Cresterea_viperelor [Unlocked by com

8/14/2019 Cresterea_viperelor [Unlocked by com

http://slidepdf.com/reader/full/crestereaviperelor-unlocked-by-com 1/72

DOCUMENTATII 2004

1



2

DESCRIEREA SPECIILOR INDIGENE DE VIPERE

ISTORICUL CERCETRILOR Bazele cercetrilor herpetologice din tar au fost

puse de C. Kiritescu (1901-1930 ) care a f cut inventarulfaunistic al reptilelor din România si a schiat zoogeografialor, insistând asupra unor probleme de sistematic.R.Martens (1921-1923) studiaz un material colectat

personal în România , interpretându-Mn spiritul sistematiciimoderne.

Cercetrile sale cuprind indicaii interesante care au putut fi valorificate ulterior si de ali herpetologi.

R. Câlinescu (1931) introduce nomenclatura ternar dup lista lui Martens si Muller, alctuieşte pentru primadat hr i amnunite de r spândire a reptilelordin tar siface analiza zoogeografic si ecologic a herpetofaunei.

Publicaiile Iui Bcescu (începând din 1933) reflect o armonioas îmbinare a însuşirilor de sistematician cu celede ecolog vdind o adânc cunoaştere a terenului si a

biologiei reptilelor în natur .Studiile sale asupra sopârlei Eromias arguta de la

Hanul Conachi , precum si asupra viperidelor sicolubridelor din tar sunt deosebit de valoroase. Fauna dereptile din sudul Ddbrogei este amnunit cercetat deLLepsi (1927).

I. E. Funh (începând din1932) Funh si Martens(1959) au urmrit studiul variabilittii si ecologiei - ladiferite lacertide; pentru a le încadra în unitile subspecieicorespunztoare, indicând totodat afinitile în comparaie,cu rasele geografice vecine. St. Vancea (începând din 1934)folosind aceleaşi metode moderne ale sistematizrii, acontinuat studiul viperidelor iniiat de Bcescu.



3

B. Stugren (1955, 1957 -1960, 1961) s-a ocupat de particularitile viperei de step din fânetele Clujului, der spândirea reptilelor, din Transilvania si Dobrogea, desistematica speciei Lacerta praticola într-o lucrare desintez a schiat originea herpetofaunei din România inlumina glaciatiunii. Aplic pentru prima oar metodestatistice din studiul variabilittii reptilelor. B. Stugren si I.Ghira, (1987 , 1988) studiaz distribuia reptilelor pe zonealtitudinale în Munii Retezat si împreun cu B. Kiss (1981)studiaz productivitatea secundar la sopârla de câmp.

În 1961, Fuhn si Vancea public în cadrul "FauneiR.P.Române", editat de Academia R.P.Român , un studiumonografic asupra reptilelor din România, în care trateaz morfologia extern,.anatomia, ecologia, filogenia;r spândirea geografic si sistematic a acestor animale .Pân la ora actual acesta este cel mai.complet studiudespre reptilele din România.

BIOLOGIA SPECIILOR DE VIPERE

Sistematica speciilor de vipere. Viperele fac partedin ordinul Serpentes, grup provenit din Sauria, cuurmtoarele caractere distinctive: absenta membrelor (saucel puin a celor anterioare) si a centurii, scapulare, lipsa

pleoapelor mobile, lipsa deschiderii externe a urechii si aunui aparat auditiv funcional, absenta arcului temporal

superior si a scvamozalului, absenta lacrimalului jugalului,quadratojugalului, epipterigoidului si postfrontalului. Cutiacranian este complet închis prin procesele descendenteale frontalelor si parietalului. Sunt prezente articulaiilevertebrale zigosfrene - zigantrice. Apofizele hemale alevertebrelor caudale nu se unesc ventral. :

Familia Viperidae (Bonaparte -1840) are

urmtoarele caractere generale primitive: dinii pre-



4

maxilari, coronoidul, elementele centurii pelviene si plmânul stâng, lipsesc. Câte un singur dinte canaliculat,situat pe maxilarele extrem de scurte de lungime egal, f r ali dini si mobile, putând s se îndrepte perpenticular fat de epipterigoid.

Palatinele si pterigoidele sunt de asemenea mobile.Ectopterigoidul este alungit, hipapofizele lungi; oasele

prefrontale nu au proces anterior si nu sunt în contact cuoasele nazale; plcile cefalice sunt adesea foartemodificate, deşi speciile generalizate posed complexulcolubriform al plcilor cefalice (5 plci mari). Ochiul. esteseparat de solzii supralabiali prin solzi iniei.. Pupila estevertical. Plcile ventrale .acoper toat lungimeaabdomenului. Nu exist gheare în regiunea anala. Placaanal este întreag. Coada este scurt. De obicei pe spateexist un desen închis în form de. zig-zag. Viperele suntovovivipare.

Sunt speciile cele mai periculoase pentru om,datorit veninului lor.

Familia Viperidae ocup un areal, vast în toatecontinentele cu excepia Australiei. Unii autori includ înaceast familie si Crotaîinele, astfel c Viperidele cuprind 2subfamilii : Viperinae si Crotalinae.

Viperinele tr iesc in Africa si Eurasia si cuprind 10genuri: .---Vipera (Europa , Asia , Africa)---Bitîs (Africa)---Causus (Africa)---Echis (Africa , Asia)---Atractaspis (Africa , Israel/Sinai)---Cerastes (Africa , Asia )---Pseudocorastes (Israel., Iran )---Atheris (Africa)---Eristicophis (Belucistan)



5

---Aseziops (sud-estul Asiei)Se cunosc în total 65 de specii.

Crotalinele tr iesc în America si Asia si cuprind 6 genuri (Agkistrodea, Trimeresurus, Iachesis, Sisturus, Crotalus,Bothropa ) cu 91 de specii. Unii autori consider genurileBothropa si Trimeresurus ca subgenuri de Lachesis.

Genul Vipera cuprinde 14 specii, care auurmtoarele caractere comune.:---capul, în general mai muit sau mai puin distinct de gât,acoperit de plci diferite ca form si dimensiuni, cele dinregiunea s.upraocular sunt mai mari decât cele din jur. :---ochiul de mrime mijlocie cu pupil eliptic vertical siseparat de scuturile labiale superioare si de un numr variabil de plcute.---nrile situate lateral si în contact cu placa rostralâ sauseparat de aceasta prin placa nasorostral.---corpul subcilindric , acoperit cu scvame carenate.---coada scurt.---placa anal unic.---glanda veninoas de dimensiuni mici.Dintre aceste 14 specii, în Europa tr iesc doar 9 specii:

1. Vipera ammodytes (Linnaeus. 1758)---V. a. ammodytes (Linnaeus , 1758)---V. a. montandoni (Boulenger, 1904)---V. a. meridionalis (Boulenger, 1903)---V. a. ruffoi (Bruno , 1968)---V. a transcaucaziana (Boulenger, 1913)2. Vipera aspis (Linnaeus , 1758)---V. a. aspis (Linnaeus , 1758)---V. a. atrax (Meisner, 1820)---V. a. balcanica (Buresch et Zonkov, 1934)---V. a. francisciredi (Laurenti, 1768 )---V. a. zinnikeri (Kramer, 1958).



6

3. Vipera berus (Linnaeus , 1758 ) cu subspeciile :---V. b. berus (Linnaeus , 1758)---V. b. bosniensis (Boettger, 1889).4. Vipera Kaznakovi (Nikolskij, 1909)5. Vipera latastei (Bosca , 1878) cu subspeciile :---V. I. latastei (Bosca , 1878);---V. I. gaditana (Saint-Girons , 1977)6. Vipera lebetinâ (Linnaeus , 1758 )---V. I. lebetinâ (Linnaeus , 1758)---V. I. obtusa ( Dwigubskij, 1832)---V. I. schweizari (Werner, 1935)7. Vipera seoanei (Lataste , 1879 ) cu subspeciile:---V. s. seoanei (Lataste ,1879 );---V. s. cantabrica ( Brana et Bas , 1982)8. Vipera ursini (B.dnaparte , 1835)---V. u. ursini (Bonaparte , 1835)---V. u. eriwanensis (T. Rous.s , 1933) ;---V. u. rakosiensis ( Mehely, 1894 ) ;---V. u. renardi ( Christoph , 1849);9. Vipera xanthina (Grav , 1849 ); cu subspeciile :---V. x. xanthina ( Gray , 1849 );---V. x. raddei ( Boettger, 1890).

Caracteristicile morfologice ale viperelor . în ceeace priveşte viperele din Europa , la acestea se manifestanumeroase stadii ale evoluiei Viperidelor care continu înc la grupul lebetina - xanthina si culmineaz cu genulafrican Bitis. Aparent la taxonii europeni, caracterelemorfologice tipice ale Viperinelor se accentueaz progresivde la Vipera ursini la Vipera ammodytes. Existenta unei

proeminente nazale (creşterea numrului de plci apicale)este proprie grupului ursini - ammodytes si nerecunoscut la grupul lebetina - xanthina. Alturi de aceast variaie a

plcilor cefalice, a formei capului si a corpului, este



7

evident si o tendin dificil de interpretat, de creştere adimensiunilor corpului, a numrului vertebrelor, a plcilor ventrale si a numrului de solzi ventrali de la mijloculcorpului.

La viperele europene se observ o corelare pozitiv între lungimea corpului si numrul plcilor ventrale.Presiunea seleciei în favoarea unei reduceri a lungimiicorpului este important.

Aceasta a redus de la 21 la 19 numrul de solzidorsali la mijlocul corpului, dar numrul de plci ventralenu s-a modificat. Se presupune c mrimea taliei este înstrâns legtur cu numrul de ventrale.

Se observ pe de alt parte, c în cadrul speciilor asemntoare, evoluia a acionat frecvent asupra numruluiventralelor, mult mai rar asupra segmentrii plcilor cefalice si niciodat asupra câtorva' caractere laolalt. Denotat c la speciile politipice, populaiile septentrionale suntadesea mai mari si dein un numr mai mare de plciventrale decât populaiile meridionale, contrar caracterelor şerpilor în general.

Coloritul viperelor europene este foarte variabil sitenta de fond se aseamn uneori cu aceea a substratului,din cauza presiunii seleciei exercitat de pr dtorii caredescoper prada cu ajutorul vzului. Coloritul dorsal este înmedie mai constant în cadrul speciilor asemntoare. Zig-zagul dorsal, care poate fi mai mult sau mai puin lit siromboidal sau circular, se transform în bare transversale la3 taxoni care sunt, mult difereniai din punct de . vederemorfologic si ecologic : v. ammodytes transcaucaziana, v.aspis francisgiradi si v. berus bosniensis.

Hemipenisurile viperelor europene, globulare sifoarte bifidate, ofer puine variaii la marea majoritate aspeciilor. Singura diferen apreciabil este forma maialungit a : hemipenisului la Vipera berus. La celelalte



8

specii, nu s-au gsit diferente semnificative. Totuşi formanet globuloas a hemipenisului la Vipera lebetina,sugereaz o tendin de îngrosare.

Se poate lansa ipoteza c numai Vipera berus aconservat un caracter mai mult sau mai puin primitiv, dinacest punct de vedere.Craniul viperelor din Europa ofer puine caracteristiciinteresante si puine indicii care deosebesc o specie de alta.Pe baza gradului lor evolutiv le consider m în ordine :ursini, kaznakovi, berus, seoanei, aspis, latastei,ammodytes. Totuşi sunt prezente fenomene de creşterealometric, ca de exemplu, Ia Vipera aspis unde craniulunui individ mare se aseamn mai mult cu cel al vipereiammodytes, în timp ce craniul unui individ mai mic seaseamn mai mult cu cel de viper berus.

Cariotipul celor mai multe vipere europene (2n=36,14V +2 I + 20m) se regseşte la numeroase colubride si

practic la toate crotalinele si viperinele studiate, cu excepiaviperei ammodytes si viperei aspis, al cror cariotip este2n=42 cu 8V +14 I +20m.

H.E. Kobel (1967) a demonstrat cum tipul clasic cu36 de cromozomi ar fi putut aprea prin sciziune central urmat de inversiune pericentralâ, rezultând tipul aspis cu42 cromozomi. Aceste diferente considerabile nu sunt, cel

puin la prima generaie deloc verificate la hibrizi .al cror cariotip compus, este 2n =39, cu 11 V +8 I + 20m siconfirm interpretarea lui Kbbel despre omologiacromozomilor. Asa cum Vipera latastei, specie prin motive

bine întemeiate intermediar între Vipera ammodytes siVipera aspis, are cariotip ' normal, este îngduit s

presupunem c, modificrile spectaculoase survenite laaceste ultime dou specii, s-au produs independent si nucorespund unor mutaii genetice importante.



9

Studiul proteinelor serice prin intermediulelectroforezei simple d rezultate dificil deinterpretat dincauza variaiilor individuale. Totuşi imunoelectroforezaf cut plecând de la un ser de viper aspis sugereaz c aceast specie este net mai învecinat din acest punct devedere de Vipera berus si Vipera latastei decât de Viperaammodytes.

