Criza financiară și efectele sale

Rezumat:

În prezenta lucrare îmi propun să analizez criza financiară ce a început în anul 2007, precum și impactul acesteia asupra sistemului bancar mondial, analizând în deaproape banca britanică Lloyd’s. Globalizarea, cu toate componentele sale fundamentale, generează reactii în lant atunci când un fenomen se produce pozitiv sau negativ.

Originea ultimei crize financiare trebuie căutată în efecte ale utilizării tot mai ample de instrumente financiare derivate. Aceste derivate au fost folosite pentru a modifica veniturile în timp, păcălind astfel investitorii și autoritățile de reglementare. Aceste produse financiare nu au nevoie să fie susținute nici măcar de active suport: reprezentau promisiuni ce prevedeau efectuarea plății dacă un eveniment viitor avea loc. Așa cum Shiller, Robert J precizează în cartea“Animal Spirits”cererea pentru“produsele exotice”s-a prăbușit, iar criza creditelor a început.

Cuvinte cheie: criză economico-financiară, sistem bancar, globalizare

Abstract: In this paper I want to present the financial crisis from 2007 along with its

impact on the world banking system. I took as a case study the British bank, Lloyd’s.From my point of view, finance does just two simple things. It can act as an

economic time machine, helping savers transport today’s surplus income into the future, or giving borrowers access to future earnings now. By providing these two kinds of service, a well-tuned financial system smooths away life’s sharpest ups and downs, making an uncertain world more predictable. Yet finance can also terrorise. When bubbles burst and markets crash, plans paved years into the future can be destroyed. As Shiller, Robert J stated in the book "Animal Spirits" demand for "exotic products" collapsed, and the credit crunch began.

Key words: financial crisis, banking system, globalisation

Introducere

Ajungerea la saturatie a celor trei motoare de crestere economica mondiala in perioada de dupa prabusirea blocului socialist reprezinta o cauza importanta a ansamblului de disfunctionalitati ce se manifesta in prezent la nivel international.

Prețurile de pe piața dau semnale in timp util, aspect ce poate ajuta procesul de luare a deciziilor. Cu toate acestea, in prezența unor stimulente distorsionate și a lipsei de lichiditate a prețurilor, exista alte efecte care injecteaza volatilitatea artificiala a prețurilor, fapt ce denatureaza deciziile reale. Într-o astfel de piața, modificarile de preț a activelor apar imediat in bilanțul intermediarilor financiari..

Criza este definită de Johannes Jäger și Elisabeth Springler1, pornind de la teoria informatiei asimetrice - ce se poate utiliza in cazul crizei ce tocmai a trecut drept o grilă corectă de analiză - ca fenomenul ce apare atunci cand se cumulează și directionează fondurile disponibile către agentii economici care reprezintă cele mai bune optiuni investitionale.

Conform Shiller R. și Akerlof G.2, criza creditelor a inceput dintr-o serie de motive distincte. Unul dintre ele și cel mai evident, modalitatea standard de finanțare s-a prabușit. Cei care au acordat imprumuturi (ipoteci, de exemplu) nu mai pot aștepta, nu mai pot fi in masura sa le transmita cu ușurința catre terți. Acum, daca ar fi dorit sa creeze aceste imprumuturi, fie ar trebui sa le țina sigure inainte de a fi utilizate, fie ar trebui sa le mențina ei inșiși.

Song Shin3 a menționat in cadrul unei conferințe in anul 2002 prezența unei crize financiare in perioada următoare. Acesta a făcut o asemănanre a crizei financiare cu Millenium Bridge din Marea Britanie. Podul a fost inaugurat in prezența reginei intr-o zi de iunie, presa a fost prezentă la eveniment alături de o mulțime de oameni. Încă din timpul deschiderii, podul a inceput să se clatine. Zguduirea a fost atat de puternică incat oamenii au fost nevoiți să se agațe de bările de sprijin.

