tip de funcţionalităţi;

determinarea şi negocierea obiectivelor operaţionale de susţinere;

coordonarea modalităţilor de realizare şi folosire a mijloacelor de susţinere necesare în

achiziţionarea utilităţilor oferite de serviciile propuse.

In ceea ce priveşte controlul şi evaluarea eficienţei serviciilor comerciale, s-au conturat

cîteva tendinţe bazate pe noile sisteme de gestionare. Acestea oferă sisteme realiste de analiză şi

criterii corespunzătoare de apreciere. Analizele respective pot avea în vedere: informarea fiecărui

şef de departament sau responsabil din reţea cu privire la noile performanţe ale serviciilor,

exprimate prin intermediul unor parametrii de calitate, rentabilitatea investiţiilor, viteza de

circulaţie a produselor ce se bucură de sprijinul diferitelor tipuri de servicii comerciale,

productivitatea operaţiunilor, etc.; raportarea performanţelor observate la obiectivele fixate şi la

capacităţile de asigurare a acţiunilor de corectare, acolo unde acestea se impun; asigurarea căilor

de traducere a obiectivelor globale ale întreprinderii, în termeni de preferinţă - scop, care să

structureze şi să ierarhizeze sarcinile din programele strategice; contribuţia diferitelor structuri

organizaţionale ale firmei la asigurarea unei mai bune integrări a diferitelor practici de service-

mix; facilitarea dezvoltării unui dialog curent între diferitele niveluri ierarhice şi funcţionale;

asigurarea unui proces de instrumentare a deciziilor, pe baza dezvoltării şi a valorificării

ansamblului opiniilor specialiştilor posibil a fi antrenaţi, concomitent, într- un asemenea proces.

În general, promovarea unor politici bine fundamentate, cu privire la serviciile comerciale, se

impune ca principală tendinţă în evoluţia procesului de vînzare a mărfurilor, căpătînd mize

deosebit de importante, ca urmare a integrării progresive a unor strategii concurenţiale bazate pe

reconceptualizarea continuă a noţiunii de produs şi integrarea acestuia într-un cadru mai larg,

cuprinzînd complexul de utilităţi produs-servicii, despre care s-a vorbit anterior, precum şi o

serie de fenomene legate de influenţa puternică a reformulării unor meserii sau a unor practici

8

promovate de către firmele comerciale, fenomene ce domină universul comercial la acest sfîrşit

de secol.

Concomitent cu preocupările pentru modernizarea proceselor manageriale, evoluţia

serviciilor comerciale este caracterizată şi printr-o accentuată tendinţă de creştere a

numărului de asemenea servicii, ce pot fi puse la dispoziţia consumatorilor şi diversificarea

continuă a domeniilor de realizare a acestora.

Tendinţele ce se remarcă pe plan mondial cu privire la creşterea şi diversificarea continuă

a serviciilor comerciale sunt strîns legate de tendinţele de modernizare a comerţului cu

amănuntul, analizate într-un capitol anterior, accentul punîndu-se, în acest caz, pe acţiunile de

individualizare a firmelor comerciale şi personalizarea fiecărui tip de unitate comercială sau

formă de vînzare, prin asocierea procesului de vînzare cu un evantai cît mai larg de servicii. În

acest sens, interesant de înţeles apare faptul că

nu serviciul în sine contează, ci efectele sale

psihologice asupra cumpărătorilor şi

consumatorilor potenţiali, pe asemenea aspecte

psihologice urmînd să se bazeze întreaga suită

de efecte economice, cum ar fi costurile,

profiturile, rentabilitatea pentru utilizatori etc.

Drept urmare, orice firmă comercială caută să-şi

facă cît mai atractive şi mai căutate magazinele sale, printr-o ambianţă cît mai plăcută, creată la

punctele de vînzare, simplificarea şi uşurarea actului de vînzare-cumpărare, transformarea

procesului propriu-zis într-un act de plăcere, creşterea nivelului de satisfacţie, asigurat

cumpărătorilor prin produsele vîndute, participarea la creşterea disponibilităţilor de timp ale

cumpărătorilor, prin intermediul unor mijloace nelegate de activitatea de vînzare-cumpărare etc.

Aşa după cum se arată anterior, căutările de adaptare continuă la cerinţele şi noile

exigenţe ale consumatorilor se concretizează într-un sistem gestionar complex, ce priveşte

deopotrivă marfa, reţeaua comercială, tehnologiile şi serviciile comerciale. În acest context, noile

tendinţe de multiplicare, prin sporirea lor şi diversificarea domeniilor de realizare, privesc toate

cele cinci grupe de servicii analizate anterior, potrivit tabelului 5-3. Mai mult, tendinţele

respective de multiplicare şi diversificare au în vedere combinarea funcţională a acestora şi nu

doar multiplicarea unor servicii şi utilităţi din cadrul fiecărei grupe livrate separat.