În ceea ce priveşte comunitatea antigenic aveninurilor, Vipera ammodytes este destul de departe demajoritatea celorlalte specii (50 pân la 54% antigenicomuni), puin mai îndeprtat de Vipera ursini (45%) simai apropiat de Vipera latastei (71%), dar mai puindifereniat de Vipera seoanei si Vipera berus (64-65%).Vipera berus, foarte apropiat de Vipera ursini si Viperaseoanei (71% din antigenii comuni ) este net îndeprtat deVipera Kaznakovi (59%) si se gseşte si mai departe deVipera latastei si Vipera ammodytes (53%).

În cadrul aceleaşi specii, propor ia de antigenicomuni ai populaiilor sau subspeciilor variaz de la 61 la100%. Modalitile de evoluie ale proteinelor antigenicesunt aproape necunoscute, din aceast cauz este dificil dea considera semnificaia lor drept criteriufilogenetic. Cea mai mare parte a rezultatelor cercetrilor de: imunoelectroforeza si imunodifuziuneasupra/comunitilor antigenice ale veninurilor, confirm clasificrile tradiionale bazate pe morfologia comparat.

În cadrul viperelor, palearctice, patru, genuri mai bine cunoscute, (Cerastes, Echis, Eristocophia, Vipera)deriv din viperele etiopiene, evoluate prin natura

particular a regiunii postorbitale a craniului. La.aceste.genuri, osul post orbital este. de mici dimensiuni si binesudiat, median şi posterior, de procesul parietal. La treigenuri de vipere etiopiene Adenorhinos, Atheris, Bitiş,



10

dimpotriv, postorbitalul se învecineaz cu paristalul f r îns a forma un os comun.

Dintre cele trei genuri palearctice evoluate, viperaeste probabil cel mai puin evoluat, pentru c prezint caractere taxonomice destul de variabile si ocup o zonaextins, cu mari valene bioclimatice.

Vipera ammodytes (vipera cu corn) are corpul relativmasiv, coada scurt si capul net lrgit posterior. Vârful

botului este surmontat de o proeminent crnoas, de formaunui con, situat deasupra plcii rostrale şi acoperit de 5-20(de obicei 7-18) mici scuame "apicale". Frontalul si

parietalul nu sunt de regul, distincte din cauza faptului c sunt substituite de plci neregulate, de dimensiuni mici.Prezint dou serii complete de plci (câteodat una, destulde rar trei) între marginea inferioar a ochiului sisupralabiale. Scvamele la jumtatea corpului sunt dispuseîn 21 .(excepional20 sau 23) serii. Plcile ventrale înnumr de 132 pân la 169 (în general 133-163), nu prezint diferente datorate sexului.

Solzii subcaudali sunt în numr de 22-24 perechi (deobicei 22-35 Ia,femele si 29-44 la masculi). Straluleste mult mai înalt decât lat si în acest caz nu ajunge lanivelul cantalului, având por iunea sa superioar segmentat în 1-3 plci mici. Nasorostralul este sau divizatîn dou plci suprapuse sau întregi si în general la nivelulcantalului.

Lungimea minim si maxim la aduli: 54 -110 cm,lungimea medie a adulilor: 65-75 cm. Femelele sunt deregul mai mari decât masculii, dar recordul de statur apar ine ultimilor.

Statura urmeaz o clim cresctoare est-vest, siindivizii din dimensiunile cele mai mari tr iesc în Tirolulmeridional; populaia cu media cea mai mare a staturii ,segseşte în Italia în



11

Alto Adige.Femelele sunt în general de culoare brun deschis sau

cenuşiu cu pete brun - negricioase sau negre si mai rar portocaliu sau roşcat (roşu murdar) cu pete mai puinîntunecate de aceast nuan, în timp ce masculii sunt îngeneral gri cu pete negre .

Femelele sunt srace sau lipsite de pigmentîntunecat, mai ales pe flancuri si pe cap, în timp ce masculiisunt mai pigmentai.

Banda închis între ochi si coltul gurii, întotdeauna prezent la masculi, este sau redus sau absent la femele.Ornamentaia este constituit dintr-o zon (fisie) medio-dorsal format din pete romboidale care uneori formeaz un zig-zag de lrgime variabil sau dau naştere unei "haine"din pete circulare sau în form de estur . Fac excepie

populaiile din Caucaz si din N-E Turciei, care. au oornamentaie dorsal constituit din bare transversalescurte.

Capul prezint, în regiunea nucal, o pat în form de "V", mai mult sau mai puin marcat si puin variabil, acrei baz este, în mod obişnuit , unit cu bandalongitudinal medio-dorsal. Pe labialele inferioare, exist

pete de culoare închis care poate fi continu sau divizat.Pe flancuri sunt aproape întotdeauna prezente numeroase

pete închise dispuse în corespondent cu axele fâşieivertebrale. Partea inferioar , în mod obişnuit gri, brun-glbui sau roşcat, cu multe pete mici gri-negricioase.

Vârful cozii este de cele mai multe ori portocaliu la populaiile occidentale si verde glbui la cele orientale.

Irisul, ca si la multe alte specii, poate fi cenuşiu,cenusiu-verzui, roşcat, brun-glbui, glbui, etc. Pare absentmelanismul, albinismul sau albinoticismul. Exist semnalate în literatur doar dou cazuri (Werner,1912 - înHertegovina si Fuhn, 1986 lâng Resita) de melanism.



13

la culoare, si se înnegreşte spre coada, fiind totuşi ptat cu pete mici, de culoare deschis; vârful cozii poate fi portocaliu, îns de regul este imaculat.

Ornamentaia de baz const de regul dintr-o serielongitudinal de pete întunecate, în form de romburicomprimate si/sau triunghiuri isoscele, dispuse pe regiuneamedio-dorsal, sub forma unei fîsii în zig-zag. De obiceicontinu la viperele din Balcani si mai ales la cele dinExtremul Orient asiatic, acest model tipic este înlocuit cu

bare medio-dorsale transversale.La cap se gseşte o pat puin variabil, în form de

"X " în regiunea nucal si o band întunecat care porneştede la postoculare si trece peste labiale superioare sau pestecomisura gurii, continuându-se pe laturile gâtului 1-2 cm,

pentru ca apoi s se întrerup, transformându - se în petelaterale de culoare închis .

Exemplarele melanice si melanotice tr iesc mai alesîn habitatul montan, iar în unele locuri dein majoritatea în

populaie.Vipera ursini (vipera de step). Este de regul cea

mai mic specie de viper european. Talia mijlocie saumic, corpul relativ subire, capul îngust, botul uşor ascuit(mai ales la populaiile orientale). De regul o plac apical, dou cantale din care cel posterior în legtur cusupraoculara, frontalul si parietalele sunt mai mari decât

plcile din jur.Subocularele dispuse într-un singur rând, sau la

unele populaii montane orientale într-un rând si jumtate. Nara este situat la partea inferioar a plcii nazale.

Solzii la mijlocul corpului sunt dispuşi în 19-21serii, dup o clim geografic crescând N-E. Plcileventrale 114-152 (în general 114-149 la masculi si 116-152la femele), cresc ca numr în mod normal de la vest spreestul arealului.



14

Plcile subcaudale dispuse în 19-41 perechi (deobicei 26-41 la masculi si 19-30 la femele, la felcresctoare de la vest spre est). Numr m de la 6 la 21intercantale si intersupraoculare, dup o clim bioclimatic de la uscciune la umiditate. Exist între 2-4 loreale, între8-10 perioculare, între 8-9 labiale superioare si 8-10 labialeinferioare, toate dup O'Climâ cresctoare geografic .de lavest la est.

Lungimea minim si maxim â adulilor: 30-63 cm;lungimea medie a adulilor, 40-50cm.

Exemplarele de dimensiuni mari se gsesc în centrulcontinentului, cele din populaiile balcanice ating de regul 40-48 cm. Femelele sunt mai mari decât masculii.

Coloritul de baz , al por ii dorsale variaz de obiceide la brun la cenuşiu, cu pete mslinii sau glbui şi îngeneral se prezint mai puin accentuat în regiunea medio-dorsal.

Pe ceaf se gsesc bare si pete întunecate dispusesimetric sau la fel cu cele de la Vipera berus sau cu ale unor

populaii de viper aspis. Regiunea vertebral este acoperit de o fisie longitudinal continu sau întrerupt de regul neagr , brun-închis, brun-roscat, constituit din petecirculare sau de obicei dintr-un zig-zag ondulat cu unghiuri(cu rare excepii rotunjite). Flancurile de obicei suntacoperite cu pete închise, rotunde sau alungite vertical (maiales la femele). Flancurile pot fi şi imaculate.

Partea inferioar a.corpului.este de regul gri saualb-glbuie cu sau f r pete mici închise la culoare.

Exemplare melanotice sunt rare. L.von Mehely(1911) semnaleaz un exemplar din Bosnia cu abdomenulimaculat si lateralul corpului, uniform brun-negricios. Nuse cunosc indivizi melanici, albinosi sau albinotici.



15

R spândirea viperei ammodytes. Viperaammodytes tr ieşte în pantele stâncoase (roci eruptive saucalcaroase cu arbuşti, de pe malurile apelor (ex. ValeaCernei) si în pdurile de foioase (Corylus colurna siSyringa vulgaris de la poalele Mt. Domogled - BileHerculane ). Se ascunde sub pietre cu uşurin; se car peramuri pentru a se însori.

Vipera st nemiscat de obicei şi avertizeaz, omulde prezena ei prin sâsâit; uneori se retrage imediat sub

pietre/pân la trecerea pericolului.În Austria, Italia de Nord, România (S-V si

Dobrogea), Bulgaria, Albania, Grecia, Asia Mica,Transcaucazia si Siria.

În tara noastr , subspecia V.amontandoni esteîntâlnit doar în Dobrogea, în zonele calcaroase.

R spândirea viperei berus. Ocup biotopuri r zleeîn interiorul vastului sau areal.

Prefer marginile de pduri si poienile, blriileînsorite si pantele muntoase, putându-se ridica pân laaltitudinea de 2500m. Este de asemenea întâlnit înapropierea pâraielor de munte, însorindu-se pe bolovani.

Animal crepuscular si nocturn, vâneaz mai mult în primele ore ale dimineii si spre sear , când temperatura nueste atât de ridicat.

Este un animal fricos, simind apropierea omului dela o distant destul de mare si refugiindu-se în ad post.Dac este prins, devine foarte agresiv, încercând s muşteagresorul.

În captivitate unele exemplare se "îmblânzesc" întimp ce altele, mult mai agresive, sar s muşte chiar lacâteva luni de captivitate.

Se întâlneşte în Europa (la nord pân la paralela 70,iar la sud pân la limita Munilor Cantabriei si Pirenei,



16

Alpii Albanezi si Bulgaria) si Asia septentrional sicentral, iar la est pân la insula Sachalin.

R spândirea viperei ursini. Tr ieşte în câmpie, stepecu vegetaie zeric si în regiuni mlştinoase, de la nivelulmrii pân la 300 metri altitudine: în Italia, Frana, o mare

parte din Balcani, Turcia, Persia si în unele regiuni dinRusia, tr ieşte exclusiv în pşuni montane, cu expoziiesudic si ad postite de vânt, pe substrat ierbos sau calcarosîn tara noastr , este întâlnit prin grindurile din DeltaDunrii.

Este un şarpe inofensiv pentru om, veninul luinefiind toxic; este specia cea mai puin studiat datorit faptului c tr ieşte în locuri cu inversiune termic, creşterealui în captivitate fiind o problem complex.

În tara noastr a fost semnalat lâng Cluj (dar se pare c aceast populaie s-a stins), în Moldova, lâng laşisi în Delta Dunrii.

COMPORTAMENTUL VIPERELOR IN MEDIULNATURAL

Activitatea zilnic a viperelor are un maxim diurn siîn general este condiionat de necesitile de termoreglare.Atunci când condiiile o permit, animalul are si o activitatenocturna mai ales în regiunile cu un climat cald.

În zona trii noastre în care predomin un climattemperat continental, în dimineile însorite masculii deviper ammodytes pot fi întîlniti pe grohotişurile de calcareîncepând cu ora 8 dimineaa. Femelele încep s apar maitârziu cu cîteva ore.

Deplasrile în teren ale viperelor sunt în generalmotivate de necesitatea procur rii hranei sau de necesitatea



17

termoreglrii. Periodic, dup cum vom ar ta în continuare,atât masculii aduli cât si femelele în cadrul ciclului anualse adun pentru a forma asa numitele "ghemuri" în locurilede hibernare.

Atunci când sunt deranjate, în general viperele seascund contrar poveştilor în care vipera este descris ca unanimal agresiv. În perioada de împerechere, masculii suntcei care se deplaseaz in cutarea femelelor orientându-sedup urna olfactiv pe care acestea o eman.

Chiar şi pe un areal restrâns, indivizii unei populaiidezvolt activiti diferite în cursul unei perioade. Acestfapt se datoreaz probabil ciclurilor de hr nire care depindde şansa fiecrui individ.

Hr nirea. Un animal se alimenteaz în 3-4 etapeanuale. Hrana, asa cum am mai ar tat const în general dinmamifere mici si şopârle. Din observaiile experimentale s-a constatat c hr nirea nu este zilnic. Vipera adult mnânc 3-4 şoareci la un interval de câteva zile, dup careface post aproape o lun. Raia anual a unei vipere estedestul de srac, la masculii aduli reprezint între 100-130% din greutatea corporal, la femelele care îsi refacrezervele si la puii în creştere 200-300%, pe când lafemelele gestante numai 50-60%. Juvenilii în creştere, careîsi refac rezervele pot avea chiar 5 cicluri de hrânire, iar masculii aduli se mulumesc cu numai 2 cicluri.

