Craciunul lui Poirot - Agatha Christie.pdf

128
5/23/2018 CraciunulluiPoirot-AgathaChristie.pdf-slidepdf.com http://slidepdf.com/reader/full/craciunul-lui-poirot-agatha-christiepdf 1/128 Agatha Christie Crăciunul lui Poirot  PARTEA I  22 decembrie  Traversând în pas alert peronul, Stephen îşi ridică gulerul hainei. Deasupra capului său, o ceaţă groasă se aşeza în vălătuci peste gară. Motoare mari şuierau impresionant, scoţând nori de abur în aerul rece şi umed. Totul era murdar şi îmbibat de fum. Stephen se gândi cu dezgust: „Ce ţară infectă... Ce oraş infect!” Prima impresie, entuziastă, pe care i-o lăsase Londra cu magazinele, restaurantele şi femeile sale frumoase şi elegante, pălise. Privea acum oraşul ca pe un diamant fals fixat într-o montură dubioasă. Se închipui pentru o clipă întorcându-se în Africa de Sud... Simţi apoi dorul de casă răsucindu-se ca o gheară în suflet: răsăritul de soare, cerul albastru, grădini pline de flori, flori albastre, rânduri de plumbago... În vreme ce oraşul ăsta nu era decât praf, mizerie şi imense, nesfârşite mulţimi, aflate în mişcare, grăbindu-se, dând din coate. Furnici deplasându-se disciplinate în interiorul muşuroiului. Pentru o clipă se gândi: „Mai bine nu veneam...” Îşi aminti apoi scopul pentru care venise şi buzele i se strânseră într-o grimasă îngheţată. Nu, la naiba! Trebuia să meargă până la capăt, doar plănuise asta de ani de zile. Se străduise  întotdeauna să realizeze ceea ce îşi propunea. Da, trebuia să meargă mai departe!Momentul de şovăială, întrebările chinuitoare care îi veniseră brusc în minte - “De ce? Chiar merită osteneala? De ce să trăiesc în trecut? N-ar fi mai bine să uit totul?” Toate astea nu însemnau decât o slăbiciune trecătoare. Nu era un puşti, să se lase abătut din drum de orice capriciu de moment. Era un bărbat de patruzeci de ani, sigur pe el şi care ştia ce voia. Va merge mai departe. Va realiza ceea ce îşi propusese sa facă venind în Anglia. Urcă în tren şi merse de-a lungul culoarului, căutându-şi un loc. Făcuse un semn de refuz unui hamal, aşa că îşi căra singur geamantanul din piele groasă. Luă la rând compartiment după compartiment: trenul era plin. Mai erau numai trei zile până la Crăciun. Stephen Farr privi plin de dezgust compartimentele aglomerate. „Oameni! Mulţimi infinite de oameni! Şi toţi atât de - care era cuvântul?! - atât de cenuşii!  Atât de identici unii cu alţii, atât de oribil de uniformizaţi! Cei care nu au figuri de oi au, în schimb, feţe de iepuri”, se gândi el. Unii dintre ei şuşoteau şi se foiau în loc. Alţii, în general bărbaţi trecuţi de vârsta a doua, mormăiau. Aceştia arătau mai degrabă ca nişte porci. Până şi fetele, slabe, palide, cu buzele strident rujate, dădeau o impresie deprimantă de uniformitate. Se imagină pentru o clipă în veldul sud-african, stând singur la soare... Apoi, deodată, uitându-se într-un compartiment, i se tăie respiraţia. Fata aceea era altfel. Avea părul negru, iar ochii purtau în ei profunzimea şi întunericul nopţii. Ochi trişti şi mândri, ochii Sudului... Faptul că o astfel de fată trebuia să se afle în acest tren laolaltă cu toţi aceşti inşi insipizi, cenuşii era cum nu se poate mai nedrept. Era nedrept că această minune trebuia să meargă în centrul mohorât al Angliei. Ar fi trebuit să se afle în altă parte, într-o lojă, cu un trandafir între buze, purtând un voal negru care să-i pună în evidenţă capul mândru - şi trebuia să fie praf, şi dogoare, şi miros de sânge în arenă... Ea ar trebui să fie într-un loc minunat şi nu

Transcript of Craciunul lui Poirot - Agatha Christie.pdf

  • Agatha ChristieCrciunul lui Poirot PARTEA I 22 decembrie Traversnd n pas alert peronul, Stephen i ridic gulerul hainei. Deasupra capului su, o

    cea groas se aeza n vltuci peste gar. Motoare mari uierau impresionant, scond noride abur n aerul rece i umed. Totul era murdar i mbibat de fum.

    Stephen se gndi cu dezgust: Ce ar infect... Ce ora infect!Prima impresie, entuziast, pe care i-o lsase Londra cu magazinele, restaurantele i

    femeile sale frumoase i elegante, plise. Privea acum oraul ca pe un diamant fals fixat ntr-omontur dubioas.

    Se nchipui pentru o clip ntorcndu-se n Africa de Sud... Simi apoi dorul de casrsucindu-se ca o ghear n suflet: rsritul de soare, cerul albastru, grdini pline de flori, florialbastre, rnduri de plumbago...

    n vreme ce oraul sta nu era dect praf, mizerie i imense, nesfrite mulimi, aflate nmicare, grbindu-se, dnd din coate. Furnici deplasndu-se disciplinate n interiorulmuuroiului.

    Pentru o clip se gndi: Mai bine nu veneam...i aminti apoi scopul pentru care venise i buzele i se strnser ntr-o grimas ngheat. Nu,

    la naiba! Trebuia s mearg pn la capt, doar plnuise asta de ani de zile. Se strduisentotdeauna s realizeze ceea ce i propunea. Da, trebuia s mearg mai departe!Momentulde ovial, ntrebrile chinuitoare care i veniser brusc n minte - De ce? Chiar meritosteneala? De ce s triesc n trecut? N-ar fi mai bine s uit totul? Toate astea nu nsemnaudect o slbiciune trectoare. Nu era un puti, s se lase abtut din drum de orice capriciu demoment. Era un brbat de patruzeci de ani, sigur pe el i care tia ce voia. Va merge maideparte. Va realiza ceea ce i propusese sa fac venind n Anglia.

    Urc n tren i merse de-a lungul culoarului, cutndu-i un loc. Fcuse un semn de refuzunui hamal, aa c i cra singur geamantanul din piele groas. Lu la rnd compartimentdup compartiment: trenul era plin. Mai erau numai trei zile pn la Crciun. Stephen Farr priviplin de dezgust compartimentele aglomerate.

    Oameni! Mulimi infinite de oameni! i toi att de - care era cuvntul?! - att de cenuii! Attde identici unii cu alii, att de oribil de uniformizai! Cei care nu au figuri de oi au, n schimb,fee de iepuri, se gndi el. Unii dintre ei uoteau i se foiau n loc. Alii, n general brbaitrecui de vrsta a doua, mormiau. Acetia artau mai degrab ca nite porci. Pn i fetele,slabe, palide, cu buzele strident rujate, ddeau o impresie deprimant de uniformitate.

    Se imagin pentru o clip n veldul sud-african, stnd singur la soare...Apoi, deodat, uitndu-se ntr-un compartiment, i se tie respiraia. Fata aceea era altfel.

    Avea prul negru, iar ochii purtau n ei profunzimea i ntunericul nopii. Ochi triti i mndri,ochii Sudului... Faptul c o astfel de fat trebuia s se afle n acest tren laolalt cu toi acetiini insipizi, cenuii era cum nu se poate mai nedrept. Era nedrept c aceast minune trebuias mearg n centrul mohort al Angliei. Ar fi trebuit s se afle n alt parte, ntr-o loj, cu untrandafir ntre buze, purtnd un voal negru care s-i pun n eviden capul mndru - i trebuias fie praf, i dogoare, i miros de snge n aren... Ea ar trebui s fie ntr-un loc minunat i nu

  • nghesuit n colul unui compartiment de clasa a III-a. Era un om atent i iscoditor, iarcuriozitatea i era susinut de un fin sim al observaiei. Nu i scpaser din vedere haina eiscurt neagr i fusta cam ponosite, mnuile ei ieftine din material sintetic, pantofii de proastcalitate i nuana provocatoare a poetei rou-aprins. Cu toate acestea, senzaia pe care i-olsa era aceea de splendoare. Era superb, fina, exotic...

    Oare ce naiba fcea n aceast ar a ceurilor, i a frigului, i a furnicilor harnice i grbite?Trebuie s aflu cine este i ce face... Trebuie s aflu... II Pilar sttea nghesuit lng fereastr i se gndea la ct de ciudat miroseau englezii... Era

    senzaia care o izbise cel mai puternic n privina Angliei - diferena de miros. Nu se simeamiros de usturoi sau de praf, iar cel de parfum era foarte slab. n compartiment se simea un izrece de sttut - mirosul de pucioas al trenurilor -, un miros de spun i un altul, neplcut. Segndi c acesta venea de la gulerul de blan al grsanei care sttea lng ea. Pilaradulmecnd discret, inhalnd cu dezgust izul de naftalin. Ce bizar miros de parfum, se gndiea.

    Se auzi un fluier, o voce tuntoare strig ceva i trenul se puse ncet n micare... Porniser.Drumul ei continua...

    Inima i btea ceva mai repede. O s fie oare totul bine? Va fi oare capabil s duc la bunsfrit ceea ce i propusese? Cu siguran, doar i planificase totul cu atta grij... Erapregtit pentru orice eventualitate. Fr ndoial, va reui, trebuie s reueasc...

    Buzele roii i se uguiar, gura cptnd dintr-odat o expresie de cruzime. De cruzime i delcomie, precum gura unui copil sau a unei pisici. O gur care nu se preocupa dect depropriile dorine i care nc nu aflase ce e mila. i arunc ochii roat n jur, cu o curiozitatesincer i spontan precum aceea a unui copil. Toi aceti oameni, apte la numr, erau att deamuzani - ct de caraghioi sunt englezii tia! Toi preau att de bogai, de prosperi, nhainele i cizmele lor! Fr ndoial, Anglia era o ar foarte bogat, aa cum auzisedintotdeauna. ns aceti oameni nu erau ctui de puin veseli - hotrt lucru, nu erau veseli.

    Un brbat chipe sttea n picioare pe culoar... Pilar se gndi c era foarte chipe. i plceauchipul lui, extrem de bronzat, nasul proeminent i umerii atletici. Mai repede dect oriceenglezoaic, Pilar i dduse seama c brbatul o admira. Nu privise nici mcar o singur datdirect spre el, ns tia foarte bine ct de des se uitase la ea i, mai ales, tia exact cum seuitase.

    Remarc faptul fr mare emoie sau interes. Venea dintr-o ar unde brbaii se uitau lafemei cu aerul cel mai firesc i nu ncercau s ascund prea mult acest lucru. Se ntreb dacbrbatul era englez i hotr c nu era.

    E prea viu, prea real ca s fie englez, decise Pilar. i totui e frumos. Poate c e american.Semna cu actorii pe care i vzuse n filmele despre vestul slbatic.

    Un nsoitor de vagon i croia drum de-a lungul culoarului.- Prnzul, prima serie, v rog. Prima serie. Luai-v locurile pentru prima serie.Cei apte pasageri din compartimentul lui Pilar aveau cu toii tichete pentru prima serie. Se

    ridicar n grup i compartimentul rmase dintr-odat pustiu i linitit.Pilar ridic repede geamul, care fusese lsat n jos civa centimetri de ctre o doamn

    grizonat, cu privire ncruntat, care sttuse n colul opus. Se rsturn apoi confortabil pe loculei i scrut pe geam suburbiile de nord ale Londrei. Nu ntoarse capul la auzul zgomotului uiitrase. Era brbatul de pe culoar i Pilar tia, fr ndoial, c acesta intrase n compartimentspecial pentru a-i vorbi.

  • Continua s se uite pe geam, cu un aer gnditor.Stephen Farr spuse:- Ai dori s cobor geamul de tot?Pilar rspunse cu o timiditate afectat:- Dimpotriv. De-abia l-am nchis.Vorbea perfect engleza, ns avea un uor accent.n tcerea care urm, Stephen se gndea: Are o voce delicioas, plin de soare... Cald ca

    o noapte de var...Pilar la rndul ei: mi place vocea lui. E grav i puternic. Iar el e un tip atrgtor - mi

    place.Stephen ncepu din nou:- Foarte aglomerat, trenul...- ntr-adevr. Cred c oamenii fug din Londra pentru c acolo totul e att de sumbru.Pilar nu fusese educat s cread c a purta conversaii cu strini n tren ar fi o crim. Era

    capabil s i poarte de grij la fel de bine ca oricare alt fat, ns nu avea prejudeci.Dac Stephen ar fi crescut n Anglia, ar fi putut s se simt stnjenit i nelalocul lui intrnd n

    vorb cu o tnr. ns el avea un suflet deschis i prietenos i gsea c nu e nimic mai firescdect s stai de vorb cu cineva, dac ai ntr-adevr chef s o faci.

    Zmbi spontan i spuse:- Gsii c Londra e un loc ngrozitor, nu-i aa?- O, da, nu-mi place deloc.- Nici mie.Pilar remarc:- Nu prei englez.- Sunt britanic, ns vin din Africa de Sud.- neleg, asta explic lucrurile.- Venii din strintate?Pilar ncuviin din cap.- Vin din Spania.Stephen era interesat.- Din Spania, spunei? Suntei spaniol, atunci?- Sunt pe jumtate spaniol. Mama mea era englezoaic. De aceea vorbesc att de bine

    engleza.- Ce e cu chestia asta cu rzboiul? ntreb Stephen.- A fost ngrozitor, da, foarte trist. A fcut mult ru, prea mult, da...- De partea cui suntei?Opiunile politice ale lui Pilar nu erau prea bine definite. n satul ei natal, nimeni nu dduse

    prea mare atenie rzboiului.- tii, s-a petrecut destul de departe de noi. Bineneles, primarul e un funcionar al

    guvernului, aa c e de partea guvernului, iar preotul e de partea generalului Franco, ns ceimai muli dintre oameni sunt prea ocupai cu pmntul i cu via-de-vie i nu au timp s-i batcapul cu lucrurile astea.

    - S-au purtat lupte prin mprejurimi?Pilar rspunse c aa ceva nu se ntmplase.- ns am mers cu maina prin toat ara, explic ea, i am vzut c distrugerile erau

    semnificative. i am mai vzut o bomb cznd i spulbernd o main, da, iar alta a distrus ocas. A fost ceva foarte palpitant!

    Stephen Farr schi un surs forat.