9

Urmare a acestor preocupări cu implicaţii complexe asupra evoluţiei serviciilor

comerciale, în ceea ce priveşte multiplicarea şi realizarea utilităţilor s-au conturat două categorii

de tendinţe: prima priveşte unele aspecte generale, caracteristice evoluţiei activităţii de distribuţie

în ansamblul său, cea de-a doua are în vedere conturarea unor tipuri de operaţiuni ce pot fi

ataşate unui bun material în procesul său de vînzare şi de transferare spre utilizatori.

În ceea ce priveşte tendinţele din prima categorie, cea referitoare la evoluţia de

ansamblu a serviciilor, de subliniat faptul că ele se referă la aspecte ce privesc renovarea şi

modernizarea continuă a serviciilor comerciale, prin perfecţionarea tehnologiilor de dialogare cu

consumatorii, cunoaşterea acestora sub toate aspectele, modernizarea procesului de servire şi de

creştere a gradului de satisfacţie, realizat pentru fiecare segment de consumatori. Un alt aspect ce

trebuie subliniat, de asemenea, în legătură cu tendinţele din această primă grupă, se referă la

faptul că ele nu privesc consumatorii în mod direct, ci firmele organizatoare, materializînd

preocupări ale acestora de a deveni cît mai eficiente, atît din punctul de vedere al apropierii de

consumator, cît şi din punctul de vedere al costurilor şi al marjelor de beneficiari. Între

principalele tendinţe conturate în acest domeniu, atrag atenţia în mod deosebit:

Extinderea sistemelor de informatizare a procesului de realizare a serviciilor

comerciale. Preocupările respective au drept scop atingerea a două obiective: uşurinţa de

apelare şi de ajustare a serviciilor de către consumatori; asigurarea unei promptitudini

ridicate din partea firmei, în ceea ce priveşte realizarea serviciilor, calitatea acestora şi

creşterea efectului de susţinere a realizării actului comercial;

Aducerea serviciilor de garanţie şi întreţinere a bunurilor de folosinţă îndelungată în

incinta marilor unităţi comerciale şi, pe baza strategiilor service- mixului, procesul

realizării să se interfereze funcţional, cu procesul de vînzare a produselor respective.

Fenomenul cunoaşte o amploare deosebită în ţările civilizate occidentale, puternic

dezvoltate din punct de vedere economic, unde proiectarea şi realizarea noilor spaţii

comerciale, în majoritatea cazurilor, ţine seama de o asemenea tendinţă, garanţia şi

întreţinerea integrîndu-se, alături de demonstraţiile comerciale, în însuşi procesul de

vînzare a mărfurilor respective;

Transferarea unora dintre serviciile comerciale , cum ar fi cele de transport, reparaţii,

consultaţii etc. către firme specializate cu care se încheie contracte de colaborare, bine

structurate din punctul de vedere al obligaţiilor cu privire la modul de efectuare a

10

diverselor servicii din categoria celor transferate. Fenomenul transferărilor respective îşi

are originea în asigurarea unei cît mai largi diversificări a formelor de acordare a

serviciilor, întreprinderile specializate putîndu-şi axa preocupările numai pe asemenea

probleme, cît şi în dorinţa de realizare a unei cît mai bune echilibrări a costurilor şi

riscurilor legate de utilizarea capacităţilor derealizare a serviciilor respective;

Cea de a doua categorie de tendinţe o formează, aşa cum s-a arătat anterior, preocupările

privind diversificarea continuă a operaţiunilor şi facilităţilor din structura serviciilor

comerciale, ce pot fi ataşate unor bunuri materiale în procesul căutării, cumpărării şi

utilizării. Tendinţele din această categorie se referă la aspecte foarte eterogene, unele aducînd în

centrul atenţiei încercările diferitelor firme de a oferi noi utilităţi clientelei sale potenţiale, altele

punîndu-şi problema consolidării sistemului de relaţii cu cumpărătorii, prin îmbunătăţirea unora

dintre utilităţile realizate sau a sistemului de facilităţi practicat. Dintre acestea, cîteva dintre

orientările actuale se apreciază a fi foarte penetrante şi apreciate de populaţia din diferitele zone

sau ţări unde ele au fost practicate.

Facilitarea realizării unor comenzi de cumpărături în cadrul unor mijloace de transport în

comun care circulă pe o distanţă mare (trenuri suburbane etc.). Organizarea unor asemenea

servicii are în vedere un sistem bazat pe o serie de comenzi, un aparat de voiajori comerciali şi

existenţa unor mici cataloage. Dimineaţa, în mijloacele de transport respectiv, voiajorii

comerciali lansează cataloagele pe baza cărora călătorii îşi pot formula cererea; aceiaşi voiajori

preiau notele de comandă completate de cumpărători, care notează pe lîngă mărfurile solicitate şi

staţia de debarcare la reîntoarcere. După amiaza sau seara, la reîntoarcerea pe aceeaşi rută, în

staţia de debarcare sunt pregătite coletele cu produsele cerute prin nota de comandă. Plata se face

prin intermediul cărţii de credit sau, mai rar, direct la ridicarea pachetelor respective.

