Manual Tinerii Actori ai Schimbarii - CRR

71
Schimbă mentalități! Schimbă atitudini! Dezvoltă societatea!

description

Ghid Module TAS

Transcript of Manual Tinerii Actori ai Schimbarii - CRR

Schimbă mentalități!

Schimbă atitudini!

Dezvoltă societatea!

Cuprins

Pag.

Secţiunea 1 – Informaţii despre proiectul „tinerii – Actori ai schimbarii” 1.1. Proiectul pe scurt 1.2. Abordarea programului educaţional 1.3. Linii directoare pentru activitatea echipei de animatori în filiale

5 5 6 7

Secţiunea 2 - Informaţii despre structura programului „tinerii – actori ai schimbării” 2.1. Programul educaţional diseminat în şcoli (către elevii de gimnaziu) 2.2. Programul educaţional diseminat în licee

9 11 21

Secţiunea 3 – Suport de curs „Abilităţi de diseminare” 3.1. Dinamica grupului de participanţi şi implicaţiile asupra procesului educaţional 3.2. Abilităţi de comunicare 3.3. Abilităţi de prezentare şi vorbit în public 3.4. Abilităţi de moderare 3.5. Pregătirea, derularea şi procesarea aplicaţiilor practice cuprinse în programul

educaţional 3.6. Abilităţi de animare

31 31 37 41 45 48

52

Secţiunea 4 - Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie

59

Secţiunea 5 - Drept Internaţional Umanitar (DIU) – Întrebări & Răspunsuri

69

5

Secţiunea 1 – Informaţii despre proiectul „tinerii – actori ai schimbării” 1.1. Proiectul pe scurt

Societatea Naţională de Cruce Roșie din România derulează în perioada ianuarie-decembrie 2012 proiectul „tinerii – actori ai schimbării” finanţat de Lebara Foundation din Marea Britanie prin Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roșie și Semilună Roșie.

„tinerii – actori ai schimbării”- parte a programului global Youth as Agents as Behavioral Change (YABC) - este un proiect educaţional destinat tinerilor cu vârste intre 11 și 19 ani în vederea transformării pozitive a mentalităţilor, comportamentelor și încurajarea spiritului civic.

Metodologia proiectului „tinerii – actori ai schimbării” își propune să schimbe comportamentele tinerilor prin însușirea deprinderilor de ascultare activă, empatie, comunicare non-violentă, mediere și gândire critică. Totodată, metodele noncognitive de învăţare sunt adaptate tinerilor și îi mobilizează să acţioneze în spirit umanitar, pornind de la sentimentele și emoţiile trăite în cadrul jocurilor de rol, simulărilor, exerciţiilor, analizându-le și identificând schimbări necesare.

Proiectul face parte din programul de educaţie umanitară al Crucii Roșii Române, destinat diseminării valorilor umanitare și este implementat în unităţi de învaţământ preuniversitar, la gimnaziu și la liceu de către Filialele de Cruce Roșie din București (sectoarele 1 și 6) și din judeţele Dolj, Ilfov și Sibiu.

Proiectul contribuie la dezvoltarea societăţii prin modelarea comportamentelor și îmbunătăţirea atitudinilor tinerilor în vederea încurajării respectului faţă de semenii lor (persoane nevoiaşe, migranţi, persoane vulnerabile în general) și faţă de demnitatea umană. Proiectul își propune să sporească capacităţile tinerilor prin intermediul educaţiei nonformale în vederea:

� Susţinerii tinerilor să adopte rolul de lideri pentru transformarea pozitivă a mentalităţilor, a atitudinii atât în ei înșiși cât și în comunitatea lor;

� Conștientizării realităţilor internaţionale, cum ar fi impactul conflictelor armate și al migraţiei asupra dezvoltării unei ţări;

� Eliminării stereotipurilor negative privind migranţii și minoritaţile și sublinierea contribuţiei acestora la dezvoltare și la diversitate.

Obiectiv specific: O reţea de voluntari ai Crucii Roșii integrează valorile umanitare şi le difuzează către elevi și alţi voluntari. Valorile umanitare sunt oglinda Dreptului Internaţional Umanitar (DIU), acestea sunt o formă accesibilă a conceptelor juridice din dreptul internaţional umanitar. Diseminarea valorilor umanitare este importanta:

� Pentru a reflecta asupra consecintelor conflictelor

� Pentru a dobândi un comportament umanitar și a adopta atitudini care incurajeaza respectul

fata de ceilalti si fata de demnitatea umana

� Pentru a face cunoscuta actiunea umanitara in favoarea victimelor

� Pentru a deveni cetateni responsabili

� Pentru o mai bună înţelegere a acţiunilor organizaţiilor umanitare cum este Mișcarea

Internaţionala de Cruce Roșie și de Semiluna Roșie.

6

Proiectul corelează Principiile fundamentale ale Mișcării de Cruce Roșie și Semilună Roșie cu valorile umanitare și cu abilităţile tinerilor:

Principiile fundamentale ale Mișcării de Cruce Roșie și

Semilună Roșie

Competenţele tinerilor actori ai schimbării

Valori umanitare

Umanitate Imparţialitate Neutralitate Independenţă Voluntariat

Unitate Universalitate

Empatie Ascultare activă

Comunicare non-violentă Gândire critică și fără

prejudecaţi Mediere și reconciliere Armonie cu sine, pace

interioară Consolidarea rezistenţei

personale Muncă în echipă

Pace Demnitate umană

Respect pentru diversitate Egalitate

Non-violenţă Incluziune socială

Compasiune, grijă, prietenie Înţelegere reciprocă

Cooperare Responsabilitate

Modestie 1.2. Abordarea programului educaţional Metodele utilizate sunt dinamice, antrenante și specifice vârstei/punctelor de interes ale elevilor – lucru în grup, analiză de imagini, dezbateri, jocuri de rol, platforme social-artistice (exprimare prin artă sau sport).

Abordarea generală:

� ”De la inimă către minte” – metodologia noncognitivă a programului internaţional YABC pornește de la experienţa proprie, de la sentimentele și emoţiile trăite în cadrul simulărilor, jocurilor de rol spre analiza lor raţională și identificarea de schimbări necesare și acţiuni viitoare ale tinerilor.

� ”De la tine către ceilalţi” – metodologia pune întâi accent pe pornirea schimbării de la

propria persoană, pe explorarea viziunii tinerilor asupra a cine sunt ei, ce este important pentru ei, cum se pot dezvolta în direcţia dorită, iar apoi accentul se mută spre contribuţiile și influenţele pozitive pe care tinerii le pot aduce în grupul din care fac parte, în comunitatea lor.

� ”De jos în sus” – metodologia stimulează implicarea tinerilor, lucrând în echipă și fiind conectaţi la o reţea de tineri preocupaţi de aceleași probleme. Tinerii au astfel un rol activ și central în producerea schimbării în spiritul valorilor umanitare.

� De la egal-la-egal.

7

Pentru a crea spiritul acestei abordări, activităţile din cadrul programului educaţional „tinerii – actori ai schimbării” au fost construite cu intenţia de a:

� Încuraja elevii să se exprime, să-şi verbalizeze opiniile într-un dialog deschis și constructiv;

� Stimula gândirea „din papucii celorlalţi” – empatizare, conştientizarea diferenţelor, a diferitelor realităţi;

� Stimula curiozitatea şi dorinţa de a cunoaşte mai mult despre aspectele discutate (să cerceteze individual sau în echipe);

� Încuraja gândirea critică a elevilor;

� Creşte stima de sine, încrederea în forţele proprii și dorinţa de a căuta modul în care fiecare dintre tineri contribuie pozitiv în comunitate;

� Asista reflecţia asupra diverselor comportamente şi asupra schimbărilor necesare în spiritul valorilor umanitare;

� Încuraja orientarea spre soluţii și acţiune concretă a tinerilor. 1.3. Linii directoare pentru activitatea echipei de animatori în filiale Filialele de Cruce Roșie implicate vor încheia parteneriate cu Inspectoratul Judeţean sau de sector pentru implementarea proiectului în unităţile de învaţământ. În cadrul fiecărei filiale va exista un coordonator de proiect și o echipă de minim 6 voluntari animatori special pregătiţi pentru implementarea proiectului. Fiecare unitate de învăţământ va planifica, împreună cu coordonatorul filialei, sesiunile și va desemna un profesor pentru a facilita organizarea proiectului în școala respectivă. Implementarea sesiunilor în școli se va face în două etape: martie- iunie 2012 și septembrie- decembrie 2012. Fiecare filială de Cruce Roșie parteneră va atinge un target de până la 800 de elevi până la finalizarea proiectului în decembrie 2012. Coordonatorul de proiect din filială:

- va coordona voluntarii activi în proiect; - va comunica aspectele organizatorice ale întâlnirilor de formare și informare - va pune la dispoziţie suportul de curs, toate materialele didactice şi birotica necesară

pentru animatori - va asigura toată aparatura necesară (videoproiector, laptop, boxe de laptop, prelungitor

etc.) - va asigura promovarea proiectului către publicul ţintă - va stabili și menţine legătura echipelor de voluntari cu un reprezentant al fiecarei unităţi de

invăţământ în care se implementează proiectul; - va programa, monitoriza și indeplini toate sarcinile conform cu planificarea proiectului; - va centraliza datele referitoare la desfășurarea acţiunilor în proiect și le va comunica

Managerului de proiect; - va intocmi și trimite rapoarte narative către Managerul de proiect in formatele date:

8

o pe fiecare școala la finalizarea activităţilor din proiect o raport narativ intermediar - iunie 2012 o raport narativ final – decembrie 2012

Voluntarii Crucii Roșii / Animatorii:

- vor participa la formarea iniţială și continuă organizată în filială - vor îndeplini sarcinile primite de la coordonatorul de proiect din filială - vor susţine sesiunile în școli conform planificării făcute de comun acord cu fiecare școală. - vor asigura promovarea proiectului către publicul ţintă - vor ţine legătura cu profesorul coordonator din fiecare școală - vor susţine elevii în implementarea iniţiativelor umanitare ale acestora - vor semnala orice problemă coordonatorului de proiect din filiala de CR - vor întocmi rapoarte pentru fiecare școala după finalizarea sesiunilor și le vor preda

coordonatorului de filială.

Recomandări cu caracter general pentru activitatea echipei de animatori:

- Respectarea termenelor limită ☺ şi a angajamentelor asumate ☺ - Lucru în echipă şi distribuţia echilibrată a sarcinilor, stabilirea de comun acord a distribuţiei

sarcinilor - Verificarea aspectelor organizatorice - obţinerea de informaţii despre locaţie, sala de curs,

căi de acces, pregătirea tuturor materialelor necesare. Linii directoare pentru gestionarea elementelor logistice (materiale):

- Materiale - suportul de curs, toate materialelor didactice şi birotica necesară pentru animatori vor fi puse la dispoziţie de către echipa proiectului. Responsabilităţile animatorilor ţin de:

- Cunoaşterea necesarului de materiale şi birotică pentru fiecare sesiune şi verificat că sunt pregătite în timp util

- Preluarea materialelor şi biroticii din timp pentru fiecare sesiune, folosirea corespunzătoare şi responsabilă a acestora

- Returnarea materialelor şi biroticii la finalul fiecărei sesiuni. Profesorii voluntari:

- se vor ocupa de organizarea sesiunilor conform planificării și vor asigura spaţiile necesare desfășurării acestora

- vor asista la sesiunile ţinute de voluntarii Crucii Roșii.

9

Secţiunea 2 - Informaţii despre structura programului „tinerii – actori ai schimbării” Programul educaţional include 4 module (50 minute fiecare) și 2 sesiuni practice pe școală la care participă toate clasele care au finalizat seria de 4 module.

Sesiunile practice:

� „Tinerii se exprimă” Partea practică constă în utilizarea informaţiilor și cunoștinţelor dobândite în cadrul celor 4 module pentru a concepe și implementa platforme social-artistice (platforme creative de mobilizare socială), astfel încât să transmită mesajul lor și altor tineri sau comunităţii în general. Elevii, pe echipe și cu asistenţa voluntarilor CRR, își aleg o anumită temă din subiectele abordate în cele 4 module și o formă de exprimare a mesajului lor orientat de principiile acţiunii umanitare: teatru, dans, muzică, arte vizuale (fotografii/film/desen) sau sport.

� „Tinerii acţionează” Programul încurajează, între sesiuni, comunicarea elevilor cu voluntarii CRR prin transmiterea de informaţii în domeniu, materiale-resursă sau vizite la sediul CRR. Totodată, voluntarii CRR susţin elevii care doresc să transforme conceptele umanitare în proiecte în beneficiul comunitaţii: tinerii și voluntarii CRR lucrează pe subiectele alese, se concep și idei de activităţi sau proiecte cu impact în comunitate.

10

11

2.1. Programul educaţional diseminat în şcoli (către elevii de gimnaziu)

Modulul 1. Eu şi lumea mea, eu în lumea ta

Timp alocat: 50 minute

Modulul pune accent pe:

- Conturarea / explorarea viziunii elevilor asupra a cine sunt ei, a identităţii lor şi stimularea dorinţei de a împărtăşi ideile, convingerile lor

- Conştientizarea faptului că există realităţi diferite de „lumea lor”, că există diferenţe interesante între membrii grupului

- Conştientizarea modului în care cunoştinţele, abilităţile lor influenţează pozitiv grupul din care fac parte, cunoaşterea modului în care ei contribuie la “comunitatea” lor

Modulul 2. Diversitatea face diferenţa

Timp alocat: 50 minute

Modulul pune accent pe:

� Valorizarea şi respectarea diferenţelor/diversităţii – nu ca pe ceva ce este tolerat, ci ca pe ceva ce îmbogăţeşte realmente viaţa noastră, comunitatea în care trăim

� Valorizarea diferenţelor de opinie prin dialog şi conversaţii de substanţă, ce încurajează gândirea critică DAR respectă opiniile/perspectivele diferite exprimate – învăţăm unii de la alţii prin acest dialog deschis, ne cunoaştem mai bine şi pe viitor lucrăm mai bine împreună -generăm idei/soluţii mai bune.

Modulul 3. Tineri 3C = Conştienţi + Curajoşi + Conectaţi

Timp alocat: 50 minute

Modulul pune accent pe:

� Înţelegerea importanţei conectării la problemele/provocările comunităţii locale și globale (comunitatea poate fi definită geografic sau din punct de vedere a intereselor comune/grijilor comune/nevoilor comune) și la rolul lor ca PARTE A SOLUŢIEI

� Formularea şi exprimarea opiniilor pe tema demnitate umană/umanitate, solidaritate. Înţelegerea rolului demersului umanitar.

� Încurajarea spiritului civic, implicării bazate pe principii/valori umanitare, asumării active a rolului lor ca partea a soluţiei (responsabilizare!)

Modulul 4. Acţiune! - Facem mai mult, facem mai bine, ajungem mai departe

Timp alocat: 50 minute

Modulul pune accent pe:

� Implicarea tinerilor, producerea schimbării în spiritul valorilor umanitare, într-un mod organizat, planificat, lucrând în echipă și fiind conectaţi la o reţea de tineri preocupaţi de aceleași probleme

� Comportamente, pe care elevii le au / le pot avea zi de zi – în spiritul valorilor umanitare (umanitate – solidaritate – respect)

� Motivarea lor să se implice mai departe în programul „tinerii – actori ai schimbării”, prin participarea la cele două sesiuni speciale - „Tinerii se exprimă” și „Tinerii acţionează”.

12

Modulul 1. Eu şi lumea mea, eu în lumea ta Timp alocat: 50 minute Modulul pune accent pe:

- Conturarea / explorarea viziunii elevilor asupra a cine sunt ei, a identităţii lor şi stimularea dorinţei de a împărtăşi ideile, convingerile lor

- Conştientizarea faptului că există realităţi diferite de „lumea lor”, că există diferenţe interesante între membrii grupului

- Conştientizarea modului în care cunoştinţele, abilităţile lor influenţează pozitiv grupul din care fac parte, cunoaşterea modului în care ei contribuie la “comunitatea” lor

- Creşterea stimei de sine, a încrederii în forţele proprii prin oferirea şi primirea de aprecieri pozitive între membrii grupului.

Materialele didactice utilizate:

- Caietul de notiţe al elevului; - Foaie A3 (eventual plastifiată sau ½ coală de flipchart desenată) cu silueta şi inima pentru

“Ace(a)sta sunt eu” pe o parte - Foaie A3 (sau ½ coală de flipchart) cu contur “Thumbs-up”; - Foi A4 albe – 1/elev; - Foi patrate colorate (gen post-it, dar fără partea adezivă) – 1/elev; - Tub lipici – 2buc; - Markere, scotch, 2-3 coli de flipchart.

Structura modulului: Timp Activitate Obiectiv vizat Materiale necesare 5’ Introducerea programului – de ce

suntem aici, ce vom face împreună, cum vom derula activităţile, care este subiectul primului modul etc.

Conectarea la subiect, stimularea curiozităţii Stabilirea atmosferei de educaţie nonformală

Caietul de notiţe al elevului

35’ Exerciţiul “Ace(a)sta sunt eu”

Conturarea / explorarea viziunii elevilor asupra a cine sunt ei, a identităţii lor şi stimularea dorinţei de a împărtăşi cu colegii Conştientizarea faptului că există există diferenţe interesante între membrii grupului Conştientizarea modului în care cunoştinţele, abilităţile lor influenţează pozitiv grupul din care fac parte, cunoaşterea modului în care ei contribuie la “comunitatea” lor

- Foaie A3 plastifiată(sau coala de flipchart desenată)

- Foi A4 albe – 1/elev;

10’ Încheierea modulului: - Fiecare elev/ă primeşte o

foaie colorată pe care trebuie să-şi facă conturul unui “Thumbs-Up” pe care să treacă, considerând şi ce au menţionat colegii despre ei, un punct forte de care este mândru/ă şi care consideră că

Creşterea stimei de sine, a încrederii în forţele proprii

- Foi patrate colorate (gen post-it, dar fără partea adezivă) – 1/elev;

- Tub lipici – 2buc; - Markere, scotch;

13

Timp Activitate Obiectiv vizat Materiale necesare este o resursă pentru programul „tinerii – actori ai schimbării” şi pentru mica lor comunitate/clasă

- Fiecare vine şi

lipseşte foaia colorată Thumbs-up pe foile de flipchart => se formează colajul şi animatorii îi invită să parcurgă în pauză şi să păstreze & să completeze colajul pe toată perioada programului, pe măsură ce își dezvoltă și alte puncte forte.

- 2-3 coli de flipchart unite

Descrierea aplicaţiei “Ace(a)sta sunt eu”: Timp alocat: 35 minute.

Repere pentru desfăşurarea aplicaţiei practice:

Introducerea şi desfăşurarea aplicaţiei (20 minute): - Se expune foaia plastifiată (sau coala de flipchart desenată) şi se lansează prima sarcină –

individuală – fiecare elev/ă să se deseneze rapid pe o foaie de hârtie (doar un contur & inimă & numele într-un colţ) şi apoi să includă, în interiorul conturului schiţat, aspectele importante pentru/despre ei - mai aproape de inimă cele foarte importante, iar spre linia conturului cele nu atât de importante. Animatorul îi încurajează să se gândească la aspect ce ţin de: persoane dragi, pasiuni, hobby-uri/activităţi îndrăgite, locuri dragi lor, lucruri importante (cărţi, jocuri/jucării etc.), vise, crezuri/convingeri (gen un motto, o expresie favorite, un slogan în care cred cu tărie) etc..

- Se împart foile A4 şi se “porneşte cronometrul” – 5-6 minute de lucru individual. Animatorii se asigură că fiecare elev are liniştea şi confortul necesar realizării siluetei şi că se concentrează asupra sarcinii.

- La expirarea timpului, elevii sunt invitaţi să se grupeze câte 4, aşa cum stau în bănci şi se lansează sarcina de grup: pasează foaia cu desenul lor către dreapta şi o primesc pe cea a unui alt coleg din grup – se gândesc rapid la un punct forte al colegului al cărui desen îl au în faţă, la contribuţia pozitivă pe care ace(a)sta o are/a avut-o în clasă/în echipă - apoi fac un contur exterior conturului iniţial şi trec cuvintele cheie care exprimă gândul lor. Foile se pasează către dreapta şi se repetă completarea desenului, până fiecare îşi primeşte înapoi propria foaie.

- Se “porneşte cronometrul” – 8 minute de lucru în grupe. Animatorii trec pe la fiecare grup, se facilitează lucrul unde este cazul, se menţine un climat serios şi pozitiv.

- Când toate grupele au terminat rotaţia, animatorii invită elevii să parcurgă ideile colegilor și să le mulţumească pentru gânduri printr-o strangere de mână sau o îmbrăţişare sau alt mod apreciativ.

- Apoi, animatorii invită elevii să revină în grupul mare şi să discute despre exerciţiul/jocul desfăşurat.

Discuţia de conluzionare (15 minute) – se adresează întrebări despre:

1. Analiza şi înţelegerea experienţei – posibile întrebări: - Cum s-au simţit? Ce le-a plăcut cel mai mult? De ce? - Care sunt cele mai importante aspecte pentru/despre ei? Cum s-au simţit împărtăşind ce au

scris pe foaie cu alţi colegi? - Ce părere au despre aspectele menţionate de către colegi? Ce anume le-a trezit curiozitatea? - Cum a fost să găsească aprecieri pozitive despre colegi? Cum a fost să primească aprecieri de

la colegi? Ce i-a surprins plăcut?

14

2. Conectarea la viaţa lor de zi-cu-zi şi intenţii viitoare / aplicarea celor înţelese/învăţate în modul

– posibile întrebări: - La ce v-a dus cu gândul acest joc? Cu ce se aseamană din viaţa voastră? - Cât de des / când vorbiţi despre lucrurile cu adevărat importante pentru voi? - Cât de des / când vă întrebaţi colegii despre ce e cu adevărat important pentru ei? - Cât de des / când emiteţi gânduri pozitive despre cei din jur? Cât de des / când le mulţumiţi

pentru modul în care vă sprijină, vă fac viaţa mai frumoasă şi mai plăcută? - Cum putem ajuta persoanele care nu au o părere bună despre sine? Ce putem spune, ce

putem face ca să le încurajăm? - Cum am vrea noi să fim încurajaţi când nu suntem mulţumiţi de noi înşine?

Repere pentru mesajele-cheie ale exerciţiului:

- Identitatea noastră – modul în care ne vedem şi ne auto-definim – nu este fix, poate evolua, este sub controlul nostru, schimbarea începe cu noi / din noi!

- Ca şi actori ai schimbării, conştientizăm ce ne face unici, apreciem diversitatea din jurul nostru, comunicăm despre noi şi suntem interesaţi despre ceilalţi şi ce îi face pe ei unici.

- Ca şi actori ai schimbării, conştientizăm contribuţiile noastre şi ale celor din jur, ne recunoaştem potenţialul şi vedem potenţialul celor din jurul nostru, îi apreciem și îi încurajăm pe cei din jur.

- Ca şi actori ai schimbării, conştientizăm impactul aprecierilor pozitive în interacţiunile cu ceilalţi, în comunicarea armonioasă din grup / din mica noastră comunitate.

15

Modulul 2. Diversitatea face diferenţa

Timp alocat: 50 minute

Modulul pune accent pe: - Valorizarea şi respectarea diferenţelor/diversităţii – nu ca pe ceva ce este tolerat, ci ca pe ceva ce

îmbogăţeşte realmente viaţa noastră, comunitatea în care trăim. - Valorizarea diferenţelor de opinie prin dialog şi conversaţii de substanţă, ce încurajează gândirea

critică DAR respectă opiniile/perspectivele diferite exprimate – învăţăm unii de la alţii prin acest dialog deschis, ne cunoaştem mai bine şi pe viitor lucrăm mai bine împreună - generăm idei/soluţii mai bune.

Materialele didactice utilizate:

- Caietul de notiţe al elevului; - Foaie A4 (eventual plastifiată) cu povestea “Elefantul din satul cu oameni orbi”; - Foi A4 (eventual plastifiate) cu poze inedite – interpretabile (4-5 poze); - Foi A4 (eventual plastifiate) cu întrebările pentru lucrul individual şi de grup; - Markere, scotch, 2-3 coli de flipchart.