Acum, acest lucru a fost un indiciu important, deoarece ritmul normal de mers pe jos este in jur de doi pași pe secundă, ceea ce inseamnă că oamenii iși țin echilibrul pe piciorul stang in fiecare secundă și pe cel drept in fiecare secundă. Și pentru că picioarele oamenilor sunt ușor departate, corpul se leagănă dintr-o parte in alta, atunci cand se produce fenomenul de mișcare. Legătura pe care profesorul Shin a observat-o este aceea că piețele financiare sunt exemplul suprem de un mediu in care indivizii reacționează la ceea ce se intamplă in jurul lor și acțiunile indivizilor afectează rezultatul. Oamenii ce se aflau pe pod pot fi comparați cu băncile; aceștia reglandu-și poziția și mișcările podului in sine sunt ca și modificările de preț. Oamenii doresc diversitate, dar prețul de piață este un paratrăsnet care impune uniformitate.

Criza bancară

Benyovszki A. și Nagy A.4 menționează faptul că o criză bancară apare atunci cand capitalul băncii este epuizat. Astfel de crize cuprind de obicei falimente bancare de mari dimensiuni, fuga deponentilor, nivelul ridicat al creditelor neperformante sau anumite actiuni de urgentă ale guvernului. Reinhart, Rogoff (2011a) disting două tipuri de crize bancare: crize bancare de tip I – sistemice (severe) si crize bancare de tip II – dificultăti financiare (mai putin severe).

Crizele bancare pot fi cauzate de două tipuri de evenimente. Primul eveniment este că există riscuri de retrageri masive de depozite care duc la inchiderea, fuzionarea sau preluarea de către sectorul public a uneia sau mai multor institutii financiare. În al

1 Jäger J, Springler E; “Asymmetric Crisis in Europe and Possible Futures”, p282 Shiller Robert J.; Akerlof, George. Animal Spirits, Princeton University Press, 2009, 248-252p;3 Plantin, Guillaume; Sapra, Haresh; Shin, Hyun Song, “Fair Value Accounting and Financial Stability”, Financial Stability Review, Nr. 12 – Valuation and financial stability, Octombrie 2008, 87p;4 Benyoszki, Annamaria; Nagy, Agnes, Provocările crizei asupra sistemului bancar, Economie teoretică și aplicată, volumul XX, anul 2013, No. 4, 23-24p;

doilea caz nu există riscul de retrageri masive de depozite, iar inchiderea, fuzionarea, preluarea sau asistenta guvernamentală de scală largă a unei importante institutii financiare va fi urmată de către alte institutii.

Criza sistemului bancar a apărut pe fondul acumulării unor vulnerabilităti create de combinare a unui număr de conditii favorizante (Goodfriend, 2000): dobanzi reale scăzute pe o perioadă relativ indelungată, conditii de creditare deosebit de favorabile, volatilitate scăzută pe pietele financiare si cresteri ale preturilor activelor. Criza a scos in evidentă vulnerabilitatea băncilor al căror model de afaceri depind un grad ridicat si in mod excesiv de pietele financiare securitizate, care in conditii de stres din timpul crizei au dus la o evaluare nerealistă a riscurilor, a lichiditătii si a concentrării pozitiilor, precum si la incapacitatea de a anticipa o reducere dramatică in disponibilitatea finantării garantate pentru a sprijini aceste active.

Criza bancară a devenit subiect de preocupare pentru organismele internationale cel putin pentru trei motive. În primul rand, ea a afectat intregul sistem financiar, iar vulnerabilitătile din sectorul bancar s-au dovedit de natură sistemică, influentand si celelalte componente ale sistemului financiar. În al doilea rand, criza a fost un eveniment de natură globală, pentru că a existat o contagiune prin intermediul relatiilor financiare care se desfăsoară permanent si aproape fără bariere din cauza liberalizării circulatiei capitalurilor. În al treilea rand, oprirea contagiunii si restructurarea sectorului financiar au contribuit la diminuarea perspectivelor de crestere economică pentru că a fost necesară interventia autoritătilor publice. Interventia s-a făcut prin utilizarea fondurilor publice, ceea ce a determinat si o scădere a veniturilor populatiei, dar si modificarea comportamentului de investire.