Perfecţionarea sistemului de organizare şi de oferire a serviciilor. În acest scop, trebuie

avute în vedere două direcţii principale: preocupări intense pentru introducerea unor cataloage cu

serviciile prestate (plătite sau gratuite, parametrii calitativi ai acestora, modul de realizare,

termene de garanţie, tarife etc.); stabilirea unor priorităţi în acordarea anumitor facilităţi sau

realizarea anumitor utilităţi, cum ar fi asigurarea unor servicii speciale pentru tinerii căsătoriţi,

familiile cu mulţi copii, bătrîni etc., crearea unor sisteme adecvate pentru rezolvarea

reclamaţiilor şi altele.

11

Oferirea unor servicii care nu sunt direct legate de actul de vînzare- cumpărare ce dă

profilul magazinului. Paleta unor asemenea servicii este foarte largă, cuprinzînd printre altele:

organizarea în cadrul hipermagazinelor şi a supermagazinelor a unor cicluri de lecţii despre

diferite aspecte ale procesului de utilizare şi consum - lecţii culinare, de menaj etc.; crearea, în

marile magazine specializate pe vînzarea articolelor vestimentare, a unor saloane de

înfrumuseţare- cosmetică, coafură etc.; organizarea, în cadrul marilor magazine cu articole

sportive şi culinare, a unor birouri de turism sau excursii; crearea, în cadrul firmelor de

comercializare a autoturismelor şi pieselor de schimb pentru acestea, a unor servicii de închiriere

a automobilelor şi chiar asigurarea unor cursuri sau lecţii de conducere a acestora; instalarea, în

magazinele cu articole fotografice, a unor microlaboratoare care să ofere posibilitatea amatorilor

de a developa şi copia pelicule foto; organizarea unor servicii de curăţătorie rapidă în orice mare

magazin cu unu flux ridicat de vizitatori.

Organizarea de către firmele comerciale, în colaborare cu o serie de întreprinderi

specializate şi cu administraţia locală a puterii de stat, în imediata apropiere a centrelor

comerciale, sau în incinta acestora, a unor parcaje auto care să aibă, în jurul lor, instalate şi

ministaţii de servicii auto - verificări, spălări, alimentare cu ulei sau schimbarea acestuia, mici

reparaţii, etc.

Oferirea, în incinta unor magazine, a unor programe de divertisment , pe timpul

desfăşurării actelor de vînzare-cumpărare. Este vorba de organizarea unor spectacole teatrale -

gen teatru scurt, în marile magazine universale, expoziţii culturale atrăgătoare - costume de

epocă, recuzită, scenarii etc. - spectacole muzicale şi de divertisment, în cafenelele marilor

magazine şi altele.

Organizarea unui sistem de servicii formînd asistenţă tehnică şi reparaţii pentru orice

produs ieşit din perioada de garanţie. Asemenea servicii pot fi realizate de către specialiştii

firmei comerciale, fie de cei ai unor întreprinderi specializate, cu care firma comercială încheie

contracte de colaborare pe o asemenea temă.

În ultimul deceniu, unităţile comerciale ale cooperaţiei s-au impus atenţiei printr-o serie

de servicii financiare pe care le prestează în favoarea diferiţilor clienţi. Între aceste servicii se

înscriu: achitarea ratelor pentru mărfurile cumpărate pe credit, indiferent de sistemul comercial şi

de magazinul de unde au fost achiziţionate mărfurile respective; achitarea unor taxe comunale

(apă, electricitate, gaz etc.); achitarea mărfurilor primite prin poştă, în sistemul vînzărilor prin

12

corespondenţă; acordarea de credite pentru construcţii de locuinţe, cooperativele avînd fonduri

proprii, ce pot fi valorificate pe asemenea căi; alte servicii bancare, cum ar fi depunerile de

economii, restituiri etc.

În ultimii ani au apărut în numeroase ţări şi unele tendinţe contradictorii în dezvoltarea

serviciilor - generate de evoluţia unor fenomene social-economice.

Este vorba de o serie de tendinţe de limitare a expansiunii şi penetrării în consum a

serviciilor în general, dar care îşi pun amprenta şi asupra evoluţiei serviciilor comerciale.

Fenomenul se datorează fie sporirii considerabile a timpului liber al diferitelor contingente de

populaţie dintr-o serie de ţări mai dezvoltate din punct de vedere economic, fie creşterii

substanţiale a costului vieţii, care restructurează apelarea la unele servicii. În acest context,

organizatorii serviciilor se văd confruntaţi cu tendinţe de revenire la "consumul natural de

servicii", gospodăriile preluînd asupra lor realizarea unor servicii care constituiau atribute ale

unor unităţi specializate. În ţările anglo-saxone fenomenul este identificat prin expresia "do it

yourself", iar cele francofone, prin noţiunea de bricolaj.

Bibliografie

1)http://protlc.net/tendinte-pe-plan-mondial-in-dezvoltarea-serviciilor-comerciale/

13