  • - Deci asta e senzaia pe care v-a creat-o?- Dar a fost, de asemenea, i o problem, explic Pilar. Pentru c voiam s-mi continui

    drumul, iar oferul mainii mele a fost ucis.Stephen o ntreb, fixnd-o cu privirea:- i nu v-a ntristat acest lucru?Ochii mari i negri ai lui Pilar se fcur i mai mari.- Toi murim! Nu-i aa? Dac se ntmpl aa din senin, cznd din cer, asta e, nu e nici o

    diferen. O vreme eti n via, iar dup aceea eti mort. Aa e mersul lucrurilor pe lumea asta.Stephen Farr izbucni n rs.- Nu suntei o pacifist.- Ce nu sunt?Pilar prea a fi zpcit de un cuvnt pe care nu-l mai auzise pn atunci.- Obinuii s v iertai dumanii, senorita?Pilar scutur din cap.- Nu am dumani. ns dac a avea...- Da...?O urmrea din priviri, fascinat n continuare de dulcea i cruda uguire a gurii sale.Pilar rspunse cu gravitate:- Dac a avea un duman, dac cineva m-ar ur i eu la rndul meu l-a ur, i-a tia gtul

    uite-aa...Fcu un semn n aer.Gestul ei fusese att de tios, de spontan i fr echivoc nct Stephen Farr rmase pentru

    moment fr replic. n cele din urm, continu:- Suntei o tnr nsetat de snge!Pilar ntreb pe un ton pragmatic:- Dumneavoastr ce le-ai face dumanilor dumneavoastr?El vru s deschid gura, o privi insistent i apoi rse zgomotos.- Chiar m ntreb, spuse n cele din urm. Chiar m ntreb!Pilar l privi dezaprobator:- Fr ndoial c tii.Iar el se opri din rs, trase aer n piept i spuse cu o voce joas:- Da, tiu...Apoi, schimbnd cu repeziciune tonul, ntreb:- Ce v-a fcut s venii n Anglia?Pilar rspunse cu o oarecare reinere:- Voi sta la rudele mele. La rudele mele din Anglia.- neleg.Se ls pe spate studiind-o i ntrebndu-se cum erau aceste rude din Anglia despre care i

    pomenise i, de asemenea, cum aveau ele s o trateze pe aceast strin spaniol, ncercndn acelai timp s i-o imagineze n mijlocul unei sobre familii britanice, petrecnd Crciunul.

    Pilar se art curioas:- Cum e, e frumos n Africa de Sud?i el ncepu s i vorbeasc despre Africa de Sud. Ea l asculta cu ncntarea specific unui

    copil cruia i se spune o poveste. El savura ntrebrile ei naive, dar ptrunztoare i se amuzade unul singur transformnd totul ntr-un soi de poveste tras de pr, cu zne i cavaleri.

    ntoarcerea ocupanilor de drept ai locurilor din compartiment puse capt acestei diversiuni.El se ridic, i zmbi privind-o drept n ochi i i croi drum napoi pe culoar.

    Oprindu-se pentru o clip n cadrul uii, pentru a permite unei doamne n vrst s intre, ochii

  • i czur pe eticheta de pe cufrul de paie - att de ostentativ de strin - al lui Pilar. Citi cuinteres numele - Miss Pilar Estravados, apoi, remarcnd adresa care nsoea acest nume, avuun sentiment amestecat de nencredere i nc ceva: Gorston Hall, Longdale, Addlesfield.

    Se ntoarse pe jumtate, privind-o insistent pe fat, de data asta cu o nou expresie - uimit,suspicioas, plin de resentiment... Se duse pe culoar i rmase acolo, fumnd o igar incruntndu-se la el nsui...

    III

    n marele salon albastru-auriu de la Gorston Hall, Alfred Lee i Lydia, soia sa, stteau devorb despre planurile lor de Crciun. Alfred era un brbat solid de vrst mijlocie, cu o faplcut i ochi cprui blnzi. Vocea sa era linitita i precis, iar felul su de a enuna frazeleera foarte limpede. Capul i era nfundat ntre umeri i, din aceast cauz, corpul lui ddea ociudat impresie de inerie. Lydia, soia lui, era o femeie energic, slab ca un ogar. Eraextraordinar de subire, ns micrile i erau impregnate de o graie spontan surprinztoare.

    Faa ei simpl, nesofisticat i destul de aspr nu putea fi numit frumoas, ns trdadistincie. Avea o voce fermectoare.

    Alfred i se adres:- Tata insist! Nu e nimic de fcut.Lydia i stpni o micare brusc de nerbdare i l ntreb:- Chiar trebuie s cedezi ntotdeauna n faa lui?- E foarte btrn, draga mea.- O, da, tiu, tiu!- Se ateapt s i se fac pe plac.Lydia exclam sec:- Bineneles, aa cum s-a ntmplat dintotdeauna! ns mai devreme sau mai trziu va trebui

    s iei atitudine, Alfred.- Ce vrei s spui, Lydia?O privea fix, att de vizibil deranjat i tulburat, nct ea i muc buzele i, pentru o clip,

    sttu la ndoial dac s continue sau nu.Alfred Lee repet:- Ce vrei s spui, Lydia?Ea ridic din umerii subiri i elegani.Spuse, ncercnd s-i aleag cuvintele cu grij, pentru a nu-l supra i mai tare pe Alfred:- Tatl tu are tendina de a deveni... tiranic.- E btrn.- i va continua s mbtrneasc, devenind, n consecin, din ce n ce mai tiranic. Unde se

    vor opri toate astea? Deja ne dicteaz vieile n ntregime. Nu putem s ne facem nici un plan alnostru, pentru c se poate ntmpla oricnd s se supere.

    Alfred spuse:- Tata se ateapt s fie ntotdeauna pe primul plan. Se poart frumos cu noi, adu-i aminte.- Da, sigur, se poart frumos cu noi!- Foarte frumos.Lui Alfred i se citea o urm de asprime n voce.Lydia ntreb calm:- Vrei s spui din punct de vedere financiar?- Da. Nevoile sale sunt foarte modeste. ns niciodat nu s-a zgrcit la bani. Poi cheltui ct

  • vrei pe haine i pe cele necesare casei, cci onoreaz facturile fr s crcneasc. Adu-iaminte c nu mai departe dect sptmna trecut ne-a luat o main nou.

    - Dac e vorba de bani, atunci trebuie s recunosc c tatl tu este extrem de generos, spuseLydia. ns, n schimb, ne cere s ne comportm ca nite sclavi.

    - Sclavi?- Da, sta e cuvntul. Tu eti sclavul lui, Alfred. Dac se ntmpl s ne facem planuri de

    plecare, iar tticu' se trezete dintr-odat c nu i convine s plecm, anulezi toatearanjamentele i renuni fr s spui un cuvnt! Dac, dimpotriv, l apuc vreun alt moft i arechef s scape de noi... Noi nu avem o via a noastr, nu ne bucurm de nici un pic deindependen.

    Soul ei rosti cu amrciune:- A vrea s nu mai vorbeti aa, Lydia. Eti foarte nerecunosctoare. Tata a fcut totul pentru

    noi...Ea i nghii replica tioas pe care o avea pe limb i mai ridic o dat din umerii subiri,

    elegani.Alfred continu:- Doar tii, Lydia, btrnul ine foarte mult la tine.Soia sa i rspunse ns limpede i fr echivoc:- Eu nu in deloc la el.- Lydia, m doare s te aud vorbind astfel. Eti att de nedreapt...- Poate. ns cteodat oamenii simt nevoia s spun adevrul n fa.- Dac ar ti tata...- Tatl tu tie foarte bine c nu l simpatizez. i cred c lucrul sta l amuz.- Serios, Lydia, sunt sigur c nu ai dreptate. Mi-a spus ntotdeauna ct de frumos te pori cu

    el.- Bineneles c am fost ntotdeauna politicoas i amabil. i aa voi fi i n continuare.

    Numai c trebuia s tii care sunt adevratele mele sentimente. Nu mi place tatl tu, Alfred.Consider c e un btrn rutcios i tiranic. Te intimideaz i te ine sub control folosindu-sede afeciunea pe care i-o pori. Ar fi trebuit s pui piciorul n prag cu ani n urm.

    Alfred i tie vorba cu asprime:- Ajunge, Lydia. Te rog, nceteaz!Ea oft.- mi pare ru. Poate am fost nedreapt... Hai s vorbim despre ceea ce vom face de Crciun.

    Crezi c fratele tu David va veni ntr-adevr?- De ce nu?Ea scutura din cap a nencredere.- David este... ciudat i imprevizibil. N-a mai trecut pe-acas de ani de zile, amintete-i. i era

    att de devotat mamei tale. n mod sigur a pstrat anumite sentimente fa de aceasta cas.- ntotdeauna David l-a clcat pe tata pe nervi, spuse Alfred. Cu muzica lui, cu felul lui vistor

    de a fi. Poate c tata a fost cam sever cu el, uneori. Dar sunt sigur c David i Hilda vor veni.Doar e Crciunul.

    - Pace i bun nelegere, spuse Lydia. Gura ei delicata cpta o curbur ironic. Stau i mntreb! George i Magdalene vor veni. Au spus c, cel mai probabil, vor ajunge mine. M temc Magdalene se va plictisi de moarte.

    Alfred rspunse cu o uoar nuan de iritare n glas:- Nu reuesc s neleg de ce Dumnezeu fratele meu George s-a nsurat cu o fat mai tnr

    dect el cu douzeci de ani! George a fost ntotdeauna un nebun!- Are o carier de succes, spuse Lydia. Alegtorii l apreciaz. i cred c Magdalene

  • muncete din greu pentru succesul lui politic.Alfred vorbi rar, scuturnd din cap:- Nu cred c o simpatizez prea tare. Arat foarte bine, ns deseori m gndesc c e precum

    acele pere rumene i apetisante, care arat totui destul de artificial.- i viermnoase pe dinuntru? ntreb Lydia. M amuz s te aud vorbind astfel, Alfred!- De ce i se pare amuzant?Ea rspunse:- Pentru c, de cele mai multe ori, eti extraordinar de cumsecade. Rar i se ntmpl s spui

    ceva urt despre cineva. Uneori m enervezi pentru c nu eti destul de - vai, dar ce spun?! -destul de suspicios, destul de cu picioarele pe pmnt, parc n-ai fi de pe planeta asta!

    Soul ei zmbi.- Am considerat ntotdeauna c lumea e aa cum i-o creezi tu nsui.Lydia rspunse cu asprime:- Nu! Rul nu e doar n mintea unora. Rul exist. Tu nu pari s fii contient de rul din lume.

    Eu sunt. l simt. L-am simit dintotdeauna, aici, n aceast cas.i muc buza i se ntoarse.- Lydia...ns ea ridic mna cu un gest scurt, n semn de avertisment, privind ctre ceva aflat n

    spate, peste umrul lui.Un om mbrcat n negru, cu o figur calm, se afla acolo, stnd n picioare, cu un aer plin de

    respect.Lydia ntreb cu fermitate:- Ce este, Horbury?Horbury avea o voce joas i nu se auzi altceva dect o oapt plin de respect.- E vorba de domnul Lee, doamn. M-a rugat s v spun c vor mai veni nc doi musafiri de

    Crciun i s pregtii camere pentru ei.Lydia ntreb:- nc doi invitai?!Alfred spuse cu surprindere:- O tnr doamn?- Asta mi-a spus domnul Lee, domnule.Lydia interveni repede:- M duc sus la el.Horbury fcu un pas mic nainte, doar umbra unei micri, ns opri instantaneu naintarea

    impetuoas a Lydiei.- mi cer scuze, doamn, ns domnul Lee i face somnul de dup-amiaz. A dat indicaii

    precise s nu fie deranjat.- neleg, spuse Alfred. Bineneles, nu l vom deranja.- V mulumesc, domnule.Horbury se retrase.Lydia izbucni cu vehemen:- Nu pot s-l sufr pe omul acesta! Se furieaz prin cas ca o pisic! Nu l auzi niciodat

    cnd vine sau cnd pleac.- Nici eu nu m omor dup el. ns i face bine meseria. Nu e aa de uor s gseti un

    ngrijitor bun. Iar tata e mulumit de el, ceea ce e cel mai important.- Da, sta e lucrul cel mai important, dup cum spui. Alfred, ce e cu aceast tnr doamn?

    Ce tnr doamn?Soul ei ddu din cap.

  • - Habar n-am. N-am nici un cea mai vag idee despre cine ar putea fi vorba.Se privir n ochi. Apoi Lydia spuse, cu o uoar tresrire a gurii sale expresive:- tii ce cred eu, Alfred?- Ce anume?- Cred c tatl tu s-a cam plictisit n ultima vreme. Cred c pune la cale o mic diversiune de

    Crciun.- Introducnd doi strini n cadrul unei ntruniri de familie?- Nu cunosc amnuntele, ns presupun c tatl tu plnuiete s se distreze de minune.- Sper ca ntr-adevr s se distreze ct de ct, spuse Alfred pe un ton grav. Sracul btrn, cu

    problemele pe care le are cu piciorul, s se vad invalid, dup viaa aventuroas pe care adus-o.

    Lydia l ngn rar:- Dup viaa... aventuroas pe care a dus-o.Pauza pe care o fcuse naintea adjectivului conferea acestuia o semnificaie special, dei

    obscur. El se nroi, prnd nemulumit.Ea ip dintr-odat:- Cum de-a putut avea un fiu ca tine, nu-mi pot imagina! Voi doi suntei ca focul i apa. i te

    fascineaz, pur i simplu l adori!Alfred spuse cu o urm de iritare:- Nu crezi c mergi cam departe, Lydia? Mi se pare normal ca un fiu s-i iubeasc tatl.

    Anormal ar fi s nu-l iubeasc.Lydia trase concluzia:- n cazul acesta, cei mai muli membri ai acestei familii sunt anormali! Dar s nu ne certm!

    mi cer iertare. i-am rnit sentimentele, tiu. Crede-m, Alfred, chiar n-am vrut s fac asta. Teadmir enorm pentru... pentru fidelitatea ta. n zilele noastre, este o virtute att de rar. S zicemc sunt geloas, vrei? Femeile sunt n general geloase pe soacrele lor, de ce n-ar fi i pe socriilor?