Prima fază a crizei bancare - pană in martie 2008

Criza sistemului bancar a debutat oficial pe 9 august 2007, cand au apărut tensiuni pe piata monetară. La acea dată cea mai mare bancă comercială din Franta, BNP Paribas, a anuntat că suspendă operatiunile de răscumpărare a titlurilor care erau emise de trei dintre fondurile sale de investitii. Aceste titluri aveau ca bază imprumuturile ipotecare subprime din SUA. Pentru detinătorii de astfel de titluri aceasta insemna că trebuiau să caute in alt loc lichiditatea de care aveau nevoie. Pentru a nu distorsiona piata monetară, atat BCE, cat si FED au făcut injectii de lichiditate la cost zero pentru băncile care aveau nevoie de lichiditate. Băncile centrale au actionat conform mandatului lor de imprumutători de ultimă instantă pentru a preveni o situatie de criză sistemică.

Ceea ce nu se cunostea la acel moment era amploarea titlurilor care aveau la bază imprumuturi ipotecare subprime si care se găseau in portofoliile băncilor din lumea intreagă. Băncile au inceput să acumuleze pierderi importante in bilanturile lor din cauza evaluării ca pierderi a unui număr in crestere de credite subprime acordate de bănci prin obtinerea de lichiditate de pe pietele monetare pe termen scurt. Prima victimă a lipsei de lichiditate a fost banca Bear Stearns, care a fost nevoită la mijlocul lunii martie 2008 să isi anunte public dificultătile. Ea a fost salvată pe 16 martie 2008 prin preluarea de către JPMorgan Chase printr-o operatiune inlesnită de negocierile conduse de autoritătile americane de la Trezorerie. Ca urmare a neincrederii intre bănci, volatilitatea a crescut la cote record, iar indicii asigurărilor contra riscului de intrare in incapacitate de plată (CDS) s-au situat peste mediile pe termen lung, crescand cu aproape 200 de puncte de bază in această fază a crizei (BIS, 2009).

A doua fază - mijlocul lui martie 2008 – mijlocul lui septembrie 2008

A doua fază a crizei bancare a fost marcată de inrăutătirea situatiei pe pietele financiare prin aceea că investitorii au inceput să se teamă mai mult de problemele de solvabilitate ale băncilor decat de cele de lichiditate. Aceste temeri au avut la baza două motive. În primul rand, evolutia economiei americane. Astfel, după salvarea băncii Bear Stearns nu au existat semne de revenire a economiei americane, dimpotrivă, recesiunea s-a adancit. În al doilea rand, prelungirea recesiunii din SUA sugera o propagare a scăderii economice către celelalte economii dezvoltate. În aceste conditii, previziunile cu privire la veniturile, profiturile si falimentele din economie s-au inrăutătit si ca atare si situatia bilanturilor băncilor, care aveau nevoi din ce in ce mai mari de fonduri pentru recapitalizare.

Problemele sectorului financiar privat din SUA au inceput să se extindă si către sectorul public. Astfel, criza financiară a debutat ca urmare a problemelor de evaluare a riscului din sectorul imobiliar american si era normal ca cele două agentii guvernamentale de finantare a creditului imobiliar din SUA (Fannie Mae and Freddie Mac) să fie afectate de scăderea increderii si a creditării. Scăderea preturilor locuintelor, cresterea volatilitătii si a costului creditului au dus la pierderi ale actiunilor celor două institutii, obligand guvernul american să intervină in iulie 2008 si să cumpere actiunile celor două entităti, după ce pretul acestora scăzuse cu 70% comparativ cu sfarsitul primului trimestru din 2008. Nici această măsură nu a dus insă la revenirea increderii in evolutia pietei imobiliare si pe fondul cresterii pierderilor celor două institutii, in septembrie 2008, guvernul american a preluat controlul asupra celor două agentii. Interventiile guvernului american pentru salvarea celor două agentii guvernamentale nu au făcut decat să mărească suspiciunile cu privire la pierderile probabile si incapacitatea de recapitalizare a băncilor, dar si a companiilor de asigurări la nivel global.

