CRR Nivel 3 Cl.xii Tehnician Horticultor

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

Anexa nr.5 la OMEdC nr.1847 din 29.08.2007

CURRICULUMpentru clasa a XII-a

Calificarea: TEHNICIAN HORTICULTOR

- 2007 -

Autori:

Matei Monica Profesor grd. I, Grupul Şcolar agricol Valea Călugărească

Popa Elena Profesor gr. II, Grupul Şcolar agricol Valea Călugărească

Dascălu Marea Profesor grd. I, Colegiul agricol TecuciTănăsescu Florica profesor grd. did. I, Grupul Şcolar

Agricol Palas- ConstanţaMoisiu Maria doctor în medicină veterinară, profesor

grd. did. I, Grupul Şcolar Agricol Palas - Constanţa

Mihalcea Mariana Profesor gr. I, Inspector general adjunct judeţ Ilfov

Ilie Maria Profesor gradul II, doctor, prof. gradul I, Grup şcolar I.N. Roman Constanţa

Oprea Delia Profesor gradul I, doctorand, Grup Şcolar Agricol Prejmer

PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT LICEUL TEHNOLOGIC

Clasa a XII -a

Aria curriculară TEHNOLOGII

Calificarea: Tehnician horticultor

Cultură de specialitate, pregătire practică şi stagii de pregătire practică

Modulul I. Tehnologia de cultivare a speciilor legumicole Total ore / an 124 din care: laborator tehnologic 62 Modulul II. Tehnologia de cultivare a speciilor pomicole Total ore / an 124 din care: laborator tehnologic 93 Modulul III. Gestiune şi evidenţă economică Total ore / an 62 din care: laborator tehnologic 31

Total ore / an = 10 ore / săpt. x 31 săpt. = 310 ore

Stagii de pregătire practică

Modulul IV. Arboricultură ornamentală Total ore / an 60 şi arhitectură peisageră din care: laborator tehnologic 60

Modulul V. Tehnologia de cultivare a speciilor floricole Total ore / an 90 din care: laborator tehnologic 30

Total ore / an = 30 ore / săpt. x 5 săpt. = 150 ore

Curriculum în dezvoltare locală

Modulul VI. Managementul exploataţiei agricole Total ore / an 93 din care: laborator tehnologic 31

Modulul VII. Circulaţie rutieră, conducerea tractorului şi auto Total ore / an 31 din care: laborator tehnologic 31 Total ore / an = 4 ore / săpt. x 31 săpt. = 124 ore

Nr. total de ore: 584 ore / an

Notă: Elevii vor efectua sub îndrumarea maiştrilor instructori autorizaţi, ore de conducerea tractorului, câte 2 ore / săptămână şi ore de conducere auto câte 1oră / săptămână, pentru fiecare elev cu scoaterea lor prin rotaţie de la instruirea practică.

NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Horticultura este îndeletnicirea agricolă a cărei origine este foarte veche în România. Cultivarea legumelor, a pomilor fructiferi şi a viţei de vie a fost considerată o ocupaţie deosebită, care necesită cunoştinţe temeinice, uneori ridicându-se la nivelul artei. În acelaşi timp, sectoarele de activitate din horticultură au un caracter intensiv. Dezvoltarea hortiviticulturii la începutul mileniului al III-lea nu poate fi separată de problemele mari cu care se confruntă omenirea la ora actuală, printre care:

creşterea demografică; criza energetică şi de materii prime; problemele mediului înconjurător;

Creşterea demografică estimată scoate în evidenţă faptul că cerinţele în produse agroalimentare vor creşte rapid. Legumele, fructele, strugurii, vinul şi celelalte derivate ale producţiei hortiviticole, la majoritatea popoarelor şi în toate timpurile, s-au bucurat de o mare preţuire din partea populaţiei consumatoare. Prin conţinutul lor bogat în zaharuri, vitamine, săruri minerale şi multe alte principii active, produsele hortiviticole vor juca şi în viitor un rol important în alimentaţia umană, ca o componentă esenţială a unei alimentaţii echilibrate şi diversificate. Creşterea substanţială a producţiei horticole trebuie să facă faţă şi unor standarde şi cerinţe mai înalte impuse de consumatori. Reducerea consumului de fungicide, erbicide şi îngrăşăminte chimice va contribui la prevenirea poluării mediului, a plantelor şi a recoltei. Cercetarea ştiinţifică şi în general, opinia publică, mai ales în ultimii ani, s-a dovedit a fi sensibilă la problemele mediului înconjurător şi ale sănătăţii oamenilor. În ultimul timp au apărut numeroase lucrări ştiinţifice şi de informare, care pledează pentru extinderea horticulturii biologice, în vederea protejării mediului, păstrării echilibrului natural, menţinerea fertilităţii solului, obţinerii unor produse agricole valoroase din punct de vedere biologic şi igienic, care să nu afecteze sănătatea consumatorilor. În stadiul actual al culturii plantelor horticole, este recunoscută contribuţia acestora la asigurarea calităţii vieţii şi la sporirea valorii acesteia pentru societate. În cadrul curriculum-ului unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate ca:

Managementul relaţiilor interpersonale Procesarea datelor numerice Tehnologia de cultivare a speciilor legumicole Tehnologia de cultivare a speciilor pomicole Gestiune şi evidenţă economică Arboricultură ornamentală şi arhitectură peisageră Tehnologia de cultivare a speciilor floricole Managementul exploataţiei agricole Circulaţia rutieră, conducerea tractorului şi autoprin competenţele definite, asigură tehnicianului horticultor capacitatea de a sprijini în mod real inginerul horticultor în activitatea de producţie.

Cele mai dinamice unităţi de competenţe sunt: Tehnologia de cultivare a speciilor legumicole şi Tehnologia de cultivare a speciilor pomicole , prin faptul că implică însuşirea unor

cunoştinţe generale şi speciale despre solurile din România, tehnologiile de cultură ale acestor specii şi trebuie însuşite cu responsabilitate de către tehnicianul horticultor în vederea selectării celor mai eficace tehnologii, celor mai fertile soluri, sau celor mai eficace pesticide. Pentru tehnicianul horticultor cunoştinţele despre cultura viţei de vie, sau cultura speciilor floricole sunt absolut necesare în aplicarea raţională a lucrărilor de întreţinere asupra solului şi plantelor, în funcţie de particularităţile morfo - biologice şi ecologice ale fiecărei culturi. Unităţile de competenţe tehnice specializate, Tehnologia de cultură a speciilor pomicole şi Tehnologia de cultură a speciilor legumicole, prin competenţele definite, asigură tehnicianului horticultor cunoştinţele şi deprinderile necesare pentru înfiinţarea şi întreţinerea unor culturi deosebit de valoroase pentru economia ţării.

Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se aprofundează în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o singură dată, la modulul în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat tabelul nr. 1, privind lista unităţilor cheie şi modulelor unde sunt parcurse şi evaluate. Profesorul are obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de competenţe cheie de la nivelul trei şi să-l implementeze în cadrul fiecărui modul pentru formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie.

Programa se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţe individuale formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Conţinuturile tematice asociate competenţelor individuale tehnice specializate permit realizarea acestora. Pe baza conţinuturilor din programă, sunt realizate competenţele individuale tehnice specializate.

Programa şcolară reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice, ceea ce presupune lecturarea cu atenţie a ei, astfel încât să se aibă în vedere modul de parcurgere în ordine cronologică a conţinutului prezentat în aliniatul 1 din capitolul III, “Sugestii metodologice”. Pentru ca programa să-şi dovedească din plin utilitatea în proiectare, ea trebuie studiată în corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională în care sunt stipulate criteriile de performanţă, competenţele individuale şi probele de evaluare, necesare înregistrării performanţelor elevilor.

Menţionăm că modulele din cadrul curriculum-ului diferenţiat (în ordine: Tehnologia de cultivare a speciilor legumicole; Tehnologia de cultivare a speciilor pomicole; Gestiune şi evidenţă economică) precum şi cele din stagiile de pregătire practică (Arboricultură ornamentală şi arhitectură peisageră şi Tehnologia de cultivare a speciilor floricole ) sau C.D.L.( Managementul exploataţiei agricole; Circulaţie rutieră, conducerea tractorului şi auto ), se studiază în paralel.

RUTA DE PREGĂTIRE PENTRU CALIFICAREATEHNICIAN HORTICULTOR

NIVEL 3

Tehnician horticultor

Nivelul 2 – SAMToate profilurile

Liceu tehnologic Ciclul inferior Orice profil

Achiziţii echivalenteobţinute printr-un

program de educaţie şi formare

Tabelul nr. 1 LISTA UNITĂŢILOR CHEIE ŞI A MODULELOR UNDE SUNT PARCURSE ŞI EVALUATE

UNITATEA DE

COMPETENŢE

COMPETENŢA

Mod

ulu

l 1.

Teh

nolo

gia

de

cult

ivar

e a

spec

iilo

r le

gum

icol

e

Mod

ulu

l 2.

Teh

nolo

gia

de c

ulti

vare

a s

peci

ilor

pom

icol

e

Mod

ulu

l 3.

Ges

tiun

e şi

evi

denţ

ă ec

onom

ică

Stagii de pregătire practică

CDL

Ver

ific

are

Mod

ulu

l 4.

Arb

oric

ultu

ră

orna

men

tală

şi

arhi

tect

ură

pei

sage

ră

Mod

ulu

l

5.

Teh

nolo

gia

de

cult

ivar

e

a

spec

iilo

r

Mod

ulu

l 6.

M

anag

emen

tul

expl

oata

ţiei

agr

icol

e

Mod

ulu

l 7.

Cir

cula

ţie

ruti

eră,

con

duce

rea

trac

toru

lui ş

i aut

o

7. Managementul relaţiilor interpersonale

7.1. Creează şi menţine relaţii profesionale

7.2 Gestionează conflicte

7.3. Gestionează aşteptările factorilor interesaţi

8. Procesarea datelor numerice

8.1. Planifică o activitate şi culege date numerice în legătură cu aceasta

8.2. Prelucrează datele numerice.

8.3. Interpretează rezultatele obţinute şi prezintă concluziile.

19. Tehnologia de cultivare a

19.1 Analizează particularităţile morfologice, biologice şi ecologice ale speciilor legumicole.

7

speciilor legumicole

19.2. Organizează spaţiile protejate pentru culturile legumicole

19.3. Asigură producerea răsadurilor de specii legumicole.

19.4. Supraveghează lucrările de înfiinţare a culturilor legumicole, prin semănat şi plantat, în câmp şi în spaţii protejate.

19.5. Organizează lucrările de îngrijire aplicate culturilor legumicole în câmp şi în spaţii protejate.

19.6. Supraveghează recoltarea, condiţionarea şi ambalarea produselor legumicole

18. Tehnologia de cultivare a speciilor pomicole

18.1.Corelează factorii de vegetaţie în funcţie de particularităţile morfo-biologice şi ecologice ale speciilor pomicole.

18.2. Asigură producerea materialului săditor pomicol.

18.3. Supraveghează lucrările de înfiinţare a plantaţiilor de pomi şi arbuşti fructiferi

18.4. Supraveghează executarea lucrărilor de îngrijire în plantaţiile de pomi şi arbuşti fructiferi

18.5. Organizează operaţia de recoltare, condiţionare şi păstrare a fructelor.

21. Arboricultură ornamentală şi arhitectură peisageră

21.1. Corelează factorii de vegetaţie în funcţie particularităţile ecologice ale speciilor lemnoase ornamentale.

21.2. Asigură producerea materialului săditor dendrologic.

21.3. Supraveghează lucrările de înfiinţare şi întreţinere a plantaţiilor dendrologice

8

21.4 Supraveghează lucrările de înfiinţare şi întreţinere a spaţiilor verzi

2o. Tehnologia de cultivare a speciilor floricole

20.1. Analizează particularităţile morfologice şi biologice ale speciilor floricole.

20.2. Corelează factorii de vegetaţie cu particularităţile ecologice ale speciilor floricole

20.3. Asigură producerea materialului săditor floricol.

20.4. Supraveghează lucrările de înfiinţare a culturilor floricole, prin semănat şi plantat.

20.5 Organizează lucrările agrotehnice de îngrijire a culturilor floricole.

20.6.Organizează recoltarea, condiţionarea, sortarea, ambalarea şi păstrarea florilor

12. Mangementul exploataţiei agricole

12.1. Investighează procesul de management

12.2. Evaluează structura organizatorică şi procesuală a unei exploataţii agricole

12.3 Aplică procesul decizional

12.4 Corelează managementul proceselor economice ale exploataţiei agricole

12.5 Analizează sursele de finanţare a unităţii economice

13. Circulaţie rutieră, conducerea tractorului şi auto

13.1 Respectă legislaţia rutieră.

13.2. Efectuează conducerea preventivă.

13.3. Aplică tehnicile de acordare a primului ajutor.

9

13.4. Execută controlul şi întreţinerea tractorului şi automobilului.

13.5. Execută conducerea tractorului şi a automobilului.

10

MODULUL 1- TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A SPECIILOR LEGUMICOLE

Modulul „Tehnologia de cultivare a speciilor legumicole” este integrat în cultura de specialitate şi instruire practică săptămânală, clasa a XII-a liceu tehnologic, ruta directă, pentru calificarea tehnician horticultor, nivelul 3. Modulul se studiază într-un număr de 124 de ore, efectuate de către profesorul inginer.

Modulul „Tehnologia de cultivare a speciilor legumicole” reprezintă unitatea de competenţe tehnice specializate „Tehnologia de cultivare a speciilor legumicole” şi se studiază în paralel cu celelalte module.

În programă sunt recomandate diverse activităţi de învăţare care se pretează la pregătirea de specialitate, însă profesorul îşi poate alege alte activităţi metodice adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor.

Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de evaluare ale performanţelor elevului.

I Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modulUnităţi de competenţe tehnice specializate19. Tehnologia de cultivare a speciilor legumicole

Competenţele acestei unităţi se tratează complet şi se evaluează la modulul „Tehnologia de cultivare a speciilor legumicole”.

11

II TABELUL DE CORELARE A COMPETENŢELOR ŞI CONŢINUTURILOR

UNITĂŢI DE COMPETENŢĂ

COMPETENŢE INDIVIDUALE

CONŢINUTURI TEMATICE

19. Tehnologia de cultivare a speciilor legumicole

19.1. Analizează particularităţile morfologice, biologice şi ecologice ale speciilor legumicole.

Particularităţile morfologice, biologice şi ecologice ale speciilor legumicole

- Specii legumicole anuale, bienale şi perene;- Particularităţile morfologice ale speciilor

legumicole – rădăcină, tulpină, frunze, flori, fruct, seminţe;

- Particularităţile biologice ale speciilor legumicole – facultate germinativă, durata de viaţă a plantei, epoca de înflorire, rezistenţa la boli şi dăunători, tipul de polenizare (autogamă, alogamă), metode de înmulţire;

- Particularităţile ecologice ale speciilor legumicole – lumină, căldură, apă, hrană, aer;

- Instrumente de măsurare a factorilor climatici – termometre de sol, termometre pentru aer, higrometru, pluviometru, barometru;

- Tehnologia informaţiei – urmărirea pe Internet a evoluţiei factorilor de mediu (temperatură, umiditate, presiune atmosferică, luminozitate, nebulozitate, mişcare mase aer), soft-uri specializate;

19.2. Organizează spaţiile protejate pentru culturile legumicole.

Spaţiile protejate pentru culturile legumicole

- Spaţii protejate – răsadniţe, tunele, solarii (individual, cu dublă protecţie, bloc), sere;

- Tipuri de răsadniţe – de suprafaţă, semiîngropate, îngropate, cu o pantă, cu două pante, reci, semicalde, calde; diferenţiat, în funcţie de tip;

- Lucrări de pregătire a spaţiilor protejate – desfiinţare cultură anterioară, reparaţii curente, dezinfecţia spaţiilor, uneltelor şi solului;

- Materiale, echipamente şi unelte folosite pentru pregătirea spaţiilor protejate – folie, fier beton, ciment, sârme, cuie, lemn, geamuri, insecticide, fungicide, fierăstrău, teslă, ciocan, scări, cazma, lopată, roabă, vermorel;

- Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de organizare a spaţiilor protejate şi utilizării materialelor şi echipamentelor;

12

19.3. Asigură producerea răsadurilor de specii legumicole.

Tehnologia de producere a răsadurilor de specii legumicole

- Operaţii de pregătire a substratului nutritiv folosind amestecuri de pământuri – cernere, dezinfecţie, stabilirea proporţiilor, omogenizare;

- Metode de semănat – în rânduri, prin împrăştiere, manual sau cu diferite dispozitive;

- Epoci de semănat – în funcţie de specie şi de momentul plantării răsadurilor;

- Operaţii după semănat – acoperirea seminţelor, tasarea solului, udarea;

- Lucrări de îngrijire a răsadurilor – repicatul, dirijatul factorilor de mediu, plivitul buruienilor, metode de combatere a bolilor şi a dăunătorilor, călitul răsadurilor;

- Materiale şi unelte necesare pentru producerea răsadurilor – pământuri, sămânţă, jaloane, sfoară, furtun, insecticide fungicide, greble, bătătoare, marcatoare, stropitori, vermorel, lopată, roabă;

- Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice folosirii uneltelor şi a substanţelor chimice utilizate la dezinfecţia solului şi tratarea răsadurilor;

19.4. Supraveghează lucrările de înfiinţare a culturilor legumicole, prin semănat şi plantat în câmp şi în spaţii protejate.