    El o lu n brae cu duioie.- i se ntmpl s te ia gura pe dinainte, Lydia. Nu ai nici un motiv s fii geloas.i ddu un mic srut plin de remucare, o atingere uoar pe lobul urechii lui.- tiu. Cu toate acestea, Alfred, nu cred c a fi fost ctui de puin geloas pe mama ta. A fi

    vrut s o cunosc.- A fost o fiin foarte chinuit, spuse el.Soia sa l privi cu interes.- Deci asta e amintirea pe care i-a lsat-o... o fiin chinuit... interesant.El continua vistor:- mi amintesc c era mai tot timpul bolnav... Plngea adesea... Scutur din cap. Era lipsit

    de voin.Privindu-l, ea murmur foarte ncet:- Ce ciudat...ns, n momentul n care el i ntoarse o privire ntrebtoare, ea scutur repede din cap i

    schimb subiectul:- De vreme ce nu ni se ngduie s tim cine sunt misterioii invitai, voi iei s-mi termin

    treaba n grdin.- S-a fcut foarte frig, draga mea, i bate un vnt ptrunztor.- M voi mbrca gros.Ea iei din camer. Alfred Lee, rmas singur, sttu cteva minute fr s fac vreo micare,

    ncruntndu-se, apoi se duse ctre fereastra cea mare din captul camerei. Afar era o teras

  • care se ntindea pe toat lungimea casei. Acolo, dup vreo cteva minute, o vzu aprnd peLydia, care cra un co gol. Purta o pelerin larg. Ls coul jos i ncepu s-i fac de lucrula un bazin din piatr cubic care depea cu puin nivelul solului.

    Soul ei se mulumi s priveasc pentru un timp. n cele din urm, iei din camer, i aduse ohain i un fular i iei pe teras printr-o u lateral. Trecu pe lng alte bazine de piatr, deforme diferite, aranjate ca nite grdini n miniatur de minile ndemnatice ale Lydiei.

    Una dintre ele nfia o scen din deert, cu nisip galben i fin, un plc de palmieri verzifcui din lut colorat i o caravan de cmile cu dou-trei figurine nfind arabi. Fuseserconstruite i cteva case primitive i srccioase din plastilin. Mai era o grdin italian cuterase i straturi de flori fcute din cear roie. Exista, de asemenea, i o grdin arctic, cubuci de sticl verde ce nchipuiau aisberguri i un mic grup de pinguini. Apoi venea o grdinjaponez cu civa frumoi arbori pitici, o oglind ce reprezenta o ap i poduri modelate dinplastilin.

    Ajunse n cele din urm lng ea i se opri, privind-o cum trebluiete. Pregtise hrtiealbastr i o acoperise cu sticl, mprejur se aflau grmezi de bolovani. Pentru moment, eascotea nite pietricele dintr-o gentu i le aranja n aa fel nct s reprezinte o plaj. Printrepietre punea mici cactui.

    Lydia i opti:- Da, aa e foarte bine, exact cum am vrut.Alfred ncepu:- Ia spune-mi, care e ultima oper de art?Ea tresri, cci nu-l auzise venind.- Asta? Asta e Marea Moart, Alfred. i place?El ntreb ns:- Cam arid, nu? M gndesc c acolo ar trebui s fie mai mult vegetaie.Ea ddu din cap.- Asta e ideea pe care mi-am fcut-o eu despre Marea Moart. tii, e moart...- Nu e att de atrgtoare precum unele dintre celelalte.- Nici nu trebuie s fie n mod special atrgtoare.Pe teras rsunar zgomote de pai. Un majordom destul de n vrst, crunt i uor

    grbovit, se ndrepta nspre ei.- Doamna George Lee la telefon, doamn. ntreab dac ar fi n regul ca ea i domnul

    George s ajung mine pe la cinci i douzeci?- Da, transmite-i c ar fi perfect.- Mulumesc, doamn.Majordomul se grbi s se retrag. Lydia se uit n urma lui cu o expresie mblnzit.- Dragul de Tressilian! Ce om de ncredere! Nu-mi pot imagina ce ne-am face fr el.Alfred fu de acord.- Face parte din vechea coal. E n serviciul nostru de aproape patruzeci de ani. Ne este

    tuturor extrem de devotat.Lydia ncuviin din cap.- Da, aa e. E precum btrnii scutieri credincioi din poveti. Sunt convins c nu s-ar da

    napoi de la nimic dac ar trebui s protejeze pe cineva din familie!Alfred ncuviin.- Cred c da... Da, cred c aa ar face.Lydia netezi ultima grmjoar de pietricele.- Aa, spuse ea, e gata.- Gata?

  • Alfred prea descumpnit. Ea rse.- Pentru Crciun, prostuule! Pentru Crciunul acesta drgu pe care-l vom petrece n familie. IV

    David citea scrisoarea. Prima dat, dup ce o citise, o fcuse ghemotoc, s scape de ea.Apoi, regsindu-se, s-a ntins dup ea, a deschis-o i a citit-o din nou.

    Soia sa, Hilda, l privea n linite, fr s spun nimic. Remarc zvcnirea unui muchi (saupoate era un nerv?) pe fruntea lui, tremurul aproape imperceptibil al minilor sale lungi ifrumoase, spasmele nervoase ale ntregului corp. n momentul n care el ddu la o parte uviade pr care i cdea mereu pe frunte i privi nspre ea cu o expresie rugtoare n ochii albatri,ea era pregtit.

    - Hilda, ce-o s facem?Hilda ezit o clip nainte de a vorbi. Auzise limpede strigtul de ajutor din vocea lui. tia ct

    era el de dependent de ea - fusese aa dintotdeauna, de cnd se cstoriser - i tia c,probabil, ar fi capabil s i influeneze n mod hotrtor decizia. ns tocmai din acest motivavea grij s nu spun nimic definitiv.

    Vocea ei avu calmul acela linititor caracteristic glasului unei ddace cu experien atuncicnd spuse:

    - Asta depinde de ce simi tu n privina asta, David.Hilda era o femeie dintr-o bucat, nu frumoas, ns fr ndoial avea o anumit charism.

    Ceva din ea evoca o pictur flamanda. Avea ceva cald i afectuos n voce. Puteai vedea la eaacea fora vitala ascuns care i impresioneaz pe cei slabi. Era o femeie extrem de corpolent,uric, de vrst mijlocie, deloc inteligent, deloc strlucitoare, care avea ns ceva. Pestecare nu puteai trece. For! Hilda Lee avea for!

    David se ridic i ncepu s se plimbe de colo-colo. Prul su nu ncrunise practic deloc.Prea un bieel. Figura sa avea prospeimea i blndeea unui cavaler din tablourile lui BurneJones. Avea ceva ireal n el, oricum...

    ncepu din nou s vorbeasc, iar vocea sa era plin de melancolie:- tii ce simt n privina asta, Hilda. Trebuie s tii.- Nu sunt sigur.- Dar i-am spus-o, i nu o dat, i-am spus-o de attea i attea ori! Ct de mult detest toate

    astea, casa, inutul, totul! Nu-mi evoc dect suferin. Am urt fiecare clip petrecut acolo!Cnd m gndesc la tot ce a suferit ea acolo - mama mea...

    Soia sa oft nelegtoare.- Era att de blnd, Hilda, i att de rbdtoare. Zcnd acolo, adesea cu dureri

    insuportabile, ns trecnd peste toate i ndurnd totul. i cnd m gndesc la tatl meu, lafigura lui ntunecata, umplndu-i viaa de suferin, umilind-o - vorbind n gura mare despreaventurile lui, fiindu-i mereu infidel i nefcnd nici mcar efortul de a se ascunde.

    Hilda Lee spuse:- N-ar fi trebuit s accepte asta. Ar fi trebuit s-l prseasc.El rspunse, cu o und de repro n glas:- Era prea bun s fac aa ceva. Considera c e de datoria ei s rmn. Pe lng asta, era

    casa ei, unde ar fi putut s se duc?- Ar fi putut s-i refac viaa.David rspunse cu iritare:- n acele vremuri, aa ceva nu era cu putin! Tu nu nelegi. Femeile nu se comportau aa.

    Se resemnau. ndurau totul cu rbdare, n tcere. Ne avea i pe noi n grij. Chiar dac ar fi

  • divorat de tatl meu, ce s-ar fi putut ntmpla?Probabil c s-ar fi recstorit. Ar fi putut avea o a doua familie. S-ar fi ales praful de situaia

    noastr. Era nevoit s cntreasc totul cu grij.Hilda nu rspunse. David continu:- Nu, a fcut ceea ce trebuia s fac. A fost o sfnt! A ndurat totul pn la capt, fr s se

    plng.Hilda l contrazise:- Nu chiar fr s se plng sau poate c tu nu tii chiar totul, David!El se lumin la fa:- Da, mi-a spus unele lucruri. tia ct de mult o iubeam. Cnd a murit... Se opri. i trecu

    minile prin pr Hilda, a fost oribil, ngrozitor! Era nc destul de tnra, nu ar fi trebuit smoar. El a omort-o - tatl meu! El este responsabil de moartea ei. I-a frnt inima. Dinmomentul acela, am decis c nu voi mai continua s triesc sub acoperiul lui. Am plecat i m-am rupt de toate astea.

    Hilda ddu din cap.- Ai procedat foarte nelept, spuse ea. Ai fcut exact ce trebuia s faci.- Tata ar fi vrut s m ocup de afacerile familiei. Asta ar fi nsemnat s rmn acas. N-a fi

    suportat asta. Nu mi dau seama cum suport Alfred, cum a fcut-o n toi anii tia.- Nu s-a revoltat niciodat mpotriva lui? ntreb Hilda, cu un anume interes. Mi se pare c mi-

    ai spus ceva despre cum a renunat el la o alt carier.David cltin din cap.- Alfred trebuia s urmeze o carier militar. Tata aranjase totul. Alfred, fratele cel mare,

    trebuia s intre n nu tiu ce regiment de cavalerie. Harry trebuia s intre n afaceri, la fel camine, iar George trebuia s intre n politic.

    - i nu s-a ntmplat aa?David neg.Harry a stricat totul! ntotdeauna a fost ngrozitor de slbatic. S-a nglodat n datorii i a intrat

    n tot soiul de belele. n cele din urm a plecat ntr-o bun zi cu mai multe sute de lire care nu iaparineau, lsnd un bilet n care spunea c nu era fcut pentru a sta nchis ntr-un birou i cpleca s vad lumea.

    - i de atunci n-ai mai avut veti despre el?- Ba da, cum s nu! David izbucni n rs. Am avut veti despre el, i chiar destul de des!

    Telegrafia ca s cear bani din toate colurile lumii. i, de obicei, i i primea!- Iar Alfred?- Tata l-a determinat s renune la armat i s se ntoarc la birou.- i s-a supus?- Nu i-a convenit, ns tata l-a avut ntotdeauna pe Alfred la degetul mic. Cred c i acum e cu

    totul sub influena tatei.- n vreme ce tu ai scpat!- Da. M-am dus la Londra i am studiat pictura. Tata mi-a tot repetat c, dac aveam s

    continui cu viaa asta dezordonat, urma s primesc foarte puini bani de la el n timpul vieii luii absolut nimic la moartea sa. I-am spus c nu-mi pas. M-a fcut nebun i asta a fost! Nu l-ammai vzut de atunci.

    Hilda l ntreb cu bunvoin:- i n-ai regretat?- Nu, chiar deloc. Mi-am dat seama c n-am s ajung nicieri cu pictura. Nu voi fi niciodat un

    mare artist, ns trim destul de bine n casa asta, avem tot ce ne trebuie, cel puin lucrurileeseniale. i dac se ntmpl s mor, ei bine, asigurarea mea de via e fcut pe numele tu.

  • Fcu o pauz i apoi continu: Iar acum - asta! exclam lovind scrisoarea cu palma.- mi pare ru c tatl tu a scris aceast scrisoare, fiindc vd c te supr att de tare.David continua ca i cum nu o auzise:- S-mi cear s vin cu soia de Crciun, exprimndu-i sperana c ne-am putea regsi cu

    toii, ca o familie unit! Ce poate s nsemne asta?Hilda l ntreb, contrariat:- Oare trebuie s nsemne ceva mai mult dect scrie acolo?El o privi ntrebtor.- Vreau s spun, zise ea zmbind, c tatl tu mbtrnete. ncepe s devin sentimental n

    privina legturilor de familie. Sunt lucruri care se ntmpl, tii asta.- Da, cred c e ceva normal, admise David ncet.- E un om btrn i singur.El i arunc o privire rapid.- M sftuieti s m duc, aa e?Ea spuse ncet:- Mi se pare c ar fi pcat s rmi surd n faa unei astfel de chemri. Eu sunt de mod

    veche. ndrznesc s spun c ar trebui s fie pace i bun nelegere de Crciun.- Dup tot ce i-am spus?- tiu, dragul meu, tiu. Dar toate astea aparin trecutului. Ce e fcut e bun fcut.- Nu i n ceea ce m privete.- Nu, pentru c tu nu vrei s uii. Tu eti cel care pstreaz viu trecutul n mintea sa.- Nu pot s uit.- Nu vrei s uii - asta nseamn cuvintele tale, David.Buzele lui se strnser, formnd o linie ferm.- Aa suntem noi, cei din familia Lee. Nu uitm prea uor rul fcut.Hilda rspunse manifestndu-i nelinitea:- i asta e ceva cu care s te mndreti? Nu cred.El o privi cu un aer gnditor i cu o not de reinere n gesturi. Apoi o ntreb:- Nu pui mare pre pe loialitate, din cte vd, loialitate fa de memoria cuiva, de exemplu?Hilda i rspunse:- Consider c prezentul este cel care conteaz, nu trecutul! Trecutul trebuie lsat n urm.

    Dac ncercm s pstrm viu trecutul, cred c riscm s sfrim prin a-l distorsiona. Ajungems-l privim dintr-o perspectiv fals i s-l evalum n termeni exagerai.

    - mi amintesc perfect fiecare cuvnt i fiecare ntmplare a acelor zile, spuse David cunflcrare.

    - Da, dar nu ar trebui, dragul meu! Nu e firesc s se ntmple asta! Atunci cnd te gndeti laacele zile, o faci cu mintea i sensibilitatea unui puti n loc s priveti n urm din perspectivamai temperata i mai matur a unui brbat.

    - Care ar fi diferena? ntreb David.Hilda ezit. Era contient c ar fi fost o nesbuin s continue, dar erau nite lucruri pe

    care inea neaprat s le spun.- Cred, spuse ea, c l priveti pe tatl tu ca pe un cpcun! Probabil c dac l-ai privi cu

    ochii de acum, i-ai da seama c nu a fost dect un om foarte obinuit; un om dominat depasiuni, poate, un om a crui via e departe de a fi fost ireproabila, dar, cu toate astea, un ompur i simplu i nu un monstru inuman!

    - Tu nu nelegi! Felul n care s-a purtat cu mama...Hilda vorbi cu gravitate:- Exist un anume tip de rbdare, de docilitate, care scoate la lumin tot ce e mai ru ntr-un

  • brbat, n vreme ce acelai brbat, atunci cnd are de a face cu o fiin hotrt i cu o voinputernic, se dovedete a fi o cu totul alt persoan!

    - Aadar tu crezi c a fost vina ei...Hilda l ntrerupse.- Nu, bineneles c nu! Nu pun la ndoial faptul c tatl tu s-a purtat ngrozitor cu mama ta,

    ns cstoria e un lucru foarte complex i m ndoiesc c cineva din afar, chiar i un copilrezultat din aceast cstorie, ar avea dreptul s judece. Pe lng asta, resentimentele tale nuo mai pot ajuta acum pe mama ta. Totul s-a terminat, a rmas n urm! Tot ce mai exist e unom btrn, cu sntatea ubrezit, care i roag fiul s vin acas de Crciun.