A treia fază - 15 septembrie 2008 – sfarsitul lui octombrie 2008

Faza a treia a crizei reprezintă si punctul ei culminant datorită falimentului băncii Lehman Brothers si intrării sistemului bancar si financiar global intr-o spirală a neincrederii, lipsei de lichiditate si falimentelor, ceea ce a determinat in final actiunile la nivel global nu numai ale băncilor centrale, ci si ale guvernelor si institutiilor internationale de finantare.

Comportamentul băncilor la nivel global a fost de a păstra la dispozitia lor cat mai multe active lichide, ceea ce a dus la exacerbarea neincrederii intre partenerii de afaceri si la blocarea creditării. Ratele dobanzilor si volatilitatea pe piata monetară au inceput să crească. Marile bănci de investitii din SUA (Goldman Sachs si Morgan Stanley) au obtinut permisiunea autoritătilor să revină la statutul de bănci universale. Efectele contagiunii la nivel global nu au intarziat să apară:

În Anglia autoritătile au fost nevoite să negocieze la sfarsitul lunii septembrie salvarea uneia dintre băncile specializate in credite ipotecare (HBOS) de către unul dintre concurentii ei de pe piata locală. După acest moment, guvernul englez a fost nevoit să nationalizeze o altă institutie importantă de pe piata imobiliară, Bradfor & Bingley.

Guvernele din Belgia, Olanda si Franta au intervenit pentru ca banca transnatională Fortis să nu dea faliment.

Multe economii emergente s-au confruntat cu atacuri speculative, cu disparitia bruscă a creditului ieftin si dificultăti de refinantare a datoriei publice. În aceste conditii multe dintre aceste state au fost obligate să apeleze la programe de ajustare si finantare de la FMI.

A patra fază - sfarsitul lui octombrie 2008 – mijlocul lui martie 2009

După mijlocul lunii octombrie volatilitatea a scăzut. Motivele acestei calmări a pietelor a fost interventia concomitentă a sase bănci centrale majore care au micsorat dobanzile de politică monetară, apoi de oferirea concomitentă de către aceleasi bănci centrale a accesului la lichiditate si de actiunea concentrată a autoritătilor din SUA si UE pentru recapitalizarea băncilor. Cu toate acestea problema incertitudinii si a lipsei de incredere nu a fost rezolvată.

Principala problemă care a afectat increderea la nivelul economiei globale a fost perspectiva cresterii economice. Economia SUA se afla in recesiune din ultimul trimestru al anului 2007, iar in economiile dezvoltate din Europa se adancea scăderea economică, fără ca economiile emergente să poată substitui cererea de consum din aceste state. Rezultatele economice ale anului 2008 au fost negative si ca atare bursele au fost din nou in declin la inceputul anului 2009. În ciuda temerilor cu privire la declansarea unui nou ciclu de neincredere si falimente, această scădere a burselor a reprezentat de fapt o ajustare la noua realitate a micsorării valorii activelor si performantelor economiilor la nivel global. Interventia guvernelor din Germania si SUA a fost necesară din nou in luna ianuarie 2009 pentru salvarea unor bănci mici. Aceste actiuni nu au avut impact la nivel global.