Tehnologia de înfiinţare a culturilor legumicole, prin semănat şi plantat în câmp şi în spaţii protejate

- Specii legumicole cultivate în România prin semănat – mazăre, fasole, morcov, pătrunjel, păstârnac, mărar, ridichi, ceapă, salată, spanac, castraveţi, pepeni, tomate;

- Specii legumicole înfiinţate prin plantat – tomate, ardei, vinete, varză, conopidă, ţelină, praz, usturoi, ceapă, cartofi;

- Repartiţia pe zone a soiurilor şi hibrizilor de specii legumicole cultivate în România;

- Lucrări de pregătire a terenului pentru înfiinţarea culturilor legumicole – desfiinţare cultură anterioară, mobilizare, fertilizare de bază, mărunţire, nivelare, modelare, marcare, dezinfecţia solului (în spaţii protejate);

- Operaţii de pregătire a seminţelor – tratarea cu substanţe insecto-fungicide, amestecarea seminţelor mici cu nisip sau rumeguş, umectarea, preîncolţirea, drajarea, stimularea;

13

- Indicii de calitate ai seminţelor;- Operaţii de pregătire a materialului săditor

legumicol – sortare, fasonare, mocirlire;- Indicii de calitate pentru bulbi, tuberculi,

răsaduri; - Utilaje şi echipamente necesare pentru

înfiinţarea culturilor legumicole – grape, cultivatoare, nivelatoare, modelatoare, marcatoare, echipamente de fertilizare;

- Tehnica semănatului şi plantatului în câmp şi în spaţii protejate a speciilor legumicole – metode, epoci, maşini de semănat şi plantat;

- Controlul calităţii lucrărilor de înfiinţare a culturilor legumicole – adâncimea, distanţa între rânduri, densitatea;

- Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de înfiinţare a culturilor legumicole şi folosirii utilajelor şi echipamentelor;

19.5. Organizează lucrările de îngrijire aplicate culturilor legumicole în câmp şi în spaţii protejate.

Lucrări de îngrijire aplicate culturilor legumicole în câmp şi în spaţii protejate

- Lucrări generale aplicate solului – prăşit, erbicidat în vegetaţie, bilonat, deschis rigole;

- Lucrări generale aplicate plantelor – completare goluri, fertilizare fazială, irigare, combatere a bolilor şi dăunătorilor;

- Lucrări speciale aplicate culturilor legumicole – rărit, dirijat prin tăieri, susţinere a plantelor, înălbire, protejare împotriva intemperiilor;

- Lucrări specifice culturilor legumicole forţate şi protejate – reglare a factorilor de mediu în spaţii protejate, stimulare a fructificării, polenizare artificială, defoliere;

- Lucrări specifice culturilor legumicole semincere – purificare biologică, distanţă de izolare;

- Echipamente necesare pentru lucrările de îngrijire aplicate culturilor legumicole – de erbicidare, de fertilizare, de irigare, de stropit şi prăfuit, cultivatoare;

- Controlul calităţii lucrărilor de îngrijire a culturilor legumicole – gradul de afânare al solului, gradul de îmburuienare, aprovizionare cu apă, starea fitosanitară a plantelor;

- Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de îngrijire a culturilor

14

legumicole, administrării substanţelor chimice, utilizării echipamentelor;

19.6. Supraveghează recoltarea, condiţionarea şi ambalarea produselor legumicole.

Tehnologia de recoltare, condiţionare şi ambalare a produselor legumicole

- Tehnica recoltării produselor legumicole –- metode de recoltare: manual sau

mecanizat- tipuri de maturitate a fructelor:

fiziologică, comercială, industrială, de consum;

- momentul optim de recoltare în funcţie de destinaţia producţiei: consum în stare proaspătă, păstrare sau industrializare;

- Lucrări de condiţionare a produselor legumicole – presortare, sortare, calibrare, spălare, legare sau împletire în funii, maturare complimentară în atmosferă îmbogăţită în oxigen şi etilenă (tomate), ceruire, periere, prerăcire, tratamente chimice împotriva ciupercilor şi dăunătorilor;

- Operaţii de ambalare a produselor legumicole – scopul ambalării, tipuri de ambalaje;

- Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de recoltare, condiţionare şi ambalare a produselor legumicole;

III Sugestii metodologice

1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi

Competenţele pentru abilităţile cheie, competenţele tehnice generale şi competenţele tehnice specializate se formează prin laborator tehnologic şi instruire teoretică. Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite acordate pentru unităţile de competenţe care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru cele trei tipuri de instruire.

La modulul „Tehnologia de cultivare a speciilor legumicole” repartizarea orelor pe tipuri de instruire este:

- instruire teoretică 31 ore;- laborator tehnologic 93 ore.Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul inginer.

Modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului este redat în tabelul de mai jos:

15

Nr.crt.

Tema Nr. de ore alocat Instruire teoretică

Laborator tehnologic

1 Particularităţile morfologice, biologice şi ecologice ale speciilor legumicole

- Specii legumicole anuale, bienale şi perene;- Particularităţile morfologice ale speciilor legumicole –

rădăcină, tulpină, frunze, flori, fruct, seminţe;- Particularităţile biologice ale speciilor legumicole –

facultate germinativă, durata de viaţă a plantei, epoca de înflorire, rezistenţa la boli şi dăunători, tipul de polenizare (autogamă, alogamă), metode de înmulţire;

- Particularităţile ecologice ale speciilor legumicole – lumină, căldură, apă, hrană, aer;

- Instrumente de măsurare a factorilor climatici – termometre de sol, termometre pentru aer, higrometru, pluviometru, barometru;

Tehnologia informaţiei – urmărirea pe Internet a evoluţiei factorilor de mediu (temperatură, umiditate, presiune atmosferică, luminozitate, nebulozitate, mişcare mase aer), soft-uri specializate;

2 6

2 Spaţiile protejate pentru culturile legumicole- Spaţii protejate – răsadniţe, tunele, solarii (individual,

cu dublă protecţie, bloc), sere;- Tipuri de răsadniţe – de suprafaţă, semiîngropate,

îngropate, cu o pantă, cu două pante, reci, semicalde, calde; diferenţiat, în funcţie de tip;

- Lucrări de pregătire a spaţiilor protejate – desfiinţare cultură anterioară, reparaţii curente, dezinfecţia spaţiilor, uneltelor şi solului;

- Materiale, echipamente şi unelte folosite pentru pregătirea spaţiilor protejate – folie, fier beton, ciment, sârme, cuie, lemn, geamuri, insecticide, fungicide, fierăstrău, teslă, ciocan, scări, cazma, lopată, roabă, vermorel;

Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de organizare a spaţiilor protejate şi utilizării materialelor şi echipamentelor;

2 18

3 Tehnologia de producere a răsadurilor de specii legumicole

- Operaţii de pregătire a substratului nutritiv folosind amestecuri de pământuri – cernere, dezinfecţie, stabilirea proporţiilor, omogenizare;

- Metode de semănat – în rânduri, prin împrăştiere, manual sau cu diferite dispozitive;

16

- Epoci de semănat – în funcţie de specie şi de momentul plantării răsadurilor;

- Operaţii după semănat – acoperirea seminţelor, tasarea solului, udarea;

- Lucrări de îngrijire a răsadurilor – repicatul, dirijatul factorilor de mediu, plivitul buruienilor, metode de combatere a bolilor şi a dăunătorilor, călitul răsadurilor;

- Materiale şi unelte necesare pentru producerea răsadurilor – pământuri, sămânţă, jaloane, sfoară, furtun, insecticide fungicide, greble, bătătoare, marcatoare, stropitori, vermorel, lopată, roabă;

Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice folosirii uneltelor şi a substanţelor chimice utilizate la dezinfecţia solului şi tratarea răsadurilor

5 8

4 Tehnologia de înfiinţare a culturilor legumicole, prin semănat şi plantat în câmp şi în spaţii protejate

- Specii legumicole cultivate în România prin semănat – mazăre, fasole, morcov, pătrunjel, păstârnac, mărar, ridichi, ceapă, salată, spanac, castraveţi, pepeni, tomate;

- Specii legumicole înfiinţate prin plantat – tomate, ardei, vinete, varză, conopidă, ţelină, praz, usturoi, ceapă, cartofi;

- Repartiţia pe zone a soiurilor şi hibrizilor de specii legumicole cultivate în România;

- Lucrări de pregătire a terenului pentru înfiinţarea culturilor legumicole – desfiinţare cultură anterioară, mobilizare, fertilizare de bază, mărunţire, nivelare, modelare, marcare, dezinfecţia solului (în spaţii protejate);

- Operaţii de pregătire a seminţelor – tratarea cu substanţe insecto-fungicide, amestecarea seminţelor mici cu nisip sau rumeguş, umectarea, preîncolţirea, drajarea, stimularea;

- Indicii de calitate ai seminţelor;- Operaţii de pregătire a materialului săditor legumicol –

sortare, fasonare, mocirlire;- Indicii de calitate pentru bulbi, tuberculi, răsaduri; - Utilaje şi echipamente necesare pentru înfiinţarea

culturilor legumicole – grape, cultivatoare, nivelatoare, modelatoare, marcatoare, echipamente de fertilizare;

- Tehnica semănatului şi plantatului în câmp şi în spaţii protejate a speciilor legumicole – metode, epoci, maşini de semănat şi plantat;

- Controlul calităţii lucrărilor de înfiinţare a culturilor legumicole – adâncimea, distanţa între rânduri,

10 15

17

densitatea;Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de înfiinţare a culturilor legumicole şi folosirii utilajelor şi echipamentelor;

5 Lucrări de îngrijire aplicate culturilor legumicole în câmp şi în spaţii protejate

- Lucrări generale aplicate solului – prăşit, erbicidat în vegetaţie, bilonat, deschis rigole;

- Lucrări generale aplicate plantelor – completare goluri, fertilizare fazială, irigare, combatere a bolilor şi dăunătorilor;

- Lucrări speciale aplicate culturilor legumicole – rărit, dirijat prin tăieri, susţinere a plantelor, înălbire, protejare împotriva intemperiilor;

- Lucrări specifice culturilor legumicole forţate şi protejate – reglare a factorilor de mediu în spaţii protejate, stimulare a fructificării, polenizare artificială, defoliere;

- Lucrări specifice culturilor legumicole semincere – purificare biologică, distanţă de izolare;

- Echipamente necesare pentru lucrările de îngrijire aplicate culturilor legumicole – de erbicidare, de fertilizare, de irigare, de stropit şi prăfuit, cultivatoare;

- Controlul calităţii lucrărilor de îngrijire a culturilor legumicole – gradul de afânare al solului, gradul de îmburuienare, aprovizionare cu apă, starea fitosanitară a plantelor;

Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de îngrijire a culturilor legumicole, administrării substanţelor chimice, utilizării echipamentelor

10 18

6 Tehnologia de recoltare, condiţionare şi ambalare a produselor legumicole

- Tehnica recoltării produselor legumicole –- metode de recoltare: manual sau mecanizat- tipuri de maturitate a fructelor: fiziologică,

comercială, industrială, de consum;- momentul optim de recoltare în funcţie de

destinaţia producţiei: consum în stare proaspătă, păstrare sau industrializare;

- Lucrări de condiţionare a produselor legumicole – presortare, sortare, calibrare, spălare, legare sau împletire în funii, maturare complimentară în atmosferă îmbogăţită în oxigen şi etilenă (tomate), ceruire, periere, prerăcire, tratamente chimice împotriva ciupercilor şi dăunătorilor;

- Operaţii de ambalare a produselor legumicole – scopul ambalării, tipuri de ambalaje;

2 18

18

Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de recoltare, condiţionare şi ambalare a produselor legumicole;

Total ore - 124 31 93

2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare/învăţare.

Curriculum-ul şcolar pentru modulul „Tehnologia de cultivare a speciilor legumicole” se studiază în clasa a XII –a, liceu tehnologic, ruta directă, într-un număr total de 124 ore, din care instruire teoretică 31 ore şi laborator tehnologic 93 ore. Pregătirea practică la calificarea tehnician horticultor este efectuată în totalitate de către profesorul inginer. Ea se organizează săptămânal, în una din zile, 6 ore, reprezentând pregătirea practică curentă. Pentru formarea competenţelor individuale definite în Standardul de Pregătire Profesională, şi în mod deosebit a competenţelor de execuţie, pregătirea practică se organizează pe grupe de minimum 10 elevi şi se execută în laboratoarele de horticultură, agrotehnică, în ferma didactică şi la agenţi economici, sub îndrumarea profesorilor ingineri.

Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate. La baza elaborării lui a stat Standardul de Pregătire Profesională în care unităţile de competenţe sunt cuantificate prin credite.

Unitatea de competenţe „Tehnologia de cultivare a speciilor legumicole” este cuantificată cu 2 credite. Ea are în structura sa nivelul, valoare creditului, competenţe, criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare. La nivelul 3 complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate pentru abilităţile cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor pe piaţa muncii sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior.

Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XII-a procesul de predare – învăţare trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale şi specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician horticultor”.

Metode cu activitatea didactică centrată pe elev aşa cum sunt: studiul de caz, brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni, au eficienţă maximă în procesul de predare-învăţare. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică, critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul echipei.

Profesorului îi revine responsabilitatea de a proiecta din timp activitatea didactică, folosind metode şi mijloace de învăţământ adecvate, care să permită realizarea competenţelor individuale cerute de calificarea “tehnician horticultor”.

În felul acesta elevii vor dobândi cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi cele tehnice definite.

Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a organiza spaţiile protejate pentru culturi legumicole, metoda dominantă fiind „lucru pe staţiuni”. În proiectarea lecţiei profesorul trebuie să elaboreze fişe de documentare, fişe de lucru pentru fiecare examinare, precum şi probe de evaluare şi autoevaluare. Fişele de documentare şi fişele de lucru se administrează elevilor în funcţie de forma de activitate (pe grupe de 3-4 elevi sau individual) şi

19

în funcţie de resursele materiale existente. Elevii sunt solicitaţi să citească conţinutul fişelor şi să execute operaţiile în ordinea expusă, astfel activitatea este transferată de la profesor, care nu mai face nici o expunere, la elevi, care sunt puşi în situaţia să se documenteze, să observe, să descopere, să diferenţieze tipurile de spaţii protejate, formându-şi astfel performanţa de a selecta tipurile cele mai potrivite, în funcţie de specia cultivată şi destinaţia producţiei. Menirea profesorului într-o astfel de lecţie este să supravegheze, să dirijeze, să îndrume şi să intervină în rezolvarea deficienţelor semnalate. Metodele folosite în acest caz sunt observarea, în mod deosebit descoperirea, exerciţiul şi conversaţia euristică.

Concretizând cele expuse, sugerăm pentru identificarea spaţiilor protejate următorul scenariu didactic:

Se împarte clasa (grupa) pe echipe de 2-3 elevi.

Se stabilesc punctele de lucru.

Se repartizează fiecărei grupe fişe de documentare, fişe de lucru elaborate de profesor, imagini foto şi schiţe.

Elevii observă, descoperă caracteristicile, identifică tipurile de spaţii protejate şi completează fişele de lucru.

Echipele de elevi vor selecta spaţiile protejate potrivite cerinţelor speciei şi destinaţiei producţiei.

La final fiecare echipă va prezenta soluţiile la fişele de lucru şi împreună cu profesorul se va stabili soluţia corectă.

Profesorul va prezenta în PowerPoint imagini cu diferite tipuri de spaţii protejate.

3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare

Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice generale şi specializate din Standardul de Pregătire Profesională. Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare. Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională. Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat

20

buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţe definită. Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţe şi în concordanţă cu probele de evaluare formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,tehnician horticultor”, nivelul trei.

Scopul evaluării nu se reduce numai la echivalarea cu notarea, ci se manifestă în consens cu o serie de exigenţe, cum ar fi cea de integrare în procesul didactic, ca element cantitativ al acestuia şi instrument de reglare a procesului, de perfecţionare a calităţii şi eficienţei sale.

Profesorul trebuie să transforme elevul într-un partener autentic în evaluare, prin autoevaluare, interevaluare şi evaluare controlată.

Exemplu:

Unitatea de competenţe: 19. Tehnologia de cultivare a speciilor legumicole

Competenţa: 19.4. Supraveghează lucrările de înfiinţare a culturilor legumicole, prin semănat şi plantat în câmp şi în spaţii protejate.

Criterii de performanţă:

a. Selectarea speciilor legumicole, a soiurilor şi hibrizilor cultivate în ţara noastră.

Probă orală

Selectaţi speciile legumicole, soiurile şi hibrizii, cultivate în ţara noastră.

Nr. crt. Specii legumicole Soiuri şi hibrizi Evaluator Data1.2.3.4.

b. Organizarea pregătirii terenului pentru înfiinţarea culturilor legumicole.Probă scrisă

Elaboraţi planul de fertilizare pentru cultura de tomate.

21

Nr. crt.

Tipuri de îngrăşăminte

Dozele recomandate

Epoca de administrare

Evaluator Data

1.2.3.4.

Probă scrisă

Stabiliţi sistemul de lucrare a solului pentru înfiinţarea culturilor legumicole.

Nr. crt.

Lucrările solului Utilaje/materiale

Parametri tehnologici

(epoca, adâncimea)

Evaluator Data

1.2.3.4.

c. Aplicarea lucrărilor de pregătire a seminţelor şi a materialului săditor legumicol.Probă practică

Stabiliţi necesarul de sămânţă pentru înfiinţarea unei culturi de mazăre pe suprafaţa de 10 ha.

