CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

125
Universitatea OVIDIUS Constanţa Departamentul ID-IFR Facultatea de Ştiinţe Biologice şi Ştiinţe Agricole Pomicultură Caiet de Studiu Individual Specializarea Agricultură Anul de studii III Semestrul I Titular disciplină: Dr. ing. Gavăt Corina

description

pluming

Transcript of CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Page 1: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Universitatea OVIDIUS ConstanţaDepartamentul ID-IFRFacultatea de Ştiinţe Biologice şi Ştiinţe Agricole

Pomicultură

Caiet de Studiu IndividualSpecializarea Agricultură

Anul de studii IIISemestrul I

Titular disciplină:Dr. ing. Gavăt Corina

2010

Page 2: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Cuprins

Pomicultură

CUPRINS

Unitatede

învăţare

1

2

3

4

Titlul

INTRODUCERE

ROLUL ŞI IMPORTANŢA POMICULTURII. CARACTERISTICILE PLANTELOR POMICOLE ŞI RAMURILE DE ROD ALE ACESTORAObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 11.1 Rolul şi importanţa pomiculturii1.2 Situaţia actuală în România şi pe plan mondial şi tendinţele de dezvoltare a pomiculturii1.3 Caracteristicile plantelor pomicole şi ramurile de rod ale acestora. Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

CICLUL ANUAL AL SPECIILOR FRUCTIFERE, ALTERNANŢA DE RODIRE. CONDIŢIILE PEDO-CLIMATICE FAVORABILE CREŞTERII ŞI RODIRII POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERIObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 22.1 Fenofazele organelor vegetative şi ale organelor de rod2.2 Alternanţa de rodire: cauze, forme de manifestare, măsuri pentru înlăturarea acesteia2.3 Cerinţele speciilor pomicole faţă de factorii climaticiLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

ORGANIZAREA ŞI PRODUCEREA MATERIALULUI SĂDITOR POMICOL- PEPINIERA DE POMI

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 33.1 Tehnologia obţinerii pomilor altoiţi3.2. Organizarea şi producerea materialului săditor3.3 Sectoarele pepinierei pomicoleLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 3

ÎNFIINŢAREA PLANTAŢIILOR POMICOLE ŞI VERIGI TEHNOLOGICE APLICATE ÎN LIVEZI- TĂIERILE POMILOR FRUCTIFERI

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 44.1 Tipuri de sisteme pomicole utilizate în practica pomicolă.

Pagina

000

Pomicultură5

Page 3: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Cuprins

5

6

7

4.2 Pregătirea terenului în vederea înfiinţării livezilor şi a plantării pomilor. Plantarea pomilor fructiferi.4.3 Clasificarea tăierilor aplicate pomilor fructiferi şi caracteristicile acestoraLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 4

FORMAREA COROANELOR LA POMII FRUCTIFERI ŞI SISTEME DE ÎNTREŢINERE A SOLULUI ÎN LIVEZI

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 55.1 Necesitatea conducerii pomilor fructiferi şi clasificarea formelor de coroană5.2 Tipuri de coroană utilizate în plantaţiile moderne şi formarea acestora.5.3 Sisteme de întreţinere a solului utilizate în livezi: ogorul negru, erbicidarea, înierbarea solului, culturile intercalate, mulcirea soluluiLucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 5

FERTILIZAREA LIVEZILOR, IRIGAREA ÎN PLANTAŢIILE DE POMI

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 66.1 Necesitatea fertilizării plantaţiilor pomicole şi criterii de stabilire a normelor de fertilizare.6.2 Metode de fertilizare a solului. Fertilizarea plantaţiilor pomicole în funcţie de vârsta acestora. 6.3 Importanţa aplicării irigaţiilor în livezi. Metodele de irigare utilizate în livezi. LUCRĂRI DE ÎNGRIJIRE APLICATE FRUCTELOR, RECOLTAREA FRUCTELOR ŞI PĂSTRAREA ACESTORA

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 77.1 Reglarea încărcăturii de rod. 7.2 Estimarea producţiei de fructe7.3. Epoca de recoltare a fructelor şi tehnica recoltării. Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 7

BIBLIOGRAFIE

Pomicultură6

Page 4: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Introducere

Pomicultură

INTRODUCERE

Stimate student,

Numele meu este Corina GAVĂT (n.1970) şi îmi desfăşor activitatea ca cercetător ştiinţific gradul III în cadrul Staţiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Constanţa şi ca şef lucrări asociat al Facultaţii de Ştiinţe ale Naturii-Ştiinţe Agricole, în cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa. Sunt absolventă a Facultăţii de Horticultură din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Bucureşti. Din anul 2008 sunt doctor în horticultură,

titlul tezei de doctorat fiind “Stabilirea unor sisteme de întreţinere a solului în plantaţiile de piersic din Dobrogea”. Sunt autor a numeroase lucrări ştiinţifice în domeniu, publicate atât în ţară, cât şi în străinătate. Cursul pe care îl susţin în prezent în cadrul programelor de licenţă este „Pomicultură”. Lucrarea prezentă a fost concepută şi realizată ca o sursă de documentare pentru studenţii care doresc să aprofundeze bazele biologice şi tehnologice ale pomiculturii şi pentru cei care doresc să cunoască mai îndeaproape noile orientări în producţia pomicolă, în vederea asigurării unor fructe de calitate superioară.Lucrarea de verificare reprezintă o evaluare finală la sfârşitul fiecărei etape de învăţare, lucrare pe care o vei transmite prin e-mail la adresa [email protected] pentru corectare şi eventualele comentarii.

Vă recomand să scrieţi clar răspunsurile la întrebări. Dacă este posibil utilizaţi un procesor de texte. Pentru comentariile profesorului, lăsaţi o distanţă de circa 5 cm între răspunsuri.

Pentru securitatea lucrării vă recomand să vă scrieţi numele pe fiecare pagină.

Spor la învăţat şi succes!Dr. ing. Corina GAVĂT

Pomicultură

Page 5: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Unitate de învăţare Nr. 1

ROLUL ŞI IMPORTANŢA POMICULTURII. CARACTERISTICILE PLANTELOR POMICOLE ŞI RAMURILE DE ROD ALE ACESTORA

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1…………………………………………………….. 000

1.1 Rolul şi importanţa pomiculturii....................................................................................

1.2 Situaţia actuală a culturii pomilor pe plan mondial şi în România şi tendinţele de dezvoltare a pomiculturii………………………………………………………..................

1.3 Caracteristicile plantelor pomicole şi ramurile de rod ale acestora…………………...

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1…………………………………………....

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….................................

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1……………………………………………………..

Pomicultură

Page 6: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:

Înţelegerea rolului pomiculturii în cadrul economiei de piaţă; Tendinţele de dezvoltare a pomiculturii pe plan mondial şi în ţară; Caracteristicile speciilor pomicole şi clasificarea ramurilor de rod pe

grupe de specii pomicole.

1.1 Rolul şi importanţa pomiculturii Ce este

pomicultura?

Rolul pomiculturii

Pomicultura este o ramură cu pondere economică, o disciplină de studiu al cărei obiect de activitate este format din studierea particularităţiilor biologice ale speciilor pomicole şi stabilirea tehnologiilor diferenţiate de cultură ale soiurilor sau sortimentelor în funcţie de condiţiile climatice şi edafice, în scopul obţinerii unor producţii de fructe mari şi de calitate superioară. Producţia pomicolă se realizează sub influenţa a numeroşi factori: fondul genetic, condiţiile climatice, sol, tehnologii de cultură.

Importanţa pomiculturii poate fi sintetizată aşa cum urmează: Fructele au un conţinut ridicat de apă, substanţe uscate (proteine, grăsimi, glucide), proteine, glucide, fibre, vitamine şi substanţe minerale, ceea ce le conferă o importantă valoare alimentară şi terapeutică. Acestea pot fi folosite în diverse forme: proaspete, deshidratate, coapte la cuptor, salate, compoturi, gemuri, piureuri; băuturi nealcoolice- nectaruri, siropuri sau alcoolice- cidru, ţuică, rachiu de fructe sau oţet. Speciile pomicole prezintă avantajul că pot exploata terenuri cu fertilitate redusă, terenuri în pantă din zona dealurilor, pretabile la mecanizare sau terenuri nisipoase. Valoarea economică a fructelor provine din veniturile care se obţin din vânzarea lor pe piaţa externă şi la export. Veniturile care se obţin pe 1 hectar de livadă sunt echivalente cu veniturile obţinute pe 5 ha echivalente cultivate cu cereale. Fructele constituie o sursă importantă de valută, prin comerţul care se derulează, fiind bine cunoscut cazul ţărilor mari exportatoare de fructe: SUA, Franţa, Italia, Spania, care realizează miliarde de dolari din acest tip de comerţ. Cultura diferitelor specii de pomi constituie principala sursă de existenţă pentru o parte însemnată din populaţia ţării care lucrează în plantaţiile pomicole, în fabrici de prelucrare a fructelor, în comerţul cu fructe sau în distribuţia diferitelor maşini agricole, substanţe insecto-fungicide, ambalaje. Cultivarea pomilor fructiferi în spaţii restrânse din jurul clădirilor, în curţi sau în grădini familiare constituie o ocupaţie de agrement şi o sursă de aprovizionare cu fructe. Pomii şi arbuştii fructiferi din jurul casei, din parcuri şi grădini contribuie la purificarea atmosferei şi au o deosebită valoare estetică. Lemnul unor specii pomicole- cireş, nuc, migdal, păr este considerat ca fiind foarte valoros, fiind utilizat pentru fabricarea mobilei, parchetului, obiectelor de artizanat, etc.

Pomicultură

Page 7: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Test de autoevaluare 1.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.Care este importanţa pomiculturii?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

1.2. Situaţia actuală a culturii pomilor pe plan mondial şi în România şi tendinţele de dezvoltare a pomiculturii

Suprafeţele ocupate cu pomi

fructiferi

Producţia de fructe la nivel

mondial

Pomicultura în ţara noastră

Tendinţe în dezvoltarea pomiculturii

Pe plan mondial, conform statisticilor FAO (Food and Agriculture Organization), suprafaţa totală ocupată de plantaţii pomicole, inclusiv citrice, la nivelul anului 1996 se situa la 413.932.000 ha. Pe continente, Asia ocupă primul loc cu 161.182.000 ha, urmată de Europa 72.818.000 ha, America de Sud cu 66.728.000 ha, Africa 54.394.000 ha, America de Nord 53.844.000 ha, Oceania 4.966.000 ha.

În ceea ce priveşte producţia de fructe înregistrate la nivel mondial, mărul predomină cu peste 53 milioane t, fiind urmat de păr cu 13 milioane t, piersic cu 10 milioane t, prun 6,7 milioane t, căpşun 2,6 milioane t, cais 2,3 milioane t, cireş 1,6 milioane t, vişin 998 t. În Europa aproximativ 75% din producţia de fructe, de 46 milioane tone revine Europei de Vest, 16% se obţine în Europa Centrală şi de Est şi 10% în fostele ţări sovietice. Din totalul producţiei menţionate, 55% revine speciilor seminţoase, 20% speciilor citrice, 20% speciilor sămânţoase şi numai 5% arbuştilor fructiferi.Soiurile cultivate în cadrul fiecărei specii sunt într-o continuă dinamică, pe lângă soiurile vechi, consacrate, anual apar alte noi soiuri performante.

În ţara noastră, pomicultura s-a dezvoltat în în toate zonele ţării începând cu anii 60, prin înfiinţarea a numeroase livezi cu diferite specii şi soiuri. În ultimii 20 de ani, fărâmiţarea excesivă a terenului şi implicit a plantaţiilor pomicole, lipsa mijloacelor de lucru, a investiţiilor şi a subvenţiilor acordate de stat au contribuit la reducerea patrimoniului cu 70-80 mii ha (de la 359 mii ha), la slabe producţii de fructe.Suprafaţa cultivată în prezent nu depăşeşte 192,9 mii ha (la nivelul anului 2004), iar producţia totală de fructe ajunge la 875,9 mii tone.Structura pe specii a patrimoniului este formată din măr 40%, prun 43%, piersic 3%, cais 3%, cireş şi vişin 6%.

În ceea ce priveşte dezvoltarea pomiculturii, tendinţa actuală este: - crearea plantaţii superintensive în câmp sau chiar în spaţii protejate care să producă mult rapid şi de bună calitate;- utilizare materialului săditor liber de viroze, produs prin culturi de meristeme;- schimbarea rapidă a sortimentelor prin introducerea în producţie a noilor soiuri (la 10-12 ani);

Pomicultură

Page 8: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

- micşorarea volumului lucrărilor manuale efectuate în livadă prin reducerea tăierilor, mecanizarea lucrărilor;- creşterea ponderii producţiei ecologice la nivel mondial prin utilizarea unor soiuri rezistente la boli şi dăunători, care să nu necesite tratamente cu pesticide.Dezvoltarea durabilă a pomiculturii în România priveşte armonizarea cu reglementările UE, sprijinirea direcţionată a producătorilor prin subvenţii în condiţiile asigurării unor producţii eficiente.În U.E. se remarcă o tendinţă de reducere a suprafeţelor cultivate cu măr, în special datorită supraproducţiei şi se încurajează cultivarea unor specii deficitare, cu piaţă sigură de desfacere, printr-o politică de subvenţionare şi acordare de prime la înfiinţarea de plantaţii noi în cazul migdalului, nucului şi fisticului.

Test de autoevaluare 1.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Care sunt tendinţele actuale în domeniul pomiculturii?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

1.3. Caracteristicile speciilor pomicole şi clasificarea ramurilor de rod pe grupe de specii pomicoleStructura părţii

aeriene a pomului

Sistemul aerian al pomilor fructiferi constă în următoarele părţi principale: tulpină, ramurile principale (de schelet şi semischelet) şi ramurile de garnisire.Tulpina constituie axul de bază şi cea mai dezvoltată parte a pomului. Ea este alcătuită din trunchi şi coroană. Trunchiul este partea tulpinii de la colet (locul de trecere de la rădăcină la tulpină) şi până la prima ramificaţie de schelet. Lungimea acestuia este diferită având între 3-7 cm la căpşun şi frag şi 4-5 m la unele specii pomicole din flora spontană (cireş sălbatic, măr pădureţ, castan).Coroana este partea pomului care susţine toate ramificaţiile coroanei şi poate avea forme diferite (globuloase, piramidale, larg rasfirate). Coroanele apropiate de forma naturală se folosesc mai ales în livezile clasice. La formarea acestora omul face modificări puţine. În plantaţiile moderne, intensive, se folosesc coroane în care poziţia şi numărul ramurilor sunt mult schimbate faţă de formele naturale.Indiferent de formă, coroanele pomilor sunt alcătuite în general din aceleaşi elemente şi anume:axul – care poate lipsi la unele forme de coroană şi reprezintă prelungirea verticala a trunchiului pe care sunt prinse ramurile principale.ramurile- care susţin mugurii, lăstarii, frunzele, florile, fructele. Ramurile existente in coroana pomilor sunt de trei categorii: ramuri de schelet, ramuri de semischelet si ramuri de rod.Ramurile de schelet sunt groase, lungi, conice (grosimea descreşte de la

Pomicultură

Page 9: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Clasificarea mugurilor ce se găsesc pe pomii

fructiferi

Recunoaşterea mugurilor după

aşezarea pe ramură

Recunoaşterea mugurilor după organele la care

dau naştere

bază spre vârf). Ele formează scheletul permanent al coroanei şi trăiesc tot atât de mult ca şi pomul. Între ramurile de schelet se deosebesc mai multe categori:Şarpantele- ramuri de ordinul I care pornesc direct din axul pomului sau trunchiSubşarpante-ramuri de ordinul II care pornesc de pe sarpante; pe ramurile de ordinul II se formează ramurile de ordinul III. La unele forme de coroana sarpantele sunt grupate pe ax formand etaje (cordon vertical, palmeta etajată, etc.).Ramurile de semischelet sunt formţiuni lemnoase multianuale (4-6 ani) de dimensiuni reduse care nu aparţin scheletului permanent al coroanei. Ele îmbracă scheletul pomului. Ramurile de semischelet poartă muguri de rod şi muguri vegetativi care dau anual lăstari cu frunze. Acestea trăiesc mai puţin decât scheletul permanent şi pot fi scurtate sau chiar suprimate prin taiere. Nefiind elemente permanente ale coroanei tăierea nu afectează forma coroanei. Ramurile de rod sunt formaţiuni de dimensiuni mai mici care cresc în principal pe ramurile de semischelet şi mai rar pe cele de schelet. Au urmatoarele caracterisitici: poziţie aproape perpendiculară pe ramura mamă, dimensiuni reduse de la câţiva mm la 30-70 cm. Aceste ramuri de rod sau fructifere sunt diferite de la o specie la alta, cunoaşterea acestora având mare importanţă pentru practica pomicolă.

Mugurii sunt organe cu funcţii complexe ce conţin primordii florale şi foliare. Din muguri iau naştere lăstari, frunze, flori şi fructe.Aceştia se clasifică după: 1. poziţia pe ramură 2. organele la care dau naştere

1. După poziţia lor pe ramura mugurii se clasifică în:- Mugurii terminali situaţi în vârful ramurilor anuale ce îndeplinesc funcţia de creştere şi prelungire a ramurii- Mugurii axiali situaţi de-a lungul ramurilor la noduri. La unele specii (cireş) mugurii axiali sunt aşezaţi solitar. La cais şi piersic sunt aşezaţi în grupe, în interiorul cărora mugurele din mijloc este mugure vegetativ, iar ceilalţi sunt floriferi. - Mugurii dorminzi sunt situaţi pe nodurile de la baza ramurilor anuale şi rămân inactivi mult timp, constituind un fel de rezervă a pomului. Aceşti muguri pornesc în creştere la o tăiere puternică a pomului sau cand o parte din ramuri se rup sau degeră. - Mugurii adventivi sunt situaţi şi se pot forma în locuri nedeterminate pe tulpina sau pe radacină. Ei nu sunt vizibili şi pornesc în creştere numai în caz de accidente sau in urma tăierilor şi au rolul de a reface organele pierdute. De multe ori muguri adventivi dau naştere la lăstari lacomi, fiind situaţi pe lemn bătrân şi sub scoarţă.

2. După organele la care dau naştere avem: muguri vegetativi şi muguri de rod. Mugurii de rod pot fi floriferi şi micşti.- Mugurii vegetativi formează lăstari cu frunze. Aceştia sunt de regulă mai mici, au diametrul mare la bază şi vârful ascuţit. - Mugurii floriferi dau naştere numai la flori. La caişi şi piersic mugurii

Pomicultură

Page 10: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Recunoaşterea lăstarilor

Clasificarea lăstarilor

Reunoaşterea frunzelor pomilor fructiferi

floriferi formează o singură floare; la cireş, vişin, prun dintr-un singur mugure se formează o inflorescenţă cu mai multe flori. Aceştia sunt de regulă mai mari, sunt rotunjiţi la vârf şi au diametrul maxim la mijloc.- Mugurii micşti dau naştere la o rozetă de frunze sau la un lăstar care poartă o floare (la gutui) sau o inflorescenţă (la măr şi păr).

Grupuri de muguri floriferi şi vegetativi

Lăstarii –sunt organe care cresc în fiecare an fie din mugurii vegetativi, din muguri micşti (la măr şi la păr) şi mai rar din muguri dorminzi şi adventivi. Odată cu venirea toamnei, căderea frunzelor şi lignificarea ţesuturilor, lăstarii devin ramuri anuale.Lastarii au lungimi diferite (1, 2-150, 200 cm). Punctele de pe lăstar de unde sunt prinse frunzele se numesc noduri şi porţiunile dintre noduri se numesc internoduri.

După poziţia pe care o ocupă se deosebesc următoarele categorii de lăstari şi ramuri anuale:- Lăstari de prelungire- care iau naştere din mugurii terminali, asigurând prelungirea ramurii.- Lăstari laterali- care iau naştere din mugurii axilari. Vigoarea celor din vârf este mai mare şi descreşte către bază.- Lăstari concurenţi- sunt lastarii laterali situaţi imediat sub cel de prelungire- Lăstari lacomi- apar din mugurii adventivi şi dorminzi pe ramurile mai vechi. Ei pot atinge 1,5-2 m într-un singur sezon de vegetaţie.- Lastari anticipaţi- sunt cei care cresc la subsoara frunzelor pe lastarii în crestere în aceeaşi perioada de vegetaţie (întâlniți mai ales la piersic şi cais).

Frunza- este organul care sintetizează hrana necesară pentru creşterea organelor vegetative şi creşterea fructelor. Forma limbului frunzelor este diferită, marimea lui şi lungimea constituind caractere de recunoaştere a speciilor şi soiurilor.Important este ca prin lucrarile de îngrijire care se aplică, întregul frunziş al pomului sa fie păstrat sănătos, neatacat de boli şi dăunători prin aplicarea la

Pomicultură

Page 11: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Reunoaşterea florilor pomilor

fructiferi

Reunoaşterea tipurilor de

fructe întâlnite la pomii fructiferi

Caracteristicile ramurilor de rod

ale mărului şi părului

timp a tratamentelor.

Floarea- este organul de înmulţire dar şi cel care asigură recolta. Se formează din muguri roditori (floriferi sau micşti). La majoritatea speciilor pomicole sunt hermafrodite – adică pe aceaşi floare se găsesc atât androceul cu stamine cât şi gineceul cu ovar si ovule. Se pot întâlni flori unisexuat monoice situaţie când pe aceiaşi plantă se găsesc atât flori femele, cât şi mascule sau flori unisexuat dioice când florile mascule şi femele sunt situate pe indivizi diferiţi.Ex.: smochin, kiwi, dud, Ginko biloba, etc.Dint-un mugure florifer rezulta o singură floare la piersic, cais, migdal şi mai multe flori la prun, cireş, vişin, măr, păr, nuc (2, 5 pana la 8, 11 flori).

Fructele speciilor pomicole sunt în majoritatea cazurilor fructe cărnoase (cu epicarp subtire, mezocarp carnos, gros si colorat) şi fructe uscate la nuc şi alun.Dupa particularităţile biologice şi de cultură speciile pomicole cultivate la noi au fost grupate în: pomacee, drupacee, nucifere şi specii subtropicale.Grupa pomaceelor (seminţoaselor) cuprinde: mărul, părul, gutuiul. Fructul lor este poama.Grupa drupaceelor (sâmburoaselor) cuprinde: prunul, caisul, cireşul, vişinul, piersicul, al cărui fruct este drupa.Grupa nuciferelor cu speciile: nuc, castan, migdal şi alun. Fructul este nuca şi drupa.Grupa baciferelor cuprinde speciile: coacaz, agriş, zmeur, mur, afin si capşun. Fructele sunt bace, pseudobace, polinucule şi polidrupe.Grupa speciilor subtropicale în care sunt incluse smochinul şi citricile. Fructele acestor specii sunt sicone şi hesperide.