În lipsa semnelor de reluare a cresterii economice, in luna martie 2009 volatilitatea a inceput din nou să crească pe piete, iar dobanzile pe piata monetară au inceput din nou să crească, fără insă să mai atingă nivelurile record din octombrie 2008. În această perioadă au existat două mari surse de incertitudine care au condus la reluarea cresterii volatilitătii. În primul rand, pretul actiunilor băncilor de investitii si-a revenit mai repede decat cel pentru băncile universale reflectand eforturile de recapitalizare din perioada anterioară, ceea ce a dus la cresterea ingrijorării cu privire la sănătatea sectorului bancar si posibilitatea unor noi interventii ale autoritătilor. În al doilea rand, insumarea cheltuielilor autoritătilor publice pentru salvarea sectorului bancar si financiar si a pierderilor potentiale din lipsa reluării cresterii economice au determinat aparitia unor suspiciuni cu privire la sustenabilitatea finantelor publice din statele dezvoltate.

A cincea fază - după mijlocul lunii martie 2009

Criza sistemului bancar a luat sfarsit in momentul in care atat vulnerabilitătile, cat si incertitudinile se mutau din sectorul financiar către sectorul public si cresterea economică. Au existat cel putin doi factori care au marcat iesirea din criza financiară după martie 2009. În primul rand, băncile centrale au oferit incredere intregului sector financiar prin anunturile lor cu privire la extinderea tipurilor si sumelor de active pe care erau pregătite să le cumpere. Aceste actiuni conduceau la curătarea bilanturilor institutiilor financiare si la recastigarea increderii pe piata monetară. În al doilea rand, deciziile luate de G20 la Londra in aprilie 2009 se concentrau pe oferirea de fonduri suplimentare atat pentru FMI, cat si pentru alte institutii financiare internationale cu scopul primar de refacere a increderii si reducere a incertitudinii la nivel global. Pietele au reactionat la aceste vesti bune.

În ciuda acestor vesti pozitive, indicatorii de volatilitate si cei ai pietei monetare nu au revenit la nivelurile din 2007, de dinaintea declansării crizei financiare pentru că pietele nu erau incă functionale. Chiar dacă interventia hotărată a autoritătilor nationale si a organismelor guvernamentale internationale a reusit să oprească colapsul financiar, reformele structurale care asigură alocarea resurselor si asezarea preturilor in concordantă cu trendul lor pe termen lung de abia acum incepeau.

Lloyds și criza financiară

Lloyds TSB este o bancă din Marea Britanie, cu sediul in Londra. În decembrie 2008, Lloyds TSB a preluat băncile HBOS, Halifax și Bank of Scotland, ajungand astfel să dețină un procent de 28% din piața ipotecară din Marea Britanie. În martie 2009, guvernul britanic a decis să salveze banca Lloyd’s prin naționalizare. La data de 3 noiembrie 2009 Lloyd’s Banking Group a plănuit strangerea a 22 miliarde lire sterline in cea mai mare emisiune de drepturi din Marea Britanie și a negat controlul majoritar al guvernului de protejare a activelor, care ar fi mărit cota guvernului Marii Britanii la aproximativ 62%. Lloyd’s face cea mai mare emisiune de titluri din lume evitand astfel plata a 15 miliarde de lire sterline către stat pentru asigurarea activelor toxice. Pe langă acțiuni banca mai emite și obligațiuni de tip CoCo (obligațiunile de tip CoCo sunt deținute de fondurile suverane de investiții) in valore de 7,5 miliarde lire sterline, care se vor transforma automat in capital dacă indicatorul capitalului de bază de Nivel 1 va scădea sub 6%. Pachetul pe care statul urmează să il controleze este de 65% din acțiuni, in schimbul asigurării unor active in valoare de 260 de miliarde de lire sterline, adică aproximativ 370 de miliarde de dolari.

În aprilie 2010 Lloyd’s inregistrează profit pentru prima data după criza financiară, mult mai devreme decat s-ar fi așteptat.