Femelele gestante îsi petrec cea mai mare parte atimpului zilei însorindu-şi corpul, ele având nevoie numaide un singur ciclu de hr nire.

Se poate constata c perioadele de alimentare atât lamasculi cât şi la femele sunt aproape complementare, lunaiunie fiind practic singura lun când hr nirea este comun ambelor sexe. În timpul perioadei de reproducere masculiinu se hr nesc.



Ciclurile de n pârlire tind s se sincronizeze cu celede hr nire înainte de n pârlire viperele nu mnânc, înschimb dup n pârlire interesul pentru mâncare estedeosebit.

Victima este înghiit întotdeauna cu capul înainte

N pârlirea. Frecventa, n pârlirilor depinde, de treifactori, eseniali: mediu, starea sntii, vârst.

Puii aflai în perioada de creştere n pârlesc mairepede de 3-4 ori pe an. Nu s-au remarcat variaii alefenomenului datorate sexului. În natur , prima

n pârlire apare primvara, fiind prenupial la masculii detip berus si post nupial la cei cu reproducere de, tip aspis.

N pârlirea nu este influenat de cantitatea de hran, care joac un rol secundar, ci mai ales de temperatura mediului.În condiii optime actul în sine dureaz relativ puin,aproximativ 10-20 minute. Trebuie menionat un procesfiziologic care se produce cu câteva zile înainte, pus în

eviden prin culoarea închis a învelişului extern sitotodat de opacizarea acestuia. În zona plcilor ventrale sia zonei orbitale.

Mediul concur prin dou componente: temperatura,care trebuie s fie cu 3-4 grade mai ridicat si prinumiditate care se pare c accelereaz procesul.

18



Starea de sntate a animalului dup unii autori este pus în evident de o n pârlire complet, astfel încâtînvelişul s se desprind în totalitate de corp.

Hibernarea. În biotopurile propice, viperelehiberneaz izolat, în aceste zone aglomer rile fiind rare. Înregiunile cu ierni reci, cu ad posturi bune, aglomer rileviperelor devin o regul. De remarcat este faptul c indivizii unei populaii hiberneaz în acelaşi ad post.

Toamna, adulii intr primii în ad posturi iar dinseptembrie pân în noiembrie în afara ad postului nu mai

pot fi întilnite decât exemplarele tinere.Primvara ies mai întâi masculii, la speciile cu

spermiogeneza vernal, apoi femelele reproductive si laurm femelele neproductive cu juvenilii.

Hibernarea necesit o temperatur optim de 4°C.

19



Şarpele în perioada de hibernare

Reproducerea. Majoritatea viperelor sunt ovipare,oviparitatea fiind considerat un caracter primitiv. Unelespecii din zonele calde au r mas la acest stadiu, îns speciile din ara noastr fac parte din categoria speciilor vivipare.

Vitelogeneza la viperele europene este vernal şidepinde de rezervele lipidice ale femelei. Cu cât greutateacorpului gras va fi mai mare cu atât este mai mare numrulde foliculi care se dezvolt.

La masculi se remarc dou tipuri de cicluri sexuale:tipul berus care cuprinde speciile Berus, Ammodytes,Ursini si la care spermatocitogeneza este vernal, acuplarea

este unica si are loc primvara târziu, (întodeauna dup n pârlire) si tipul aspis unde spermatocitogeneza estecontinu. La acest tip, spermiogeneza are loc la sfâr şitulverii în luna a treia si a noua si exist dou acuplri, unatoamna si alta primvara la ieşirea din hibernare.

20

Pentru reproducerea viperelor în natur este necesar un raport dintre masculi si femele de 5/1. în literatura de

specialitate studiat nu am gsit date referitoare la aceast problem.



22

Biologii au constatat c temperatura corpului uneifemele gestante de viper este cu 2°C mai mare decât acelorlali indivizi.

Naşterea puilor are loc între sfâr şitul lunii august siînceputul lui octombrie. Dup naştere, puii sunt înveliiîntr-o membran pe care o îndeprteaz imediat. Numrulde pui depinde de specie, astfel Vipera monticola 1-2,Vipera ammodytes 9-10. Puii au majoritatea funciilor vitale, active imediat dup naştere (excepie f când funciasexual), iar rezervele lor de hran sub forma gr simii leconfer acestora o autonomie de câteva luni de zile.

Puii de viper . Mortalitatea puilor dup naşteredifer în funcie de greutatea lor. Din acest punct de vedere

puii de Vipera ammodytes, în greutate de mai puin de 5 g,au o mortalitate de 60%, pe când cei cu o greutate de peste9 g au procentul de mortalitate dup naştere, 0%.

Odat venii pe lume, puii de viper îsi încep propriaactivitate independent de prinii or, cutându-si propriulteritoriu. Dac naşterea a avut loc toamna târziu, puii nuvor mânca decât în primvara anului urmtor. Acesta estemotivul pentru care greutatea la naştere a puilor estedeterminant pentru supravieuire. Lungimea la naştere estecuprins între 13-15cm.

Coloritul si desenul dorsal este complet, puiul ştiinds-si caute hrana şi s o vâneze.

El posed capacitatea de a secreta venin, cu toate c acesta este la început în cantitate mic si mult diluat.Comportamentul puilor este dezinvolt, curajos, mişcrilelor find rapide si neprevzute. Dac este deranjat, puiulsâsâie puternic. Asa cum s-a mai ar tat ciclurile de hrânirela juvenili, sunt mai dese decât la aduli, hrana jucând unrol major în creşterea si dezvoltarea acestora. Timpul dematurizare a unui pui de viper , pân ajunge la primareproducere, este de 2-3 ani.



23

ADAPTABILITATEA ÎN CONDIII DECAPTIVITATE

Se cunoaşte c reptilele au supravieuit marilor schimbri climaterice, datorit posibilitii remarcabile deadaptare. Aceste modificri majore ale climei s-au produstotuşi, într-un interval mare de timp care nu a solicitatindividul, ci specia.

În concluzie, pentru meninerea în captivitate aviperelor trebuie creat un microclimat specific.

Dup scopul propus; imitarea condiiilor de mediunatural în terrarii sau incinte de creştere este divers.

O singura idee trebuie subliniat înainte de adezvolta acest capitol si anume c oricât ne-am str dui în aimita natura, rezultatul nu poate fi decât o copie, cuneajunsuri mai mari sau mai mici. Animalele suntconstrânse s-si modifice comportamentul, dar nu trebuiedeparte limitele naturale ale acestora.

Deoarece majoritatea spatiilor de creştere artificial sufer cam de aceleaşi inconveniente, vom sistematizaacest capitol dup unii factori si unele elemente de mediuce trebuie s intereseze pe cresctor.

Temperatura. În funcie de temperatur se deruleaz majoritatea activitilor fiziologice ale animalului.

Variaiile de temperatur , se desf şoar pe trei perioade de timp: una anual (anotimpuri), una zilnic (ziuacald, noaptea rece) si una diurn (dimineaa rece, la amiaz cald şi seara rece).

Deoarece reptilele au un sistem de termoreglare primitiv, limitele de temperatur trebuiesc cât mai riguros pstrate. Suprimarea variaiei anuale de temperatur



24

altereaz: ciclul de hibernare, ciclul sexual, ciclul den pârlire.

Vipera aspis pus s aleag între a-si petrece iarnaîntr-un terariu cu condiii optime si un terariu exterior cuad post pentru hibernare, a ales hibernarea. Prin repetareaexperienei s-a ajuns la concluzia c in 85% din cazuri,animalul alege hibernarea.

Viperele europene îsi încep locomotia la 4°C,digestia la aproximativ 20°C iar activitile specifice legatede reproducere se desf şoar normal de la 20°C.Sunt deremarcat anumite exigente proprii unor specii.

Temperaturile din timpul zilei ajut viperele s-siridice temperatura corpului pân la o anumit valoare, apoir mâne oscilant în jurul acestei valori pe tot parcursulzilei.

Noaptea temperatura animalului scade, fiind cu puinmai mic decât temperatura substratului. Temperatura joac un rol determinant în procesul digestiei. în prima zi dup ingerarea pr zii temperatura trebuie s fie de 32,4°C(medie) si apoi aceasta trebuie s scad treptat pân la30,5°C, când stomacul este gol.

Temperatura maxim suportat spontan estecuprins între 35-36,5°C; peste aceast temperatur ,viperele regurgiteaz hrana, pentru c altfel aceasta ar fermenta si ar conduce la moartea animalului.

Majoritatea speciilor europene de vipere încep s mnânce doar la 25°C, singur Vipera berus accept hranala 15°C si o diger la 10°C. Primavara în vedereadesf şur rii în bune condiii a ciclurilor sexuale (atât lamasculi cât si la femel) este indicat s se menin otemperatur constant mai mare de 20°C.

Umiditatea. Acest parametru trebuie meninut între60-80% si de el depinde starea generala de sntate aanimalului. O umiditate anormal provoac o n pârlire



25

discontinu si conduce în timp la diferite boli. Din acest punct de vedere reptilele sunt rezistente si pot suplini lipsaumiditii atmosferice prin folosirea vaselor de ad pat.

Iluminarea. Lumina nu este absolut necesar .Lahr nire funcia de orientare ctre prada este preluat desimul olfactiv şi de aparatul Jacobson. În zilele candviperele se însoresc practic ele folosesc numai radiaiatermic, fiindu-le indiferent radiaiile din spectrul vizibil.Este ştiut de alt fel c reptilele în general au simul vzuluidestul de slab.

Substratul. Numim substrat materialul pe care îlaşezm în interiorul terariului ca astemut. Chiar dac norganizm un substrat care s semene cu cel de pe care amrecoltat animalul, totuşi este bine s respectm unelereguli.

La n pârlire, şerpii, în general se ajut de elemetelede decor pe care le gsesc în apropiere. Un spaiu care estelipsit de pietre sau un substrat pe care învelişul animaluluinu ader , poate influena n pârlirii. De asemenea trebuieavute în vedere şi msurile de zooigien(cr irea fecalelor,de exemplu) care nu pot fi puse uşor în practic în cazulunui substrat necorespunztor. Este bine s se foloseasc

pietrişul de râu, nisipul de râu şi cu precauie, talazul de brad care de multe ori se aga de şoarecele dat ca hran,împiedicând îngurgitarea acestuia.



26

AMENAJAREA UNEI CRESCTORII DE VIPERE

1.AMPLASARE Ş I DOTARE

Amplasarea spaiului de creştere. Zona în care se poate amenaja o cresctorie de vipere în vederea colectriiveninului acestora, trebuie aleas în concordant cu scopul

propus si inând cont de tot complexul de factori de ordingeneral şi local. Pentru o bun încadrare de ansamblu si

pentru asigurarea microclimatului corespunztor, estenecesar s se ia în considerare factorii de ordin topografic.Pentru realizarea acestui deziderat, cresctoriile de viperese vor amplasa cât mai izolat de localiti.

Cresctoria trebuie s aib posibiliti de acces cumijloace auto. Alimentarea cu energie electric acresctoriei permite utilizarea aparaturii necesare

procesului de producie.Dimensionarea cresctoriei trebuie s fie în deplin

concordan cu volumul de munc ce se va desf şura în el pe tot parcursul anului.

Înclzirea spaiului este una din cerinele de baz pentru buna desf şurare a activitii zilnice în camera decreştere a şoarecilor, a viperelor, de reproducere a acestoraşi în spaiul unde se face extragerea şi prelucrareaveninului. Sistemul de ventilaie trebuie prevzut cu filtre

pentru a nu permite vehicularea. În laborator a agenilor patogeni.

Materialele de construcie, mai cu seam acelea dininteriorul laboratorului, trebuie s permit o splare şidezinfectare, uşoar .

Prin construcie, cresctoria trebuie s aib cel puintrei zone de activitate: spaiul de creştere a şoarecilor,spaiul de creştere a viperelor şi spaiul de extragere şi



27

prelucrare a veninului. Compartimentele si dotrile aferentedepind de volumul zilnic a activitii precum şi de numrulde vipere.

Instala ii. Instalaiile sanitare sunt compuse dinchiuvet pentru splarea cu ap a vaselor şi instrumentelor utilizate. Iluminatul şi, circuitele de alimentare cu energieelectric se vor realiza astfel încât s se previn accidentelede munc şi incendiile. În spaiul de creştere a viperelor seva elimina pe cât posibil utilizarea aparatelor alimentate

prin cabluri şi prelungitoare.Se vor optura gurile, fantele, cr pturile existente în

perei şi în pardoseal. Se vor elimina spaiile de submobilier astfelîncât animalele ce pot ajunge accidental pesol, în înc pere s nu poat evada sau s se ascund.

În spaiul de creştere se vor utiliza numai obiectelede mobilier strict necesare şi dac este posibil acestea s fiesuspendate de perei. Ferestrele vor fi prevzute cu plase de

protecie iar pragurile uşilor vor fi înlate cu cel puin 60cm. înc perile se vor pstra închise şi se vor afişa anunuride avertizare atât în interior cât şi în exterior.