Ramurile de rod ale mărului şi păruluiPintenul este o ramură a cărei creştere anuală poate fi de la câţiva mm până la 5-7 cm şi are în vârf un mugure vegetativ, figura 1, a. În funcţie de dimensiunile şi vârsta lui, pintenul poate fi:

a. a) pinten inelat de un an: acesta are o porţiune anuală de 0,5-2 cm, iar la bază un inel pe care se observă urmele solzilor mugurelui din care a luat naştere; deasupra inelului, pe o porţiune cu un diametru ceva mai mare, se observă cicatricele frunzelor (care au format în anul anterior rozetele de frunze), foarte apropiate între ele, iar în vârf există un mugure vegetativ.

b. b) pinten inelat de mai mulţi ani: are porţiunea terminală anuală de conformaţia descrisă anterior şi în plus la partea bazală poartă inele şi cicatrice de frunze corespunzătoare vârstei (un inel plus o porţiune cu cicatrice de frunze= 1 an);

c. c) pintenul simplu de un an are porţiunea anuală lungă de până la 5-7 cm. La bază se pot observa urmele solzilor, apoi pe toată lungimea cicatrice de frunze, mai distanţate între ele, şi la subsoara acestora muguri vegetativi slab dezvoltaţi. În vârf există un mugure vegetativ de dimensiuni normale.

d. d) pintenul mixt are porţiuni inelare şi porţiuni de pinten simplu (în funcţie de condiţiile de hrană ale pomului).Pintenul evoluează anual (se alungeşte) prin creşteri de 0,5-2 cm, rezultate din mugurele terminal. În cazul că a fost bine hrănit, până toamna formează

Pomicultură

Page 12: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

un mugure florifer, transformându-se în ţepuşă. În condiţii de hrană insuficientă, în vârf se formează tot un mugure vegetativ, devenind astfel pinten inelat sau mixt, în vârstă de doi ani.Smiceaua este o ramură lungă de 15-30 cm şi subţire de 2-5 mm, figura 1, c. În vârf are un mugure vegetativ complet format, iar de-a lungul ei evoluează atât prin mugurele terminal, cât şi prin cei axilari. În anul următor, din mugurele terminal creşte un lăstar de lungime variabilă, care diferenţiază în vârf un mugure florifer, obţinându-se o ţepuşă sau o nuieluşă. Din mugurii axilari până toamna apar pinteni, respectiv ţepuşe.Ţepuşa este o ramură de rod asemănătoare cu pintenul ca dimensiuni. Se deosebeşte de pinten prin faptul că mugurele terminal este mixt, figura 1, b. În mod analog există ţepuşe inelate, simple şi mixte.Ţepuşa evoluează astfel: din mugurele mixt apare o rozetă de frunze şi o inflorescenţă cu 4-8 flori, din care se formează 1-4 fructe. În timpul creşterii acestora, o parte din substanţele de rezervă se depozitează în axul rozetei de frunze, care susţine fructul. Acesta se îngroaşă şi dă naştere aşa numitei burse. În aceeaşi vară, pe această îngroşare, iau naştere de la subsoara frunzelor 1-3 creşteri anticipate, care până toamna devin pinteni, smicele, ţepuşe şi în unele cazuri nuieluşe.Bursa ere particularitatea de a forma noi ramuri de rod chiar în anul formării ei. Pe o bursă care are unul două ţepuşe, în anul următor se vor forma unul – două burse noi. Această formaţiune de burse noi apărute pe burse vechi poartă denumirea de vartă de rod sau ramificaţie fructiferă care evoluează apoi în acelaşi mod, an de an, până la vârsta de 15-18 ani, figura 1, f.Nuieluşa este o ramură de rod propriu zisă, de aceeaşi lungime cu smiceaua (15-30 cm), dar uneori ceva mai groasă, figura 1, d. Se deosebeşte de smicea prin faptul că mugurele terminal este mixt; mugurii axilari sunt toţi vegetativi. În anul următor, pe nuieluşă se formează la vârf o bursă cu 1-2 ramuri de rod, la mijloc 2-3 ţepuşe, iar la bază câţiva pinteni. Dacă nuieluşa este slab hrănită, în afară de bursa terminală formează numai 1-2 pinteni, sau toţi mugurii axilari rămân dorminzi. În anul al treilea de viaţă, din bursă ia naştere o vatră de rod.Mlădiţa este o ramură de rod propriu zisă, care se întâlneşte mai frecvent la păr, figura 1,e. Are aceleaşi dimensiuni cu nuieluşa, dar se deosebeşte prin faptul că are în vârf mai mulţi muguri micşti. Muguri axilari dinspre bază sunt vegetativi. Mlădiţa evoluează astfel: primăvara, din mugurii micşti apar inflorescenţe, iar din cei vegetativi apar rozete de frunze. Până toamna, către vârful mlădiţei se formează mai multe burse (1-5), fiecare cu câte 1-2 ramuri noi de rod. La baza mlădiţei se formează toamna ţepuşe şi pinteni. Bursele care apar către vârful mlădiţei nu trebuie confundate cu vatra de rod, deoarece este vorba de burse de o singură vârstă (formate în acelaşi an), nu de burse suprapuse (care au luat naştere pe burse mai vechi).Deosebirile dintre ramurile de rod ale mărului şi cele ale păruluiRamurile de rod ale mărului au scoarţa pubescentă şi sunt în general mai slabe ca vigoare, iar bursele au dimensiuni mai mici. Muguri micşti sunt mai rotunjiţi, iar cei vegetativi sunt mai mici, plaţi şi cu vârful lipit de ramură. Toţi mugurii de măr au solzii puternic pubescenţi. Ramurile de rod ale părului au scoarţa şi mugurii glabrii. Ele sunt mai viguroase, iar bursele ating dimensiuni mai mari. Mugurii micşti au vârful

Pomicultură

Page 13: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Caracteristicile ramurilor de rod

ale gutuiului

Caracteristicile ramurilor de rod ale cireşului şi

vişinului

mai ascuţit, iar cei vegetativi sunt conici şi au vârful depărtat de ramură.

Ramurile de rod ale gutuiuluiGutuiul rodeşte pe măciulii care iau naştere dintr-un mugure mixt. Dintr-un astfel de mugure primăvara apare un lăstar cu o floare în vârf, din care rezultă fructul. În lăstar se produce o acumulare de substanţe hrănitoare, iar porţiunea terminală se îngroaşă, formând o măciulie asemănătoare cu bursa la măr şi păr. Spre deosebire de bursă măciulia nu formează ramuri de rod noi în aceeaşi perioadă de vegetaţie. În schimb ea poartă doi, mai rar trei muguri micşti, aşezaţi spre vârf. Către bază toţi mugurii de pe măciulie sunt vegetativi. În primăvara următoare din cei doi muguri micşti apare câte un lăstar cu o floare, care până toamna se transformă în măciulii. Această grupare de două măciulii poartă numele de “coarne de melc” şi este analogă vetrei de rod de la măr şi păr, figura 1, g.

Figura 1. Ramurile de rod ale pomaceelor: a-pinten, b-ţepuşă, c-smicea cu pinten, d-nuieluşă, e-mlădiţă, f- vatră de rod, g- măciulii şi coarne de melc la gutui

Ramurile de rod ale cireşului şi vişinuluiPintenul este o ramură scurtă de câţiva milimetri, cu un singur mugure vegetativ, situat în vârf. El provine dintr-un mugure vegetativ axial sau dintr-un buchet de mai multianual, în penultimul an de viaţă proprie, atunci când ramura buchet îmbătrâneşte şi nu mai formează muguri floriferi, ci numai unul în vârf urmând ca în scurt timp să se usuce. Ramura buchet sau buchetul de mai neramificat apare dintr-un mugure axial vegetativ. În primul an de viaţă are o lungime de 1-3 cm, poartă un singur mugure vegetativ cu poziţie terminală şi 4-7 muguri axilari floriferi, aşezaţi în spirală mai mult sau mai puţin alungită. În primăvara următoare, din mugurele terminal apare un lăstar scurt, cu o rozetă de frunze, iar din mugurele florifer apar câte 2-3 flori, care leagă fructe. După rodire, porţiunea care a purtat muguri floriferi şi rodul rămâne lipsită de vegetaţie, se degarniseşte. Neavând muguri vegetativi axilari care să dea lăstari, buchetul de mai nu se ramifică, ci se alungeşte an de an, cu câte 1-3 cm. De asemenea, porţiunea care a rodit, rămâne lipsită de vegetaţie, se degarniseşte, figura 2, a. După 7-8 ani, creşterea anuală abia atinge câţiva milimetri, nu mai formează nici un mugure florifer, căpătând aspectul unui pinten inelat, care are atâtea porţiuni degarnisite de ani a avut. În anul

Pomicultură

Page 14: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

următor se usucă.Ramura mijlocie neramificată ia naştere dintr-un tot dintr-un mugure vegetativ cu poziţie laterală. Are lungimea de 10-30 cm, uneori mai mult şi grosimea de 4-5 mm. Mugurele terminal este vegetativ, iar cei axilari sunt de obicei floriferi, cu excepţia celor din vârf (2-3 la număr), care sunt vegetativi. De regulă, spre bază are numai muguri floriferi, aşezaţi foarte des, figura 2, b.Ramura mijlocie evoluează astfel: în primăvara următoare formării, din mugurele terminal apare un lăstar, care va atinge 10-30 cm şi care formează o nouă ramură mijlocie. Din mugurii floriferi apar câte 2-3 flori, care vor da fructe, după recoltarea cărora ramura mijlocie rămâne lipsită de vegetaţie de-a lungul ei, având numai la vârf un lăstar care să-i asigure prelungirea. Dacă spre vârf a avut şi însă şi 2-3 muguri vegetativi, din aceştia se formează buchete de mai. În ambele cazuri, jumătatea bazală a ramurii mijlocii se degarniseşte.Ramura lungă ia naştere din mugurii terminali şi prelungeşte ramurile de schelet, de aceea se mai numeşte şi ramură de prelungire. După intrarea pe rod, cireşul şi vişinul rodesc pe această ramură. Aceasta este organizată în felul următor: la bază are muguri floriferi, iar ceilalţi muguri laterali, inclusiv cei din vârf sunt vegetativi, figura 2, c.În anul următor, din mugurele terminal ia naştere o ramură viguroasă, de prelugire; din mugurii vegetativi situaţi mai jos se formează buchete de mai. Fiecare mugure florifer (situat spre bază) dă naştere la 2-3 flori şi apoi fructe. Pe porţiunea bazală (cca. 10-15 cm) ramura se degarniseşte. Mai departe, an de an, ramura lungă va prezenta aceleaşi caractere, formând spre vârf, câte 2-3 ramuri mai viguroase, apoi buchete de mai şi o porţiune degarnisită, deci pe această ramură se va observa o etajare naturală, foarte evidentă la cireş. Ramura pleată se întâlneşte în mod curent la cireş şi vişin. Ramura pleată este foarte subţire (2-4 mm) şi lungă de 15-60 cm. Are un singur mugure vegetativ, terminal. Restul mugurilor sunt floriferi sunt aşezaţi câte unul la nod. Singurul punct de creştere al ramurii este în vârf, distrugerea mugurelui terminal însemnând pierderea întregii ramuri. În al doilea an de viaţă, ramura pleată formează câte 2-3 flori din fiecare mugure florifer; după legarea fructelor ea se îngreunează şi se apleacă sub greutatea fructelor, poziţie în care rămâne până se usucă, figura 2, d.

Pomicultură

Page 15: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Caracteristicile ramurilor de rod ale piersicului şi

migdalului

Figura 2. Ramurile de rod ale cireşului şi vişinului: a-buchete de mai neramificate şi multianuale, b- ramura mijlocie neramificată, c- ramură de doi ani garnisită cu buchete de

mai de un an, d- ramură pleată

Ramurile de rod ale piersicului şi migdalului Ramura buchet este puţin întâlnită la piersic şi mai frecvent întâlnită la migdal, având 1 cm lungime, mugure vegetativ în vârf şi lateral muguri floriferi. Are o viaţă scurtă, după ce a rodit, adică în al doilea an de viaţă se usucă, figura 3, a.Ramura mixtă este ramură de bază în rodirea piersicului, asigurând lemnul pentru anul în curs şi lemn de înlocuire pentru anul următor. Aceasta are lungimea de 20-60 cm şi chiar mai mult, iar grosimea de 5-6 mm. Prezintă muguri vegetativi solitari, atât în vârf, cât şi la bază. De-a lungul ei se găsesc grupuri de muguri floriferi şi vegetativi. În grup se găsesc de obicei 3 muguri, unul vegetativ mai mic, care se află la mijloc şi 2 floriferi, aşezaţi de-o parte şi alta al celui vegetativ, figura 3, b.Ramura salbă este foarte subţire, de 2-3 mm şi are o lungime de 10-15 cm. Aceasta are un singur mugure vegetativ-cel terminal- restul mugurilor fiind floriferi şi aşezaţi de obicei solitar. Nu are nici o altă rezervă de muguri vegetativi axilari, aşa că nu poate fi scurtată. Salba creşte doar prin mugurele terminal, care dă în anul următor o ramură de vigoare slabă, iar în porţiunea din anul anterior unde au existat muguri de rod, rămâne complet degarnisită. Are o viaţă scurtă, de 1-3 ani ,figura 3, c.În al doilea an de viaţă, din mugurii floriferi apare câte o floare care dă fruct, iar din cei vegetativi apar lăstari. Lăstarii de la bază sunt foarte valoroşi, deoarece formează noi ramuri mixte, constituind lemnul de rod pentru anul următor. Ramura lungă apare din mugurii terminali ai ramurilor de schelet şi este foarte viguroasă, atingând lungimi de peste 60-100 cm. Aşezarea mugurilor vegetativi şi floriferi este la fel ca şi la ramura mixtă, deosebindu-se prin

Pomicultură

Page 16: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Caracteristicile ramurilor de rod ale prunului şi

caisului

vigoare. Ramura anticipată este ramura care apare şi se formează în acelaşi an cu ramura mamă. Ramurile anticipate se recunosc foarte uşor după faptul că au internodul bazal foarte alungit. La unele ramuri anticipate, mugurii floriferi şi vegetativi sunt aşezaţi ca la ramura salbă, iar la altele ca la ramura mixtă. Piersicul rodeşte foarte mult pe ramuri anticipate, în special în prima tinereţe şi în prima parte a perioadei de rodire.

Figura 3. Ramurile de rod ale piersicului şi migadalului: a- buchete de mai neramificate, b- ramura mixtă, c- ramura salbă

Ramurile de rod ale prunului şi caisului Ramura buchet apare dintr-un mugure axilar. În primul an de viaţă are o lungime de cca. 1-3 cm, cu un mugure vegetativ în vârf, iar de-a lungul său prezintă muguri solitari, atât vegetativi, cât şi floriferi. Într-un grup există 2-5 muguri, din care unul este vegetativ şi ceilalţi sunt floriferi. În anul următor, ramura buchet creşte prin mugurele terminal, cât şi prin cei axilari vegetativi, care dau creşteri mici de câte 1-3 cm. Din această cauză, în toamna anului II de viaţă proprie, ramura buchet are 1-2 ramificaţii laterale şi capătă denumirea de buchet ramificat, figura 4, a, b şi d. Datorită prezenţei mugurilor vegetativi axiali, buchetele de prun şi cais nu se degarnisesc în aceeaşi măsură ca cele de cireş şi vişin.Ramura mijlocie ramificată apare tot dintr-un mugure axilar şi are lungimea de 10-30 cm, figura 4, c şi e. În primul an de viaţă, ramura mijlocie are în vârf un mugure vegetativ, iar lateral grupuri de muguri solitari, alternând cu grupurile de muguri vegetativi şi floriferi. În anul următor, datorită prezenţei mugurilor vegetativi cu aşezare axială, ramurile formează lăstari laterali de 10-15 cm, ramificându-se, de unde şi denumirea de ramuri mijlocii ramificate.Ramura lungă sau de prelungire este mai viguroasă, atingând 60-80 cm şi uneori peste 100 cm. Ia naştere din mugurii terminali ai ramurilor de schelet şi prezintă prezintă de-a lungule ei grupe de muguri. În fiecare grup se găseşte un mgure vegetativ, iar resutl mugurilor sunt toţi floriferi. Spinul este o ramură de 5-8 cm lungime, care se termină cu o porţiune ascuţită, lemnoasă, fără mugure în vârf. Lateral prezintă grupuri de muguri sau muguri solitari flriferi şi vegetativi. În anul următor, datorită acestei particularităţi, spinul dă naştere la lăstari laterali scurţi şi la fructe. Se întâlneşte frecvent la corcoduş şi la unele soiuri de prun locale.

Pomicultură

Page 17: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Figura 4. Ramurile de rod ale prunului şi caisului: a, b şi d- buchete de mai ramificate;c şi e – ramuri mijlocii de un an

Test de autoevaluare 1.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Specificaţi ramurile de rod întâlnite la speciile pomicole grupându-le pe cele asemănătoare.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

În loc de rezumat

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr. 1 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1

Prezentaţi în maxim o pagină caracteristicile plantelor pomicole.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 1.1Importanţa culturii pomilor poate lua în considerare următoarele aspecte: fructele datorită conţinutului bogat în vitamine, substanţe minerale,

glucide uşor asimilabile, etc., constituie un factor indispensabil în alimentaţia omului. valorificarea fructelor pe piaţa internă şi la export

Pomicultură

Page 18: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

materie primă pentru industria prelucrătoare conservarea solului ocuparea unei părţi din populaţie în activitatea pomicolă

Răspuns 1.2Tendinţele actuale în domeniul pomiculturii vizează următoarele aspecte: crearea plantaţii superintensive în câmp sau în spaţii protejate; utilizarea materialului săditor liber de viroze, produs prin culturi de

meristeme; schimbarea rapidă a sortimentelor prin introducerea în producţie a

noilor soiuri (la 10-12 ani); micşorarea volumului lucrărilor manuale efectuate în livadă prin

reducerea tăierilor, mecanizarea lucrărilor; creşterea ponderii producţiei ecologice la nivel mondial prin utilizarea

unor soiuri rezistente la boli şi dăunători, care să nu necesite tratamente cu pesticide.Răspuns 1.3Ramurile de rod întâlnite la pomii fructiferi sunt următoarele: ramurile de rod ale mărului şi părului: pinten, smicea, ţepuşă, nuieluşă,

mlădiţă ramurile de rod ale cireşului şi vişinului: pinten, buchet de mai, ramura

mijlocie, ramura lungă, ramura pleată. ramurile de rod ale piersicului şi migadalului: ramura buchet, ramura

mixtă, ramura lungă, ramura salbă, ramura anticipată. ramurile de rod ale caisului şi prunului: ramura buchet, ramura mijlocie,

ramura lungă, spinul.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

1. Cepoiu N., Păun C., Spiţă V. Pomicultura practică. Ed. Ceres, Bucureşti, 2005, p. 133-189.

2. Chira A., Chira Lenuţa, Mateescu Fl. Pomii fructiferi-lucrările de întreţinere şi înfiinţare a plantaţiilor. Ed. M.A.S.T., Bucureşti, 2002, p. 24-56.

3. Popescu M., Miliţiu I., Ropan G., Parnia P., Cireaşă V., Godeanu I., Drobotă Gh. Pomicultura generală şi specială. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993, p. 36-41.

Pomicultură

Page 19: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Unitate de învăţare Nr. 2

CICLUL ANUAL AL SPECIILOR FRUCTIFERE, ALTERNANŢA DE RODDIRE. CONDIŢIILE PEDOCLIMATICE FAVORABILE CREŞTERII ŞI RODIRII POMILOR ŞI ARBUŞTILOR FRUCTIFERI

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2…………………………………………………….. 000

2.1 Fenofazele organelor vegetative şi ale organelor de rod...............................................

2.2 Alternanţa de rodire: cauze, forme de manifestare, măsuri pentru înlăturarea acestora acestora........................................................................................................................

2.3 Cerinţele speciilor pomicole faţă de factorii climatici ..................................................

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2…………………………………………....

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….................................

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2……………………………………………………..

Pomicultură

Page 20: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 2

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:

fenofazele organelor vegetative şi fenofazele organelor de rod alternanţa de rodire cunoaşterea condiţiilor ecologice favorabile culturii pomilor

2.1. Fenofazele organelor vegetative şi ale organelor de rod

Ce înseamnă fazele

fenologice

Etapele parcurse de lăstari în fiecare an

Procesele biologice ale pomilor şi arbuştilor fructiferi cultivaţi în climat temperat se desfăşoară cu intensităţi diferite în funcţie de anotimp, având un ritm caracteristic, rezultat din adaptarea lor la periodicitatea condiţiilor climatice. Schimbările morfologice şi fiziologice, se derulează în fiecare an în aceeaşi ordine, fiind în stânsă corelaţie cu clima fiecărui an. Aceste schimbări poartă denumirea de faze fenologice şi prezintă importanţă pentru intervenţiile tehnologice a căror eficacitate este strâns legată de momentul aplicării. Pentru uşurinţa înţelegerii complexului de procese din plantă este nevoie să fie tratate separat.