Nr. crt.

Indicii de calitate ai

materialului de semănat

Calitatea materialului de semănat

Densitatea la semănat

Norma de semănat/

ha

Cantitatea de

sămânţă pentru

suprafaţa de 10 ha

Evaluator Data

1. Puritate2. Germinaţie3. Masa a 1000

boabe

d. Supravegherea semănatului şi plantatului în câmp şi în spaţii protejate.Probă practicăSelectaţi utilajele şi materialele folosite pentru înfiinţarea culturilor legumicole – semănat şi plantat mecanizat.

Nr. crt. Metoda de semănat Utilaje/materiale Evaluator Data1.2.3.4.

22

e. Verificarea calităţii lucrărilor de înfiinţare a culturilor legumicole.Probă practică

Apreciaţi calitatea lucrării de semănat.

Nr. crt. Parametrii tehnologici Aprecierea elevului Evaluator Data1. Epoca de semănat2. Densitatea3. Adâncimea de semănat4. Lipsa greşurilor

f. Aplicarea normelor de sănătate şi securitate în muncă.Probă practică

Aplicaţi normele de sănătate şi securitate în muncă.

Nr. crt. Norme de sănătate şi securitate în muncă Evaluator Data1. Folosirea echipamentului de lucru2. Respectarea normelor de sănătate şi

securitate în muncă3. Curăţenie la locul de muncă

Evaluarea se poate face şi printr-un test cu itemi obiectivi, semiobiectivi, subiectivi.

MODULUL 2- TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A SPECIILOR POMICOLE

23

Modulul “Tehnologia de cultivare a speciilor pomicole” este integrat în curriculum diferenţiat din cultura de specialitate, clasa a XII- a, liceu tehnologic, ruta directă, pentru calificarea tehnician horticultor, nivel trei. Modulul „Tehnologia de cultivare a speciilor pomicole ” se studiază într-un număr de 124 de ore efectuate de către profesorul inginer de specialitate. Modulul reprezintă unitatea de competenţe tehnice specializate „ Tehnologia de cultivare a speciilor pomicole ”. Această unitate de competenţe nu se agregă sau contextualizează cu o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie,

În programă sunt recomandate diverse activităţi de învăţare care se pretează la modulul Tehnologia de cultivare a speciilor pomicole ” şi în special la pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi metodice adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor.

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

Unităţi de competenţe tehnice specializate18. Tehnologia de cultivare a speciilor pomicole

Unitatea de competenţe se tratează complet şi se evaluează la acest modul .

TABELUL DE CORELARE A COMPETENŢELOR ŞI CONŢINUTURILOR

UNITĂŢI DE COMPETENŢE CONŢINUTURI TEMATICE

24

COMPETENŢĂ INDIVIDUALE

18.Tehnologia de cultivare a speciilor pomicole

18.1.Corelează actorii de vegetaţie în funcţie de particularităţile morfo - biologice şi ecologice ale speciilor pomicole

Particularităţi morfologice ale speciilor pomicole: Organografia pomilor şi arbuştilor fructiferi ( sistemul radicular şi sistemul aerian al pomilor şi arbuştilor fructiferi )Ciclul ontogenetic al speciilor pomicole - perioadele de vârstă ale pomilor ( perioada embrionară, de tinereţe , începutul rodirii, perioada de mare producţie, de scădere a recoltelor şi perioada de declin ).Ciclul anual al speciilor pomicole - perioada de repaus şi perioada de vegetaţie.Materiale utilizate: - pomi şi arbuşti fructiferi ( organe vegetative şi de rod)Factori de vegetaţie:lumină, căldură, apă, hrană, solReglarea factorilor de vegetaţie: - lumină- suplinirea şi reducerea radiaţiilor luminoase- căldură - suplimentarea şi reducerea temperaturii- apă- asigurarea în funcţie de cerinţele plantelor- hrană - îngrăşăminte organice şi chimice, amendamente.Factori climatici observaţi: - sisteme informatice specializate, urmărirea pe Internet a evoluţiei factorilor de mediu (temperatură, umiditate, presiune atmosferică,luminozitate/ nebulozitate, mişcare mase de aer)Instrumente de măsurat: - termometre de sol, termometre pentru aer, higrometru, pluviometru truse de teren pentru determinarea pH-ului,texturii, structurii;

18.2. Asigură producerea materialului săditor pomicol

Pepinierele pomicole: Sectoarele pepinierei pomicolePortaltoii speciilor pomicole: portaltoii mărului,părului, gutuiului, prunului, caisului, piersicului ciresului, vişinului şi nucului;Producerea portaltoilor generativi - recoltarea fructelor, extragerea seminţelor, uscarea,condiţionarea, păstrarea şi stratificarea lor- lucrări în şcoala de puieţi ( pregătirea terenului, epoca de semănat, cantitatea de semănat, lucrări de întreţinere, scosul şi clasarea puieţilorProducerea portaltoilor vegetativi -Metode vegetative de înmulţire ( marcotaj,butăşire, înmulţire prin drajoni, stoloni, altoire)

25

Altoirea: - altoirea în ochi dormind, altoirea în ochi crescând, triangulaţie, sub coajă perfecţionată, în despicătură, în copulaţie perfecţionată Producerea pomilor altoiţi: - lucrări în câmpul I al şcolii de pomi- pregătirea terenului pentru înfiinţarea câmpului Ipregătirea materialului pentru înfiinţarea câmpului I ( fasonare, mocirlire ), înfiinţarea câmpului I prin plantarea portaltoilor obţinuţi în şcoala de puieţi sau marcotieră , lucrările în cursul vegetaţiei ( praşile, combaterea bolilor şi dăunătorilor, irigare, - altoire, verificarea prinderii altoiului)- lucrări în câmpul II şi câmpul III al scolii de pomi; Utilaje şi echipamente: - tractor pomicol în agregat cu plugul pentru desfundat, echipament de fertilizat, grape, cultivatoare, pluguri speciale pentru scos pomiMateriale utilizate: - îngrăşăminte organice şi chimice, amendamente, rafie, pesticide, seminţe şi sâmburi, butaşi, drajoni, marcote, stoloni, plantatoare, foarfece, apă, bricege pentru altoit Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice la producerea materialului săditor pomicol

18.3. Supraveghează lucrările de înfiinţare a plantaţiilor de pomi şi arbuşti fructiferi

Soiuri de pomi şi arbuşti fructiferi: - soiuri de seminţoase (măr, păr, gutui) - soiuri de sâmburoase (prun, cireş, vişin, cais, piersic, migdal) - soiuri de nucifere - soiuri de arbuşti fructiferi (coacăz, agriş, zmeur, mur, afin) - soiuri de căpşune şi fragi.Materiale utilizate: - organe şi plante vii, ierbare, catalog actualizat de soiuri Sisteme de cultură: - culturi pure, culturi asociate( sistem agropomicol, grădini familiale) - clasic, intensiv, superintensiv şi de tip „pajişte”Alegerea, organizarea, amenajarea şi pregătirea terenului - alegerea locului în funcţie de factorii de mediu - defrişarea terenului, nivelarea, parcelarea, stabilirea reţelei de drumuri, amenajarea antierozională, pregătirea terenului( fertilizare, desfundat ) Pichetatul terenului: - sisteme de pichetaj

26

Pregătirea pomilor: - controlul, fasonarea, mocirlirea, Plantarea pomilor: - lucrări premergătoare ( executarea gropilor), epoci de plantare, metode de plantare, etapele plantării.Întreţinerea după plantare: - tăierea vergii, lucrări ale solului, combaterea bolilor şi dăunătorilor, instalarea sistemului de susţinere, protejarea pomilorUtilaje: - screpere, gredere, buldozer, nivelatoare, agregate pentru fertilizat, plug pentru desfundat, maşină pentru executat gropi, agregate pentru aratMateriale utilizate: - pomi altoiţi, stoloni, îngrăşăminte organice şi chimiceNorme de securitate şi sănătate în muncă - specifice lucrărilor de înfiinţare a plantaţiilor de pomi şi arbuşti fructiferi

18.4. Supraveghează executarea lucrărilor de îngrijire în plantaţiile de pomi şi arbuşti fructiferi

Dirijarea coroanei, a creşterii şi rodirii pomilor şi arbuştilor fructiferi- clasificarea şi caracterizarea formelor de coroană ( globuloase sau piramidale cu ax sau fără; aplatizate)Lucrări de formare a coroanelor - schimbări de poziţie a ramurilor - tăieri de formareLucrări de întreţinere a coroanelor: - întreţinerea ramurilor de schelet- tăieri de rodire, - tăieri de corectareMateriale şi mijloace utilizate: - foarfece pentru pomi, fierăstraie, foarfeci pneumaticeBolile pomilor şi arbuştilor fructiferi: -viroze, bacterioze, micoze, micoplazmoze, antofitozeDăunătorii pomilor şi arbuştilor fructiferi:- viermii fructelor, gărgăriţe, păduchi, omizile defoliatoare, afidele, viespea neagră a prunelorLucrări aplicate plantelor în plantaţiile pomicole: - ciupirea vârfului, scurtarea lăstarilor semilignificaţi, suprimarea lăstarilor erbacei, tăierea la inel a lăstarilor lignificaţi, combaterea carenţelor la fructe, dirijarea ramurilor - copilit, îndepărtarea drajoni - prevenirea şi combaterea bolilor la seminţoase, sâmburoase, nucifere, arbuşti fructiferi - protecţia pomilor împotriva accidentelor climatice Lucrări aplicate solului în plantaţiile pomicole - sisteme de lucrare a solului (ogor negru lucrat,

27

ogor negru întrerupt, cu îngrăşăminte verzi, culturi intercalate, înierbarea permanentă) - aplicarea erbicidelor, - aplicarea îngrăşămintelor, - irigareaMateriale utilizate: - truse pentru tăieri, pesticide, îngrăşăminte chimice şi organice, atlas fitopatologic, insectar, echipament individual de protecţie a munciiEchipamente şi utilaje: - agregate pentru arat, cultivatoare, echipamente pentru erbicidat, echipamente pentru fertilizat, instalaţii pentru irigareNorme de securitate şi sănătate în muncă privind îngrijirea plantaţiilor pomicole.

18.5. Organizează operaţia de recoltare, condiţionarea şi păstrarea fructelor.

Momentul optim de recoltare: - în funcţie de destinaţia producţiei prin: metode organoleptice şi analize chimice.Lucrări executate: - evaluarea producţiei de fructe, - stabilirea utilajului necesar - stabilirea datei recoltării - recoltarea conform graficului de recoltare , - transportul, depozitarea , condiţionarea şi păstrarea producţiei, pregătirea spaţiilor de depozitare, Păstrarea fructelor: - sortarea; ambalareapregătirea spaţiilor de păstrare, - reglarea factorilor de microclimatMateriale: - lădiţe, lăzi - paletă, găleţi, platforme, scări, coşuri, saci de recoltat, foarfece, bricege, calibratoare, Utilaje : - tractor cu remorcă, benzi transportoare, maşini de recoltat, utilaje pentru ridicat şi transportat, maşini pentru sortatNorme de securitate şi sănătate în muncă: - referitoare la recoltarea şi păstrarea fructelor

III. SUGESTII METODOLOGICE


28

Competenţele tehnice specializate se formează prin laborator tehnologic şi instruire teoretică. Pentru parcurgerea acestor conţinuturi se vor folosi metode de predare-învăţare sub formă de : studiu de caz, metoda proiect, jocul de rol, rezolvări de probleme şi simulări. Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite acordate pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru cele două tipuri de instruire.

Pentru parcurgerea modulului Tehnologii de cultivare a speciilor pomicole sunt alocate un număr de 124 ore care sunt repartizate astfel: laborator tehnologic 93 ore şi instruire teoretică 31 ore.

Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul de specialitate tehnică

ORDONAREA CRONOLOGICĂ A CONŢINUTURILOR TEMATICE

Nr. Crt.

Conţinut tematic Teorie Laborator tehnologic

Total ore

1 Particularităţile morfo-biologice ale speciilor pomicole:- sistemul radicular (rădăcina şi particularităţile ei)- sistemul aerian al pomilor fructiferi( tulpina şi particularităţile ei: trunchiul, coroana, ramurile, mugurii, lăstarii, frunza, floarea fructul) Ciclul ontogenetic al pomilor fructiferi: - perioada embrionară - perioada de tinereţe - începutul rodirii- perioada de mare producţie(de maturitate)- perioada de scădere a recoltelor- perioada de declinCiclul anual al pomilor fructiferi:perioada de repaus şi perioada de vegetaţie:- fenofazele organelor de rodire- fenofazele organelor de vegetaţie

3 9 12

2 Particularităţile ecologice ale pomilor şi arbuştilor fructiferi: -relaţiile pomilor fructiferi cu factorii de mediu ( lumina, temperatura, apa, hrana, solul, aerul )

3 6 9

3 Producerea materialului săditor pomicolPepiniera pomicolă: importanţă, părţi componente,- înfiinţarea pepinierei Portaltoii speciilor pomicoleTehnologia producerii portaltoilor generativi- Recoltarea fructelor, extragerea seminţelor, uscarea,

4 12 16

29

condiţionarea şi păstrarea seminţelor, stratificarea- Lucrări în şcoala de puieţi: pregătirea terenului, epoca de semănat, lucrări de întreţinere, scosul şi clasarea puieţilorTehnologia înmulţirii vegetative- tehnologia producerii portaltoilor prin marcotaj- butăşirea- înmulţirea prin drajoni- înmulţirea prin stoloni- altoirea: recoltarea şi păstrarea altoilor, metode de altoireProducerea pomilor altoiţi- lucrări în câmpul I al şcolii de pomi- lucrări în câmpul II al şcolii de pomiNorme de securitate şi sănătate în muncă specifice producerii materialului săditor pomicol

4 Înfiinţarea plantaţiei de pomi fructiferi- sisteme de cultură a pomilor- Alegerea, organizarea, amenajarea terenului pentru înfiinţarea plantaţiei de pomi şi arbuşti fructiferi- Pichetajul terenului- Plantatarea pomilor şi îngrijirea după plantareNorme de securitate şi sănătate în muncă specifice înfiinţării plantaţiilor de pomi şi arbuşti fructiferi

3 6 9

5 Întreţinerea plantaţiilor pomicole Dirijarea coroanei, a creşterii şi rodirii pomilor şi arbuştilor fructiferi:- clasificarea şi caracterizarea formelor de coroană- lucrări de formare a coroanei- întreţinerea coroanei prin tăieriÎntreţinerea şi lucrările solului în plantaţiile pomicole:- Lucrări de întreţinere aplicate solului - fertilizarea- irigarea- protejarea pomilor împotriva bolilor şi dăunătorilor- protejarea pomilor împotriva accidentelor climaticeLucrări de întreţinere aplicate plantelor: rărirea fructelor, prevenirea căderii premature, prevenirea ruperii ramurilorNorme securitate şi sănătate în muncă specifice executării întreţinerii plantaţiilor de pomi şi arbuşti fructiferi

7 24 31

6 Recoltarea, transportul şi depozitarea producţiei- evaluarea producţiei de fructe- momentul optim de recoltare- graficul de recoltare- condiţionarea şi păstrarea fructelor- transportul şi depozitarea producţiei- pregătirea spaţiilor de depozitare

3 12 15

30

Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice recoltării fructelor

7. Particularităţi tehnologice ale speciilor pomicoleTehnologia de cultură a speciilor pomicole seminţoase:-măr, păr, gutuiTehnologia de cultură a speciilor pomicole sâmburoase:-prun, cais, piersic, cireş, vişinTehnologia de cultură a nuculuiTehnologia de cultură a arbuştilor fructiferi şi căpşunului

8 24 32

Total ore 31 93 124

Notă: Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să facă

distribuirea în funcţie de specificul zonei, resursele materiale ale şcolii şi ale agentului economic.

2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare

Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Tehnologia de cultivare a speciilor pomicole” se studiază în clasa a XII-a, liceu tehnologic, ruta directă, într-un număr total de 124 ore din care instruire teoretică 31 ore şi laborator tehnologic 93 ore. Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate. La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională, respectiv unitatea de competenţe ,,Tehnologia de cultivare a speciilor pomicole” cuantificată cu 2 credite. Unitatea de competenţe are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe, criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare. La nivelul 3 complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate pentru abilităţile cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor pe piaţa muncii sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior..

Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XI-a procesul de predare – învăţare trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician horticultor”. Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de caz, brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură eficientizarea procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor cheie cu cele tehnice specializate. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică, critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul echipei. Procesul de predare – învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice specializate se impune implicarea responsabilă atât a profesorilor cât şi a elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să le permită acestora un grad de independenţă şi oportunităţi de a lua anumite decizii în ceea ce priveşte propriul proces de învăţare.