Structura modulului:

Timp Activitate Obiectiv vizat Materiale necesare 10’ Introducere în subiectul

modulului doi - început cu povestea “Orbii și elefantul”

Invitaţi elevii să reflecteze asupra poveștii și a celor învăţate în primul modul, ce le transmite povestea?

Reconectare la subiect, recapitularea modulului anterior

Foaie A4 (eventual plastifiată) cu povestea “Elefantul din satul cu oameni orbi”

35’ Exerciţiul “Tu ce vezi?”

Recunoaşterea şi valorizarea faptului că există diferenţe de percepţie/perspective diferite şi că aceeaşi realitate poate fi interpretată în mai multe feluri – astfel, este important să ne asigurăm că înţelegem şi respectăm modul celuilalt de a interpreta / de a percepe Valorizarea diferenţelor de opinie prin dialog şi conversaţii de substanţă

� Foi A4 (eventual plastifiate) cu 4-5 poze inedite – interpretabile

� Foi A4 (eventual plastifiate) cu întrebările pentru lucrul individual şi de grup

5’ Încheierea modulului

Povestea “Orbii și elefantul” Odată ca niciodată, trăiau într-un sat 6 orbi. Într-o dimineaţă au auzit vestea că a ajuns un elefant la ei în sat. Cum nu știau ce este un elefant au decis sa meargă și ei să atingă/cunoască elefantul. Mergând după zgomotul făcut de săteni au ajuns la elefant, toţi 6 au atins elefantul și au exclamat pe rând: ”Hei, elefantul este un stâlp.” a exclamat cel care atingea piciorul elefantului. ”Oh, nu! Este un fel de fânie.” a spus cel care prinsese coada elefantului. ”Nici vorbă, este o ramură mai groasă de copac.” a concluzionat cel care atingea trompa elefantului. ”Sunt sigur că este un zid!” a exclamat cel care pipăia burta elefantului. ”Nu, elefantul este o bară solidă!” a spus cel care se ţinea de un colţ al elefantului. ”Habar nu aveţi ce vorbiţi, elefantul este exact ca o paletă de făcut vânt.” s-a răstit cel care atingea urechea elfantului.

16

Orbii au pornit o ceartă teribilă, fiecare argumentându-și opiniile cu încăpăţânare, rănindu-se unii pe alţii cu vorbe tăioase, strigând cât îi ţinea gura: “Elefantul e așa cum zic eu, nu e așa cum zici tu!”, ”Ba nu e așa cum zici tu, e așa cum zic eu!“ Foarte atașaţi de propriile lor pareri, orbii s-au luat la bătaie, ţipând și lovindu-se unii pe alţii. Descrierea aplicaţiei “Tu ce vezi?”: Timp alocat: 35 minute. Repere pentru desfăşurarea aplicaţiei practice: Introducerea şi desfăşurarea aplicaţiei (20-25 minute):

- Se formează grupuri de câte 4-5 elevi. După ce s-au grupat şi s-au liniştit, se lanseză sarcina, explicându-se că nu există răspuns corect sau greşit, ci miza este aflarea perspecivelor lor. Animatorul anunţă că le va arăta o poză şi în primă fază vor răspunde individual, în scris, la câteva întrebări – rapid, primele gânduri/idei care le vin în minte:

o Tu ce vezi? (observaţii, fapte) o Tu ce crezi, ce înţelegi din ceea ce vezi? (interpretare) o Tu ce simţi despre ceea ce vezi? (emoţii)

- Se împart pozele şi se “porneşte cronometrul” – 5-6 minute de lucru individual. Animatorii se asigură că fiecare elev are liniştea şi confortul necesar realizării sarcinii.

- La expirarea timpului, elevii sunt invitaţi să discute cu colegii şi să afle ce au notat şi perspectivele acestora asupra pozei.

- Se “porneşte cronometrul” – 8-10 minute de discuţie. Animatorii trec pe la fiecare grup, se facilitează unde este cazul, se menţine un climat serios şi respectuos privind opiniile tuturor, se reaminteşte dacă este necesar că nu există un răspuns correct sau greşit, miza este discuţia cu colegii pentru a împărtăşi perspective diverse.

- La expirarea timpului, elevii sunt invitaţi să revină în grupul mare. - Se expun la vedere pozele, pe rând, iar fiecare grup împărtăşeşte câteva dintre interpretarile

membrilor grupului (cele diferite între ele!). Se impune un ritm alert, se iau maxim 2-3 idei/grup în aprox. 2 minute/grup, pentru a nu depăşi 8-10 minute în total. Animatorii încurajează elevii să se bucure de fiecare idee, să celebreze fiecare nouă interpretare printr-un gest de apreciere (nu deranjant de zgomotos!).

Discuţia de conluzionare (10-15 minute) – se adresează întrebări despre: 1. Analiza şi înţelegerea experienţei – posibile întrebări:

- Cum s-au simţit? Ce le-a plăcut cel mai mult? De ce? - Cum a decurs discuţia în grup? Ce le-a plăcut? - Care au fost diferenţele între interpretări/perspective? Cum îşi explică aceste diferenţe? - Care au fost diferenţele dintre interpretările raţionale (gânduri) şi cele emoţionale

(sentimente, emoţii)? - Cum s-au legat/compeletat perspectivele?

2. Conectarea la viaţa lor de zi-cu-zi şi intenţii viitoare / aplicarea celor înţelese/învăţate în modul – posibile întrebări: - La ce v-a dus cu gândul acest joc? Cu ce se aseamană din viaţa voastră? - La ce vă ajută diversitatea de perspective/opinii? Cum faceţi să aflaţi perspectivele celorlalţi? - Cât de des / când / cum apreciaţi diversitatea de opinii? - Cât de des / când vă întrebaţi colegii despre motivele care duc la interpretările lor? De ce

este important să facem acest pas? Cum putem să facem acest lucru? Repere pentru mesajele-cheie ale exerciţiului:

- Diversitatea face diferenţa! Ea ne deschide ochii, fără ea am rămâne niște orbi care strigă tare/degeaba (legătura cu povestea de început)

- Ca şi actori ai schimbării, apreciem diversitatea de opinii, învăţăm din aceste opinii diferite pentru că ne îmbogăţesc - ne oferă perspective/idei noi și valoroase, pe care poate nu le-am avea dacă nu am discuta cu cei din jurul nostru și nu i-am asculta atent

- Ca și actori ai schimbării, analizăm ceea ce vedem, gândim critic – analizăm atât raţional cât și emoţional, precum și de ce avem aceste interpretări (cu ce se leagă din identitatea noastră)

- Ca şi actori ai schimbării, credem în dialog şi în conversaţii de substanţă, ce respectă opiniile/perspectivele partenerilor de dialog – învăţăm unii de la alţii prin acest dialog deschis, ne cunoaştem mai bine şi pe viitor lucrăm mai bine împreună - generăm idei/soluţii mai bune pentru comunitatea noastră (foarte diversă și ea!).

17

Modulul 3. Tineri 3C = Conştienţi + Curajoşi + Conectaţi Timp alocat: 50 minute Modulul pune accent pe:

- Înţelegerea importanţei conectării la problemele/provocările comunităţii locale și globale (comunitatea poate fi definită geografic sau din punct de vedere a intereselor comune/grijilor comune/nevoilor comune) și la rolul lor ca PARTE A SOLUŢIEI

- Formularea şi exprimarea opiniilor pe tema demnitate umană/umanitate, solidaritate. Înţelegerea rolului demersului umanitar.

- Încurajarea spiritului civic, implicării bazate pe principii/valori umanitare, asumării active a rolului lor ca partea a soluţiei (responsabilizare!)

Materialele didactice utilizate:

- Caietul de notiţe al elevului; - Flipchart cu desenul Planetei 3C; - Foi A4 (eventual plastifiate) cu poze inedite + testimoniale/povești de viaţă + sarcina/indicaţii

pentru lucrul în grup; - Lista de “Descoperiri”; - Markere, scotch, 2-3 coli de flipchart, post-its de două culori.

Structura modulului:

Timp Activitate Obiectiv vizat Materiale necesare 5’ Introducere în modul

Povestea planetei 3C – ce avem pe planetă: se menţionează atât aspecte pozitive cât şi negative ale lumii noastre (iubire, război, acceptare, sărăcie, tineri, discriminare, organizaţii umanitare, poveşti de viaţă)

Reconectare la subiect Flipchart cu desen planeta 3C şi post-its cu aspectele pozitive şi negative (pe culori diferite)

40’ Exerciţiul “Reporterul și actorul”

Conectare la problemele/provocările comunităţii locale și globale și la rolul lor ca parte a soluţiei

Foi A4 (eventual plastifiate) cu poze inedite + testimoniale + sarcina/indicaţii pentru lucrul în grup Caietul de notiţe al elevului

5’ Încheierea modulului: Revenirea la povestea Planetei 3C – invitarea grupului să noteze pe post-its ce doresc să existe pe Planeta 3C şi să le lipească pe foaia de flipchart pregătită iniţial – ca să încape toate, ar trebui să acopere sau să îndepărteze aspectele negative! Se citesc (o parte) şi se încheie pe ideea ca aceste aspecte pozitive să

Post-its

18

Timp Activitate Obiectiv vizat Materiale necesare crească şi să se extindă o dată cu ei, cu acţiunile lor.

1’ Încheierea modulului: Lansarea „provocării”: individual, sau în perechi să investigheze mai mult din lista de “Descoperiri” - legate de acţiunile organizaţiilor umanitare

Stimularea curiozităţii şi a dorinţei de a cunoaşte mai mult despre aspectele discutate (să cerceteze individual, să se informeze între module)

Lista de “Descoperiri”

Descrierea aplicaţiei “Reporterul și actorul”: Timp alocat: 45 minute.

Repere pentru desfăşurarea aplicaţiei practice:

Introducerea şi desfăşurarea aplicaţiei (25 minute): - Se formează 4 grupuri de elevi. După ce s-au grupat şi s-au liniştit, se lanseză sarcina, separat,

pentru fiecare grup (fiecare animator preia două grupuri): o Sarcina pentru “Reporteri”: de realizat o știre radio de maxim 2 minute pornind de la

realitatea descrisă în testimonial/povestea de viaţă și în pozele primite. Știrea trebuie să indice problemele ilustrate și posibilele soluţii.

o Sarcina pentru “Actori”: de realizat o mini-scenetă de maxim 3 minute pornind de la realitatea descrisă în testimonial/povestea de viaţă și în pozele primite. Mini-sceneta trebuie să reprezinte problemele ilustrate în materiale și posibilele soluţii.

- Se împart materialele didactice şi se “porneşte cronometrul” – 1 oră 3C-iană = 20 minute pîmânteşti de lucru în grup. Fiecare animator rămâne în preajma celor două grupe alocate, se facilitează unde este cazul, se menţine un climat lucrativ. Animatorii se asigură că fiecare grup are toate resursele necesare și îi sprijină pe cât posibil cu noi resurse necesare, în funcţie de ideile generate.

Finalizarea aplicaţiei (10 minute): - La expirarea timpului, elevii sunt invitaţi să revină în grupul mare și să prezinte rezultatele

muncii lor (Reporterii – 2min/grup, Actorii – 4min/grup). Se impune un ritm alert, pentru a nu depăşi 10 minute în total. Animatorii încurajează elevii să se suţină reciproc prin aplauze.

Discuţia de conluzionare (10 minute) – se întreabă/punctează cele mai relevante aspecte din următoarele posibile:

- Cum s-au simţit? Ce le-a plăcut cel mai mult? Ce a fost dificil și cum au soluţionat? - Ce au aflat nou despre situaţia altor copii din lume? Ce înseamnă pentru ei “copii în situaţie

de risc” (sau copii din categorii defavorizate / cu șanse reduse)? Cunoșteau acest(e) concept(e) înainte? Unde au mai auzit aceste formulări? Despre ce risc este vorba? Despre ce fel de șanse este vorba?

- Cunosc/au interacţionat cu copii în situaţii similare? Cu ce provocări se confruntă aceștia? - Ce înseamnă pentru ei “demnitate umană”? Ce înseamnă pentru ei “umanitate”? Dar

“solidaritate”? - Ce pot face ei, ca și grup, pentru a fi solidari / a veni în sprijinul/ajutorul copiilor în situaţie

de risc? Repere pentru mesajele-cheie ale exerciţiului:

- Ca și actori ai schimbării, este necesară conștientizarea / conectarea la informaţii și probleme dincole de “ lumea lor” – conectarea la realitatea comunităţii locale și globale (comunitatea poate fi definită geografic sau din punct de vedere a intereselor comune/grijilor comune/nevoilor comune)

- Ca și actori ai schimbării, au un rol ca PARTE A SOLUŢIEI la problemele pe care le sesizează și pe care le pot aborda.

- Ca și actori ai schimbării, acţionează în spiritul unor valori/idealuri/principii aparte. Umanitate, solidaritate = valori universale:

19

o Tot timpul, peste tot în lume, sunt persoane care au nevoie de a-și păstra/a le fi protejată demnitatea umană.

o Tot timpul, peste tot în lume, sunt persoane care au nevoie de sprijin de la semenii lor. o Impulsul de a ajuta, de a face ceva = umanitate, solidaritate. Aceleaşi gânduri şi

sentimente unesc oamenii în activitatea organizaţilor umanitare, prezente și active peste tot în lume.

Modulul 4. Acţiune! - Facem mai mult, facem mai bine, ajungem mai departe Timp alocat: 50 minute Modulul pune accent pe:

- Implicarea tinerilor, producerea schimbării în spiritul valorilor umanitare, într-un mod organizat, planificat, lucrând în echipă și fiind conectaţi la o reţea de tineri preocupaţi de aceleași probleme

- Comportamente, pe care elevii le au / le pot avea zi de zi – în spiritul valorilor umanitare (umanitate – solidaritate – respect)

- Motivarea lor să se implice mai departe în programul „tinerii – actori ai schimbării”, prin participarea la cele două sesiuni speciale - „Tinerii se exprimă” și „Tinerii acţionează”.

Materialele didactice utilizate:

- Caietul de notiţe al elevului - Foi A4 colorate - Post-its colorate & diverse forme/mărimi - Un tub de lipici (pentru fixarea mai bună a post-its) - Markere, scotch, 2-3 coli de flipchart; - Flipchart pregătit cu copăcel - Aparat foto/telefon cu cameră foto - Mini-formular de evaluare

- “Invitaţii” la evenimentele speciale „Tinerii se exprimă” și „Tinerii acţionează. Structura modulului:

Timp Activitate Obiectiv vizat Materiale necesare 5’ Introducerea modulului

Recapitularea/revederea valorilor umanitare, explorat descoperirile făcute

Fixarea noţiunii de valori umanitare

- Caietul de notiţe al elevului

25’ Exerciţiul „Acţiune!”

Stimularea implicării, mobilizare la a avea o contribuţie / a fi utili, într-o acţiune „care aduce schimbarea”, oricât de mică

- Caietul de notiţe al elevului

- Foi A4 colorate

10’ Facem mai mult, facem mai bine, ajungem mai departe

- Colectat idei de la ei despre viitoarele lor acţiuni care pot aduce schimbarea: post-its pe un copăcel sau pe o foaie de flipchart

- Invitarea elevilor să verbalizeze câteva idei de acţiuni și să motiveze necesitatea lor

Dezbaterea comportamentelor, pe care elevii le au / le pot avea zi de zi – în spiritul valorilor umanitare

- Flipchart cu copăcel

- Post-its colorate & diverse forme/mărimi

- Tub de lipici (pentru fixarea mai bună a post-its)

10’ Încheierea celor 4 module: - Colectat impresii (5 min)

- Mini-formular de evaluare

20

- Discurs de încheiere și lansarea invitaţiei de implicare la cele două sesiuni speciale - „Tinerii se exprimă” și „Tinerii acţionează” – se distibuie invitaţiile (2-3 min)

- O ultimă rundă de aplauze speciale - La final, dacă se doreşte, elevii fac

o poză de grup cu copăcelul, animatorii și profesorul voluntar.

- “Invitaţii” cu precizarea coordonatelor de timp & loc pentru sesiunile speciale

- Aparat foto/telefon cu cameră foto

Descrierea aplicaţiei “Acţiune!”: Timp alocat: 25 minute.

Repere pentru desfăşurarea aplicaţiei practice:

Introducerea şi desfăşurarea aplicaţiei (15 minute): - Se introduc cele 15 minute magice – 15 minute în care vor transforma/schimba

comunitatea/lumea - Sarcina este ca timp de 15 minute să fie utili – lor sau comunităţii lor (eventual se fac din start 2

grupe SAU li se lasă alegerea individuală). - Se pornește cronometrul. În limita disponibilităţii profesorului voluntar, se permite accesul

silenţios pe culoarele școlii/în curte etc. - La expirarea timpului, elevii sunt invitaţi să revină în grupul mare, li se împart foile A4 și trebuie

să treacă pe foaie care este Magia lor – formularea va începe cu Eu am fost util ...(numele persoanei/comunităţii) la / cu ...(ce au făcut/schimbarea produsă în cele 15 minute magice)

- Fiecare elev prezintă /expune rezultatul – Magia lor (foile A4)

Discuţia de conluzionare (10 minute) – se întreabă/punctează cele mai relevante aspecte din următoarele posibile:

- Cum s-au simţit? Ce le-a plăcut cel mai mult? Ce a fost dificil și cum au soluţionat? - Pe baza căror criterii au ales ce să facă în cele 15 minute? Cum au ales ce să transforme? - Ce au aflat nou despre puterea celor 15 minute magice? Sunt la îndemâna oricui? De ce nu se

practică mai mult? Cum le pot ei practica mai des? - Ce au folosit din modulele anterioare în Magia lor?

Felicitări de final din partea animatorilor – pentru că au fost VOLUNTARI! Și se explică termenul (se trec 2-3 cuvinte cheie pe flipchartul cu copacelul ce va fi folosit la momentul urmator.)

Repere pentru mesajele-cheie ale exerciţiului: - Ca și actori ai schimbării, este necesară acţiunea imediată, oricare 15 minute pot fi magice, ei

pot transforma lumea/comunitatea lor! - Aceste comportamente sunt la îndemâna oricui, zi-de-zi. Putem face lumea mai bună / viaţa

noastră mai frumoasă exersând zilnic umanitate-solidaritate-respect-voluntariat!

21

2.2. Programul educaţional diseminat în licee

Modulul 1. Eu şi bagajul meu

Timp alocat: 50 minute

Modulul pune accent pe:

- Conturarea / explorarea viziunii elevilor asupra a cine sunt ei, a identităţii lor şi stimularea dorinţei de a împărtăşi ideile, convingerile lor

- Conştientizarea faptului că există realităţi diferite de „lumea lor”, că există diferenţe interesante între membrii grupului

- Conştientizarea modului în care cunoştinţele, abilităţile lor influenţează pozitiv grupul din care fac parte, cunoaşterea modului în care ei contribuie la “comunitatea” lor.

Modulul 2. Diversitatea face diferenţa

Timp alocat: 50 minute

Modulul pune accent pe:

- Valorizarea şi respectarea diferenţelor/diversităţii – nu ca pe ceva ce este tolerat, ci ca pe ceva ce îmbogăţeşte realmente viaţa noastră, comunitatea în care trăim

- Valorizarea diferenţelor de opinie prin dialog şi conversaţii de substanţă, ce încurajează ascultarea activă, gândirea critică ŞI respectă opiniile/perspectivele diferite exprimate – învăţăm unii de la alţii prin ascultare activă, prin dialog deschis, ne cunoaştem mai bine şi pe viitor lucrăm mai bine împreună - generăm idei/soluţii mai bune.

Modulul 3. Tineri 3C = Conştienţi + Curajoşi + Conectaţi

Timp alocat: 50 minute

Modulul pune accent pe:

- Înţelegerea importanţei conectării la problemele/provocările comunităţii locale și globale (comunitatea poate fi definită geografic sau din punct de vedere a intereselor comune/grijilor comune/nevoilor comune) și la rolul lor ca PARTE A SOLUŢIEI

- Formularea şi exprimarea opiniilor pe tema demnitate umană/umanitate, solidaritate. Înţelegerea rolului demersului umanitar.

- Încurajarea spiritului civic, implicării bazate pe principii/valori umanitare, asumării active a rolului lor ca partea a soluţiei (responsabilizare!)

Modulul 4. Acţiune! - Facem mai mult, facem mai bine, ajungem mai departe

Timp alocat: 50 minute

Modulul pune accent pe:

- Implicarea tinerilor, producerea schimbării în spiritul valorilor umanitare, într-un mod organizat, planificat, lucrând în echipă și fiind conectaţi la o reţea de tineri preocupaţi de aceleași probleme

- Comportamente, pe care elevii le au / le pot avea zi de zi – în spiritul valorilor umanitare (umanitate – solidaritate – respect)

- Motivarea lor să se implice mai departe în programul „tinerii – actori ai schimbării”, prin participarea la cele două sesiuni speciale pentru platforme social-artistice - „Tinerii se exprimă” și „Tinerii acţionează”.

22

Modulul 1. Eu şi bagajul meu Timp alocat: 50 minute Modulul pune accent pe:

- Conturarea / explorarea viziunii elevilor asupra a cine sunt ei, a identităţii lor şi stimularea dorinţei de a împărtăşi ideile, convingerile lor

- Conştientizarea faptului că există realităţi diferite de „lumea lor”, că există diferenţe interesante între membrii grupului

- Conştientizarea modului în care cunoştinţele, abilităţile lor influenţează pozitiv grupul din care fac parte, cunoaşterea modului în care ei contribuie la “comunitatea” lor - creşterea stimei de sine, a încrederii în forţele proprii prin oferirea şi primirea de aprecieri pozitive între membrii grupului.

Materialele didactice utilizate:

- Caietul de notiţe al elevului; - Foi A4 albe – 1/elev; - Foi A4 colorate – 1/elev - Tub lipici – 2buc; - Markere, scotch, 2-3 coli de flipchart.

Structura modulului:

Timp Activitate Obiectiv vizat Materiale necesare 5’ Introducerea programului – de ce

suntem aici, ce vom face împreună, cum vom derula activităţile, care este subiectul primului modul etc.

Conectarea la subiect, stimularea curiozităţii Stabilirea atmosferei de educaţie nonformală

Caietul de notiţe al elevului

10’ Exerciţiu „Ahoj!” *salut informal în lb. cehă

Conturarea / explorarea viziunii elevilor asupra a cine sunt ei, a identităţii lor şi stimularea dorinţei de a împărtăşi cu colegii

Foi A4 albe

30’ Exerciţiul “Bagajul meu – resursele mele”

Conturarea / explorarea viziunii elevilor asupra a cine sunt ei, a identităţii lor şi stimularea dorinţei de a împărtăşi cu colegii Conştientizarea faptului că există realităţi diferite de „lumea lor”, că există diferenţe interesante între membrii grupului

Foi A4 colorate

5’ Încheierea modulului

23

Descrierea aplicaţiei “Ahoj!” (salut informal în lb. cehă) Timp alocat: 10 minute.

Repere pentru desfăşurarea aplicaţiei practice:

- Se face conturul mâinii pe A4 şi pe fiecare deget se punctează rapid/primele idei, timp de 5 minute:

1. Degetul mare – o calitate care îi face tineri activi 2. Arătător – ce abilitate sau ce cunoștinţe doresc să-şi dezvolte ca să fie tineri şi mai activi 3. Mijlociu – un hobby/o pasiune/activitate dragă lor 4. Inelar – un vis/o dorinţă pentru 2012 5. Degetul mic – un gând pentru Crucea Roşie sau un gând la începutul programului „tinerii –

actori ai schimbării” - La expirarea timpului, animatorul îi invită să se grupeze câte 3 – discută /împărtaşesc ce vor ei

din desen - 5-6 minute. - La expirarea timpului, animatorul îi roagă să revină în grupul mare – împărtășesc în plen primul şi

ultimul deget – cine doreşte (2-3 persoane, primii doritori).

Descrierea aplicaţiei “Bagajul meu – resursele mele” Timp alocat: 30 minute.