Fenofazele organelor vegetativeSub această denumire sunt cuprinse toate fazele prin care trec în fiecare an lăstarii noi. Aceştia cresc din muguri vegetativi formaţi în anul anterior şi au dimensiuni foarte diferite: 2-3 mm, alţii depăşesc 1,5-2 m în decursul unei singure perioade de vegetaţie. Activitatea lăstarilor se eşalonează pe o perioadă de 1,5-3 luni, din mai până în august şi se desfăşoară parcurgând patru fenofaze:1. Dezmugurirea şi începutul creşterii lăstarilor începe cu umflarea mugurilor şi durează până la apriţia primei frunze tipice, obişnuit a 5-a- a 6-a de la baza lăstarului. Începutul acestei perioade depinde de specie şi de soi. Ritmul de creştere este determinat de substanţele de rezervă acumulate de pom în anul anterior. Dacă în acestă perioadă lipsesc substanţele nutitive, în special azotul şi potasiul, o mare parte din mugurii pomului nu pornesc în vegetaţie sau vegetează foarte slab. 2. Creşterea întensă a lăstarilor începe după formarea primei frunze tipice şi se încheie atunci când creşterea lăstarilor atinge viteze maxime după care încetineşte. În decursul acestei fenofaze se utilizează substanţele sintetizate de frunzele noi. Substanţele sintetizate sunt consumate aproape în întregime în procesul de creştere intensă, pomii având nevoi foarte ridicate de azot şi apă în vederea sporirii noilor ţesuturi. Astfel, în lunile mai şi iunie se intervine cu îngrăşare şi udare suplimentară. Datorită creşterilor intense, a ţesuturilor bogate în azot şi apă, pomii manifestă o sensibilitate ridicată la atacul bolilor şi dăunătorilor, impunându-se aplicarea tramentelor fitosanitare.3. Încetinirea şi încetarea creşterii lăstarilor această fenofază începe în momentul creşterii lăstarilor şi durează până la formarea mugurelui terminal din vârful lăstarului. Procesele fiziologice din această perioadă sunt dominate în această perioadă de micşorarea ritmului de creştere şi

Pomicultură

Page 21: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Etapele parcurse de mugurii de

rod în fiecare an

formare a noilor frunze, care ating dimensiuni normale. Ca urmare, intensitatea fotosintezei este foarte mare, scăzând către sfârşitul acestei fenofaze. Calendaristic, fenofaza încetinirii creşterii lăstarilor se desfăşoară în ultima parte a lunii iunie şi începutul lunii iulie. În această fenofază, pomii au nevoi accentuate de P şi K, în schimb excesul de azot are efecte negative, prelungind vegetaţia şi împiedicând pregătirea pentru iernare.4.Maturarea ţesuturilor şi pregătirea pomilor pentru iernare începe odată cu formarea mugurelui terminal şi se încheie prin căderea frunzelor. După formarea mugurelui terminal, activiatea fotosintetică a frunzelor scade mult. Substanţele rezultate din asimilaţia clorofiniană sunt folosite pentru dezvoltarea mugurilor, pentru îngroşarea lăstarilor, etc. În timpul maturării ţesuturilor, nevoia de azot scade mult. Potasiul contribuie la încetinirea creşterilor, la coacerea deplină a lemnului şi sporeşte rezistenţa la ger. Fosforul, în această fenofază ajută la formarea mugurilor de rod. Înainte de căderea frunzelor se petrece un fenomen de “migrare” către ramurile pomului a unora dintre substanţele din frunze, ce sporesc concentraţia sucului celular şi a rezistenţei la ger.Căderea prematură a frunzelor, care poate fi provocată de secetă sau dăunători, este un fenomen nociv care împiedică acumularea substanţelor de rezervă şi maturarea lemnului. Dacă pierderea frunzişului are loc în timpul verii, aceasta este urmată de apariţia unor noi frunze, care nu ajung să sintetizeze mai mult decât consumă pentru creşterea proprie. Noul frunziş creşte pe baza substanţelor de rezervă depuse în timpul verii şi, prin aceasta contribuie la micşorarea rezistenţei la ger. De asemenea, rămânerea frunzelor în coroana pomilor, mult timp este dăunătoare. În absenţa migrării substanţelor de rezervă şi datorită consumului de substanţe prin respiraţia pomului este prejudiciată maturarea lemnului şi este împiedicat fenomenul de „călire” a pomului. Ca măsură pentru încheierea la timp a vegetaţiei este cultivarea îngrăşămintelor verzi printre rândurile de pomi, la sfârşitul verii, pentru a consuma apa şi hrana din sol, astfel încât nemaiavând suficientă hrană şi apă la dispoziţie pomii îşi încetează creşterea la timp.

Fenofazele organelor de rod1. Înfloritul şi legarea fructelor Fenofaza începe în martie, după umflarea mugurilor de rod, care constituie primul semn de intensificare a fenomenelor fiziologice şi cuprinde mai multe etape cum sunt dezmugurirea, apariţia butonilor florali, apariţia petalelor şi deschiderea florilor, polenizarea şi fecundarea, căderea petalelor şi a florilor nefecundate, legarea fructelor. Fenofaza se consideră încheiată la mijlocul sau la sfârşitul lunii aprilie, în momentul când ovarul atinge dublul dimensiunilor iniţiale. La unele specii toate etapele menţionate se petrec înaintea apariţiei frunzelor (migdal, cais, piersic), la altele au loc concomitent cu înfrunzirea (măr, păr, cireş) sau specii la care apariţia frunzelor precede înflorirea (gutui).Temperatura are rol primordial în declanşarea şi desfăşurarea fenofazei înfloritului şi legarea fructelor. Această fenofază este dependentă de satisfacerea nevoii de frig a soiului – temperatură scăzută pentru formarea gameţilor şi înlăturarea stării de dormans, iar pe de altă parte de satisfacerea nevoilor lor de căldură pentru începerea vegetaţiei (t0 deasupra

Pomicultură

Page 22: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

pragului biologic).Odată împlinită nevoia de frig, înflorirea depinde de căldură. Umflarea mugurilor de rod are loc când temperatura aerului atinge 80C, considerată ca prag biologic pentru majoritatea speciilor pomicole. Florile se deschid după ce plantele au acumulat o anumită cantitate de căldură. Durata înfloritului este corelată cu temperatura. Dacă survin temperaturi mai reci, înfloritul durează mai mult; dacă timpul se încălzeşte, ritmul de succesiune al etapelor se accelerează. Înfloritul şi legarea fructelor au loc pe baza substanţelor de rezervă acumulate în anul precedent.2. Creşterea fructelor Această fenofază începe odată cu legarea fructelor şi se încheie în momentul maturării sau la intrarea fructelor în pârgă. Se consideră că fructele au intrat în pârgă în momentul când au 95% din dimensiunile normale şi 75-80% din pigmentaţia normală. Durata de timp pe care se eşalonează creşterea fructelor este foarte variabilă de la un soi la altul, dar în condiţii climatice identice constituie o caracteristică a soiului. 3. Maturarea fructelor începe odată cu intrarea lor în pârgă şi se încheie cu atingerea calităţilor gustative maxime, care coincide cu maturitatea de consum. În timpul maturării fructelor acestea devin mai elastice, capătă culoarea caracteristică soiului, gustul devine plăcut, pulpa este suculentă.

Test de autoevaluare 2.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Enumeraţi fenofazele organelor vegetative în ordinea desfăşurării lor şi precizaţi importanţa cunoaşterii acestora.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

2.2. Alternanţa de rodireCe este

alternanţa de rodire

În unii ani când se înregistrează producţii de fructe în exces, este înhibată diferenţierea mugurilor floriferi ce asigură producţia anului următor. În acest caz, în anul ce urmează, producţia de fructe este inexistentă sau este foarte mică. Această succesiune a unui an cu recoltă abundentă cu un alt an fără rod a căpătat denumirea de alternanţă de rodire. În condiţiile unei supraproducţii de fructe este perturbat procesul transformării mugurilor vegetativi în muguri floriferi (diferenţiere), care se desfăşoară diacronic (începe în iulie şi se termină abia în anul următor primăvara). Apare concurenţa dintre lăstari, fructe şi diferenţierea mugurilor floriferi. Formele de manifestare a alternanţei de rodire sunt următoarele:- toţi pomi aparţinând unui soi rodesc exceisv într-un an şi nu fructifică deloc în anul următor- după 1-3 ani de recoltă abundentă urmează un an cu recoltă scăzută- în cadrul unei parcele formate dintr-un singur soi, unii pomi rodesc într-un an şi ceilalţi pomi în anul următor.

Pomicultură

Page 23: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Specii pomicole la care

se întâlneşte alternanţa de

rodire

Cum combatem alternanţa de

rodire

Frecvenţa şi intensitatea Alternanţa de rodire se semnalează mai ales la soiurile tardive de măr, păr şi prun. Soiurile de vară de măr şi păr, de piersic şi de prun (soiuri timpurii) şi speciile cu maturitatea timpurie a fructelor (cireş, vişin, cais), nu au alternanţă de rodire, întrucât în momentul diferenţierii mugurilor fructele sunt deja recoltate. Acest fenomen se manifestă în toate tipurile de plantaţii.

Măsuri de combatere a alternanţei de rodire Dacă încărcătura de muguri floriferi se normează anual prin tăieri de rodire şi se aplică lucrarea solului, fertilizarea moderată, irigarea, tratamente fitosanitare, rărirea fructelor, pomii rodesc constant. Pentru evitarea acestui fenomen nedorit trebuie să ţinem seama de următoarele aspecte:- alegerea cadrului ecologic favorabil pentru o anumită specie sau sortiment de soiuri- alegerea soiurilor care să nu fi avut printre ascendenţii lor tendinţa de fructificare intermitentă- utilizarea portaltoilor adecvaţi- nutriţie echilibrată, adecvată fazelor de creştere şi fructificare- menţinerea unui raport optim între creşterile vegetative şi cele fructifere

Test de autoevaluare 2.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Menţionaţi măsurile de evitare a apariţiei alternanţei de rodire la pomi

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

2.3. Condiţiile pedo-climatice favorabile creşterii şi rodirii pomilor fructiferi

Cunoaştereapretenţiilor speciilor

pomicole faţă de lumină

Obţinerea recoltelor mari de fructe, de calitate superioară se poate realiza acolo unde factorii pedo-climatici se regăsesc în zona optimă corespunzătoare exigenţelor speciei pomicole şi soiului.Factorii climatici influenţează cultura pomicolă, între ei existând o strânsă interdependenţă; intensitatea unuia poate mări exigenţele faţă de alt factor. De exemplu, în condiţii de temperatură ridicată, exigenţele plantelor faţă de apă sunt mai mari.

Cerinţele speciilor pomicole faţă de lumină Speciile pomicole cultivate în climatul temperat fac parte din grupa speciilor fotofile, fiind pretenţioase faţă de lumină. Există diferenţe între specii în privinţa cerinţelor faţă de lumină, ceea ce permite clasificarea lor în trei grupe. Specii pretenţioase faţă de lumină: nuc, piersic, cais, cireş; Specii cu pretenţii mijlocii faţă de lumină: păr, măr, prun, vişin; Specii cu pretenţii mici faţă de lumină: zmeur, coacăz, agriş;

Pomicultură

Page 24: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Importanţa căldurii asupra

pomilor fructiferi

Cunoaşterea pretenţiilor speciilor

pomicole faţă de căldură

Satisfacerea cerinţelor faţă de lumină are influenţă favorabilă asupra tuturor proceselor vitale ale pomilor. Prezenţa luminii în cantităţi suficiente conduce la creşteri viguroase, exprimate prin lăstari groşi, cu internodii scurte, apariţia de ramificaţii numeroase; măreşte rezistenţa plantei la ger; favorizează diferenţierea mugurilor floriferi, rodirea regulată; contribuie la acumularea de zahăr în fructe, precum şi la apariţia aromei şi colorării mai intense a fructelor.Lipsa luminii sau umbrirea are efecte negative asupra tuturor proceselor vitale. Umbrirea are efect negativ şi asupra colorării fructelor, a compoziţiei chimice a acestora provocând o micşorare a cantităţii de substanţă uscată, în general, şi a reducere a cantităţii de amidon.

Cerinţele speciilor pomicole faţă de căldurăCăldura poate fi un factor limitativ pentru cultura speciilor fructifere de climat temperat. Aspectul limitativ se manifestă în special, prin insuficienţa generală de căldură într-o regiune dată, prin temperaturile extreme negative care se instalează în timpul iernii, precum şi prin accidentele climatice (brumele şi îngheţurile târzii de primăvară) care se înregistrează la începutul vegetaţiei pomilor, prin arşiţele prelungite. Pornirea în vegetaţie şi creşterea pomilor primăvara începe numai când se atinge un anumit grad de temperatură, numit prag biologic, caracteristic pentru fiecare specie. La pomii fructiferi, pragul biologic este de 6-8 0C şi la arbuştii fructiferi 4-50C. Optimul de temperatură variază mult în funcţie de specie. De exemplu, la măr, optimul de temperatură pentru fotosinteză este de 11- 19 0C. Acest optim variază în strânsă legătură cu ceilalţi factori şi în special cu lumina.

Cerinţele speciilor pomicole faţă de căldură, precum şi modul de comportare faţă de gerurile târzii şi îngheţurile târzii de primăvară permit clasificarea lor în trei categorii de care trebuie să se ţină seama la zonarea culturilor. Specii cu cerinţe mari faţă de căldură: migdal, cais, piersic. Specii cu cerinţe moderate faţă de căldură: nuc, cireş, păr, gutui, prun Specii cu cerinţe reduse faţă de căldură: vişin, alun, agriş, coacăz, unele soiuri de măr şi prun.Gerurile de revenire de la sfârşitul iernii, după zile mai călduţe sensibilizează pomii la ger. Dezgheţurile şi îngheţurile repetate pot produce degerări la temperaturi mai puţin scăzute decât rezistă în mod normal specia respectivă. Aceasta se datorează faptului că plantele îşi pierd „călirea”. Brumele şi îngheţurile târzii de primăvară, care, în unele localităţi se înregistrează frecvent după pornirea pomilor în vegetaţie, contribuie şi ele mult la limitarea culturii unor specii fructifere. Deşi temperaturile sunt mai puţin scăzute ca şi iarna, aceste accidente climatice afectează organele florale a căror rezistenţă scade pe măsura avansării vegetaţiei. Rezistenţa organelor florale ale diferitelor specii este practic egală, totuşi unele specii sunt mai puternic afectate de brumele şi îngheţurile târzii de primăvară. Aceasta se explică prin faptul că fenofaza respectivă (de exemplu înfloritul) are loc mai devreme. Ca urmare, speciile care înfloresc devreme: migdalul, caisul şi piersicul, în mod frecvent, iar în unii ani

Pomicultură

Page 25: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Cunoaşterea pretenţiilor speciilor

pomicole faţă de apă

Excesul de apă asupra pomilor

fructiferi

Acţiunea unor fenomene

naturale asupra pomilor fructiferi

cireşul şi nucul sunt puternic afectate. Pentru primele trei specii, în sudul ţării noastre brumele şi îngheţurile târzii de primăvară constituie principalul factor limitativ al culturii. Rezistenţa la ger a rădăcinii este mult mai scăzută decât a părţii superioare. La măr, rădăcinile degeră la -7…-120C, pe când partea aeriană la –350C.

Cerinţele speciilor pomicole faţă de apăAcestea diferă de la o specie la alta şi chiar la aceeaşi specie nevoile diferă în cursul perioadei de vegetaţie.După nevoile faţă de apă speciile pomicole pot fi grupate astfel: Cerinţe foarte mari faţă de apă: arbuştii fructiferi –coacăzul, agrişul, zmeurul, care reuşesc bine în zone cu precipitaţii de peste 700 mm anual. Cerinţe mari faţă de apă: mărul, părul, gutuiul, care se comportă bine în zone cu precipitaţii în jur de 700 mm anual. Cerinţe medii faţă de apă: părul, nucul, cireşul, vişinul, care reuşesc bine în zone cu precipitaţii în jur de 600 mm anual. Cerinţe reduse faţă de apă: piersic, cais, migdal, reuşesc în zone cu precipitaţii de 500 mm anual şi manifestă în acelaşi timp rezistenţă la secetă.Există „faze critice” pentru umiditate, care coincid cu creşterea intensivă a lăstarilor. În timpul înfloritului şi coacerii fructelor şi către sfârşitul perioadei de vegetaţie, nevoile de apă ale pomilor sunt mai mici.Seceta, manifestată prin lipsa apei este şi ea dăunătoare, provocând scăderea recoltelor, creşterea insuficientă şi îmbătrânirea prematură. Rădăcinile pomilor se ramifică foarte mult în căutarea apei şi consumă substanţe sintetizate de frunze în detrimentul recoltei.

Excesul de apă este şi el dăunător. Timpul ploios şi rece opreşte creşterea, micşorează fotosinteza, prelungeşte perioada de vegetaţie, împiedică coacerea lemnului, maturarea şi colorarea fructelor. În timpul înfloritului umiditatea ridicată şi ploaia spală polenul, diluează secreţia stigmatului, împiedică zborul insectelor polenizatoare, favorizează dezvoltarea bolilor criptogamice. Excesul de apă din sol poate duce chiar la asfixierea rădăcinilor. Marea majoritate a speciilor nu suportă excesul de apă, cel mai sensibil fiind cireşul altoit pe mahaleb sau pe cireş, caisul altoit pe zarzăr şi piersicul altoit pe migdal şi franc. În schimb, gutuiul şi părul altoit pe gutui suportă ceva mai bine excesul de umiditate şi chiar şi terenurile inundate temporar.

Nebulozitatea şi ceaţa împiedică radiaţia solară, şi prin aceasta se reduce fotosinteza. Din această cauză, în regiuni cu nebulozitate mere fructele nu se maturează normal, iar lemnul lăstarilor nu se maturează suficient; pomii rămân sensibili la ger în iernile care urmează.Zăpada apără solul de îngheţ şi protejează unele culturi (căpşunul). Prin păstrarea zăpezii în jurul pomilor se întârzie pornirea în vegetaţie a plantelor cu repaus scurt, cum sunt piersicul şi caisul. Roua apreciată la 30 mm anual, măreşte umiditatea relativă a aerului şi crează condiţii favorabile pentru pomi, micşorând transpiraţia.Chiciura şi poleiul provoacă ruperea ramurilor, iar poleiul împiedică respiraţia, provocând asfixierea ramurilor şi mugurilor.Grindina are efecte dăunătoare foarte mari. Prin sfâşierea frunzelor,

Pomicultură

Page 26: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pretenţiile pomilor faţă de

însuşirile solului

micşorează fotosinteza, provoacă răni pe tulpini, lăstari şi fructe care se vindecă foarte greu, constituind porţi de infecţie pentru bolile criptogamice.

Cerinţele speciilor pomicole faţă de sol Principalele elemente fizice, hidrofizice şi chimice care trebuie avute în vedere la cultura pomilor sunt: grosimea stratului de sol, alcătuirea granulometrică, volumul edafic util, porozitatea, starea de gleizare, conţinutul de humus, conţinutul în principalele substanţe minerale, reacţia solului, conţinutul de carbonaţi şi adâncimea apei freatice.Conţinutul în humus- cele mai bune rezultate pentru cultura pomilor se obţin pe solurile cu humus 2-3%. Cele cu conţinut sub 1% humus (nisipurile cu textură grosieră, solurile puternic erodate) nu asigură o creştere şi o rodire satisfăcătoare a pomilor.Prezenţa azotului, fosforului şi potasiului contribuie stimularea proceselor de creştere şi rodire. Insuficienţa azotului determină încetinirea şi încetarea creşterii lăstarilor şi rădăcinilor, reducerea procesului de înflorire şi fructificare, căderea prematură a fructelor.Fosforul în sol favorizează creşterea organelor vegetative, creşterea fructelor, sporirea rezistenţei la ger a pomilor fructiferi. Acidul fosforic din sol este, însă, în mică măsură accesibil pomilor şi foarte puţin mobil. De aceea, este obligatorie respectarea riguroasă, în funcţie de prezenţa în sol şi cerinţele speciei pomicole cultivate, a cantităţii de îngrăşământ cu fosfor necesară şi încorporarea acesteia în profunzime, odată cu operaţiunea de desfundare a terenului înainte de plantare.Potasiul este de asemenea util, contribuind la creşterea lăstarilor şi rădăcinilor, la îngroşarea tulpinii, creşterea şi maturarea fructelor, măreşte rezistenţa la ger a pomilor. Ca şi în cazul fosforului, îngrăşămintele cu potasiu este bine să fie încorporate în profunzime odată cu mobilizarea adâncă a solului înainte de plantare.Prezenţa calciului contribuie la realizarea unui echilibru fiziologic între diferitele elemente şi microelemente din soluţiile nutritive. Prezenţa sa în exces inhibă absorbţia unor elemente ca magneziul sau microelemente ca zinc, fier, mangan. La rândul său conţinutul de calciu este blocat în solurile cu procent ridicat de potasiu şi azot. Gradul de rezistenţă al diferitelor specii pomicole şi portaltoi faţă de conţinutul de calcar din sol este variabil: mărul suportă până la 12%, piersicul numai 7-8%, părul altoit pe franc suportă până la 15%, dar altoit pe gutui numai 8%.Reacţia solului constituie pentru plantele pomicole un factor ecologic important în procesul de creştere şi rodire. Fiecare specie îşi desfăşoară în optim procesul de creştere şi rodire. Acest factor influenţează în mod diferenţiat speciile de pomi şi arbuşti fructiferi. Fiecare specie îşi desfăşoară în optim procesul de creştere şi rodire, numai într-un anumit domeniu de favorabilitate al reacţiei solului.Astfel, mărul preferă soluri uşor acide, urmat de prun, în timp ce părul preferă soluri neutre şi se înscrie într-un domeniu îngust de favorabilitate. Se consideră că mărul poate creşte în limite de pH variind între 4,5-8, dar limitele optime se situează între 5,2 –6,8.Adâncimea apei freatice constituie un factor limitativ în alegerea noilor plantaţii de pomi. În aprecierea acestui factor trebuie să luăm în

Pomicultură

Page 27: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

considerare nivelul maxim pe care îl atinge apa freatică în cel mai umed sezon al anului sau în timpul unor perioade când nivelul apei se poate ridica cel mai mult. Pentru piersic, cais, prun , nuc, adâncimea apei freatice trebuie să depăşească 2,5-3 m.Test de autoevaluare 2.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Grupaţi speciile pomicole după cerinţele faţă de apă.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

În loc de rezumat

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 2.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr. 2 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2

Specificaţi în maxim o pagină condiţiile pedo-climatice favorabile culturii pomilor fructiferi.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 2.1Fenofazele organelor vegetative cuprind toate fazele prin care trec în fiecare an lăstarii noi. În ordinea desfăşurării lor acestea sunt următoarele: dezmugurirea şi începutul creşterii lăstarilor creşterea întensă a lăstarilor încetinirea şi încetarea creşterii lăstarilor maturarea ţesuturilor şi pregătirea pomilor pentru iernareCunoaşterea acestora prezintă importanţă pentru intervenţiile tehnologice a căror eficacitate este strâns legată de momentul aplicării.