31

De aceea demersul didactic depus de profesorul inginer trebuie să fie focalizat spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,, tehnician horticultor”. Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ care să răspundă stilurilor de învăţare de nivel 3, care să ofere posibilitatea de a opta pentru un procedeu sau altul, de a reflecta asupra lucrurilor nou învăţate şi care să le dea sentimentul realizării şi succesului. Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentarului, aparaturii, echipamentelor necesare, precum şi a spaţiului de lucru. Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate definite. Pentru o bună înţelegere a celor specificate mai sus, exemplificăm printr-o lecţie care are ca obiectiv formarea competenţei de a corela factorii de vegetaţie în funcţie de particularităţilemorfo - biologice şi ecologice ale speciilor pomicole Scenariul didactic ar putea fi următorul: - se organizează laboratorul de horticultură pentru lucrul în echipă; - se împarte grupul de elevi în echipe de 3-4 elevi; - se stabilesc punctele de lucru; - se dotează fiecare punct de lucru cu: fişe de documentare, fişe de lucru, postere, atlase botanice, caiete de desen, creioane, creioane colorate, gumă, ramuri de rod .. Elevii analizează fişele, îşi organizează locul de muncă, pregătesc caietele de desen, compară organele de plantă cu desenele din postere şi atlase. Recunosc fiecare organ, în funcţie de caracteristicile stipulate în fişă. Desenează ajutându-se de atlase şi postere, demonstrând că vor putea recunoaşte ramurile de rod în funcţie de caracteristicile lor. La această temă metodele didactice utilizate sunt: descoperirea, acompaniată de observare, conversaţia euristică, algoritmizarea, problematizarea. Elevii trebuie să diferenţieze organele, să le caracterizeze, să explice rolul lor. În rezolvarea sarcinilor din fişa de lucru, ei trebuie să colaboreze în permanenţă cu membrii echipei, astfel încât rezultatul să fie cel dorit. Elevii se documentează, observă, identifică elementele de control, apreciază calitatea lucrării şi completează fişele de lucru. Profesorul are menirea de a supraveghea, îndruma şi dirija echipele de elevi, intervenind în corectarea soluţiilor date de aceştia.


Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare. Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare. Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională.

32

Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţe definită. Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţe şi de probele specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,, tehnician horticultor”, nivelul 3.

Fişă de observaţie

Unitatea de competenţă: 18. Tehnologia de cultivare a speciilor pomicole

Competenţa: 17.4. Supraveghează lucrările de înfiinţare a plantaţiilor de pomi fructiferi Tema: Verificarea adâncimii de plantare a pomilorNumele candidatului:Locul de desfăşurare:Data de început:Data de încheiere:Numele evaluatorului:Data de verificare:

Rezultat Feed-back

A. Recunoaşterea elementelor de control pentru aprecierea adâncimii de plantare a pomilor fructiferi.

Precizaţi elementele morfologice de care se ţine seama la stabilirea adâncimii de plantare.

Elementul

morfologic

Poziţia faţă de

suprafaţa solului

Evaluator Data

33

B. Recunoaşterea elementelor de control pentru aprecierea adâncimii de plantare a pomilor fructiferi.

Precizaţi adâncimea de plantare a pomilor fructiferi pe terenurile în pantă şi completaţi tabelul de mai jos:

Nr. crt. Adâncimea de plantare

Pe terenuri plane Pe terenuri în pantă

C. Verificarea adâncimii de plantare a pomilor fructiferi.

Consemnaţi în tabelul de mai jos adâncimea de plantare la pomii repartizaţi.

Aprecierea calităţii lucrării Evaluator Data

Fişă de lucruUnitatea de competenţă: 18. Tehnologia de cultivare a speciilor pomicole

Tema: Identificarea dăunătorilor pomilor fructiferiElevul Clasa Locul desfăşurării Data Sarcini de lucru1. identificaţi pomii atacaţi2. identificaţi dăunătorii3. apreciaţi pagubele produse4. specificaţi organul atacat5. descrieţi modul de atac

Dăunător Pagube Organ atacat Mod de atac Obs.

Metodele prezentate au caracter sugestiv privind evaluarea competenţelor, rămânând la latitudinea profesorului să-şi instrumenteze lecţia în funcţie de resursele umane şi materiale de care dispune.

Tema: Calitatea materialului biologic săditor pomicol.

34

1.Itemi obiectivi

1.1.Cu alegere multiplă

Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect.

Intrarea pe rod economică a unei plantaţii pomicole superintensive area loc:

a) la 4-6 ani de la plantare

b) la 8-10 ani de la plantare

c) la 2-3 ani de la plantare

1.2.Cu alegere dualăÎncercuiţi litera A dacă afirmaţia este adevărată şi litera F dacă afirmaţia este falsă.

A F Înmulţirea pomilor fructiferi se poate realiza pe cale generativă şi vegetativă.A F Perioada corespunzătoare pentru plantarea pomilor altoiţi este toamna, după căderea frunzelor sau primăvara până la pornirea în vegetaţie.A F Stolonii sunt organe vegetative folosite la înmulţirea pomilor fructiferi.

1.3.De tip perecheStabiliţi corespondenţe între informaţiile din coloanele A şi B.A B

1.marcote a) înmulţire vegetativă2.butaşi b) înmulţire generativă3.drajoni4.seminţe

2. Itemi semiobiectivi

2.1. Cu răspuns scurtRecoltarea ramurilor altoi se realizează din plantaţiile…………., sau din livezile obişnuite, din pomii marcaţi.

2.2.De completareCompletaţi spaţiile libere din textul de mai jos:

Scosul pomilor din câmpul II al…………..se realizează …………..după căderea ……………..cu ajutorul unor…………..speciale sau………….. cu cazmale speciale, prin săparea unui…….de 35-40 cm adâncime

2.3. Întrebări structurate:

Citiţi cu atenţie lista de material biologic prezentată mai jos şi răspundeţi la următoarele întrebări:a) Ce material biologic se foloseşte la înfiinţarea plantaţiilor pomicole?b) Ce condiţii de calitate trebuie să îndeplinească materialul săditor folosit la înfiinţarea

plantaţiilor pomicole? c) Precizaţi epoca optimă de plantare a pomilor.

3.Itemii subiectivi

35

3.1.Eseu structuratMotivaţi necesitatea folosirii materialului biologic calitativ superior la înfiinţarea culturilor pomicole după următorul plan de idei:

a) influenţa asupra uniformităţii culturilor pomicoleb) influenţa asupra stării de sănătate a culturilor pomicolec) influenţa asupra producţiei culturilor pomicole

3.2.Eseu liberAlcătuiţi un eseu în care să evidenţiaţi calitatea materialului săditor pomicol folosit la

înfiinţarea plantaţiilor pomicole.

MODULUL 6 – GESTIUNE ŞI EVIDENŢĂ ECONOMICĂ

Modulul „Gestiune şi evidenţă economică” este integrat in cultura de specialitate, clasa XII, ruta directă pentru calificarea Tehnician horticultor, nivel 3. Modulul se studiază întru-un nr. de 62 de ore din care 31 ore laborator tehnologic. Modulul „Gestiune şi evidenţă economică” reprezintă unitatea de competenţe tehnice generale „Gestiune şi evidenţă economică” şi se studiază în paralel cu celelalte module din curriculum diferenţiat.

36

Modulul „Gestiune şi evidenţă economică” este constituit din agregarea unităţii de competenţe tehnice generale „Gestiune şi evidenţă economică” cu unitatea de competenţe pentru abilităţi cheie „Procesarea datelor numerice”. Agregarea s-a realizat prin intermediul condiţiilor de aplicabilitate de la cele două unităţi de competenţe. Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

Unităţi de competenţe cheie


Unităţi de competenţe tehnice generale

14. Gestiune şi evidenţă economică

Relevanţa rezidă din faptul că aceste unităţi de competenţe se tratează complet şi se evaluează în cadrul modulului „Gestiune şi evidenţă economică” .

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de competenţe

Competenţe individuale

Conţinuturi tematice


8.3.Interpretează rezultatele obţinute14.1. Analizează

Patrimoniul unităţilor economice –obiect de studiu al contabilităţii

Structuri patrimoniale de activ: active

37

14. Gestiune şi evidenţă economică

situaţia patrimonială a unităţii economice şi a rezultatelor obţinute

8.1. Planifică o activitate şi culege date numerice în legătură cu aceasta

14.1Analizează situaţia patrimonială a unităţii economice şi a rezultatelor obţinute

imobilizate, active circulante, active de regularizare

Structuri patrimoniale de pasiv: capital propriu, datorii pe termen lung, mediu şi scurt, pasive de regularizare

Structuri de venituri şi cheltuieli- Clasificarea veniturilor şi cheltuielilor- Caracterizare veniturilor şi cheltuielilor de exploatare, financiare, extraordinare- Rezultatul exerciţiului financiar: rezultatul din exploatare, financiar, extraordinar, rezultatul curent- Compararea veniturilor şi cheltuielilor , deductibile şi nedeductibile fiscal,pentru determinarea rezultatului exerciţiului financiar, a cauzelor şi tipurilor de erori în stabilirea rezultatelor- Înregistrarea abaterilor şi tendinţelor în evoluţia rezultatelor : lunare, trimestriale, anuale- Formularea de concluzii referitoare la evoluţia unei unităţi economice prin analiza critică a rezultatelor obţinute- Analiza veniturilor, a cheltuielilor, a rezultatelor pe bază de grafice( liniare, în coloane şi bare, circulare, radar, Grant) şi a diagramelor ( cumulative, Paretto, de dispersie ) Inventarierea patrimoniului- importanţa şi rolul inventarierii- funcţiile inventarierii- documente aferente inventarierii- Planificarea activităţii de inventariere cu respectarea etapelor de desfăşurare a acesteia- Colectarea datelor numerice în funcţie de : dimensiuni, distanţe, temperatură, masă, concentraţie, densitate, tensiune- Selectarea datelor numerice după natura mărimii măsurate şi scopul măsurătorii- Compararea datelor faptice cu cele scriptice

pentru stabilirea rezultatelor inventarierii: plusuri sau minusuri de inventar- Înregistrarea datelor în documente aferente: liste de inventar, registru de inventar, fişe- Documentelor de sinteză: balanţa de verificare bilanţ contabil, anexe la bilanţ, cont de profit şi pierdere

38

8.2. Prelucrează date numerice14.3. Analizează preţurile şi tarifele practicate de unitatea economică

14.4. Calculează impozite, taxe, salarii şi contribuţii datorate de unitatea economică

Preţuri şi tarife- Tipuri de preţ: cu ridicata şi cu amănuntul - Tipuri de costuri: costul de achiziţie, de producţie,

costul standard(antecalculat)- Calcularea costurilor şi preţurilor în mai multe etape, cu numere de mai multe mărimi.- Calcule: puteri, radicali, procente, scări şi proporţii

Costul de producţie- Elementele costului: cheltuieli cu capitalul fix-amortizarea; cheltuieli cu capitalul circulant-cheltuieli cu materiile prime, materiale şi alte obiecte de muncă; cheltuieli cu munca-cheltuieli cu salariile; cheltuieli indirecte- Tarife practicate: pentru serviciile suplimentare- Marja brută: caracteristici, modalităţi de calcul. Marja brută redusă- Tipuri de reduceri de preţ: comerciale:bonificaţii, remize, risturnuri, financiare: sconturi- Calcule economico-financiare pentru determinarea preţurilor de vântare a produselor şi serviciilor

- -Reprezentarea grafică: a costurilor, a preţurilor de vânzare, a beneficiilor

- - Citirea graficelor: coordonatele graficelor, relaţia dintre mărimile reprezentate

- - Formule de calcul: transformarea în unităţi de măşură, ecuaţii liniare cu două mărimi, media aritmetică, geometrică, dispersia, abaterea medie pătratică

-

Impozite, taxe, salarii şi contribuţii datorate de unitatea economică

-Impozit pe profit/venit- Venit impozabil, cheltuieli deductibile şi nedeductibile fiscal, baza de calcul, facilităţi acordate- Calcularea salariilor şi a contrbuţiilor aferente salariilor: venit brut, venitul impozabil(salarial), venit net, contribuţii ale angajatului şi angajatorului- Taxa pe valoare adăugată(TVA): tipuri de TVA (deductibilă ,colectată, neexigibilă, de plată, de recuperat), regularizarea TVA, decontul de TVA- Impozite şi taxe: impozit pe clădiri, teren, mijloace auto, alte taxe şi impozite

14.2. Completează documente de evidenţă contabilă şi

Documente de evidenţă şi instrumente de decontare

- Documente de evidenţă specifice intrărilor /ieşirilor

39

instrumente de decontare pentru încasări şi plăţi

de mărfuri : factura fiscală, notă de intrare- recepţie, borderou de achiziţii, aviz de însoţire, notă de predare-restituire, bon de consum,- registru de încasări şi plăţi, registru de casă şi bancă, monetar, foaie de vărsământ, bon fiscal, dispoziţie de plată/încasare.- Instrumente de decontare pentru încasări şi plăţi:

chitanţă, , ordin de plată, bilet la ordin ,CEC - Verificarea documentelor: de fond şi de formă- Păstrarea şi arhivarea documentelor: conform legislaţiei în vigoare

III. Sugestii metodologice

1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi:

Competenţele pentru abilităţile cheie şi competenţele tehnice generale se formează prin instruire teoretică şi laborator tehnologic. Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul de specialitate. Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului care stă la baza planificării calendaristice:

Nr. crt.

Tema Număr ore instruire teoretică

Număr ore laborator tehnologic

A Patrimoniul unităţilor economice –obiect de studiu al contabilităţii

10 9

- Structuri patrimoniale de activ: active iStructuri patrimoniale de pasivStructuri de venituri şi cheltuieliInventarierea patrimoniuluiDocumente de sinteză

B Preţurile şi tarifele practicate în agroturism 7 6

Tipuri de preţuri şi costuriCalcularea costurilor şi preţurilorCostul de producţie :elementele costului, calcul costurilor de producţie,

Tarife practicate. Marja brută

40

Tipuri de reduceri de preţ

Calcule economico-financiare pentru determinarea preţurilor de vânzare a produselor şi serviciilor

C Impozite, taxe, salarii şi contribuţii datorate de unitatea economică

7 9

Impozit pe profit/venitCalcularea salariilor şi a contrbuţiilor aferenteTaxa pe valoare adăugată- Impozite şi taxe

D Documente de evidenţă şi instrumente de decontare

7 7

Documente de evidenţă specifice intrărilor /ieşirilor de mărfuriInstrumente de decontare pentru încasări şi plăţiVerificarea documentelorPăstrarea şi arhivarea documentelorTOTAL 31 31

Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din unitatea şcolară.

2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare/învăţare

Procesul de predare-învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale. Pentru formarea competenţelor individuale definite în Standardul de Pregătire Profesională, şi în mod deosebit a competenţelor de execuţie, pregătirea practică se organizează pe grupe . Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice generale se impune implicarea responsabilă atât a elevilor cât şi a profesorilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să-i stimuleze în procesul de învăţare. De aceea demersul didactic depus de profesorul de specialitate trebuie să fie focalizat spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificările corespunzătoare nivelului 3. Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ. Pentru eficientizarea procesului de predare-învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, a materialelor necesare şi a spaţiului de lucru. Utilizarea unor metode în activitatea didactică centrată pe elev cum sunt studiul de caz, brainstorming-ul, jocul de rol, descoperirea, problematizarea, lucrul pe staţiuni asigură eficientizarea procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor cheie cu cele tehnice generale. Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale elevii pot să dobândească cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice generale definite.

41

Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a completa documentele aferente inventarierii patrimoniului. Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu:- se organizează colectivul de elevi pe echipe şi puncte de lucru ;- fiecare punct de lucru este dotat cu documente specifice inventarierii şi fişe de lucru;- profesorul va explica elevilor modul de completare a documentelor;- elevii vor avea ca sarcină de lucru să completeze documentele de inventariere :lista de inventar, proces verbal privind rezultatele inventarierii şi registrul jurnal, corespunzător fişelor de lucru. În final elevii vor prezenta soluţiile la fişele de lucru din fiecare grupă. Se discută, se fac observaţii şi împreună cu profesorul se decide asupra soluţiei corecte. La sfârşitul parcursului elevii sunt capabili să întocmească documentele specifice inventarierii patrimoniului. Metoda dominantă în acest scenariu este lucrul în echipă, iar metodele subordonate sunt studiul de caz, problematizarea, conversaţia. Într-o astfel de lecţie profesorul supraveghează, îndrumă, dirijează şi intervine în corectarea soluţiilor date de elevi, deoarece activitatea didactică este centrată pe elev.


Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Măsura în care se formează la elevi competenţele cheie şi competenţele tehnice din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă prin evaluare. Se pot utiliza metode clasice de evaluare dar şi metode alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumente de evaluare. Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare-învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajator şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Evaluarea elevilor se face numai cu dobândirea competenţelor specificate în Standardul de Pregătire Profesională, demonstrarea unei alte abilităţi este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardele de Pregătire Profesională pentru calificările corespunzătoare nivelului 3.Exemplu:

Unitatea de competenţe: 14. Gestiune şi evidenţă economicăCompetenţa 14.2. Completează documente de evidenţă contabilă şi instrumente de

decontare

(a) Completează documente de evidenţă specifice intrărilor /ieşirilor de mărfuri

1.A Proba practică

42

Se cunosc: se achiziţionează 400 buc. Marfa A LA cost de achiziţie 15000 lei/buc., 25 Kg marfă B la cost de achiziţie 6500 lei/kg. Se cere să se completeze factura fiscală şi să se întocmească nota de intrare - recepţie ştiind că unitatea practică un adaos comercial de 30%.