În iunie 2011, banca a anunțat schimbarea strategiei, scopul principal fiind acela de a deveni cea mai buna banca pentru clienți și acționari. Aceasta s-a concetrat pe simplifcarea modului de lucru: risc scazut, cost scazut, orientata in special pe client. Lloyds iși propune ca pentru urmatorii ani sa se adapteze schimbarilor de pe piața financiara in ceea ce privește tehnologia, sa schimbe comportamentul clientului. Principalele prioritați pentru anul 2017 sunt: cearea unei experiențe cât mai bune pentru client, continua simplificare pentru a deveni mai buna și mai eficienta și generarea unei creșteri durabile.

LLOYD's a anuntat in 2014 un profit brut de 3,2 miliarde de lire sterline pentru exercitiul financiar 2014, rezultatul fiind similar celui inregistrat in anul anterior.Principalii indicatori financiari sunt:• Prime brute subscrise: 25,3 miliarde lire (25,6 miliarde lire in 2013)• Rata combinată: 88,1% (86,8% in 2013)• Randamentul capitalului : 14,7% (16,2% in 2013)• Randamentul investițiilor: 2% (1,6% in 2013)

Președintele LLOYD's, John NELSON, caracterizează rezultatele ca fiind excelente, in condițiile in care se resimte o relaxare a tarifelor, alături de dobanzi foarte reduse pe piața de investiții. Pe de altă parte, NELLSON a apreciat pozitiv

expansiunea globală a LLOYD's, prin deschiderea birourilor din Dubai și Beijing. De asemenea, in 2015 va fi inaugurat biroul din Mexic și se așteaptă in viitorul apropiat și aprobarea pentru operațiunile din India.

Martin Gilbert, CEO la Aberdeen Asset Management menționează intr-un interviu pentru WallStreet Journal simplitatea modului de funcționare a băncii Lloyd’s in comparație cu celelalte bănci de pe piața britanică. Aceasta nu folosește produse derivate complexe, bilanțul prezintă un număr mai mare de depozite in comparație cu imprumuturile acordate.

Departmentul de cercetare al Lloyd’s a fost plasat pe prima poziție in Marea Britanie de către Bloomberg in anii 2011, 2012 și pe locul al treilea in 2013. În toate piețele financiare, cunoașterea este putere.

Concluzii

În opinia mea, criza din anul 2007 reprezintă unul din cele mai importante evenimente ce s-au desfășurat incepand cu jumătatea anilor 1970 si 1980. Ordinea economică creată ca urmare a unui deceniu turbulent este pe cale să se destrame. Ceea ce o va inlocui va depinde de abilitatea celor rămasi de a transpune viziunile proprii asupra unei economii bazate mai mult pe nevoi, decat pe profit.

În urma crizei sistemului bancar, mediul financiar la nivel global s-a modificat, intervenind astfel noi reglementări. Pe termen lung băncile comerciale se vor confrunta cel putin cu trei provocări: retragerea ajutoarelor oferite de către guverne, nevoia de scădere a costurilor de operare si recalibrarea activitătii la nivel international.

Retragerea sprijinului acordat de guverne sectorului bancar va insemna in primul rand că băncile comerciale vor fi nevoite să găsească singure metode noi de crestere a capitalizării. În timpul crizei financiare, cerintele de capital au fost modificate de două ori, astfel incat băncile vor fi nevoite să isi procure capital suplimentar, conform noilor cerinte Basel III.

Retragerea sprijinului din partea autoritătilor si necesitatea de a mări capitalul va obliga băncile să-si taie costurile de operare. În mod normal, criza financiară ar fi trebuit să forteze imediat băncile să-si reducă costurile de operare, dar acest lucru nu s-a intamplat.