Răspuns 2.2Pentru evitarea apariţiei fenomenului de alternanţă de rodire trebuie să ţinem seama de următoarele aspecte:alegerea cadrului ecologic favorabil pentru o anumită specie sau sortiment de soiurialegerea soiurilor care să nu fi avut printre ascendenţii lor tendinţa de fructificare intermitentăutilizarea portaltoilor adecvaţi

Pomicultură

Page 28: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

nutriţie echilibrată, adecvată fazelor de creştere şi fructificare menţinerea unui raport optim între creşterile vegetative şi cele fructifere

Răspuns 2.3După pretenţiile faţă de apă speciile pomicole pot fi grupate astfel:cerinţe foarte mari faţă de apă: arbuştii fructiferi –coacăzul, agrişul, zmeurul, care reuşesc bine în zone cu precipitaţii de peste 700 mm anual.cerinţe mari faţă de apă: mărul, părul, gutuiul, care se comportă bine în zone cu precipitaţii în jur de 700 mm anual.cerinţe medii faţă de apă: părul, nucul, cireşul, vişinul, care reuşesc bine în zone cu precipitaţii în jur de 600 mm anual.cerinţe reduse faţă de apă: piersic, cais, migdal, reuşesc în zone cu precipitaţii de 500 mm anual şi manifestă în acelaşi timp rezistenţă la secetă.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

1. Ghena N., Branişte N., Stănică Fl. Pomicultura generală. Ed. Matrix Rom, Bucureşti, 2004, p. 247-252.

2. Mihăiescu Gr. 1998. Pomicultura ecologică. Ed. Ceres, Bucureşti, p. 29-65

3. Popescu M., Miliţiu I., Ropan G., Parnia P., Cireaşă V., Godeanu I., Drobotă Gh. Pomicultura generală şi specială. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993, p. 62-117.

Pomicultură

Page 29: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Unitate de învăţare Nr. 3

ORGANIZAREA ŞI PRODUCEREA MATERIALULUI SĂDITOR POMICOL- PEPINIERA DE POMI

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3…………………………………………………….. 000

3.1. Tehnologia obţinerii pomilor altoiţi.............................................................................

3.2. Organizarea şi producerea materialului săditor.............................................................

3.3. Sectoarele pepinierei pomicole.....................................................................................

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3…………………………………………....

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….................................

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3……………………………………………………..

Pomicultură

Page 30: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 3

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 3 sunt:

Tehnologia obţinerii pomilor altoiţi Importanţa producerii materialului săditor pomicol Cunoaşterea sectoarelor pepinierei pomicole

3.1. Înmulţirea plantelor pomicole

Ce metode de înmulţire folosim în

pomicultură

Importanţa portaltoilor

Plantele pomicole nu reacţioneză la fel la unele metode de înmulţire, astfel încât pomicultorii s-au văzut nevoiţi să apeleze la o gamă largă de metode şi tehnici.În principiu, înmulţirea plantelor pomicole are ca rol principal asigurarea necesarului de plante (material săditor) pentru înfiinţarea plantaţiilor noi de pomi, pentru completarea golurilor din plantaţii şi pentru grădinile familiare.Înmulţirea se realizează prin două metode generale care au la bază un control genetic diferenţiat şi anume: înmulţirea sexuată sau înmulţirea prin seminţe şi înmulţirea asexuată – vegetativă sau clonalăÎn cazul înmulţirii prin seminţe, noile plante nu seamănă cu părinţii din care provin, modul de combinare al genelor fiind diferit pentru fiecare sămânţă şi apoi individ. Din această cauză plantele pomicole folosite în plantaţii comerciale nu se pot înmulţi prin seminţe. Acest tip de înmulţire se practică în lucrările de ameliorare genetică (hibridare) şi la înmulţirea în pepinieră a unor portaltoi generativi (mirobolan, prun franc, cireş). S-a căutat găsirea unei soluţii economice şi tehnice, de înmulţire a plantelor pomicole astfel încât acestea să-şi păstreze caracterele de la o generaţie la alta. Astfel, a luat naştere înmulţirea vegetativă prin care toţi indivizii obţinuţi îşi păstrează caracterele plantei mamă din care provin.În pomicultura curentă, gama metodelor de înmulţire este foarte variată (altoire, butăşire, marcotaj, înmulţire prin meristeme) şi specifică fiecărei specii pomicole.

Portaltoii plantelor pomicolePortaltoiul formează partea subterană a pomilor, uneori şi o mică porţiune din partea supraterană, acesta fiind un genotip total diferit de soiul altoit. Portaltoiul este tot atât de valoros ca şi soiul. Necesitatea evidentă a portaltoilor rezidă şi din calităţile pe care le imprimă soiurilor altoite şi care fac din sistemul soi-portaltoi un sistem mult mai eficient decât în cazul cultivării soiului pe rădăcini proprii. Influenţele de natură fiziologică pe care portaltoiul le imprimă asupra soiului putem enumera:- asigură o uniformitate ridicată a creşterii, fructificării, mărimii fructelor, grăbeşte intrarea pe rod a pomilor;- asigură combinaţii altoi - portaltoi prin care se controlează vigoarea biosistemului şi se pregătesc plantele pentru diferite sisteme de cultură clasice, intensive sau superintensive);

Pomicultură

Page 31: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Importanţa butăşirii

Importanţa marcotajului

- portaltoiul este elementul biosistemului care imprimă adaptabilitatea la diferite tipuri de soluri; - rezistenţă la ger, secetă, boli şi dăunători; - longevitatea pomilor.După tipul de înmulţire utilizat de portaltoii speciilor pomicole aceştia sunt clasaţi în două grupe distincte:portaltoii generativi- se înmulţesc prin sămânţă şi au următoarele particularităţi biologice: vigoare mare, toleranţă la viroze ridicată până la o anumită limită, longevitate mare, fructificare mai tardivă, producţie mare şi uniformitate relativ mică.portaltoi vegetativi- care se înmulţesc prin marcote, butaşi, drajoni se caracterizează prin vigoare mai redusă, toleranţă mică la viroze, rezistenţă mică la secetă şi moderată la ger, talie mică, longevitate medie, producţie mijlocie şi uniformitate mare.

Bazele biologice ale înmulţirii prin butaşiPlantele pomicole se înmulţesc vegetativ prin butaşi datorită capacităţii unora dintre acestea de a forma rădăcini adventive. Butaşul prelevat are nevoie ca în anumite condiţii, astfel încât să formeze la partea bazală rădăcini adventive, deoarece numai aşa poate supravieţuii după desprinderea de planta mamă. Rădăcinile adventive care iau naştere după tăierea butaşilor sunt rădăcini noi, care apar după formarea calusului care acoperă rana. Prin folosirea acestei metode unele plante înrădăcinează uşor (coacăz negru, portaltoi de prun - Mirobolan B, Oteşani 11), altele foarte greu (soiurile de măr, păr, prun) sau deloc (soiurile de nuc). Ca măsuri pentru reuşita butăşirii se recomandă:recoltarea butaşilor se face de la plante cultivate în condiţii ecologice favorabile;selectarea butaşilor recoltaţi;alegerea corectă a sezonul de recoltare a butaşilor (octombrie- pentru butaşi lignificaţi şi iulie-august pentru butaşi „în verde”);depozitarea corectă a acestora până la plantare;aplicarea stimulatorilor de înrădăcinare executarea tăieturii bazale a butaşilor umiditate sub formă de ceaţă artificială-în cazul butaşilor verzi şi semilignificaţi.

Bazele biologice ale înmulţirii prin marcotajMarcotajul este o metodă de înmulţire vegetativă care se bazează pe fenomenul de formare al rădăcinilor adventive de pe lăstarii în creştere care sunt încă ataşaţi de planta mamă. După detaşare marcotele formează plante noi, identice cu plantele mamă din care provin. Metoda se realizează natural (mur) sau artificial. Această metodă prezintă avantaje tehnice sau economice, cu condiţia ca soiurile să prezinte capacitatea ereditară de a forma rădăcini adventive pe noi lăstari formaţi în zona coletului plantei mamă sau pe creşteri vechi de un an.Plantele mamă destinate înmulţirii sunt cultivate în marcotieră, în condiţii tehnologice speciale. Formarea noilor rădăcini depinde de umiditatea menţinută în stratul de înrădăcinare şi de o bună aeraţie a stratului de sol.

Pomicultură

Page 32: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Importanţa altoirii

Bazele biologice ale altoiriiMetodă de înmulţire vegetativă caracteristică multor plante horticole. Pentru altoire sunt necesare două elemente de bază: portaltoiul (partea suport pentru soi) sau altoiul (care formează partea aeriană).Orice altoire presupune existenţa unui portaltoi cu rădăcinile bine ancorate în sol şi o tulpină suficient de bine dezvoltată pentru a primi grefa şi un altoi care reprezintă un fragment de scoarţă ce conţine un mugur sau chiar un fragment de lăstar cu lemn, scoarţă şi unul sau mai mulţi muguri.Scopul practicării altoirii este:- înmulţirea soiurilor, clonelor care nu se pot înmulţi prin alte metode vegetative.- punerea în valoare a calităţilor unor portaltoi pentru anumite condiţii de mediu; - obţinerea unor forme speciale la plante (dwarf, plângătoare, erecte);Unirea altoiului cu portaltoiul presupune existenţa unei capacităţi de reparaţie a ţesuturilor la care cei doi parteneri şi de concreştere a acestora după unire. Aceste capacităţi sunt specifice la diferite specii şi soiuri pomicole şi se manifestă cu atât mai puternic cu cât partenerii sunt mai înrudiţi. Dacă altoirea se execută în câmp, portaltoiul se prezintă ca o plantă bine înrădăcinată, cu posibilităţi de hrănire asigurate. Ramurile altoi alese pentru prelevarea ochilor altoi trebuie să fie mature, cu lemnul bine copt, deoarece păstrează mai bine rezerva de apă. Ramurile deshidratate, degerate sau atacate de boli vor fi eliminate. În funcţie de metoda de altoire aleasă, altoii pot consta într-un mic fragment de scoarţă în mijlocul căruia se află un mugure (ochiul-altoi) sau din porţiuni de ramură pe care se află mai mulţi muguri. Prima etapă a altoirii constă în executarea secţiunilor prin portaltoi şi extragerea ochiului altoi, care se pun imediat în contact direct şi strâns. Asigurarea unui contact perfect între ţesuturile altoiului şi portaltoiului printr-o legare corespunzătoare este un factor important care condiţionează succesul. Pentru derularea în bune condiţii a acestui proces este necesar să se asigure o temperatură de 12,80C la 320C (în funcţie de specie) şi un nivel ridicat de umiditate care să împiedice deshidratarea. Este important de corelat momentul de altoire în pepinieră cu apariţia temperaturilor scăzute de toamnă. În acest fel, în ţara noastră, altoirea după 1-5 septembrie este riscantă.

Test de autoevaluare 3.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Menţionaţi însuşirile pe portaltoii care le imprimă pomilor altoiţi.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Pomicultură

Page 33: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

3.2. Organizarea şi producerea materialului săditor

Ce este pepiniera pomicolă

Materialul săditor pomicol este format din totalitatea plantelor folosite la înmulţire în pepiniere şi care cuprind soiurile şi portaltoii de la speciile pomicole cultivate.Pepiniera este o exploataţie pomicolă specializată unde se produce material săditor pomicol din categoriile biologice autorizate. Poate fi considerată o „creşă” pomicolă sau o suprafaţă de teren organizată pe care se formează viitoarele specii pomicole.Materialul pomicol obţinut în prezent îşi exprimă adevărata valoare după 6-8 ani, când plantele intră la deplină fructificare.Producţia materialului săditor la întâmplare, fără cunoştinţe adecvate şi fără respectarea normelor în vigoare are repercusiuni grave ca introducerea la înmulţire a unor soiuri nevaloroase, răspândirea unor boli şi dăunători, pomi de slabă calitate.Pepinierele pomicole sunt elemente majore ce condiţionează dezvoltarea şi modernizarea României prin: - extinderea suprafeţelor pomicole şi întinerirea continuă a patrimoniului pomicol prin cantitatea de material săditor pomicol produs anual;- modificarea structurii de specii şi înlocuirea permanentă a vechilor soiuri cu altele noi;- livrarea unui material săditor uniform şi de bună calitate, liber de boli şi dăunători.

Test de autoevaluare 3.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Definiţi pepiniera pomicolă şi specificaţi importanţa acesteia.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

3.3. Sectoarele pepinierei pomicole

Sectoarele din cadrul

pepinierei pomicole

Lucrările necesare pentru

înfiinţarea câmpului I

Pepiniera pomicolă poate cuprinde mai multe sectoare fiecare având tehnologii şi produse finale proprii şi anume:a. Plantaţia de seminceri- reprezintă sectorul unde se obţine sămânţa necesară obţinerii portaltoilor generativi.b. Şcoala de puieţi- locul din pepinieră unde se obţin puieţii portaltoic. Şcoala de butaşi- sectorul pepinierei unde se produc butaşi portaltoi d. Şcoala de marcote- sectorul pepinierei unde se produc marcote portaltoie. Plantaţia producătoare de ramuri altoif. Şcoala de pomi- câmpurile de formare I şi II- se produc pomii altoiţi

Câmpul I (câmpul de altoire) Aici se execută plantarea portaltoilor şi altoirea soiurilor.Acesta se înfiinţează pe parcela din asolamentul pepinierei destinată acestui scop şi stabilită anterior în cadrul schiţei pepinierei.Pregătirea terenului se face din vara-toamna anului anterior plantării prin lucrările de fertilizare, desfundare la 40-60 cm adâncime, nivelare, discuire.

Pomicultură

Page 34: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Pregătirea puieţilor şi marcotelor portaltoi

Pregătirea butaşilor portaltoi

Distanţe de plantare utilizate

în câmpul I

În câmpul I se plantează primăvara devreme cât mai devreme posibil sau toamna, puieţi portaltoi, marcote, butaşi înrădăcinaţi. În unele situaţii, s-a înfiinţat câmpul I prin semănarea directă a sâmburilor la speciile rapid crescătoare (piersic, mirobolan) după o tehnologie specifică.

Puieţii şi marcotele portaltoi se pregătesc pentru plantare cu 2-3 zile înainte de momentul propriu-zis al plantării. Aceştia se scot de la stratificare, se aduc la locul de sortare, se sortează dacă operaţia nu s-a făcut la recoltare, se se fasonează.Rădăcinile principale se fasonează la 18-20 cm, iar cele secundare se taie la 1-2 cm. Tulpina nu se scurtează decât în cazul în care depăşeşte lungimea de 30 cm, dar se scot de pe ea, prin tăiere la inel, lăstarii anticipaţi.Marcotele portaltoi se sortează, ca şi puieţii portaltoi pe categorii de grosime de la 6 mm la 12 mm şi se reţin cele care au porţiunea înrădăcinată de minim 5 cm lungime şi cel puţin 3 rădăcini de peste 5 cm lungime. Se scot de la inel eventualii lăstari anticipaţi. Marcotele se scurtează la înălţimea de 50 cm de la bază.

Butaşii portaltoi înrădăcinaţi sunt formaţi din tulpină cu 2, 3 lăstari şi sistemul radicular. Pentru a fi apţi pentru plantare sistemul radicular trebuie să fie de minim 3, 15 cm lungime, iar tulpina să dispună de o creştere anuală. Rădicinile principale se scurtează la minim 15 cm lungime, iar cele secundare la 1, 2 cm. Se lasă tulpina principală (lemn de 2 ani) cu o creştere anuală, fără să se scurteze.Materialul de plantat astfel pregătit se mocirleşte. Operaţia de mocirlire constă în introducerea rădăcinilor într-o pastă de consistenţa smântânii formată din ½ părţi bălegar proaspăt de vită şi ½ părţi pământ galben şi apă.

Parcela destinată formării câmpului I, cu solul bine pregătit, urmează să fie pichetată, folosindu-se distanţele de 0,90 m între rânduri şi 15-20 cm pe rând, realizându-se o densitate de 55 000-73 000 pl la ha.Pichetarea începe cu marcarea rândurilor la capete care se realizează cu un cablu de sârmă gradat. Acolo unde începe capul de rând, se marchează cu picheţi. După ce s-au marcat capetele de rânduri în cele două părţi se trece la plantare.Cu ajutorul plantatorului se face o groapă adâncă de 18-20 cm, în care se introduce puietul sau marcota, după care tot cu plantatorul se introduce în sol la 12-15 cm adâncime, alături de puiet (la 3-4 cm distanţă), uşor oblic şi se strânge cu plantatorul către puiet astfel încât rădăcinile să fie în contact strâns cu pământul.Pentru plantarea butaşilor portaltoi este necesar să se deschidă şanţuri de 18-20 cm adâncime. Indiferent de metoda de plantat, condiţia de bază este tasarea –realizarea unui contact intim între plantă şi sol şi umiditatea din sol. În condiţiile în care se poate face irigarea imediat după plantare, butașii portaltoi se scurtează la 15-25 cm (în funcţie de nivelul de altoire). Apoi se face un mic bilon cu înălţimea de 5-8 cm. Dacă nu există posibilităţi de irigare, se fac biloane de 20-25 cm, iar puieţii şi marcotele se scurtează la nivelul bilonului.Prinderea la plantare trebuie să fie de 95-98%. Plantele prinse sunt cele

Pomicultură

Page 35: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Metode de altoire utilizate

Lucrările efectuate în câmpul II al pepinierei

Cum dirijăm varga altoi

care pornesc în vegetaţie şi se menţin viabile la 30-40 zile de la plantare.Înfiinţarea câmpului I se poate face şi cu ajutorul puieţilor produşi la ghivece sau prin metoda însămânţării directe. Ambele metode se folosesc când nu sunt suficiente cantităţile de material produse prin metode clasice, deoarece dau naştere la plante cu un sistem radicular puţin dezvoltat, de regulă cu pivot.

Altoirea în marea majoritate a pepinierelor din ţara noastră se face cu mugure dormind sau în chip-budding.

Câmpul II al şcolii de pomi În anul următor parcela cu portaltoi altoiţi devine câmpul II. Vârsta unui pom se consideră din momentul când începe să crească altoiul, în cazul de faţă din câmpul II. La încheierea câmpului II, pomul altoit are un an de vegetaţie.Lucrările tehnologice din câmpul II încep în lunile ianuarie şi februarie, după trecerea gerurilor, în zilele călduroase, când se trece la înlăturarea rafiei de la punctul de altoire, şi apoi la tăierea sălbaticului (portaltoiul-tăierea la cep). Înainte de pornirea mugurilor în vegetaţie se taie portaltoiul cu o foarfecă bine ascuţită, deasupra altoiului la 0,5 cm. Rana rămasă se unge cu mastic pentru a preveni uscarea ţesuturilor către altoi.Lucrări de mare importanţă în câmpul II sunt cele referitoare la înlăturarea lăstarilor de pe portaltoi ori de cîte ori aceştia pornesc din muguri dorminzi sau adventivi (lucrarea de plivit), de minim 4 ori (orice întârziere a lucrării provocând încetinirea creşterii lăstarului altoi).

Varga altoi se conduce în câmpul II în mai multe feluri:Vargă fără lăstari anticipaţi - toţi lăstarii anticipaţi de pa altoi se îndepărtează de la inserţie încă din faza erbacee. Pomii conduşi în acest fel ajung la înălţimi de 1,60-2,50 m.Plante cu lăstari anticipaţi - se ciupeşte vârful erbaceeu al altoiului când acesta a depăşit cu 25 cm înălţimea trunchiului (20-30 cm pentru piersic, 80 cm pentru prun, cais). Dintre lăstarii ce apar după ciupire se aleg cei necesari pentru coroană, iar restul se ciupesc la 1-2 frunze.Plante cu coroană – este metoda care permite să se formeze coroană încă din primul an de creştere a altoiului. Această metodă este practicată la speciile sâmburoase cu creştere puternică. Altoiul se ciupeşte în momentul când a ajuns la nivelul de formare al coroanei. Sub acest nivel se lasă 3-5 lăstari anticipaţi dispuşi radial pe ax să crească liber, restul lăstarilor se reduc de la inserţia cu altoiul. Până la încheierea vegetaţiei pomii pot avea 3-4 ramuri de peste 35 cm lungime şi un ax. Este foarte important ca aceşti lăstari anticipaţi să-şi matureze lemnul până la încheierea vegetaţiei, în caz contrar vor suferi afecţiuni provocate de gerurile din iarnă.Celelalte lucrări de întreţinere se referă la păstrarea solului curat de buruieni prin praşile şi erbicidare, fertilizare de primăvară, păstrarea stării de sănătate, irigare.Toamna se execută inventarierea pomilor altoiţi, se etichetează, după căderea frunzelor se trece la recoltare. Recoltarea se face cu pluguri speciale pentru scos pomii. Nu se recoltează în toamnă decât ceea ce este sigur de livrare. Restul de pomi se păstrează în câmp pentru livrare în anul următor primăvara sau toamna (câmpul III)

Pomicultură

Page 36: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Cunoaşterea lucrărilor

efectuate în câmpul III

Cum păstrăm pomii fructiferi

în vederea livrării

Câmpul III al şcolii de pomi Actualmente se mai practică formarea pomilor în câmpul III din cauză că mulţi pomi din câmpul II nu se pot fi livraţi la momentul oportun şi rămân să fie valorificaţi anul următor în câmpul III.În câmpul III, la pomii care provin din câmpul II ca vargă se face proiectarea coroanei. Operaţia are loc în februarie-martie, până la declanşarea vegetaţiei. Pomii de un an se taie cu foarfeca la înălţimea trunchiului pe care trebuie să-l aibă în plantaţie, la care se adaugă încă 20 cm, locul în care se formează coroana.Toţi ceilalţi muguri vegetativi de pe vargă situaţi sub zona de formare a coroanei se elimină.Pentru formarea coroanei se aleg trei ramuri (viitoare şarpante şi un ax care se formează din primul mugure situat sub tăietură şi care va creşte dominant şi cu poziţie verticală).Pomii la care s-a proiectat coroana în câmpul II îşi continuă existenţa în compul III vor suferi reduceri ale ramurilor, astfel încât acestea să crească cât mai apropiat de normal, fără a înregistra o creştere exagerată. Fiecare din ramurile preexistente în coroană, inclusiv axul se vor scurta la 10-12 cm de la inserţie, deasupra unui mugure cu poziţie exterioară. Din acest mugure se va face prelungirea ramurii ce va deveni şarpantă. Celelalte lucrări de întreţinere se execută ca în câmpul II (irigarea, praşile, etc.)

Depozitarea şi păstrarea materialului săditorLucrarea de depozitare, numită şi stratificarea materialului săditor are mare importanţă în menţinerea integrităţii biologice.La alegerea locului pentru stratificare trebuie să se ţină cont ca acesta să nu fie supus inundaţiilor sau să nu fie în apropierea magaziilor sau grajdurilor (de obicei aici îşi fac apariţia şoarecii sau şobolanii). Amenajarea spaţiilor pentru stratificare constă în săparea unor şanţuri adânci de 50 cm, cu lăţimea de 50-100 cm. Lungimea acestora este în funcţie de necestăţi şi teren. Dacă sunt mai multe şanţuri acestea se fac paralele şi se sapă la distanţa de 1,5-2,0 m unul de altul pentru a crea posibilitatea circulaţiei pentru control sau scoaterea materialului pentru plantare.Pomii se pot aşeza în pachete de 5 sau 10 bucăţi sau individual, aşezăndu-se în şanţuri în poziţie verticală sau puţin înclinată. Se acoperă cu pământ sau nisip pe o porţiune de minim 30 cm de la colet în sus. După 2-3 zile de la stratificare, se mai adaugă pământ astfel încât să se formeze un mic bilon. Astfel stratificaţi, pomii se pot păstra peste iarnă fără să sufere din cauza temperaturilor scăzute. După stratificare locul se împrejmuieşte cu gard de sârmă. Se impun controale periodice pentru a verifica starea pomilor sau dacă au pătruns rozătoare în şanţuri.