Repere pentru desfăşurarea aplicaţiei practice:

Introducerea şi desfăşurarea aplicaţiei (20 minute): - Se introduce conceptul de „bagaj” – ceea ce ducem cu noi din experienţă, educaţie, cultură,

familie, anturaj şi ne influenţează modul în care privim viaţa/unele aspecte. Animatorul va oferi 1-2 exemple din experienţa proprie pentru a ilustra conceptul - le are deja pregătite în desen şi expune foaia. Exemplele alese este recomandat să fie serioase/mai de profunzime, pentru a da tonul potrivit discuţiei.

- Se explică că vor face acelaşi desen precum a arătat animatorul, incluzând exemple din viaţa lor pe care doresc să le împărtăşească şi care le vin spontan în minte. Se anunţă că desenele vor fi vizibile pentru colegi în timpul exerciţiului.

- Se împart foile A4 şi se “porneşte cronometrul” – 5-6 minute de lucru individual. Animatorii se asigură că fiecare elev are liniştea şi confortul necesare realizării „bagajului” şi că se concentrează asupra sarcinii.

- La expirarea timpului, elevii sunt invitaţi să se grupeze câte 2, eventual aşa cum stau în bănci şi se lansează sarcina de grup – să împărtăşească timp de 5 minute câteva dintre descoperirile făcute în „bagaj”.

- Se “porneşte cronometrul” – maxim 10 minute de lucru în grupe. Animatorii menţin un climat serios şi pozitiv.

- La expirarea timpului, animatorii invită elevii să revină în grupul mare şi să discute despre exerciţiul/jocul desfăşurat.

Discuţia de conluzionare (10 minute) – se adresează întrebări despre:

1. Analiza şi înţelegerea experienţei – posibile întrebări: - Cum s-au simţit? Cum a fost să „cotrobăie prin bagaj”? Ce le-a plăcut cel mai mult? De ce? - Ce au găsit în „bagaj”? Care sunt bornele importante pentru ei, în evoluţia lor? Sunt mai

degrabă aspecte pozitive sau negative? - Cum s-au simţit împărtăşind ce au scris pe foaie cu alţi colegi? - Ce părere au despre aspectele menţionate de către colegi? Ce anume le-a trezit curiozitatea?

2. Conectarea la viaţa lor de zi-cu-zi şi intenţii viitoare / aplicarea celor înţelese/învăţate în modul. Posibile întrebări: - La ce v-a dus cu gândul acest joc? Cu ce se aseamană din viaţa voastră? - Cât de des / când reflectaţi la resorturile modului în care gândiţi şi priviţi lumea? Cât de des /

când reflectaţi/încercaţi să priviţi opiniile/perspectivele altora din acest punct de vedere? - Cât de des / când vă întrebaţi colegii despre ce i-a marcat?

24

- Cum poate ajuta conştientizarea „bagajului” nostru şi al celor din jur la îmbunătăţirea comunicării? La armonia relaţiilor? La înţelegerea între popoare şi între culturi/religii diferite? La evitarea conflictelor şi violenţelor?

Repere pentru mesajele-cheie ale exerciţiului:

- Identitatea noastră – modul în care ne vedem şi ne auto-definim – nu este fix, poate evolua, este sub controlul nostru, schimbarea începe cu noi / din noi!

- Ca şi actori ai schimbării, conştientizăm ce ne face unici, apreciem diversitatea din jurul nostru, comunicăm despre noi şi suntem interesaţi despre ceilalţi şi ce îi face pe ei unici

- Ca şi actori ai schimbării, conştientizăm că identitatea unei persoane are părţi vizibile şi părţi mai ascunse – este vital, pentru bună comunicare şi înţelegere, să nu facem presupuneri despre resorturile/motivele din spate, ci să le explorăm deschis, constructiv şi armonios.

25

Modulul 2. Diversitatea face diferenţa

Timp alocat: 50 minute

Modulul pune accent pe: - Valorizarea şi respectarea diferenţelor/diversităţii – nu ca pe ceva ce este tolerat, ci ca pe ceva ce

îmbogăţeşte realmente viaţa noastră, comunitatea în care trăim - Valorizarea diferenţelor de opinie prin dialog şi conversaţii de substanţă, ce încurajează ascultarea

activă, gândirea critică ŞI respectă opiniile/perspectivele diferite exprimate – învăţăm unii de la alţii prin ascultare activă, prin dialog deschis, ne cunoaştem mai bine şi pe viitor lucrăm mai bine împreună - generăm idei/soluţii mai bune.

Materialele didactice utilizate:

- Caietul de notiţe al elevului; - Scurte instrucţiuni pentru cele 4 roluri din exerciţiul “Tu ce auzi?” şi paşii exerciţiului + timpii

alocaţi (8 seturi) - Un flipchart cu paşii exerciţiului şi timpii alocaţi - Markere, scotch, 2-3 coli de flipchart.

Structura modulului:

Timp Activitate Obiectiv vizat Materiale necesare 10’ Introducere în subiectul modulului

doi – printr-un energizer la temă, relevant pe subiectul ascultare activă/lipsa ascultării active şi consecinţe.

Reconectare la subiect, recapitularea modulului anterior

35’ Exerciţiul “Tu ce auzi?”

Recunoaşterea şi valorizarea faptului că există diferenţe de percepţie/perspective diferite şi că aceeaşi realitate poate fi interpretată în mai multe feluri – astfel, este important să ne asigurăm că înţelegem şi că ascultăm activ Valorizarea diferenţelor de opinie prin dialog şi conversaţii de substanţă

5’ Încheierea modulului

Descrierea aplicaţiei “Tu ce auzi?”: Timp alocat: 35 minute.

Repere pentru desfăşurarea aplicaţiei practice:

Introducerea şi desfăşurarea aplicaţiei (20-25 minute): - Se introduce conceptul de ascultare activă – pe 3 nivele:

o Raţional – urmărește faptele o Emoţional – urmărește sentimentele o Sens – urmărește scopul

Ascultarea activă implică suspendarea preconcepţiilor/presupunerilor / subiectivismului, pentru a putea empatiza şi a putea percepe mai complet realitatea vorbitorului şi perspectiva expusă.

- Se formează grupuri de câte 4 elevi. După ce s-au grupat şi s-au liniştit, se lanseză sarcina, explicându-se că vor avea, rolul de Povestitor sau Ascultător Raţional/al Faptelor sau Ascultător al Emoţiilor sau Ascultător al Sensului (tragere la sorţi). Animatorul anunţă pe scurt indicaţiile

26

pentru roluri şi împarte seturile de indicaţii scrise, precizând că vor fi două rotaţii, astfel încât fiecare să treacă prin două roluri diferite.

- Indicaţiile privind paşii şi timpii alocaţi se regăsesc şi pe un flipchart expus la vedere. Se “porneşte cronometrul” – 20 minute de lucru în grup (două rotaţii).

- Animatorii se asigură că fiecare grup are liniştea şi confortul necesar realizării sarcinii, iar Ascultătorii rămân în rol.

- La expirarea timpului, elevii sunt invitaţi să revină în grupul mare.

Discuţia de conluzionare (10 minute) – se adresează întrebări despre:

1. Analiza şi înţelegerea experienţei – posibile întrebări: - Cum s-au simţit practicând ascultarea activă? Ce le-a plăcut cel mai mult? Ce a fost dificil? - Care au fost diferenţele între interpretări/perspective? Cum îşi explică aceste diferenţe? - Care au fost diferenţele dintre interpretările raţionale (gânduri) şi cele emoţionale

(sentimente, emoţii)? - Cum s-au legat/compeletat perspectivele? - Ce a fost util/valoros pentru povestitori?

2. Conectarea la viaţa lor de zi-cu-zi şi intenţii viitoare / aplicarea celor înţelese/învăţate în modul

– posibile întrebări: - La ce v-a dus cu gândul acest joc? Cu ce se aseamană din viaţa voastră? - La ce vă ajută diversitatea de perspective/opinii? - Cât de des / când / cum apreciaţi diversitatea de opinii? - Cum faceţi să fiţi mai buni ascultători? De ce este important să facem acest pas?

Repere pentru mesajele-cheie ale exerciţiului:

- Diversitatea face diferenţa! Ea ne deschide ochii şi urechile, fără ea am rămâne niște surzi care strigă tare, dar degeaba.

- Ca și actori ai schimbării, analizăm atent ceea ce ni se comunică, gândim critic – analizăm atât raţional cât și emoţional, precum și de ce avem aceste interpretări (cu ce se leagă din identitatea noastră – legătura cu „bagajul” de la modulul unu)

- Ca şi actori ai schimbării, apreciem diversitatea de opinii, învăţăm din ele pentru că ne îmbogăţesc - ne oferă perspective/idei noi și valoroase, pe care poate nu le-am avea dacă nu am discuta cu cei din jurul nostru și nu i-am asculta atent

- Ca şi actori ai schimbării, credem în dialog şi în conversaţii de substanţă, ce încurajează exprimarea liberă şi ascultarea activă, ce respectă opiniile/perspectivele partenerilor de dialog – învăţăm unii de la alţii prin acest dialog deschis, ne cunoaştem mai bine şi pe viitor lucrăm mai bine împreună - generăm idei/soluţii mai bune pentru comunitatea noastră (foarte diversă și ea!).

27

Modulul 3. Tineri 3C = Conştienţi + Curajoşi + Conectaţi Timp alocat: 50 minute Modulul pune accent pe:

- Înţelegerea importanţei conectării la problemele/provocările comunităţii locale și globale (comunitatea poate fi definită geografic sau din punct de vedere a intereselor comune/grijilor comune/nevoilor comune) și la rolul lor ca PARTE A SOLUŢIEI

- Formularea şi exprimarea opiniilor pe tema demnitate umană/umanitate, solidaritate. Înţelegerea rolului demersului umanitar.

- Încurajarea spiritului civic, implicării bazate pe principii/valori umanitare, asumării active a rolului lor ca partea a soluţiei (responsabilizare!)

Materialele didactice utilizate:

- Caietul de notiţe al elevului; - Foi A4 (eventual plastifiate) cu poze inedite + testimoniale/povești de viaţă + sarcina/indicaţii

pentru lucrul în grup; - Lista de “Descoperiri”; - Markere, scotch, 2-3 coli de flipchart.

Structura modulului:

Timp Activitate Obiectiv vizat Materiale necesare 5’ Introducere în modul

Introducerea lui „3C” - se împart etichete şi tinerii sunt invitaţi să-şi treacă nu numele, ci caracteristici ce-i reprezintă şi încep cu litera C. Vor avea misiunea să ghicească pe parcursul modului de la ce vin cei 3C. Voluntarii vor oferi indicii în momente-cheie.

Reconectare la subiect Etichete

45’ Exerciţiul “Schimbă poza!”

Conectare la problemele/provocările comunităţii locale și globale și la rolul lor ca parte a soluţiei

Foi A4 (eventual plastifiate) cu poze inedite + testimoniale + sarcina/indicaţii pentru lucrul în grup Caietul de notiţe al elevului

1’ Încheierea modulului: Lansarea „provocării”: individual, sau în perechi să investigheze mai mult din lista de “Descoperiri” - legate de acţiunile organizaţiilor umanitare

Stimularea curiozităţii şi a dorinţei de a cunoaşte mai mult despre aspectele discutate (să cerceteze individual, să se informeze între module)

Lista de “Descoperiri”

Descrierea aplicaţiei “ Schimbă poza!”: Timp alocat: 45 minute.

Repere pentru desfăşurarea aplicaţiei practice:

Introducerea şi desfăşurarea aplicaţiei (25 minute): - Se formează 4 grupuri de elevi. După ce s-au grupat şi s-au liniştit, se lanseză sarcina, separat,

pentru fiecare grup (fiecare animator preia două grupuri):

28

o Sarcina grupului este să realizeze, cu implicarea tuturor membrilor echipei, o imagine care să ilustreze realitatea negativă descrisă în testimonial/povestea de viaţă și în pozele primite.

- Se împart materialele didactice şi se “porneşte cronometrul” – 10 minute de lucru în grup. Fiecare animator rămâne în preajma celor două grupe alocate, se facilitează unde este cazul, se menţine un climat lucrativ. Animatorii se asigură că fiecare grup are toate resursele necesare și îi sprijină pe cât posibil cu noi resurse necesare, în funcţie de ideile generate.

Finalizarea aplicaţiei (10 minute):: - La expirarea timpului, elevii sunt invitaţi să revină în grupul mare și să prezinte rezultatele

muncii lor – fiecare grup vine în faţă şi expune imaginea creată, eventual cu unele explicaţii verbale. Animatorul invita tinerii să „Schimbe poza” – să mute/modeleze personajele astfel încât să reprezinte soluţia la problema ilustrată. Întâi ideea elevului se expune verbal şi apoi se realizează, cu ajutorul animatorilor, remodelarea imaginii. Se impune un ritm alert, pentru a nu depăşi 10 minute în total. Animatorii încurajează elevii să încurajeze prin aplauze grupele care evoluează şi ideile de schimbare implementate.

Discuţia de conluzionare (10 minute) – se întreabă/punctează cele mai relevante aspecte din următoarele posibile:

- Cum s-au simţit? Ce le-a plăcut cel mai mult? Ce a fost dificil și cum au soluţionat? - Ce au aflat nou despre situaţia altor copii din lume? - Ce înseamnă pentru ei “copii în situaţie de risc” (sau copii din categorii defavorizate / cu

șanse reduse)? Cunoșteau acest(e) concept(e) înainte? Unde au mai auzit aceste formulări? Despre ce risc este vorba? Despre ce fel de șanse este vorba?

- Cunosc/au interacţionat cu copii în situaţii similare? Cu ce provocări/probleme se confruntă aceștia?

- Ce înseamnă pentru ei “demnitate umană”? - Ce înseamnă pentru ei “umanitate”? Dar “solidaritate”? - Ce pot face ei, ca și grup, pentru a fi solidari / a veni în sprijinul/ajutorul copiilor în situaţie

de risc? Repere pentru mesajele-cheie ale exerciţiului:

- Ca și actori ai schimbării, este necesară conștientizarea / conectarea la informaţii și probleme dincole de “ lumea lor” – conectarea la realitatea comunităţii locale și globale (comunitatea poate fi definită geografic sau din punct de vedere a intereselor comune/grijilor comune/nevoilor comune)

- Ca și actori ai schimbării, au un rol ca PARTE A SOLUŢIEI la problemele pe care le sesizează și pe care le pot aborda.

- Ca și actori ai schimbării, acţionează în spiritul unor valori/idealuri/principii aparte. Umanitate, solidaritate = valori universale:

o Tot timpul, peste tot în lume, sunt persoane care au nevoie de a-și păstra/a le fi protejată demnitatea umană.

o Tot timpul, peste tot în lume, sunt persoane care au nevoie de sprijin de la semenii lor. o Impulsul de a ajuta, de a face ceva = umanitate, solidaritate. Aceleaşi gânduri şi

sentimente unesc oamenii în activitatea organizaţilor umanitare, prezente și active peste tot în lume.

29

Modulul 4. Acţiune! - Facem mai mult, facem mai bine, ajungem mai departe

Timp alocat: 50 minute Modulul pune accent pe:

- Implicarea tinerilor, producerea schimbării în spiritul valorilor umanitare, într-un mod organizat, planificat, lucrând în echipă și fiind conectaţi la o reţea de tineri preocupaţi de aceleași probleme

- Comportamente, pe care elevii le au / le pot avea zi de zi – în spiritul valorilor umanitare (umanitate – solidaritate – respect)

- Motivarea lor să se implice mai departe în programul „tinerii – actori ai schimbării”, prin participarea la cele două sesiuni speciale „Tinerii se exprimă” și „Tinerii acţionează”.

Materialele didactice utilizate:

- Caietul de notiţe al elevului - Foi A4 colorate - Post-its colorate & diverse forme/mărimi - Un tub de lipici (pentru fixarea mai bună a post-its) - Markere, scotch, 2-3 coli de flipchart; - Flipchart pregătit cu copăcel - Mini-formular de evaluare - Aparat foto/telefon cu cameră foto - “Invitaţii” la evenimentele speciale „Tinerii se exprimă” și „Tinerii acţionează” – cu precizarea

coordonatelor de timp & locaţie.

Structura modulului: Timp Activitate Obiectiv vizat Materiale necesare

5’ Introducerea modulului Recapitularea/revederea valorilor umanitare, explorat descoperirile făcute

Fixarea noţiunii de valori umanitare

- Caietul de notiţe al elevului

25’ Exerciţiul „Acţiune!”

Stimularea implicării, mobilizare la a avea o contribuţie / a fi utili, într-o acţiune „care aduce schimbarea”, oricât de mică

- Caietul de notiţe al elevului

- Foi A4 colorate

10’ Facem mai mult, facem mai bine, ajungem mai departe

- Colectat idei de la ei despre viitoarele lor acţiuni care pot aduce schimbarea (post-its pe un copăcel sau pe o foaie de flipchart)

- Invitarea elevilor să verbalizeze câteva idei de acţiuni și să motiveze necesitatea lor

Dezbaterea comportamentelor, pe care elevii le au / le pot avea zi de zi – în spiritul valorilor umanitare

- Flipchart cu copăcel

- Post-its colorate & diverse forme/mărimi

- Tub de lipici (pentru fixarea mai bună a post-its)

10’ Încheierea celor 4 module: - Colectat impresii (5 min) - Discurs de încheiere și lansarea

invitaţiei de implicare la cele două sesiuni speciale pentru platforme

- Mini-formular de evaluare

- “Invitaţii” - Aparat

foto/telefon cu

30

social-artistice - „Tinerii se exprimă” și „Tinerii acţionează” – se distibuie invitaţiile (2-3 min)

- O ultimă rundă de aplauze speciale - La final, dacă se doreşte, elevii fac

o poză de grup cu copăcelul, animatorii CRR și profesorul voluntar.

cameră foto

Descrierea aplicaţiei “Acţiune!”: Timp alocat: 25 minute.

Repere pentru desfăşurarea aplicaţiei practice:

Introducerea şi desfăşurarea aplicaţiei (15 minute): - Se introduc cele 15 minute magice – 15 minute în care vor transforma/schimbă

comunitatea/lumea - Sarcina este ca timp de 15 minute să fie utili – lor sau comunităţii lor (eventual se fac din start 2

grupe SAU li se lasă alegerea individuală). - Se pornește cronometrul. În limita disponibilităţii profesorului voluntar, se permite accesul

silenţios pe culoarele școlii/în curte etc. - La expirarea timpului, elevii sunt invitaţi să revină în grupul mare, li se împart foile A4 și trebuie

să treacă pe foaie care este Magia lor – formularea va începe cu Eu am fost util ...(numele persoanei/comunităţii) la / cu ...(ce au făcut/schimbarea produsă în cele 15 minute magice)

- Elevii sunt invitaţi să prezinte/expună rezultatele muncii lor – Magia lor (foile A4).

Discuţia de conluzionare (10 minute) – se întreabă/punctează cele mai relevante aspecte din următoarele posibile:

- Cum s-au simţit? Ce le-a plăcut cel mai mult? Ce a fost dificil și cum au soluţionat? - Pe baza căror criterii au ales ce să facă în cele 15 minute? Cum au ales ce să transforme? - Ce au aflat nou despre puterea celor 15 minute magice? Sunt la îndemâna oricui? De ce nu se

practică mai mult? Cum le pot ei practica mai des? - Ce au folosit din modulele anterioare în Magia lor?

Felicitări de final din partea animatorilor – pentru că au fost VOLUNTARI! Și se explică termenul (se trec 2-3 cuvinte cheie pe flipchartul cu copacelul ce va fi folosit la momentul urmator.) Repere pentru mesajele-cheie ale exerciţiului:

- Ca și actori ai schimbării, este necesară acţiunea imediată, oricare 15 minute pot fi magice, ei pot transforma lumea/comunitatea lor!

- Aceste comportamente sunt la îndemâna oricui, zi-de-zi. Putem face lumea mai bună / viaţa noastră mai frumoasă exersând zilnic umanitate-solidaritate-respect-voluntariat!

31

Secţiunea 3 – Suport de curs „Abilităţi de diseminare” 3.1. Dinamica grupului de participanţi şi implicaţiile asupra procesului educaţional Grupul de participanţi = partener activ în procesul de învăţare Astfel, dinamica grupului de participanţi şi dinamica relaţiei grup-animator are o influenţă puternică asupra măsurii în care grupul - şi fiecare individ în parte - se implică şi învaţă. În esenţă grupul fiind suma indivizilor, este util să aprofundăm întâi noţiuni legate de nevoile, starea şi comportamentul fiecărui individ. Nevoile oamenilor sunt o parte importantă a firii umane. Un animator/formator trebuie să înţeleagă şi să considere aceste nevoi, deoarece ele sunt factori motivatori / demotivatori extrem de importanţi, inclusiv în activitatea de învăţare. Din această perspectivă, două teorii sunt relevante:

- Will Shutz, un pionier în studiul comportamental al dezvoltării grupului, a emis ipoteza că toate comportamentele grupului pot fi înţelese ca rezultând din trei nevoi de bază: Includere, Control şi Deschidere (numită iniţial Afect):

1. Nevoia de includere în grup – cunoaşterea grupului, a animatorilor/formatorilor 2. Nevoia de control – Ce mi se cere? Mă voi descurca? Ce coordonate am pentru lucrul în

grup? Ce coordonate am pentru relaţionarea cu membrii grupului? 3. Nevoia de deschidere – dacă primele două nevoi sunt satisfăcute, fiecare va simţi

nevoia de a (se) comunica, de a-şi exprima opinia, de a împărtăşi din propria experienţă

- Abraham Maslow (1954) a realizat că nevoile umane de bază sunt aranjate într-o ordine ierarhică, prezentată în general sub formă de piramidă. Nevoile de bază sunt alcătuite din treptele inferioare: nevoile fiziologice – mâncare, apă, somn – şi nevoile psihologice – siguranţă, afecţiune, respect de sine.

- Nevoile superioare se numesc meta-nevoi sau nevoi de creştere. Nevoile de bază au prioritate în faţa acestor meta-nevoi. Când nevoile de bază nu sunt satisfăcute, ele devin predominante şi blochează toată informaţia pe care animatorul/formatorul încearcă să o transmită.

Dinamica grupului se referă la:

- Componenta relaţiilor personale - toate relaţiile dezvoltate şi întreţinute între membrii, sentimente, păreri, afinităţi şi probleme între membrii grupului.

- Componenta legată de sarcina grupului - se corelează cu înaintarea grupului în ceea ce priveşte înţelegerea şi îndeplinirea sarcinii primite.

Astfel, dinamica grupul depinde simultan de relaţiile dintre persoane şi lucrul în comun pe sarcina primită - progresarea sau regresarea în una dintre aceste dimensiuni influenţând comportamentul membrilor în cealaltă dimensiune. Referitor la relaţionarea din cadrul grupului de participanţi şi raportarea grupului la sarcini, în 1965, Bruce W. Tuckman a emis teoria conform căreia grupurile trec prin mai multe etape. Fiecare etapă are un specific anume – relevant pentru animator/formator atât din punct de vedere al dinamicii grupului, cât şi din punct de vedere al abordării sarcinii/activităţii de grup.

32

1. Formarea

- Relaţiile personale sunt caracterizate prin dependenţă. - Membrii tind să rămână în zona lor de confort, se bazează pe comportamente cunoscute, caută

îndrumarea liderului, se evită controversele/dezbaterile. - Membrii doresc să fie acceptaţi de către grup şi au nevoie de certitudinea că grupul este sigur. - Se strâng impresii şi date despre asemănările şi deosebirile dintre ei şi formarea preferinţelor

pentru viitoarele subgrupe. - Majoritatea funcţiilor legate de sarcini se ocupă de orientare. Membrii încearcă să se orienteze

asupra sarcinii şi în funcţie de ceilalţi membrii. - Discuţiile planează în jurul definirii domeniului sarcinii, a modului de abordare şi a altor

probleme similare.