( b) Utilizarea instrumentelor de decontare pentru încasări şi plăţi

1.B. Probă oralăCaracterizaţi formele de decontare cu numerar şi fără numerar Probă practică1.B. Societatea comercială A plăteşte o factură fiscală prin bancă societăţii C , cu ordin de plată, în valoare de 11900000lei şi încasează în numerar suma de 100.000 lei reprezentând contravaloarea unui serviciu prestat societăţii B.Se cere să se întocmească instrumentele de decontare corespunzătoare

( c) Verificarea corectitudinii întocmirii documentelor de evidenţă

1.D. Completaţi: Verificarea documentelor are ca scop --------------------------- sau ----------------------- erorilor de fond şi de formă, îmbrăcând astfel două forme: -----------------------------------------------.

2.D. Completaţi: Verificarea de fond poate fi privită sub trei aspecte:----------------------------------------------.

3. D Alegeţi varianta corectă:

Verificarea de fond sub aspectul realităţii se referă la:a) respectarea termenului legal de întocmireb) întocmirea numărului de exemplare legal stabilitc) verificarea exactităţii calculelor aritmetice

Modulul: ARBORICULTURĂ ORNAMENTALĂ ŞI ARHITECTURĂ PEISAGERĂ

Modulul “Arboricultură ornamentală şi arhitectură peisageră” este integrat în curriculum diferenţiat din cultura de specialitate, clasa a XII - a, liceu tehnologic, ruta directă, pentru calificarea tehnician horticultor, nivel trei. Modulul „Arboricultură ornamentală şi arhitectură peisageră ” se studiază într-un număr de 60 de ore efectuate de către profesorul inginer de specialitate.

43

Modulul reprezintă unitatea de competenţe tehnice specializate 21 „Arboricultură ornamentală şi arhitectură peisageră”.

În programă sunt recomandate diverse activităţi de învăţare care se pretează la modulul ”Arboricultură ornamentală şi arhitectură peisageră” şi în special la pregătirea de specialitate, însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi metodice adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor.

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

Unităţi de competenţe tehnice specializate

21. ARBORICULTURĂ ORNAMENTALĂ ŞI ARHITECTURĂ PEISAGERĂUnitatea de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul “ Arboricultură ornamentală şi arhitectură peisageră”

TABEL DE CORELARE A COMPETENŢELOR ŞI CONŢINUTURILOR

UNITĂŢI DE COMPETENŢE

COMPETENŢE INDIVIDUALE

CONŢINUTURI TEMATICE

21. ARBORICULTURĂ

21.1. Corelează Relaţiile arborilor şi arbuştilor ornamentali cu

44

ORNAMENTALĂ ŞI ARHITECTURĂ PEISAGERĂ

factorii de vegetaţie în funcţie de particularităţile ecologice ale speciilorlemnoase ornamentale

factorii de mediu: - relaţiile cu factorii climatici ( temperatura, lumina, apa, hrana) - relaţiile cu factorii edafici -proprietăţile fizico- chimice ale solului ( fertilitate, aciditate,acalinitate - relaţiile cu factorii orografici ( de relief ) - relaţiile cu factorii biotici ( vegetali şi animali ) - relaţiile cu factorii specifici mediului ambiantZonarea speciilor lemnoase ornamentale din România: - zona alpină şi subalpină - zona forestieră - zona silvostepei, zona stepeiInstrumente de măsurat: - termometre de sol,termometre pentru aer, higrometru, pluviometru ;- truse de teren pentru determinarea pH-ului, texturii, structurii;Factori climatici observaţi: - sisteme informatice specializate, urmărirea pe Internet a evoluţiei factorilor de mediu(temperatură, umiditate, presiune atmosferică,luminozitate/nebulozitate, mişcare mase de aer)

21.2. Asigură producerea materialului săditor dendrologic

Pepiniera dendrologică: - Alegerea locului pentru pepinieră- Organizarea pepiniereiProducerea materialului săditor generativ - prelucrarea şi păstrarea seminţelor (recoltareafructelor şi seminţelor, controlul şi pregătirea seminţelor, epoca de semănat, metode de semănat, adâncimea de semănat) Producerea materialului săditor vegetativ- Metode vegetative de înmulţire ( marcotaj,despărţirea tufei, butăşirea, înmulţirea prin drajoni, altoire )Altoirea: - altoirea în oculaţie, în despicătură,cu ramură detaşată, în placaj Formarea în pepinieră a materialului de plantat: - repicarea, formarea coroanei - scoaterea, păstrarea şi transportul puieţilorMateriale utilizate: - seminţe, butaşi de specii conifere şi foioase, bricege pentru altoit, marcote, drajoni, echipament de protecţieUtilaje şi echipamente: - tractor U650M, V445, DT445. maşini pentru săpat solul, cultivatoare, grape, maşini de semănat, maşini pentru protecţia plantelor, echipament pentruerbicidat, echipament de fertilizat, pluguri

45

speciale pentru scos puieţi

21.3. Supraveghează lucrările de înfiinţare şi întreţinere a plantaţiilor dendrologice

Principalele specii utilizate pentru înfiinţarea plantaţiilor: - specii de arbori şi arbuşti din grupa coniferelor - specii de arbori şi arbuşti din grupa foioaselorPrincipalele tipuri de plantaţii: - masivul, grupul, arbori şi arbuşti izolaţi, garduri viiplantaţii de aliniament Materiale utilizate: - organe şi plante vii, ierbare, planşe, atlas botanic Alegerea, organizarea, amenajarea şi pregătirea terenului: - alegerea locului în funcţie de factorii de mediu- defrişarea terenului, nivelarea, parcelarea, stabilirea reţelei de drumuri, amenajarea antierozională, pregătirea terenului( fertilizare, desfundat ) Pichetatul terenului: - sisteme de pichetajPregătirea arborilor şi terenului: - controlul, fasonarea, mocirlirea, - lucrări premergătoare( executarea gropilor), epoci de plantare, metode de plantare, etapele plantării.Plantarea şi transplantarea speciilor lemnoase ornamentale: - plantarea puieţilor, plantarea arbuştilor, transplantarea arborilor mari Lucrări de întreţinere a plantaţiilor: - tăieri, îndepărtarea lăstarilor lacomi, suprimarea drajonilor, tunderea gardurilor vii, combaterea bolilor şi dăunătorilor, fertilizarea, lucrările solului, irigarea, protejarea speciilor cu rezistenţă scăzută, curăţarea şi umplerea scorburilorUtilaje: - screpere, gredere, buldozer, nivelatoare, agregate pentru fertilizat, plug pentru desfundat, maşină pentru executat gropi, agregate pentru arat, maşini pentru plantatMateriale utilizate: - puieţi , îngrăşăminteorganice şi chimice, pesticide, picheţi, foarfece, apă, gunoi proaspăt de bovine, găleţi, palieri, tutoriNorme de securitate şi sănătate în muncă – specifice lucrărilor de înfiinţare şi întreţinere a plantaţiilor dendrologice

21.4. Supraveghează lucrările de înfiinţare şi întreţinere a principalelor tipuri de

Clasificarea tipurilor de spaţii verzi: - spaţii verzi de folosinţă generală ( scuarul, grădina, parcul, pădurea parc, grădina botanică, grădina zoologică

46

spaţii verzi spaţiile verzi din cuprinsul arterelor de circulaţie (plantaţii de aliniament, fâşii plantate de-a lungul arterelor de circulaţie); - spaţii verzi cu acces limitat ( parcuri sportive, grădini individuale, spaţii verzi pentru copii şi tineret); - spaţii verzi cu profil specializat (grădina botanică, grădina zoologică, grădinile de trandafiri, parcul dendrologic); Stiluri folosite în proiectarea şi amenajarea spaţiilor verzi: - stilul geometric regulat ( stil clasic ); - stilul peisager natural (romantic sau englez); - stilul mixt; Elementele constitutive ale spaţiilor verzi: - cadrul natural, suprafaţa grădinii, relieful terenului, căile de circulaţie şi acces, construcţii utilitare şi ornamentale, - vegetaţia şi elementele sale componente Lucrări de înfiinţare: - organizarea terenului - pregătirea terenului (fertilizare, afânare, mărunţire, nivelare) - pichetare, marcarea cu şănţuleţe pentru desenele complicate - plantarea (distanţe de plantare, epoci de plantare, metode de plantare Lucrări de întreţinere a spaţiilor verzi: - protejarea arborilor tineri şi speciilor sensibile la îngheţ, formarea coroanei pentru arbori de aliniament şi garduri vii, irigarea, completarea golurilor, mobilizarea solului în jurul plantelor, protecţia plantelor, plivirea buruienilor din peluze, refacerea gazonului, fertilizare Materiale utilizate: - planşe, puieţi, îngrăşăminte organice şi chimice, foarfece, stropitori, pesticide, echipament de irigare, plantatoare, seminţe, răsaduri, apă, gunoi proaspăt de bovine, picheţi, turbă, nisip, fierăstrae

Utilaje: - maşini de deschis şanţuleţe, echipament de irigare, echipament de fertilizare, echipament pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor, cositori



Competenţele tehnice specializate se formează prin stagii de pregătire practică. Pentru parcurgerea acestor conţinuturi se vor folosi metode de predare-învăţare sub formă de : studiu de caz, metoda proiect, jocul de rol, rezolvări de probleme şi simulări.

47

Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite acordate pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru cele două tipuri de instruire.

Pentru parcurgerea modulului ” Arboricultură ornamentală şi arhitectură peisageră” sunt alocate un număr de 60 ore care sunt repartizate astfel: laborator tehnologic 60 ore

Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul de specialitate tehnicăORDONAREA CRONOLOGICĂ A CONŢINUTURILOR TEMATICE

Nr.

Crt.

Conţinut tematic Laborator

tehnologic

Total

ore

1 Particularităţi ecologice ale speciilor lemnoase ornamentale:Relaţiile arborilor şi arbuştilor ornamentali cu factorii de mediu: - relaţiile cu factorii climatici ( temperatura, lumina, apa, hrana - relaţiile cu factorii edafici -proprietăţile fizico- chimice ale solului ( fertilitate, aciditate, acalinitate- relaţiile cu factorii orografici ( de relief )- relaţiile cu factorii biotici ( vegetali şi animali ) - relaţiile cu factorii specifici mediului ambiantZonarea speciilor lemnoase ornamentale din România: - zona alpină şi subalpină- zona forestieră- zona silvostepei, - zona stepei

6 6

2 Producerea materialului săditor dendrologicPepiniera dendrologică - Alegerea locului pentru pepinieră - Organizarea pepiniereiProducerea materialului săditor generativ - prelucrarea şi păstrarea seminţelor ( recoltarea fructelor şi seminţelor, controlul şi pregătirea seminţelor, epoca de semănat, metode de semănat, adâncimea de semănat) Producerea materialului săditor vegetativ - Metode vegetative de înmulţire ( marcotaj, despărţirea tufei, butăşirea, înmulţirea prin drajoni, altoire ) Altoirea: - altoirea în oculaţie, în despicătură, cu ramură detaşată, în placaj Formarea în pepinieră a materialului de plantat: - repicarea, formarea coroanei- scoaterea, păstrarea şi transportul puieţilor

12 12

3 Înfiinţarea şi întreţinerea plantaţiilor dendrologice 24 24

48

Principalele specii utilizate pentru înfiinţarea plantaţiilor: - specii de arbori şi arbuşti din grupa coniferelor - specii de arbori şi arbuşti din grupa foioaselor Principalele tipuri de plantaţii: - masivul, grupul, arbori şi arbuşti izolaţi, garduri vii, plantaţii de aliniament Alegerea, organizarea, amenajarea şi pregătireaterenului: - alegerea locului în funcţie de factorii de mediu- defrişarea terenului, nivelarea, parcelarea, stabilirea reţelei de drumuri, amenajareaantierozională, pregătirea terenului( fertilizare, desfundat ) Pichetatul terenului: - sisteme de pichetajPregătirea arborilor şi terenului: - controlul, fasonarea, mocirlirea, - lucrări premergătoare ( executarea gropilor), epoci de plantare, metode de plantare, etapele plantării.Plantarea şi transplantarea speciilor lemnoaseornamentale:- plantarea puieţilor,- plantarea arbuştilor- transplantarea arborilor mari Lucrări de întreţinere a plantaţiilor:- tăieri, îndepărtarea lăstarilor lacomi, suprimarea drajonilor, tunderea gardurilor vii, combaterea bolilor şi dăunătorilor, fertilizarea, lucrările solului, irigarea, protejarea speciilor cu rezistenţă scăzută, curăţarea şi umplerea scorburilorNorme de securitate şi sănătate în muncă specifice lucrărilor de înfiinţare şi întreţinere a plantaţiilor dendrologice

4 Înfiinţarea şi întreţinerea spaţiilor verzi:Clasificarea tipurilor de spaţii verzi: spaţii verzi de folosinţă generală ( scuarul, grădina, parcul, pădurea parc, grădina botanică, grădina zoologică)- spaţiile verzi din cuprinsul arterelor de circulaţie (plantaţii de aliniament, fâşii plantate de-a lungul arterelor de circulaţie) - spaţii verzi cu acces limitat (parcuri sportive, grădini individuale, spaţii verzi pentru copii şi tineret, - spaţii verzi cu profil specializat (grădina botanică,grădina zoologică, grădinile de trandafiri, parcul dendrologic) Stiluri folosite în proiectarea şi amenajarea spaţiilor verzi:

18 18

49

- stilul geometric regulat ( stil clasic )- stilul peisager natural ( romantic sau englez- stilul mixtElementele constitutive ale spaţiilor verzi: cadrul natural, suprafaţa grădinii, relieful terenului,căile de circulaţie şi acces, construcţii utilitare şi ornamentale- vegetaţia şi elementele sale componenteLucrări de înfiinţare: - organizarea terenului- pregătirea terenului (fertilizare, afânare, mărunţire, nivelare)- pichetare- marcarea cu şănţuleţe pentru desenele complicate- plantarea (distanţe de plantare, epoci de plantare, metode de plantareLucrări de întreţinere a spaţiilor verzi: - protejarea arborilor tineri şi speciilor sensibile la îngheţ, formarea coroanei pentru arbori de aliniament şi garduri vii, irigarea, completarea golurilor, mobilizarea solului în jurul plantelor, protecţia plantelor, plivirea buruienilor din peluze, refacerea gazonului, fertilizareTotal ore 60 60

Notă: Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să facă distribuirea în funcţie de specificul zonei, resursele materiale ale şcolii şi ale agentului economic.


Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Arboricultură ornamentală şi arhitectură peisageră” se studiază în clasa a XII-a, liceu tehnologic, ruta directă, într-un număr total de 60 ore din care laborator tehnologic 60 de ore. Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate. La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională, respectiv unitatea de competenţe ,, Arboricultură ornamentală şi arhitectură peisageră” cuantificată cu 2 credite. Unitatea de competenţe are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe, criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare. La nivelul 3 complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate pentru abilităţile cheie creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor pe piaţa muncii sau să le permită să continue pregătirea la nivel superior..

Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XI-a procesul de predare – învăţare trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician horticultor”. Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de caz, brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de rol,

50

descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură eficientizarea procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor cheie cu cele tehnice specializate. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică, critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul echipei. Procesul de predare – învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice specializate se impune implicarea responsabilă atât a profesorilor cât şi a elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să le permită acestora un grad de independenţă şi oportunităţi de a lua anumite decizii în ceea ce priveşte propriul proces de învăţare. De aceea demersul didactic depus de profesorul inginer trebuie să fie focalizat spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,, tehnician horticultor”. Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ care să răspundă stilurilor de învăţare de nivel 3, care să ofere posibilitatea de a opta pentru un procedeu sau altul, de a reflecta asupra lucrurilor nou învăţate şi care să le dea sentimentul realizării şi succesului. Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentarului, aparaturii, echipamentelor necesare, precum şi a spaţiului de lucru. Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate definite. Pentru o bună înţelegere a celor specificate mai sus, exemplificăm printr-o lecţie care are ca obiectiv formarea competenţei de supraveghere a lucrărilor de înfiinţare şi întreţinere a plantaţiilor dendrologice. Scenariul didactic ar putea fi următorul: - se organizează laboratorul de horticultură pentru lucrul în echipă; - se împarte grupul de elevi în echipe de 3-4 elevi; - se stabilesc punctele de lucru; - se dotează fiecare punct de lucru cu: fişe de documentare, fişe de lucru, postere, atlase botanice, caiete de desen, creioane, creioane colorate, gumă, frunze ale speciilor ornamentale .. Elevii analizează fişele, îşi organizează locul de muncă, pregătesc caietele de desen, compară organele de plantă cu desenele din postere şi atlase. Recunosc fiecare specie, în funcţie de caracteristicile stipulate în fişă. Desenează ajutându-se de atlase şi postere, demonstrând că vor putea recunoaşte speciile în funcţie de caracteristicile lor. La această temă metodele didactice utilizate sunt: descoperirea, acompaniată de observare, conversaţia euristică, algoritmizarea, problematizarea. Elevii trebuie să diferenţieze frunzele, să le caracterizeze. În rezolvarea sarcinilor din fişa de lucru, ei trebuie să colaboreze în permanenţă cu membrii echipei, astfel încât rezultatul să fie cel dorit. Elevii se documentează, observă, identifică elementele de control, apreciază calitatea lucrării şi completează fişele de lucru. Profesorul are menirea de a supraveghea, îndruma şi dirija echipele de elevi, intervenind în corectarea soluţiilor date de aceştia.


Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare.

51

Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare. Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională. Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţe definită. Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţe şi de probele specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,, tehnician horticultor”, nivelul trei.