Test de autoevaluare 3.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Enumeraţi sectoarele pepinierei pomicole

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Pomicultură

Page 37: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

În loc de rezumat

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 3.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr. 3 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3

Descrieţi pe scurt lucrările care se efectuează în câmpul I şi în câmpul II al pepinierei pomicole

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 3.1 Influenţele pe care portaltoiul le imprimă asupra soiului sunt: uniformitate ridicată a creşterii, fructificării, mărimii fructelor,

grăbeşte intrarea pe rod a pomilor; asigură combinaţii altoi-portaltoi prin care se controlează vigoarea

biosistemului şi se pregătesc plantele pentru diferite sisteme de cultură clasice, intensive sau superintensive);

imprimă adaptabilitatea la diferite tipuri de soluri; rezistenţă la ger, secetă, boli şi dăunători; longevitatea pomilor.

Răspuns 3.2 Pepiniera pomicolă este o exploataţie specializată unde se produce material săditor pomicol din categoriile biologice autorizate. Poate fi considerată o „creşă” pomicolă sau o suprafaţă de teren organizată pe care se formează viitoarele specii pomicole. Importanţa pepinierei pomicole rezidă din faptul că asigură livrarea unui material săditor uniform şi de bună calitate, liber de boli şi dăunători, extinderea suprafeţelor pomicole şi întinerirea continuă a patrimoniului pomicol prin cantitatea de material săditor pomicol produs anual, modificarea structurii de specii şi înlocuirea permanentă a vechilor soiuri cu altele noi.

Răspuns 3.3Sectoarele pepinierei pomicole sunt următoarele: plantaţia de seminceri şcoala de puieţi şcoala de butaşi şcoala de marcote plantaţia producătoare de ramuri altoi şcoala de pomi- câmpurile de formare-câmpul I, câmpul II, câmpul III

Pomicultură

Page 38: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3

1. Ghena N., Branişte N., Stănică Fl. Pomicultura generală. Ed. Matrix Rom, Bucureşti, 2004, p. 247-252.

2. Mihăiescu Gr. 1998. Pomicultura ecologică. Ed. Ceres, Bucureşti, p. 29-65.

3. Popescu M., Miliţiu I., Ropan G., Parnia P., Cireaşă V., Godeanu I., Drobotă Gh. Pomicultura generală şi specială. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993, p. 62-117.

Pomicultură

Page 39: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Unitate de învăţare Nr. 4

ÎNFIINŢAREA PLANTAŢIILOR POMICOLE ŞI VERIGI TEHNOLOGICE APLICATE ÎN LIVEZI- TĂIERILE POMILOR FRUCTIFERI

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4…………………………………………………….. 000

4.1. Tipuri de sisteme pomicole utilizate în practica pomicolă............................................

4.2 Pregătirea terenului în vederea înfiinţării livezilor şi a plantării pomilor. Plantarea pomilor fructiferi................................................................................................................. 4.3 Clasificarea tăierilor aplicate pomilor fructiferi şi caracteristicile acestora…………...

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4…………………………………………....

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….................................

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4……………………………………………………..

Pomicultură

Page 40: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 4

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 4 sunt:

tipuri de livezi utilizate în practica pomicolă pregătirea terenului în vederea înfiinţării livezilor şi plantarea pomilor

fructiferi clasificarea tăierilor aplicate pomilor fructiferi şi caracteristicile

acestora

4.1. Sisteme de culturi pomicole

Clasificarea livezilor

Sistemele pomicole pot fi clasificate în funcţie de elementele componente şi de modul cum decurg relaţiile dintre acestea. Cel mai important mod de clasificare este în legătură cu metodele, tehnologiile şi materialul biologic folosit în scopul unei exploatării care să asigure productivitate ridicată concomitent cu păstrarea mediului înconjurător.Sistemul pomicol tradiţional sau clasic - presupune un număr redus de pomi la unitatea de suprafaţă, cam 50-300 pomi la ha, cu distanţe mari între rândurile de pomi (7-15 m) şi pe rând (6-10 m). Pomii sunt de vigoare mare, cu coroane globuloase, voluminoase, cu trunchi înalt (1,0-2,0 m). Lucrările de combatere a bolilor şi dăunătorilor, tăierile nu se fac sistematic, ci după posibilităţi. Recoltatul din aceşti pomi se face cu ajutorul scărilor. Producţiile de fructe sunt mici, consumul de forţă de muncă este ridicat, ceea ce ridică preţul de cost al fructelor.Abordarea acestui tip de sistem a constituit-o parcelarea excesivă, lipsa de resurse financiare, situarea terenurilor în pantă care nu puteau fi folosite pentru alte culturi, lipsa altor sisteme pomicole la vremea respectivă. În prezent astfel de sistem de cultură nu este rentabil. Sistemul pomicol convenţional- presupune plantaţii de tip intensiv şi superintensiv, cu densităţii şi mod de conducere a plantelor diferit de la o specie la alta. Diferenţa o constituie densitatea de plante la ha.Plantaţii intensive – în cadrul acestora se folosesc soiuri şi portaltoi de vigoare redusă, dar productive şi forme de coroană mai puţin voluminoase.Cresc cantităţile de îngrăşăminte, pesticide, biostimulatori la hectar în scopul obţinerii unor producţii sporite de fructe.Cheltuielile cu investiţia şi cu exploatarea unei astfel de plantaţii sunt ridicate, dar se reduce consumul de forţă de muncă şi deci costurile cu aceasta.Producţia în astfel de livezi este constantă de la un an la altul. În general, aceste plantaţii solicită efectuarea la timp a lucrărilor de exploatare. În caz contrar, există riscul de a da producţii scăzute, iar calitatea fructelor poate fi compromisă.Plantaţiile superintensive- Sunt dependente de soi, portatoi, tehnologie. Ideea apariţiei acestora s-a născut în momentul când s-a constatat că soiurile şi portalt. de vigoare mică crează unele avantaje de fructificare cum ar fi intrarea timpurie pe rod şi producţii mai mari pe volumul de coroană, echivalent cu cel de la plantele viguroase. Soiul trebuie să fie foarte productiv, de vigoare redusă, cu intrare rapidă la fructificare. Tehnologiile

Pomicultură

Page 41: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

de cultură solicită maşini şi utilaje speciale pentru acest tip de plantaţii.Cele mai cunoscute plantaţii superintensive sunt cele de la specia măr. Acestea pot fi clasificate după distanţele de plantare şi densităţile realizate în: plantaţii de mică densitate: 2000-5000 plante la ha la măr. plantaţii de densitate medie: 5000-10000 plante la ha plantaţii de densitate mare: 10000-70000 plante la haDensitatea oscilează în funcţie de specie, soi, portaltoi. Costurile ridicate cu înfiinţarea şi exploatarea unor astfel de plantaţii, precum şi nivelul tehnologic şi profesional ridicat au determinat realizarea unor suprafeţe reduse cu astfel de plantaţii în ţara noastră, deşi avantajele oferite prin producţii mari şi calitatea superioară a fructelor ar fi fost favorabile.Noţiunea de sistem pomicol durabil presupune realizarea unor plantaţii intensive cu mijloce şi tehnologii mai puţin poluante. Astfel de măsuri pot fi soluţionate prin: folosirea de soiuri cu rezistenţă genetică, aplicarea cu prioritate a îngrăşămintelor organice, reducerea numărului de tratamente şi a dozelor cu pesticide şi erbicide, etc.Concomitent cu acestea se întreprind şi măsuri de protecţie a mediului înconjurător reducerea gradului de tasare a solului din plantaţii, înlăturarea buruienilor prin mijloace nepoluante, etc.

Aspect livadă măr în sistem superintensiv

Sistemul pomicol ecologic a apărut recent în ţări ca Franţa, Olanda, Germania din necesitatea oamenilor de a se alimenta cu fructe obţinute natural, fără îngrăşăminte, pesticide, erbicide.Pe lângă avantaje, acest sistem generează şi neajunsuri: randamente de producţie mai reduse, numai o parte din producţie poate fi comercializată, gradul de atac sporeşte cu fiecare an de explatare, finalizându-se cu totala compromitere a recoltelor, fermierii au nevoie de sprijin financiar prin subvenţii de la stat.Astfel de fructe se vând la preţuri mult mai mari decât cele provenite din alte tipuri de plantaţii pomicole, nereuşind să acopere cheltuielile în

Pomicultură

Page 42: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

întregime.Exploataţia comercială pomicolă – fermaExploataţia pomicolă sau ferma pomicolă constituie unitatea de bază tehnică, economică şi managerială de exploatare a unei plantaţii pomicole de anumite dimensiuni. Considerată a fi funcţională la o suprafaţă de peste 5 ha în cazul pomilor, 2 ha la arbuştii fructiferi, exploataţia pomicolă este specializată într-o anumită direcţie 1-2 specii, are caracter comercial şi necesită o anumită dotare tehnico-economică.Pentru înfiiinţarea unei plantaţii pomicole este nevoie de teren (în proprietate, arendat, concesionat) şi de mijloace finanaciare pentru declanşarea lucrărilor de investiţie (pregătirea şi înfiinţarea plantaţiei), apoi de exploatare. Este nevoie de o dotare minimă (tractor, remorci, pluguri, grape, echipamente de stropit, magazii, etc.).

Test de autoevaluare 4.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Enumeraţi sistemele de culturi pomicole utilizate în practică

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

4.2. Pregătirea terenului în vederea înfiinţării şi a plantării livezilor. Plantarea pomilor fructiferi

Criterii de alegere a

terenului pentru livadă

Lucrările aplicate solului

în vederea înfiinţării unei

livezi

Alegerea amplasamentului unei plantaţii pomicoleLocul destinat unei plantaţii trebiue să corespundă din toate punctele de vedere: sol, umiditate, lumină, mişcări de aer, relieful terenului. Se exclud de la plantare terenurile mlăştinoase sau cele cu material grosier dominant, cele la care adâncimea apei freatice este mai apropiată de 2m de suprafaţă, solurile compacte (cu argilă multă), cele cu pH-ul sub 5,5 şi peste 7,8 şi solurile cu un conţinut de peste 12% CaCO3. Amplasarea unei plantaţii este dependentă de factori ca: reţeaua de drumuri existentă, posibilitatea alimentării cu apă pentru irigaţii şi pentru efectuarea tratam fito-sanitare, de factorii sociali cum ar fi: existenţa forţei de muncă, apropierea pieţelor de desfacere, posibilitatea păstrării fructelor pe o perioadă mai lungă de timp.

Pregătirea terenuluiLucrările de pergătirea solului presupun:Defrişarea terenului – presupune existenţa unei vegetaţii lemnoase (plantaţii pomicole îmbătrânite sau plantaţii forestiere) în cadrul perimetrului desemnat pentru înfiinţarea plantaţiei şi constă în scoaterea acestora împreună cu sistemul radicular pentru a preîntâmpina reapariţia lor în următorii ani ca urmare a drajonării acestora. Nivelarea terenului – presupune mobilizarea unui strat redus de sol şi aducerea terenului la o cotă cât mai apropiată de zero. Se practică pe terenuri plane, cu uşoare denivelări fiind necesară în plantaţiile intensive şi superintensive pentru a facilita execuţia altor lucrări mecanice şi a irigării pe brazde.

Pomicultură

Page 43: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Construirea reţelei de drumuri – reprezintă o lucrare importantă pentru plantaţiile mai mari de 5 -10 ha. În cazul plantaţiilor cu suprafeţe reduse (sub 5 ha) nu se impune o reţea de drumuri, pentru accesul în plantaţie se vor folosi spaţiile dintre rândurile de pomi. În cazul plantaţiilor mari, reţeaua de drumuri asigură accesul utilajelor în tot timpul anului. În general, se construieşte un drum principal de 3,5-4 m lăţime şi cu şanţuri de preluare a apei. Pentru livezi mari, de peste 50 ha sunt necesare drumuri secundare, înierbate, cu lăţimea de 3,0-3,5 m, prevăzute cu şanţuri de preluare a apei.Amplasarea perdelelor de protecţie- este necesară în zonele cu vânturi puternice. Acestea sunt alcătuite din specii forestiere, cu lăţimea de 10-12 m, cu o structură deasă a coroanei şi cu frunziş bogat.Parcelarea terenului–este necesară pentru plantaţiile mari şi cele dispuse pe terenuri cu relief frâmântat, traversat de păraie, râuri, canale de coastă. Parcele sunt dimensionate la 5,0-10,0 ha, lungimea acestora fiind de 400-600 m, au formă dreptunghiulară, acestea fiind diferite în funcţie de factorii de relief. La marginea parcelelor se asigură, un spaţiu liber de 8-10 m, necesar pentru întoarcerea utilajelor agricole.Amenajări enti-erozionale–atunci când sunt situaţii de înfiinţare a plantaţiilor pe terenuri cu panta de peste 8% şi cuprinde lucrări speciale cum ar fi: canalele de coastă (au scopul de a reţine apa din precipitaţii şi de a o evacua pe cea în exces), debuşee (colectează apa din canalele de coastă sau pe panta terenului şi de a o orienta pe firul văilor şi sunt amplasate pe linia cea mai de pantă ), drenuri, construcţia teraselor. Lucrările solului pentru plantare Anterior începerii acestor lucrări se recoltează probe de sol şi se face analiza chimică amănunţită. Aceste analize vor sta la baza întocmirii hărţilor agrochimice, documente pe baza cărora se face managementul plantaţiei.Fertilizarea de bază- contribuie la îmbunătăţirea stării de fertilitate a solului mai mult timp. Cantitatea de îngrăşăminte organice folosite poate fi de 40-60 t la ha şi se completează cu 80-120 kg la ha sare potasică şi 80-100 kg la ha superfosat.Tratarea solului – are rol benefic în combaterea dăunătorilor şi a unor boli de sol. Acest tratament vizează dăunători ca: cărăbuşul de mai, viermii sârmă, nematozi de sol. Tratamentul se aplică odată cu fertilizarea area de bază sau în momentul în care se face desfundarea sau arătura adâncă. Mobilizarea solului – reprezintă lucrarea solului care permite afânarea stratului de sol la adâncimea de până la 60-80 cm. Prin această lucrare se realizează o inversare a stratului de sol, aerarea şi îmbunătăţirea capacităţii de reţinere a apei. Mobilizarea solului în adâncime se face prin lucrări de desfundare, arătură adâncă şi scarificare.Desfundarea- se execută mecanic cu pluguri de desfundat, la 50-60 cm ad. Per. optimă de execuţie a lucrării este iulie-august-septembrie, cu 40-60 zile înainte de plantat. În acest interval de timp solul reuşeşte să se aşeze şi să acumuleze suficientă umiditate ptr. a efectua celelalte lucrări de pregătire în vederea plantării. Operaţia se execută pe terenurile plane sau cu pantă de până la 6-8%. Arătura adâncă- se excută cu pluguri la adâncimea de 30-40 cm. De obicei, se practică acolo unde nu se poate folosi plugul de desfundat. În majoritatea cazurilor, se face o scarificare anterior arăturii la 70-80 cm adâncime, astfel încât se realizează o mobilizare asemănătoare

Pomicultură

Page 44: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

desfundatului. Scarificarea- se execută prin două treceri perpendiculare, urmată de o arătură la adâncimea de 25-30 cm., dar numai pe terenuri stabile, fără eroziune de adâncime. Odată cu execuţia acestei lucrări se face şi încorporarea îngrăşămintelor şi a pesticidelor.Nivelarea- se face cu 20 zile înainte de plantarea pomilor având rolul de a aşeza solul rămas cu denivelări, după desfundare sau arătura adâncă. Pichetarea terenului- este operaţia de marcare pe teren a locului în care se va planta fiecare pom sau arbust fructifer. Pichetarea se execută separat pe fiecare parcelă. Înainte de această operaţie se impune stabilirea şi cunoaşterea sistemului de cultură, tipul plantaţiei, specia, soiul, elemente necesare în stabilirea distanţelor de plantare între rânduri şi pe rândul de pomi. Materialele necesare pentru pichetat sunt jaloane înalte de 2m, vizibile de la distanţă şi picheţi (ţăruşi), confecţionaţi din lemn şi care au înălţimea de 60 cm. Mai sunt necesare obiecte ca: ruleta, panglica de sârmă.În pomicultură se cunosc mai multe metode de pichetaj, denumite după forma geometrică pe care o formează pomii situaţi pe două rânduri vecine: pichetaj în pătrat, pichetaj în dreptunchi, pichetaj în triunghi, în benzi. Acestea se folosesc pe terenuri plane sau pe terenuri cu o pantă de 8-10%. Pentru terenuri cu pantă mai mare se foloseşte pichetajul pe curbe de nivel care este favorabil reducerii eroziunii solului şi pentru executarea lucrărilor tehnologice.Pentru pichetarea pe terenurile plane sau cu pantă redusă, în cadrul parcelei se marchează primul rând de plante pe toată lungimea sa. Aceasta constituie linia de bază a pichetajului. Perpendicular pe această linie se marchează un alt aliniament care constituie capătul rândurilor. Pe cele două perpendiculare se măsoară cu panglica sau cu o sârmă marcată locul pomilor pe rând şi între rânduri. Dacă măsurătorile au fost executate corect toate unghiurile au câte 90º, în caz contrar se impune refacerea lucrărilor. Orice greşeală efecutuată cu ocazia pichetajului se va observa în timp, denaturând aspectul estetic al plantaţiei şi chiar poate împiedica accesul utilajelor în plantaţie.Săparea gropilor pentru plantare- Constituie o lucrare cheie datorită influenţei la prinderea pomilor. Săparea acestora se realizează cu 10-30 zile înainte de plantarea propriu-zisă. Gropile se sapă mecanic cu burghie, care au diferite diametre (40, 60, 80 cm) sau manual cu hârleţul sau lopata. Forma gropilor poate fi cilindrică sau paralelipipedică.

Pomicultură

Page 45: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Când plantăm pomii fructiferi

Realizarea gropilor mecanic în vederea plantării pomilor

Adâncimea gropilor este în funcţie de modul de pregătire al terenului pentru plantare şi specia pomicolă. Când se sapă gropile se are în vedere ca pământul scos din partea superioară a gropii să fie aşezat într-o parte, iar cel de la baza gropii în cealaltă parte. Când se reaşează pământul şi îngrăşămintele în groapă se inversează straturile de sol pentru ca cel de la suprafaţă să ajungă la fundul gropii.Pentru arbuştii fructiferi gropile sunt de dimensiuni mai reduse având în vedere şi dimensiunea sistemului radicular – 0,3-0,4x0,3-0,4 m).Instalarea sistemului de irigare- În condiţiile ţării noastre este nevoie de completarea deficitului de apă în perioada de vegetaţie. Zonele unde regimul pluviometric annual se situează sub 600 mm necesită sisteme de irigare, cel puţin pentru plantaţiile de tip intensiv şi superintensiv. În cazul plantaţiilor superintensive se impune irigarea chiar şi în zonele cu 600-700 mm. Aceasta este o lucrare complexă, costisitoare şi necesită un proiect de execuţie diferit de cel al plantaţiei, sursă de apă disponibilă şi capital. Aceasta se construieşte înainte de a începe operaţiile de pregătire pentru plantare, deoarece necesită treceri separate cu utilajele, săpături. Terenul destinat irigării are nevoie de lucrări care să permită folosirea unor anumite metode de irigare (brazde, aspersiune, microjet).

Plantarea pomilor- presupune mai multe etape de realizare, calitate superioară a lucrărilor şi materialului săditor pentru plantat, epoca de plantare.Epoca de plantare- Se face obişnuit în perioada de repaus vegetativ (după căderea frunzelor până la pornirea în vegetaţie) cu condiţia ca solul să nu fie îngheţat. Plantarea de toamnă este considerată ca fiind cea mai avantajoasă pentru condiţiile ţării noastre. La plantarea de toamnă solul este umed şi temperatura destul de ridicată, iar pomii reuşesc să pornească rapid în vegetaţie primăvara. Pomii acumulează în primul an după plantare suficiente substanţe de rezervă ceea ce îi face să prezinte o rezistenţă bună la gerurile din iarnă.

Pomicultură

Page 46: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Nu se recomandă efectuarea acestora în zonele foarte reci, unde temp. coboară frecvent sub –29- – 30 ºC, deoarece solul îngheaţă frecvent.Plantarea de primăvară nu are aceleaşi avantaje ca cea de toamnă. Aceasta se face începând din luna martie şi până în prima decadă a lunii aprilie când începe dezmuguritul pomilor. Epoca de plantare este destul de scurtă şi urmată de o perioadă de secetă. Pomii pornesc mai greu în vegetaţie deoarece au nevoie de timp să-şi vindece rănile şi să formeze rădăcini noi, lăstarii cresc greu până toamna, şi lemnul nu se maturează bine. Pentru a evita astfel de situaţii trebuie să se accelereze plantarea în scurt timp după dezgheţarea solului şi asigurarea unei umidităţi sufuciente la plantare şi în vegetaţie.Întreţinerea pomilor după plantare- plantarea se încheie întodeauna cu formarea unui muşuroi de pământ în jurul pomului, cu înălţimea de 20-30 cm.Rolul acestuia constă în a proteja rădăcinile împotriva îngheţului. Primăvara înainte de pornirea în vegetaţie se desface şi se amenajează un mic diguleţ de forma unui lighean, cu rolul de a menţine apa din udări în groapa de plantare. În acelaşi mod se procedează şi la pomii plantaţi primăvara. Pomii plantaţi toamna se protejează obligatoriu împotriva iepurilor şi a altor rozătoare, în cazul în care plantaţia nu a fost împrejmuită. Pomii plantaţi toamna nu se taie până primăvara pentru a evita pierderile datorate unor geruri mari din iarnă. Primăvara, se execută tăierile de formare atât la pomii plantaţi toamna, cât şi la cei plantaţi primăvara. Primăvara se vor uda şi iriga pomii ori de câte ori este necesar. Udările se fac cu 20-30 l la fiecare plantă, cantitităţile mai reduse pot avea acţiune negativă în cazul unei lipse accentuate a apei în sol. Dacă se constată că procentul de prindere la plantare, se trece imediat la completarea cu alţi pomi în gropile rămase libere.