! Se acordă timp şi se creează cadrul pentru intercunoaştere şi pentru consolidarea relaţiilor dintre participanţi, dintre animatori/formatori şi participanţi;

! Se pune accent pe informarea grupului despre obiective, program, paşi următori,

! Se investighează şi se clarifică aşteptările. 2. Furtuna

- Caracterizată de competiţie şi conflict în cadrul relaţiilor personale şi la nivelul funcţiilor legate de sarcini. Pe măsură ce grupul încearcă să se organizeze în vederea îndeplinirii sarcinii, dezbaterea şi conflictul sunt inevitabile.

- Indivizii trebuie să cedeze mai mult şi să îşi modeleze sentimentele, ideile, atitudinile şi chiar credinţele pentru a se potrivi organizării grupului.

- Planează o oarecare frică de a se expune sau de slăbiciune, eşec etc. Din cauza disconfortului apărut în această etapă, unii membrii păstrează tăcerea, alţii domină

- Vor apărea întrebări legate de cine va fi responsabil şi pentru ce, care sunt regulile, care este sistemul de recompensare, care sunt criteriile de evaluare.

! Pentru a putea trece la etapa următoare, membrii grupului trebuie să treacă la mentalitatea de a rezolva problema. Cel mai important lucru în a ajuta grupul să treacă la etapa următoare este capacitatea de moderare, a asculta (activ),

! Este o etapă creativă - se notează/reţin ideile/recomandările tuturor şi se analizează în egală măsură.

33

3. Normarea - Relaţiile interpersonale sunt caracterizate de coeziune. - Membrii grupului sunt implicaţi în recunoaşterea activă a contribuţiilor tuturor, construirea şi

întreţinerea comunităţii şi rezolvarea problemelor de grup. - Membrii se bazează unii pe alţii, îşi pun întrebări unii altora, în mod activ. Conducerea grupului

este împarţită şi dispar grupuleţele. Astfel, membrii încep să se cunoască, nivelul încrederii în grup creşte şi contribuie la dezvoltarea coeziunii grupului. În aceasta etapă (presupunând că grupul ajunge până aici) oamenii încep să simtă că fac parte dintr-un grup.

- La nivelul sarcinii, fluxul informaţional creşte, membrii solicită şi dau feedback, cercetează acţiuni legate de sarcina trasată. Creativitatea atinge cote înalte.

! Cel mai important lucru în a ajuta grupul să treacă la etapa următoare este din nou capacitatea de a modera.

4. Performanţa

- Se poate lucra uşor individual, în subgrupe sau cu întreg grupul. - Rolurile şi autoritatea se ajustează în mod dinamic potrivit nevoilor. - Interdependenţă la nivelul relaţiilor personale. - Rezolvarea problemelor la nivelul sarcinilor, găsirea soluţiilor optime. - Se pune accentul pe realizări. Scopul global este productivitatea.

5. Încheierea

- Încetarea comportamentelor legate de sarcini şi renunţarea la implicarea în relaţii. - O închidere planificată cuprinde de obicei recunoaşterea participării şi a realizării şi ocazia ca

membrii să îşi ia la revedere personal. ! Cele mai eficiente intervenţii în această etapă sunt cele care facilitează terminarea sarcinii şi

procesul de renunţare la implicare. 5bis. Transformarea

- Membrii rămân disponibili, se includ noi colaboratori, eventual se restructurează echipa şi responsabilităţile asumate

- Activităţile merg înainte, eventual se restrâng sau se diversifică prin contribuţia noilor membrii. Rolul animatorului la fiecare etapă:

• Formare – acordă timp şi creează cadrul pentru intercunoaştere – pune accent pe informare / clarificare grup despre obiective, sarcini etc.

• Furtună – moderare, mediere conflicte (dacă este cazul) – se notează/reţin ideile/recomandările tuturor şi se analizează în egală măsură.

• Normare – moderare (asistă grupul în stabilirea regulilor / a modului de lucru) • Performanţă

– asistă grupul în găsirea soluţiilor optime, rezolvare sarcini (reprezintă pentru grup o persoană resursă)

– pune accentul pe realizări • Încheiere

– Evaluare, extragere lecţii învăţate – Celebrare / recompensare

• Transformare – Evaluare, extragere lecţii învăţate – Stimulează generarea de idei.

34

Un alt element-cheie de care trebuie ţinut cont, pentru că influenţează enorm dinamica grupului, este bineînţeles relaţionarea dintre grup şi animator/formator. Pe parcursul unei sesiuni / a programului de diseminare, grupul îşi poate schimba atitudinea de dependenţă faţă de animator/formator într-o interdependenţă cu animatorul/formatorul şi în unele momente, chiar într-o independenţă faţă de animator/formator. În această situaţie, se profilează trei stadii1:

- Stadiul formal - imediat ce grupul s-a format, acesta este neobişnuit de liniştit, acceptă autoritatea animatorului/formatoruli şi este mult mai dispus executării celor indicate, supunerii regulilor. Prezentările iniţiale şi exerciţiile de destindere a atmosferei de la începutul unei sesiuni de sunt folosite pentru a relaxa comportamentul mai mult formal al unui grup înainte de a „intra în pâine”.

- Stadiul informal - membrii grupului încep să se simtă mai confortabil împreună, se exprimă mai liber, îşi arată sentimentele/atitudinea mai relaxaţi, renunţă la formalism.

- Stadiul de auto-control - când un grup este independent, membrii grupului îşi recunosc ţeluri comune, când li se dă o temă (exerciţiu) pentru întreg grupul, membrii acestuia ştiu foarte bine cum să se abordeze reciproc cel mai bine. Acesta un context mai bun de a învăţa, oferind grupului posibilitatea de a-şi alege propriul stil de lucru într-un mod constructiv.

Nu în cele din urmă, dinamica grupului este puternic influenţată de către comportamentul „participanţilor dificili”. Aceştia fac parte din grup – nu intraţi în panică, respiraţi şi fiţi cât mai asertivi! ☺ În tabelul următor2 sunt detaliate posibile abordări ale participanţilor dificili, într-un limbaj asertiv – nu constituie o reţetă, ci un set de linii directoare pentru a proteja procesul de învăţare al grupului:

Tip de participant „dificil” Sugestii pentru animator/formator

Monopolizatorul Participantul vorbăreţ este în stare să monopolizeze tot timpul pentru discuţii.

Cel care vrea să iasă în faţă Acest tip vrea să-şi arate cunoştinţele în faţa tuturor.

Vocea experienţei / Specialistul / Expertul La fel ca „cel care monopolizează”, „vocea experienţei” simte nevoia să se audă.

Într-un mod politicos, dar ferm, puteţi interveni: „Mulţumim pentru intervenţie! Haide să ascultăm şi opinia altcuiva pe această temă! Sunt câţiva care nu au avut şansa de a interveni până acum.”

Dacă contribuie cu frecvenţa cu care o face monopolizatorul, atunci poate fi tratat la fel. Dacă intervenţiile sunt sporadice, nu este o problemă. Puteţi lăsa grupul să se descurce - probabil că unii dintre membrii grupului vor începe să glumească pe seama sa, după un timp. Cea mai bună soluţie este de a-l trata politicos cu abordări de tipul „Este foarte interesant, mulţumim pentru contribuţie, dar trebuie să trecem mai departe” sau „Trebuie să ajungem la subiectul nostru principal...”

Cel care deturnează discuţia Este cel care are de obicei contribuţii care nu sunt tocmai la subiect.

S-ar putea interveni în felul următor: „Este o experienţă interesantă, dar poţi să încerci să o aduci mai aproape de subiectul nostru ...?” sau „Vrea cineva să comenteze experienţa colegului, legând-o de subiectul nostru?” sau (tot către grup) „Consideraţi important să discutăm acest aspect sau revenim la subiectul nostru?”. Uneori însă s-ar putea ca devierea să fie interesantă. Observă grupul: dacă numai 1-2 participanţi sunt interesaţi

1Adaptare după manualul „Formare de formatori” – Institutul Român de Training (2008). 2 Adaptare după manualul „Formare de formatori” – Institutul Român de Training (2008).

35

Tip de participant „dificil” Sugestii pentru animator/formator nu este o discuţie oportună – se poate amâna.

Acultătorul feroce Acest tip de persoană – tăcută mai tot timpul – este prezentă fără excepţie în toate grupurile.

Câteva sugestii: folosiţi lucru/discuţii pe perechi sau în grupe de 3 - participarea este sigură într-un grup mic. O altă tehnică pe care o puteţi utiliza este de a adresa aceeaşi întrebare în secvenţă la mai mulţi participanţi şi de a include ascultătorul feroce în acest grup, având grijă să nu fie primul. De asemenea, politicos, vă puteţi adresa „ascultătorului feroce” din când în când: „Nu cred ca am auzit încă părerea ta pe această temă.” sau „Ai experienţă în domeniu. Poţi să ne împărtăşeşti din experienţa ta?”. Puneţi întrebări care se raportează la experienţa de zi cu zi din mediul său. Totodată, puteţi socializa în pauză pentru a-l destinde/apropia.

Cel care nu ascultă / Nerăbdătorul / Repezitul Tinde să-i întrerupă pe ceilalţi, să vorbească înainte ca ceilalţi să fi terminat ce aveau de spus. Nerăbdarea de a interveni poate fi cauzată de dorinţa de a fi auzit, de a „ieşi în faţă” sau poate fi cauzată de interesul deosebit pentru subiect. Indiferent de motivaţie, acest tip de comportament este neproductiv pentru grup.

Insistă în a împărţi timpul între participanţi: „Ştiu ca ai o observaţie importantă, dar nu l-am auzit pe X încă, nu-i aşa?” Cereţi o comparaţie „Cum se potriveşte punctul tău de vedere cu punctul de vedere al colegului tău?” Fă apel la regulile iniţiale – de obicei se regăseşte cea cu „vorbim pe rând” sau cu „ne ascultăm”. Asemenea tactici îi arată celui care nu ascultă că trebuie să încerce să includă punctele de vedere ale altora, care cer ascultare înainte de a-şi expune propriile opinii.

Distrugătorul de idei/”Gică-contra” /Negativistul Maestru în a demonta părerile altora. „Nu o să meargă”, „Am mai încercat şi nu a mers”, „Şefii nu o să fie niciodată de acord” „Prea devreme”, „Prea târziu”. „Bună teoria, dar nu este aplicabilă”. Aceştia încep de obicei cu „Da, dar...”. Acest tip de participant este foarte periculos pentru evoluţia grupului pentru că poate inhiba creativitatea celorlalţi.

Salvaţi prompt ideea combătută „de la lada de gunoi” unde a trimis-o distrugătorul de idei întrebând grupul: „Ceilalţi, cum vedeţi acest aspect? Există şi un alt fel de a trata?” Întrebaţi distrugătorul de idei, dacă poate veni cu o altă idee care mai bună decât cea pe care a demolat-o. Dacă nu „Atunci dacă nu ai o altă idee mai bună decât cea a colegului tău, poate trebuie să mai acordăm atenţie acesteia.” Dacă se întâmplă să vă placă ideea care a fost demontată, nu ezitaţi să arătaţi acest lucru şi să spuneţi grupului. „Cred că sunt câteva posibilităţi aici. Poate cineva să argumenteze?” Se poate sugera că el poate avea un punct de vedere, dar toţi cei prezenţi caută răspunsuri constructive la dificultăţi.

Rigidul / Deţinătorul adevărului absolut Este cel care când ia o poziţie, într-o anumită problemă, se întâmplă rar să şi-o schimbe. El deţine adevărul absolut şi împiedică grupul să facă progrese până nu recunosc toţi acest lucru.

Un mod de a trata cu un astfel de participant este de a-l forţa să admită că mai este şi o altă latură a problemei. „Maria, ne este clară poziţia ta pe care ai expus-o atât de clar. Dar mai sunt şi alte păreri. Ca o persoană obiectivă poţi să ne spui un aspect care arată că problema are şi alte faţete?” Nu există nici o garanţie că această tehnică va reduce rigiditatea Mariei, dar cel puţin va fi forţată să recunoască că pot exista şi alte perspective.

Dezinteresatul Acest tip nu este nici interesat nici doritor să participe.

Anunţă de la început că dacă tot se află acolo au de ales: fie să refuze să se implice, fie să încerce să ia ce este mai bun din sesiune. Alegerea le aparţine.

36

Tip de participant „dificil” Sugestii pentru animator/formator Dacă situaţia este serioasă şi sunt mai mulţi dezinteresaţi în

cadrul grupului încearcă, în extra-agendă, o tehnică „terapeutică” - petrece un timp vorbind despre resentimentele lor, despre supărarea lor. S-ar putea să fie mai eficient. Sau dă-le o pauză. În unele cazuri, o soluţie poate fi să aduci pe cineva cu autoritate formală/informală să vorbească grupului.

Clownul Caracteristica lor este un umor iritant şi lipsă de participare. Treaba trainerului este de a avea grijă ca lucrurile să progreseze într-o manieră productivă, iar dacă clownul începe să enerveze grupul atunci lucrurile trebuie tranşante.

Adresaţi-i întrebări serioase, arătaţi-i că poate fi auzit dar la un nivel mai sofisticat, serios. Remarcaţi când are o contribuţie serioasă şi nu-l premiaţi când face glume. În unele cazuri, puteţi să-l rugaţi să mai spună gluma încă o dată: „Cred că nu am înţeles ideea. Poţi s-o enunţi încă o dată mai direct?”

Certăreţul Certăreţul caută în permanenţă nod în papură, ocazii în care să demonstreze că trainerul sau alt participant au greşit sau greşesc. Ostilul Ostilul este poate chiar mai enervant decât certăreţul. El are nevoie să reducă la zero totul din jur, iar trainerul este o victimă la fel de bună ca oricare alta.

Evitaţi să vă angajaţi în discuţii cu el - lăsă/invită grupul să acţioneze. „Vrea cineva să răspundă?” Dacă după un schimb de opinii, certăreţul încă persistă puteţi închide „Îţi înţeleg poziţia. Crezi că putem fi de acord ca nu suntem de acord asupra acestui punct?” sau „Am acordat suficientă atenţie acestui subiect. Acum chiar trebuie să ne concentrăm asupra altor chestiuni. Putem să mai continuăm în pauză, la o cafea.” O altă tehnică este de a dezamorsa ostilitatea certăreţului răspunzând prompt ori de câte ori este posibil „Sunt de acord cu tine şi cred că grupul de asemenea. Vrea cineva să adauge ceva?” Cel mai bun răspuns dat ostilului este de a rămâne calm şi de a refraza în termeni mult mai blânzi, mai obiectivi. O altă variantă este de a răspunde în maniera următoare: „Văd că ai nişte sentimente puternice legate de această problemă. Vrei să auzi şi părerea mea sau a grupului?” Poate ajuta de asemenea dacă răspunsul este dat grupului mare şi nu ostilului direct.

Cel care se plânge Acest tip este un specialist în a da vina pe alţii şi a găsi greşelile altora. El nu numai că găseşte viaţa nedreaptă, dar insistă în a împărtăşi viziunea sa tuturor. El nu rezolvă problemele, le amplifică.

Întrebaţi-l „Ai vreo idee de cooperare cu departamentul X” sau „Vrei ca grupul să-ţi sugereze câteva moduri de a te descurca cu...?” Tehnica este de al forţa să intre într-un model de rezolvare a problemei, de care fuge. Încurajaţi o cercetare de partea cealaltă a lucrurilor „Bine. Ne-ai spus cât de îngrozitori sunt cei de la departamentul X. Tu eşti o persoană dreaptă. Poţi să te gândeşti la ceva bun legat de ei? Un singur lucru?” Dacă admite că există un lucru, puteţi continua „Mai este şi altceva?” Dacă poţi scoate câteva lucruri bune de la el despre un alt punct de vedere şi alte câteva de la restul grupului nemulţumitul se poate transforma în relativ mulţumit pentru o vreme. Tranşaţi problema de la început „Da, s-ar putea să fie o problemă cu .... Motivul pentru care suntem aici este de a găsi răspunsuri. Aşa că dacă şi tu şi eu şi toţi ceilalţi ne gândim cum putem să ne descurcăm în această situaţie vom avea într-adevăr o experienţă profitabilă în această săptămână. Cum putem realiza acest lucru?”

37

3.2. Abilităţi de comunicare Atitudinea în comunicare Atitudinea câştigătoare în procesul de comunicare dintr-un eveniment de instruire este atitudinea asertivă, care este de dorit s-o încurajaţi şi în rândul participanţilor. Asertivitatea este o atitudine de genul „eu sunt ok, tu eşti ok”. Atitudinea asertivă în comunicare înseamnă că avem grijă să respectăm şi să nu lezăm părerile interlocutorilor sau interlocutorii la nivel personal - chiar pe un subiect puternic controversat. Agresiv (eu sunt ok, tu nu eşti ok)

- Nevoile şi dorinţele noastre sunt mai importante decât ale celorlalţi - Ne apărăm drepturile încălcându-le pe ale celorlalţi - Dăm vina pe factori externi - Atitudine de superioritate, ostilă, de dominare

Limbaj uzual: „Ţi-am spus de atâtea ori...” „Tu mă înveţi pe mine?” „Asta e o prostie” „ Tu ai spus asta!”

Defensiv (eu nu sunt ok, tu eşti ok)

- Nevoile şi dorinţele celorlalţi sunt mai importante decât ale noastre - Oferim nesfârşite explicaţii şi justificări - Ne exprimăm opiniile, sentimentele într-un mod precaut - Îi lăsăm pe alţii să „ne calce în picioare”

Limbaj uzual: „Îmi pare rău...” „V-ar deranja dacă... „Nu am vrut să vă supăr/deranjez...” „ Vroiam doar să...”

Asertiv (eu sunt ok, tu eşti ok)

- Ne apărăm drepturile fără a le încălca pe ale celorlalţi - Ne exprimăm opiniile în mod onest, direct şi deschis - Arătăm că înţelegem opiniile celorlalţi - Atitudine îndreptată spre progres, centrare pe soluţii

Limbaj uzual: „Părerea mea este că...” „Din experienţa mea,... „Îmi doresc să...” „ Aşa cum văd eu lucrurile...”

Exemple de comportament asertiv (indicator al atitudinii asertive): - Verifici faptul că ai înţeles înainte de a răspunde - Ceri mai multe detalii dacă nu îţi este clar - Apreciezi opiniile/experienţele celorlalţi şi exprimi acest lucru - Exprimi ceea ce simţi, ceea ce crezi - Îţi cunoşti drepturile, nu îţi ceri scuze în mod nejustificat Avantajul principal al comportamentului asertiv în comunicare este o interacţiune/comunicare eficientă – formulările asertive stimulează răspunsuri asertive, tendinţele agresive/defensive sunt controlate mai bine.

38

Bariere în comunicare

Bariere fizice - Zgomotul de fond - Lumina prea slabă / puternică - Distanţa dintre emiţător şi receptor - Dizabilităţile emiţătorului / receptorului

Bariere semantice (lingvistice) - Ţin de limba vorbită (dialecte, regionalisme) - Vocabular (limbaj specializat, cuvinte cu folosire rară) - Topica frazei (ordonarea cuvintelor în propoziţie/frază, lungimea frazei etc.)

Bariere culturale - Depind de mediile culturale de provenienţă ale interlocutorilor şi regulile de comunicare specifice

acestor medii: permiterea comunicării, conotaţii diferite ale unor cuvinte sau gesturi, vocabular specific, argou, reprezentări sociale diferite

Bariere determinate de factori interni - Implicarea pozitivă/negativă a receptorului. - Teama de grup. - Ameninţarea statutului. - Presupuneri. - Agenda ascunsă. - Interpretarea personală.

Dezvoltarea abilităţilor de oferire şi primire de feedback În contextul procesului de comunicare, feedback-ul este definit ca fiind reacţia de răspuns. În contextul procesului de învăţare, feedback-ul este definit ca fiind o cale de a învăţa, de a te perfecţiona - receptorul vă transmite informaţii despre comunicarea dumneavoastră. Astfel, dacă feedback-ul are loc şi este perceput drept o situaţie de învăţare, poate deveni unul din mijloacele principale ale învăţării despre sine şi ale autoperfecţionării. Pentru procesul de învăţare, cel mai util tip de feedback este cel descriptiv comportamental. Feedback-ul descriptiv are 4 componente al căror scop este să maximizeze învăţarea şi să minimizeze reacţia defensivă din partea primitorului. Aceste componente sunt:

- observarea comportamentului, - descrierea comportamentului, - prezentarea a ceea ce a înţeles observatorul din comportamentul respectiv, - descrierea impactului produs asupra sa (gânduri şi sentimente).

Mulţi oameni nu sunt obişnuiţi să primească feedback. De aceea, înainte de a oferi feedback întrebaţi dacă este dorit. De asemenea, persoana care oferă feedback trebuie să aibă grijă să nu dea mai mult feedback decât este pregătit receptorul să primească. Respectarea următoarelor reguli s-a dovedit utilă: Pentru persoana care oferă feedback:

- Percepem individual – Eu văd, aud, simt Regula: Mă refer la punctul meu de vedere şi deci folosesc “Eu” în loc de “noi”, “ei” etc.

- Doar comportamentul poate fi perceput, NU caracteristicile persoanei Regula: Descriu concret comportamentul şi situaţia, folosesc un limbaj descriptiv şi detaliat.

39

De exemplu: “el măsoară cealaltă persoana din cap până în picioare şi apoi se încruntă” în loc de “el este arogant”.

- Numai comportamentul poate fi schimbat rapid Regula: Încerc să fac sugestii constructive care să ofere alternative. Explic cum mă afectează aceste alternative.

- Fiecare acţiune are şi o intenţie pozitivă Regula: Exprim şi ce anume a avut un impact pozitiv asupra mea şi îmi exprim aprecierea.

- Comunic pentru că vreau ca interlocutorul meu să acţioneze spre perfecţionare Regula: Descriu interlocutorului cum îmi doresc să se comporte astfel încât să fie uşor pentru el să urmeze cele spuse de mine. DAR înţeleg că decizia de schimbare este a lui.

Sau, cu alte cuvinte...criterii pentru folosirea feedback-ului:

1. Este mai curând descriptiv decât evaluativ. Este mai util să vă concentraţi asupra a ceea ce a făcut individul decât să daţi verdicte: “M-ai întrerupt de trei ori deja în ultima jumătate de oră” poate că nu este tocmai ceea ce şi-ar fi dorit să audă, dar este mai util decât ’’Eşti un bădăran.’’

2. Se axează pe ceea ce simte persoana care a recepţionat comportamentul şi care oferă feed-back-ul: “Mă simt frustrat dacă mă tot întrerupi.” Oferă individului informaţii clare, specifice despre efectul comportamentului său.

3. Este îndreptat spre un comportament cu care receptorul poate să facă ceva. Frustrarea creşte când unei persoane i se reproşează un defect pe care nu-l controlează.

4. Este optim să fie solicitat, nu impus. Feed-back-ul este mai util când receptorul simte că are nevoie de el, când el însuşi îl solicită - adresează întrebări la care pot răspunde cei care îl observă.

5. Este bine situat în timp. În general feed-back-ul atinge maximum de eficienţă când se produce după observarea unui comportament dat, depinzând, bineînţeles, de cât de dispus este receptorul să-l primească, de sprijinul pe care sunt gata ceilalţi să-l ofere etc.

6. Este verificată înţelegerea feedbackului pentru a asigura o comunicare clară. Când feedback-ul are loc într-un grup, atât emiţătorul cât şi receptorul au ocazia să-i verifice acurateţea cu ajutorul celorlalţi. Astfel, receptorul va putea şti dacă aceasta este o reacţie personală sau o impresie a tuturor din grup.

7. Feedback-ul nu trebuie folosit pentru „a te descărca pe cineva”, pentru a-l „mustra în faţa colectivului”, este de preferat să se ofere între 4 ochi.

Pentru persoana care primeşte feedback: Mulţi oameni nu sunt obişnuiţi să ofere feedback după regulile enunţate anterior, de cel mai multe ori pot fi agresivi în atitudine şi limbaj, astfel persana care primeşte feedback-ul – dacă este orientată spre învăţare şi dezvoltare persnală/profesională va:

- Ascultă activ pentru a înţelege părerea celuilalt chiar dacă este defectuos exprimată. Regula: Ascult fără a comenta/riposta. Regula: Ascult fără să intru în defensivă - este vorba despre percepţie individuală şi nu despre greşit vs. corect, bun vs. rău. Eu voi decide dacă va modifica comportamentul semnalat sau nu.