    - Deci vrei s m duc?Hilda ezit, apoi, dintr-odat se hotr.- Da, spuse ea. Vreau. Vreau s te duci i s nvingi cpcunul o dat pentru totdeauna.

    V

    George Lee, membru al parlamentului pentru Westeringham, era un domn destul de robust,n vrst de 41 de ani. Ochii si erau de un albastra-deschis, mari i suspicioi. Avea, deasemenea, o gu proeminent i o manier domoal i pedant de a vorbi.

    Rosti cu emfaz:- i-am spus, Magdalene, consider c este de datoria mea s m duc.Soia sa ridic din umeri cu nervozitate.Era o fiin zvelt, o blond platinat cu sprncene pensate i o figur palid. Faa ei prea

    uneori imobila, lipsit de orice expresie. Iar n acest moment avea exact acel tip de privire.- Dragul meu, spuse ea, va fi sinistru, sunt sigur de asta.- Mai mult dect att, ntri George Lee i faa i se lumin la ideea care i venise, asta ne va

    mpiedica s cheltuim prea mult. Crciunul se dovedete ntotdeauna a fi o perioad extrem decostisitoare. Vom economisi salariile servitorilor i le vom da numai o indemnizaie pentrumasa de Crciun.

    - E bine! remarc Magdalene. n fond, Crciunul e ceva dezagreabil peste tot!Presupun,spuse George, urmndu-i propriul gnd, c au de gnd s fac o mas de Crciun, nu? Odelicioas friptur de vit, poate, n loc de curcan.

    - Cine? Servitorii? Of, George, nu mai fi att de meschin. Nu te gndeti dect la bani.- Cineva trebuie s se gndeasc i la asta, spuse George.- Da, dar e absurd s fii att de zgrie-brnz. De ce nu-i spui tatlui tu s-i dea mai muli

    bani?- mi acord deja o rent frumuic.- E ngrozitor s fii total dependent de tatl tu, aa cum eti tu! Ar trebui s pun nite bani

    pe numele tu, de care s te foloseti cnd i cum pofteti.- El nu vede lucrurile aa.Magdalene se uit la el. Ochii ei cprui deveniser brusc tioi i sfredelitori. Faa ei palid

    i imobil cptase dintr-odat expresivitate.- E putred de bogat, nu, George? Aproape milionar, aa e?- Dublu milionar, din cte tiu.Magdalene oft, plin de invidie.- Cum a fcut averea asta? n Africa de Sud, nu?- Da, a strns o avere mare acolo la nceputuri. n special din comerul cu diamante.- Fantastic! exclam Magdalene.

  • - Apoi a venit n Anglia i a intrat n afaceri, iar averea i s-a dublat sau chiar s-a triplat, cred.- Ce se va ntmpla la moartea lui? ntreb Magdalene.- Tata nu a discutat niciodat prea mult pe marginea acestui subiect. i, desigur, nu poi s-l

    ntrebi pur i simplu. Bnuiesc c grosul banilor l vom moteni eu i Alfred. Bineneles, Alfredva primi partea cea mai mare.

    - Mai ai i ali frai, nu-i aa?- Da, mai e fratele meu David. Nu cred c va primi prea mult. A plecat de acas s se ocupe

    de art sau de o idioenie de genul sta. Mi se pare c tata l-a avertizat c l va dezmoteni, iarDavid a spus c nu i pas.

    - Ce prostie! coment Magdalene, cu dispre.- Mai era i sora mea Jennifer. Ea a plecat cu un strin, un artist spaniol, prieten de-al lui

    David. ns a murit cu aproape un an n urm. A lsat o fiic, dac nu m nel. Tata i-ar putealsa i ei ceva bani, ns nu cine tie ce. i, bineneles, mai e Harry...

    Se opri, uor stnjenit.- Harry? spuse Magdalene, surprins. Cine e Harry?- , fratele meu.- N-am tiut niciodat c mai ai un frate.- Draga mea, el nu e chiar ceea ce s-ar numi... ... mndria familiei. Nu vorbim despre el.

    Comportamentul su a rast ngrozitor. N-am mai auzit nimic despre el de vreo civa ani.Probabil c a murit.

    Magdalene izbucni dintr-odat n rs.- Ce e? De ce rzi?Magdalene i rspunse:- M gndeam doar la ct de amuzant ar fi ca tu - tu, George - s ai un frate cu o reputaie

    scandaloas! Tu, care eti att de respectabil!- Sper c aa stau lucrurile, spuse George, cu rceal.Ochii ei se micorar.- Tatl tu nu e... prea respectabil, George.- Hai, fii serioas, Magdalene!- Cteodat spune nite lucruri care m fac s m simt stnjenit.George continu:- Serios, Magdalene, m uimeti! ... Lydia se simte la fel?- Lydiei nu i spune aceleai lucruri, zise Magdalene i adug cu furie: Nu, ei niciodat nu i

    spune astfel de lucruri. i nu neleg de ce.George se uit repede la ea i apoi privi n alt parte.- Ei, da, fcu el cam ambiguu, vine un moment cnd omul trebuie s fac i mpreala. Iar

    tata, la vrsta lui i cu sntatea lui ubred...Fcu o pauz. Soia sa ntreb:- E ntr-adevr att de bolnav?- Oh, nu, n-a spune asta. E extraordinar de puternic. Cu toate astea, de vreme ce i dorete

    s fie n mijlocul familiei cu ocazia Crciunului, cred c ar fi bine s mergem. Pentru el, arputea fi ultimul Crciun.

    - Asta spui tu, George, dar serios acum, presupun c ar mai putea tri ani de zile, nu? spuseMagdalene cu o voce ptrunztoare.

    Prins pe picior greit, soul ei se blbi:- Da, da, bineneles c ar putea.Magdalene se ntoarse.- Ei bine, spuse ea, bnuiesc c totui ar fi bine s mergem.

  • - Nu am nici o ndoial n privina asta.- Dar ursc asta! Alfred e att de plicticos, iar Lydia m privete de sus.- Prostii!- i spun c aa e. i l detest pe acel servitor ngrozitor.- Pe btrnul Tressilian?- Nu, pe Horbury. Cum se furieaz ca o m i cum surde tot timpul cu subneles.- Serios, Magdalene, nu vd cum Horbury te-ar putea deranja n vreun fel!- Doar c m calc pe nervi, asta-i tot. Trebuie s mergem, neleg. Altfel, btrnul ar lua-o ca

    pe o ofens.- Exact, tocmai despre asta e vorba. Acum, n ceea ce privete masa de Crciun a

    servitorilor...- Nu acum, George, alt dat. Acum o s o sun pe Lydia i o s-i spun c ajungem mine pe

    la cinci i douzeci.Magdalene se grbi s ias din camer. Dup ce ddu telefon, urc n camera ei i se aez

    la birou. Ls n jos capacul i rscoli prin numeroasele desprituri. O mulime :e facturi czuri se mprtiar. Magdalene ncepu s le aleag, ncercnd s le pun ntr-o oarecare ordine.n cele din urm, cu un oftat de nerbdare, le adun i le mpinse napoi de unde ieiser. itrecu o mn prin prul platinat.

    - Ce Dumnezeu o s fac? opti ea. VI

    La Gorston Hall, la primul etaj, trecnd printr-un lung coridor se ajungea ntr-o camer mare,care ddea nspre aleea din fa. Era o camer mobilat n cel mai iptor stil demodat. Aveaun tapet greu, de brocart, fotolii scumpe din ::ele, vaze mari ornate cu dragoni, sculpturi nbronz... Totul era strlucitor, scump i autentic...

    ntr-un imens fotoliu, cel mai mare i cel mai impozant din cas, se zrea silueta subire aunui btrn. Minile sale lungi i ncovoiate se odihneau pe braele fotoliului. Alturi : 'iea unbaston cu mciulie de aur. Purta un halat de cas albastru, vechi i jerpelit. Avea prul alb, iarpielea feei i era galben.

    Ar fi putut fi luat drept o apariie tears, insignifiant. Ir. s nasul, mndru i acvilin, precumi ochii, negri i cu o strlucire plin de via, ar fi ndeprtat repede aceast prim impresie.Btrnul degaja energie i for vital.

    Btrnul Simeon Lee chicoti pentru sine - un sunet brusc i ascuit. Spuse:- I-ai transmis mesajul meu soiei lui Alfred, da?Horbury sttea drepi lng scaunul lui. Rspunse cu vocea sa calm i politicoas:- Da, domnule.- Ai folosit exact cuvintele pe care i le-am indicat? Exact acele cuvinte? Gndete-te bine!- Da, domnule. Nu am comis nici o greeal, domnule.- Nu, ntr-adevr, nu i st n fire s greeti. i ar fi bine s nu greeti nici n continuare -

    altfel, vei regreta! Iar ea ce a spus, Horbury? Dar domnul Alfred ce a spus?Pe un ton liniar, lipsit de emoie i de inflexiuni, Horbury povesti ce se ntmplase. Btrnul

    chicoti din nou i i frec palmele.- Splendid... Excelent... Deci s-au gndit i s-au frmntat toat dup-amiaza! Splendid! Am

    pus mna pe ei. Du-te i adu-i ncoace!- Da, domnule.Horbury travers ncperea fr s fac un zgomot i apoi iei.- i, Horbury...

  • Btrnul se uit n jur, apoi njur n sinea lui: Biatul sta se mic precum o pisic.Niciodat nu tii cnd dispare.

    Sttea linitit n fotoliu, mngindu-i brbia. La un moment dat, se auzi o btaie n u, dupcare Alfred i Lydia intrat n camer.

    - Ei, iat-v! Ia loc aici, Lydia, draga mea, lng mine. Ce culoare frumoas ai n obraji!- Am ieit n frig, de aceea parc mi-au luat foc obrajii.Alfred l ntreb:- Cum te simi, tat, te-ai odihnit bine n dup-amiaza asta?- Excelent, excelent. M-am visat pe vremuri! Atunci cnd nc nu m aezasem la casa mea

    i nu devenisem un stlp al societii.Chicoti i izbucni dintr-odat n rs.Nora sa lu loc n tcere, zmbind cu o expresie de atenie politicoasa ntiprit pe chip.Alfred ntreb nerbdtor:- Despre ce e vorba, tat, ce e cu cei doi invitai n plus pe care c i ateptm de Crciun?- Ah, da, chestia aia! Da, trebuie s i vorbesc despre asta. Pentru mine, anul acesta va fi un

    Crciun special un Crciun cu totul special. S vedem... deci vin George i Magdalene...Lydia l ntrerupse:- Da, ajung mine pe la cinci i douzeci.Btrnul Simeon fcu:- George, srmanul imbecil! Nu e dect un palavragiu! i totui, rmne fiul meu.Alfred l contrazise:- Alegtorii l apreciaz.Simeon se hlizi din nou.- Probabil cred despre el c e cinstit. Cinstit! nc nu s-a nscut pe lumea asta vreun Lee care

    s fie cinstit.- Hai, tat, i dumneata acum...- n afar de tine, fiule, n afar de tine.- i David? ntreb Lydia.- Hm, David. Sunt curios s-l revd pe biatul sta dup atia ani. Era un puti plin de aere.

    M ntreb cum o fi nevast-sa. n orice caz, el nu s-a cstorit cu o fat cu douzeci mai tnrdect el, cum a fcut nebunul de George!

    - Hilda a trimis o scrisoare foarte frumoas, spuse Lydia. tocmai am primit o telegram de laea prin care i confirm venirea, spunnd c vor ajunge cu siguran mine.

    Socrul su i arunc n fug o privire i rse.- Hotrt lucru, nu se poate brfi cu Lydia, spuse el. i-o spun cinstit, Lydia, eti o femeie

    foarte bine educat. Spui doar lucruri politicoase. tiu asta foarte bine. Ce chestie amuzant,ereditatea. Unul singur dintre voi mi seamn - unul singur din toat leahta.

    Ochii i jucau n cap.- Acum ia ghicii cine vine de Crciun. Avei trei ncercri i pariez pe cinci lire c n-o s gsii

    rspunsul.i plimb ochii de la unul la cellalt. Alfred spuse ncruntndu-se:- Horbury spunea c atepi o tnr doamn.- i asta te-a descumpnit, da, ndrznesc s afirm c asta a fost reacia ta. Pilar trebuie s

    soseasc dintr-o clip n alta. Am dat ordin s fie trimis maina s o ia.Alfred sri:- Pilar?Simeon rspunse:- Pilar Estravados. Fiica lui Jennifer. Nepoata mea. M ntreb oare cum o fi.

  • Alfred izbucni:- Doamne Dumnezeule, tat, dar niciodat nu mi-ai spus...Btrnul rnjea.- Nu, m-am gndit s pstrez secretul! L-am pus pe Charlton s rezolve totul n scris.Alfred repet, pe un ton rnit i plin de repro:- Nu mi-ai spus niciodat...Tatl su continu, rnjind sardonic:- Asta ar fi nsemnat s-i stric surpriza! M ntreb, cum o fi oare s adposteti din nou sub

    acoperiul tu snge proaspt? Nu l-am vzut niciodat pe Estravados. Oare cu cine o semnafata, cu maic-sa ori cu taic-su?

    - Crezi ntr-adevr c ar fi nelept, tat... ncepu Alfred. Lund n consideraie tot ce s-antmplat...

    Btrnul l ntrerupse:- Confort, siguran, linite - prea i dai nainte cu toate astea, Alfred! i aa ai fcut

    ntotdeauna! Nu sta e felul meu de a fi! F ce vrei i ngroap-i viaa cum tii! sta erspunsul meu! Fata asta e nepoata mea, singurul nepot din familia asta! Nu m intereseaz cea fost sau ce a fcut taic-su! E carne din carnea mea! i va veni s triasc n casa mea!

    Lydia ntreb cu asprime:- Vine s locuiasc aici?El i arunc o privire piezi.- Ai ceva mpotriv?Ea scutur din cap i spuse cu un zmbet:- Nici n-a fi n poziia de a avea ceva mpotriv n privina celor pe care i invii la dumneata

    acas, nu? Nu, doar ntrebam n legtur cu... ea.- n legtur cu ea, ce vrei s spui cu asta?- Dac s-ar simi bine aici.Btrnul Simeon i ddu capul pe spate.- N-are chior de ban! Ar trebui s fie recunosctoare! Lydia ridic din umeri.Simeon se ntoarse spre Alfred:- Vezi? Va fi un Crciun pe cinste! Toi copiii strni n jurul meu. Toi copiii mei! Iat, Alfred,

    i-am vndut un pont. Ghici cine e cellalt oaspete.Alfred se holb la el.- Doar i-am spus, toi copiii mei! Harry, bineneles! Fratele tu Harry!Alfred deveni foarte palid. Bigui:- Harry... nu Harry...- Harry n persoan!- Dar credeam c e mort!- Nici pomeneal!- Iar tu, tu l primeti din nou aici? Dup tot ce s-a ntmplat?- Fiul risipitor, nu-i aa? Ai dreptate. Vielul ce gras! Trebuie s tiem vielul cel gras, Alfred!