Fişă de observaţie

Unitatea de competenţă: 21. Arboricultură ornamentală şi arhitectură peisageră

Competenţa: 21.3. Supraveghează lucrările de înfiinţare a plantaţiilor dendrologice

Tema: Verificarea adâncimii de plantare a arborilorNumele candidatului:Locul de desfăşurare:Data de început:Data de încheiere:Numele evaluatorului:Data de verificare:

Rezultat Feed-back

52

A. Recunoaşterea elementelor de control pentru aprecierea adâncimii de plantare a arborilor ornamentali.

Precizaţi elementele morfologice de care se ţine seama la stabilirea adâncimii de plantare.

Elementul

morfologic

Poziţia faţă de

suprafaţa solului

Evaluator Data

B. Recunoaşterea elementelor de control pentru aprecierea adâncimii de plantare a arborilor ornamentali.

Precizaţi adâncimea de plantare a arborilor ornamentali pe terenurile în pantă şi completaţi tabelul de mai jos

Nr. crt. Adâncimea de plantare

Pe terenuri plane Pe terenuri în pantă

C. Verificarea adâncimii de plantare a arborilor ornamentali Consemnaţi în tabelul de mai jos adâncimea de plantare la puieţii repartizaţi.

Aprecierea calităţii lucrării Evaluator Data

Fişă de lucruUnitatea de competenţă: 21. Arboricultură ornamentală şi arhitectură peisageră

Tema: Tipuri de spaţii verziElevul Clasa Locul desfăşurării Data Sarcini de lucru

1. identificaţi principalele tipuri de spaţii verzi după caracteristicile principale: specii folosite, talia speciilor folosite, modul de folosinţă,

Scuarul Grădina Pădurea-parc Plantaţii de aliniament

Obs.

53

Metodele prezentate au caracter sugestiv privind evaluarea competenţelor, rămânând la latitudinea profesorului să-şi instrumenteze lecţia în funcţie de resursele umane şi materiale de care dispune.

Tema: Calitatea materialului săditor dendrologic.

1.Itemi obiectivi

1.1.Cu alegere multiplă

Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect.Scuarul este un spaţiu verde cu destinaţie:a) generalăb) cu acces limitatc) cu profil specializat

1.2.Cu alegere duală

Încercuiţi litera A dacă afirmaţia este adevărată şi litera F dacă afirmaţia este falsă.A F Înmulţirea speciilor ornamentale se poate realiza pe cale generativă şi vegetativă.A F Perioada corespunzătoare pentru plantarea puieţilor altoiţi este toamna, după căderea frunzelor sau primăvara până la pornirea în vegetaţie.A F Stolonii sunt organe vegetative folosite la înmulţirea speciilor ornamentale.

1.3.De tip pereche

Stabiliţi corespondenţe între informaţiile din coloanele A şi B.A B

1.marcote a) înmulţire vegetativă2.butaşi b) înmulţire generativă3.drajoni4.seminţe

2. Itemi semiobiectivi

2.1. Cu răspuns scurtScuarul este un spaţiu verde cu .............................restrânsă.

2.2. De completareCompletaţi spaţiile libere din textul de mai jos:

Controlul seminţelor se execută în funcţie de o serie de ……………..care privesc………….., provenienţa, …………………, puterea de ……………..

54

2.3. Întrebări structurate:

Citiţi cu atenţie lista de material biologic prezentată mai jos şi răspundeţi la următoarele întrebări: a) Ce material biologic se foloseşte la înfiinţarea plantaţiilor dendrologice? b) Ce condiţii de calitate trebuie să îndeplinească materialul săditor folosit la înfiinţarea plantaţiilor dendrologice? c) Precizaţi epoca optimă de plantare a arborilor şi arbuştilor ornamentali.

3.Itemii subiectivi

3.1.Eseu structurat

Motivaţi necesitatea folosirii materialului biologic calitativ superior la înfiinţarea plantaţiilor dendrologice după următorul plan de idei:

a) influenţa asupra uniformităţii plantaţiei dendrologiceb) influenţa asupra stării de sănătate a plantaţiei dendrologice

3.2.Eseu liberAlcătuiţi un eseu în care să evidenţiaţi calitatea materialului săditor dendrologic folosit la

înfiinţarea plantaţiilor dendrologice.

MODULUL 5. Tehnologia de cultivare a speciilor floricole

55

Modulul “ Tehnologia de cultivare a speciilor floricole” este cuprins în curriculum diferenţiat din cultura de specialitate, clasa a XII- a, liceu tehnologic, ruta directă, pentru calificarea „Tehnician horticultor”, nivel 3. Modulul „Tehnologia de cultivare a speciilor floricole” se studiază într-un număr de 90 de ore executate de către profesorul inginer horticultor.

Modulul „Tehnologia de cultivare a speciilor floricole” se încadrează în unităţile de competenţe tehnice specializate , care se formează în clasa a XII–a nivelul 3 calificarea Tehnician horticultor.

Programa şcolară reprezintă elementul de bază în realizarea proiectării didactice, ceea ce presupune studierea cu atenţie a acesteia, avându-se în vedere şi modul de parcurgere în ordine cronologică a conţinutului prezentat în capitolul III, “Sugestii metodologice”. Programa trebuie studiată în corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională în care sunt menţionate criteriile de performanţă, competenţele individuale şi probele de evaluare, necesare înregistrării performanţelor elevilor.

În programă sunt recomandate diverse activităţi de învăţare care se pretează la modulul “ Tehnologia de cultivare a speciilor floricole” şi în special la pregătirea de specialitate,

însă, profesorul îşi poate alege alte activităţi metodice adecvate condiţiilor concrete din clasă şi care permit realizarea conţinuturilor.Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul

Unităţi de competenţe tehnice specializate20. Tehnologia de cultivare a speciilor floricoleUnitatea de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul “Tehnologia de cultivare a speciilor floricole”.

II. TABELUL DE CORELARE A COMPETENŢELOR ŞI CONŢINUTURILOR

Unitatea Competenţe Conţinuturi tematice

56

decompetenţe

individuale

20. Tehnologia de cultivare a speciilor floricole

20.1 Analizează particularităţile morfologice şi biologice ale speciilor floricole.

Particularităţi morfologice:- rădăcina, tulpina, floare, inflorescenţă, fruct, seminţe

Particularităţi biologice:- metode de înmulţire:- înmulţirea asexuată: tratamente aplicate seminţelor, facultatea germinativă, locul şi timpul optim de însămânţare, condiţii optime pentru germinarea seminţelor, lucrări de îngrijire a răsadurilor- înmulţirea vegetativă: înmulţirea prin butaşi, prindivizarea tufei, prin drajoni, prin stoloni, prin marcotaj, prin rizomi, prin rădăcini tuberizate, prin bulbi, prin tuberobulbi, înmulţirea prin altoire şi înmulţirea „in vitro”- durata de viaţă a plantelor floricole- epoca de înflorire- rezistenţa la boli şi dăunători a plantelor floricole

Clasificarea plantelor floricole:- după ciclul biologic (durata vieţii plantelor):

o plante anuale: Ageratum, Antirrhinum, Begonial, Calendula, Callistephus, Dianthus, Lobelia, Matthiola, Petunia, Salvia, Tagetes, Verbena, Zinnia, Alternanthera, Coleus, Gnaphalium, Iresine, Pyrethrum, Santolina

o plante bienale: Althaea, BellisCampanula, Cheiranthus, Dianthus, Digitalis, Myosotis, Silene, Viola

o plante perene: Chrysanthemum,Delphinium, Paeonia, Anemone, Convallaria, Hyacinthus, Iris, Lilium, Narcissus, Tulipa, Canna, Dahlia, Gladiolus, Polyanthes

o specii floricole de seră şi apartament: Alstroemeria, Dianthus, Freesia, Gerbera, Zantedeschia, Begonia, Calceolaria, Clivia, Cyclamen, Euphorbia, Fuchsia, Hibiscus, Hippeastrum, Hydrangea, Pelargonium, Primula, Rhododendron, Saintpaulia,Senecio, Sinningia, Aloe, Aphelandra, Asparagus, Aspidistra, Aucuba, Codiaeum, Colocasia, Cordyline, Dieffenbachia, Ficus, Philodendron, Sansevieria, Schefflera, Yuca,

o plante floricole exotice: Palmieri,Ferigi, Orhidee, Cactuşi

o trandafirul- după modul de întrebuinţare: - specii folosite la ornamentarea interioarelor,

57

ferestrelor, balcoanelor şi teraselor- specii folosite la ornamentarea spaţiilor verzi: ronduri, platbande (rabate), borduri, covoare florale (mozaicuri), pete florale, grupuri, specii pentru decorarea zidurilor şi rocilor- după însuşirile decorative: - plante decorative prin flori şi inflorescenţe- plante decorative prin frunze- plante decorative prin port sau ţinuta de ansamblu: arbustivi, tufă, columnar, pendent, târâtor, agăţător- plante decorative prin fructe

Tehnologia informaţiei: Internet, softuri educaţionale, cataloage de specialitate pentru promovarea în cultură a soiurilor şi hibrizi actuali de plante floricole

20.2 Corelează factorii de vegetaţie cu particularităţile ecologice ale speciilor floricole.

Factori de vegetaţie: lumină, căldură, aer, necesarul faţă de apă, cerinţele faţă de hrană

Însuşirile solului şi ale substratului de cultură: structura, gradul de afânare a solului, compoziţia chimică, valoarea pH–ului, pământurile şi substraturile de cultură folosite în floricultură

Factori climatici: temperatură, umiditate, presiune atmosferică, luminozitate/ nebulozitate, mişcare mase aer

Instrumente de măsură: termometre de sol, termometre pentru aer, higrometru şi pluviometru

Tehnologia informaţiei: Internet şi softuri specializate pentru urmărirea evoluţiei factorilor climatici

20.3 Asigură producerea materialului săditor floricol.

Pregătirea spaţiilor şi substratului pentru semănat: - reparaţii curente, - dezinfecţia spaţiilor, a solului, a instalaţiilor şi uneltelor,- amestecuri de pământuri (cernere, dezinfecţie,stabilirea proporţiilor, omogenizare) şi prepararea acestora;

Semănatul:- metode: în rânduri, prin împrăştiere; - epoci: în funcţie de specie, de momentul plantării, de posibilităţile de asigurare a luminii

Material săditor pentru înmulţirea vegetativă: butaşi, bulbi, tuberobulbi, rădăcini tuberizate, drajoni, stoloni, rizomi, despărţirea tufelor, marcotaj;

Lucrări de îngrijire: dirijarea factorilor de mediu, repicatul, plivitul, udatul, fertilizare fazială, combatere boli şi dăunători, călitul răsadurilor;

58

Unelte şi materiale: termometru, higrometru, vermorel, substanţe de combatere a bolilor şi dăunătorilor,substanţe de dezinfecţie sol şi spaţii, stropitori, furtunuri;

Norme de securitate şi sănătate în muncă: specifice pregătirii spaţiilor şi producerii materialului săditor floricol, utilizării uneltelor şi substanţelor chimice de dezinfecţie şi combatere a bolilor şi dăunătorilor;

20.4 Supraveghează lucrările de înfiinţare a culturilor floricole, prin semănat şi plantat.

Pregătire teren: afânarea, mărunţirea, nivelarea, modelarea terenului pentru specii floricole anuale, bienale, perene de seră şi apartament;

Semănat şi plantat: epoci, metode, indici de calitate a materialului de înmulţire a speciilor floricole anuale, bienale, perene de seră şi apartament;

Utilaje şi echipamente: grape, cultivatoare, nivelatoare, modelatoare, maşini de semănat şi plantat, unelte pentru lucrări manuale;

Verifică: adâncimea, distanţa între rânduri, densitatea;

Norme de securitate şi sănătate în muncă: specifice lucrărilor de înfiinţare a culturilor floricole, folosirii uneltelor, utilajelor şi echipamentelor;

20.5 Organizează lucrările agrotehnice de îngrijire a culturilor floricole.

Lucrări de întreţinere a solului: afânarea, fertilizare, distrugerea buruienilor, udare, mulcire;

Lucrări de îngrijire:- lucrări de îngrijire aplicate plantelor anuale, bienale şi perene în câmp: curăţirea plantelor, îndepărtarea drajonilor, tunderea lăstarilor, bobocitul, ciupitul, copilitul, tutoratul şi palisatul, combatere bolilor şi dăunătorilor, protejarea împotriva îngheţului;- lucrări de îngrijire aplicate plantelor de seră şi apartament: plantarea în ghivece, schimbare ghiveci, curăţire ghiveci, transplantare, curăţirea plantelor, tăieri, bobocirea, tutorat şi palisat, fertilizat, udat, combatere bolilor şi dăunătorilor;

Echipamente: de fertilizare, de erbicidare, de irigare, grape, cultivatoare;

Verifică: gradul de afânare al solului, gradul de îmburuienare, aprovizionare cu apă, stare fitosanitară;

Norme de securitate şi sănătate în muncă : specifice lucrărilor de îngrijire a culturilor floricole, utilizării echipamentelor şi substanţelor chimice;

20.6 Organizează recoltarea,

Recoltarea florilor:- faze: boboc închis, boboc semideschis, boboc colorat,

59

condiţionarea, sortarea, ambalarea şi păstrarea florilor.

floare deschisă;- momentul recoltării: dimineaţa pe rouă, după ce se zvântă roua, după-amiaza, seara. - metode: manual, prin rupere, prin smulgere sau tăiere cu briceag sau foarfecă;

Lucrări de condiţionarea florilor: înlăturarea frunzelor de la baza tijei, ceruirea tăieturii, despicarea bazei tijelor lemnoase, îndepărtare ghimpi, introducere în apă fierbinte a tijelor cu latex, eliminarea anterelor pentru a nu păta petalele;

Sortarea florilor: în funcţie de lungimea grosimea şi liniaritatea tijei florale, mărimea, forma şi perfecţiunea florii, culoarea florii; integritatea şi starea fitosanitară; urme de praf sau de substanţe chimice;

Ambalarea florilor: ambalaje permeabile; buchetele sau florile nelegate se aşeză în cutii sau lăzi căptuşite cu hârtie; într-o cutie se pun flori de aceeaşi calitate.

Unelte: foarfece, cuţite, bricege, găleţi, coşuri; Păstrarea florilor tăiate: în camere frigorifice,

pivniţe, vase curate, schimbarea apei şi împrospătarea tăieturii zilnic, controlarea temperaturii, adăugarea de substanţe chimice hrănitoare (zaharoza sau dextroză 3-5%, sulfat de cupru 0,08-0,1%, sulfat de fier 0,1%, clorură de sodiu 0,02%, acid citric 0,02% etc.);

Norme de securitate şi sănătate în muncă: specifice recoltării, condiţionării şi păstrării florilor şi folosirii uneltelor şi substanţelor chimice;


1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturiCompetenţele tehnice specializate se formează prin instruire practică – 60 ore şi prin

laborator tehnologic – 30 ore. Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite pentru

unităţile de competenţe care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru cele două tipuri de instruire.

Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul inginer horticultor.

Modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, care reprezintă baza planificării calendaristice este prezentat în continuare:

Ordonarea cronologică a conţinuturilor

60

Nr.crt.

Tema Numărul de ore alocateLaborator tehnologic Instruire

practicăI. Particularităţile morfologice şi biologice

ale speciilor floricole.6

1. Particularităţi morfologice 1

2. Particularităţi biologice 13. Clasificarea plantelor floricole 5II. Factorii de vegetaţie şi particularităţile

ecologice ale speciilor floricole6

1. Factori de vegetaţie 12. Însuşirile solului şi ale substratului de

cultură1

3. Factori climatici 14. Instrumente de măsură 1III. Producerea materialului săditor floricol 121. Pregătirea spaţiilor şi substratului pentru

semănat 2

2. Semănatul 13. Material săditor pentru înmulţirea

vegetativă2

4. Lucrări de îngrijire 25. Unelte şi materialeIV. Lucrările de înfiinţare a culturilor

floricole, prin semănat şi plantat.12

1. Pregătire teren 12. Semănat şi plantat 23. Utilaje şi echipamente4. Verificarea adâncimii, a distanţei între

rânduri şi densităţii culturilor1

V. Lucrări de îngrijire aplicate în culturile floricole

18

1. Lucrări de întreţinere a solului 1

2. Lucrări de îngrijire aplicate plantelor anuale, bienale, perene şi de apartament

2

3. Echipamente folosite la îngrijirea culturilor

1

4. Verificarea calităţii lucrărilor de îngrijire aplicate culturilor floricole

1

VI. Recoltarea, condiţionarea, sortarea, ambalarea şi păstrarea

6

1. Recoltarea florilor 12. Condiţionarea florilor3. Sortarea florilor 1

61

4. Ambalarea florilor5. Păstrarea florilor tăiate 1

Total 30 60

Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului să decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din unitatea şcolară.


Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,, Tehnologia de cultivare a speciilor floricole” se studiază în clasa a XI-a, liceu tehnologic, ruta directă, într-un număr total de 90 ore din care instruire practică 60 ore şi laborator tehnologic 30 ore.

Pregătirea practică la calificarea „Tehnician horticultor” se organizează săptămânal, în una din zile - 6 ore laborator tehnologic,, reprezentând pregătirea practică curentă.

Pentru formarea competenţelor individuale definite în Standardul de Pregătire Profesională, şi în mod deosebit a competenţelor de execuţie, pregătirea practică se organizează şi se execută în ferma didactică, în laborator de horticultură sau după caz, la agentul economic sub îndrumarea profesorului inginer horticultor .