- Verifică înţelegerea celor descrise. Regula: Întreb, cer o descriere specifică a comportamentului, detalii privind momentul respectiv, situaţia exactă (mai ales dacă a trecut mai mult timp de atunci). Regula: Reformulez ce am înţeles pentru a verifica dacă coincide cu ce a intenţionat persoana să-mi transmită

- Mulţumeşte persoanei (pentru că feedback-ul este un dar ☺ persoanei îi pasă de tine, de relaţia dintre tine şi ea).

40

Ascultarea activă

Deşi am fost mereu învăţaţi să nu întrerupem vorbitorul, de multe ori devansăm replica, abia auzind încheierea mesajului ce ne este transmis. Suntem atât de grăbiţi să ne exprimăm punctul de vedere! Una din componentele de bază ale comunicării eficiente este ascultarea activă. Ascultarea activă este un mod special de a asculta: acest proces nu include doar componenta fiziologică a receptării şi prelucrării undelor sonore, ci presupune şi participarea activă a receptorului. Un ascultător activ este interesat în vorbitor ca şi persoană, în ceea ce spune şi în sensul pe care îl da subiectelor. Ascultarea activă urmăreşte să motiveze vorbitorul să se deschidă către ascultător. Modul în care ascultă semnalează deschiderea lui, comunică vorbitorului că este o persoană gata să asculte la orice are acesta de spus. Pentru că ascultătorul este sincer interesat, vorbitorul este mai deschis emoţional către ascultător.

Comportament indicator al ascultării active: - Stabiliţi un climat confortabil - Subliniaţi atitudinea de ascultare - limbaj non-verbal atent, semnalarea non-verbală a recepţiei

mesajului - folosiţi corespunzător contactul vizual, postura, mişcări aprobatoare din cap - Nu întrerupe! - Întreabă pentru a:

o Arată interesul. o Verifică înţelegerea o Partenerul este provocat la dialog. o Nu se pierde timp cu presupuneri. o Aflarea mai multor detalii.

- Invită interlocutorul să continue, să spună tot - Oferiţi reflecţii ale mesajelor de bază – parafrazând! Astfel semnalizezi vorbitorului că asculţi şi îi

permiţi să “audă” ceea ce spune. Parafrazarea implică sumarizarea frecventă a cuvintelor vorbitorului, cu ajutorul cuvintelor ascultătorului. Folosiţi fraze ca: “Deci ceea ce spuneţi ar fi că ...” sau “Doriţi să spuneţi ...?” sau “ Cu alte cuvinte ...”. Un astfel de feedback creează posibilitatea de a verifica dacă ambii participanţi înţeleg acelaşi lucru din cele spune.

- Oferiţi reflecţii ale sentimentelor de bază Interveniţi obiectiv, nu evaluativ – evită să emiţi opinii/judecăţi înainte de a te asigura că ai înţeles mesajul şi că acesta coincide cu ce se dorea a fi transmis.

41

3.3. Abilităţi de prezentare şi vorbit în public Planificarea şi pregătirea unei prezentări: - Începeţi prin a vă gândi la:

- Obiectivele prezentării şi rezultate concrete aşteptate la finalul prezentării; - Public – caracteristici, interese etc.; - Punctele principale care trebuie incluse pentru atingerea obiectivelor, dar şi considerând

preocupările şi datelor necesare audienţei. - Faceţi o listă cu aceste puncte/teme principale, ca şi punct de plecare - Aranjaţi lista în ordine logică şi utilă atingerii obiectivelor. - Grupaţi temele listate în:

- INTRODUCERE: Început promiţător = care să capteze atenţia şi să provoace interes ţinând cont de conţinut

- CONŢINUT: Subteme relevante pentru atingerea obiectivelor - CONCLUZIE: Sfârşit memorabil şi mesaj „de luat acasă”☺

- Pregătirea materialelor suport – doar cele identificate ca fiind cele mai potrivite pentru o cât mai bună atingere a obiectivelor discursului:

- Prezentare PowerPoint - Alte elemente audio-vizuale (filmuleţe, fond sonor etc.) - Foi de flipchart (eventual pregătite dinainte) - Documente suport pentru participanţi - Materiale pentru locul desfăşurării prezentării: imagini, planşe, materiale pentru ilustrare

etc. - Exersaţi. Mult. Foarte puţine persoane s-au născut oratori, majoritatea s-au format în timp! - La faţa locului: asigură-te că ai totul pregătit şi la îndemână (laptop, videoproiector, ecran, boxe,

indicator laser, materialele suport, cărţi de vizită, un pahar de apă etc.)

Activităţi post-discurs - Solicită feedback dacă vrei să înveţi din experienţa avută - Ţine-te de promisiuni – răspunsuri promise, materiale suport sau altă bibliografie etc. - Ai grijă de relaţia cu organizatorii şi eventualii colaboratori care te-au ajutat. Susţinerea prezentării/discursului public - Introducere:

- Primele 20 de secunde contează (primele 20 de secunde de când intră în contact cu tine, NU de când începi să susţii discursul!!!)

- Atitudinea ta setează atmosfera – zâmbeşte, salută audienţa, prezintă-te etc. - Spune-le ce o să le spui! Dacă serveşte scopului, prezentaţi şi obiectivele.

- Cuprins - Spune-le ce ai de spus! - maxim 3 idei – faceţi treceri clare şi logice - Urmaţi planul prezentării, nu fiţi tentat să divagaţi de la subiect - Aduceţi argumente care vă susţin ideile - Repetaţi mesajul principal ori de câte ori aveţi ocazia - Întrebaţi dacă există întrebări, lăsaţi timp pentru discuţii DAR încadraţi-vă în timpul

alocat şi anunţat. - Încheiere

- Recapitularea punctelor principale – sumarizaţi subtemele principale: spune-le (doar) ce le-ai spus!

- Lansaţi „cererea” (mesajul „de luat acasă”☺) - Mulţumeşte, zâmbeşte, exprimaţi-vă disponibilitatea pentru a discuta subiectul şi cu alte

ocazii sau în prima pauză sau via e-mail etc. Dacă este cazul, lasă referinţe pentru cei care doresc să studieze mai în detaliu!

42

Chei non-verbale pentru susţinerea unei prezentări: - Ochii

- Ochii = prima armă în atragerea/menţinerea atenţiei şi convingerea audienţei - Priviţi audienţa cât mai mult timp posibil. Nu insistaţi asupra unei singure persoane! - Nu rămâneţi cu ochii la ecran şi, mai ales, nu vorbiţi cu ecranul!

- Vocea - Adaptaţi tonul la subiect - Vorbiţi clar, nu vă grăbiţi, nici nu vorbiţi prea rar ☺ O prezentare monotonă e şi

plicticoasă, şi soporifică! Faceţi pauză în punctele cheie, folosiţi modulaţii ale vocii - Grijă la volum! Ai nevoie de microfon? Asigură-te că este la îndemână!

- Postura şi poziţia - Evitaţi să staţi în spatele unei mese sau alt obstacol atunci când prezentaţi - Poziţionaţi-vă central faţă de audienţă, DAR menţineţi contactul cu materialele suport pe

care aţi planificat să le utilizaţi - Drept, dar relaxat, picioarele bine ancorate, poziţie deschisă a mâinilor - Evitaţi să vă mişcaţi prea mult, poate distrage atenţia. Grijă la fire şi dezechilibrări,

Murphy nu doarme! ☺ - Folosiţi mâinile, degetele de la mâini, pentru a accentua punctele importante.

A fi un bun orator/prezentator însemnă a lua în calcul 3 elemente de bază:

- Logos - se referă la abordarea logică şi argumentată a discuţiei. Raţionamente, dovezi, demonstraţii ştiinţifice, explicaţii, toate sunt intenţionate să ajute procesul de învăţare. Claritatea firului gândirii şi varietatea tipurilor de dovezi sunt esenţiale pentru a transfera cunoştinţe.

- Pathos – se referă la emoţiile publicului (tot ce ţine de sfera creativă şi sentimentală) şi se axează pe determinarea unor reacţii la nivel afectiv. Apelul la emoţiile publicului poate fi de mare impact în anumite momente, dar este şi riscant!

- Ethos - se referă la credibilitatea vorbitorului şi la capacitatea de a convinge pe baza reputaţiei. Credibilitatea = percepţia pe care o are publicul privitor la nivelul de încredere care se poate acorda spuselor unui vorbitor. Un vorbitor care dobândeşte uşor credibilitate din partea publicului are şanse mai mari de a fi ascultat cu atenţie.

Credibilitatea este elementul cheie. Abilitatea de a proba credibilitatea în toate interacţiunile este absolut necesară – atitudinea „se filmează” permanent!

Credibilitatea reprezintă produsul a ceea ce audienţa cunoaşte deja despre vorbitor cu privire la profesie, experienţă, statut social etc., dar ţine în egală măsură de experienţa directă a comunicării dintre vorbitor şi public şi este cea care contează cel mai mult. Astfel, credibilitatea nu este un dat de la natura, ci o calitatea care poate fi influenţată, exersată şi într-o oarecare măsură controlată.

James McCoskey, profesor al Departamentului de Comunicare de la Universitatea din Alabama, identifică trei componente ale credibilităţii, şi propune câteva recomandări pentru dezvoltarea fiecăreia dintre ele:

- Competenţa - ori de cate ori aveţi ocazia prezentaţi-vă „scrisorile de recomandare”: - Menţionaţi experienţa sau cunoştinţele însuşite care vă îndreptăţesc să vorbiţi

despre o anumită temă,

43

- Aduceţi in sprijinul spuselor voastre cât mai multe surse (iar dacă nu se cunosc, subliniaţi competenta surselor),

- Dovediţi competenţă şi rigoare în intervenţii pentru a transmite publicului faptul că stăpâniţi perfect subiectul despre care vorbiţi - oferiţi informaţii competente şi relevante la nivelul aşteptărilor create!

- Fiţi cât mai precişi! Precizia construieşte încredere. - Nu atrageţi atenţia asupra inadvertenţelor pe care le comiteţi. Nu vă întrerupeţi

discursul pentru a spune „Am greşit mai devreme când menţionam că...”, „Îmi cer scuze...” sau „Unde rămăsesem?” În multe situaţii publicul nu observă anumite greşeli decât dacă atrageţi atenţia asupra lor.

- Folosiţi mărturii. - Aveţi grija cu cine vă însoţiţi, că transmite cine sunteţi!

- Caracterul - subliniaţi pe cât posibil obiectivitatea şi preocuparea pentru interesele auditoriului. Arătaţi respect şi curtoazie pentru convingerile şi valorile auditoriului şi probaţi sinceritatea. Prezentaţi şi reversul medaliei pe care o promovaţi - nimănui nu-i plac persoanele care susţin întotdeauna că numai ele au întotdeauna dreptate! Orice încercare de a „duce de nas” publicul riscă să fie depistată şi întreaga încredere de care vă bucuraţi la un moment dat să dispară. Spuneţi ce veţi face şi faceţi ceea ce aţi spus.

- Carisma - nu este o chestiune care să poată fi educată - există sau nu - ţine de personalitatea vorbitorului. Totuşi, puteţi influenţa atitudinea publicului dacă aveţi o orientare pozitivă faţă de situaţia de comunicare – transmisă verbal şi non-verbal. Demonstraţi hotărâre şi siguranţă în susţinerea propriului punct de vedere. Fiţi entuziaşti, arătaţi că vă pasă!

Materiale suport pentru susţinerea unei prezentări

Materialele suport trebuie să susţină/întărească discursul, nu să FIE discursul! Nu folosi materialele suport pentru a te ascunde sau a-ţi ascunde lacunele. Audienţa a venit să te vadă pe tine, va fi oricum cu ochii pe tine!

1. Prezentare Powerpoint

- Folosiţi un template unitar (un font şi o schemă de culori anume, acelaşi tip de tranziţie între slide-uri) – arată mai îngrijit, mai profi, plus stilurile diferite distrag atenţia audienţei... Vreţi ca audienţa să se concentreze asupra temei pe care o prezentaţi, nu asupra felului de prezentare!

- Fontul:

- Alegeţi un font simplu, uşor lizibil (arial, verdana, times new roman, book antiqua)

- Folosiţi 1 maxim 2 tipuri de font

- Mărimea fontului din text (din cadrul slide-ului) trebuie să fie de minim 22

- Titlul trebuie să fie de minim 28

- CAPS - nu folosiţi numai litere MARI - face textul greu de citit. Se foloseşte mai mult pentru acronime şi în accentuarea unor elemente

- Italics - Folosit pentru “citate”, folosit pentru a accentua

- Ideile (bullets):

- Fiecare idee să fie dezvoltată pe 1 maxim 2 rânduri

44

- Limitaţi numărul liniilor la 7, chiar 4 dacă ai un titlu lung, un logo care ocupă mult loc, o poză sau o schemă etc. Majoritatea susţin regula 7X7, adică maximum 7 rânduri a câte 7 cuvinte.

- Culori - Grad mare de contrast între text şi fond – fond alb/deschis, text negru/inchis, plus încă 1 culoare, maxim 2, pentru a accentua cuvinte-cheie

- Imagini, poze, grafice, efecte...

- Folosiţi imagini şi grafice simple care susţin ideile pe care le şi ajută la accentuarea unor elemente din mesaj

- Folosiţi doar când e nevoie! altfel în loc să comunice, distrag atenţia

- Sigle - Nu este necesară afişarea logo-urilor pe fiecare slide, pot fi puse pe primul slide, respectiv în acele slide-uri care conţin informaţii despre organizaţie, proiect.

2. Flipchartul

Un termen greu traductibil în limba română, flipchartul reprezintă o tablă mobilă în general, de care este ataşat un bloc de hârtie format A2. Folosirea flipchartului este recomandabilă pentru grupuri de maxim 25-30 de persoane.

În funcţie de gradul de pregătire a colilor de flipchart, putem folosi:

- flipchart spontan – foile sunt umplute cu informaţie / cuvinte-cheie / scheme pe măsură ce este redată de vorbitor sau produsă de participanţi.

- flipchart semi-elaborat – structura foilor este proiectată şi realizată înaintea începerii prezentării, dar informaţia este scrisă pe măsură ce este produsă.

- flipchart elaborat – toată informaţia este trecută pe o coală de flipchart înaintea discursului şi expusă participanţilor la momentul dorit.

În toate cele trei cazuri, există câteva trucuri utile:

- Nu staţi cu spatele la participanţi cât completaţi foaia de flipchart. Găsiţi poziţia semilaterală şi familiarizaţi-vă cu ea.

- Nu încărcaţi foaia cu prea multă informaţie sau cu scheme prea complicate - Limitaţi-vă la 10 linii cu litere de cca. 5 cm, şi grosime de 0,5 cm (grosimea unui marker) dacă

este nevoie ca să fie citite într-o sală de 100 persoane; dacă grupul este de 50 literele trebuie să aibă min. 3 cm.

- Încercaţi să scrieţi cu litere mari (măcar cu litere citeţe). - Dacă informaţia este mai utilă la vedere, fiţi pregătiţi să rupeţi coala şi să o expuneţi în locuri cu

maximă vizibilitate. - Notaţi cu creionul cu mină pe marginea foii de flipchart informaţia pe care nu sunteţi siguri că o

veţi ţine minte sau cea pe care chiar nu trebuie să o memoraţi. Efectul realizat este ceva între credibilitate, siguranţă şi supermemorie

- Lipiţi de marginea foilor de flipchart bucăţele de hârtie colorată, pe care vă puteţi nota ce conţine foaia. Nu veţi răscoli tot flipchartul după foaia dorită.

45

3.4. Abilităţi de moderare Moderarea (facilitarea) este o metodă de a asista şi ghida un grup spre atingerea unui obiectiv comun, realizarea unei sarcini sau rezolvarea unei probleme, într-o manieră:

- eficientă şi concentrată pe atingerea rezultatului, - care are grijă atât de dinamica grupului cât şi de fiecare membru în parte.

Astfel, moderatorul este o persoană care serveşte unui grup pentru ca acesta să performeze menţinând în acelaşi timp o dinamică sănătoasă, armonioasă – din acest punct de vedere, moderarea este mai mult o atitudine decât o aptitudine.

Un moderator are 2 misiuni importante: 1. De a sprijini procesul muncii grupului prin diferite metode fără a interveni direct în soluţionarea

problemei/sarcinii. Moderatorul „doar” ajută grupul să fie mai eficient în: - procesul comunicării, - procesul luării deciziilor, - procesul rezolvării problemelor, - procesul rezolvării conflictelor şi a diferenţelor de opinii.

2. Să conştientizeze dinamica grupului şi procesele sociale ale grupului, pentru a motiva oamenii, pentru a ajuta fiecare persoană să se implice cât mai mult.

Această dublă-misiune se traduce în:

- Sprijină participanţii să treacă prin paşii detaliaţi în pagina următoare, pentru a atinge obiectivele de grup,

- Ajută participanţii să stabilească şi să respecte regulile de lucru, - Creează o atmosferă în care toţi să îşi poată exprima liber punctul de vedere, - Încurajează schimbul de informaţii şi resurse – adresează întrebări grupului, - Asigură participarea egală a tuturor, - Leagă diferite intervenţii, comentarii, contribuţii la discuţie, - Evită deraierile de la subiect, - Derulează sesiuni de brainstorming pentru a stimula creativitatea participanţilor, - Încurajează ajungerea la un consens prin discutarea tuturor punctelor de vedere, nu grăbeşte

decizia, - Se asigură că toţi sunt conştienţi de ce se stabileşte, verifică înţelegerea rezultatului final, - Încurajează asumarea sarcinilor şi clarificarea responsabilităţilor (dacă este cazul), - Încurajează valorificarea într-un mod constructiv a diferenţelor (percepţii, abordări, vârstă, nivel

şi tip de expertiză, etc.).

Moderarea intervine atât în momentele de discuţii cu grupul de participanţi cât şi în cadrul desfăşurării aplicaţiilor practice pe grupe mai mici de lucru – caz pe care au fost detaliaţi paşii ce urmează. Procesul de moderare trebuie structurat şi atent pregătit considerând etapele prin care trece un grup în procesul de realizare a sarcinii aferente aplicaţiei practice lansate:

a. Grupul se adună şi se cunoaşte, b. (Re)introducerea sarcinii, c. Definirea regulilor şi a scopului, a modului de lucru d. Strângerea ideilor şi a informaţiilor, e. Luarea deciziei, producerea rezultatului final, f. Reflecţie/procesare.

a. Grupul se adună şi se cunoaşte: - e foarte important să se creeze o atmosferă deschisă, pozitivă şi să se aloce timp cunoaşterii

membrilor grupului (dacă este primul lor moment de interacţiune),

46

- e importantă şi deschiderea pe care o demonstrează moderatorul.

b. (Re)introducerea sarcinii, a scopului grupului de lucru: De cele mai multe ori cei din grup ştiu de ce s-au adunat, cu toate acestea este necesară reluarea şi clarificarea explicaţiei sarcinii grupului: - ce rezultat trebuie să aibe grupul? - care este timpul de lucru alocat? - care sunt resursele disponibile? - care sunt regulile de desfăşurare ale aplicaţiei practice respective? - clarificarea eventualelor roluri speciale ale membrilor grupului (ex: observator).

c. Definirea regulilor şi a modului de lucru: - stabilirea regulilor trebuie să se facă la început, - dacă momentele de lucru în grup sunt mai îndelungate sau au un grad ridicat de complexitate,

este necesar ca, pe lângă eventualele reguli ale aplicaţiei practice introduse, grupul să-şi definească împreună un mod de lucru şi un set de reguli care să le eficientizeze demersul.

d. Strângerea ideilor şi a informaţiilor: De acum încolo concentrarea moderatorului trebuie să se facă pe oameni şi nu pe sarcină/problema de rezolvat: - trebuie să urmărească procesul prin care ei comunică şi să se intervină cât mai puţin, - trebuie stimulat procesul de schimb de idei prin: brainstorming, întrebări etc.

e. Luarea deciziei, producerea rezultatului final: - este cel mai important pas si cel mai provocator, - toate ideile produse de grup trebuie considerate şi structurate pentru definitivarea rezultatului

final.

f. Reflecţie/procesare: - este cea mai importantă etapă pentru procesul de învăţare – regula de aur este că i se alocă cel

puţin tot atât timp cât s-a alocat rezolvării sarcinii (ideală fiind proporţia de 1:2) sau se calculează intervenţii de 3 minute/participant,

- este necesar să se discute atât rezultatele grupului cât şi dinamica grupului în funcţie de obiectivele de învăţare stabilite pentru aplicaţia practică respectivă.

Formularea întrebărilor Referitor la moderarea discuţiilor de grup, un aspect important este adresarea întrebărilor, mai ales a celor “deschise”. Asemenea întrebări încurajează obţinerea unor răspunsuri mai complete şi au un rol important în deblocarea comunicării sau în ghidarea procesului. Moderatorul poate ajuta grupul adresând acele întrebări care „sunt în aer”, dar pe care membrii grupului se feresc să le adreseze. În general, rolurile întrebărilor sunt legate de:

- Sondarea experienţei participanţilor, - Motivarea şi provocarea audienţei, - Implicarea participanţilor tăcuţi, stimularea exprimării propriilor opinii, - Stimularea gândirii, - Ajutarea animatorului/formatorului să urmărească cât de bine s-au înţeles noţiunile.

Tipuri de întrebări în funcţie de obiectivele animatorului/formatorului:

Obiective Exemplu

Deschiderea unei discuţii Ce este ascultarea activă?

Pentru a atrage atenţia asupra unei idei, fapt, problemă sau situaţie

De ce credeţi că X a procedat aşa?

47

Obţinerea de informaţii Care este diferenţa între cunoştinţe şi aptitudine?

Descoperirea unor legături sau cauze Cum afectează calitatea X a trainerului interacţiunea cu grupul?

Dezvoltarea de noi idei Cum altfel putem creşte motivaţia voluntarilor?

Menţinerea discuţiei la subiect Ne putem întoarce să vedem de ce s-a întârziat?

Concluzionare sau încheierea discuţiei Care a fost cel mai important lucru care s-a întâmplat?

Împărtăşirea unor opinii şi atitudini Cum te-ai comporta dacă ai fi pus în situaţia aceasta?

Să obţii o decizie Putem spune ca ne reprezintă acest lucru?

Sugerarea unor idei, acţiuni Care crezi că ar fi rezultatul dacă tu ai spune ce gândeşti?

Verificarea percepţiei Deci ceea ce spui este că provocarea principală este ...?

Formularea întrebărilor

- Puneţi câte o întrebare - Întrebările să fie clare şi concise - Puneţi întrebări deschise - Păstraţi tăcerea pentru ca vorbitorul să se poată gândi şi să ofere mai multe informaţii - Acordaţi timp suficient pentru răspunsuri

Abordarea întrebărilor - Aşteptaţi ca cel care întreabă să termine ce are de spus - Repetaţi întrebarea - asiguraţi-vă că aţi înţeles corect - Amânaţi pentru final/extra-agendă întrebările direcţionate spre rezolvarea unor probleme

specifice care nu interesează grupul (lucru pe care îl verificaţi şi agreaţi cu grupul), sau care nu ţin de obiectivele sesiunii

- Evitaţi discuţiile prelungite cu o singură persoană - Menţineţi contactul vizual cu tot grupul şi invitaţi mai multe persoane să intervină, dacă este

cazul şi timpul permite; evitaţi să vă concentraţi doar asupra persoanei care a adresat întrebarea - Dacă este cazul, luaţi o pauză pentru a reflecta asupra întrebării - Dacă nu puteţi răspunde la o întrebare, spuneţi acest lucru precizând totodată când veţi putea

reveni cu un răspuns complet şi cum îl veţi transmite grupului.