Organizarea spa iului. Dup scopul urmrit(producie de venin, reproducere, expunere) spaiul trebuies asigure animalului minimul necesar locomoiei. Viperele

pot fi inute individual sau în comun.Deoarece pentru producia de venin, exigentele

legate de eficient intr de cele mai multe ori în conflict cu preferinele animalului, se opteaz pentru o densitate mareşi o întreinere uşoar . Terariile din sticl cu suprafaa de 1,2, 4, 6 m2 sunt bune pentru expunere si observareaactivitii de reproducere, dar ridic probleme de meninerea cur eniei.

Terariile din sticl sunt casante şi nu asigur osecuritate corespunztoare.



28

Cutiile din plastic (plexic) au avantajul c sunt mai puin casante, materialul putându-se lipi, nefiind nevoie derame din cornier terariul va deveni mai uşor.

Plasa montat lateral împiedic observarea,îngreunând construcia, în schimb îi confer un plus desecuritate.

Cutiile cu colturi sunt greoi de cur at si dezinfectat.Terariile mari sunt greu de stivuit. Din aceste

considerente au rezultat soluii tehnice mixte care r spundmulumitor cerinelor (vezi planşa).

Hrana. Un alt factor, important ce contribuie lameninerea animalului în condiii artificiale este hrana.Meniul unei vipere chiar în condiii naturale, nu este preadiversificat si de aceea nu, sunt multe posibiliti ceeamodifica. Un alt aspect este faptul ca vipera îşi ucide pradaînainte de a o consuma, prin înveninare, din acest punct devedere, veninul este totodat o "amprent", a individului.De. exemplu, un şoarece muscat de o vipera devine"proprietatea" acesteia. Este posibil ca înveninarea s fie unstadiu pregtitor al alimentului (deocamdat acest aspect

poate fi privit ca o ipotez). Cert este c prada este refuzat de alt individ, în afara celui care a muscat-o. O alt constatare, de data aceasta confirmat ştiinific este c

proprietile fizico-chimice ale veninului depind în maremsur de hran.

Viperele în captivitate pot fi hr nite cu şoareci albide cresctorie, şoareci slbatici, pui de hamsteri, pui de o zide gin. încercrile de a hr ni viperele cu sopârle, pui de

broasc, ou de gin nu au dat rezultate.Şoarecii albi (albinosi) sunt o soluie optim de

hrânire deoarece aceste animale cu modificri geneticeinduse voluntar de cercettori, au un comportament blând.

Creşterea în laborator a şoarecilor albi va fi tratat într-un capitol separat.



Asigurarea cu apa. Apa este un element vital pentruorice animal. În condiiile naturale viperele îsi gsesc cuuşurin apa; în captivitate aceasta trebuie asigurat deîngrijitor. Apa potabil este suficient de pur pentru asatisface exigentele viperei. O mic problem apare ladistribuirea por iei si la înlocuirea apei sttute. .

Vasul trebuie s fie şuficient de stabil pentru caanimalul s nu-l verse în mişcare. În unele cresctorii amvzut tvi din plastic care au o buna stabilitate, în alt parteam vzut folosite pahare fixate de rama terariului. Dereinut este faptul c apa trebuie schimbat de fiecare dat când îngrijitorul observ c animalul a transportatinvoluntar impuriti sau fecale în aceste vase.

Confec ionarea terariilor . Terariile pentru vipere potfi confecionate din diverse materiale si în diferite modele,în funcie de scopul urmrit. În literatura de specialitatesunt date dou tipuri de terarii: unul de laborator, dedimensiuni mai mici (suprafaa de 0,25 - 0,50 m2) dotat cuinstalaii de: înclzire, iluminare, umiditate si aerisire siunul exterior (de 2 - 4 - 6 m2), cu pereii de sticl si/sau

plas de sârm, amenajat într-un mediu care s imitecondiiile naturale.

Terariu amplasat central Terariu incastrat in perete

29



Terariu amplasat la un perete al înc perii

Pentru studiul nostru prezentm trei variante care aufost deja experimentate.

Terarii confecionate din P.A.L. de 18 mm grosime,de dimensiuni: L=50 cm, 1=50 cm. Fiecare terariu a fostdotat cu o lamp (reflector foto), care asigur cu ajutorulunui transformator cu cursor, prin intermediul unui becnormal de 40 W, o temperatur reglabil, între 15 si 33°C;au fost folosite în cadrul Muzeului de Ştiine NaturaleDeva.

Substratul (nisip, pietriş) a fost aşezat pe o folie de plastic pentru ca eventuala umezire a lui s nu degradezeP.A.L.-ul în fiecare cuşc exist un vas Petri cudiametrul de

15 cm, pentru a asigura necesarul de ap si umiditate în

30



31

interiorul terariului. Aerisirea se asigur printr-o serie deorificii, f cute în jumtile superioare ale pereilor cuştilor (anterior si posterior).

Accesul la animal se face prin intermediul unei uşi,care corespunde cu jumtatea superioar a pereteluianterior, s-a ales aceast soluie pentru ca terariile s poat fi suprapuse, economisindu-se astfel mai mult spaiu înlaborator.

Temperatura este verificat cu ajutorul unor termometre, care sunt instalate în interiorul terariilor.Înregistrarea temperaturii si a umiditii în terarii se face cuajutorul unui termohidrograf, care poate fi instalat îninteriorul cuştilor. .

O alt variant, aplicat, în cadrul cresctorieiexperimentale din Vistea - judeul Cluj, const din bazineavând h = 100 cm ,L = 200 cm şi l = 100 cm realizat din

profil metalic cu pereii din sticl si protejai cu plas metalic la exterior. Capacele au fost realizate tot din profilmetalic, fiind montate pe un sistem culisant pe role.Suprafaa de asejare a fost realizat din tabla, peste care s-aaşezat un substrat format din pietriş si roci de calcar.

Înclzirea s-a realizat cu lmpi tip foto aşezate petrepiede înalte de 30 cm si echipate cu becuri normale de40-60 W.

În interiorul acestui spaiu pot fi crescute cca. 30-35de vipere. Vasul de-administrare a apei const dintr-o tav din material plastic de dimensiuni 25/40/3 cm.

Hr nirea viperelor se face în comun, la perioaderegulate de timp. Avantajul metodei este c animalele auspaiu suficient pentru locomoie, îşi pot alege o zon detemperatur corespunztoare, dar exista si un dezavantaj

prin faptul c nu mai poate fi f cut o urmrire individual a viperelor.



A treia variant, experimentat; în Braşov, const din baterii de creştere individual a viperelor.

Animalele un fost izolate în cutii confecionate dinmaterial plastic având capacele din plexic transparent.Suprafaa de aşezare de 255 cm2 fiind rotund, permiteanimalului s ia o poziie comod. În cutie se aşeaz unsubstrat de nisip sau talaj de brad si un vas mic cilindricfixat de cutie printr-o br ar pentru apa.

Cutiile se aşeaz în lzi confecionate din PAL grosde 2 cm, pe dou rânduri, sub ele aşezându-se rezistenteelectrice , de mic putere si cu o suprafa, radiant mare.Aceste rezistente au fost confecionate în laborator si aufost calculate încât s se înclzeasc pân la o temperatur maxim de 35°C, în regim continuu de funcionare.

Într-o lad cu dimensiunile 122/480/430 cm se potaşeza pân la 20 de cutii.

Pentru controlul riguros al temperaturii am folosit untermostat electronic care a permis reglarea acesteia cu otolerant de +/- 0,5 °C. Avantajul acestei metode decreştere este c permite o observare individual a viperelor si o întreinere bun a spatiilor, dar exist si un dezavantaj

prin faptul c metoda implic mult manoper pentruîntreinere.

32



33

2.APARATE, DISPOZITIVE SI INSTRUMENTAR

Instala ia de ambalare în vid . Pstrarea veninului,dup ce acesta a fost uscat, este bine s se fac în fiole dinsticl închise sub vid si care se eticheteaz corespunztor.Aceast instalaie se poate astzi procura relativ uşor interesându-ne la agenii economici care utilizeaz acest

procedeu în tehnologia lor. Majoritatea întreprinderilor demedicamente au în dotare astfel de instalaii. De asemenea,industria alimentar utilizeaz frecvent astfel de procedee.Instalaia de uscare a veninului în mod curent, uscareaveninului se poate efectua absorbind apa, prin procedeechimice, la temperaturi sczute. Este de remarcat faptul c

probele de venin analizate de ctre I.C.C.F Bucureşti si acror rezultate le prezentm în acest material, au fost uscatela temperatura de 25°C printr-un procedeu chimic si apoi

pstrarea s-a f cut într-un frigider obişnuit. Liofilizator . Acest aparat permite uscarea

veninului prin tehnica vidului, conferind, produsuluicaliti superioare. În principiu veninul este transformat dinstare lichid în stare solid prin evaporarea apei datorit scderii temperaturii punctului de fierbere într-o instalaiede vidare.

Congelatorul . Meninerea caracteristicilor veninuluitimp îndelungat, depinde de existenta în laborator a unuicongelator capabil s coboare temperatura cel puin pân la0°C. In acest congelator se mai pstreaz si serul anti-viperin pe care-fiecare cresctorie trebuie s-l posede.

Etuva. Pentru extragerea veninului si prelucrareaacestuia sunt necesare vase sterile . Realizarea sterilizriisticlriei într-un laborator cu volum redus de activitate, osimpl oal de presiune si o etuv sunt suficiente.



34

Balan e si vase de m surat . Pentru cântrireaveninului trebuie folosit o balan de mare precizie.Substanele în stare lichid se por ioneaz cu ajutorulvaselor de msurat din sticl sau din material plastic. Ele

pot fi de diferite forme si mrimi. Printre acestea se potmeniona: sticlele, carafele, vasele Erlenmeyer, cilindri,

pahare Berzelius, eprubete, pipete, siringi gradate. Dispozitiv electronic de termostatare. Cei care au

cunoştine de electronic îsi pot concepe singuri untermostat care s satisfac exigentele de înclzire a spatiilor de creştere a viperelor. Complexitatea acestor scheme poate

pleca de la utilizarea a trei tranzistori si pân la folosireaunei scheme bazate pe un microprocesor. În acest caz, pelâng funcia de baz, aceea de a menine o temperatur constant într-o incint, se pot monitoriza mai multe punctede citire a temperaturii. Este posibil s se introduc praguride alarmare si avertizare şi chiar se pot crea electroniccicluri diurne, zilnice si anualele temperatur .

Noi am obinut rezultate mulumitoare (o mortalitateanual de sub 5%) cu o schem elementar de termostat pecare o prezentm si în acest material.

Nu trebuie neglijat nici comer ul cu astfel de aparatecare pune la dispoziie o diversitate de termostate cu afisajeelectronice de temperatur , care mai de care mai sofisticate;inconvenientul r mâne preul.

B t herpetologic folosit în teren. Un mâner de lemnde 40 - 50 cm. , în vârful cruia este pus o sârm de oteldreapt, lung de 30-40 cm., iar pe ultima por iune (8 -10cm) îndoit în unghi drept. Peste cârligul din sârm esteindicat s se aşeze un tub din PVC sau cauciuc, pentru aatenua zgomotul (pe stânc ) si pentru a proteja animalul.

B t herpetologic folosit în laborator. În realitate esteo tij metalic cu diametrul de 5 mm şi în lungime de 450mm, cu captul îndoit ca şi la bul utilizat în teren. La



35

captul de prindere se ataşeaz un mâner scurt din lemn.Acest instrument este mai uşor de manevrat si foloseşte lafixarea animalului pe masa de lucru.

Pensa herpetologic mic . Se aseamn cu o pens chirurgical cu o lungime de 200 mm şi cu capetele braelor turtite pe o lungime de 50 mm. Acest instrument sefoloseşte pentru imobilizarea viperelor cu dimensiuni mici,a puilor si a juvenililor.

Pensa de teren. Lungimea acesteia este de 450 mm,şi spre deosebire de pensa mic are capetele îndoite într-ununghi de 45° fat de planul braelor. Acest unghi permitefixarea animalelor în teren cu mai mult uşurin f r s neaplecm.

Pensa de laborator . Are o lungime de 320 mm ,capetele de fixare îndoite la un unghi de 45° dar si r sucitefa de planul braelor cu un unghi de 90°. Acest instrumenteste foarte des utilizat pentru fixarea animalului pe masa delucru, permitindu-ne apoi prindera acestuia cu mân.

Penseta mica. Este utilizat, pentru diferite operaiide lucru cu puii, pentru cur at, resturile dup n pârlire,sau, de exemplu, atunci când trebuiesc extraşi colii care semai rup în timpul operaiei de "mulgere". Lungimea

pensetei este de 120mm. Penseta mare. Are o lungime de 180 mm si este

folosit la prinderea şoarecilor. Deoarece uneori estenecesar s se stimuleze interesul viperei pentru hran, cuacest instrument îngrijitorul poate balansa provocator şoarecele pân când vipera îl muşc.

3.ALC TUIREA BIOBAZEI DE VIPERE

Colectarea viperelor din teren. Deplasrile învederea colectrilor trebuiesc f cute în grup de cel puindou persoane. Manevrarea animalelor proaspt capturate



36

fiind dificil pentru o singur persoan. Materialelenecesare recoltrii sunt: saci de pânz groas, pense deteren, b herpetologic. Persoanele trebuie s poarteînclminte adecvat : bocanci de munte sau cizme decauciuc.

Una din dificultile în ceea ce priveşte recoltareaviperelor, const în identificarea biotopurilor specifice si a

perioadei optime pentru recoltare. Referitor la biotipurilespecifice, trebuie s amintim c pe un masiv calcaros,viperele se vor gsi cu preferin în pr ile expuse spre sud,iar în numr mare,doar în locurile ferite de vânt. Înmajoritatea cazurilor acestea coincid cu locurile dehibernare.