La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională, respectiv unitatea de competenţă 20.Tehnologia de cultivare a speciilor floricole. Unitatea de competenţă are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe, criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare.

Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de caz, brainstormingul, jocul de rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură eficienţa procesului de învăţare şi permit agregarea competenţelor cheie cu cele tehnice specializate. De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică, critică, imaginaţia, creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul echipei.

Pentru eficienţa procesului de predare – învăţare, profesorul – inginer trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentarului, aparaturii, echipamentelor necesare, precum şi a spaţiului de lucru.

Exemplificăm printr-o lecţie de laborator tehnologic ce vizează formarea competenţelor de a trata boli şi dăunători la trandafir din cadrul Competenţei 20.5. Organizează lucrările agrotehnice de îngrijire a culturilor floricole. Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu didactic:

Se organizează clasa pe grupe (echipe) de 6-7 elevi; Se stabilesc 4 puncte de lucru în funcţie de numărul de echipe; La fiecare punct de lucru se găsesc plante afectate de boli şi dăunători , în diferite faze

de evoluţie a bolii; Profesorul trece pe la fiecare grupă şi dă informaţii despre bolile sau dăunătorii

identificaţi, solicitând din partea elevilor propuneri despre tratamentul ce trebuie aplicat;

Elevii examinează plantele afectate de boli sau dăunători şi propun metode de combatere care sunt discutate şi argumentate. Împreună cu profesorul - inginer se aleg soluţiile optime, motivându-se alegerea făcută pentru cazul respectiv;

62

Grupele de elevi aplică tratamentul selectat ceea ce duce la formarea competenţei de a trata bolile şi dăunătorii trandafirului.

Metoda utilizată în acest scenariu este studiul de caz acompaniată de observare, problematizare, conversaţia euristică şi exerciţiul practic.


Se pot folosi metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul inginer trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare. Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii, şi mai ales să se poată evalua singuri cât mai obiectiv. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă, condiţiile de aplicabilitate şi cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională. Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai recomandateste fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-ademonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţe şi de probele specificate în Standardul de Pregătire Profesională şi în corelaţie cu criteriile de performanţă şi condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din S.P.P.Exemplu: Unitatea de competenţe: 20. Tehnologia de cultivare a speciilor floricoleCompetenţa: 20.2 Corelează factorii de vegetaţie cu particularităţile ecologice ale speciilor floricole.Exemplificăm prin lecţia: Cerinţele speciilor floricole faţă de lumină Criterii de performanţă:

(a) Analizarea cerinţelor speciilor floricole faţă de factorii de vegetaţie1. Probă scrisăGruparea speciilor floricole după criteriul reacţiei lor la fotoperiodism:

Nr.crt.

Categorii de specii floricole după reacţia

la fotoperiodism

Menţionaţi durata în ore a zilei

Exemplificaţi speciile floricole din categoriile

respective

Evaluator Data

1. Plante de zile lungi2. Plante de zile scurte3. Plante indiferente

2. Probă orală

Clasificaţi speciile floricole după cerinţele faţă de intensitatea luminoasă:

63

Nr.

crt.

Speciile floricole Evaluator Data

1.

2.

3.Probă practicăEfectuaţi următoarele activităţi.

Nr.Crt.

Corelarea factorilor de vegetaţie cu cerinţele speciilor floricole Evaluator

Data

1. Măsurarea temperaturii aerului şi a solului2. Comparaţi valorile obţinute cu cerinţele speciilor

floricole3. Aplicaţi măsurile ce se impun pentru a regla

temperatura conform cerinţelor speciilor floricole

Evaluarea se poate face şi printr-un test cu:- itemi obiectivi: cu alegere duală, de tip pereche, cu alegere multiplă; - itemi semiobiectivi: cu răspuns scurt, de completare; - itemi subiectivi: rezolvare de probleme, eseu structurat, eseu liber.

MODULUL 6. MANAGEMENTUL EXPLOATAŢIEI AGRICOLE

64

1. Notă introductivă

Modulul " Managementul Exploataţiilor Agricole" este integrat în curriculum diferenţiat din cultura de specialitate, clasa XII-a liceu tehnologic ruta directă pentru calificările din domeniul agriculturii nivel 3. Modulul „Managementul Exploataţiilor Agricole” se studiază într-un număr de 93 de ore, din care 31 ore laborator tehnologic efectuate de profesorul de specialitate.

Modulul „Managementul Exploataţiilor Agricole” reprezintă unitatea de competenţe tehnică generală Managementul Exploataţiilor Agricole şi se studiază în paralel cu celelalte module din curriculum diferenţiat

Modulul este constituit din agregarea unităţii de competenţe tehnice generale Managementul exploataţiilor agricole cu unitatea de competenţe pentru abilităţi cheie Managementul relaţiilor interpersonale .Agregarea s-a realizat prin intermediul condiţiilor de aplicabilitate de la cele două competenţe.

Unităţile de competenţă tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie.Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de evaluare ale performanţelor elevului.

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

Unităţi de competenţe cheie7. Managementul relaţiilor interpersonale

Unităţi de competenţă tehnice generale

13. Managementul exploataţiilor agricole

Relevanţa rezidă din faptul că cele două unităţi de competenţă se parcurg şi se evaluează în cadrul modulului Managementul exploataţiei agricole

II. Tabel de corelare a competenţelor şi conţinuturilor Unităţi de competenţă

Competenţeindividuale

Conţinuturi

65

7.Managementul relaţiilor interpersonale

12.Manage-mentul exploataţiilor agricole

7.1Crează şi menţine relaţii profesionale12.3 Aplică procesul decizional într-o exploataţie agricolă

Clasificarea deciziilor după criterii date: importanţa obiectivelor urmărite, frecvenţa elaborării deciziilor , nivelul ierarhic la care se iau deciziile, gradul de cunoaştere a probabilităţii rezultatelor, sfera de cuprindere a decidentului

Procesul decizional: Conceptul de proces decizional. Etapele procesului decizional:- identificarea problemei urmărind interlocutorul, nu îl întrerupe,preia argumentele acestuia;- analiza problemei în urma ascultării active şi încurajării dialogului constructiv între părţile implicate: oferă şi ascultă sugestiile referitoare la problemă, formulează propuneri consensuale referitoare la problemă, exprimă un feedback pozitiv, face distincţie între fapte, opinii şi sentimente; - stabilirea obiectivului şi a unor relaţii de cooperare în interesul părţilor;- stabilirea opţiunilor ţinând cont de modalităţile de îmbunătăţire a acestora şi crearea unei infrastructuri a comunicării bazate pe încredere şi înţelegere reciprocă,- evaluarea opţiunilor în cadrul echipei manageriale, ca suport pentru dezvoltarea profesională a membrilor grupului, încredere în deciziile luate de grup, discutarea deschisă a iniţiativelor, analiza critică şi evaluarea opiniilor în grup- alegerea în echipă a variantei optime având în vedere: factorii determinanţi(personali, psiho - sociali, contextuali), metodele de identificare a modalităţilor de îmbunătăţire( observare, analiza unor indicatori de coeziune socială, interviuri, culegere de mărturii, motivare, încurajare, integrare, redefiniri de rol, evitarea jocurilor de putere)- implementarea,- evaluarea rezultatelor

Informaţia în procesul decizional. Condiţiile îndeplinite de informaţie. Clasificarea informaţiilor după: provenienţa lor, modul de exprimare, sensul circulaţiei, gradul de prelucrare, sursa de obţinere.

Aplicarea procesului decizional într-o exploataţie agricolă

66

12.Manage-mentul exploataţiilor agricole

7.2 Gestionează conflicte

7.3 Gestionează aşteptările factorilor interesaţi12.1 Investighează procesul de management

Procesul de management. Concept. Tipuri de management: - managementul producţiei

:caracteristici, componentele proceselor de producţie, organizarea activităţii de producţie, optimizarea tehnologiilor de producţie- managementul afacerii în exploataţiile agricole:obiectivele şi scopul activităţilor componente ale managementului exploataţiei( activităţi tehnice, comerciale, financiare, contabile)- managementul financiar: identificarea şi utilizarea fondurilor, prognoze ale necesităţilor - managementul marketing-ului:piaţa produselor agricole, cererea şi oferta, preţul, organizarea şi urmărirea vânzărilor,- managementul resurselor umane: organizarea compartimentului de resurse umane, selecţia şi încadrarea resurselor umane, motivaţia resurselor umane, evaluarea şi promovarea resurselor umane.Drepturi şi obligaţii ale resurselor umane, dialogul social.Conflictele sociale în întreprindere:clasificarea conflictelor sociale, identificarea surselor de conflict(neînţelegeri, interese şi obiective opuse) şi a modalităţilor de rezolvare a acestora(renunţarea, forţarea, aplanarea, compromisul,confruntarea, feedback legat de performanţă şi acceptare) Concilierea, medierea şi arbitrajul de către persoaneleimplicate direct şi indirect în conflict: definirea rolurilor funcţionale( în calitate de manageri, colegi, terţi) şi a intereselor factorilor interesaţi(personale, psiho – sociale, contextuale), anticiparea şi satisfacerea aşteptărilor acestora(asimilarea rolului factorilor interesaţi, comunicarea cu factorii interesaţi prin întrebări şi ascultare activă) Funcţiile procesului de management: previziune, organizare,

coordonare, dispoziţie, control Tipuri de resurse ale exploataţiilor

agricol:naturale,materiale, financiare, umane Fondul funciar: particularităţile fondului funciar,

categoriile de folosinţă ale fondului funciar,valoarea pământului utilizat în agricultură: - preţul pământului ,renta funciară şi arenda, reglementări juridice în vigoare. Procesul de planificare: concept, stadiile planificării:

cercetarea,formularea, acţiunea,evaluarea- Rolul planificării: în evoluţia firmei, în activitatea de prognozare, în adaptarea firmei la schimbări- Etapele planificării:- cercetarea(analiza factorilor externi, piaţa potenţială a firmei, evaluarea resurselor interne), formularea(misiunea firmei, obiective),acţiunea (direcţia de urmat, proceduri, standarde, motivarea personalului), evaluarea (compararea rezultatelor obţinute cu obiectivele propuse, sugestii de îmbunătăţire

67

Exploataţia agricolă Structura procesuală a exploataţiei agricole. Funcţiunile exploataţiei agricole:- cercetare, dezvoltare, producţie,comercială, de persoane, financiar-contabilă Structura organizatorică a exploataţiei agricole: concept, elemente de bază ale structurii organizatorice:postul, funcţia, ponderea ierarhică, compartimentul, nivelurile ierarhice, relaţiile organizaţionale ( de autoritate, de cooperare, de control)Organigrama unei exploataţii agricole.

Procesele economice ale exploataţiei agricole:aprovizionare, producţie, depozitare, desfacere.

Tehnici de optimizare a proceselor economice: minimizarea costurilor, maximizarea profitului.

Eficienţa economică a exploataţie agricole: rentabilitatea economică şi financiară, nivelul costurilor, eficienţa utilizării factorilor de producţie,eficienţa investiţiilor, eficienţa socială

12. Managementul exploataţiilor agricole

12.2 Evaluează structura organizatorică şi procesuală a unei exploataţii agricole

Structura procesuală.Concept.- Elementelor componente: funcţiunea (cercetare-dezvoltare, producţie, comercială, financiar-contabilă, marketing, de personal), activitatea, atribuţia, sarcina Structură organizatorică: criterii de succes a organizării şi

trăsăturile proprii ale unităţii economice, elemente specifice (postul, funcţia, compartimentul, nivelul ierarhic, ponderea ierarhică)

Instrumente specifice: organigramă, fişa postului, regulamentul de organizare şi funcţionare

68

12 Managementul exploataţiilor agricole

12.4. Corelează managementul proceselor economice ale exploataţiei agricole

Procese economice:- aprovizionarea: organizarea compartimentului de aprovizionare, etapele programului de aprovizionare,- producţia: etapele pregătirii producţiei, etapele realizării propriu-zise a producţiei, executării de lucrări, şi prestării de servicii.

- depozitarea:folosirea suprafeţei totale a depozitului, pregătirea depozitelor, depozitarea pentru o anumită perioadă, eliberarea materialelor din depozit,

- desfacerea: organizarea compartimentului de desfacere, programarea desfacerilor, livrarea produselor, evidenţa contabilă privind realizarea şi desfacerea producţiei şi serviciilor- activităţi auxiliare şi de servire: întreţinere şi reparare a mijloacelor fixe, transportul intern Optimizarea proceselor economice.Tehnici de optimizare a

proceselor economice: minimizarea costurilor şi maximizarea profitului

Eficienţa proceselor economice: concept, forme de exprimare, Rentabilitatea economică şi financiară, nivelul costurilor, eficienţa utilizării factorilor de producţie, eficienţa investiţiilor, productivitatea muncii

12Managementul exploataţiilor agricole

12.5 Analizează sursele de finanţare a unităţii economice

Surse de finanţare: proprii, străine: credite, leasing, programe

Condiţii de finanţare: perioadă de creditare, dobânzi, perioadă de graţie, termene de rambursare, garanţii

Alegere surselor de finanţare optime: în funcţie de condiţiile de finanţareAccesarea finanţării: depunerea documentaţiei necesare

III. Sugestii metodologice


Competenţele pentru abilităţile cheie şi competenţele tehnice generale se formează prin laborator tehnologic şi instruire teoretică.

Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite acordate pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru cele 2 tipuri de instruire.

Pentru pregătirea modulului „Managementul Exploataţiilor Agricole” sunt alocate un număr de 93 ore din care pentru laborator tehnologic 31 ore.

69

Prezentăm în continuare modul de parcurgere , în ordine cronologică a conţinutului care stă la baza planificării calendaristice:

Nr.crt. TemaNr.ore

instruire teoretică

Nr.ore laborator tehnologic

1.

Procesul decizional Clasificarea deciziilor după criterii date. Procesul decizional:

- Concept. Etapele procesului decizional: - Informaţia în procesul decizional. Condiţiile îndeplinite de informaţie. Clasificarea informaţiilor. Aplicarea procesului decizional într-o

exploataţie agricolă

10

4

2. Procesul de management.

Concept. Tipuri de management: - managementul producţiei

- managementul afacerii într-o exploataţie agricolă:- managementul financiar- managementul marketing-ului- managementul resurselor umane: - drepturi şi obligaţii ale resurselor umane, dialogul social.- conflictele sociale în întreprindere:

- concilierea, medierea şi arbitrajul Funcţiile procesului de management. Tipuri de resurse ale exploataţiilor agricol:naturale,materiale, financiare, umane Fondul funciar Procesul de planificare: concept, stadiile planificării,rolul planificării, etapele planificării

22

6

3. Exploataţia agricolă - Structura procesuală a exploataţiei agricole. Funcţiunile exploataţiei agricole - Structura organizatorică a exploataţiei agricole: concept, elemente de bază ale structurii organizatorice.- Organigrama unei exploataţii agricole.

10 3

70

4. Procesele economice ale exploataţiei agricole: aprovizionare, producţie, depozitare, desfacere, activităţi auxiliare şi de servire

Optimizarea proceselor economice. Tehnici de optimizare a proceselor economice:

Eficienţa proceselor economice. Rentabilitatea.

10 6

5. Surse de finanţare: proprii, străine Condiţii de finanţare Alegere surselor de finanţare optime Accesarea finanţării: depunerea documentaţiei necesare

10

12

Total 62 31

Numărul de ore alocate pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului să decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţii şi cerinţele concrete din unitatea şcolară.

2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare /învăţare

Procesul de predare-învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale.

Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice generale este imperios necesară implicarea responsabilă atât a cadrelor didactice cât şi a elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să-i stimuleze în procesul de învăţare. .

Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ.

Metode ca studiu de caz, descoperirea, problematizarea, brainstormingul, jocul de rol, turul galeriilor, exerciţiul, mozaicul, lucrul pe staţiuni în care activitatea didactică este centrată pe elev, au eficienţă maximă în procesul de predare-învăţare.Ele permit agregarea competenţelor cheie cu cele generale şi dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică ca şi imaginaţia şi creativitatea.

Autoevaluarea este o metodă tot mai des utilizată, pentru a stimula elevii să-şi exprime opinii proprii.

Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare-învăţare eficient, elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea obiectivelor învăţării.

Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale ale realizărilor unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite.

Pentru eficientizarea procesului de predare-învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, probe de evaluare şi autoevaluare, astfel încât elevii să dobândească cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi tehnice generale definite.

Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei: descrie fondul funciar.

71

Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu didactic:- se organizează colectivul de elevi pe grupe- fiecare grupă va primi legile:L18/1991 şi L16/1996 cu modificările şi completările

ulterioare- elevii vor avea ca sarcină de lucru să studieze legile respective- se discută, se fac observaţii pe marginea materialelor prezentate

Metoda dominantă este studiul de caz iar metodele subordonate sunt problematizarea şi conversaţia euristică.


Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă respectivă.

Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze raporturi sau să aleagă răspunsuri corecte.

Probele de evaluare şi autoevaluare pot fi orale, scrise şi practice, în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă.

Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificările respective.Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională.

Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. .

Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care au fost bifate toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.