Pomicultură

Page 47: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Test de autoevaluare 4.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Enumeraţi avantajele plantării de toamnă

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

4.3. Clasificarea tăierilor aplicate pomilor fructiferi şi caracteristicile acestora

Ce înseamnă tăierea pomilor

fructiferi

Tăierile reprezintă un complex de operaţiuni de înlăturare a unor ramuri sau părţi de ramuri cu ajutorul cărora se modifică poziţia relativă a acestora în coroană şi a mugurilor pe ramuri şi ca o consecinţă se produc modificări în creşterea şi fructificarea plantelor.Pentru dirijarea creşterii şi fructificării alături de tăiere se folosesc şi alte operaţii tehnice de modificare a poziţiei ramurilor în coroană (incizia, arcuirea, înclinarea lăstarilor).Influenţa tăierilor este majoră asupra mărimii pomilor, a creşterii şi a producţiei de fructe. Astfel, tăierile şi dirijările de ramuri conduc la rezolvarea unor probleme ca: construirea în termen cât mai scurt a unei coroane, cât mai apropiată de

forma dorită, rezistentă şi echilibrată; garnisirea uniformă cu ramuri fructifere a şarpantelor şi subşarpantelor

pentru obţinerea unor producţii superioare de fructe; stimularea permanentă în vederea producerii de noi creşteri vegetative

pentru a putea obţine noi ramuri fructifere; crearea unor condiţii de luminozitate care să asigure o bună fotosinteză şi

fructe de calitate, bine colorate, cu gust caracteristic; asigură prelungirea duratei de fructificare a plantaţiilor şi rentabillităţii

acestora; crearea condiţiilor pentru mecanizarea lucrărilor tehnologice în cadrul

plantaţiilor;Clasificare tăierilor- acestea reprezintă o gamă largă de operaţii tehnice care se deosebesc după diferite criterii şi scopuri şi se clasifică în: tăieri de formare, tăieri de fructificare şi de întreţinere, de corectare, de regenerare.Tăierile de formare- se aplică în faza de plantare în livadă, uneori şi în pepinieră şi cuprind totalitatea lucrărilor efectuate asupra părţii aeriene şi care se închieie în momentul când s-a terminat formarea completă a scheletului coroanei. Tăierile diferă de la o specie la alta şi de la o formă de coroană la alta. În cazul sistemelor de cultură moderne (intensive şi superintensive), cu coroane de volum redus, structura acestora şi garnisirea cu formaţiuni fructifere se face în timp scurt (1-3 ani). Tăierile de formare prezintă câteva principii care trebuie respectate: scheletul coroanei trebuie format cât mai repede şi de dimensiuni strict necesare, cu spaţiul destinat ocupat în întregime; la coroanele de volum mic nu se mai formează decât ramuri de semischelet foarte corect aşezate în coroană; toate elementele trebuie să beneficieze de maxim de lumină şi aer; formarea rapidă a ramurilor de rod şi scurtarea perioadei neproductive.

Pomicultură

Page 48: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Când aplicăm tăierile la pomii

fructiferi

Tăierile de fructificare şi de întreţinere- au scopul de a realiza normarea încărcăturii de rod, a.î să existe un echilibru între creştere şi fructificare, cu menţinerea unor producţii mari şi constante an de an. Aceste tăieri se execută în fiecare an şi diferă de la o specie şi chiar de la un soi la altul, prin scurtarea sau suprimarea unor ramuri anuale sau formaţiuni fructifere. Tăierile de întreţinere sunt necesare ca urmare a apriţiei unor aspecte negative (dezechilibre între şarpante, ruperea unor ramuri, îndesirea coroanei, deplasarea fructificării către exteriorul coroanei). Acestea previn şi corectează unele manifestări negative care duc la deprecierea echilibrului fiziologic al pomului. Se aplică în perioada de rodire, până la declinul pomilor. Tăierile de corectare- sunt specifice plantaţiilor care nu au fost tăiate corect sau plantaţiile neglijate. În plantaţiile neglijate coroana pomilor este prea deasă şi cu înălţime prea mare. Dacă se constată că pentru refacerea coroanei este necesar să eliminăm o cantitate mare de biomasă, refacerea coroanei se eşalonează pe 2-3 ani. Operaţiile care trebuiesc făcute sunt: suprimarea unor ramuri care îndesesc coroana sau au o poziţie nefirească alegerea ramurilor de prelungire cu poziţie oblică şi suprimarea acelora cu poziţie verticală; întinerirea ramurilor de semischelet din poziţia arcuită şi orizontală care sunt epuizate; evitarea formării cu prioritate a creşterilor în partea superioară a coroanei (cupolă).Tăierile de regenerare- intrarea pomilor în declin marchează începutul executării acestora. Coroana pomilor se examinează şi fiecare şarpantă se tratează separat. Şarpantele se scurtează puternic (în funcţie de specie şi de gradul de declin), în cazul unor specii ca nucul, mărul, părul, unde se poate ajunge în lemn cu grosimea de 8-10 cm. Scurtarea se execută deasupra unor creşteri vegetative puternice, care preiau funcţiile şarpantei amputate. În anul următor se va produce o creştere puternică în zonele tăiate şi imediat sub acestea. Reţinem că nivelul producţiei nu se va ridica la cel din perioada de maximă fructificare a plantei.

Epoca de execuţie a tăierilor şi dirijării ramurilorTăierile se pot efectua atât în perioada de vegetaţie, cât şi în perioada de repaus. În practica pomicolă se aplică mai mult tăierile din perioada de repaus numite şi tăieri în uscat. La pomii maturi tăierile încep din toamnă şi se continuă toată iarna (măr, păr). Pomii din speciile mai puţin rezistente la ger se taie către primăvară, în februarie-martie. Tot în această perioadă se aie şi pomii tineri (1-4 ani) de la toate speciile deoarece sunt mai sensibili la temperaturile scăzute şi pot suferi mult dacă sunt tăiaţi mai devreme în iarnă. Tăierile din perioada de repaus prezintă o serie de dezavantaje, fapt ce le face de multe ori contraindicate. La aceste tăieri se elimină o parte din biomasa acumulată de pom în cursul vegetaţiei făcând inutile eforturile depuse de plantă. Rănile sunt mari, calusează greu şi expun planta la diferite infecţii. Pe de altă parte, în această perioadă este mai uşor de observat structura plantei (fără frunze) şi este mai uşor ca tăietorul să hotărească locul de intervenţie.

Pomicultură

Page 49: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Tăierile în perioada de vegetaţie sau în verde, se aplică la lăstarii care au depăşit lungimea de 10-15 cm. Cu cât acestea se aplică mai târziu, cu atât efectul lor este mai mare asupra creşterii plantelor. La lăstarii în creştere se efectuează ciupirea vârfului lăstarului, la aproximativ 10 cm de la vârf, operaţie prin care se stopează creşterea lăstarului.Tăierile în verde se aplică relativ uşor, dar trebuie conduse cu mult profesionalism pentru a produce efectul scontat. De obicei, se fac de slabă calitate şi trebuie completate cu tăierile din perioada de repaus. Operaţiile de dirijare a ramurilor- înclinarea, dresarea, arcuirea ramurilor constituie un arsenal de lucrări complementare tăierilor cu efect distinct asupra pomilor. Aceste operaţii se pot efectua în primăvară când începe circulaţia sevei şi ramurile devin flexibile. Ramurile şi în special lăstarii semilignificaţi se pot dirija uşor în perioada august-septembrie când sunt foarte flexibili.Pentru forţarea intrării în fructificare sau transformarea rapidă a unor creşteri anuale în ramuri fructifere, acestea se arcuiesc şi se înclină până la orizontală în primăvară. În acest fel se frânează creşterea şi asimilatele sunt dirijate pentru transformarea ramurilor în formaţiuni fructifere şi pentru diferenţierea mugurilor de rod. Prin dresarea ramurilor- se schimbă poziţia naturală a ramurii şi aceasta este adusă către verticală. În acest fel dintr-o ramură mai slabă se obţine o ramură fortifiantă, puternică, ce poate participa la consolidarea scheletului. Înclinarea ramurilor- este o opţiune de schimbare a poziţiei naturale a unei ramuri într-o poziţie de 45º-90º faţă de verticală. Efectul înclinării ramurii se produce prin temperarea creşterii şi garnisirea acesteia cu formaţiuni vegetative puţine şi formaţiuni de rod mai multe. Schimbarea poziţiei ramurilor se realizează prin legarea acestora de sârma spalierului sau cu un fir de plasic de 3mm diametru sau contragreutăţi de 100-500 g care se agaţă cu cârlige de sârmă.Arcuirea ramurilor- presupune modificarea poziţiei naturale de creştere realizând un arc de cerc, cu vârful ramurii situat mult sub orizontală. Efectul arcuirii este foarte complex. Pe ramura arcuită creşterea este redusă către extremităţi şi ceva mai intensă pe curbură. În general, creşterea este diminuată şi locul acesteia este luat de formaţiuni fructifere.

Test de autoevaluare 4.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Enumeraţi operaţiile de dirijare a ramurilor pomilor fructiferi

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

În loc de rezumat

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 4.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr. 4 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Pomicultură

Page 50: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4

Clasificaţi tăierile aplicate pomilor fructiferi şi epocile aplicării acestora

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 4.1Sistemele pomicole utilizate sunt: Sistemul pomicol tradiţional sau clasic Sistemul pomicol convenţional Sistemul pomicol ecologic

Răspuns 4.2 La plantarea de toamnă solul este umed şi temperatura destul de ridicată,

iar pomii reuşesc să pornească rapid în vegetaţie primăvara. Pomii acumulează în primul an după plantare suficiente substanţe de

rezervă ceea ce îi face să prezinte o rezistenţă bună la gerurile din iarnă.

Răspuns 4.3Operaţiile de dirijare a ramurilor sunt:

înclinarea dresarea arcuirea

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4

1. Botu I. şi Botu M. 2003. Pomicultura modernă şi durabilă. Ed. Conphys, Rm. Vâlcea. p. 337-378.

2. Sumedrea D., Iancu M., Duţu I., Parnia P., Coman M., Teodorescu Georgeta, Mladin Paulina, Sumedrea Mihaela, Perianu Adina, Olteanu A. 2004. Înfiinţarea şi întreţinerea plantaţiilor de prun, cireş, vişin, coacăz negru şi căpşun. Ed. TIP NASTE, Piteşti. p. 190-210.

3. Rapcea M., Donică I., Babuc V., Caraman I., Turcanu I., 2003. Tehnologia tăierii pomilor şi arbuştilor fructiferi. Acad. De Ştiinţe Agricole a Moldovei, Chişinău, p.120-152.

Pomicultură

Page 51: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Unitate de învăţare Nr. 5

FORMAREA COROANELOR LA POMII FRUCTIFERI ŞI SISTEME DE ÎNTREŢINERE A SOLULUI ÎN LIVEZI

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5…………………………………………………….. 000

5.1 Necesitatea conducerii pomilor fructiferi şi clasificarea formelor de coroană............

5.2. Tipuri de coroană utilizate în plantaţiile moderne şi formarea acestora......................

5.3. Sisteme de întreţinere a solului utilizate în livezi: ogorul negru, erbicidarea,

înierbarea solului, culturile intercalate, mulcirea solului.....................................................

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5…………………………………………....

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….................................

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5……………………………………………………..

Pomicultură

Page 52: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 5

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 5 sunt:

conducerea pomilor fructiferi şi clasificarea formelor de coroană tipuri de coroană utilizate în plantaţiile moderne şi formarea acestora sisteme de întreţinere a solului utilizate în livezi

5.1. Principiile conducerii pomilor fructiferi şi clasificarea coroanelor utilizate în livezi

Clasificarea coroanelor

pomilor fructiferi

Designul coroanei pomilor fructiferi prezintă un specific care se defineşte prin elementele de schelet, semischelet şi formaţiunile de rod completate de volumul tipic coroanei.Formarea coroanei se efectuează în primii 3-5 ani de la plantarea acestuia în livadă şi se urmăresc următoarele obiective:- sistemul de formare a coroanei se alege în funcţie de particularităţile biologice ale speciei şi sistemul de cultură adoptat- favorizarea creşterii şi formarea elementelor structurale ale coroanei într-o perioadă cât mai redusă- asigurarea constantă a fructificării- diminuarea costurilor de producţieÎn pomicultură se folosesc numeroase forme de coroană. Clasificarea acestora se face în funcţie de unele elemente majore.1. În funcţie de gradul de intervenţie al omului: coroane naturale- la care nu se intervine cu tăieri, în acest caz planta evoluează conform specificului de creştere. coroane semi-naturale- se intervine cu tăieri, dar se menţine şi specificul natural de creştere. coroane artificiale- la care se intervine major cu tăieri a.î. în timp planta îşi modifică complet structura naturală.În timp pomicultura a evoluat de la coroanele naturale la cele semi-naturale şi au ajuns la cele artificiale. 2. Clasificarea coroanelor în funcţie de volumul lor: coroane cu volum mare- folosite în plantaţiile clasice- piramida etajată rărită, piramida neetajată, tufa, vasul clasic. coroane cu volum mediu- folosite în plantaţiile intensive- vasul ameliorat, palmeta cu braţe oblice, palmeta neetajată. coroane cu volum redus- utilizate în plantaţiile superintensive sau la arbuştii fructiferi- fusul subţire, gadrul vertical, Pillar, Tatura trellis.3. După modul de formare acestea pot fi: cu ax: piramida mixtă sau piramida etajată, palmeta cu braţe oblice fără ax: vasul clasic, vasul ameliorat, Tatura Trellis4. Dacă ţinem seama de proiecţia coroanei în spaţiu şi de proiecţia sa pe sol avem: coroane globuloase- piramida mixtă, vasul clasic şi vasul ameliorat coroane aplatizat- palmeta cu braţe oblice, palmeta neetajată.5. În funcţie de capacitatea plantelor de a se menţine în poziţie verticală distingem:

Pomicultură

Page 53: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

coroane cu susţinere (cu spalieri, tutori) în cazul tipurilor de palmetă, Tatura Trellis, gardul belgian coroane fără susţinere- toate tipurile de piramide, vasul clasic şi vasul ameliorat.La plantele pomicole au apărut de-a lungul timpului şi forme de coroană care prezintă interes estetic în anumite condiţii. Astfel de forme au fost numite forme artistice sau coroane artistice (coroanele orizontale sub formă de U şi U dublu, piramida aripată, vasul candelabru).

Test de autoevaluare 5.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Când se execută formarea coroanelor la pomii fructiferi şi principii de bază în alegerea acestora

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

5.2. Tipuri de coroană utilizate în plantaţiile moderne şi formarea acestora

Descrierea formei de

coroană vas clasic

Coroane cu volum mare şi cu volum mediuVasul clasic – acest tip de coroană s-a folosit pe scară largă la piersic, cais, măr şi alte specii pomicolePlantele se formează cu trunchi de 50-60 cm. Imediat deasupra trunchiului se reţin 4-5 creşteri anuale repartizate radial care vor deveni ulterior şarpantele vasului classic. Ramurile sunt inserate în acelaşi loc pe ax (o zonă de 10-15 cm). Axul se îndepărtează deasupra şarpantelor. Ramurile se scurtează la nivelul celei mai mici dintre ele pentru a le permite o creştere şi o dezvoltare uniformă. În fiecare an şarpantele se scurtează la 60-70 cm pentru a provoca pornirea altor elemente ale scheletului sau a celor de fructificare. Scurtarea se face deasupra unui mugure cu poziţie exterioară. Şarpantele vasului au un unghi mare de ramificare, care permite o bună iluminare a coroanei şi formarea rapidă a ramurilor fructifere. Pe ramurile de schelet se dispun bilateral altern 2-3 subşarpante, iar pe acestea ramuri fructifere. Durata de formare a coroanei este de 3-5 ani.Deşi a fost utilizat pe scară largă, există tendinţa ca unele şarpante să se dezbine de la punctul de prindere pe trunchi, coroana se îndeseşte exagerat şi prezintă lăstari verticali din zona de formare a vasului.

Pomicultură

Page 54: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Descrierea formei de

coroană vas ameliorat

Descrierea

Aspect livadă piersic – forma de conducere a coroanei – vas clasic

Vasul ameliorat – reprezintă o coroană mult îmbunătăţită comparativ cu vasul clasic. Se foloseşte în livezi clasice şi intensive.Plantele se formează cu trunchi scurt de 40-60 cm. Deasupra trunchiului se reţin trei ramuri având între ele deschidere de 120. Ramurile sunt plasate la 25-30 cm una de alta, nu pornesc din acelaşi loc. După primul an de creştere, ramurile se scurtează la nivelul celei mai mici dintre ele pentru a le permite o creştere şi o dezvoltare uniformă, deasupra unui mugure exterior. Axul se suprimă deasupra ultimei şarpante. Pe fiecare şarpantă se formează bilateral altern 2-3 subşarpante, la 60-70 cm una de alta. Pe şarpante şi subşarpante se formează ramuri fructifere. Durata de formare a vasului ameliorat este de 3-4 ani. Vasul ameliorat este superior coroanei vasului clasic prin avantajele care le oferă: nu se dezbină şarpantele, coroana este aerisită şi bine luminată, se formează rapid şi uşor.

Vas ameliorat (după Cociu, 1993)

Coroane cu volum redus

Pomicultură

Page 55: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

formei de coroană fus

subţire

Proiectarea coroanei fus

subţire

Fusul subţire a fost realizat în anul 1945, în Olanda pentru cultura mărului. În Franţa este denumit „fusseau elancé”, în Italia „fusetto”, iar în Anglia „Slender Spindle”.Datorită multiplelor calităţi pe care le are această formă de coroană: echilibru în plan vertical, talie redusă, o bună iluminare a coroanei, simplitate în formare şi uşurinţă în întreţinere, a fost extinsă la majoritatea speciilor pomicole.Pomul prezintă un trunchi de 40-50 cm înălţime, care se continuă cu un ax central, al cărui diametru descreşte spre vârf datorită dirijării în zig-zag. La baza coroanei se află 3-4 ramuri de schelet permanente (între 40 şi 90 cm înălţime), după care axul se garniseşte numai cu ramuri de rod (fig. ...).

Coroana fus subţire (după Cepoiu, 2006)Întrucât ramurile laterale descresc ca lungime de la bază spre vârful pomuşui, rezultă o coroană conică, subţire. Ramurile de schelet permanente de la partea inferioară a coroanei au unghiuri de ramificare de 50-55o şi sunt dispuse uniform în jurul axului.Dimensiunile standard ale coroanei fus subţire sunt: înălţimea totală a pomului 2,5-3,0 m, diametrul coroanei la bază 0,9-1,4 m, iar diametrul coroanei la vârf 0,4-0,6 m.

Formarea coroaneiDupă plantare, pomii sub formă de vergi se scurtează la 70-85 cm, iar cei cu ramuri anticipate la 80-100 cm. În acest al doilea caz, se aleg 3-4 ramuri anticipate care se lasă intacte, exceptând ramurile situate pe trunchi (40-50 cm de la nivelul solului), care se taie de la inel. Ramurile alese pentru formarea braţelor se înclină la un unghi de 50-55o cu ajutorul unor distanţiere, agrafe metalice sau prin legarea cu sfoară de trunchi.La pomii sub formă de vargă, după pornirea în vegetaţie la începutul lunii mai, se aleg 4-5 lăstari din care, 3-4 dispuşi în spirală în jurul axului, începând cu înălţimea de 40-50 cm de la sol şi unul situat terminal, pentru prelungirea trunchiului.Dacă viteza de creştere a lăstarilor este mare, la fel ca al celelalte forme de coroană, se poate face ciupirea vârfului de creştere la 40-50 cm lungime. În acest fel se stimulează ramificarea braţelor prin formarea de lăstari anticipaţi.Lăstarii anticipaţii care apar se tratează în mod diferenţiat. Astfel, lăstarii

Pomicultură

Page 56: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Descrierea formei de

coroană ypsilon transversal

care se formează în poziţii nedorite (pe partea superioară a braţelor) se ciupesc la 3-4 frunze pentru a-i transforma în buchete de mai anticipate. În partea terminală se alege un lăstar de prelungire a braţului cu poziţie inferioară (exterioară) care se dirijează spre exterior, mărindu-se astfel unghiul de ramificare.Frecvent pe lăstarul terminal se formează în mod natural anticipaţi care sunt lăsaţi să crească liber.La pomii care vin cu ramuri anticipate din pepinieră, după înclinarea acestora, la pornirea în creştere a lăstarilor, se alege pe fiecare braţ cîte un lăstar de prelungire cu poziţie inferioară (exterioară). Lăstarii de prisos care cresc pe partea superioară a braţelor se ciupesc în mod repetat la 3-4 frunze.În anul al doilea, primăvara, înainte de pornirea pomilor în vegetaţie, se elimină prelungirea axului (săgeata), înlocuindu-se cu o ramură laterală de vigoare mai slabă.Ramurile care se formează sub ramura de prelungire pe ax, au vigoare din ce în ce mai mică şi unghiuri de ramificare din ce în ce mai mari, dacă le privim de sus în jos.Transferând creşterea axului pe o ramură laterală de vigoare mai mică se realizează un lucru extrem de important: prin reducerea fluxului de sevă care ajunge în vârful pomului se reduce viteza de creştere pe verticală a acestuia. Se obţin astfel mai multe avantaje, şi anume, se reduce talia pomului, se stimulează creşterea braţelor de la bază şi se stimulează formarea ramurilor de rod pe ax.Dacă nu s-a făcut înclinarea braţelor în anul I, acest lucru este necesar şi se realizează la un unghi de inserţie de 50-55o. În anul al doilea, pomii pot produce primele fructe pe ramurile de rod anticipate formate în anul precedent. La unele exemplare se impune normarea producţiei, rărindu-se o parte din fructe. Fructele pot fi de mare ajutor în înclinarea ramurilor şi temperarea unor creşteri viguroase.Dacă lăstarii din partea superioară a coroanei tind să crească prea viguros, în detrimentul celor din partea inferioară a coroanei, ei se aduc la orizontală cu ajutorul agrafelor sau li se ciupesc vârfurile, când depăşesc lungimea de 20-25 cm.Conducerea pomilor se face identic în anii III şi IV de la plantare, suprimându-se numai săgeata şi substituindu-se cu o ramură laterală de vigoare redusă, cu scopul de a frâna creşterea către vârf şi a favoriza dezvoltarea lăstarilor laterali.Începînd din anul al V-lea se procedează la întinerirea semischeletului şi se răresc ramurile roditoare prea dese (normarea producţiei prin tăieri). O atenţie deosebită se acordă eliminării ramurilor anuale viguroase situate spre vârful axului, în poziţie laterală.Distanţele optime de plantare sunt 4,0-4,5 x 2,0-2,5 m (888-1250 pomi la ha) în cazul plantării pe portaltoi de vigoare mai redusă.