În ceea ce priveşte perioada optim pentru recoltare, putem afirma c dup ieşirea din hibernare, avem cele maimari şanse, pentru c deşi sunt sl bite, ele vor începe s mnânce imediat.

În apropierea locurilor de hibernare, am reuşit s colectm 12 exemplare, pe o suprafa de 25 m ptrai, în 4ieşiri consecutive. Lipsa vegetaiei este un avantaj mare

pentru noi, întrucât le putem descoperi mult mai repede.Perioada de reproducere (aprilie - mai), este

caracterizat la vipere prin deplasri în teren în cutarea partenerului, urmate de acuplare. Deşi am efectuat multeieşiri în teren în aprilie - mai 1990 (Turnu Severin ,Moldova Veche , Pescari - jud. Caras - Severin , Govajdie,Balsa ,Cheile Crivediei, Munii Retezat , jud. Hunedoara),nu am reuşit s colectm decât puine exemplare într-unsingur loc, la Balsa în nişte chei foarte abrupte , din calcar,am reuşit s cuprindem o aglomerare de 5 vipere ( patrumasculi si o femel ), adunai pentru împerechere.

Dup aceast perioad, în care nu prea se hr nesc,viperele încep s vâneze intens , pentru a-şi putea reface



37

rezervele de lipide . Femelele sunt cele mai des observate, pentru c stau mai mult la soare, unde gesteaz.

Colectarea propriu-zis const din : imobilizareaanimalului cu bul herpetologic, direct cu pensa (în acestcaz: cât mai aproape de cap ) sau poate fi prins de vârfulcozii (cu atenie) pentru a nu se întoarce s muşte. Apoi vafi pus într-un loc mai accesibil, potec, drum sau loc drept.Aceasta manevr , se face cu mâna îndeprtat de corp simiscând-o încontinuu, pentru a dezechilibra, animalul, carealtfel poate musca.

Urmtoarea,etap este imobilizarea capului, care seface cu ajutorul pensei, cu multa atenie , pentru c vipera

poate sri s muşte.În sfâr şit, odat imobilizat capul, animalul nu mai

prezint pericol, putând fi prins cu mâna, imediat de dup cap . O greşeal de câiva milimetri îl poate costa viata pecel care nu se conformeaz, pentru c vipera are gâtulfoarte mobil, colii veninoşi si poate foarte uşor s muşte dedeget. Odat prins de dup cap,ea poate fi studiat si pus în sacul de pânza care fiind de culoare închis o tine înîntuneric si ea nu va musca. Poate rezista f r ap câtevazile, dac temperatura este sczut, iar f r hran, câtevaluni de zile.

Lucrul cu viperele. Întreinerea viperelor nunecesit un efort atât de-mare ca în cazul şoarecilor. Odat asigurate condiiiie de mediu, este necesar hr nirea lor înfuncie de dimensiunea, starea fiziologic şi apetitulfiecrui individ. De exemplu, înainte de n pârlire, animalulrefuz hrana, pe când, în primele zile dup n pârlire estefoarte lacom si înghite imediat şoarecele. În perioada dereproducere, de asemenea nu prea mnânc.

La puii de viper si la indivizii tineri este necesar s li se asigure o hran corespunztoare dimensiunii lor (puimai mici şau mai mari de şoareci).



Îndeprtarea excrementelor din fiecare cuşc se face prin punerea animalului într-o alt cutie închis.Manevrarea animalului se face cu ajutorul buluiherpetologic sau cu mâna înmnusat, cu precauie, f r a-l

brusca.Pentru extragerea veninului este nevoie de dou

persoane: una prinde animalul de dup cap si cu cealalt mân îl pune s muşte cu colii veninoşi într-o eprubet sauun alt vas de sticl. Cealalt persoan tine de corpulanimalului pentru a nu se zbate.

Extragerea veninului presupune masarea glandelor veninoase dinspre înapoi spre înainte, cu degetul mare si cucel ar ttor. O mic neatenie poate determina schimbarea

poziiei capului animalului care, având colii scoşi (si putându-i mişca independent), poate destul de uşor s muşte degetele celui care extrage, veninul

Imunizarea natural. În toate cazurile în care semanevreaz viperele, este necesar s se lucreze cu foartemare grij f r a se face mişcri bruşte sau a le lovi. Uneledintre ele, din fericire un procent sczut, ramân agresivemult timp dup capturare. Pân în prezent nu exist ser antiviperin ,în ar si o muşctur poate fi fatal. Singuramodalitate de a preîntâmpina o eventuala înveninare a fost

38



39

aceea c personalul care lucreaz direct cu animalele s selase muscat; la intervalul de 6 luni, de pui de viper nounscui sau de câteva luni. Este cunoscut în literatura despecialitate aceast practic, dar nu o recomandm.

S. Bruno consider (Retili d'ltalia, 1977 ) c suntnecesare 7-15 doze pentru ca un individ s devin imun. Încadrul laboratorului una dintre persoane a fost muscat deun adult de viper ammodytes; având la activ 5 muşcturide pui a aceleaşi specii; a sc pat f r prea mari urmri (o zispitalizare, datorit exigentei medicilor de a o tine subobservaie, pentru c ser antiviperin nu aveau). Mânamuşcat sa umflat, pân la umr, au aprut unele simptomegenerale (grea, vrsturi, transpiraie) care au disprut adoua zi.

Raportul cu omul. Poveştile, superstiiile, frica siignorana manifestat de popoarele occidentale si în specialcele de origine latin, fa de vipere, justific abundentatratatelor referitoare la acest subiect.

În general şerpii, sunt considerate în Orient,simboluri falice de virilitate, sau prudent, înelepciune,nemurire transcendent , etc.Uneori vipera este mâncat pentru a fi dobândit imunitateaîmpotriva veninului ei.

Medicina homeopat utilizeaz frecvent venin deviper , în special de Vipera aspis, în dilutii de la 1/100 (saumai mici), contra epilepsiei, hemoragiei la menopauz,cangrenelor, ulcerelor, anginei difterice, icterului,hemofiliei, pneumopatiilor, etc :

Veninul de viper ammodytes a fost experimentat cusucces contra holerei, tetanosului, leprei, elefantiazisuluietc.



40

4.ALC TUIREA BIOBAZEI DE Ş OARECI

În vederea alctuirii biobazei de şoareci suntnecesare urmtoarele: animale vii, (care pot fi procurate dela Institutul V. Babes din Bucureşti si de la Institutul deIgien Cluj Napoca), borcane cu diametrul de 25 cm si cuînlimea de 30 cm, talas, rumeguş de conifere, procurat dela atelierele de tâmplrie si hran pentru şoareci.

Comportament. Şoarecele este un animal activ laîntuneric, chiar dac ciclurile unei zile de întuneric silumin sunt artificial inversate.

El îşi va petrece o parte din timp f cându-şi toaleta.Acesta trebuie considerat comportamentul lui normal sinicidecum o consecin a infestri cu ectoparaziti. Stresulrezultat din deranjarea animalelor pentru a fi prinse, saucând animalele se bat între ele, influeneaz negativ asupraritmului biologic de creştere.

Manifestrile agresive pot aprea fie între doimasculi sau doua femele cât si în cadrul cuplurilor dediferite sexe.

De regul masculii se încaier în prezenta femelelor aflate în clduri, dar si femelele, mai ales cele cu pui,introduse în aceeaşi cuşc, se bat adesea între ele destul deaprig.

De asemenea femelele, se arat mai liniştite cândsunt gestante si mai fricoase când se afl în perioada delactatie sau înainte de f tare.

Şoarecele se adapteaz relativ repede dac temperatura înc perilor, lumina, liniştea, aşternutul si hranasunt în limitele corespunztoare si se menin astfel mereuconstante.

Monta, gesatia si f tarea. Monta poate avea loc îngrup, sau individual. Astfel, unii autori recomand tipul demonta în grup de doua trei femele si un mascul, care sunt



42

Înrcarea are loc de regul, la 24 - 25 de zile (uneori si mai târziu ) când puii se separ complet de mama,fiind introduşi în spatii separate de creştere pentru tineret.Apoi, dup 4 -5 zile, femela intr în clduri si se d lamont.

EVOLUIA CREŞTERII ÎN GREUTATE AŞOARECELUI

la naştere.......................................................................1,5gla 4 zile......................................................................... 2,2gla 7 zile........................................................... ..............2,9gla 19 zile...........................................................................8gla 25 zile ............................................. .......................12 gla 30 zile........................................................................22 gla 40 zile........................................................................27 gla 50 zile........................................................................33 g

Împerecherea animalelor btrâne între ele a dus înmulte cazuri la gestatii aparente si adesea condiionate, curezultate slabe (34%), ca urmare a tulbur rilor în coninutulhormonal.

Împerecherea femelelor tinere cu masculi btrânieste cea mai nerentabii (26% fecunditate). Dimpotriv,împerecherea femelelor btrâne cu masculi tineri ridic

propor ia fecunditii la 53%. Cele mai bune rezultate leasigur înmulirea şoarecilor tineri între ei (58%).

De regul, şoarecii masculi se menin în stare de procreare pân la vârsta de 1,5-2 ani, deşi s-au semnalatcazuri de monte reuşite si dup vârsta de 2 ani, evident caexcepii.

Lucrul cu şoarecii de laborator. Întreinereaşoarecilor de laborator const în asigurarea hranei,temperaturii si cur eniei lor. Hrana este administrat odat la 24 ore si nu necesit manevrarea animalelor.Temperatura, pe timpul iernii se poate asigura cu ajutorulunei sobe de teracot. Cur enia este asigurat prin



43

schimbarea stratului de talas periodic (odat la 4-6 zile ),urmat de splarea si dezinfectarea fiecrui borcan.Este necesar ca puii nscui s nu fie atinşi de îngrijitor,

pentru c femelele nu-i vor mai îngriji. Un pui ajunge lareproducere în 2 luni.

VENINUL, PRODUCERE SI VALORIFICARE

1.APARATUL VENINOS Dinii si aparatul veninos. Maxilarul, fiind legat

mobil de osul prefrontal, de fiecare dat când arcul formatdin osul transvers si pterigoid, se deplaseaz înainte,execut o rotaie în jurul propriei axe, determinând ereciadintelui. Acesta formeaz atunci cu palatinul, un unghidrept sau optuz, si iese în afara extremitii interioare a

botului. Când şarpele închide gura, maxilarul descrie omişcare de rotaie în sens invers si dintele revine la poziiainiiala, asezându-se de-a lungul palatinului.

Dinii viperidelor sunt acoperii cu un: strat gros desmal si nu sunt implantai în alveole separate ci sudai cuosul.

Rareori pe maxilar se gseşte un singur colt, în modnormal se pot observa 2, 3, sau chiar 4 coli, din care primiisunt funcionali, iar ceilali, din ce în ce mai mici dinsprefat înspre spate sunt destinai ai înlocui pe primii. Chiar sidinii care în timpul prinderii si ingestiei pr zii se rup si sedesprind de os cu relativ uşurin, pot fi substituii. Oramificaie a mucoasei bucale formeaz în jurul coltuluiveninos o teac, o membran, care îl mascheaz în parte.Aceast teac este destul de mare pentru a acoperi tot coltulveninos atunci când acesta este în poziie de repaos, de-alungul palatinului. în aceast teac se termin canalicululcare provine de la glanda cu venin, si veninul poate, f r a



44

exista pericolul, de a se amesteca cu saliva s ptrund încanalul coltului veninos si de aici în rana.

La viperide trecerea veninului din canalul glandei încel al dintelui veninos se produce perfect datorit tensiuniila care este supus membrana în jurul dintelui veninos cândacesta se afl în erecie.

Musculatura si glanda veninoas. Glanda veninoas,care se gseşte ad postit aproape complet în faza post-orbital este meninut în situ în unele ligamente:----cel mai puternic, de ligamentul superior care, f când

parte din fata intern si superioar a glandei este prins dearticulaia osului ptrat cu squamesal;----de ligamentul posterior care uneşte extremitatea

posterioar a glandei cu articulaia ptratului cu mandibula.----de ligamentul anterior care, trecând pe deasupra canalulglandular, se uneşte cu osul posterior frontal si cu fataanterioar si: extern a maxilarului.

Osul pterigoid se divide, în partea,anterioar în dou ramuri: una de care se fixeaz sub maxilar si alta care seînfige în partea extern şi inferioar , sub membrana coltuluiveninos.

Osul temporal anterior, este divizat în dou : o partecare: comprim, curbat si una dreapt. Prima, contract fata interna a glandei si o preseaz de la interior spreexterior (deşi funcia sa principal este de a'ridicamandibula ), adoua dimpotriv exercit o presiune asupraîntregii suprafee a glandei, si are deci un rol foarteimportant în mecanismul de inoculare a veninului.

Glanda cu venin. Aceast gland are o form aproximativ triunghiular si ocup partea posterioar silateral, gsindu-se în spatele si dedesuplul ochilor. Esteînconjurat de un strat de esut conjunctiv, este enervata deramura maxilar a nervului trigemen si are legturi strânsecu musculatura. Acinul este de obicei mai înalt spre mijloc



45

si se restrânge brusc spre partea anterioar , devenindsubire si formând un canal excretor care se continu pân la baza colului veninos, unde se deschide printr-o singur

pereche de pori. Glanda este constituita din lobi subdivizatiîn lobuli care la rândul lor sunt separai unii de alii prinsepturi destul de subiri.Împreun, aceste elemente dau glandei aspectul interior alunui canal lung, aproape cilindric.