    Sa-l primim cum se cuvine, cu toate onorurile.Alfred protest n continuare:- Te-a tratat - ca pe noi toi, de altfel - cum nu se poate mai josnic. El...- Nu e nevoie s-mi faci pomelnicul greelilor lui! E o list lung. Dar - nu-i aa? - Crciunul e

    un moment al iertrii i al mpcrii. l vom primi pe fiul risipitor napoi n mijlocul nostru.Alfred se ridic, rostind cu voce nceat:- Asta da oc! Nu mi-am imaginat niciodat c Harry ar putea reveni n aceast cas.- Simeon se aplec n fa. Niciodat nu l-ai plcut pe Harry, aa-i? ntreb el cu calm.

  • - Dup cum s-a purtat cu tine...Simeon chicoti.- Da, dar ce-a fost a fost. sta e spiritul Crciunului, nu-i aa, Lydia?Lydia se fcuse palid la rndul ei. Rosti sec:- Observ c ai pus la cale ceva pe cinste anul sta de Crciun.- Vreau s-mi strng familia n jurul meu. Pace i bun nelegere. Sunt un om btrn. Pleci,

    dragul meu?Alfred iei n grab. Lydia ls totui s treac un moment nainte s-l urmeze.Simeon cltin din cap.- S-a suprat. El i Harry nu s-au neles niciodat. Harry obinuia s i bat joc de Alfred. l

    poreclea Mo Tgr.Lydia deschise gura. Era pe cale s spun ceva, apoi, remarcnd expresia nerbdtoare a

    btrnului, se abinu. Observ c asta l dezamgise pe btrn, ceea ce i permise s spun:- Iepurele i broasca estoas. i, ce s vezi? estoasa ctig cursa.- Nu ntotdeauna, spuse Simeon. Nu ntotdeauna, draga mea Lydia.Ea rosti ns, continund s zmbeasc:- Scuz-m, trebuie s m duc dup Alfred. Emoiile brute l deprim ntotdeauna.Simeon ncepu s rd.- Aa e, lui Alfred nu i plac schimbrile. A fost dintotdeauna o persoan rezonabil i

    conformist.Lydia i lu ns partea:- Alfred i este foarte devotat.- i asta i se pare ciudat, nu-i aa?- Uneori mi se pare.Prsi camera. Simeon se uit n urma ei. Rse ncet, de unul singur i i frec minile.O s m distrez pe cinste, i spuse el. Distracie pe cinste. Simt c o s-mi plac Crciunul

    sta.Fcnd un efort, se ridic din fotoliu i, cu ajutorul bastonului, ncepu s se plimbe prin

    ncpere.Se ndrept ctre un seif mare, aflat n colul camerei. Form combinaia cifrului. Ua se

    deschise i, cu degete tremurnde, pipi n interior.Trase n afar o cutie mic de scrisori, din piele, i, deschiznd-o, ls o mn de diamante

    neprelucrate s-i treac printre degete.- Bine, frumoasele mele, bine... Ai rmas la fel, mi-ai rmas la fel de bune prietene. Ce zile

    frumoase au fost... ce ::frumoase! Pe voi nu v vor tia ca s v lefuiasc, prietene dragi. Voinu vei sta la gtul femeilor sau pe degetele lor. Nu vei atrna de urechile lor. Suntei ale mele!Btrnele mele prietene! Am trecut prin attea mpreun... Ei spun c btrn i bolnav, dar nu,terminat nu sunt nc! Dulul btrn mai are nc via n el. i, din cte se pare, viaa nc maiare de oferit ceva distracie. Ceva distracie...

  • PARTEA A II-A 23 decembrie Tressilian se duse s rspund la u. Cineva se arta foarte nerbdtor i iat, nainte ca el

    s poat traversa holul cu mersul su domol, soneria se auzi din nou.Tressilian pufni. Ce lips de politee, s suni cu atta insistenta la ua unui gentleman! Dac

    e nc un crd de colindtori, o s le spun el vreo dou.Prin ferestruica ngheat din partea superioar a uii zri o siluet - un brbat nalt purtnd o

    plrie cu borurile lsate n jos. Deschise ua. Aa cum i nchipuise, era un strin ponosit icam vulgar - ce costum ciudat avea! O fi vreun ceretor insolent!

    - Al naibii s fiu dac sta nu-i Tressilian, izbucni strinul. Ce mai faci, Tressilian?Tressilian fcu ochii mari, trase aer n piept, apoi se mai uit o dat. Flcile acelea arogante,

    nasul coroiat, privirea de piicher, toate i erau cunoscute de undeva. Da, de acum muli ani dezile. Mai umile pe vremea aceea...

    Spuse dintr-o suflare:- Domnule Harry!Harry Lee izbucni n rs.- Se pare c e un adevrat oc pentru dumneata s m eu. De ce? Sunt ateptat, nu-i aa?- Fr doar i poate, domnule. Cu siguran, domnule.- Atunci, de ce faci pe miratul?Harry se ddu napoi vreo doi pai i studie casa - o construcie solid de crmid roie,

    lipsit de imaginaie, dar trainic.- Acelai vechi i urt conac, remarc el. Cu toate astea, st n picioare i sta-i lucrul cel mai

    important. Cum se mai simte tata, Tressilian?- E oarecum invalid, domnule. St mai mult n camera lui i nu prea poate s se deplaseze.

    ns, innd cont de asta, e ntr-o stare incredibil de bun.- Btrn pctos!Harry Lee intr n cas i l ls pe Tressilian s-i scoat fularul i s-i ia plria cam

    ostentativ pe care o purta pe cap.- Ce mai face iubitul meu frate Alfred, Tressilian?- Foarte bine, domnule.Harry rnji, artndu-i dinii.- De-abia ateapt s m vad, nu?- Aa cred, domnule.- Ei bine, eu nu! Ba dimpotriv! Pariez c ntoarcerea mea a fost o surpriz foarte neplcut

    pentru el! Eu i Alfred nu ne-am neles niciodat. Ai citit vreodat Biblia, Tressilian?- Da, domnule, cteodat. De ce, domnule?- i aminteti parabola ntoarcerii fiului risipitor? Fratelui celui bun nu i-a convenit, i aduci

    aminte? Nu i-a convenit deloc! Pun pariu c nici lui Alfred cel cuminte n-o s-i convin!Tressilian rmase tcut, privind n gol. Spinarea sa rigid exprima dezaprobare. Harry l btu

    peste umr.- Dup tine, biete, spuse el. Vielul cel gras m ateapt! Du-m direct la el!Tressilian opti:- Poftii pe aici n salon, domnule. Nu tiu exact unde se afl fiecare n clipa asta... Nu au

    putut s trimit dup dumneavoastr, necunoscnd ora sosirii...Harry oft. l urm pe Tressilian de-a lungul holului, ntorcnd capul s vad pe unde intrase.

  • - Toate vechile obiecte sunt la locul lor, din cte vd, remarc el. Nu cred c s-a schimbatceva de cnd am plecat, acum douzeci de ani.

    l urm pe Tressilian n salon. Btrnul murmur:- M duc s i caut pe domnul sau pe doamna Alfred! i grbi s ias.Harry Lee intr n ncpere i apoi se opri, uitndu-se cu atenie la silueta care sttea pe

    tocul uneia dintre ferestre. Ochii si se plimbau cu nencredere peste prul ei negru i ieslepielea-i care i ddea un aer exotic.

    - Doamne Dumnezeule! Nu cumva eti cea de-a aptea i cea mai frumoas soie a tatluimeu?

    Pilar se ddu uor jos i se ndrept spre el.- Sunt Pilar Estravados, anun ea. Iar dumneata trebuie A fii unchiul meu Harry, fratele

    mamei mele.Harry remarc, privind-o insistent:- Aadar, eti fiica lui Jenny!Pilar i rspunse:- De ce m-ai ntrebat dac sunt cea de-a aptea soie a tatlui dumitale? A avut ntr-adevr

    ase neveste?Harry ncepu s rd.- Nu, cred c, oficial, nu a avut dect una. Ei bine, Pil... Cum te cheam de fapt?- Pilar, da.- Ei bine, Pilar, faptul de a vedea pe cineva ca dumneata rsrind n acest mausoleu mi d

    cu adevrat fiori.- Acest... mau... cum ai spus?- Acest muzeu de imbecili plini de aere! Am fost ntotdeauna de prere c aceast cas este

    pur i simplu ngrozitoare! Acum, c ajung s o vd din nou, o gsesc mai ngrozitoare caniciodat!

    Pilar replic pe un ton surprins:- Ba nu, e foarte frumos aici! Mobila e de calitate, iar : oarele - sunt covoare groase peste tot...

    i sunt multe ornamente. Totul e de foarte bun calitate i foarte, foarte luxos!Aici ai dreptate, spuse Harry, rnjind. O privi uor amuzat. tii, nu m pot abine s nu fiu

    ocat vzndu-te n mijlocul...i ntrerupse vorba, n timp ce Lydia intr ca o furtun n camer.Veni direct nspre el.- Bun ziua, Harry. Eu sunt Lydia, soia lui Alfred.- Bun ziua, Lydia. i strnse mna, examinndu-i dintr-o ochire figura vioaie i inteligent i

    admirndu-i mersul - puine femei tiu s se mite.La rndul ei, Lydia l studie n grab.Se gndi: Are o alur intimidant, de ins dur. Plcut, totui. Nu m-a ncrede n el nici

    attica...Spuse zmbind:- Cum i se pare dup atia ani? Cu totul altfel sau n mare msur la fel?- n mare msur neschimbat. Se uit mprejurul lui. Camera aceasta a fost renovat.- O, de multe ori.El continu:- Vreau s spun de ctre tine. Tu eti cea care a fcut-o s fie... altfel.- Da, probabil...Rnji ctre ea, un rnjet brusc i sardonic care i aminti dintr-odat de btrnul de sus.- Are mai mult stil i clas acum! mi aduc aminte c auzisem c btrnul Alfred s-ar fi nsurat

    cu o fat ai crei strmoi au venit n Anglia mpreun cu Cuceritorul.

  • Lydia zmbi i spuse:- Cred c aa au stat lucrurile. ns aproape c s-au stins de atunci.Harry continu conversaia cu ea:- Ce mai face btrnul Alfred? La fel de nepat ca ntotdeauna?- Habar n-am dac i se va prea sau nu c s-a schimbat.- Ce mai fac ceilali? Risipii prin toat Anglia?- Nu, de fapt, au venit cu toii, de Crciun.Ochii lui Harry se fcur mari.- Carevaszic avem de a face cu o reuniune de Crciun n toat regula? Da' ce-a pit

    btrnu'? Din cte l tiu eu, nu ddea doi bani pe sentimente. Nu-mi aduc aminte nici c i-ar fipsat vreodat prea mult de familie. Probabil c s-a schimbat!

    - Poate c da.Vocea Lydiei era rece i egal.Pilar urmrea cu interes toat scena, cu ochii ei mari.Harry ntreb:- Ci ani are George? A rmas la fel de crpnos? in minte ce mai zbiera cnd trebuia s

    pun i el la btaie o juma' de penny din banii lui de buzunar!Lydia i rspunse, rbdtoare:- George e membru al parlamentului, din partea Westeringham.- Ce? Popeye n parlament? O, Doamne, asta chiar c-i bun!Harry i ddu capul pe spate i izbucni n rs. Avea un rs puternic i zgomotos, care se

    dezlnuia cu brutalitate n spaiul restrns al ncperii. Pilar trase aer n piept. Lydia fcu unpas n spate.

    Apoi, simind o nou prezen n spatele lui, Harry se opri din hohotit i se ntoarse dintr-omicare scurt i agil. Nu auzise nimic, ns acolo l gsi pe Alfred, privindu-l cu calm. 3expresie ciudat i era ntiprit pe figur.

    Harry atept cteva clipe, dup care un zmbet i miji pe buze. Fcu un pas nainte.- Ia uite, sta-i Alfred!Alfred ncuviin din cap.- Salut, Harry, spuse el.Statur unul n faa celuilalt, studiindu-se. Lydia i inu respiraia, gndindu-se: Ce absurd!

    Se uit unul la altul ca doi cini...Mirarea lui Pilar deveni i mai mare. Se gndea n sinea ei: Ct de caraghioi sunt, cum

    stau acolo... De ce nu se mbrieaz? Nu, bineneles, englezii nu fac aa ceva. Dar ar puteamcar s spun ceva. De ce nu fac dect s se priveasc?

    Harry spuse ntr-un final:- Ei, ce s zic? M simt ciudat s m aflu din nou aici!- Nu m ndoiesc. A trecut o groaz de timp de cnd ai plecat.Harry i ridic dintr-odat capul. i mngie maxilarul cu un deget. Era un gest obinuit de-

    al lui, care l caracteriza. Denota ostilitate.- Da, spuse el. M bucur c am venit - fcu o pauz, pentru a da mai mult greutate

    cuvntului - acas...

    II - Mi se pare c am fost foarte ru, spuse Simeon Lee.Sttea ntins pe spate n fotoliu. Avea brbia ridicat i i freca maxilarul cu un deget; prea

    cufundat n gnduri. n faa lui, flcrile dansau i strluceau, incandescente. Lng foc sttea

  • Pilar, innd n mn un mic paravan din papier-mache, cu care i proteja faa de dogoare. Dincnd n cnd, i fcea vnt cu el, ndoindu-i cu suplee ncheietura minii. Simeon o privea cusatisfacie.

    Continu s vorbeasc, mai mult pentru sine dect pentru fat, stimulat de prezena ei.- Da, spuse el. Am fost un om ru. Ce prere ai despre asta, Pilar?Pilar ridic din umeri i spuse:- Toi oamenii sunt ri. Aa spun clugriele. De aceea trebuie s existe cineva care s se

    roage pentru ei.Da, dar am fost mai ru dect muli alii. Simeon rse. i s tii c nu regret. Nu, nu regret

    nimic. M-am bucurat de fiecare clip! Se spune c btrneea te mpinge la cin... Nu mciesc. i, aa cum i spun, le-am fcut aproape pe toate... toate pcatele! Am nelat, am furat,am - O, Doamne, da! i femeile - ntotdeauna femeile! Mi-a povestit cineva mai deunzi despreun conductor arab care avea o gard de corp alctuit din patruzeci de fii ai si - i toi deaceeai vrst! Aha! Patruzeci! Poate nu patruzeci, dar n orice caz pariez c mi-a fi putut faceo frumoas gard de corp dac a fi continuat s torn la plozi! Hei, Pilar, crezi despre asta? Etiocat? Pilar fcu ochii mari.