Ypsilon transversal formă de coroană ce se caracterizează printr-un trunchi de 30-40 cm şi cu două braţe dirijate opus spre intervalele dintre rânduri, sub un unghi de 25°-30°, fig 7’. Pomii plantaţi la distanţe de 4,5-6 x 1-1,5 m se conduc liber, atingând înălţimea de 2,6-3,2 m şi grosimea de 2,4-2,6 m. Se utilizează în livezile intensive de sâmburoase şi sămânţoase.

Pomicultură

Page 57: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Ypsilon transversal la cais (după Cociu, 1993)

Test de autoevaluare 5.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Descrieţi pe scurt particularităţile formei de coroană vas aplatizat

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

5.3. Sisteme de întreţinere a solului utilizate în livezi

Obiectivele urmărite de sistemele de întreţinere a

solului în livezi

Descrierea principalelor sisteme de

întreţinere a solului

Solul din plantaţiile pomicole este principalul element care contribuie la realizarea unor echilibre între creştere şi fructificare. Sistemele de cultură şi tipurile de livezi, precum şi condiţiile climatice impun sisteme diferite de întreţinere a solului. Indiferent de tipul de întreţinere ales, acesta trebuie să contribuie la: realizarea producţiei de fructe cât mai mari, constante şi de calitate prevenirea şi combaterea eroziunii solului menţinerea şi îmbunătăţirea proprietăţilor fizico-chimice şi biologice

ale solului reducerea concurenţei între buruieni şi speciile pomicole accesul maşinilor şi utilajelor în tot timpul anuluiAstfel în plantaţiile pomicole se întâlnesc sisteme de întreţinere a solului ca: ogorul negru, culturi intercalate, culturi de îngrăşăminte verzi, înierbarea, mulcirea.

Ogorul negru- Sistem de întreţinere a solului prin lucrări mai mult sau mai puţin profunde şi fără buruieni sau alte culturi s.n. ogor negru. Solul se menţine afânat în partea apropiată de suprafaţă. Se practică destul de des în zonele cu precipitaţii reduse. Ogorul negru lucrat - realizat prin lucrări mecanice şi manuale sau prin erbicidare şi unele lucrări mecanice- cunoscut sub denumirea de ogor negru

Pomicultură

Page 58: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

erbicidat.Erbicidarea poate fi combinată atât cu ogorul negru lucrat cât şi cu alte sisteme de întreţinerea solului. Aceasta se poate realiza pe toată suprafaţa terenului sau numai pe rândul de pomi. Erbicidele folosite în pomicultură trebuie să fie omologate şi certificate, putând fi atât erbicide sistemice cât şi de contact. Erbicidele sistemice sunt absorbite de buruieni atât prin organele verzi, cât şi prin rădăcini, dereglând metabolismul acestora şi în acest fel distrugându-le. Erbicidele de contact acţionează asupra clorofilei, produc arsuri şi uscarea totală a plantelor cu care vin în contact pe frunze şi lăstari verzi. Aplicarea erbicidelor se face numai pe baza recomandărilor, deoarece speciile pomicole prezintă sensibilitate diferită faţă de acesta. Erbicidele sistemice se aplică preemergent, toamna sau primăvara pe sol curat, iar cele de contact se aplică postemergent atunci când buruienile au înălţimea de 10-12 cm. Ogorul negru şi cel erbicidat prezintă o serie de dezavantaje ca:

- favorizează eroziunea solului pe terenurile în pantă;- consumul de materie organică se face în ritm intens;- se produce progresiv degradarea structurii solului;- erbicidele conduc la acumularea în sol şi fructe a unor substanţe

cu efecte negative asupra mediului şi omului;Avantajele sunt:

- asigură o bună aeraţie a solului în zona lucrată- distruge buruienile în totalitate, reducând concurenţa pentru apă

şi substanţe nutritive- se împiedică înmulţirea rapidă a unor rozătoare şi dăunători- produce o mai bună conservare a apei în sol

Întreţinerea solului între rândurile de pomi ca ogor negru la cais

Înierbarea solului- este un sistem răspândit, în special în zonele cu precipitaţii de peste 700-800 mm anual şi pe terenurile plane dar prevăzute cu sisteme de irigaţie. Înierbarea poate fi naturală sau artificială. Înierbarea naturală se poate face începând cu anul al II sau al III de la înfiinţarea plantaţiei. Speciile destinate înierbării se remarcă printr-o înrădăcinare superficială pentru a evita concurenţa cu speciile pomicole, înfrăţire pentru a forma un covor

Pomicultură

Page 59: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

vegetal care să nu permită apariţia buruienilor, rezistente la secetă şi la călcarea permanentă. Ex. de specii folosite: Lolium perene, Lolium multiflorum, Dactylis glomerata, Festuca rubra sau amestecuri de graminee cu Trifolium repens.

Înierbarea solului între rândurile de pomi la piersic

Înierbarea artificială poate fi la rândul ei permanentă (pe toată durata existenţei plantaţiei) sau temporară (2-4 ani de la semănare). De asemenea poate fi totală sau parţială adică:

- înierbarea tuturor întervalelor dintre rânduri- înierbarea alternativă a intervalelor dintre rânduri (unul da, unul

nu) - înierbarea întregii suprafeţe cu excepţia zonelor situate sub

proiecţia coroanelorDezavantaje :

concurenţa dintre ierburi şi plantele pomicole este permanentă şi se accentuează în perioadele secetoase

reducerea capacităţii de aeraţie a solului cu efecte negative asupra organismelor aerobe şi a sist. radicular

costul ridicat al lucrărilor de cosire şi manipulare a ierbii rezultate Avantaje:

eroziunea de suprafaţă este mult diminuată sporeşte conţinutul solului în materie organică îmbunătăţeşte structura solului deplasarea agregatelor prin plantaţie se face mai uşor, fără a povoca

tasarea exagerată a acestuiaCulturile intercalate – au scopul de a folosi spaţiul dintre rândurile de pomi prin diferite culturi, pentru a reduce cheltuielile de întreţinere sau ptr. a oferi avantaje pomilor (surplus de materie oganică).Culturi intercalate din plantaţii pot fi formate din: plante anuale sau multianuale cultivate pentru obţinerea de venituri suplimentare şi se practică în primii ani de la înfiinţarea plantaţiei până la intrarea pe rod- soia, fasolea, căpşunul, rapiţa furajeră, plante folosite ca îngrăşăminte verzi (cultivate pentru a fi încorporate în sol- orz, secara, borceag, lupin, muştar).

Pomicultură

Page 60: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Ca dezavantaje ale acestui sistem putem menţiona: concurează plantele pomicole ptr. apă şi subst. nutritive stânjenesc aplicarea lucrărilor tehnologice la momentul oportun şi în

special cele de combatere a bolilor şi dăunătorilorAvantaje: terenul din plantaţie este mai eficient folosit favorizează structurarea solului măresc conţinutul solului în materie organică se reduce gradul de îmburuienare Mulcirea- sistem de întreţinere a solului relativ nou care capătă importanţă ca urmare a avantajelor folosite. Acesta presupune acoperirea solului dintr-o plantaţie, pe anumite porţiuni cu unele materiale de provenienţă naturală sau artificială. Mulcirea se practică pe intervalul dintre rândurile de pomi sau arbuşti fructiferi, benzile având lăţimea de 1,40-2,0 m în funcţie de sistemul de cultură şi specie. Mulcirea naturală se realizează cu resturi vegetale provenite din iarba proaspăt cosită, coceni tocaţi, paie, scoarţă, rumeguş.Mulcirea artificială se realizează cu folie neagră, deşeuri de cauciuc şi alte materiale inerte care în contact cu solul nu se degradează, sunt uşor de manipulat şi ieftine.Dezavantaje: favorizează înmulţirea şi adăpostirea şoarecilor în plantaţii mulciul măreşte suprafaţa de iradiere şi provoacă pagube însemnate

datorită îngheţurilor târzii de primăvară împiedică fertilizarea fazială, impunând fertilizarea anticipată, anterior

mulciriiAvantajele: aduce un aport de humus în sol în cazul folosirii materiilor organice

naturale ameliorează şi conservă structura solului în porţiunile mulcite împiedică formarea buruienilor su mulci reduce eroziunea solului reduce oscilaţiile puternice de temperatură în timpul verilor cu 3-6 C

faţă de solurile neacoperite, iar iarna ridică temp. cu 2-3 C.

Test de autoevaluare 5.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Ce reprezintă mulcirea solului. Enumeraţi avantajele şi dezavantajele oferite de mulcire.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

În loc de rezumat Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 5.

Pomicultură

Page 61: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr. 5 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5

Clasificaţi formele de coroană utilizate în practica pomicolă.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 5.1Formarea coroanei se efectuează în primii 3-5 ani de la plantarea acestuia în livadă şi se urmăresc următoarele obiective: sistemul de formare a coroanei se alege în funcţie de

particularităţile biologice ale speciei şi sistemul de cultură adoptat favorizarea creşterii şi formarea elementelor structurale ale

coroanei într-o perioadă cât mai redusă asigurarea constantă a fructificării diminuarea costurilor de producţie

Răspuns 5.2Forma de conducere a coroanei vas ameliorat se caracterizează prin:

plantele se formează cu trunchi scurt de 40-60 cm. deasupra trunchiului se reţin trei ramuri având între ele deschidere de 120. ramurile sunt plasate la 25-30 cm una de alta, nu pornesc din acelaşi

loc. După primul an de creştere, ramurile se scurtează la nivelul celei mai mici dintre ele pentru a le permite o creştere şi o dezvoltare uniformă, deasupra unui mugure exterior. axul se suprimă deasupra ultimei şarpante. pe fiecare şarpantă se formează bilateral altern 2-3 subşarpante, la 60-

70 cm una de alta. Pe şarpante şi subşarpante se formează ramuri fructifere. durata de formare a vasului ameliorat este de 3-4 ani.

Răspuns 5.3Mulcirea reprezintă un sistem de întreţinere a solului relativ nou ce presupune acoperirea solului dintr-o plantaţie, pe anumite porţiuni cu unele materiale de provenienţă naturală (resturi vegetale provenite din iarba proaspăt cosită, coceni tocaţi, paie, scoarţă, rumeguş) sau artificială (folie neagră, deşeuri de cauciuc şi alte materiale inerte). Dezavantajele mulcirii: favorizează înmulţirea şi adăpostirea şoarecilor în plantaţii mulciul măreşte suprafaţa de iradiere şi provoacă pagube însemnate

datorită îngheţurilor târzii de primăvară împiedică fertilizarea fazială, impunând fertilizarea anticipată, anterior

Pomicultură

Page 62: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

mulciriiAvantajele mulcirii: aduce un aport de humus în sol în cazul folosirii materiilor organice

naturale ameliorează şi conservă structura solului în porţiunile mulcite împiedică formarea buruienilor su mulci reduce eroziunea solului reduce oscilaţiile puternice de temperatură în timpul verilor cu 3-6 C

faţă de solurile neacoperite, iar iarna ridică temp. cu 2-3 C.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5

1. Cepoiu N., Păun C., Spiţă V., 2005- Pomicultura practică. Ed. Ceres, Bucureşti, p. 76-188.

2. Cociu V., 1993- Caisul. Editura Ceres, Bucureşti, p. 80-110.3. Ghena N., Branişte N., Stănică Fl., 2004 – Pomicultura generală. Editura

Matrix ROM, Bucureşti, p.379-422.4. Mihăiescu G., 1996- Formarea şi întreţinerea coronei la pomi. Ed.

Ceres, Bucureşti, p.150-210. 5. Mladin Ghe., Mladin P., Pârlea M., 1996- Cum cultivăm şi îngrijim

plantele pomicole. Ed. Tipomur, Tg. Mureş, p. 90-110. 6. Perianu Adina, 2004- Combaterea integrată a buruienilor în culturile

pomicole. Ed. Medro, Bucureşti, p. 20-80.

Pomicultură

Page 63: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Unitate de învăţare Nr. 6

FERTILIZAREA LIVEZILOR, IRIGAREA ÎN PLANTAŢIILE DE POMI

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 6…………………………………………………….. 000

6.1 Necesitatea fertilizării plantaţiilor pomicole şi criterii de stabilire a normelor de

fertilizare..............................................................................................................................

6.2 Metode de fertilizare a solului. Fertilizarea plantaţiilor pomicole în funcţie de vârsta acestora................................................................................................................................6.3 Importanţa aplicării irigaţiilor în livezi. Metodele de irigare utilizate în livezi.............

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6…………………………………………....

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….................................

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 6……………………………………………………..

Pomicultură

Page 64: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 6

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 6 sunt:

fertilizarea plantaţiilor pomicole şi stabilirea de normelor de fertilizare. metode de fertilizare a solului. importanţa aplicării irigaţiilor în livezi şi metodele de irigare utilizate.

6.1. Necesitatea fertilizării plantaţiilor pomicole şi criterii de stabilire a normelor de fertilizare

Principii ale aplicarea fertilizării livezilor

Tendinţe mondiale în fertilizarea

pomilor

Creşterea şi fructificarea plantelor pomicole este depndentă de doi factori principali: producţia de materie organică datorată procesului de fotosintetic din frunze şi substanţele nutritive şi apa absorbite din sol. Plantele pomicole prezintă particularităţi specifice în privinţa elementelor nutritive pe care le extrag din sol. Nevoile lor pot fi diferite, atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ. Solurile destinate pomiculturii sunt relativ sărace în multe elemente minerale şi prezintă dificultăţi cauzate de textură, structură, compoziţia chimică. Fac excepţie cernoziomurile şi aluviunile. Un loc aparte în revine compoziţiei chimice a solului. Carenţele sau excesele unor elemente minerale din sol pot provoca modificări importante la plante. Acestea pot fi anihilate prin fertilizare, dacă nu este posibil prin abandonarea acelui loc. Sistemul radicular al pomilor are capacitatea de solubilizare a sărurilor minerale din sol, în special a compuşilor fosforului, de a absorbi anionii (nitrat, clorură, sulfat) şi cationii (K, Fe, Ca, Mg), în urma unor procese de transport activ, în funcţie de concentaţia externă. Arhitectura sistemului radicular este diferită de la o specie la alta, dar şi în funcţie de portaltoi. Cu toate astea masa de rădăcini orizontale şi verticale sunt plasate în profunzime. Îngrăşămintele greu solubile cu P şi K aflate la suprafaţa solului nu au efect pozitiv asupra pomilor. Realizarea unei nutriţii corecte presupune cuantificarea cât mai exactă a compoziţiei solurilor în elemente nutritive şi aprovizionarea acestora până la nivelul de satisfacere a nevoilor pomilor.

Pe de-o parte s-a abandonat ideea folosirii cantităţilor mari de îngrăşăminte pentru a forţa obţinerea unor producţii mari, iar pe de altă parte se solicită din ce în ce mai multe îngrăşăminte organice nepoluante. Fertilizarea raţională este legată nu numai de capacitatea de producţie a plantelor, dar şi de influenţa sa directă asupra mediului înconjurător. Administrarea unei doze mari de îngăşăminte, conduce la apariţia unor fenomene nedorite asupra apei şi a solului, cunoscută sub numele de poluare.Rădăcinile pomilor fructiferi au capacitatea de a absorbi substanţe nutritive în cursul perioadei de vegetaţie, dar cu intensitate sporită în toamnă şi primăvară.Fertilizarea pomilor făcută într-un an influenţează puternic creşterea şi fructificarea acestora şi în următorii 2-3 ani, ca urmare a înmagazinării

Pomicultură

Page 65: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Consumul de elemente nutritive

elementelor nutritive sub formă de substanţă de rezervă în muguri, ramuri, rădăcini.

Pomii fructiferi, în funcţie de vârstă au nevoie de diferite elemente nutritive pentru creştere şi fructificare. Unele dintre acestea sunt solicitate în cantităţi mari şi sunt cunoscute ca macroelemente (azot, fosfor, potasiu, sulf, calciu, magneziu), iar altele în cantităţi mici, numite şi microelemente (fier, zins, cupru, magnneziu, bor, clor).

Test de autoevaluare 6.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Care sunt tendinţele mondiale în ceea ce priveşte fertilizarea pomilor fructiferi?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

6.2 . Metode de fertilizare a solului. Fertilizarea plantaţiilor pomicole în funcţie de vârsta acestora

Modalităţi de fertilizare

Fertilizarea radiculară se realizează după metode diferite ţinând seama de tipul de îngrăşăminte şi de locul de aplicare. Îngrăşămintele organice solide şi cele chimice cu fosfor şi potasiu se aplică cu 2-3 săptămâni înainte de căderea frunzelor toamna. În plantaţiile tinere se aplică sub proiecţia coroanei, individual pe fiecare plantă. În plantaţiile pe rod se aplică pe întreaga suprafaţă. După aplicare se face încorporarea acestora prin arătură sau cu sapa mare (pe rândul de pomi). Dacă acestea se lasă neîncorporate efectul este extrem de scăzut (este cazul P şi K, precum şi materia organică). Îngrăşămintele cu azot, care sunt uşor solubile se aplică fracţionat în plantaţii. În majoritatea situaţiilor doza de fertilizare se fracţionează în două: prima jumătate se aplică primăvara, cât mai devreme posibil (în mustul zăpezii), înainte de pornirea plantelor în vegetaţie şi a doua jumătate se aplică la legarea fructelor. Îngrăşămintele cu azot se încorporază suoerficial în sol, imediat după aplicare.Odată cu creşterea producţiei de fructe (peste 20 t/ha) dozele vor creşte semnificativ, deoarece este nevoie de completarea elementelor scoase din sol odată cu fructele şi care devin neutilizabile.Fertilizarea prin irigare (fertirigarea) Metodă modernă şi foarte eficientă de administrare a îngrăşămintelor prin dizolvarea lor în apa de irigaţie. Metoda prezintă avantaje: realizează economie la apă şi îngrăşăminte, împiedică apariţia unor efecte nocive în sol cauzate de excesul de îngrăşăminte, asigură o creştere şi o fructificare uniformă a plantelor. Normele de udare trebuie să asigure o umectare cât mai mare a volumului de sol exploatat, astfel ca de îngrăşămintele să beneficieze o parte cât mai importantă de rădăcini. Pentru zonele secetoase fertirigarea rămâne o

Pomicultură

Page 66: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Fertilizarea în funcţie de

momentul şi vârsta

plantaţiilor

metodă curentă.Fertilizarea foliară Constă în administrarea de îngrăşăminte pe frunze, sub formă de soluţii nutritive, de unde sunt absorbite de plante. Cu ajutorul fertilizării foliare se pune la dispoziţia plantelor atât microelemente, cât şi macroelemente necesare plantelor în diferite faze de vegetaţie. Eficienţa acestui tip de fertilizare este dependentă de caracteristicile frunzelor (cuticulă, acoperirea cu ceară). Rata de absorţie a soluţiei este mai mare pe partea inferioară, deoarece aici se găsesc mai multe stomate şi perişori, care permit penetrarea ionilor în frunze. Un îngrăşământ foliar este cu atât mai valoros cu cât conţine un număr mai mare de elemente nutritive. Soluţiile nutritive se găsesc comercializate sub diferite denumiri şi compoziţii. Fertilizarea organicăCercetările au demonstrat că îngrăşămintele organice au un efect pozitiv asupra plantelor, prezentând superioritate evidentă comparativ cu cele chimice. Acestea sunt nepoluante, intensifică activitatea biologică din sol, evită degradarea treptată a solului şi sporesc cantitatea de humus a solului.Principalele îngrăăminte organice folsite în pomicultură sunt: gunoiul de grajd (nu se foloseşte imediat, decât cu mici excepţii

pentru mocirlire la plantarea pomilor ). Devine îngrăşământ valoros după ce fermentează timp de 3-4 luni, în patforme speciale.

turba ce conţine 94-95% materie organică din substanţa uscată şi are valori ale pH-ului cuprinse între 2,5- 3,5. În funcţie de gradul de descompunere turba poate fi albă sau neagră. Dezavantejele folosirii constau în cheltuieli ridicate cu procurarea, transportul şi administrarea acesteia.

composturile reprezintă o alternativă la folosirea gunoiului de grajd în fertilizarea plantaţiilor. Compoziţia composturilor este foarte heterogenă şi conţine elemente ca: ramuri provenite din tăiere, rumeguş, coceni de porumb, frunze, hârtie, muşchi de pădure. Nu se folosesc metale sau material plastic. Pentru un compost de calitate este necesară tocarea sau mărunţirea acestuia după care se aşează în grămezi şi se acoperă cu pământ pentru a grăbi fermentarea, care durează 5-6 luni sau mai mult. Compostul se administrează prin împrăştiere uniformă pe toată suprafaţa plantaţiei, în doze de 20-30 t/ha, odată la la 3-4 ani.

Plantaţiile de pomi necesită un management de fertilizare tipic speciei şi perioadelor de vârstă. Astfel deosebim:

1. fertilizarea de bază- se aplică la înfiinţarea plantaţiilor, prin încorporarea odată cu arătura adâncă a materiei organice (gunoi de grajd bine descompus) şi a îngrăşămintelor chimice (N, P, K). Dozele sunt în funcţie de aprovizionarea solului ce este bine să se determine în prealabil printr-o cartare agrochimică.

2. fertilizarea plantaţiilor tinere- ce se aplică până la intrarea pe rod a plantaţiei, cuprinzând o perioadă de 1-4 ani, în funcţie de specia cultivată (1-2 ani la arbuştii fructiferi, mărul superintensiv şi 4-5 ani la prun, nuc). Rolul aplicării îngrăşămintelor este de a oferii substanţe

Pomicultură

Page 67: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

nutritive, pentru realizarea unei creşterii rapide a pomilor, constituitrea coroanei şi formarea ramurilor de rod.

3. fertilizarea plantaţiilor în plină fructificare presupune o anumită dinamică în ceea ce priveşte cantităţiile administrate. Pe măsură ce creşte producţia de fructe şi se extinde sistemul radicular, administrarea îngrăşămintelor se face pe întreaga suprafaţă a livezii şi dozele se măresc treptat.

Test de autoevaluare 6.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Enumeraţi tipurile de fertilizare utilizate în livezi

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

6.3. Importanţa aplicării irigaţiilor în livezi. Metodele de irigare utilizate în livezi

Importanţaaplicării irigărilor

Metode de irigare aplicate

în livezi

Apa este un factor ecologic limitativ pentru creşterea şi fructificarea plantelor pomicole cultivate în România. Pentru realizarea unei productivităţi superioare şi a unor fructe de calitate se impune menţinerea în sol a unui nivel optim de umiditate în relaţie cu specia, vârsta plantelor, fenofazele de vegetaţie şi încărcătura de rod. Plantele pomicole sunt mari consumatoare de apă; între consumul zilnic al acestora, exprimat prin volumul transpiraţiei şi cantitatea de substanţă organică elaborată există o corelaţie directă- coeficientul de transpiraţie.