Tubulii glandulari sunt foarte ramificai, iar lumenullor este acoperit de un epiteliu, constituit dintr-un singur strat de celule, care produce veninul; de fiecare dat cândaceste celule îsi completeaz secreia, sunt înlocuite decelule noi.

Caracteristica glandei cu venin la Viperide esteumfltura care se gseşte în partea distal a conductoruluiîn apropierea punctului de eliminare, la baza coltuluiveninos. Aceast umfltur care a fost incorect denumit camera de rezerv a veninului, este format în parteaanterioar , din celule mucoase, si în cea posterioara dintuberculi, al cror epiteliu se aseamn cu cel al celulelor excretoare cu care este în comunicare.

Veninul, produs de celule, epiteliale ale tubulilor,este înmagazinat în lumenul diferitelor conducte colectoaresituate în, spatele glandei mucoase. Aceasta gland are

probabil, o funcie valvular .Glanda cu venin a viperidelor este deci de tip mixt:

seroas, seinul (glanda principal) si mucoas (glandasecundar umfltura caracteristic).

Mecanismul muşcturii si inocularea veninului încondiii fiziologice optime , Viperidele iau o poziie deaprare care const îri a menine corpul cât mai adunat,capul în poziie ridicat si cu prima parte a corpului dispus în "S" aproximativ orizontal . Când o viper se arunc s muşte printr-o mişcare fulger toare , aceasta se produce nu



46

numai prin intermediul contraciei muşchilor depresori aimandibulei care deschid larg gura ei , ci si prin contractareamuşchilor protractori ai,palatului, prin care este determinat deplasarea înainte a arcului pterigo-palatino-transversdeplasare care provoac mişcarea de rotire a maxilarului în

jurul prefrontalului si erecia colilor veninoşi. Tensiunea puternic a membranei , care face s se uneasc cele dou canale, cel al dintelui si cel al glandei, face ca mecanismulde injectare a veninului la Viperide s fie mai perfecionatdecât la toate celelalte familii de şerpi veninoşi . Veninuleste injectat sub presiune prin aciunea muşchiului temporar anterior care apas puternic pe fiecare parte a seinului.Ridicarea maxilarului si a coltului veninos nu se produce înmod automat, în timpul coborârii mandibulei, ci doar cuvoina animalului, care poate deschide larg gura, f r saridice colul veninos întreaga faz de atac muşctura siintroducerea veninului se producem aproximativ 1/40 dintr-o secund .

2.VENINUL

Primele note despre veninul Viperidelor europene aufost gsite la medicul grec Kikandros din Colofone (Kojophon actualul Degirmendere în Lybia, Asia Mic , prinanii 200 -130 î.e.n.), care le-a transmis prin lucrarea saTheriska e Alecsipharmaka.

Dintre cercettorii care au efectuat cercetri înultimii ani, în acest complex domeniu al veninului şerpilor si în special al viperidelor, amintim: D.A. Bellairs,C.Bruno, P.Boquet, J.Detrait, R.Duguy, L.Donatelli,G.Livres, C.J.Hanut, E.Kochva, N.Muic, G. Mangili,M.Marcacci, C. si M. Phisalix, E.Pozio, A.Sella,H.Schlossberger, G.Schwick, H.W.Raudonat, T.Reuss simuli alii.



47

O pictur de venin poate fi recoltat din vârfulcoltului veninos al animalului viu, dup ce glanda estecomprimat dinspre înapoi spre înainte .

Veninul este un lichid limpede de regul incolor,inodor, cu gust uşor acid, foarte vâscos, care se usuc rapidla temperatura camerei. Dup ce este uscat, este par ialsolubil în ap distilat si complet solubil în ser fiziologic.

Veninul în soluie, oricare ar'fi concentraia, sealtereaz rapid. Pentru a nu-si pierde proprietile estenecesar s fie liofilizat (uscat,sub vid) în acest mod poate fi

pstrat timp îndelungat, chiar ani de zile, f r , ca aciuneatemperaturii sczute sau ridicate s-i modifice calitile.

Cu privire la compoziia chimic, se ştie c veninulare un coninut ridicat de protein.

Aceasta constituie de fapt 90-92% din greutateauscat (dup colectarea veninului dinglanda, coninutul de ap. este de aproximativ 70%, laVipera ammodytes), restul este reprezentat de compuşichimici de natur neproteic, în special cu fosfor si de ionimetalici si nemetalici.

Analiza componentelor anorganice a veninului lamai multe specii de vipere, printre care Vipera ammodytessi Vipera aspis, a demonstrat prezenta unei cantiticrescute de sodiu, în raport cu alte elemente care exist încantiti mult mai scâzute: Ca 10-1 %, Zn si Mg de la 10-1 la 10-2 %, P 2x10-2 %, Si 10-2 %,.Cu de la 10-2 la 10-3 %,Ag 10-5 % .

Studiul analitic al diferitelor fraciuni, facilitat defolosirea tehnicilor moderne si perfecionate(electroforeza, qromatografie, filtrare pe gel de dextroz etc.) a permis identificarea unui mare numr., de enzimecare sunt responsabile de aciunile toxice ale veninului.



48

Putem spune c efectul veninului asupraorganismului este deosebit de complex, fiind rezultatulaciunii concomitente a diferitelor principii active. Unsimptom determinat poate fi datorat, însumrii diferitelor actiuni. De exemplu, scderea presiunii arteriale sistolice,care iniial era atribuit aciunii veninului asupra sistemuluinervos, se datoreaz cu certitudine aciunii directeasupra.miocardului cu eliberare de histazine .

Veninul este în general, caracterizat prin aciuneatoxic asupra funciei unei structuri determinate, sau a unuiorgan; sau- aparat.

O clasificare a veninurilor poate, fi f cut pe bazaunor actiun.i specifice care, la rândul lor sunt legate de

prezenta în: venin .arbifentelor substane (vezi tabeiul).

PRINCIPALII FACTORI TOXICI SI ENZI.MATICIIDENTIFICAI LA VENINUL A 4 SPECII DE VIPER

Proteine activedin venin

v.aspis v.berus v.ammodites v.ursini

Neurotoxine nu da da nuFactorihemorogici

da da da da

Fosfolipaze da da da nuHieluronidaze da da da nuAcceleratori

coagulare sange

da da nu nu

Inhibitoricoagulare sange

da da nu nu

a) neurotoxine termen care defineşte toi acei factoricapabili s provoace perturbri ale sistemului nervos.Acestea se caracterizeaz prihtr-o aciune complex, fiind

cel mai adesea compromis activitatea diferitelor organemai ales a cerebelului, bulbului, mâduvei spinrii si



49

cortexul cerebral, având ca urmare perturbarea posturii,deglutiei, mobilitii voluntare (parez sau paraliziamuşchilor) si a funciei centrilor bulbari, în special al celuirespirator;

b) hemolizine, care pot provoca hemoliza prin aciuneaasupra complexelor lipoproteice ale ştromei eritrocitare,hemoliza care se pare c survine în doi timpi: la începutfactorul hemolitic al veninului acioneaz asupra lecitinei(ransformând-o în lizolecitinâ, substan

puternic hemoliticâ, apoi lizolecitinâ acioneaz asupra stromei, distrugând integritatea structural aacesteia si eliberând astfel hemoglobina din eritrocite;c) proteolizine, substane care provoac diferitesimptome, fie local, la locul muşcturii (eritem intens sifoarte dureros, bşici hemoragice, necroze care potcuprinde pielea si esutul subcutanat si durerimusculare);'fie generale prin eliberarea, în urma degradrii

proteinelor, a unor produşi de degradare, ca bradichininâ,histaminâ si substane histamin.omimatice sau în sfâr şit,

prin leziuni ale capilarelor, cu formarea de mici focare deinfecie, hemoragice, în toate viscerele si sub piele(erupie);d) cardiotoxine adic substane care compromit înspecial activitatea inimii si în general activitateaaparatului, cardiovascular, provocând hipotomiemiocardic, hipotensiune accentuat, în raport cucantitatea dozei de venin vasodilatare periferic, mai ales laorganele în apropierea crora s-a produs muşctura; 'e) coagulante si. anticoagulante, substane careacioneaz asupra procesului de coagulare, accelerând sauinhibând prin diferite mecanisme unele faze ale fiziologieidinamicii coagulatorii (aciune tromboplastinic, sau dincontra, aciune antitromboplastinic, aciune trombinicâ). In



51

variaz cu dimensiunea şarpelui, vârsta, sexul, habitatul,anotimpul, temperatura si depinde de poziia geografic ocupat în cadrul populaiei creia îi apar ine exemplarulrespectiv. Se pare c populaiile care locuiesc în periferiaarealului unei specii posed un venin mai activ si maicomplex, de aceea este imposibil de a stabili cu preciziecantitatea de venin care poate fi dat de o specie.

Toxicitatea veninului este de asemenea raportat laanimalul care îl primeşte si evident la calea de ptrundere aacestuia .

STUDII FARMACOLOGICE SI ANALITICEPRIVIND VENINUL DE VIPER AMMODYTES

Studiul s-a efectuat la comanda Nr.3317 din 16. 11.2001 lansat de S.C. "VENOM PROD" S.R.L. ctreInstitutul de Cercetri Chimico-Farmaceutice Bucureşti. înurma acestui studiu s-au tras unele concluzii privindcalitatea produsului si s-a obinut primul buletin de analizeoficial la veninul de viper ammodytes în tara noastr .

În continuare prezentm aceste rezultate:" S-a primit de la S.C.'VENOM PROD" S.R.L. o prob devenin:de viper pentru care s-au efectuat urmtoarele studii:--toxicitatea acut '--influenta veninului asupra rezistentei globulare ahematiilor de şoarece--electroforez proteinelor în gel de poliacrilamid.

Toxicitatea acut a fost.determinat pe şoareci sişobolani.

S-au folosit şoareci albi masculi, în greutate de 18-22 g, crora li s-au administrat intraperitoneal venin deviper în doz unic. DL 50, determinat pe baza

probiturilor, cu ajutorul unui program pe calculator, a fost



53

La animalele moarte la 24-48 de ore se remarc unhemoperitoneu cu cheaguri in zona pelvianâ.Hemoperitoneul este prezent si la 14 zile de la injectare, cudepozite fibrino-hematice pe drepii abdominali si capsuleleorganelor abdominale: ficat, rinichi, splina, veziculaseminal si prostat.

Examenul microscopic a pus in evident urmtoareleaspecte:--edem meningocerebral la 24 de ore, ce se estompeaz lasupravieuitorii de 5-6 zile;--focare de alveolo-bronsiolit hembragic prezente la toateanimalele, cu intensitate variabil Insa în funcie de dozaadministrata;--edem interfascicular miocardic;--ficat cu intumescent.tulbure, vasele porte dilatate, înlumen rare hematii, predomina serul sanguinolent, probabildatorit unui proces de hemolizâ;--splin cu limfadenosinuzit cataraiâ, cordoane Bilrothîngustate prin hiperplazia pulpei albe;--stomacul si intestinul prezint depozite fibrinoide,mucoas edematiat, submucoasâ cu marcat staz şielemente glandulare cu distrofie mucoidâ;--pancreas cu interstiiu edematiat, infiltrat cu limfo-monocite, acinii edematiati, cu zone de necroz fibrinoid;--rinichiul prezint edem si nicroze fibrinoide ale arterioleiglomerulare, predominant la glomerulii din cortical,distrofie si fibrinonecroze ale anselor renle, cilindri hialinihematici. La animalele sacrificate dup perioada deobservaie se contureaz aspectul de glumerulonefroz --testicolul prezint puternic staz limfo-spermatic siedem al celulelor spermatice .



54

În concluzie se poate .afirma c produsul testat adeterminat aspecte cunoscute din cazuistica veninurilor.

S-a urmrit efectul specific al veninului asuprarezistentei globulare a hematiilor de şoareci. Pentru aceastas-a injectat animalelor de experien, şoarecilor albimasculi, în greutate de 20-22 g, doza de 1mg / kg corp.Administrarea s-a f cut intraperitoneal.în 21 de eprubete s-a ralizat o scal de dilutii dintr-o soluiedeNaCI, cuprins între 0,7 si 0,3%. în fiecare eprubetâ s-aadugat imediat dup recoltare o pictura de sânge venos.

Eprubetele au fost agitate si apoi examinate la 3 siapoi la 24 de ore. S-a notat concentraia primei eprubetecare reprezint început de hemolizâ si prima eprubet lacare nu se mai observ sediment de eritrocite (la carehşmoliza a fost total).

Media rezultatelor obinute a fost de 0,5% NaCI pentru hemolizâ par ial si 0,44% pentru hemoliza total.Valorile normale, obinute pe animale netratate, au fost de0,44% pentru hemolizâ par ial si 0,36% pentru cea totala.Aceste rezultate demonstreaz efectul marcat de scdere arezistentei hematiilor. Ia animalele tratate cu venin deviper , si ele sunt în concordant cu efectul hemoliicevideniat in experimentul de toxicitate acut.