    - Nu, de ce a fi ocat? Brbaii doresc ntotdeauna femei. Tatl meu, de asemenea. Deaceea soiile sunt att de nefericite i se duc la biseric s se roage.

    Btrnul Simeon se ncrunt.- Am fcut-o nefericit pe Adelaide, spuse el. Cuvintele aproape c nu se mai auzeau,

    prnd c vorbea pentru sine. Doamne, ce femeie! Era att de plin de via i de frumoas iam luat-o de nevast! Iar dup aceea? Nu fcea dect s se vaite i s se plng. Pe brbat lapuc dracii cnd nevasta nu face dect s plng tot timpul... N-avea vn, asta era problemacu Adelaide! Dac mi-ar fi inut piept... Dar nu am iubit-o nici mcar o singur dat. Cnd m-amcstorit cu ea am crezut c voi fi putea s m aez la casa mea, s-mi fac familie, s renun laviaa pe care o dusesem nainte... Vocea : devenea din ce n ce mai slab. Privea fix n inimaincandescent a focului. S-mi fac o familie... Doamne, ce familie! slobozi un hohot ascuit ders rutcios. Uit-te la ei, uit-te

    - Ei! Nici unul n-a fost n stare s fac un copil, un copil care sa duc mai departe numelefamiliei! Ce se ntmpl cu ei? Parc nici o pictur din sngele meu nu le-ar curge prin vene!Nici un copil, legitim sau ilegitim! Alfred, de exemplu, Doamne Dumnezeule, ct pot s mplictisesc cu Alfred! Uitndu-se la mine cu ochii lui de cine... Gata s fac tot ce spun.Doamne, ce prostnac! Nevast-sa acum, Lydia! mi place Lydia! Are personalitate. Totui, num simpatizeaz.

    - Nu m nghite. Dar e nevoit s se neleag cu mine de dragul caraghiosului de Alfred. Seuit cu atenie ctre fata care sttea lng foc. Pilar, s ii minte: nimic nu e mai plicticos dectdevotamentul. Ea i zmbi. El continu, stimulat de prezena tnr i autoritar a feminitii ei.George? Ce e George? Un cretin! Un mbuibat! Un palavragiu pretenios, fr creier i frvoin, dar, bineneles, ahtiat dup bani! David? David a fost ntotdeauna un nebun, un nebuni un vistor. Biatul mamei, asta a fost David. Singurul lucru rezonabil pe care l-a fcutvreodat a fost s se nsoare cu femeia aceea vnjoas i stpn pe ea. i ls mna scad pe braul fotoliului. Harry e cel mai bun dintre ei! Amrtul de Harry, oaia cea neagr! Dar,orice s-ar spune, sta mcar e viu!

    Pilar fu de acord.- Da, e drgu. Rde - i rde zgomotos - i i ls capul pe spate. O, da, mi place foarte

    mult de el.Btrnul se uit la ea.- i place, nu-i aa, Pilar? Harry a avut ntotdeauna succes la femei. n privina asta, mi

  • seamn. ncepu s rd, chicotind ncet i scond un uierat. Am avut o via frumoas,foarte frumoas. Plin cu de toate.

    Pilar i spuse:- n Spania, exist un proverb care spune cam aa: Ia ce-i place i pe urm pltete, spune

    Dumnezeu.Simeon aprob, btnd cu palma n braul fotoliului.- E bun. Despre asta e vorba. S iei ce i place... Toat viaa am fcut asta, am obinut ceea

    ce am vrut...Cu o voce grav i limpede, Pilar l ntreb dintr-odat:- i ai pltit?Simeon se opri din rs. Se ridic i o privi drept n ochi.- Ce tot spui acolo? zise el.- Am spus: Ai pltit pentru asta, bunicule?Simeon Lee rspunsese cu un glas domol:- Nu tiu...Apoi, btnd cu pumnul n braul fotoliului, strig, dintr-odat nfuriat:- Ce te face s spui asta, fato? De ce spui asta?Pilar rspunse:- M ntrebam i eu...Mna ei, innd micul paravan, nepenise. Ochii i erau negri i misterioi. Se aez, cu

    capul dat pe spate, sigur pe ea i contient de feminitatea ei.Simeon exclam:- Al dracului copil...Ea l tachin cu tandree:- Dar i place de mine, bunicule. i place s stau aici lng tine...Simeon i confirm:- Da, mi place. De multa vreme n-am mai vzut ceva att de tnr i de frumos... mi face

    bine, mi nclzete oasele btrne... i eti carne din carnea mea... Bravo lui Jennifer, pn laurm s-a dovedit a fi cea mai bun din toat leahta!

    Pilar zmbea.- S nu-i nchipui c m tragi pe sfoar, spuse Simeon. tiu de ce stai att de cuminte i

    asculi la ce ndrug. E vorba de bani i numai de bani... Sau vrei s spui c i iubeti att demult bunicul?

    Pilar i rspunse:- Nu, nu te iubesc. Dar mi placi. mi placi foarte mult. Crede-m, e adevrat. Cred c ai fost

    ntr-adevr un om ru, dar i asta mi place. Eti mai real dect ceilali din cas. i ai lucruriinteresante de spus. Ai cltorit mult i ai dus o via aventuroasa. Dac a fi brbat, a fi catine.

    - Simeon ddu din cap. Da, cred ca ai fi ca mine... Avem snge de igan n noi, aa s-a spusdintotdeauna. Nu prea s-a vzut la copiii mei, n afar de Harry, dar observ c se vede la tine.tiu s am i rbdare, crede-m, dac e nevoie. Am ateptat cincisprezece ani s m rfuiesccu un om care m insultase. Asta e nc o caracteristic a celor din familia Lee: nu uitniciodat! Se rzbun pn la urm, chiar dac trebuie s atepte ani de zile pentru asta! Unom m-a nelat. Am ateptat cincisprezece ani pn mi s-a oferit prilejul, i atunci l-am lovit. L-am ruinat. N-a mai rmas nici praful din el!

    Rse ncetior.Pilar l ntreba, curioas:- Asta se ntmpla n Africa de Sud?

  • - Da. O ar mare.- Te-ai ntors acolo, nu-i aa?- M-am ntors la cinci ani dup ce m-am cstorit. Asta a fost ultima oara.- Dar nainte de asta? Ai stat muli ani acolo?- Da.- Povestete-mi despre asta!El ncepu s vorbeasc, iar Pilar, cu obrajii sprijinii n palme, asculta.Vocea i se domoli, slbit.- Ateapt, o s-i art ceva.Se ridic cu grij n picioare. Apoi, sprijinindu-se n baston, se tr ncet de-a lungul ncperii.

    Deschise seiful cel mare. ntorcndu-se, i fcu semn s se apropie.- Aa, uit-te la astea! Atinge-le, trece-i mna prin ele!i privi figura mirat i rse.- tii ce sunt? Diamante, copil, diamante! Pilar fcu ochii mari. Spuse n timp ce se apleca:- Dar nu sunt dect nite pietricele. Simeon se amuz.- Sunt diamante nelefuite. Aa cum le vezi, aa au fost gsite.Pilar ntreb cu nencredere:- i, dac ar fi lefuite, ar fi diamante adevrate?- Bineneles.- Ar strluci i ar scnteia?- Ar strluci i ar scnteia.Pilar exclam ntr-un fel copilros:- Vai, dar nu pot s cred! El se distra copios.- E ct se poate de adevrat.- Sunt valoroase?- Destul de valoroase. Dificil de apreciat nainte de a fi tiate, n orice caz, astea pe care le

    vezi aici fac mai multe mii de lire.Pilar i exprim uimirea, fcnd o pauz dup fiecare cuvnt:- Mai... multe... mii... de... lire...?!- Hai s zicem nou sau zece mii; dup cum vezi, sunt destul de mricele.Pilar ntreb, cu ochii din ce n ce mai mari:- Pi atunci de ce nu le vinzi?- Pentru c mi place s le am aici.- Pi i atia bani...?- N-am nevoie de bani.- Oh, da, neleg. Pilar pru impresionat. Dar de ce nu le dai la lefuit, s le faci frumoase?- Pentru c le prefer aa cum sunt. Figura lui deveni dur i imobil. Se ntoarse i ncepu s

    vorbeasc pentru sine: M tac s-mi aduc aminte de vremurile de altdat, cnd le ating, aa,cnd le simt ntre degete... mi revine totul n memorie, rsritul de soare, mirosul de veld, boii,btrnul Eb, toi bieii, serile...

    Se auzi o btaie uoar n u.Simeon i spuse:- Pune-le napoi n seif i nchide ua! Apoi strig: Intr!Horbury ptrunse n ncpere, ncet i respectuos.- Ceaiul e servit jos, i anun el.

    III

  • - Aadar, aici erai, David. Te-am cutat peste tot. Hai s nu stm n camera asta, e att de frigaici, spuse Hilda.

    Pentru o clip, David nu rspunse. Sttea n picioare uitndu-se la un scaun, un scaunscund, cu tapiserie roas, din satin. Apoi rosti pe neateptate:

    - Era scaunul ei... scaunul n care sttea ntotdeauna... e la fel, absolut la fel. Doar c s-auzat, bineneles.

    Hilda se ncrunt puin.- neleg. Hai s ieim de aici, David! E ngrozitor de frig.David n-o bg n seam. Continu, uitndu-se n jur:- Sttea aici, cel mai adesea. mi amintesc c sttea n scaunul acela cnd mi citea. Jack,

    uriaul uciga - da, asta era - Jack, uriaul uciga. Cred c aveam cam ase ani pe atunci.Hilda l apuc ferm de bra.- Hai napoi n salon, dragule! Camera asta nu are nclzire.El se ntoarse docil, dar ea simi un uor tremur trecnd

    - Exact la fel, opti el, exact la fel. Ca i cum timpul s-ar fi oprit n loc.Hilda pru ngrijorat. Spuse pe un ton voios, dar hotrt:- M ntreb unde or fi ceilali. E aproape ora ceaiului.David i eliber braul i deschise alt u.- nainte era un pian aici... Da, uite-l! M ntreb dac e acordat.Se aez i ridic rapid capacul, trecndu-i uor minile peste clape.- Da, se vede c e acordat.ncepu s cnte. Avea o tu sigur, melodia se revrsa de sub degetele lui.Hilda l ntreb:- Ce-i asta? Mi se pare c o tiu, dar nu-mi aduc aminte ce este.- N-am mai cntat-o de ani de zile. Ea o cnta. Unul dintre Cntecele fr cuvinte ale lui

    Mendelssohn.Suava, prea suava melodie umplu ncperea. Hilda l rug:- Hai, cnt nite Mozart.David scutur din cap. ncepu un alt Mendelssohn. Apoi, dintr-odat, minile i se prbuir

    peste clape, provocnd o dizarmonie ascuit. Se ridic de la pian. Tremura ::. Hilda se apropiede el, murmurnd:

    - David... David. El i rspunse:- Nu, nu-i nimic... nimic.

    IV

    Clopoelul scoase un sunet strident. Tressilian se ridic de la locul lui de lng buctrie ise duse ncet nspre u.

    Clopoelul sun din nou. Tressilian se ncrunt. Prin geamul mat al uii ntrezri silueta unuibrbat care purta o plrie cu boruri largi.

    Tressilian i duse o mn la frunte. Ceva l nelinitea. Avea senzaia c lucrurile se repetau.Cu siguran, asta se mai ntmplase o dat, nainte. Fr ndoial...Trase zvorul i deschise ua.Vraja se risipi. Brbatul din faa uii spuse:- Aceasta este reedina domnului Simeon Lee?- Da, domnule.- A vrea s-l vd, te rog.

  • Ecoul slab al unei amintiri se trezi n Tressilian. Era o intonaie a vocii pe care i-o aminteade pe vremea cnd domnul Lee se afla pentru prima oar n Anglia.

    Tressilian scutur din cap cu nencredere.Domnul Lee este invalid, domnule. Nu prea obinuiete s mai primeasc musafiri acum.

    Dac dumneavoastr...Strinul l ntrerupse.Scoase un plic i l nmn majordomului.- S i-l dai, v rog, domnului Lee.- Da, domnule.

    V

    Simeon Lee lu plicul. Scoase singura foaia de hrtie care se afla n el. Pru surprins.Sprncenele i se arcuir, ns zmbi.

    - Dar e minunat! exclam el. Apoi ctre majordom: Condu-l pe domnul Farr la mine,Tressilian.

    - Da, domnule.- Tocmai m gndeam la btrnul Ebenezer Farr. A fost partenerul meu la Kimberley. Acum a

    venit fiul lui!Tressilian reapru i anun:- Domnul Farr.Stephen Farr intr cu o urm de nervozitate n gesturi. O disimula printr-un supliment de

    arogan n atitudine. ntreb - i, doar pentru o clip, accentul lui sud-african fu mai pronunatdect de obicei:

    - Domnul Lee?- M bucur s te vd. Deci eti biatul lui Eb?Stephen Farr rnji mnzete i spuse.- Este prima mea vizit n ar. Tata mi-a tot spus s vin s v caut, dac ajung n Anglia.- Excelent. Btrnul arunc o privire n jur. Ea e nepoata mea, Pilar Estravados.- ncntat, spuse Pilar, rezervat.Stephen Farr i spuse, cu o not de admiraie: Diavol mpieliat! A fost surprins s m

    vad, dar n-a artat-o dect o clip.- Apoi spuse, pe un ton destul de aspru:Sunt ncntat s v cunosc, domnioar Estravados.- Mulumesc, i rspunse Pilar.Simeon Lee interveni:- Ia loc i spune-mi totul despre tine. Ai de gnd s stai mult n Anglia?- Deocamdat nu m grbesc, de-abia am ajuns!Rse, dndu-i capul pe spate.Simeon Lee continu:- Excelent. Vei sta la noi o vreme.- Dar, domnule, nu pot da buzna n felul sta. Mai sunt doar dou zile pn la Crciun.- Vei petrece Crciunul cu noi. Asta dac n-ai cumva alte planuri, bineneles.- Ei bine, nu, nu am alte aranjamente, dar n-a vrea s...Simeon l ntrerupse:- Atunci aa rmne. ntoarse capul. Pilar?- Da, bunicule.- Du-te i spune-i Lydiei c mai avem nc un invitat. Roag-o s vin pn aici.Pilar iei din camer. Ochii lui Stephen o urmreau. Simeon observ gestul cu amuzament i

    apoi l ntreb:

  • - Ai cltorit bine pn aici, din Africa de Sud?- Destul de bine.ncepur o conversaie despre acel inut.Lydia i fcu apariia cteva minute mai trziu.Simeon i prezent oaspetele:- El este Stephen Farr, fiul vechiului meu prieten i partener, Ebenezer Farr. Va fi musafirul

    nostru de Crciun, dac i vei gsi i lui o camer.Lydia surise:- Bineneles. Ochii ei l studiau pe strin, faa lui bronzat, ochii albatri i uoara nclinare n

    spate a capului.- Nora mea, l lmuri Simeon.Stephen spuse:- Sunt destul de jenat, s dau buzna n felul acesta la o petrecere de familie.- Faci parte din familie, biete, spuse Simeon. S nu te ndoieti de asta!- Suntei prea amabil, domnule.Pilar intr din nou n camer. Se aez n linite lng foc i lu n mn micul paravan. Se

    folosi de el ca de un evantai, micndu-i nainte i napoi ncheietura minii. Privirea i eratrist i abtut

  • PARTEA A III-A24 decembrie

    - Vrei ntr-adevr s rmn, tat? ntreb Harry, lsndu-i capul uor n spate. Prezena meanu face dect s strneasc scandal.