Irigarea în plantaţiile de pomi se face prin diferite metode:1. Irigarea prin brazde2. Irigarea prin aspersiune3. Irigarea localizată4. Irigarea prin submersie

1. Irigarea prin brazde- este o metodă cu avantaje economice şi tehnice. Aplicarea metodei este dependentă de panta terenului, uniformitatea şi permeabilitatea solului. Pentru aplicarea acesteia este nevoie de o nivelare foarte bună, cu pantă continuă de 1-4%. Lungimea brazdelor de irigare este de 50 la 300 m prima brazdă se deschide la 1,5 m distanţă de trunchiul pomilor. Brazdele de irigare au adâncimea de 0,15-0,25 m şi lăţimea de 0,30-0,40m (la suprafaţă). Deschiderea acestora se face mecanizat, după care se face o corectare a acestora în locurile unde se produce ştrangularea şuvoiului de apă. Apa vine la brazde din canale principale sau conducte îngropate. După udare se lasă terenul să se zvânte la suprafaţă şi apoi se lucrează cu grapa cu discuri sau cu alte utilaje.

2. Irigarea prin aspersiune- metoda oferă avantajul că distribuirea apei se face destul de uniform chiar şi pe terenuri neamenajate, în pantă. Pentru realizarea irigaţiei prin aspersiune sunt necesare instalaţii şi dispozitive care funcţionează în regim de presiune. Apa porneşte de la staţiile de pompare, sub presiune, printr-o reţea de conducte îngropate şi ajunge până la hidranţi (aflaţi în parcelele în care se face irigarea). De la hidranţi, apa porneşte prin conductele mobile (aripi de ploaie) şi este

Pomicultură

Page 68: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

pulverizată cu aspersoare de diferite tipuri. Cu toate că prezintă cheltuieli ridicate cu instalaţiile, acest sistem aduce avantaje certe: permite folosirea diferitelor terenuri, foloseşte norme reduse de apă, oferă posibilitatea administrării concomitente a apei cu îngrăşămintele, previne eroziunea solului.

3. Irigarea localizată- este o metodă relativ nouă, distribuţia apei se face localizat, în zona cea mai activă a sistemului radicular, consumul de apă este redus la minim, iar distribuţia apei se face numai atunci când este nevoie. Metoda are şi dezavantaje: investiţii mari, neuniformitate în distribuţia apei, înfundarea frecventă a dispozitivelor de distribuire.

4. Irigarea prin submersie- acesta este un sistem de udare folosit destul de puţin în pomicultură datorită dificultăţiilor tehnice de montare, a costului foarte ridicat al instalaţiei, formate din conducte de polietilenă şi alte materiale amplasate pe sol, pe fiecare rând, la nivelul sistemului radicular. Conductele de udare au diametrul de 100-125 mm (dispuse la 0,5 m în sol) şi sunt prevăzute cu fante (perforaţii).

Test de autoevaluare 6.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Enumeraţi tipurile de irigare utilizate în plantaţiile pomicole

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

În loc de rezumat

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 6.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr. 6 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6

Menţionaţi modalităţile de fertilizare şi metodele de irigare aplicate în plantaţiile pomicole

Pomicultură

Page 69: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 6.1Tendinţa modială în ceea ce priveşte fertilizarea este de reducere a folosirii cantităţilor mari de îngrăşăminte pentru a forţa obţinerea unor producţii mari, iar pe de altă parte se solicită din ce în ce mai multe îngrăşăminte organice nepoluante.

Răspuns 6.2Metodele de fertilizare utilizate în plantaţiile pomicole sunt următoarele:

Fertilizarea radiculară Fertilizarea prin irigare (fertirigarea) Fertilizarea foliară Fertilizarea organică

Răspuns 6.3Metodele de irigare utilizate în livezi sunt următoarele:

Irigarea prin brazde Irigarea prin aspersiune Irigarea localizată Irigarea prin submersie

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 6

1. Canarache A., Şerbănescu I., Teaci D., Savopol L. 1967. Îndrumător pentru studiul solului pe teren şi în laborator. Ed. Agro-Silvică, Bucureşti. P.101-157.

2. Gavăt Corina, Popa Cr., Dumitru Liana Melania. 2002. Influenţa sistemelor de întreţinere asupra unor proprietăţi fizice ale solului şi asupra creşterii şi fructificării piersicului în regiunea Dobrogea. International Conference-Soils under Global Change-a Challenge for the 21st Century, 3-6 September, Constanta, p. 523-531.

3. Merwin I.A., Stiles W.C., Van Es H.M. 1994. Orchard ground cover management impacts on soil physical properties. Journal Amer. Soc. Hortic. Sci. 119(2): 216-222.

4. Trocme S. şi Gras R. 1977. Solul şi fertilizarea în pomicultură. Centrul de material didiactic şi propagandă agricolă, Bucureşti, p: 320-400.

5.Voiculescu N., Cepoiu N., Lecca M. 2001. Bazele ecopedologice ale nutriţiei speciilor pomicole. Ed. Muntenia, Constanţa, p. 200-244.

6. Voiculescu N., Hoza D., Spiţă V., 2006. Nutriţia cu elemente minerale la pomi şi arbuşti fructiferi. Partea I. Ed. Elisavaros, Bucureşti, p. 17-103.

Pomicultură

Page 70: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Unitate de învăţare Nr. 7

LUCRĂRI DE ÎNGRIJIRE APLICATE FRUCTELOR, RECOLTAREA FRUCTELOR ŞI PĂSTRAREA ACESTORA

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 7…………………………………………………….. 000

7.1. Reglarea încărcăturii de rod.........................................................................................

7.2. Estimarea producţiei de fructe......................................................................................

7.3. Epoca de recoltare şi tehnica recoltării fructelor..........................................................

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7…………………………………………....

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….................................

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 7……………………………………………………..

Pomicultură

Page 71: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 7

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 7 sunt:

reglarea încărcăturii de rod şi protejarea pomilor împotriva accidentelor climatice, prevenirea căderii fructelor înainte de recoltare

estimarea producţiei de fructe stabilirea epocii de recoltare şi tehnica recoltării fructelor

7.1. Reglarea încărcăturii de rod

Cum realizăm reglarea

încărcăturii de rod

Constituie lucrarea tehnologică cheie în asigurarea unei producţii de fructe constante şi de bună calitate.Deocamdată, mulţi cultivatori de fructe nu aplică această verigă tehnologică, ceea ce conduce la menţinerea unei alternanţe de rodire de la un an la altul şi obţinerea unor fructe mici, mai ales în anii de supraproducţie.Încărcătura de rod este influenţată de o serie de factori ca: soiul, portaltoiul, vârsta plantelor, capacitatea de legare a plantelor.

Metode de reglare a încărcăturii de rod:Pomii se caracterizează printr-o fructificare dezordonată, în sensul că în unii anii se supraîncarcă de fructe, iar în alţii rodesc puţin sau deloc.Pentru reglarea încărcăt. de rod este necesar să se acţioneze asupra ramurilor fructifere, a mugurilor de rod, a florilor, a fructelor.Metodele de normare se stabilesc în fucţie de organul plantei asupra căreia se acţionează, de momentul optim şi de tehinca de lucru.Tăierile de fructificare- fac parte din grupa lucrărilor nepoluante, cu efect tehnologic şi economic foarte mare şi care se pot aplica relativ uşor. Pomii la care nu s-au făcut tăieri de fructificare rodesc abundent în unii ani, după care urmează 1-2 ani fără rod. Rodirea excesivă innibă creşterea lăstarilor, formarea mugurilor de rod şi cauzează o creştere redusă a fructelor. La o fructificare slabă sau lipsă, creşterea lăstarilor este excesivă şi se inhibă formarea mugurilor de rod. Numai prin menţinerea unui echilibru între creştere şi fructificare se poate realiza o fructificare normală şi constantă.Rărirea florilor- operaţie necesară în cazul în care pomii prezintă o înflorire excesivă. Rărirea se face prin stropirea pomilor în perioada înfloritului sau după. Efectul acestora constă în distrugerea polenului, a florilor nefecundate, a unor stigmate. Florile afectate cad în masă la sf. lunii mai-începutul lunii iunie. Pentru o rărire eficientă se fac 2-3 stropiri la 14-16 zile una de alta. Se folosesc substanţe ca: Ethrel, Etephon, Geramid. Dezavantajul lucrării este că se face cu produse chimice destul de poluante, iar calitatea lucrării nu este întodeauna satisfăcătoare, la unii pomii sau părţi de pomi rămân fructe mai multe la alţi mai puţine.Rărirea fructelor- constituie metode cea mai eficientă de reglare a încărcăturii unui pom. În acest fel asigurăm producţii constante, menţinerea unei cantităţi de fructe eficiente economic pe pom şi la unitatea de suprafaţă, menţinerea unei calităţi a fructelor. Rărirea fructelor se

Pomicultură

Page 72: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

realizează prin:Rărirea chimică a fructelor- operaţia se execută asupra fructelor abia legate. În cazul mărului şi părului se efectuează la fructele de 5-15 mm în diametru, iar la prun, cais, piersic când acestea au ajuns la 5-10 mm. Rărirea chimică a fructelor prezintă dezavantajul că substanţele folosite sunt poluante, iar rărirea nu este uniformă. Se foloseşte o gamă largă de sbstanţe chimice ca Ethrel, Rodofix, Sevin. Rărirea mecanică a fructelor- Se folosesc echipamente speciale care produc vibraţii speciale asupra ramurilor, jeturi de apă sub presiune, jeturi sau şocuri de aer comprimat, prăjini de lemn căptuşite cu cauciuc.Printre dezavantajele metodei amintim scuturarea neunifomă a fructelor, rănirea ramurilor şi ruperea lăstarilor fragili în această perioadă.Rărirea manuală a fructelor- solicită forţă de muncă într-o perioadă scurtă de timp, dar constituie metoda ideală pentru realizarea unei răriri eficiente economic. Metoda are avantajul că nu este poluantă.Perioada opimă pentru rărire este în luna iunie, imediat după căderea fiziologică a fructelor. Lucrarea este minuţioasă deoarece necesită efectuarea controlului şi răririi pe fiecare ramură în parte. Forţa de muncă necesară pentru un hectar este de 20-40 zile/om.Se vor tine cont de următoarele principii: - operaţia începe după ce s-a stabilit corect care este încărcătura de fructe pe pom şi ce cantitate este necesară pentru reducere- la măr şi păr se lasă cel mult 2 fructe într-o inflorescenţă, iar la sâmburoase 1 fruct pe buchetul de mai- se consideră un spaţiu acceptabil de 12-15 cm între fructele rămase- rărirea superficială nu produce efectul scontat asupra creşterii şi asupra diferenţierii.

Test de autoevaluare 7.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Enumeraţi metodele de reglare a încărcăturii de rod întâlnite în practica pomicolă.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

7.2 Estimarea producţiei de fructe

Producţia estimativă de

fructe

Estimarea producţiei de fructe – este necesară pentru orice exploataţie pomicolă. Aceasta se efectuează în patru etape distincte: toamna, după căderea frunzelor până la mijlocul iernii, primăvara după trecerea gerurilor din iarnă, la înflorit (după legarea fructelor) şi cu 2-4 săptămâni înainte de recoltare.

a. Aprecierea din toamnă, după căderea frunzelor, se face asupra încărcăturii cu rod a pomilor. În acest sens, se aleg 8-12 pomi, din acelaşi soi, de pe o parcelă, la care se iau câteva ramuri de schelet reprezentative pe care se numără mugurii de rod. Numărul total de muguri de rod se apreciază că va de naştere la un număr de flori diferite de la o specie la alta (8-9 la măr, 2 la prun, una la gutui). În final, se pot obţine din toate florile numai 3-6% fructe recoltabile. Această estimare constituie informaţia de bază pentru tehnologia ce se va aplica anul viitor.

Pomicultură

Page 73: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

b. La ieşirea din iarnă, după trcerea gerurilor mari şi efectuarea tăierilor de fructificare se face o altă estimare tot după numărul de muguri de rod. Estimarea aceasta este mult mai apropiată de realitate pentru că ţine seama de pierderile petrecute datorită gerurilor şi tăierilor.

c. După înflorirea şi legarea fructelor. Se face pe specii şi soiuri, precum şi pe fiecare parcelă. Se procedează la alegerea unor părţi din coroana pomilor, divizate în 4-6 părţi egale, în funcţie de dimensiunile coroanelor.

d. Ultima evaluare a producţiei de fructe se face cu 2-4 zile înainte de recoltarea fructelor. Se bazează pe numărătoarea fructelor din pomii control. Deja în această perioadă se poate aprecia şi greutatea medie a fructelor pe soiuri. Produsul numărului de fructe la hectar, cu greutatea medie a unui fruct ne dă producţia totală de fructe pe hectar.

Test de autoevaluare 7.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

În ce momente se face estimarea producţiei de fructe?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

7.3 Stabilirea epocii de recoltare a fructelor

Stabilirea momentului de

maturare al fructelor

Operaţia de recoltare reprezintă un proces tehnologic care are loc la un moment dat şi care precede distribuirea fructelor în vederea utilizării lor pentru consum direct şi pentru prelucrare. Ţinta generală este de a obţine produse mari, constante şi de bună calitate. Fructele plantelor pomicole sunt produse fine, cu grad ridicat de perisabilitate. Unele sunt mai perisabile decât altele şi acest lucru ţine şi de compoziţia chimică şi structura fizică.Fructele suferă deprecieri cantitative şi calitative datorită proceselor metabolice care se petrec în ele sau datorită atacului de boli şi dăunători, a operaţiunilor de manipulare, păstrare şi transport.

Maturarea sau coacerea fructelor reprezintă faza de dezvoltare a fructelor în care procesele de creştere, biochimice şi fiziologice asigură un nivel caracteristic acestora, ce le face edibile în momentul recoltării sau după aceea. Maturitatea comercială- este o fază de dezvoltare a fructelor care le permite ca după desprinderea de pe plantă să-şi continue coacerea şi să-şi menţină calităţiile gustative până la consumator. De obicei, la maturitatea comercială se recoltează piersicile, caisele (cu 4-5 zile înainte de coacere) şi prunele (cu cel mult 3-4 zile înainte de coacere).Maturitatea de consum- este momentul când fructele realizează un echilibru biochimic optim, cu aromă, gust, structură şi textură corespunzătoare calităţiilor gustative maxime. La maturitatea de consum se recoltează fructele destinate imediat comerţului pentru consum proaspăt. Fructele pot fi clasificate după gradul de perisabilitate în patru grupe:Fructe excesiv de perisabile- acestea se recoltează la maturitatea de consum. Din această grupă se numără: căpşunile, zmeura, murele, afinele, coacăzele, socul negru.Fructe foarte perisabile: caise, cireşe, piersici, prune. Se recoltează în

Pomicultură

Page 74: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Metode de recoltare a fructelor

pârgă, la maturitatea comercială sau de consum. Fructe perisabile: cuprinde soiurile de mere şi pere şi se recoltează cu 7-12 zile înainte de maturitatea de consum.Fructe puţin perisabile: din această grupă fac parte fructele speciilor nucifere (alune, nuci, migdale, castane). De obicei, se recoltează la maturitatea fiziologică care coincide cu cea de consum.

Tehnica de recoltare – este specifică pentru fiecare specie în parte. Se poate face manual sau mecanizat. Manual se recoltează mărul, părul, gutuiul, piersicul sau prin scuturare nuci, migdale, alune.Recoltarea manuală rămăne metoda de bază pentru fructele destinate consumului în stare proaspătă deoarece asigură menţinerea unei calităţi ireproşabile a fructelor şi o recoltare selectivă prin mai multe treceri succesive (căpşuni, zmeură, mure, afine, caise).

Sortarea şi calibrarea fructelor de piersic

Pomicultură

Page 75: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Recoltarea manuală la piersic

Recoltarea mecanizată ajută la reducerea timpului de recoltare, a forţei de muncă, a costului lucrării şi se utilizează pentru recoltarea fructelor destinate industrializării.Echipamentele folosite sunt de mai multe tipuri fie pe principiul vibraţiilor, fie de tip pick-up sau de adunare a fructelor căzute pe sol (în special pentru nucifere).La recoltare este necesar să asigurăm şi alte materilae indispensabile, în funcţie de specie şi destinaţia fructelor: saci de pânză pentru recoltare (mere, pere), coşuri de nuiele căptuşite, găleţi de plastic (cireşe, vişine), ambalaje pentru preluarea fructelor (lădiţe şi containere de lemn sau de plastic).Necesarul de forţă de muncă pentru o campanie de recoltare este de mare importanţă pentru reuşita acţiunii. Asigurarea forţei de muncă se face din timp, în funcţie de capacitatea zilnică de recoltare la o anumită specie pomicolă. Odată cu recoltarea sau imediat se trece la livrarea sau depozitarea acestora.După recoltare sau concomitent cu aceasta se face operaţia de sortare şi calibrare. Calibrarea presupune alegerea fructelor după mărimea lor, în anumite clase şi categorii. Calibrarea este specifică pentru fiecare specie sau chiar soiuri şi se realizează manual, cu ajutorul unor calibratoare de plastic sau mecanic, în instalaţii de sortare şi calibrare.

Test de autoevaluare 7.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Clasificaţi fructele după gradul de perisabilitate

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

În loc de rezumat

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 7.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr. 7 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7

Menţionaţi în maxim o pagină cum se efectuează recoltarea fructelor

Pomicultură

Page 76: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Pomicultură

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 7.1Reglarea încărcăturii de rod se poate face prin următoarele metode:

Tăierile de fructificare aplicate pomilor Rărirea florilor prin metode chimice Rărirea fructelor folosind metode chimice, mecanice sau manuale

Răspuns 7.2Estimare producţiei de fructe se efectuează în 4 etape distincte:

Aprecierea din toamnă, după căderea frunzelor La ieşirea din iarnă, după trcerea gerurilor mari După înflorirea şi legarea fructelor Cu 2-4 săptămâni înainte de recoltarea fructelor

Răspuns 7.3 Fructe excesiv de perisabile- acestea se recoltează la maturitatea

de consum. Din această grupă se numără: căpşunile, zmeura, murele, afinele, coacăzele, socul negru.

Fructe foarte perisabile: caise, cireşe, piersici, prune. Se recoltează în pârgă, la maturitatea comercială sau de consum.

Fructe perisabile: cuprinde soiurile de mere şi pere şi se recoltează cu 7-12 zile înainte de maturitatea de consum.

Fructe puţin perisabile: din această grupă fac parte fructele speciilor nucifere (alune, nuci, migdale, castane). De obicei, se recoltează la maturitatea fiziologică care coincide cu cea de consum.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 7

1. Botu I. şi Botu M. 2003. Pomicultura modernă şi durabilă. Ed. Conphys, Rm. Vâlcea, p. 470-476.

2. Hoza D. 2000. Pomologie. Ed. Prahova S. A., Ploieşti, p. 115-160.

Pomicultură

Page 77: CSI_gavat Corina-curs Pomicultura

Bibliografie

BIBLIOGRAFIE

1. Botu I. şi Botu M.. Pomicultura modernă şi durabilă. Ed. Conphys, Rm. Vâlcea, 2003. 2. Canarache A., Şerbănescu I., Teaci D., Savopol L. Îndrumător pentru studiul solului pe teren

şi în laborator. Ed. Agro-Silvică, Bucureşti, 1967.3. Cepoiu N., Păun C., Spiţă V. Pomicultura practică. Ed. Ceres, Bucureşti, 2005.4. Chira A., Chira Lenuţa, Mateescu Fl. Pomii fructiferi-lucrările de întreţinere şi înfiinţare a

plantaţiilor. Ed. M.A.S.T., Bucureşti, 2002.5. Cociu V. - Caisul. Editura Ceres, Bucureşti, 1993.6. Gavăt Corina, Popa Cr., Dumitru Liana Melania. Influenţa sistemelor de întreţinere asupra

unor proprietăţi fizice ale solului şi asupra creşterii şi fructificării piersicului în regiunea Dobrogea. International Conference-Soils under Global Change-a Challenge for the 21st

Century, 3-6 September, Constanta, 2002.7. Ghena N., Branişte N., Stănică Fl. Pomicultura generală. Ed. Matrix Rom, Bucureşti, 2004. 8. Hoza D. Pomologie. Ed. Prahova S. A., Ploieşti, 2000.9. Merwin I.A., Stiles W.C., Van Es H.M. Orchard ground cover management impacts on soil

physical properties. Journal Amer. Soc. Hortic. 1994.10. Mihăiescu Gr. Pomicultura ecologică. Ed. Ceres, Bucureşti, 1998.11. Mihăiescu G. Formarea şi întreţinerea coronei la pomi. Ed. Ceres, Bucureşti, 1996. 12. Mladin Ghe., Mladin P., Pârlea M. Cum cultivăm şi îngrijim plantele pomicole. Ed. Tipomur,

Tg. Mureş, 1996. 13. Perianu Adina. Combaterea integrată a buruienilor în culturile pomicole. Ed. Medro,

Bucureşti, 2004.14. Popescu M., Miliţiu I., Ropan G., Parnia P., Cireaşă V., Godeanu I., Drobotă Gh.

Pomicultura generală şi specială. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993.15. Rapcea M., Donică I., Babuc V., Caraman I., Turcanu I. Tehnologia tăierii pomilor şi

arbuştilor fructiferi. Acad. De Ştiinţe Agricole a Moldovei, Chişinău, 2003. 16. Sumedrea D., Iancu M., Duţu I., Parnia P., Coman M., Teodorescu Georgeta, Mladin

Paulina, Sumedrea Mihaela, Perianu Adina, Olteanu A. Înfiinţarea şi întreţinerea plantaţiilor de prun, cireş, vişin, coacăz negru şi căpşun. Ed. TIP NASTE, Piteşti. 2004.

17. Trocme S. şi Gras R. Solul şi fertilizarea în pomicultură. Centrul de material didiactic şi propagandă agricolă, Bucureşti, 1977.

18. Voiculescu N., Cepoiu N., Lecca M.. Bazele ecopedologice ale nutriţiei speciilor pomicole. Ed. Muntenia, Constanţa, 2001.

19. Voiculescu N., Hoza D., Spiţă V. Nutriţia cu elemente minerale la pomi şi arbuşti fructiferi. Partea I. Ed. Elisavaros, Bucureşti, 2006.