Analiza proteinelor din venin s-a realizat, prinelectroforez în gel de poliacrilamid (c=10%, T=10%,pH8,3 , fixare cu pricat de sodiu, coloraie Coomasie BrilliantBlue R250). În preparatul nativ (N) se evideniaz 8 benzi

proteice, distribuite între 12 000 si 70 000 Da; tratarea proteinelor în condiii denaturante-reducatoare (SDS-ME); benzile corespunztoare maselor moleculare 70 si 66 kDadispar (sugerând natura oligomer a proteinelor respective)si se evideniaz o fracie importanta cantitativ, cumobilitate electroforeticâ ridicat.



55

Utilitatea veninului . Vipera foloseşte veninul pentruuciderea pr zii, pentru a o "pregti " în vederea digestiei si,

probabil, pentru regsirea ei dup ce a fost muscat, în modsecundar, veninul îi poate servi ca mijloc de aprare.Stimulul care determin comportamentul de pr dtor estemişcarea pr zii, nu si forma ei. Perceperea vizual a pr ziieste esenial dar nu fundamental. Dac de exemplu, înlaborator un şoarece oferit ca hran unei vipere aflat încondiii optime fiziologice, este înlocuit cu un tampon devat, şarpele, în ciuda diferenei de form, va continua s-lurmreasc atâta timp cât r mâne în câmpul lui vizual .Mirosul este ajutat de mişcarea ritmic înainte si înapoi siîn sus si în jos a limbii care "aspir " si împinge mostrele deaer ctre partea de jos a camerei olfactive unde se gseşteorganul lui Jacobson (cavitate sferic tapetat cu celulesenzoriale si conexat prin intermediul nervilor, cu lobiiolfactivi ai creierului).Când un şarpe flutur limba, în realitate el miroase.

Comportamentul pr dtor al unei vipere este diferitde cel al unui colubrid. Colubridele în general vâneaz aproape exclusiv mergând în cutarea pr zii care, odat localizat prin olfactie, prin vz sau prin propagareaundelor mecanice - este muscat si concomitent ucis princonstricie. Când prada scap printr-o smucitur , colubridulreâncepe vântoarea printr-o noua tentativ.

La Viperide,dimpotriv, vântoarea are mai degrab aspectul unei curse; zgomotul unui şoarece care umbl, se

propag prin sol si.avertizeaz şarpele,care ia imediat o poziie de alert. Mişcarea pr zii si percepia vizual determin mişcarea rapid a şoarecelui, în momentul cândacesta se gseşte destul de aproape.



56

Dac vipera este supus unui stimul trofic intens, prada este imediat apucat cu botul si înghiit când esteînc agonizat.

De regul, un şoarece, dup ce este muscat, estelsat liber. în timpul muşcturii, datorit inoculriiveninului, vipera colecteaz un stimul chimic, care esteanalizat de o înc pere special a organului lui Jacobson.

Începe acum cutarea şoarecelui, care în acest timp poale fi deja mort, sau,imobilizat la o deprtare de chiar câiva metri de (ocul muşcturii.

Cu ajutorul mirosului.si al.stimulului chimic,viperele urmeaz traseul pr zii, pe care înainteaz-în zig-zag pân o gseşte. Acum, servindu-se doar de stimululchimic, şarpele "identific '-'şoarecele, apoi localizeaz capul, unde datorit prezentei vibrizelor, .stimulul chimiceste mai puternic. Actul de înghiire de obicei decurge în10-15 minute.

Cura împotriva înveniprii : Viperele noastre au,contrar celor ce se povestesc, un temperament blând. Suntmai curând rezervate, timide si în general fug la apropiereaomului.

Reacioneaz doar atunci când sunt deranjate saulovite. Muşctura unei vipere poate determina urmtoarelesimptome: durere local intens, crampe mai mult sau mai

puin acute, tumori, înrosirea si cianozarea zonei în jurullocului muscat care se distinge prin dou semne alturatelsate de coli veninoşi. Dup o perioad de timp, care

poate varia de la câteva minute la câteva ore, apar simptomele generale : dureri de cap, somnolent, vom,sete, stare acut de sl biciune. Dac doza de venin a fost

puternic, simptomatologia se agraveaz ulterior si presupune alter ri ale funciei cardio-respiratorii. Stadiileterminale se.caracterizeaz prin amor eal puternica ,



57

insensibilitate general si pierderea cunoştinei. Moartea poate surveni dup 4-6 ore, dar în general dup 24 ore saumai mult, prin blocarea respiraiei.

În general veninul celor 2 specii toxice de la noi(Vipera berus si Vipera ammodytes) mai mult sau mai puin

periculos pentru oameni, exercit o aciune redus saulocala asupra unei persoane adulte în perfect stare fizic,dar tot asa de bine poate s fie periculoas sau foarte

periculoas (din fericire într:un procent foarte redus dincazuri) pentru copii, debili fizici sau btrâni, bolnavi , etc.

În antichitate, împotriva muşcturii şerpilor veninoşisi a altor animale, era larg folosit un( antidot compus dinaproxirnativ 60 de ingrediente (între care si zeama de carnede viper ), dup Andromaco din Creta, medicul împratuluiroman Claudiu Cezar Nerone.

Producerea acestui leac a crui formul, scris în bronz, era expus în apropierea templului lui Esculap dinantica Rom, a continuat pân în secolul XIX si era subtutela Republicii Veneia .

În medicina popular , asa cum a fost recunoscut defitoterapia modern (P.Fournier 1947, H.Leckerc 1954, L.Binot 1964), contra muşcturii de viper erau larg folositefrunzele de brusture (Arctium laposa) care au proprietateade a modifica prin oxidare principiile constitutive aleveninului în virtutea unei aciuni analoage cu aceea ahipermanganatului de potasiu. Un plasture din flori deUmbra iepurelui (Cytisus scoparius), sf râmate între dou

pietre de exemplu, aplicat pe muşctur dup ce a fost în prelabil incizatâ, este foarte util, datorit sulfatului despertein, unul din principiile active ale plantei, care are oreal putere antiveninoas, hipertensiv si cardiotonicâ.

Dup J.Valnet (1964) si frunza de lavand (Lavandula officinalis, Lavandula latifolia, Lavandulastoschas), mototolite si frecate pe ran, neutralizeaz



58

aciunea veninului. De asemanea frunza de ptlagin (Plantago lanceolata, Plantago major), care are puterea de astrânge esuturile, de a frâna secreiile si de a calma, aredup P. Lieutaghi (1966) efecte favorabile împotrivamuşcturii de viper .

Descoperirea si folosirea metodelor moderne maieficace împotriva muşcaturilor de şarpe este relativ recent.Dup zece ani de. experiene (1883-1893), M.Kaufman,C.Phosalix, G. Bertrand si A. Calmotte au reuşit s vaccineze câteva roztoare, împotriva veninurilor de Viperaaspis si Naja naja. Doar în 1896 A.Calmette, prepar primulser terapeutic antiveninos.

În zilele noastre, în caz de muşctur , msurile caretrebuiesc luate sunt urmtoarele :

1. a încerca s nu se intre în panic; prin pierdereacontrolului propriilor aciuni si a evita mişcrile care ar

putea duce la oboseal;2. dac muşctura (cum se întimplâ de cele mai

multe ori) s-a produs la un membru, trebuie comprimatmembrul respectiv deasupra muşcturii, pentru a limitadifuziunea rapid a veninului în restul organismului pecile intravenoase sau limfatice (legtura nu trebuie s fiestrâns)

3. necesitatea (în special în lipsa serului antiviperin)de a inciza locul muşcturii, cu o lama dezinfectat empiric(în flacr ), printr-o tietura în cruce, încercând s seelimine prin stoarcere lichidele provenite din ran (rana se

poate suge întrucât nu exist pericolul de a fi înveninat pringur decât în cazurile unor r ni ale mucoasei bucale sau alimbii).

4.dezinfectia dac este la îndemân, se va face cu permanganat de potasiu 1%, acid cromic 1% sau hippclo.ritde calciu 2% (în unele truse cu ser antiviperin se gseşte un



59

tampon cu dezinfectant pentru a şterge regiunea muscat peo suprafa de 5-7cm diametru).

5. în sfâr şit, procurarea de ser antiviperin , una saumai multe fiole de 10 ml si de a le administra subcutanatsau intramuscular. Este bine ca administrarea s fie f cut astfel: 5 ml în 4-5 puncte în apropierea muşcturii si restulla baza membrului muscat. Se recomand o a doua doz ,dup 1-2 ore, care s fie injectat intramuscular în regiuneafesier sau subcutanat - în regiunea scapulo-humeral. încazuri grave, sub controlul medicului, se pot injecta pân la50 ml ser intravenos, diluând serul cu o soluie salino-izotonicâ si luând toate precauiile pentru a prevenieventualele fenomene anafilactice. Este bine de amintit c serurile care se gsesc azi în comer îsi menin proprietiletimp de 4 ani. Dac sunt meninute în frigider (t = 4 - 6 C).Dac acestea sunt luate de mai multe ori pe teren (în cazulexcursiilor scurte), perioada de garanie trebuie redus la unan.

Pentru ca un ser antiveninos s fie eficace (împotrivatoxicitii maxime a unui tip de venin), acesta trebuierealizat cu ajutorul veninufui extras de la exemplarediferite, în condiii fiziologice optime, capturate.dinhabitate diferite, în fiecare stadiu de activitate al speciei siapar inând diverselor populaii'situate în localitile celemai dispersate din tara în care se produce serul.

ACTIVITI DESFŞURATE SI GRADUL DEOCUPARE A TIMPULUI ÎN CRESCTORIE

Pare surprinztor faptul câ într-o cresctorie decreştere a viperelor cea mai mare parte a timpului s fieocupat de creşterea şoarecilor, dar aceasta este realitatea.Meninerea cur eniei, hrânirea si ad parea şoarecilor,



60

urmrirea acestora pentru a fi separai pentru reproducere siînmulire consum din totalul de timp ocupat peste 40%.

Urmtoarea activitate care solicit timp este aceea decolectare in teren a animalelor pentru biobaza de vipere,aproximativ 22%. Din luna mai si pân la începutul luiiunie, trebuie s parcurgem trasee dificile în teren pentruindentificarea si capturarea animalelor. Nu de puine oriaceste expediii sunt compromise de factorii meteorologicineprielnici.

Multe din activitile desf şurate de cresctor au un pronunat caracter de noutate si asa cum am mai ar tat bibliografia de specialitate fiind foarte srac, soluiile nuvin decât dup o munc intens de cercetare siexperimentare. Din acest punct de vedere cresctorul îsi

pierde multe ore în biblioteci sau în fata. terariilor pentru agsi r spunsuri la problemele care îl fr mânt. Aproximativ13% din timp este consumat pentru astfel de activiti.

Întreinerea viperelor, hrânirea si ad parea acestora,extragerea veninului are o pondere de 11% din totalultimpului petrecut în cresctorie.

Deoarece în momentul de fat orice activitate trebuiecaracterizat din punct de vedere al eficientei economice,agentul economic care a deschis un astfel de obiect deactivitate, se confrunt cu problema gsirii pieei dedesfacere. Activitile de marketing si cele contabile ocup cea. 7% din timp.

Întreinerea si repararea aparaturii, executarea prinautoutilare a diferitelor accesorii se estimeaz câ pot ocupaun minim de 4% din timp. Restul de timp trebuie folosit

pentru prelucrarea, analiza si ambalarea veninului.



61

ETAPELE DE DEZVOLTARE ALE UNEICRESCTORII

Etapa de laborator.Pentru.a ajuge la performanteleunei mari cresctorii se pleac de la stadiul de laborator încare se pot întreine pân la 50 de vipere. Pentru acestnumr de animale este suficient un terariu mare cusuprafaa de 2 - 3 mz sau 3 lzi de creştere individual încare încap 20 de cutii.

Pentru şoareci dac ne-am hotrât s ni-i creştemsinguri sunt necesare 5 borcane de 10 I, în care se vor pune10 femele si 3-4 masculi ca reproductori. Recomandm s se înceap cu specia de viper ammodytes care seadapteaz uşor la condiiile de captivitate.în acest stadiu nu trebuie s ne intereseze atât de mult

producia, fiind bine s ne concentr m asupra realizrii unuioptim în ceea ce priveşte activitatea, timpii ocupai,calitatea produsului.

Producia anual poate ajunge la 10 -20 g .Cheltuielile în aceast etap au o variabilitate ce

depinde de experiena fiecruia dar nu se depşeşte suma de1.000 $ din care 100 $ cheltuieli pentru achiziionarea

bibliografiei, 450 $ pentru deplasrile în teren, în vedereacaptur rii animalelor si 330 $ cheltuieli de amenajare ,

pentru instrumentar si confecionarea terariilor. Consider mc un spaiu cu o suprafa de max. 12m2 poate.fi gsitcu.uşurin.

Este etapa în care se fac cel mai uşor îmbuntiri simodificri pentru a realiza mai târziu o investiie eficient.

Atunci când consider m c ne-am însuşitcunoştinele de baz, se poate trece la urmtoarea etap.

Etapa de ferm mic. Investiia este de cuprins între 1.500 - 2.000 $. în aceast etap se închiriaz un



62

spaiu în care se separ cele trei activiti de baz : creştereaşoarecilor, creşterea viperelor si laboratorul de prelucrare aveninului. Se consider c deja st pânim o metod deînmulire a viperelor, asa c în aceast etap nu se maicheltuie pentru capturare. Trebuie s deinem 3 - 4 terariimari si bateriile de creştere individual s le folosim pentrucreşterea puilor. Numrul de şoareci reproductori trebuies creasc la 50 -60.