    - Ce vrei s spui? ntreb Simeon, cu asprime.- Fratelui meu Alfred, spuse Harry, bunului meu frate Alfred, dac m pot exprima astfel, nu

    prea i convine c m aflu aici.- La dracu' cu el! izbucni Simeon. Sunt stpn n casa mea.- Cu toate astea, domnule, bnuiesc c eti destul de dependent de Alfred. Nu vreau s

    deranjez...- O s faci cum i spun eu, izbucni tatl su. Harry oft.- Nu tiu dac m voi putea mpca cu o via sedentar. ti, e destul de sufocant pentru unul

    care toat viaa lui a fost vntur-lume.- Mai bine te-ai nsura i te-ai aeza la casa ta, l sftui tatl.- Cu cine s m nsor? Pcat c nu te poi nsura cu propria nepoat. Tnra Pilar e al

    dracului de atrgtoare.- Ai observat?- C tot veni vorba despre a te aeza la casa ta, umflatul de George a fcut o alegere

    excelent, dup cte se pare. Cine e?Simeon ridic din umeri.- De unde s tiu? George a cules-o de la o prezentare de mod, cred. Ea zice c taic-su e

    ofier n marin, n retragere.Harry i ddu cu prerea:- Probabil vreun secund pe un vas de coast. George va avea ceva de furc cu ea, dac nu e

    atent. George, spuse Simeon Lee, e un prost.- Dar pentru ce l-a luat de brbat, pentru bani?Simeon ridic din umeri, iar Harry se ntoarse la vechea discuie:- Ei bine, crezi c poi pune lucrurile la punct cu Alfred n ceea ce m privete?- Curnd vom rezolva i problema asta, i rspunse Simeon, pe un ton dur, i apoi sun dintr-

    un clopoel care se afla pe mas lng el.Horbury apru cu promptitudine, iar Simeon i spuse:- Roag-l pe domnul Alfred s vin pn aici.Horbury iei, iar Harry rosti trgnat:- Tipul sta ascult pe la ui!Simeon ddu iar din umeri.- Probabil.Alfred intr n grab n ncpere. Se schimb dintr-odat la fa vzndu-l pe fratele su.

    Nebgndu-l n seam pe Harry, ntreb nepat:- M-ai chemat, tat?- Da, stai jos. Tocmai m gndeam c trebuie s reorganizm un pic lucrurile, acum c mai

    sunt doi oameni care locuiesc n aceast cas.- Doi?- Bineneles, Pilar va locui aici. Iar Harry s-a ntors de tot.Alfred ntreb uimit:

  • - Harry va locui aici?- De ce nu, btrne? spuse HarryAlfred i rspunse tios:- M gndeam c i dai i singur seama.- Ei bine, mi pare ru, dar nu vd de ce.- Dup tot ce s-a ntmplat? Felul scandalos n care te-ai purtat. Scandalul...Harry ddu uor din mn.- Toate astea in de trecut, btrne.- Te-ai purtat ngrozitor cu tata, dup tot ce a fcut pentru tine.- Ia fii atent aici, Alfred, mi se pare c asta-i treaba tatei, nu a ta. Dac el vrea s uite i s

    ierte...- Asta vreau, spuse Simeon. La urma urmei, Harry e fiul ~eu, Alfred.- Da, dar nu mi se pare normal. De dragul tatei.Simeon decise:- Harry va sta aici. Vreau asta. Puse cu blndee o mn pe umrul acestuia din urm. in

    mult la Harry.Alfred se ridic i prsi ncperea. Se albise la fa. Harry se ridic i el i l urm, rznd.Simeon rmase chicotind de unul singur. Apoi tresri i se uit n jur.- Ce dracu' e asta? Ah, tu erai, Horbury! Nu te mai furia aa!- mi cer iertare, domnule.- Bine, las. Ascult. Am nite indicaii s-i dau. Vreau ca rat lumea s urce aici dup prnz

    - toat lumea.- Da, domnule.- Mai e ceva. Cnd vor veni, s-i nsoeti. Iar cnd ajungei a jumtatea drumului, pe coridor,

    s ridici vocea astfel nct s-i aud, sub orice pretext. S-a neles?- Da, domnule.Horbury cobor. Ii spuse lui Tressilian:- Prerea mea e c vom avea un Crciun foarte fericit.Tressilian l ntreb iute:- Ce vrei s spui?- Ateapt i vei vedea, domnule Tressilian. Astzi e Ajunul i nici urm de spirit al

    Crciunului! II

    Intrar cu toii n camer i se oprir n u. Simeon vorbea la telefon. Le fcu semn cu mna.- Stai jos cu toii. Termin ntr-un minut. i continu conversaia telefonic.

    - Charlton, Hodgins & Bruce? Tu eti, Charlton? Simeon Lee la telefon. Da, nu-i aa? Da...Nu, voiam s-mi ntocmeti un nou testament... Da, a trecut ceva timp de cnd l-am fcut pecellalt... Circumstanele s-au schimbat... O, nu, nu te ngrijora. Nu vreau s-i stric Crciunul.S zicem a doua zi dup Crciun sau urmtoarea. Treci pe aici i-i voi spune cum vreau s fiearanjate lucrurile. Nu, nu, e foarte bine. Nu mor eu pn atunci.

    Puse jos receptorul, iar apoi se uit n jur, la cei opt membri ai familiei sale. Chicoti i spuse:- Artai toi de parc vi s-ar fi necat corbiile. Ce s-a ntmplat?Alfred ndrzni:- Ne-ai chemat...Simeon l ntrerupse cu repeziciune:- Ah, da, mi pare ru, nu e nimic grav. Credeai c e un consiliu de familie? Nu, m simt

  • destul de obosit astzi, asta-i tot. Vreau ca nici unul dintre voi s nu urce la mine dup cin. Mvoi bga n pat. Vreau s fiu n form n ziua de Crciun.

    Rnji ctre ei, iar George rosti plin de seriozitate:- Bineneles... Bineneles...Simeon continu:- Instituie veche i solid, Crciunul sta. Propovduiete pacea i buna nelegere n

    familie. Tu ce prere ai despre asta, Magdalene, draga mea?Magdalene Lee tresri. Gura ei micu i destul de caraghioas se deschise i apoi se

    nchise singur. Apo: rspunse:- O, o, bineneles!Simeon continu:- Ia s vedem, tu ai trit cu un ofier de marin n retragere - fcu o pauz - tatl dumitale. n

    condiiile astea nu cred c petreceai cine tie ce de Crciun. Pentru asta e nevoie de o familiemare!

    - Da... da, poate c aa e.Privirea lui Simeon alunec pe deasupra ei.- Nu vreau s port nici o discuie neplcut n acest moment al anului, ns m tem, George,

    c voi fi nevoit s i nai tai din renta. Reedina aceasta m va costa ceva mai mult pe viitor.George se nroi puternic la fa.- Dar, tat, nu poi face asta!Dar Simeon i rspunse calm:- O, i nc cum!- Cheltuielile mele sunt deja foarte mari. Foarte mari. n condiiile astea, nu tiu cum o s-o

    scot la capt. Trebuie s am grija de fiecare bnu.- Las-o pe soia ta s se ocupe ceva mai mult de treaba asta, spuse Simeon. Femeile se

    pricep la aa ceva. Adesea le vine n cap s fac economie la lucruri la care un brbat nu s-ar figndit niciodat, nici n vis! Iar o femeie deteapt roate s-i fac singura haine. Soia mea,mi aduc aminte, se pricepea s coas. Se pricepea la toate, era o femeie extraordinar, dinpcate, ngrozitor de plictisitoare...

    David fcu o micare violent. Tatl su l avertiz:- Stai jos, biete, o s spargi ceva...David ncepu:- Mama mea...Simeon l ntrerupse:- Maic-ta avea un creier de musc! i mi se pare c le-a transmis chestia asta i copiilor ei.

    Se ridic brusc. Cte o pat roie i color fiecare obraz. Continu cu o voce din ce n ce maiaspr i mai ascuit: Nici unul dintre voi nu face doi bani! Sunt stul de voi! Nu suntei brbai!Suntei nite pap-lapte, o leaht de pap-lapte fr vn. Pilar valoreaz : doi dintre voi puilaolalt, oricare! Pe onoarea mea, pun rmag c mi s-au nscut pe lumea asta fii mai bunidect

    Oricare dintre voi, chiar dac, vezi Doamne, mi suntei fii legitimi!- Te rog, tat, nceteaz! strig Harry.Srise n picioare i rmsese acolo. Figura, care exprima de obicei bun dispoziie, i era

    acum ncruntat. Simeon izbucni:- E valabil i pentru tine! Tu ce-ai fcut pe lumea asta? Mi-ai cerit bani de peste tot pe unde

    ai fost! V spun, sunt stul de voi toi! Ieii afar!Se aez la loc n fotoliu, gfind uor.ncet, unul cte unul, membrii familiei ieir. George era rou la fa de indignare. Magdalene

  • prea nspimntat. David era palid i tremura. Harry se npustise cu zgomot afar dinncpere. Alfred pea ca un somnambul. Lydia l urma, cu capul sus. Numai Hilda se opri ncadrul uii i se ntoarse ncet.

    Rmase lng el, iar Simeon tresri cnd deschise ochii i descoperi c ea nu plecase.Felul ei de a sta acolo avea ceva amenintor.

    O ntreb cu iritare:- Ce e?Hilda i rspunse:- Cnd am primit scrisoarea ta, am luat de bune cele scrise acolo, anume c voiai s ai

    familia n jurul tu de Crciun. Eu l-am convins pe David s vin.- Ei, i ce-i cu asta?Hilda rosti ncet:- ntr-adevr, voiai s ai familia n jurul tu - dar nu n scopul despre care vorbeai n scrisoare!

    i voiai aici ca s-i tragi pe toi de urechi, nu? Dumnezeu s te aib n paz, dac aa te distrezitu!

    Simeon chicoti i spuse:- Am avut ntotdeauna un sim al umorului mai aparte. Nu m atept s mai guste i altcineva

    gluma. Eu unul o savurez!Ea nu zise nimic, iar Simeon Lee fu cuprins de o vag presimire. O ntreb cu glas ridicat:- La ce te gndeti?Hilda Lee spuse ncet:- M tem...Simeon interveni:- Te temi... de mine?Hilda i rspunse:- Nu de tine. M tem pentru tine.Precum un judector care tocmai a dat sentina, ea se ntoarse i iei din camer, cu pas

    domol i apsat...Simeon sttu o vreme, cu privirea pironit pe u.Apoi se ridic i se duse la seif, optind:- Ia, hai s aruncm o privire, s vedem ce mai fac frumoasele mele.

    III

    Clopoelul de la intrare sun pe la opt fr un sfert.Tressilian se duse s deschid. Se ntoarse apoi n oficiul su i l gsi acolo pe Horbury,

    care scotea cetile de cafea din sertar i se uita la petele de pe ele.- Cine era? ntreb Horbury.- Inspectorul-ef de poliie, domnul Sugden. Ai grij ce :aci acolo!Horbury scp una dintre ceti, iar aceasta se sparse cu zgomot.- Asta mai lipsea acum, se lament Tressilian. Unsprezece ani le-am tot splat i nu s-a spart

    nici una, iar acum vii tu s pui mna pe lucruri care nu te privesc i uite ce se ntmpl! mi pareru, domnule Tressilian, zu c mi pare ru, se scuz cellalt. Faa i era plin de sudoare. Nutiu cum de s-a ntmplat. Ai spus c a sunat un inspector-ef de poliie?

    - Da, domnul Sugden.Valetul i trecu limba peste buzele lipsite de culoare.- i ce voia?

  • - Fcea o colecta pentru Centrul de Orfani al poliiei.- O! Valetul se ndrept din umeri. Apoi spuse, cu o voce mai naturala: i s-a ales cu ceva?- I-am dus cererea domnului Lee, iar dumnealui mi-a spus s-l conduc sus pe inspectorul-ef

    i s pun vinul de Xeres pe mas.- Toat lumea cerete n perioada asta a anului, spuse Horbury. Btrnul diavol se arata

    generos, trebuie s-o spun, n pofida pcatelor sale clin trecut.Tressilian spuse cu demnitate:- Domnul Lee a fost ntotdeauna un gentleman cu mna larg.Horbury ncuviina din cap.- E cea mai mare calitate a lui! Ei bine, acum m duc.- La cinematograf?- Aa cred. Sal'tare, domnule Tressilian.Se ndrept nspre ua care ddea n holul servitorilor.Tressilian se uit la ceasul de pe perete.Se duse n sufragerie i aez ervetele de mas n inelele lor.Apoi, dup ce se asigur c fiecare lucru era la locul lui, sun gongul n hol.n timp ce ultima not se stingea, inspectorul-ef cobor. Inspectorul-ef Sugden era un

    brbat masiv i artos. Purta un costum albastru strns pe talie, ncheiat cu nasturi, i se micaprecum un om contient de importana sa.

    I se adres amabil:- Cred c va fi foarte frig disear. Asta-i bine, cci n ultimul timp vremea a fost foarte

    nepotrivit cu anotimpul.Tressilian rspunse, dnd din cap:- Umezeala mi face ru la reumatism.Inspectorul-ef spuse c reumatismul e o afeciune dureroas, iar Tressilian l conduse afar

    pe ua din fa.Btrnul majordom ncuie la loc i se ntoarse ncet n hol. Se frec la ochi cu mna i oft.

    Apoi se ndrept de spate i o vzu pe Lydia intrnd n salon. George Lee tocmai coborascrile.