48

3.5. Pregătirea, derularea şi procesarea aplicaţiilor practice cuprinse în programul educaţional

Indiferent de metoda aleasă, crearea şi desfăşurarea unei aplicaţii practice implică 3 etape: a. Pregătire b. Derulare c. Procesare

a. Pregătirea aplicaţiilor practice: - Planificăm timpii alocaţi fiecărei etape din proces - cât durează:

1. Introducerea aplicaţiei, răspunsuri la întrebările de clarificare, 2. Împărţirea pe grupe, împărţirea materialelor necesare, 3. Deplasarea la locaţiile de lucru ale grupelor, 4. Derularea propriu-zisă, 5. Procesarea.

- Solicităm feedback de la alţi colegi traineri şi/sau de la prieteni neavizaţi. - La faţa locului: aranjăm din timp spaţiul şi materialele. - Cunoaştem foarte bine teoria şi să ştim şi care sunt faptele/fenomenele/situaţiile LEGATE DE

TEORIE ŞI RELEVANTE pentru participanţi; - Elaborăm o descriere detaliată a aplicaţiei practice - trecem în revistă ceea ce se va întâmpla pe

paşi (cât mai în detaliu): „mişcarea scenică” a grupului, locaţii necesare, materiale necesare, documente cu linii directoare (fişe de lucru) etc.

- Planificăm instrucţiunile / regulile: mergem pe segmente mici (pas cu pas) şi ne gândim ce poate să iasă prost/”în decor”, unde se pot abate participanţii de la cale imaginată – regulile se stabilesc în funcţie de aceste riscuri şi de scopul aplicaţiei.

b. Derularea aplicaţiilor practice:

Introducerea aplicaţiei practice: - Prezentaţi aplicaţia cu instrucţiunile în mod clar şi modul în care va decurge acesta, cum va fi

dat feedback-ul etc. - Indicaţi cât timp este alocat – în total şi pe anumite momente dacă este cazul, - Realizaţi împărţirea pe grupe (şi alocarea eventualilor moderatori & spaţii de lucru), - Realizaţi împărţirea materialelor necesare (foi, markere, coli de flipchart), - Distribuiţi materialele suport (linii directoare, indicaţi surse de informaţii, fişa de observaţie

etc.).

Derularea propriu-zisă a aplicaţiei practice: - Vă asiguraţi că se merge către obiectivul lansat, - Vă asiguraţi că se respectă indicaţiile & regulile, - Observaţi şi notaţi incidente relevante pentru partea de procesare, - Semnalaţi grupelor timpul rămas, - Chiar dacă intervin elemente surpriză - nu vă panicaţi, nu schimbaţi regulile pe parcurs (se reţine

momentul şi se va ajusta aplicaţia pe viitor).

c. Procesarea aplicaţiilor practice:

= discutarea/analizarea experienţei specifice avute în cadrul aplicaţiei practice (pe grupuri mici de lucru sau cu întreg grupul);

= un schimb de reacţii afective şi cognitive referitoare la activitatea în care au fost angajaţi şi legarea acestor gânduri şi sentimente pentru a trage învăţăminte din experienţa respectivă;

= esenţa aplicaţiei practice pentru că închide ciclul învăţării. Rolul aplicaţiilor practice din cadrul unei sesiuni de instruire este de a crea participanţilor un cadru de învăţare experienţială. Astfel,

49

fiecare experienţă ar trebui să se termine cu o formă de procesare, pentru ca ciclul învăţării să fie parcurs complet şi să se producă învăţarea.

Rolul animatorului/formatorului în etapa de procesare = moderator/facilitator al discuţiei de grup: - asistă participanţii în analiza critică a experienţei lor, - ajută participanţii să-şi exprime sentimentele, gândurile şi să-şi conceptualizeze experienţa

astfel încât aceştia să extragă concluziile şi învăţămintele.

Etapele procesării aplicaţiilor practice: - Identificare - participanţii sunt rugaţi să se oprească asupra inor aspecte care li se par relevant

în raport cu teoria (teoria este firul logic al procesării!): Acesta a fost un exerciţiu despre ... Apropo de teorie, ce aţi observat?

- Analiză - participanţii vor fi întrebaţi ce au gândit, simţit, făcut ei atunci când au trăit / observat evenimentul.

- Generalizare – participanţii sunt invitaţi să prezinte ce concluzie au tras de pe urma experienţei & analizei. Cu ce concluzii plecăm? Care sunt lecţiile învăţate?

- !!! Etapa de generalizare este etapa lecţiilor învăţate. Discutaţi învăţarea pe mai multe nivele: plan personal, grupul prezent etc.

- Acţiune - participanţii sunt invitaţi să spună / să s egândească ce ar face diferit / mai bine în viitor într-o situaţie asemănătoare. Ce veţi schimba pe viitor? Ce aţi învăţat şi veţi folosi în viitor?

Atenţie la: - Observaţie vs. Percepţie (percepţie = presupunere, concluzie la care s-a ajuns prin prisma

sistemului propriu de valori) - Trainerul trebuie să intervină spunând: “Acestea sunt presupuneri, nu observaţii. Ce ai observat, ce te-a condus la aceste concluzii?”;

- Emoţiile puternice şi posibilele conflicte - se pot controla cu principiul „aici şi acum” – nu se permite decât analiza incidentelor din aplicaţia practică încheiată;

- Accent permanent pe feedback constructiv (eventual descriptiv-comportamental) şi se reamintesc regulile de formulare a acestuia;

- Rămâneţi non-evaluativi asupra generalizării şi subliniaţi toate perspectivele. Repere teoretice pentru tipurile de aplicaţii cuprinse în programul de diseminare: Discuţii de grup (cu tot grupul):

Descriere + - Implică punerea unor întrebări deschise, relevante pentru grup, pentru a genera: - Orientarea grupului asupra subiectului

- Schimbul de experienţă - Împărtăşirea cunoştinţelor participanţilor

- Analiza, completarea unor concepte despre care participanţii deţin deja unele informaţii, discutarea aplicabilităţii lor pentru participanţi.

- Dezvăluie cunoştinţele şi experienţele participanţilor

- Permite participarea activă a tuturor persoanelor care doresc să se implice

- Discuţia poate devia de la subiect.

- Discuţia poate fi acaparată, dominată de unul sau câţiva membrii din grup.

Repere în pregătire – desfăşurare:

- Formulaţi întrebări cheie pentru conducerea discuţiei, centrate pe obiectivele sesiunii; notaţi punctele principale ale discuţiei

- Faceţi planul pentru sumarizarea discuţiei: concluzii, sondaţi aplicabilitatea discuţiei în viitor

50

- Introduceţi subiectul şi schiţaţi o legătură între acesta şi sesiunea anterioară şi/sau relevanţa acestuia pentru experienţa participanţilor

- Puneţi întrebări deschise & clare & relevante - Scopul trebuie să fie clar şi animatorul trebuie să se asigure că discuţia rămâne la subiect - Asiguraţi fiecărui participant posibilitatea de a se exprima şi nu permiteţi nimănui să domine

discuţia. Adresaţi întrebări participanţilor mai timizi şi cereţi-le celorlalţi să permită participarea tuturor. Încurajaţi ascultarea activă.

- Invitaţi participanţii să împărtăşească cu grupul concluziile lor, principiile şi/sau aplicabilitatea practică a subiectului discutat

- Faceţi o sinteză sau sumarizare la sfârşit Discuţii / Lucru în grupuri mici:

Descriere + - Lucrul/discuţia în grupuri mici este o metodă care permite participanţilor să-şi împărtăşească experienţele, ideile sau să rezolve probleme/sarcini în mod mai eficient şi mai puţin dependenţi de animator/formator.

- Participanţii dezvoltă un control mai mare asupra celor ce au de învăţat

- Produce o consolidare şi clarificare a temei respective

- Permite participanţilor să-şi prezinte ideile în grupul mic

- Ajută participanţii să înveţe unul de la celălalt

- Promovează munca în echipă - Observarea grupurilor mici oferă animatorului feedback important despre nivelul de înţelegere al grupului şi poate remedia neclarităţile mai târziu, în timpul sesiunii.

- Dacă nu este pregătită şi gestionată eficient, activitatea asociată cu împărţirea pe grupuri mici, găsirea membrilor echipei, găsirea unei locaţiei de lucru pentru grup şi dotarea acestora cu materiale de curs necesare desfăşurării aplicaţiei practice creează o atmosferă confuză.

- Necesită timp pentru lucru şi pentru prezentarea concluziilor fiecărui grup

- Este necesară moderarea grupelor mici

- Discuţiile de grup pot fii dominate de o anumită persoană

- Controlul animatorului este mai mic

- Pot apărea divergenţe de opinie care să escaladeze.

Repere în desfăşurare: - Definiţi clar “produsul” final al lucrului în grupuri mici - Sarcinile date grupului trebuie să fie foarte clare - Verificaţi dacă participanţii au înţeles ce au de

îndeplinit & instrucţiunile, invitaţi-i să vă adreseze întrebări de clarificare - Grupul trebuie să fie conştient de limitele de timp ale discuţiei - Verificaţi dacă grupul a reţinut

timpul disponibil - Regulile privind măsura în care animatorii/formatorii participă şi intervin în grupurile mici trebuie

stabilite înainte de a se sparge grupul mare în grupuri mici. Participanţii trebuie anunţaţi unde se vor afla animatorii/formatorii pe parcursul exerciţiului, pentru a putea fi contactaţi la nevoie.

- Animatorul trebuie să aibă pregătite: □ Modalitatea de împărţire în grupuri □ Locaţiile unde se vor plasa grupurile formate □ Seturile de materiale necesare □ O copie scrisă cu instrucţiunile aplicaţiei practice & aceleaşi detalii pe un flipchart în sala

de curs.

51

- Dacă grupele de lucru nu sunt asistate de către un moderator, vizitarea grupurilor mici de către animator/formator se face din două motive: pentru a verifica progresul făcut în îndeplinirea sarcinii şi pentru a verifica că toată lumea participă la discuţie. Mai există varianta în care grupul este rugat să desemneze un moderator

- Totodată, grupul este rugat să desemneze o persoană care va nota concluziile şi 1-2 persoane care vor prezenta concluziile grupului mare;

- La revenirea în grupul mare, invitaţi şi permiteţi exprimarea concluziilor de către reprezentanţii grupelor mici. Pentru anumite activităţi sau discuţii, este posibil să nu fie necesar ca toate grupurile să prezinte toate rezultatele. Cereţi prezentarea unor exemple sau unor concluzii specifice sau cereţi unui număr redus de grupuri să-şi prezinte rezultatele, iar celelalte să adauge doar elemente adiţionale pe care le consideră importante şi care lipsesc din prezentările iniţiale.

Exerciţiul:

Descriere + - Exerciţiile folosite în cadrul instruirii sunt activităţi structurate, concepute pentru a-i învăţa pe participanţi anumite concepte, principii sau abilităţi (cu condiţia să respecte Ciclul învăţării experienţiale). Are la bază o teorie. Trebuie să reproducă o situaţie tipică descrisă de acea teorie.

- Produc o schimbare în ritmul şi structura cursului, precum şi în atmosfera atelierului - în general cresc nivelul de energie a grupului

- Contribuie la atingerea obiectivelor de învăţare

- Dacă sunt prea departe de subiect/domeniu de activitate, există riscul să scoată grupul din atmosfera de învăţare, să fie percepute doar ca joc/animare

- Dacă nu se face corect/complet procesarea, există riscul să nu fie utile/percepute ca fiind utile pentru învăţare

- Pot frustra participanţii dacă nu sunt introduse detaliat.

Pentru acest tip de aplicaţie practică - a se parcurge reperele generale detaliate la paginile 45-46 şi descrierea aplicaţiilor introduse în programul de diseminare (începând cu pagina 50). Lectura asistată:

Descriere + - Se cere participanţilor să citească şi apoi să discute conţinutul unor texte relevante pentru obiectivele de învăţare ale sesiunii

- Economiseşte timpul - Oferă informaţii suplimentare într-un mod „altfel”, ce permite fiecărui participant să le absoarbă, să conectează cu ele

- Poate deveni plictisitoare dacă se repetă des sau dacă depăşeşte 20 de minute

- Eficienţă lecturii însoţită de discuţie de grup este de 20-40%

Repere în pregătire – desfăşurare: - Selectaţi textele relevante pentru obiectivele de învăţare şi pentru nivelul grupului – evitaţi să daţi

mai multe informaţii decât se pot asimila în 20 minute de lectură - Pregătiţi întrebări pe marginea textului pentru a ghida / a stimula interesul - Explicaţi obiectivele lecturii asistate - Definiţi conceptele noi care apar în textele selectate - Oferiţi indicaţii bibliografice.

52

3.6. Abilităţi de animare Animarea = activarea / însufleţirea atmosferei în cadrul sesiunilor.

Animarea se poate realiza prin: - Interactivitatea momentelor din sesiune; - Schimbarea formatului de lucru (tot grupul – grupe mai mici de discuţie – perechi etc.) şi

alternarea metodelor folosite (prezentare – lucru în grup – simulări – invitat special etc.); - Includerea unor momente de energizare ce ţin mai mult / mai puţin / deloc de conţinutul

sesiunii. Când este nevoie de aceste momente „speciale” de animare: - La începutul sesiunii - să capteze atenţia şi să activeze grupul, să determine o stare sau să

creeze o atmosferă. - Pe parcursul sesiunii – pentru a introduce un subiect într-un mod mai altfel sau atunci când

observaţi că grupului i-a pierit energia sau devine neatent/plictisit/neimplicat sau gălăgios - pentru a-i trezi, a genera o schimbare de ritm, a restabili ordinea, a recâştiga atenţia.

- La finalul sesiunii – pentru a lăsa grupul cu un nivel ridicat de energie şi motivaţie legate de sesiunea respectivă (să rămână cu un „gust bun”).

Indiferent de metode/tehnici, cert este că în 100% din cazuri, energia vine de la animator/formator – fiţi energici, zâmbăreţi, „pe fază”, pentru că voi daţi tonul şi influenţaţi atmosfera generală! Repere pentru momentele de animare din programul de diseminare:

În prima sesiune: - Creează o atmosferă relaxată de învăţare – „sparge gheaţa”, „încălzeşte/energizează atmosfera”; - Creează interes şi motivaţie pentru programul de diseminare; - Clarifică obiectivele şi programul de diseminare; - Creează o atmosferă de egalitate şi respect; - Dă participanţilor ocazia să te cunoască şi totodată să-ţi spună ceva despre ei.

În primele momente ale fiecărei sesiuni: - Energizează atmosfera, reconectează; - Recapitulează concluziile sesiunii anterioare; - Clarifică ce va urma în sesiunea respectivă.

În ultimele momente ale fiecărei sesiuni: - Concluzionează şi fixează principalele noţiuni introduse; - Ia feedback rapid despre cum li s-a părut sesiunea; - Lasă grupul cu nivel ridicat de energie şi senzaţia de „mai vreau!”.

Energizantele - metode pentru momentele de animare din programul de diseminare:

Momentele de animare/energizare la care vom face referire sunt scurte, de obicei nu au rolul de a transmite vreo informaţie esenţială legată de obiectivele sesiunii, sunt pur şi simplu altceva – implică mişcare fizică / dezmorţire şi sunt distractive.

Metodele descrise în cele ce urmează sunt din categoria energizante, dar nu numai şi sunt structurate pe cronologia unei sesiuni:

a. Metode de start sesiune / reconectare Pentru a relua firesc activitatea şi a recrea cadrul de învăţare/dezbatere despre valorile umanitare, câteva idei ar fi (merg şi combinate):

53

- Folosiţi „ancore” din sesiunile anterioare – poze, planşe, foi de flipchart create de ei, cuvinte cheie, glume/poante/expresii ale grupului etc.

- Puteţi aduce în discuţie informaţii pe care le-au solicitat sau care a rămas că le dezbateţi data viitoare, o ştire legată de subiectele şi obiectivele programului de diseminare etc.

- Puteţi întreba ce au mai citit/aflat ei despre subiectele discutate anterior (dacă va fi linişte totală – împărtăşiţi voi ceva ce aţi citit, un documentar văzut, un caz interesant despre care aţi aflat, ce mai faceţi la Crucea Roşie etc.)

- Puteţi începe cu o poveste / o metaforă / un citat – care să le dea de gândit la subiectul ce urmează, să-i pună într-o anumită paradigmă de gândire pe subiectul respectiv, la care să mediteze pe parcursul sesiunii respective (se poate relua la final la momentul de fixare – la ce concluzii au ajuns legate de poveste/metaforă).

b. Metode de cunoaştere / prezentare la început

Întrucât, în general, grupul se cunoaşte deja – acest moment este important mai mult pentru ca animatorii/formatorii să cunoască grupul.

Fiind vorba de un număr de peste 20 de persoane, prezentările individuale de început se exclud întrucât consumă mult din intervalul celor 45 de minute. Va fi necesar să vă bazaţi pe ecusoane şi pe scurte prezentări ale celor care preiau un rol anume în cadrul aplicaţiilor sau a tuturor celor care au intervenţii în discuţie – să se prezinte atunci când iau cuvântul:

- de exemplu cu nume şi o caracteristică ce începe cu litera numelui - Cristina curioasă, Andrei ameţit, Viorel vesel;

- sau cu nume şi o mişcare, pe care o va repeta tot grupul;

Alte metode scurte (5-10 minute) de cunoaştere / prezentare:

- Mă numesc ... - îi rugaţi să-şi zică numele – toţi o dată – nu veţi înţelege/reţine nimic, dar este distractiv ☺

- Bingo – aveţi nevoie de un chestionar („biletul de bingo”) de tipul celui de mai jos (un exemplar pentru fiecare participant). Scopul e să umple cât mai rapid „biletul de bingo” cu nume de persoane care îndeplinesc enunţurile respective (fără a repeta!). Astfel, ei trebuie să vorbească cu cât mai multe persoane din grup, pentru a afla dacă îndeplinesc enunţurile din „biletul de bingo” – dacă da, acea persoană se semnează în căsuţa respectivă. Primul care are biletul complet strigă „Bingo!” şi primeşte un mic premiu (un măr, o portocală, un pix/string/insignă cu Crucea Roşie).

Şi-a decorat recent casa/camera

A văzut filmul “Avatar”

Are un frate/o soră

Poartă ochelari

Are părinţi sau bunici de altă etnie

Are animal de casă

A călătorit în cel puţin alte 2 ţări

A lucrat/lucrează sau face voluntariat

A practicat / practică un sport

- Domino – aveţi nevoie de un spaţiu care permite formarea unui cerc din toţi participanţii şi de o listă cu caracteristici posibile (în cazul în care jucatorii nu au idei):

Instrucţiuni pentru animator/formator:

Acest joc trebuie să se desfăşoare repede, pentru ca oamenii să nu se plictisească aşteptând să se includă în locul potrivit. Totodată recomandarea este să vă alăturaţi participanţilor în joc.

1. Animatorul / o persoana din grup începe sa se gândeasca la două trăsături personale pe care le dezvăluie apoi celolalţi, cum ar fi: ”Sunt fată şi am doi fraţi”. 2. Apoi, cineva din grup - o fată ţine de mâna dreaptă prima persoană şi altcineva care are doi fraţi o ţine de mâna stângă. Felul în care poate să aibă loc „conectarea” este prin atingerea mâinilor, a coatelor, a picioarelor etc.

54

3. Cele două persoane nou venite adaugă o trăsătură proprie pentru partea rămasă liberă - ”Sunt fată şi am ochi căprui”, „Am doi fraţi şi sunt născut/ă toamna”

4. Alte persoane se alătură de ambele părţi şi jocul continuă. Dacă vreo trăsătură exprimată nu mai există la nimeni altcineva în grup şi domino-ul nu se continuă, atunci rugaţi persoana să aleagă altă trasătură. În final, toţi participanţii trebuie să ia parte până se închide cercul – toată lumea e legată de toată lumea.

Trăsăturile date sunt doar exemple - fiecare poate alege sau începe cu orice caracteristică, fie ea vizibila sau nu: culoarea hainelor sau a părului, hobbiuri, mâncarea favorită, melodii favorite sau opinii legate de un anume subiect (cred…simt…. etc. ). Dacă trăsăturile încep să se repete, cereţi-le participanţilor să vină cu idei noi.

- Saluturi - aveţi nevoie de bileţele cu tipuri de salut (câteva modele sunt mai jos, se pot repeta în grup) – participanţii extrag câte un bileţel şi trebuie să se plimbe prin sală, să se oprească în faţa unui coleg să îşi spună numele şi să folosească modul de salut indicat pe bileţel apoi trec la alt coleg şi tot aşa (se continuă cât timp este distractiv).

o Salută cealaltă persoană îmbrăţişând-o timp de 5 secunde o Salută cealaltă persoană ţinându-ţi mâinile în poziţie de rugăciune şi aplecându-te

Salută cealaltă persoană printr-o strangere de mana foarte ferma, uitându-te fix în ochii persoanei timp de 3 secunde

o Salută cealaltă persoană îmbrăţişând-o şi sărutând-o de 2 ori pe fiecare obraz o Salută cealaltă persoană jucând X şi 0

o Salută cealaltă persoană făcând o plecăciune / piruetă / ridicând o pălărie imaginară

- Scaune – aveţi nevoie de un spaţiu care permite formarea unui cerc din scaune şi o listă cu caracteristici (câteva exemple sunt în cele ce urmează).

Se formează cercul de scaune, fiecare participant stă pe scaun. Animatorul/formtorul anunţă o caracteristică, indică un sens şi numărul de scaune cu care se mută cei care se regăsesc în caracteristica anunţată. De exemplu: „Cine are un singur frate (sau soră) se mută un scaun în sensul acelor de ceasornic. Cine are doi fraţi se mută două scaune în sensul acelor de ceasornic”. Dacă scaunul respectiv nu este liber, se aşează pur şi simplu în braţele persoanei din acel loc ☺ Jocul poate continua cât timp este distractiv. Exemple de caracteristici ce se pot citi:

o Cine are păr negru se va muta un scaun în sensul acelor de ceasornic. o Cine este fată se va muta doua scaune în sensul acelor de ceasornic. o Oricine locuieşte în ... se va muta un scaun în sensul acelor de ceasornic. o Oricine are peste 15 ani se va muta un scaun în sens invers acelor de ceasornic. o Oricine poarta blugi se va muta un scaun în sens invers acelor de ceasornic.

c. Metode de dezmorţire / schimbare dinamică grup

Exemplele următoare au fost alese astfel încât să nu conteze numărul de participanţi, să nu aibă restricţii prea mari de spaţiu/materiale necesare şi mai ales să nu consume mult timp – să poată fi continuate cât timp doresc animatorii.

- ANA – NA – GRRR – HUT – BOOM – animatorul scrie cuvintele pe o coală/tablă astfel încât toţi participanţii să le vadă. Animatorul citeşte cuvintele încet şi le cere participanţilor să le reia în acelaşi ritm. Apoi, repetă dar creşte tonul s.a.m.d (se poate realiza chiar un dans pe ritmul respectiv). Energizantul se va termina cu un mare “ BOOOM!”.

- Electricitatea - grupul stă în cerc ţinându-se de mâini. Jocul începe de la animator care declară că va transmite „electricitate" persoanei de lângă prin strângerea mâinii, care va trimite mai departe şi tot aşa până „electricitatea” parcurge tot cercul. Se reia, cu provocarea să fie şi mai rapid. Apoi, încă o dată – şi mai rapid.

- Suntem coloraţi şi trăim într-o lume colorată – animatorul anunţă o culoare şi o parte a corpului (ex. Roşu - palmă) şi toată lumea trebuie să ajungă cu acea parte a corpului pe culoarea

55

respectivă ş.a.m.d. Se poate apoi solicita şi cuiva din grup să enunţe o combinaţie de culoare şi parte a corpului.

- Zip-zap (mingea imaginară) – animatorul anunţă că are o minge imaginară şi va fixa cu privirea pe cineva din grup şi îi va arunca mingea. Când se aruncă mingea se spune „zip”, când se prinde se spune „zap”. Cine o prinde, fixează din priviri pe altcineva şi îi pasează mingea imaginară.