Marile bănci din lume, confruntate cu necesitatea recapitalizării si tinand cont de dificultătile legate de lipsa increderii pe pietele monetare, si-au redus activitatea atat pe pietele lor nationale, cat si la nivel international. În aceste conditii, ponderea creditului acordat de aceste bănci debitorilor străini a scăzut cu 10% in perioada 2008-2011. Această evolutie a determinat două răspunsuri la nivelul pietei si al reglementatorilor nationali. Astfel, restrangerea activitătii bancare externe a fost mai acută pentru băncile din principalele state mari ale zonei euro, Elvetia si Anglia, in timp ce băncile din SUA, Japonia si Spania (pană in 2012) si-au extins activitătile externe incercand să profite de retragerea celorlalte bănci. În al doilea rand, autoritătile de supraveghere si reglementare din tările care s-au confruntat cu scăderea sau stoparea finantărilor din partea băncilor externe au cerut infiintarea de filiale locale pentru a suplini fluxul de fonduri. Aceasta insă duce la o nouă implicare a băncilor centrale pentru suplinirea nevoii de lichiditate si nu aduce mai aproape momentul in care băncile trebuie să renunte la sprijinul autoritătilor.

În Zona Euro a fost aplicat un test independent de stres pentru un număr de 14 bănci. Rezultatele, publicate in 28 septembrie 2012, arată că 90% dintre băncile spaniole nu sunt in pericol. Băncile din grupul 0, in număr de 7, respectiv Santander,

BBVA, CaixaBank, KutxaBank, Unicaja, Sabadell si Bankinter sunt excluse din procesul de recapitalizare si restructurare. Următorul grup, sau Grupul 1, include 4 entităti nationale: Bankia, Catalunya Caixa, Nova Caixa Galicia si Banco de Valencia care au nevoie de injectii de capital. Cel de-al treilea grup, Grupul 2, include acele entităti care nu dispun de procentul de capital minim de 9%, avand nevoie de suportul public.

Testul arată că toate băncile, indiferent de grupul din care fac parte, necesită un capital de aproape 60 de miliarde de euro, luand in considerare impozitele si taxele aferente, precum si posibilele fuziuni. În conformitate cu calendarul stabilit in cadrul Comisiei Europene, intregul sistem financiar spaniol va fi pe deplin capitalizat, pană la mijlocul anului 2013, cel mai tarziu.

Bibliografie

1. Shiller Robert J.; Akerlof, George. Animal Spirits, Princeton University Press, 2009, 248-252p;2. Lybeck, Johnan, Istoria globală a crizei financiare, Editura Polirom, 2011; 3. Plantin, Guillaume; Sapra, Haresh; Shin, Hyun Song, Fair Value Accounting and Financial Stability, Financial Stability Review, Nr. 12 – Valuation and financial stability, Octombrie 2008, 87p;4. Miller, Marcus; Zhang Lei, Saving the Euro: self-fulfilling crisis and the “Draghi Put”, Mai 2014, 1p;5. Miller, Marcus; Zhang Lei, The Invisible Hand and the Banking Trade, 2p;6. Cerna, Silviu, Criza economico-financiară mondială și efectele sale asupra României, Săptămanal de informare, opinie și atitudine civică, anul I, nr. 33, 5-11 ianuarie 2009, 2p;7. Benyoszki, Annamaria; Nagy, Agnes, Provocările crizei asupra sistemului bancar, Economie teoretică și aplicată, volumul XX, anul 2013, No. 4, 23-24p;8. Polodian, Simona, Sistemul bancar din UE și criza financiară, The Economic and Monetary Union, the euro and the financial crisis, 22/10/2012, 1p;9. Site-ul băncii britanice Lloyds cu privire la strategie (disponibil pe internet la adresa: http://www.lloydsbankinggroup.com/our-group/group-overview/our-strategy/;10. Evoluția prețului acțunii pentru Lloyds, performanța financiară; aceste informații au fost culese prin accesarea Morningstar: http://quotes.morningstar.com/stock/LYG/s?t=LYG ; 11. Site-ul publicației The Economist unde apare eseul “The Slumps that shaped Modern Finance” in care se prezintă principalele crize financiare: http://www.economist.com/news/essays/21600451-finance-not-merely-prone-crises-it-shaped-them-five-historical-crises-show-how-aspects-today-s-fina.