Având un numr de vipere cuprins între 100 si 200ne putem concentra pentru obinerea unei producii marifolosind în acest sens exemplarele care dau mult venin,celelalte mentinându-le pentru reproducere.

Atunci când cantitatea de venin este de 100 g, putemapela la un institut farmaceutic pentru analize, sigilare sichiar pstrare. În acest fel un eventual client are garania c în recipientul nostru se gseşte aceiaşi marf pe care o arat eticheta si îi putem prezenta un certificat de analiz .

Datorit relaiilor de colaborare între ferme se poaterealiza o cantitate mare de venin, mrind atractivitatea

pentru clienii externi.Este etapa în care cheltuielile unitare scad , la 30 $ /

g , în aceast valoare fiind inclus si chiria pe spaiu.Personalul necesar în aceast etap este de 2 îngrijitori, iar veniturile realizate ca profit net sunt de peste 250.000 000lei/an.

Etapa de ferm. Investiia este de 5000 $ . Este oetap la care nu s-a ajuns înc în tar si deci cunoştinele,noastre sunt depşite. Exist îns ferme în lume care au

peste 30.000 de şerpi, acestea gzduind diferite specii deinteres economic.

Noi înelegem prin noiunea de ferm o cresctoriemai modest în care se gsesc la un moment dat între 500 şi1000 de vipere. Aceast ferm are o producie de



63

aproximativ 250 - 500 g anual si are deja format o pia proprie pentru desfacere. Interesant de ar tat este faptul c o astfel de ferm poate fi deservit de numai 4 persoane,din care 3 se ocup de îngrijirea viperelor si o persoan seocup de creşterea şoarecilor. Cheltuielile unitare scad înacest caz la 15 - 20 $ / g, iar profitul net depşeşte 1 miliardde lei / an.

ACTIVITATE COMERCIALA

Asa cum se ştie, preul unui produs este reglat decererea existent pe pia la un moment dat. În cazulveninurilor lipsa tehnologiei de fabricaie a medicamentelor specifice, face ca industria farmaceutic româneasc s nusolicite aceast materie prim deocamdat.

Chiar înainte de '"89", în tar existau reelecomerciale de intermediere a veninului si care sub acoperirioficiale legau U.R.S.S.:uI de tarile occidentale.

Dup deschiderea comercial datorat cderii"cortinei de fier", reelele de intermediari s-ausimplificat.drumu! veninului devenind mai scurt.

În acea perioad am aflat, c veninul, în mare partesustras din cresctoriile ruseşti era vândut la un pre foartemic (20-30% din preul oficial), devenind o marf atractiv

pentru oportunişti, dar lipsa unor documente de însoire si aunui certificat de calitate a creat o opinie nefavorabil, caremai persist înc.

De aceea va trebui s dovedim prin activitateanoastr productiv o seriozitate deosebit în-ceea ce

priveşte calitatea produsului si a relaiilor comerciale,aceasta înseamn: contracte ferme cu respectareatermenelor de livrare, analize f cute dup norme



64

occidentale, ambalarea produsului în. condiiile cerute, sidocumente oficiale de însoire a produsului.

Plile s se fac prin intermediul bncilor, (folosindinstrumentele bancare puse la dispoziie de acestea pentrugarantarea tranzaciei).

Producera veninurilor (si a celor de albine) este oactivitate cu specific agricol în "Nomeclatorul activitilor

pentru constituirea obiectului de activitate al societilor comerciale",gsim în capitolul Agricultura, alin. 0128,"Creşterea animalelor pentru blan-si a altor specii(se vor

preciza speciile )"----- animale de laborator si alte animale neclasificate înalt parte: roztoare, iepuri, hamsteri, câini, dihori, albine,

broaşte, prepelie, reptile.De activitatea comecial se ocup societile

comerciale care au în statut acest obiect de activitate sise.oblig sâ; obin toate: autorizaiile în acest sens.S.C.Venom.Prod S.R.L este una din acestea si a început s fac demersurile necesare.

Condiionarea vamal a veninurilor arat c produsul este permis la export sub dou forme: camedicament sub form de doze, apar inând în acest caz

poziiei 30.04 din Anexe la Codul Vamal Seciunea VI sau prezentat uscat în fulgi apar inând poziiei 30.01.

PRODUCTIA DE VENIN Intervalul de timp dupa care se efectueaza o

recoltare de venin este de 30 de zile. Sunt crescatori care auexperimentat un interval de timp mai scurt (14 zile) însa înacest caz s-a observat ca ciclurile de hranire, napârlire,repaus nu se mai respecta, animalul intrând într-un stresscare îi grabeste moartea.



65

Din punctul nostru de vedere recomandam intervalullunar de recoltare. Cantitatile prezentate mai jos se gasescîntre limitele specifice speciei . Cantitate de substantauscata maxima produsa de o vipera ammodytes la omulgere este:

Cmax. ~ 50 mg venin uscat.Cantitatea minima : Cmin. ~ 25 mg venin uscat.Cantitatea medie teoretica, pe care o vom folosi în

calcul este:Cmed = ( 25 + 50 ) / 2 = 37 mg. Cmed = 0,037 g.

Protejate prin lege in România, viperele pot deveniin scurt timp una din cele mai profitabile achizitii pentruafaceristii cu initiativa. Veninul este foarte cautat defabricile de medicamente din Occident, care ofera in jur de2000 de euro pentru un singur gram. Singura fabrica demedicamente din România care foloseste veninul viperin

pentru productia medicementoasa se afla la Iasi, insaachizitioneaza pretiosul lichid din strainatate. Desi existamai multi crescatori de vipere in România, numaitimisoreanul Marius Buldur are documentele necesare

pentru a incheia contracte cu fabricile de medicamente dintarile vestice. Acum este pe cale de a-si construi primaferma de vipere din vestul tarii.

Din crescator de gaini, crescator de serpiDupa ce cumparase o fosta crescatorie de gaini din

Ortisoara, timisoreanului Marius Buldur i-a venit ideea de ao transforma intr-o ferma de vipere. Si asta dupa ce, in

primavara anului trecut, a citit un anunt intr-o revista despecialitate. A discutat apoi cu mai multi specialisti, a citittot ce a putut gasi despre vipere si a inceput sa faca rost deactele necesare pentru a-si incropi o crescatorie de serpi.Astfel a descoperit ca exista mai multi crescatori de vipere,care insa nu pot vinde veninul pentru ca firmele occidentale



66

incheie contracte doar cu crescatorii autorizati. "Exista persoane care au câteva sute de grame, insa daca ii pastreaza foarte mult, veninul isi pierde puritatea si nu mai poate fi folosit", povesteste Marius Buldur. Dupa ce arazbatut prin "jungla" legislativa si si-a intocmitdocumentatia, crescatorul a aflat ca, fiind protejate de lege,viperele nu pot fi luate din natura si tinute in captivitate.Prin urmare, pe baza unui contract, a împrumutat zecevipere si puii acestora ii vor apartine. Legislatia in domeniueste si ea destul de ciudata. Pentru o ferma e nevoie de treiincaperi : una pentru vipere, cea de-a doua pentru recoltareaveninului si alta pentru... cresterea de soareci, sau hamsteri,hrana principala pentru vipere. De asemenea ferma nutrebuie sa aiba mai mult de 500 de serpi. Pentru crestereacelor zece vipere ammodites - cea mai raspândita specie dinRomânia - este insa nevoie de foarte multa migala, reptilelefiind foarte sensibile, dupa cum spune Marius Buldur. Dacanu au o temperatura stabila de 25 de grade Celsius, nu sehranesc si astfel scade calitatea veninului. "Consuma doisoareci pe luna, cu care se joaca ore in sir inainte de a-iucide si, in general, nu ataca omul decât daca sunt atacate.Am stat nopti in sir in genunchi, incercand sa le intelegcomportamentul. Perioada de acuplare este in lunile mai -iunie, iar puii - zece la numar - au aproximativ 2,5 cmlungime si apar prin octombrie", explica crescatorul devipere.

Recoltare de venin cu mâinile goaleIntr-un singur an, o vipera produce doar 1,5 grame

de venin, fiind nevoie de o recoltare pe luna. Dupaextragere, lichidul trebuie purificat, 75% din substantaeliminata de vipera fiind de fapt apa. Apoi, pentru pastrarea

puritatii, veninul este cristalizat, fiind pastrat la otemperatura constanta cuprinsa intre 0 si -5 grade Celsius."Merita efortul, chiar daca obtin doar 800 de euro pentru un



67

gram", mai spune Marius Buldur. Despre echipamentul de protectie, desi 1-a achizitionat, crescatorul de viperemarturiseste ca nu ii foloseste. "Prima data când am recoltatvenin a fost mai ciudat. Acum o fac cu mâinile goale si numi-e frica. Stiu un tip care a fost muscat de patru ori devipere si nu si-a facut vaccin antiviperin niciodata. Dealtfel, vaccinul nu se gaseste decât la Bucuresti. Daca suntmuscat, veninul isi face efectul in sase ore si am timp samerg pana la Bekescsaba, in Ungaria, cel mai apropiat locde unde pot achizitiona antidotul", mai spune barbatul. Inurma cu câteva saptamâni Marius Buldur a inceput sa isi

promoveze afacerea dând mai multe anunturi in presa scrisasi pe internet. A fost deja contactat deja de fabrici demedicamente din Ungaria, Germania si Italia care doresc sasemneze contracte cu crescatorul de vipere. "Am fostcontactat si de persoane din tara care sunt interesate deafacere si astept in continuare noi oferte", a mai spusMarius Buldur.

Leac pentru cancer

Veninul viperin este folosit de fabricile demedicamente din întreaga lume ca ingredient principal

pentru productia de medicamente. Veninul este cel mai desuzitat pentru producerea de vaccinuri folosite in medicinahomeopata. De asemenea, tot pe baza de venin se produc oserie de medicamente folosite pentru a trata epilepsia,cangrena, ulcerul, icterul, hemofilia, holera, tetanosul, leprasi cancerul. Anual, sute de litri de venin iau caleaOccidentului din Ucraina, Rusia si Tadjikistan, tarile cu ceamai mare productie de venin din Europa. Lichidul seachizitiona ilegal de catre unele companii din Europa deVest si inainte de caderea Cortinei de Fier. Chiar si in 1991,dupa dezmembrarea U.R.S.S., veninul de vipera eraachizitionat din tarile fostului bloc comunist cu sumecuprinse intre 20 si 30% din valoarea reala de piata.



68

Legislatia europeana insa a stabilit insa niste pedepse foartedure pentru companiile care achizitioneaza veninul devipera, fara contract de la companii autorizate. Exista insasuspiciuni care planeaza asupra mai multor companii dinOccident, cum ca acestea ar achizitiona si in prezent venin

pe cai ilegale.

Cresterea viperelor, o afacere veninoasa, dar

profitabila

Tot mai multi ieseni se intereseaza de crestereaacestor serpi, deoarece un gram de venin costa între 800 si1.000 de euro

Cîstigurile foarte mici, dar si faptul ca multe persoane au ramas fara slujbe dupa privatizareaîntreprinderilor i-au determinat pe cei mai multi sa înceapadiverse afaceri. Daca unii s-au apucat de crescut struti saumelci, altii doresc sa creasca vipere pentru venin, întrucîtafacere se pare ca este deosebit de rentabila. "Tot mai multioameni vin sa se intereseze despre tehnologia cresteriiviperelor, pentru ca veninul se vinde foarte scump, iar oafacere de acest gen nu implica foarte mari cheltuieli", ne-adeclarat dl Marius Stefaniu, medic veterinar la OficiulJudetean de Consultanta Agricola Iasi. Timida înca,afacerea cu vipere începe sa prinda contur în toata tara -unii vînd vipere matca, altii venin, iar altii tehnologiile decrestere. "Cu 2.000 de euro se poate începe afacerea cu30^0 de vipere, iar investitia se scoate în circa doua luni",ne-a declarat dl Stefan Albu din Iasi, posesorul tehnologieide crestere a viperelor. Altii deja au venin de vînzare, iar gramul de venin se comercializeaza cu 800-1.000 de euro."Eu vînd gramul de venin cu 830 de euro, dar numai pe

baza de contract, care sa dureze cel putin 2 ani, iar livrarilede venin le fac lunar", ne-a spus si dl Eugen Brutaru. Chiar daca la prima vedere cresterea viperelor pare simpla nu este



69

deloc asa - trebuie sa li se creeze un habitat propice, trebuiehranite cu soareci de laborator, care fie pot fi cumparati dela crescatorii de astfel de animale, fie îi

creste cel care detine viperele. Deosebit de dificilaeste recoltarea si conservarea veninului pîna cind estevindut celor care au nevoie de el, în speta, veninulveninoasa",*fiind folosit la produsele farmaceutice.Oricum, chiar daca este afacerea cu viperele este deosebitde profitabila. (N.C.)

viperele le puteti achizitiona de la:̈ Marinescu Dinu tel. 0744639772 30 euro buc



INSTRUMENTAR

70



71

acuplarea

V. ammodytes ammodytes V. berus



HRANIREA

Cresterea_viperelor [Unlocked by com

Documents

Transcript of Cresterea_viperelor [Unlocked by com