- 1 minut – animatorul îi roagă pe toţi participanţii să se ridice şi să închidă ochii. Regula principală este că se păstrează linişte deplină. La comanda „start!” fiecare va începe să cronometreze un minut – să numere în gând cele 60 de secunde, păstrând liniştea şi rămânând cu ochii închişi. Când consideră că a trecut minutul, pot deschide ochii şi lua loc în linişte.

- 4 jos - animatorul explică regulile jocului: o doar 4 oameni pot să stea jos în acelaşi timp - nici mai mult, nici mai puţin. Până la finalul

jocului, toţi trebuie să fi stat jos cel puţin o dată. o niciun jucător nu trebuie să stea jos mai mult de 10 secunde (pot sta mai puţin dacă vor). o jucătorii nu au voie să comunice verbal între ei, astfel toţi din grup trebuie să vadă ce se

întâmpla şi să se sincronizeze astfel încât să se asigure că 4 oameni stau jos la orice moment.

- Cursa hipică - participanţii trebuie să se aşeze în cerc / să se repoziţioneze astfel încât să-l poată urmări pe animator. Ei trebuie să facă exact ceea ce face animatorul. Etape de desfăşurare: în poziţia uşor aplecat în faţă cu palmele pe picioare şi genunchii uşor îndoiţi, animatorul va spune că este un jocheu la o cursă hipică. Aceasta porneşte bătînd cu palmele pe picioare, şi pentru că este o cursă cu obstacole, toţi participanţii trebuie să treacă peste un obstacol (= o săritură), două obstacole consecutive (= două sărituri), trei obstacole (= trei sărituri), trece prin apă (= ţinîndu-se de nas se lasă în jos ca şi cînd s-ar scufunda în apă rece, dîrdîind), trece prin foc (= sare pe vârfuri şi dă din mîini ca şi cînd s-ar feri de flăcări), trece prin faţa tribunei cu femei (= aclamă strident şi dau din mîini), prin faţa tribunei cu bărbaţi (= care încurajează cu voce groasă), salută regina Angliei (= din mână doar şi în linişte de data aceasta) etc. Pe ultima sută de metri ritmul devine mai alert căci se apropie finalul cursei.

- Pizza - participanţii trebuie să se ridice şi să se aşeze în cerc, toţi se întorc spre dreapta şi fac un pas înspre interiorul cercului până stau unul în spatele celuilat şi îşi pot pune mîinile pe umerii celui din faţă. Într-o sală de clasă se poate face pe rânduri, aşa cum stau în bănci. Toată lumea se apleacă puţin în faţă şi face exact ceea ce face animatorul. Etape de desfăşurare: animatorul spune că ar face o pizza bună şi întreabă participanţii ce trebuie făcut (se pune făină, apă şi drojdie şi se frămîntă, apoi se adaugă sos de roşii şi condimente, apoi ingredientele: salam, ciuperci, caşcaval etc.). De fiecare dată cînd se adaugă ceva la pizza, urmează o mişcare pe spatele celui aflat în faţă similară cu ceea ce s-ar întîmpla dacă s-ar face o pizza adevărată. Rezultă un masaj amuzant care se termină cu punerea pizzei la cuptor – o uşoară împingere a celui din faţă.

- Biluţa - tot ceea ce trebuie să facă este să se ridice şi să urmeze ceea ce face conducătorul animatorul. Etape de desfăşurare: animatorul spune: "Mi s-a întîmplat o chestie extraordinară, am o biluţă în încheietura mâini drepte care se mişcă, mişcă, mişcă fără ca eu să o pot controla". În timp ce spune acest lucru el mişcă mâna dreaptă sus-jos-dreapta-stânga ca şi cînd nu ar putea să o controleze. "Şi biluţa trece în cotul drept şi continuă să se mişte … şi apoi în umărul drept…şi se mută în umărul sîng…şi se mişcă…şi ajunge în cotul stîng etc." La sfîrşit biluţa părăseşte corpul şi participanţii iau loc.

56

d. Metode de recapitulare / fixare

Aceste metode se pot utiliza atât la început de sesiune, pentru reconectarea cu subiectul, recrearea cadrului de învăţare, precum şi la final de sesiune pentru:

- fixarea noţiunilor parcurse şi/sau - exprimarea lecţiilor învăţate şi/sau - exprimarea a ceea ce au aflat nou / interesant / util / i-a pus pe gânduri şi vor să mai cerceteze

etc..

Aceste momente sunt flexibile din punct de vedere al timpului - pot continua cât timp doreşte animatorul/formatorul. Lecţii învăţate – invitaţie deschisă către grup să împărtăşească cele mai importante aspecte aflate/învăţate. Dacă nu apar intervenţii, se poate arunca o mingiuţă moale prin sală. Cei la care ajunge mingiuţa, răspund la întrebarea lansată.

Munny cel curios – Munny este un maimuţoi de pluş pe care animatorul/formatorul în aduce în joc. Pentru că este curios, are tot timpul pe buze câte o întrebare. Animatorul/formatorul formulează o întrebare pe unul din obiectivele de mai sus şi îl pasează/aruncă în grup. Participantul care îl primeşte/prinde pe Munny raspunde la întrebarea lansată şi formulează o nouă întrebare, în acelaşi registru, după care îl pasează/aruncă pe Munny către altcineva din grup. Animatorul/formatorul are pregătite şi alte întrebări pentru cazul în care participanţii nu vin rapid cu idei.

Tehnica „reporterului” – unul dintre animatori/formatori intră în rolul unui reporter venit la faţa locului pentru a afla detalii despre „senzaţionala” sesiune care tocmai se desfăşoară / s-a desfăşurat anterior. „Reporterul” este pregătit cu o listă de întrebări pentru „interviuri” şi are un microfon improvizat (ex: un marker). „Reporterul” trece prin clasă şi adresează întrebările, eventual trece şi pe la profesorul voluntar şi pe celălalt animator. Se pot alterna întrebări legate de conţinut cu întrebări mai distractive legate de grup, de exerciţiile din sesiunile anterioare etc..

Cartofii fierbinţi – „cartofii” sunt foi A4 mototolite pe care s-au trecut noţiunile cheie ce se doresc recapitulate / fixate sau anumite întrebări. Se povesteşte că foile mototolite sunt nişte „cartofi fierbinţi” şi tocmai pentru că sunt fierbinţi, o dată ce ajung la ei, trebuie aruncaţi foarte rapid mai departe. La un anumit semnal sonor de la animatori, schimbul de cartofi se opreşte. Cine are la acel moment cartof în mână, trebuie să-l deschidă şi să explice aspectele reţinute despre noţiunea cheie scrisă în interiorul cartofului (sau să răspundă la întrebarea specifică). Animatorii pot interveni cu completări sau pot întreba grupul dacă sunt completări. Cartofii parcurşi sunt scoşi din joc şi aruncatul cartofilor se reia. Linia timpului – participanţii, individual sau pe grupe, primesc o foaie A4 pe care este trecut un indiciu despre o noţiune introdusă în sesiunile anterioare. Comunicând între ei trebuie să refacă „linia timpului” - ordinea cronologică în care au fost discutate noţiunile la care se face referire. După ce finalizează acest pas, prezintă pe scurt aspectele reţinute despre noţiunile respective.

Tragem concluzia – un ghem de sfoară are prins de capătul sforii un bileţel pe care scrie „concluzie”.

Animatorul, pentru a da exemplu – trage o concluzie pe marginea sesiunii încheiate şi apoi, ţinând de sfoară în continuare, pasează capătul sforii cu bileţelul altei persoane din grup s.a.m.d.. Există şi varainta în care ghemul este cel pasat mai departe.

57

e. Metode de evaluarea sesiune / luat feedback rapid de la grup

Pentru a obţine un feedback specific:

- Dacă aţi povesti cuiva în pauză despre această sesiune, ce cuvinte aţi folosi?

- Nume + stare de spirit

- Scriu pe bileţele – pe faţă ce le-a plăcut (1 aspect), pe verso ce nu le-a plăcut / vor să se schimbe.

Pentru a obţine un feedback evaluativ / de reacţie:

- Thumbs-up / thumbs- down / thumbs-in-the-middle

- Aplauzometru

- Trei mingi / obiecte / trei zone – se plasează în sală trei obiecte (ex: o minge mare, o minge mijlocie, o minge mică) şi participanţii sunt rugaţă să se grupeze în jurul obiectelor respective astfel: cui i-a plăcut sesiunea în jurul mingii mari, cui nu i-a plăcut în jurul mingii mici, cei cu “aşa-şi-aşa” în jurul mingii mijlocii.

- Gesturi reprezentative pentru cele 3 situaţii (animatorii le ilustrează):

Mi-a plăcut Aşa-şi-aşa Nu prea mi-a plăcut

Mâinile sus în aer ca şi cum ar face ovaţii

pe un stadion

Mâinile în faţă – scutură palmele

Stau încruntaţi cu braţele încrucişate

Se întorc cu spatele şi aplaudă

Ridicat în picioare Între ridicat şi aşezat Rămân aşezaţi

Ambele mâini sus O mână sus şi una jos Ambele mâini jos

f. Metode de încheiere

Finalul sesiunii este la fel de important ca şi startul sesiunii, pentru că este “gustul” = impresia cu care rămân participanţii după ce ieşiţi din sală.

Fiţi cât mai joiali, zâmbăreţi, mulţumiţi-le pentru participare şi implicarea activă. Menţionaţi că sunteţi la dispoziţia lor şi în perioada dintre sesiuni.

Puteţi încheia cu: - O poveste / metaforă – ceva ce să-I pună pe gânduri sau să le fixeze o informaţie din sesiunea

parcursă sau să proiecteze sesiunea următoare. - Acordarea de mici premii care să recompenseze persoanele pro-active, care au contribuit

semnificativ în sesiune. - Un joculeţ energizant – de exemplu “Pizza” – un masaj “altfel” (vezi pag. 63) drept recompensă

pentru activarea în sesiune. - Exclamarea în cor a unui slogan, eventual în crescendo (vezi şi ANA – NA – GRRR – HUT – BOOM –

pag. 62). - Ploaia – porneşte de la “primii stropi” (se aplaudă doar cu degetele arătătoare), apoi ploaia se

înteţeşte (se aplaudă cu două degete), apoi cu trei, apoi cu patru, apoi cu toată palma - furtună de aplauze.

58

g. Metode de impărţire pe grupe

- Prin numărare - 1-2-3-1-2-3 etc. În funcţie de numărul de grupe necesare, - Cu cărţi de joc, - Aşa cum sunt aşezaţi - Buline/semne sub scaune, - Reunirea familiei - bileţelele trebuie sa fie în grupe de câte persoane doriţi în echipă, fiecare

grup reprezentând o familie, de exemplu familia Popescu. Prima hârtie va fi dl. Marcel Popescu, cea de-a doua va fi dna. Ana Popescu s.a.m.d. Fiecărui participant îi este dat un bileţel. În primă fază, fără să se uite ce scrie pe bileţel, se pot plimba prin sală şi face schimb. Apoi animatorul striga: "Găseşte-ţi familia!" - se deschid bileţelele şi se grupează familiile.

- Zoo – bileţele cu nume de animale – deschid şi trebuie să mimeze - astfel se regăsesc şi se grupează.

De reţinut:

- Ceea ce este important este ca echipa de animatori să se implice şi ea în exerciţiile de energizare alături de elevi/liceeni şi mai ales, să nu pară ceva forţat/artificial pentru ei.

- Unele persoane sunt foarte doritoare de astfel de „joculeţe”, le găsesc indispensabile şi se aşteaptă la ele, alte persoane nu apreciază astfel de exerciţii - le consideră copilăreşti şi enervante.

- Să comunicaţi cu animatorii care au fost la sesiunile anterioare la aceeaşi clasă pe tema metodelor de animare, pentru a nu le repeta.

Energia este în voi! Succes! ☺☺☺☺

59

Secţiunea 4 - Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie

Despre noi – Cine suntem, principii, misiune şi viziune

Societatea Naţională de Cruce Roşie din România Cine suntem Societatea Naţională de Cruce Roşie din România este o organizaţie umanitară membră a Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, auxiliară autorităţii publice şi abilitată prin lege să asigure asistenţă umanitară în caz de dezastre şi să vină în sprijinul celor mai vulnerabile persoane.

Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie este cunoscută în întreaga lume ca o organizaţie de ajutor umanitar, reunind peste 128 000 000 de membri, ce acţionează consecvent în vederea prevenirii şi alinării suferinţelor provocate de războaie, conflicte armate, tensiuni politice, dezastre şi calamităţi naturale sau sociale.

Ea cuprinde Societăţile Naţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie din 186 de state, precum şi două instituţii internaţionale cu sediul la Geneva: Comitetul Internaţional al Crucii Roşii (CICR) – creat în 1863 – şi Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie (Liga) – creată în 1919. Fiecare din aceste trei părţi componente are activităţi şi roluri specifice, bine stabilite. Ceea ce le uneşte sunt Principiile fundamentale ale Mişcării de Cruce Roşie şi Semilună Roşie şi acţiunea comună în spiritul umanismului. Principiile Fundamentale ale Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie Umanitate

Născută din grija de a ajuta, fără discriminare, răniţii de pe câmpurile de luptă, Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, sub aspectul său internaţional şi naţional, se angajează să prevină şi să aline suferinţele oamenilor în orice împrejurare.

Imparţialitate Mişcarea nu face nici o deosebire de naţionalitate, rasă, religie, origine socială sau apartenenţă politică. Ea se dedică numai ajutorării indivizilor pe măsura suferinţelor lor şi acordă ajutor prioritar celor mai urgente nenorociri.

Neutralitate În scopul menţinerii încrederii tuturor, Mişcarea se abţine să ia parte la ostilităţi şi la controverse de ordin politic, rasial, religios sau ideologic.

Independenţă Mişcarea este independentă. Auxiliare ale autorităţilor publice în activităţile lor umanitare şi supuse legilor care le guvernează ţările, Societăţile Naţionale trebuie să-şi păstreze o autonomie care să le permită să acţioneze întotdeauna numai conform Principiilor Fundamentale ale Mişcării.

Voluntariat Este o mişcare de ajutor voluntar şi dezinteresat.

Unitate Într-o ţară nu poate exista decât o Societate Naţională de Cruce Roşie sau Semilună Roşie. Ea trebuie să fie deschisă tuturor şi să-şi extindă acţiunile umanitare pe întreg teritoriul ţării.

Universalitate Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, în cadrul căreia toate Societăţile Naţionale au drepturi egale şi datoria de a se întrajutora, este universală.

60

Principalele atribuţii ale Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România sunt (Legea nr. 139/ 1995, Art. 11.):

a) să acţioneze în caz de conflict armat, iar în timp de pace să se pregătească şi să acţioneze, ca auxiliară a autorităţilor publice, în toate domeniile prevăzute de Convenţiile de la Geneva din 1949 şi în favoarea tuturor celor aflaţi în suferinţă, atât persoane civile, cât şi militare;

b) să contribuie la ameliorarea stării de sănătate, la prevenirea îmbolnăvirilor şi la alinarea suferinţelor prin programe de întrajutorare în beneficiul colectivităţii;

c) să organizeze, la nivel naţional sau local, după caz, servicii de ajutoare de urgenţă în favoarea victimelor dezastrelor, indiferent de cauzele şi natura acestora;

d) să recruteze, să instruiască şi să pună la dispoziţie personalul necesar pentru realizarea misiunii sale;

e) să promoveze participarea copiilor şi a tinerilor la activităţile specifice;

f) să autorizeze folosirea emblemei, pe timp de pace, conform legii;

g) să organizeze şi să participe la acţiuni internaţionale de ajutorare a victimelor, indiferent de cauzele şi de natura dezastrelor;

h) să aducă la cunoştinţa opiniei publice, în special copiilor şi tineretului, acţiunile sale, cât şi pe cele ale Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, precum şi Principiile fundamentale ale Crucii Roşii, idealurile păcii, respectului şi întelegerii între toţi oamenii şi toate popoarele;

i) să încheie convenţii de colaborare şi să alcătuiască programe de acţiune comune cu alte societăţi sau asociaţii care desfaşoară activităţi umanitare, cu ministere şi alte instituţii de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, în vederea realizării misiunii sale umanitare;

j) să participe, pe baza programelor iniţiate de Ministerul Sănătăţii, la recrutarea donatorilor de sânge, la combaterea unor epidemii şi la alte acţiuni.

Misiune: Crucea Roşie Română asistă persoanele vulnerabile în situaţii de dezastre şi de criză. Prin programele şi activităţile sale în beneficiul societăţii, contribuie la prevenirea şi alinarea suferinţei sub toate formele, protejează sănatatea şi viaţa, promovează respectul faţă de demnitatea umană, fără nicio discriminare bazată pe naţionalitate, rasă, sex, religie, vârstă, apartenenţă socială sau politică. Viziune: Prin acţiune unitară, Crucea Roşie Română se adaptează schimbărilor dinamice din cadrul societăţii pentru a putea sprijini comunităţile să facă faţă situaţiilor de criză şi suferinţei umane.

61

Istoricul Mişcării

Originea Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie se remarcă în primul şi în primul rând prin simplitatea sa, reducându-se practic la un om şi două idei. Acest om, cetăţean elveţian cu afaceri în Algeria, poartă numele de Henri Dunant. Într-una din călătoriile sale, în vara anului 1859, Dunant a traversat Italia, trecând prin oraşul Solferino, unde tocmai avusese loc o bătălie între trupele franceze şi cele ale Austriei, lupta fiind soldată cu 40 000 de morţi şi răniţi. Astfel Dunant a văzut de aproape ce înseamnă condiţiile unui război. Răniţii zăceau împreună cu cei morţi pe câmpul de luptă, neprimind practic nicio îngrijire, deoarece personalul medical era insuficient (un medic la 1000 de oameni). Neputând rămâne indiferent faţă de ororile din faţa sa, Dunant a abandonat scopul iniţial al călătoriei, organizând şi motivând localnicii pentru îngrijirea tuturor răniţilor, indiferent de naţionalitate.

Întorcându-se în Elveţia, marcat în continuare de cele văzute, a scris în cele din urmă o carte, intitulată “O amintire de la Solferino”, pe care a publicat-o pe cheltuiala sa şi a trimis-o în mod strategic principalilor lideri politici şi militari ai Europei.

Cartea se baza în esenţă pe două idei, două propuneri: înfiinţarea în fiecare ţară a unei societăţi

de ajutorare, alcatuită din voluntari, cu scopul de a se ocupa de îngrijirea răniţilor pe timp de război şi, o a doua idee, promovarea unui acord internaţional care să confere soldaţilor statut neutru. Aceste idei au o importanţă capitală, deoarece prima practic este baza creării ulterioare a Societăţilor Naţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, iar a doua este un prim impuls pentru legiferarea Dreptului Internaţional Umanitar, denumit şi dreptul războiului.

După apariţia cărţii sale, ideile lui Dunant au devenit curând

deosebit de populare în randul “mai marilor vremii”. Tot atunci, în Geneva exista o organizaţie numită Societatea Genoveză pentru Bunăstare Publică, din care făceau parte oameni de seamă. Preşedintele acesteia, avocatul Moynier, împreuna cu Dunant, a format o comisie, Comitetul celor cinci, ce mai includea trei membri: un general şi doi medici de renume. Acest comitet s-a intitulat Comitetul Internaţional pentru Îngrijiea Răniţilor (fiind practic predecesorul Comitetului Internaţional al Crucii Roşii, înfiinţat în 1876).

Comitetul celor cinci a fost mai mult decât în măsură să pună la cale o conferinţă internaţională, în 1863, unde au fost invitaţi experţi din 16 ţări, ca împreună să elaboreze o iniţiativă în vederea concretizării ideilor lui Henri Dunant. Tot la aceasta conferinţă s-a adoptat şi emblema Crucii Roşii, aceasta reprezentând o inversare cromatică a steagului elveţian.

62

Succesul conferinţei internaţionale a fost validat de faptul că aproape imediat după, patru ţări au înfiinţat “comitete naţionale” sau “societăţi de ajutorare”, reprezentând de fapt primele societăţi naţionale de Cruce Roşie, fiind urmate curand şi de alte ţări participante (în total: cinci state germane, Belgia, Danemarca, Franţa, Italia şi Spania). În anul următor s-a ţinut şi o conferinţă diplomatică, unde au participat reprezentanţi ai guvernelor acestor ţări şi unde s-a semnat pentru întâia oară Convenţia de la Geneva, un pact ce reglementează legi de desfăşurare a războiului.

Astfel a luat fiinţă Mişcarea de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, fiind un pas mare făcut de omenire

pe calea păcii, motiv pentru care Henri Dunant a primit în 1901 primul Premiu Nobel pentru Pace (urmând ca mişcarea să mai primească înca trei astfel de premii de-a lungul timpului: 1917, 1944, 1963 - centenarul).

Însă importanţa mişcării s-a văzut probabil cel mai bine pe durata primului război mondial, unde

colaborarea societăţilor naţionale s-a dovedit esenţială. Din acest motiv, dar şi din altele (economia Europei fusese zdruncinată de război, se răspandiseră numeroase epidemii etc.), la o conferinţă din 1919, preşedintele Crucii Roşii Americane, Henry Davidson, a propus “federalizarea societăţilor naţionale pentru a continua cruciada pentru îmbunătăţirea sănătăţii, prevenirea bolilor şi alinarea suferinţei”. Asta a condus la înfiinţarea Ligii Societăţilor de Cruce Roşie (iniţial formată din Franţa, Marea Britanie, Italia, Japonia şi SUA), o organizaţie menită să coordoneze societăţile naţionale pe timp de pace în vederea atingerii exact a scopurile propuse de Davidson. În 1991, Liga şi-a schimbat numele în Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie.

63

Breviar de istorie a Crucii Roşii române

4 iulie 1876: În actualul local al Spitalului Colţea din Bucureşti, a luat fiinţă Societatea Naţională de Cruce Roşie din România. Printre semnatarii actului de înfiinţare a Crucii Roşii Române, se regăsesc nume ilustre ale istoriei precum: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G. Cantacuzino şi Dr. Carol Davila. Primul preşedinte al Crucii Roşii Române a fost Prinţul Dimitrie Ghica, în perioada 1876-1897. La conducerea organizaţiei i-au urmat apoi alte nume celebre precum George Gr. Cantacuzino (1897-1913), Alexandru Marghiloman (1914-1925). 1876: La nici trei săptămâni de la înfiinţare, în ziua de 20 iulie 1876, prima ambulanţă a Crucii Roşii Române a plecat într-o primă misiune umanitară pe frontul sârbo-turc, pentru a acorda ajutor medical militarilor răniţi ai celor două părţi aflate în conflict. 1877-1878: Participarea ambulanţelor şi spitalelor de Cruce Roşie în timpul Războiul de Independenţă. 1906: Prin Statutul Crucii Roşii, adoptat în 1876, femeile nu puteau face parte din conducerea Societăţii, motiv pentru care, în 1906, ele au înfiinţat “Societatea de Cruce Roşie a doamnelor din România”. Prima preşedintă aleasă a fost Irina Câmpineanu. Societatea activa în paralel cu cea înfiinţată în1876 şi se ocupa cu strângerea de fonduri pentru ajutorarea în caz de război şi calamităţi, pregătea personal voluntar, coopta doamne devotate din aproape toate oraşele ţării. 1915: Adunarea Generală a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie a aprobat fuziunea celor două entităţi. Cu acest prilej, Regina Maria, sub al cărei patronaj se afla Crucea Roşie la acea vreme, a adresat românilor următorul mesaj: „Crucea Roşie, nădejdea tuturor în timp de pace, ca şi în război, nu trebuie să piară. Cu toţii, de la mic la mare să o sprijinim cu evlavie, cu însufleţire, cu nesfârşită dragoste.” 1916-1918: În timpul Primului Război Mondial, Cruce Roşie Română aduce o importantă contribuţie la alinarea suferinţelor militarilor răniţi, refugiaţilor şi populaţiei civile. Femei aparţinând celor mai diferite categorii sociale au muncit ca voluntare ale Crucii Roşii în spitale, infirmerii, cantine. Însăşi Regina Maria, Înalta patroană a Crucii Roşii Române, vizitează spitalele şi punctele de adunare a răniţilor. 1919: La 6 mai ia fiinţă Liga Societăţilor de Cruce Roşie cu scopul coordonării acţiunilor umanitare în timp de pace; în 1991, Liga a primit numele de Federaţia Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie. Societatea Naţională de Cruce Roşie din România aderă la Ligă. 1922: Se creează Crucea Roşie a tinerimii, care, un an mai târziu, în decembrie 1923, începe să editeze „Revista Crucii Roşii a tinerimii”. 1922 -1923: Marea Campanie a Crucii Roşii Române pentru combaterea malariei, tuberculozei şi tifosului. 1923: Se organizează în România prima „Săptămână a Crucii Roşii”. 1927: 20 noiembrie, la Bucureşti, are loc inaugurarea sediului central al Societăţii de Cruce Roşie din România, construit din fonduri proprii, în str. Biserica Amzei nr.29, unde se află şi în prezent. 1939: Sprijin acordat de Crucea Roşie militarilor şi civilor refugiaţi, în urma invadării Poloniei de către armatele germană şi sovietică. 1940: Ajutor al Crucii Roşii Române pentru victimele marelui cutremur. 1941: Începând cu intrarea României în război, Crucea Roşie Română, aflată sub Înaltul patronaj al Reginei Elena, vine în ajutorul răniţilor, bolnavilor, prizonierilor şi refugiaţilor. 1941-1945: Crucea Roşie Română organizează 6 spitale de campanie, 16 spitale de zonă interioară, 55 cantine de gară şi 40 de infirmerii. Sunt expediate zeci de mii de scrisori şi colete pentru prizonierii iugoslavi, polonezi, francezi, englezi, bulgari etc., aflaţi în Germania.