    Tressilian rmase pe loc, n ateptare. Dup ce ultimul invitat, Magdalene, intr n salon, ifcu i el apariia, optind:

    - Cina e servit.n felul su, Tressilian era un cunosctor n materie de vestimentaie feminin. Avea obiceiul

    de a remarca i de a critica rochiile doamnelor n timp ce se nvrtea n jurul mesei, cu carafa nmn.

    Doamna Alfred, observ el, i-a pus noua rochie nflorat, n alb i negru, de tafta. O liniedificil, foarte de efect, ns se dovedete capabil s o scoat la capt cu ea, dei nu multefemei ar fi putut. Rochia purtat de doamna George e unicat, asta e clar. n mod sigur a costatbani buni. Oare cum

    simit domnul George pltind pentru ea? Domnului George nu i plcea s cheltuiasc - nu iplcuse niciodat. - Acum, doamna David: drgu, dar habar n-are s se mbrace. Pentrusilueta ei, cel mai bine s-ar fi potrivit o catifea neagr fr pliuri. Catifeaua cu imprimeu,asortat cu rou-aprins, este o proast alegere. Ct despre domnioara Pilar, nu conteaz cumse mbrac, cu un chip i un pr ca al ei, orice i st bine. Poart o rochie alb ieftin, destul deuzat. Dar nu-i nimic, ct de curnd domnul Lee se va ocupa i de asta! i va scoate tot ce emai bun din ea. Aa se ntmpl ntotdeauna cu domnii mai n vrst. Un chip tnr poate faceorice din ei!

    Vin rou sau alb? opti Tressilian cu deferent la urechea doamnei George. Cu coada

  • ochiului, observ c Walter, servitorul, aducea din nou legumele naintea sosului, dup totceea ce i se spusese!

    Tressilian trecu pe la toat lumea cu sufleul. Acum, dup ce i pierise interesul pentrutoaletele doamnelor, precum i grijile n privina gafelor lui Walter, l izbea faptul c toat lumeaera foarte tcut. De fapt, nu chiar tcut: domnul Harry vorbete ct douzeci de ini deodat.Nu, nu domnul Harry, domnul din Africa de Sud. i ceilali vorbesc, dar parc scot doarscrnete. E ceva ciudat cu ei.

    Domnul Alfred, de exemplu, pare foarte bolnav. Ca i cum ar fi suferit un oc sau cevaasemntor. Pare ameit i-i face de lucru n farfurie, fr s mnnce de fapt. Doamna estengrijorat din cauza lui. Tressilian i ddea seama de asta. Se tot uita dup el, discret,bineneles. Domnul George foarte rou la faa. nghite mncarea pe nemestecate, fr s isimt gustul. O s fac o criz ntr-o zi, dac nu va avea mai mult grij. Doamna George nu seatinge de mncare. Parca ine cur de slbire. Domnioara Pilar pare s mnnce cu plcerei vorbete i rde alturi de domnul din Africa de Sud. Acesta este total cucerit de ea. Ei chiarc nu par s aib vreo grij!

    Ct despre domnul David... Tressilian i fcea griji pentru domnul David. Seamn leit cumama sa. Arat nc extraordinar de tnr pentru vrsta lui. ns e extrem de agitat; tocmai aspart un pahar.

    Tressilian mtur cioburile cu dexteritate i terse podeaua. Totul e gata. Domnul David nupare s-i fi dat seama de ce a fcut. Privete fix n fa, iar chipul i e alb ca varul.

    C tot veni vorba de fee palide, interesant cum Horbury i-a fcut de lucru n debara exactatunci cnd a auzit c un ofier de poliie a venit n cas...

    Mintea lui Tressilian se opri brusc. Walter scpase o par din platoul din care servea.Servitorii nu mai sunt buni de nimic n ziua de azi! Dup cum se mic, ai fi zis c suntgrjdari!

    Servi vinul de Porto. Domnul Harry pare oarecum distrat n seara asta. Se uit ncontinuu ladomnul Albert. ntre cei doi nu a existat niciodat nici cea mai mic urm de afeciune, nicimcar atunci cnd erau copii. Bineneles, domnul Harry a fost ntotdeauna preferatul tatluisu i asta l-a nveninat pe domnul Alfred. Domnul Lee nu a inut niciodat prea mult la domnulAlfred. Pcat, cci domnul Alfred a prut dintotdeauna extrem de devotat tatlui su.

    Doamna Alfred se ridic de la mas. Ocoli masa cu grade. Foarte frumoas croiala rochieide tafta, iar pelerina i vine de minime. O doamn ncnttoare.

    Iei nspre oficiul lui, nchiznd ua sufrageriei, unde domnii rmseser s i savurezevinul de Porto.

    Duse ibricul de cafea n salon. Cele patru doamne se gsesc ntr-o situaie destul destnjenitoare, se gndi el. Nu i vorbesc. Servi cafeaua n tcere.

    Iei din nou. n timp ce se ndrepta spre oficiu, auzi ua de la sufragerie deschizndu-se.David Lee iei din ncpere i se ndrept spre salon, trecnd prin hol.

    Tressilian se ntoarse n oficiu. i fcu moral lui Walter. Acesta era aproape, dac nu de-adreptul, impertinent!

    Tressilian, rmas singur, se aez, simindu-se destul de obosit.Era ncercat de un sentiment de depresie. Atta tensiune i nervozitate, n ajunul

    Crciunului... Nu-i plcea deloc!Fcu un efort i i reveni. Se duse n salon i strnse cetile de cafea. Nimeni nu mai era

    acolo, cu excepia Lydiei, care sttea n picioare lng fereastra, pe jumtate camuflat dupperdea, n captul opus al ncperii. Privea afar, n noapte.

    De dup cealalt u, rsuna pianul.Domnul David cnta. Dar de ce cnt domnul David Marul funebru? se ntreb Tressilian.

  • Cci asta se auzea. Hotrt lucru, totul mergea foarte prost.Se ntoarse ncet n oficiul lui, traversnd holul.Atunci auzi pentru prima oar zgomotul de deasupra: porelan spart, mobil drmat,

    numeroase trosnituri i prituri.Doamne Dumnezeule! se gndi Tressilian. Oare ce face domnul? Ce se ntmpl acolo?Apoi se auzi un ipt, limpede i ascuit - un urlet ngrozitor, gutural, care se stinse sufocat.Tressilian rmase paralizat pentru o clip, apoi alerg n hol i se npusti n sus pe scri.

    Alte persoane l urmar. Strigtul se auzise n toat casa.Se precipitar pe scri n sus, cotir, trecur pe lng o ni cu statui care luceau cu o

    albea ireal, iar apoi, prin coridorul drept ajunser la ua domnului Lee. Domnul Farr idoamna David erau deja acolo. Doamna se sprijinea de perete, n timp ce el zglia clanauii.

    - E ncuiat, spunea el. Ua e ncuiata!Harry Lee i fcu loc i se izbi n u. Apoi ncepu s zglie i el clana.- Tat, strig el, tat, d-ne drumul!Ridic mna, iar n linitea ce urm acestui gest ascultar cu toii. Din camer nu se auzea

    nici un sunet.Soneria de la intrare zbrnia de zor, dar nimeni nu-i ddu atenie.Stephen Farr spuse:- Trebuie s spargem ua. E singura posibilitate.Harry remarc:- N-o s fie uor. Astea-s ui solide. Hai, Alfred!i luar avnt i se opintir. n cele din urm, luar o banchet de stejar i o folosir pe post

    de berbece. Ua ced ntr-un final. Balamalele plesnir, iar ua se prbui, smulgndu-se dintoc.

    Pentru cteva momente, se ngrmdir unii ntr-alii, privind nuntru. Ceea ce vzur fu oprivelite pe care nici unul dintre ei n-a uitat-o vreodat.

    Era limpede c acolo avusese loc o lupt teribila. Mobila masiv era rsturnat. Vaze deporelan zceau sparte pe podea. Pe covorul din faa cminului, lng foc, Simeon Lee eraprbuit ntr-o imens balt de snge... Era snge peste tot. Camera arta ca o mcelrie.

    Se isc o rumoare general plin de spaim i de tremur, apoi dou voci se auzir pe rnd.Mai mult dect bizar, rostir dou citate.

    David Lee spuse:-Morile Domnului macin ncet...Vocea Lydiei se auzi ca o oapt tremurnd:- Dar cine-ar fi crezut ca btrnul s aib atta snge ntr-nsul?{1} IV

    Inspectorul-ef Sugden sun de trei ori. n cele din urm, n disperare de cauz, btu la u.Dup ceva timp, Walter, speriat de moarte, i deschise.

    - Aahh, fcu el i faa i se destinse ntr-un oftat de uurare. Tocmai sunam la poliie.- De ce? ntreb tios inspectorul-ef. Ce se ntmpl aici? Walter opti:- Btrnul domn Lee. I-au fcut felul...

    Inspectorul-ef l ddu la o parte i urc n fug scrile.Ptrunse n camer fr ca nimeni s fi fost prevenit de intrarea sa. Imediat ce intr, o vzu

    pe Pilar aplecndu-se n fa i ridicnd ceva de pe podea. l vzu, de asemenea, pe DavidLee acoperindu-i ochii cu minile.

  • i observ i pe ceilali, strni laolalt ntr-un mic grup. Doar Alfred Lee se apropiase decadavrul tatlui sau. Acum sttea destul de aproape de acesta, privind n jos. Faa lui era lipsitde orice expresie.

    George Lee spunea cu emfaz:- Nu atingei nimic, nu uitai - nimic, pn nu vine poliia. E cel mai important!- M scuzai, spuse Sugden.i croi drum printre ei, dndu-le pe doamne la o parte cu delicatee.Alfred Lee l recunoscu.- Ah, spuse el, dumneavoastr suntei inspectorul-ef Sugden. Ai ajuns foarte repede.- Da, domnule Lee. Inspectorul-ef Sugden nu pierdu timpul cu explicaii. Ce se ntmpl?- Tatl meu, spuse Alfred Lee, a fost ucis - asasinat...Vocea i se frnse.Magdalene ncepu dintr-odat s ipe isteric.Inspectorul-ef Sugden ridic mna ntr-un gest larg, oficial. Spuse pe un ton autoritar:- Vreau ca toat lumea s prseasc ncperea, cu excepia domnului Lee i... ... a

    domnului George Lee...Se ndreptar ncet nspre ua, fr chef, ca o turm de oi. Inspectorul-ef Sugden o opri,

    dintr-un gest, pe Pilar.- Scuzai-m, domnioara, spuse el pe un ton amabil. Nimic nu trebuie atins sau luat de la

    locul lui.Ea l privi drept n ochi. Stephen Farr spuse nervos:- Bineneles c nu. tie asta.Inspectorul-ef Sugden spuse, pe acelai ton amabil:- Tocmai ai ridicat ceva de pe podea.Pilar fcu ochii mari. Rosti cu nencredere:- Am ridicat... ceva...?Inspectorul-ef Sugden continua s fie amabil. Vocea sa deveni doar puin mai ferm:- Da, v-am vzut...- O!- V rog, dai-mi obiectul. Se afl n mina dumneavoastr.Pilar i desfcu ncet mna. inea acolo o bucic de plastic i un mic obiect din lemn.

    Inspectorul-ef Sugden le lu pe amndou, le


Craciunul Soricelului Chit

Craciunul Soricelului Chit

Craciunul partea 2

Craciunul partea 2

Omraam mikhael-aivanhov-craciunul

Omraam mikhael-aivanhov-craciunul

Craciunul Sarbatoare de Suflet

Craciunul Sarbatoare de Suflet

Craciunul !

Craciunul !

Povestea de iarna craciunul

Povestea de iarna craciunul

Tiptil, Craciunul se apropie - Eugenia Glavan Craciunul se apropie... · Tiptil, Craciunul se apropie - Eugenia Glavan Author: Eugenia Glavan Keywords: Tiptil, Craciunul se apropie

Tiptil, Craciunul se apropie - Eugenia Glavan Craciunul se apropie... · Tiptil, Craciunul se apropie - Eugenia Glavan Author: Eugenia Glavan Keywords: Tiptil, Craciunul se apropie

BalulYictoriei - Libris.rocdn4.libris.ro/userdocspdf/472/Poirot Primele Cazuri...fq""4"aL.ft consider de multi weme ce este cum nu se poate mai potrivitca rolul jucat de Poirot in

BalulYictoriei - Libris.rocdn4.libris.ro/userdocspdf/472/Poirot Primele Cazuri...fq""4"aL.ft consider de multi weme ce este cum nu se poate mai potrivitca rolul jucat de Poirot in

Craciunul in Bucovina

Craciunul in Bucovina

Crima din Mesopotamia - Agatha Christie.pdf

Crima din Mesopotamia - Agatha Christie.pdf

Adversarul secret - Agatha Christie.pdf

Adversarul secret - Agatha Christie.pdf

structura D112 04022020 - Contabilul.ro...25.12.2020 Craciunul - prima zi V 26.12.2020 Craciunul - a doua zi S NZL=nr.zile lucratoare in luna NZC = nr.zile calendaristice in luna Luna

structura D112 04022020 - Contabilul.ro...25.12.2020 Craciunul - prima zi V 26.12.2020 Craciunul - a doua zi S NZL=nr.zile lucratoare in luna NZC = nr.zile calendaristice in luna Luna

"Parasind craciunul".De Raul Enyedi.

"Parasind craciunul".De Raul Enyedi.

Cortina. Ultimul caz al lui Hercule Poirot - cdn4.libris.ro. Ultimul caz al lui Hercule Poirot... · Pe loc am ndscocit un plan. El aoia sd conuingd familia Franklin sd uind peste

Cortina. Ultimul caz al lui Hercule Poirot - cdn4.libris.ro. Ultimul caz al lui Hercule Poirot... · Pe loc am ndscocit un plan. El aoia sd conuingd familia Franklin sd uind peste

real,- iti face Craciunul neasteptat de imbelsugat!

real,- iti face Craciunul neasteptat de imbelsugat!

Craciunul lui Poirot - cdn4.libris.rocdn4.libris.ro/userdocspdf/784/Craciunul lui Poirot - Agatha Christie.pdf · 12 CLi"Z.,OL',fr sintetic, pantofii de proasti. calitate gi nuanga

Craciunul lui Poirot - cdn4.libris.rocdn4.libris.ro/userdocspdf/784/Craciunul lui Poirot - Agatha Christie.pdf · 12 CLi"Z.,OL',fr sintetic, pantofii de proasti. calitate gi nuanga

Agatha Christie-Poirot. Cazuri Rezolvate 1.0 10

Agatha Christie-Poirot. Cazuri Rezolvate 1.0 10

Cataloagele Metro Descopera Craciunul Cu Bucurie de Copil(1)

Cataloagele Metro Descopera Craciunul Cu Bucurie de Copil(1)

Mana ascunsa - Agatha Christie.pdf

Mana ascunsa - Agatha Christie.pdf

Craciunul Pe Glob

Craciunul Pe Glob