Exemplu:

Unitatea de competenţă: Managementul Exploataţiilor Agricole

Competenţa 12.2 Evaluează structura organizatorică şi procesuală a unei exploataţii agricole

(a) Specificarea elementelor componente ale structurii procesuale a unei exploataţiei agricole

Proba orală1.A. Diferenţiaţi elementele componente ale structurii procesuale

2. A. Grupaţi principale activităţi ale unei exploataţii agricole în funcţie de funcţiunile acesteia:funcţiunea comercială, de cercetare-dezvoltare, de producţie, financiar-contabilă, de resurse umane

(b) Analizarea structurii organizatorice a unei unităţi economice

72

Proba orală 1.B Diferenţiaţi elementele de bază ale structurii organizatorice. Proba scrisă 2. B Completaţi: Structura------------------reprezintă totalitatea-----------------------------------------------------de muncă, a --------------------------, şi concepţie, modul în care acestea sunt distribuite în timp şi spaţiu, precum şi ------------------------- ce se stabilesc între ele în vederea realizării -----------------ale întreprinderii.

Completaţi spaţiile punctate cu următoarele cuvinte sau expresii: Verigilor de producţie Obiectivelor de bază Relaţiile Persoanelor Organizatorică Compartimentelor

3. B Ca sistem principal al structurii generale a întreprinderii, structura organizatorică se divide în două componente: structura organizatorică a conducerii întreprinderii şi structura de producţie şi concepţie.

a) adevăratb) fals

4.B Reprezentarea grafică a structurii organizatorice poartă denumirea de -------------

(c) Elaborarea instrumentelor specifice structurii organizatorice a unei exploataţiei agricole

Proba practică

1.C Întocmiţi organigrama unei exploataţii agricole în urma efectuării unei vizite de lucru la o exploataţia agricolă. 2.C Elaboraţi o fişă a postului în care să precizaţi: descrierea postului şi cerinţele postului, pentru un manager de fermă din cadrul unei exploataţii agricole.

MODULUL 7 - CIRCULAŢIA RUTIERĂ, CONDUCEREA

TRACTORULUI ŞI AUTO

Modulul “ Circulaţia rutieră, conducerea tractorului şi auto” este integrat în curriculum în dezvoltare locală, clasa a XII- a, liceu tehnologic, ruta directă, pentru calificarea tehnician horticultor, nivel 3. Modulul „ Circulaţia rutieră, conducerea tractorului şi auto” se studiază într-un număr de 31 de ore efectuate de către profesorul inginer autorizat.

73

CDL-ul ,,Circulaţia rutieră, conducerea tractorului şi auto” se studiază în paralel cu celelalte module din clasa a XII - a, nefiind condiţionat de parcurgerea lor.

Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţa generală şi conţinuturi.

În programa şcolară, fiecărei unităţi de competenţă îi corespund competenţele individuale formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Atingerea competenţelor individuale (cheie, tehnice generale, tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate.

Profesorul poate opta pentru folosirea activităţilor de învăţare recomandate prin programă în vederea realizării conţinuturilor sau îşi poate alege alte activităţi adecvate condiţiilor concrete din clasă.

Întrucât programa şcolară reprezintă elementul central în realizarea proiectării didactice, trebuie lecturat cu atenţie sporită, modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului prezentat la aliniatul 1 al capitolului III - Sugestii metodologice.

Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de evaluare ale performanţelor elevului.

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

Unităţi de competenţă tehnică generală:Circulaţia rutieră, conducerea tractorului şi auto

II. TABELUL DE CORELARE A COMPETENŢELOR ŞI CONŢINUTURILOR

Unitateade

competenţă

Competenţe individuale

Conţinuturi tematice

13. Circulaţia rutieră,

13.1. Respectă legislaţia rutieră

Legislaţie rutieră• Caracteristici definitorii ale traficului rutier (intensitate,

74

conducerea tractorului şi auto

densitate, fluenţă, structură)• Aspecte funcţionale şi relaţionale (interacţiuni şi intercondiţionări)• Reglementarea circulaţiei• Principalele cauze generatoare de accidente• Starea tehnică a vehiculelor şi controlul acestora; omologarea vehiculelor• Înmatricularea, înregistrarea şi radierea din circulaţie a vehiculelor• Obligaţiile deţinătorilor de vehicule; licenţe de transport.• Permisul de conducere• Tipuri de asigurări• Categorii de informaţii• Timpul de reacţie şi efectele întârzierii în reacţii• Particularităţile drumului public- Căi de comunicaţie- Elementele geometrice (curbe, succesiuni de curbe, aliniament, palier, rampă, pantă, rambleu, debleu, profil mixt – caracteristici, identificare)- Elemente constructive (parte carosabilă, acostamentele, zonele de protecţie, zona străzilor, sensul de circulaţie, bandă/rând de circulaţie – elemente de identificare, benzile cu circulaţie normală, benzile cu destinaţie specială)- Clasificarea şi încadrarea drumurilor publice- Calitatea părţii carosabile• Semnalizare rutieră- semnalele speciale de avertizare luminoasă şi/sau sonoră- semnalele poliţistului- semnalele luminoase- indicatoarele- marcajele- semnalizarea la trecerile la nivel cu calea ferată- alte semnale• Reguli de circulaţie- Punerea în mişcare a vehiculului- Poziţii în timpul deplasării- Regimul de viteze- Reguli de prioritate de trecere- Manevre- Circulaţia prin puncte caracteristice (curbe, trecere pentru pietoni, pe poduri, sub poduri, prin tunele şi pasaje rutiere, pante, rampe, staţii de mijloace de transport în comun, treceri la nivel cu calea ferată, intersecţii, autostrăzi, locuri frecventate de copii, locuri aglomerate)• Contravenţii• Infracţiuni

13.2. Efectuează • Elementele conducerii preventive

75

conducerea preventivă

- cunoştinţe teoretice- vigilenţa- prevederea- judecata- îndemânarea• Situaţiile periculoase din punct de vedere al reducerii aderenţei, vizibilităţii, oboselii şi obişnuinţei• Elemente de referinţă în adaptarea modului de deplasare:- capacităţile proprii ale conducătorului auto. Timp de reacţie, factori de influenţă asupra capacităţilor conducătorului auto, condiţiile de drum, condiţiile de trafic.• Comportamentul conducătorului auto începător

13.3. Aplicătehnicile de acordare a primului ajutor

• Componentele trusei de prim ajutor- prezentare- mod de utilizare• Stabilirea urgenţelor la locul accidentului- scoaterea răniţilor din autovehiculele angajate în accident- stabilirea urgenţelor de gradul I (accidentaţii în stare de comă sau de şoc)- stabilirea urgenţelor de gradul II (accidentaţii cu hemoragii)- stabilirea urgenţelor de gradul III (accidentaţii cu fracturi)• Acordarea primului ajutor la locul accidentului:- acordarea primului ajutor accidentaţilor în stare de comă (stop cardiac, stop respirator)- acordarea primului ajutor accidentaţilor cu hemoragii- acordarea primului ajutor accidentaţilor cu fracturi- transportarea accidentaţilor. Acordarea primului ajutor în timpul transportării accidentaţilor.

13.4. Execută controlul şi întreţinerea tractorului şi automobilului

• Întreţinerea tehnică zilnică:- verificarea instalaţiei de alimentare, de ungere, de răcire, de iluminare şi semnalizare- verificarea sistemului de frânare şi a mecanismului de direcţie- verificarea sistemului de rulare• Întreţinerea tehnică periodică:- lucrări de întreţinere- lucrări de revizie- lucrări de reparaţii, reglaje la diferite subansambluri ale autovehiculelor• Norme de igienă şi securitatea muncii

13.5. Execută conducerea tractorului şi a automobilului

• Prezentarea principalelor componente şi sisteme• Prezentarea comenzilor (pedala de ambreiaj, pedalele de frână, maneta frânei de ajutor, maneta de viteză, manetele pentru acţionarea reductorului şi pentru antrenarea echipamentului de lucru, pentru blocarea diferenţialului, pentru acţionarea mecanismului de suspendare, volanul, etc.)

76

• Tabloul de bord-prezentarea elementelor de semnalizare

• Controlul vizual înainte de punerea în funcţiune a motorului

• Poziţii de deplasare pe drumurile publice, traversarea unei intersecţii sau schimbarea direcţiei în intersecţie

• Condiţii normale de circulaţie în afara localităţilor şi în localităţi

• Situaţii ce prezintă dificultăţi speciale.

- Încadrare în circulaţia rapidă- Evaluarea distanţelor şi vitezelor- Controlarea şi avertizare- Menţinerea poziţiei

- Trecerea la nivel cu calea ferată

- Conducerea într-o coloană de vehicule



Competenţele pentru competenţele tehnice generale se formează prin instruire teoretică şi instruire practică.

Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru tipul de instruire. Pentru instruire teoretică la ,,Circulaţia rutieră” sunt alocate 31 ore, iar pentru instruirea practică, la ,,Conducerea tractorului şi auto”, elevii vor efectua sub îndrumarea maiştrilor instructori autorizaţi, câte 2 ore/săptămână de conducere tractor şi câte 1 oră/săptămână de conducere auto, pentru fiecare elev cu scoaterea lor, prin rotaţie, de la instruirea practică, pe parcursul anului scolar, parcurgand continuturile tematice ale competentei 13.5 din Standardul de Pregătire Profesională Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, care stă la baza planificării calendaristice.

Nr.crt.

Tema Numărul de ore alocateLaborator tehnologic

1. Legislaţie rutieră• Caracteristici definitorii ale traficului rutier (intensitate, densitate, fluenţă, structură)• Aspecte funcţionale şi relaţionale (interacţiuni şi intercondiţionări)• Reglementarea circulaţiei

19

77

• Principalele cauze generatoare de accidente• Starea tehnică a vehiculelor şi controlul acestora; omologarea vehiculelor; • Înmatricularea, înregistrarea şi radierea din circulaţie a vehiculelor• Obligaţiile deţinătorilor de vehicule; licenţe de transport• Permisul de conducere• Tipuri de asigurări• Categorii de informaţii• Timpul de reacţie şi efectele întârzierii în reacţii• Particularităţile drumului public- Căi de comunicaţie- Elementele geometrice (curbe, succesiuni de curbe, aliniament, palier, rampă, pantă, rambleu, debleu, profil mixt-caracteristici, identificare)- Elemente constructive (parte carosabilă, acostamentele, zonele de protecţie, zona străzilor, sensul de circulaţie, bandă/rând de circulaţie-elemente de identificare, benzile cu circulaţie normală, benzile cu destinaţie specială)- Clasificarea şi încadrarea drumurilor publice- Calitatea părţii carosabile• Semnalizare rutieră- semnalele speciale de avertizare luminoasă şi/sau sonoră- semnalele poliţistului- semnalele luminoase- indicatoarele- marcajele- semnalizarea la trecerile la nivel cu calea ferată- alte semnale• Reguli de circulaţie- Punerea în mişcare a vehiculului- Poziţii în timpul deplasării- Regimul de viteze- Reguli de prioritate de trecere- Manevre- Circulaţia prin puncte caracteristice (curbe, trecere pentru pietoni, pe poduri, sub poduri, prin tunele şi pasaje rutiere, pante, rampe, staţii de mijloace de transport în comun, treceri la nivel cu calea ferată, intersecţii, autostrăzi, locuri frecventate de copii, locuri aglomerate)• Contravenţii• Infracţiuni

2. • Elementele conducerii preventive- cunoştinţe teoretice- vigilenţa- prevederea- judecata

4

78

- îndemânarea• Situaţiile periculoase din punct de vedere al reducerii aderenţei, vizibilităţii, oboselii şi obişnuinţei• Elemente de referinţă în adaptarea modului de deplasare:- capacităţile proprii ale conducătorului auto. Timp de reacţie, factori de influenţă asupra capacităţilor conducătorului auto, condiţiile de drum, condiţiile de trafic.• Comportamentul conducătorului auto începător

3. • Componentele trusei de prim ajutor- prezentare- mod de utilizare• Stabilirea urgenţelor la locul accidentului- scoaterea răniţilor din autovehiculele angajate în accident- stabilirea urgenţelor de gradul I (accidentaţii în stare de comă sau de şoc)- stabilirea urgenţelor de gradul II (accidentaţii cu hemoragii)- stabilirea urgenţelor de gradul III (accidentaţii cu fracturi)• Acordarea primului ajutor la locul accidentului:- acordarea primului ajutor accidentaţilor în stare de comă (stop cardiac, stop respirator)- acordarea primului ajutor accidentaţilor cu hemoragii- acordarea primului ajutor accidentaţilor cu fracturi- transportarea accidentaţilor. Acordarea primului ajutor în timpul transportării accidentaţilor

3

4. • Întreţinerea tehnică zilnică:- verificarea instalaţiei de alimentare, de ungere, de răcire, de iluminare şi semnalizare- verificarea sistemului de frânare şi a mecanismului de direcţie- verificarea sistemului de rulare• Întreţinerea tehnică periodică:- lucrări de întreţinere- lucrări de revizie- lucrări de reparaţii, reglaje la diferite subansambluri ale autovehiculelor• Norme de igienă şi securitatea muncii

5

Total ore 31Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului să decidă

asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din unitatea şcolară.

2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare-învăţare

Procesul de predare-învăţare este centrat pe formarea competenţelor tehnice generale. Pentru dobândirea competenţelor tehnice generale se impune implicarea responsabilă atât

a cadrelor didactice cât şi a elevilor, prin folosirea unor strategii didactice adecvate în

79

desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să-i stimuleze în procesul de învăţare. De aceea demersul didactic depus de cadrul didactic de specialitate trebuie să fie focalizat spre atingerea competenţelor individuale cerute.

Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ.

Pentru eficientizarea procesului de predare-învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, aparaturii, echipamentelor necesare precum şi a spaţiului de lucru.

Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele tehnice generale definite.

Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a rezolva chestionare de legislaţie rutieră.

Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu didactic: Se organizează clasa pe grupe (echipe) de 3-4 elevi; Se organizează module de lucru (sau staţiuni); Numărul de staţiuni este egal cu numărul echipelor de elevi; Se organizează o staţiune de rezervă cu un chestionar pentru elevi foarte buni; În fiecare staţiune de lucru se găseşte câte un chestionar cu problematică diferită; Echipele de elevi se rotesc astfel încât la finalul orei fiecare echipă să fi parcurs

toate staţiunile, nu este obligatorie staţiunea de rezervă; În fiecare staţiune elevii rezolvă chestionarele şi bifează staţiunea parcursă pe o

fişă specială de evidenţă; În final echipele sunt solicitate să prezinte soluţiile chestionarelor de la fiecare

staţiune; Se evaluează rezultatele obţinute în urma rezolvării chestionarelor de legislaţie cu

ajutorul grilelor de corectare, se discută, se fac observaţii.Metoda dominantă în acest scenariu este lucrul pe staţiuni acompaniată de problematizare

şi exerciţiu. Într-o astfel de lecţie profesorul supraveghează, îndrumă, dirijează şi intervine în

corectarea soluţiilor date de elevi întrucât activitatea didactică este centrată pe elev.


Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită.

Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte.

Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă.

Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională, nivelul doi.

Exemplu: Unitatea de competenţă: 11. Circulaţia rutieră, conducerea tractorului şi autoCompetenţa: 11.1. Respectă legislaţia rutieră

80

Criterii de performanţă:(a) Identificarea particularităţilor drumului public şi a mijloacelor de dirijare a circulaţiei

Probă practică şi orală:

1.A. Enumeraţi 4 grupe de indicatoare de semnalizare rutieră şi daţi 4 exemple din fiecare grupă.

Nr.crt.

Grupe de indicatoare Exemple Evaluator Data

2.A. Clasificaţi marcajele rutiere

Nr.crt.

Grupe demarcaje rutiere

Tipuri de marcaje pe grupe

Evaluator Data

1.2.3.

3.A. Enumeraţi 4 grupe de indicatoare de semnalizatoare luminoase şi daţi 4 exemple din fiecare grupă.

Nr.crt.

Grupe de semnalizatoare

luminoaseExemple Evaluator Data

1.2.3.4.

4. A. Identificaţi pe panoul cu mijloace de semnalizare semnalele agentului de circulaţie şi semnificaţia lor.

Nr.crt.

Semnale Semnificaţie Evaluator Data

1. Mâna dreaptă sus

2.Ambele mâini întinse lateral

3.Mâna dreaptă întinsă lateral

81

4. Poziţia de drepţi

5.Mâna dreaptă întinsă înainte cu reflectorizant

6.Mâna stângă întinsă lateral, iar dreapta face mişcări de rotaţie

7.Mâna dreaptă întinsă lateral cu mişcări sus-jos.

b) Explicarea rolului mijloacelor de semnalizare rutieră


1.B. Precizaţi rolul mijloacelor de semnalizare rutieră

Nr.crt.

Mijloace de semnalizare rutieră

Rol Evaluator Data

1. Mijloace de avertizare 2. Mijloace de reglementare3. Mijloace de orientare4. Mijloace de informare

c) Respectarea semnificaţiei mijloacelor de semnalizare rutieră.


1.C. Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru:

Nr.crt.

Mijloace de semnalizare rutieră Evaluator Data

1. Respectaţi semnificaţia indicatoarelor2. Respectaţi semnificaţia marcajelor rutiere3. Respectaţi semnificaţia semnalelor luminoase şi acustice4. Respectaţi semnificaţia semnalelor agentului de circulaţie

82

CRR Nivel 3 Cl.xii Tehnician Horticultor

Documents

Transcript of CRR Nivel 3 Cl.xii Tehnician Horticultor