64

- Instaurarea dictaturii comuniste a marcat şi destinul Crucii Roşii Române. Ea se va afla timp de aproape jumătate de secol, până în 1989, sub o severă tutelă guvernamentală, fapt care a făcut ca ea să nu-şi poată îndeplini întotdeauna misiunea nobilă şi generoasă pentru care a fost creată. 1947-1948: Cu sprijin internaţional, Crucea Roşie acordă importante ajutoare populaţiei afectată de secetă – a distribuind zahăr, grâu,medicamente, orez, lapte condensat, îmbrăcăminte şi încălţăminte. Acţiunea I.O.V.R: campania Crucii Roşii Române pentru protecţia invalizilor, văduvelor şi orfanilor de război. Pentru ei se creează şi un periodic cu titlul „Foaia I.O.V.R.”, care va apărea până în august 1950 când se transformă în revista „Gata pentru apărarea sanitară”, iar, începând din 1959, va purta titlul „Sănătatea”. 1952-1953: Se creează primele grupe sanitare ale Crucii Roşii, al căror scop era acela de a acorda primul ajutor în caz de catastrofe, accidente etc. 1956: Se înfiinţează prima caravană cinematografică a Crucii Roşii Române pentru educaţia sanitară a populaţiei. 1962: Se organizează, pentru prima dată, concursul pentru acordarea primului ajutor „Sanitarii pricepuţi”. 1970-1975: Campanii de amploare în favoarea sinistraţilor de pe urma inundaţiilor catastrofale care au afectat centrul şi vestul ţării. Prin intermediul Federaţiei, sunt acceptate şi se primesc importante ajutoare internaţionale. 1977: Intervenţie promptă în sprijinul victimelor seismului de la 4 martie şi al militarilor care participau la operaţiunile de salvare.

- Societatea Naţională de Cruce Roşie din România organizează cea de-a XXIII-a Conferinţă Internaţională a Crucii Roşii, forumul suprem al Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie. Evenimentul rămâne în istoria Crucii Roşii prin adoptarea unei rezoluţii care stabileşte Misiunea fundamenală a Mişcării.

1990: România ratifică cele două Protocoale Adiţionale la Convenţiile de la Geneva. 8-9 noiembrie: Adunarea generală extraordinară a Societăţii de Cruce Roşie pune bazele reorganizării Crucii Roşii, adoptă noul Statut, Liniile directoare ale dezvoltării până în anul 1994 şi a ales, în mod democratic, o nouă conducere. 1991: Campanie naţională a Crucii Roşii Române pentru protecţia victimelor de război, sub deviza: „Luminaţi întunericul!”. - Primul ajutor umanitar al Crucii Roşii Române în Republica Moldova, în urma inundaţiilor care au afectat raioanele Şoldăneşti, Orhei, Sângerei, Drochia. 1995: A fost editată şi promulgată legea nr. 139 privind activitatea specifică a societăţii, ca auxiliară a autorităţii publice. Legea recunoaşte organizaţia ca fiind persoană juridică de drept public, autonomă, neguvernamentală, apolitică, fără scop patrimonial, bazată pe ajutor voluntar. 1999: Cea mai amplă acţiune de sprijinire a autorităţilor în combaterea rujolei şi rubeolei. Crucea Roşie a pus la dispoziţia Ministerului Sănătăţii majoritatea cantităţilor de vaccin. 2003: A fost adoptat un nou statut al Crucii Roşii Române prin care s-a reuşit separarea legislativului de deliberativ. 2005: Campania Naţională “Ajutor pentru Asia” prin intermediul căreia s-au colectat peste 892 000 de Euro, donaţi persoanelor afectate de catastrofa din decembrie 2004 din Asia de Sud-Est. 2008: Crucea Roşie Română este prezentă la fiecare nivel teritorial: judeţ, municipiu, oraş, comună şi sat, având 47 de filiale, 1.996 subfiliale şi 1.307 comisii. La finele anului 2006 erau înscrişi 129.571 membrii cotizanţi, peste 10 000 de voluntari şi 178 de salariaţi.

2009: Într-o perioadă economică dificilă, Crucea Roşie Română lansează proiectul Banca de Alimente care oferă tuturor oamenilor ocazia de a-i ajuta pe cei mai puţin norocoşi: familii numeroase cu venituri reduse, persoane cu dizabilităţi, bătrâni singuri, tineri cu posibilităţi materiale restrânse.

65

Misiunea Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie

Misiunea fundamentală a Mişcării de Cruce Roşie şi Semilună Roşie este de

a preveni şi alina suferinţa umană în orice împrejurare; de a proteja viaţa

şi sănătatea; de a asigura respectul faţă de demnitatea umană, fără a

face nicio discriminare legată de naţionalitate, rasă, sex, religie, vârstă,

apartenenţă militară, socială sau politică, atât în caz de conflict armat, cât

şi în caz de dezastru.

(Conferinţa Internaţională de la Bucureşti -1977)

66

COMITETUL INTERNAŢIONAL DE CRUCE ROŞIE:

� desfaşoară activităţi pe timp de conflict armat � are rolul de intermediar neutru între beligeranţi, protejând victimele militare sau civile

ale acestor conflicte. � ca organ fondator al Mişcării, recunoaşte societăţile naţionale nou înfiinţate. � coordonează acţiuni de:

Prevenire:

• Promovarea DIU; • Susţinerea implementării naţionale a DIU; • Programe privind deminarea.

Asistenţă:

• Apă & adăpost; • Hrană & securitate economică; • Servicii medicale & ortopedice.

Protecţie:

• Populaţia civilă. • Prizonierii de război & deţinuţii de securitate; • Restabilirea legăturilor de familie & persoanele dispărute;

Câteva rezultate… • Prevenire: – 18.000 militari contactaţi în peste 100 de ţări • Asistenţă: – 16.000.000 au acces la apă potabilă în 40 de ţări; – 2.650.000 au primit hrană în 27 de ţări; – 4.000.000 au primit obiecte casnice de primă necesitate; – 3.500.000 au primit susţinere micro-economică; – 2.400.000 au primit asistenţă medicală în 19 ţări; – 75.000 operaţii chirurgicale; – 140.000 au primit reabilitare fizică. • Protecţie: – 480.000 deţinuţi vizitaţi în 2.600 de Centre de Detenţie în 71 de ţări; – 331.000 Mesaje de Cruce Roşie colectate & 303.000 distribuite; – 18.000 vizite familiale; – 12.000 solicitări de căutare au fost rezolvate pozitiv; – 3.500 reuniuni familiale; – 5.800 documente de călătorie eliberate. FEDERAŢIA INTERNAŢIONALĂ A SOCIETĂŢILOR DE CRUCE ROŞIE ŞI SEMILUNĂ ROŞIE:

� Acţionează pe timp de pace, având rolul de a oferi asistenţă internaţională în caz de dezastre naturale şi/sau provocate de om şi de a coordona acţiunile Societăţilor Naţionale în caz de catastrofe;

� Se ocupă de cazurile de dezastru (pregătire, intervenţie, prim ajutor, ajutoare, voluntari, o echipă mobila de specialişti, reabilitare).

� Lupta pentru îmbunăţirea sănătăţii (campanii, vaccinuri, donare de sânge, educaţie pentru sănătate, programe de donare de medicamente).

� susţine activităţile CICR şi ale societăţilor naţionale. � Susţine programe pentru reducerea riscurilor şi luptă împotriva maladiilor: HIV,

tuberculoză, gripă aviară, malarie.

67

Susţine 250 milioane de persoane anual:

• 18 ţări din Africa; • 16 ţări din America; • 13 ţări din Asia; • 10 ţări din Europa.

SOCIETĂŢILE NAŢIONALE:

� reprezintă organizaţii umanitare din statele membre ale Convenţiilor de la Geneva. � fiecare trebuie să îndeplinească un număr de condiţii pentru a fi recunoscută: să fie

constituită într-un stat independent, semnatar al Convenţiilor de la Geneva, să fie recunoscută de un guvern legitim al acelui stat (ca societate auxiliară a autorităţii publice), să fie unica societate naţională din acel stat, având un sediu central care să asigure contactul şi cooperarea cu celelalte componente ale Mişcării, să acopere tot teritoriul acelei ţări, să fie autonomă, să fie organizată pentru a-şi îndeplini sarcinile, să folosească denumirea şi emblema, să-şi recruteze voluntarii şi personalul fără discriminare, să respecte principiile, statutele Mişcării şi Dreptul Internţional Umanitar.

� trebuie recunoscute de CICR şi să devină membre ale Federaţiei. � colaborează atât cu CICR pe timp de război, cât şi cu Federaţia pe timp de pace, având

activităţi comune cu ambele instituţii. Activitate: • 480 de situaţii de urgenţă în 2006; • 97 milioane de voluntari; • 50% din voluntari sunt tineri; • 50% din voluntari sunt femei; • 300.000 de angajaţi. STATELE PĂRŢI LA CONVENŢIILE DE LA GENEVA:

� se angajează să respecte prevederile acestor Convenţii cu privire la conduita combatanţilor pe durata conflictelor armate, cu privire la limitările impuse asupra metodelor şi mijloacelor de război etc.

CONFERINŢA INTERNAŢIONALĂ A CRUCII ROŞII ŞI SEMILUNII ROŞII:

� cele trei componente şi reprezentanţii statelor părţi la Convenţiile de la Geneva se reunesc o dată la patru ani.

� este organul deliberativ suprem al Mişcării, „Parlamentul” său. � Participarea reprezentanţilor guvernelor permite Crucii Roşii să păstreze o strânsă legătură

cu realităţile lumii.

EMBLEMA CRUCII ROŞII

68

Emblema unei cruci roşii pe fond alb a fost adoptată de Conferinţa Internaţională din 1863 ca semn distinctiv pentru societăţile voluntare care asistau soldaţii răniţi. La rândul său, Conferinţa Diplomatică din 1864 a adoptat acest semn în prima Convenţie de la Geneva, ca semn distinctiv pentru serviciile medicale militare. Ideea care a condus la adoptarea emblemei de cruce roşie a fost de a conferi statut neutru celor care asistau răniţii şi, astfel, de a asigura protecţia acestora pe câmpul de luptă. În prezent, folosirea emblemei de către Societăţile Naţionale este guvernată de „Regulamentul privind folosirea emblemelor de cruce roşie şi semilună roşie de către Societăţile Naţionale”. Acest regulament, adoptat la Budapesta, în noiembrie 1991, a intrat în vigoare în anul 1992. Emblema este un simbol care fie conferă protecţie, fie indică apartenenţa la Mişcare. Fiecare stat parte la Convenţiile de la Geneva are obligaţia de a adopta măsuri care să prevină şi să pedepsească, în permanenţă, orice folosire abuzivă a emblemei. În special, statele trebuie să adopte măsuri legislative pentru protejarea emblemei de Cruce Roşie.

Cine are dreptul să folosească emblema

1. Folosire protectoare pe timp de conflict (la dimensiuni mari) – semnalează combatanţilor că personalul medical al forţelor armate, voluntarii Societăţilor Naţionale, unităţile sanitare, mijloacele de transport sunt protejate de Convenţiile de la Geneva şi protocoalele lor adiţionale. În acest caz au voie să folosească emblema: personalul medical şi religios al forţelor armate; unităţile medicale ale forţelor armate şi mijloacele lor de transport; unităţile medicale şi mijloacele de transport ale Societăţilor Naţionale de Cruce Roşie/Semilună Roşie auxiliare unităţilor medicale ale forţelor armate.

2. Folosirea indicatoare pe timp de pace (la dimensiuni mici) – semnifică faptul că o persoană sau un obiect are legătură cu Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie/Semilună Roşie (o Societate Naţională, Comitetul Internaţional al Cruci Roşii, Federaţia internaţională a Societăţilor Naţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie). În acest caz au voie să folosească emblema: Societăţile Naţionale, CICR, Federaţia.

Folosirea abuzivă a emblemei

IMITAŢIA este folosirea unui semn care prin formă şi/sau culoare poate crea confuzie cu emblema de cruce roşie / semilună roşie

UZURPAREA

1. folosirea de către grupuri de persoane neautorizate (farmacii, medici, ONG-uri, societăţi comerciale, etc.)

2. folosirea de către persoane autorizate, dar care o folosesc în interes propriu şi nu în interes de serviciu

PERFIDIA este folosirea în timp de război pentru a ascunde combatanţi sau echipament militar - CRIMĂ DE RĂZBOI

Fiecare om poate ocroti emblema şi întări valoarea ei protectoare. Contribuiţi la protejarea emblemei, pentru că într-o zi v-ar putea salva viaţa!

Protecţia emblemei în România Legea nr. 139/1995 a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România, modificată prin Legea 524/2004, prevede în art. 5 că, în timp de pace, emblema Crucii Roşii poate fi folosită doar de Crucea Roşie Română, sau, cu acordul acesteia şi în cazuri restrictiv prevăzute, de terţi. Codul Penal al României sancţionează, în art. 476, folosirea emblemei sau a denumirii de Crucea Roşie sau a unei imitaţii a acestei embleme ori denumiri.

Dacă sunteţi martorii unui abuz de emblemă, contactaţi Sediul Central al Crucii Roşii Române sau luaţi legătura cu filiala de Cruce Roşie din oraşul/judeţul dumneavoastră!

69

Secţiunea 5 - Drept Internaţional Umanitar (DIU) – Întrebări & Răspunsuri

Ce este “Dreptul conflictelor armate” sau “Dreptul internaţional umanitar”? “Dreptul conflictelor armate” sau “Dreptul internaţional umanitar” este un ansamblu de reguli (convenţionale sau cutumiare) ce au ca scop reglementarea conflictelor armate pentru a le atenua efectele nefaste, ţinând cont în acelaşi timp de necesităţile militare. Acest drept acţionează pe două axe: “dreptul umanitar propriu-zis” care tinde să protejeze militarii care dintr-un motiv sau altul nu mai participă la ostilităţi, cât şi civilii, victimele conflictelor armate, serviciile de ajutor şi anumite bunuri civile importante; şi “dreptul războiului” care stabileşte drepturile şi obligaţiile beligeranţilor în ce priveşte conduita din timpul operaţiunilor militare şi limitează alegerea mijloacelor de prejudiciere a inamicului. Ce acoperă dreptul umanitar? Persoanele şi bunurile civile se bucură de o protecţie generală Protecţia generală este acordată persoanelor care nu participă la operaţiunile militare şi bunurilor care nu sunt utilizate în scopuri militare şi care, de aceea, nu constituie o ameninţare din punct de vedere militar. Persoanele care se bucură de o protecţie specială Anumite persoane, victimele civile sau militare, sunt respectate şi protejate în mod special deoarece ele nu participă sau nu mai participă la lupte. Aceste persoane nu mai constituie o ameninţare din punct de vedere militar şi situaţia lor necesită o asistenţă specială.

- Civilii aflaţi într-o situaţie de deznădejde trebuie protejaţi: răniţii, bolnavii, refugiaţii; - Combatanţii în afara luptei (hors de combat) trebuie respectaţi şi protejaţi: prizonierii, răniţii,

bolnavii, naufragiaţii. Serviciile se bucură de o protecţie specială Anumite categorii de servicii sunt protejate pentru a le facilita acţiunile în favoarea victimelor unui conflict armat:

- Serviciile sanitare civile şi militare (1) - Serviciile protecţiei civile(2)

Bunurile se bucură de o protecţie specială Anumite bunuri sunt protejate pentru a prezerva patrimoniul cultural şi spiritual al umanităţii.(3)

(1) (2) (3) Anumite bunuri sunt protejate pentru a evita punerea în pericol a unui număr însemnat de civili

- Construcţiile şi instalaţiile care conţin forţe periculoase: baraje, diguri, centrale electrice, nucleare;

- Bunurile indispensabile supravieţuirii populaţiei civile: apa, vitele, recoltele; - Mediul înconjurător.

70

Ce acoperă dreptul războiului? Care sunt restricţiile impuse mijloacelor de purtare a războiului? În toate conflictele armate, dreptul beligeranţilor de a-şi alege mijloacele de purtare a războiului (armele) nu este nelimitat. Este interzisă folosirea:

- armelor care nu discriminează între civili şi combatanţi, armelor care cauzează calamitaţi superflue, suferinţe inutile sau traumatisme excesive, şi

- armelor care cauzează pagube extinse, durabile şi/sau grave mediului înconjurator. Care sunt restricţiile impuse metodelor de purtare a războiului? În toate conflictele armate, dreptul beligeranţilor de a alege metode de purtare a războiului nu este nelimitat. Este interzisă îndreptarea atacurilor intenţionate, fără discriminare, de terorizare sau represalii împotriva populaţiilor civile. De asemenea sunt interzise în ce priveşte persoanele şi bunurile civile: capturarea de ostatici, folosirea de scuturi umane, înrolarea forţată în cadrul armatei inamice, represaliile, deportarea şi transferul forţat de populaţie. Ce responsabilitate au statele? Statele au obligaţia ca atunci cand studiază, pun la punct sau achiziţionează o nouă armă să determine dacă folosirea acesteia ar fi interzisă în anumite circumstanţe, sau în toate circumstanţele, în virtutea principiilor. În practică se încearcă întocmirea unor tratate internaţionale pentru a se interzice sau limita în mod specific utilizarea anumitor mijloace de purtare a războiului. Aceasta pare a fi o metodă eficace întrucât permite clarificarea regulilor aplicabile, instaurarea unui regim de control şi dezvoltarea unei asistenţe umanitare în favoarea victimelor. Unde găsim Dreptul Internaţional Umanitar? Principiile şi regulile de DIU sunt conţinute în numeroase convenţii – legând Statele Părţi care le-au ratificat, precum şi în dreptul cutumiar care se aplică tuturor Statelor. Cine este obligat să respecte Dreptul Internaţional Umanitar în caz de conflict armat? Toate statele care au ratificat sau aderat la Convenţiile de la Geneva şi protocoalele acestora, cât şi la alte tratate, sunt obligate să respecte DIU. Când este aplicabil Dreptul Internaţional Umanitar? DIU se aplică în caz de conflict armat internaţional sau intern, însă nu acoperă situaţiile de tensiuni sau tulburări interne, cum sunt cazurile de violenţă izolată. Se aplică de la declanşarea ostilităţilor armate între mai multe State sau între forţele armate ale statului şi grupuri armate disidente, sau între astfel de grupuri, în aceeaşi măsură pentru toate părţile, indiferent de cine a declanşat respectivul conflict. Unde se aplică Dreptul Internaţional Umanitar? DIU se aplică pe teritoriul Statelor implicate sau afectate de un conflict armat (pământ, spaţiu aerian, ape teritoriale).

71

Un rezumat în şapte puncte al regulilor esenţiale de Drept Umanitar

1. Persoanele devenite hors de combat şi cele care nu participă direct la ostilităţi au dreptul să le fie respectate viaţa şi integritatea fizică şi morală. Aceste persoane vor fi, în toate circumstanţele, protejate şi tratate cu umanitate, fără niciun fel de distincţie defavorabilă.

2. Este interzisă uciderea sau rănirea unui adversar care se predă sau care este hors de combat. 3. Raniţii şi bolnavii vor fi culeşi şi îngrijiţi de către partea la conflict în a căror putere se vor afla.

Protecţia acoperă în mod egal personalul medical, stabilimentele, mijloacele de transport şi materialele sanitare. Emblema Crucii Roşii, Semilunii Roşii sau a Cristalului Roşu este semnul distinctiv al acestei protecţii şi trebuie respectată.

4. Combatanţii capturaţi şi civilii care se găsesc sub autoritatea părţii adverse au dreptul la respect faţă de viaţa, demnitatea, drepturile personale şi convingerile lor. Ei vor fi protejaţi contra tuturor actelor de violenţă şi de represalii. Ei vor avea dreptul să comunice cu familiile lor şi să primească ajutoare.

5. Toate persoanele vor beneficia de garanţii judiciare fundamentale. Nimeni nu va fi ţinut responsabil de un act pe care nu l-a comis. Nicio persoană nu va fi supusă la tortură fizică sau mentală, şi nici la pedepse corporale sau tratamente inumane ori degradante.

6. Părţile la conflict şi membrii forţelor lor armate nu dispun de un drept nelimitat de a alege metodele şi mijloacele de luptă. Este interzisă utilizarea armelor sau metodelor de luptă de natură să provoace pierderi inutile sau suferinţe excesive.

7. Părţile la conflict vor face, în toate circumstanţele, distincţia între populaţia civilă şi combatanţi, în aşa manieră încât să menajeze populaţia şi bunurile civile. Nici populaţia civilă ca întreg, şi nici persoanele civile nu vor fi obiectul atacurilor. Atacurile vor fi îndreptate numai împotriva obiectivelor militare.

Acest rezumat insistă pe aspectul de “respect faţă de fiinţa umană”, în special persoana civilă sau combatantul hors de combat, însă în mod egal faţă de combatant, care nu poate fi supus la tratamente inumane. Abordarea este astfel centrată pe individ. Represiunea penală în caz de încălcări grave ale DIU Infracţiunile cele mai grave sunt definite în Convenţiile de la Geneva şi în primul Protocol Adiţional. Acestea constituie ceea ce numim “crime de război”. Aceasta noţiune de crimă de război a evoluat în timp, integrând anumite fapte care la origine nu erau considerate încălcări grave de către Convenţii şi primul Protocol, şi aplicându-se indiferent de natura conflictului (internaţional sau intern). Represiunea se face cu prioritate la nivel naţional, de către jurisdicţiile naţionale ale statului în cauză. Numeroase ţări, printre care şi România, şi-au adaptat legislaţia penală pentru a putea urmări şi judeca autorii crimelor de război. Totuşi, diferite tribunale internaţionale, precum Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie (http://www.icty.org/) şi Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda (http://www.ictr.org/), au fost constituite de către Consiliul de Securitate al ONU, pentru a judeca fapte calificate drept crime de război, crime împotriva umanităţii sau crima de genocid. De asemenea, începând cu 1998, a fost constituită Curtea Penală Internaţională (http://www.icc-cpi.int/). Aceasta a fost creată pe baza unui tratat şi are o vocaţie permanentă. În competenţa Curţii, subsidiară jurisdicţiilor naţionale, intră crima de genocid, crimele împotriva umanităţii şi crimele de război, comise după 1 iulie 2002, pe teritoriul unui Stat parte la Statutul acesteia sau de către un cetăţean al unui Stat parte. În prezent, Curtea trebuie să se pronunţe în diferite cauze privind comiterea de crime de război în Republica Democrată Congo, în Republica Centrafricană, în Uganda şi în Sudan.