8/7/2019 Coseriu - Introducere in lingvistica

1/4

Introducere in lingvistica

Eugeniu Coseriu

Eugeniu Coseriu este de origine din Republica Moldova. Doctor in Filologie si

Filosofie, acesta este autorul a numeroaseopere, prin care a contribuit la imbogatireametodologiei disciplinelor lingvistice.

Cartea Introducere in lingvistica afost scrisa inca din anul 1951 si initial nu a

fost destinata tiparului, dar a fost descoperita dupa 30 de ani fiindrecunoscuta in zilelenoastre drept una dintre cele mai valoroase carti de care beneficiaza disciplina lingvistica

pe plan international.

Inca de la inceputul cartii autorul ne prezinta Obiectul lingvisticii cu toateconceptele sale fundamentale: limbaj, limba, act lingvistic. De asemenea ne este prezentat

conceptul de izoglosa; se face o distinctie intre lingvistica si filologie s.a.

Prima sarcina a oricarei stiinte este aceea de a se defini pe sine insasi, adica de a-si defini obiectul, domeniul si limitele sale. Astfel ne spune autorul ca: lingvistica,

numita si glotologie, glosologie si mai putin propriu filologie, filologie comparata saugramatica comparata este stiinta care se ocupa din toate punctele de vedere posibile de

limbajul uman articulat, in actele lingvistice si in sistemele de izoglose care, tradtional

sau conventional se numesc limbi. Din aceasta definitie rezulta ca lingvistica, in calitate

de stiinta nu trebuie confundata cu cunoasterea practica a limbilor. Un lingvist studiaza o

limba, dar nu pentru a o invata, ci el o abordeaza din punct de vedere stiintifica. Esteposibil ca o persoana sa nu cunoasca decat o singura limba (cea pe care o foloseste in

viata de zi cu zi) si totusi acesta poate fi lingvist, intimp ce altii pot cunoaste foarte multe

limbi si sa nu fie decat poligloti. De aici rezulta ca un lingvist nu este obligat sacunoasaca limba pe care o studiaza, deorece el vede in aceastaun fenomen si nu un

instrument. Mai departe autorul ofera chiar un exemplu in care un lingvist nu cunoaste

limba guarani, darcare poate foarte bine sa scrie o lucrare stiintifica a acestei limbi, pecand nici una dintre peroanele care vorbesc aceasta limbanu ar putea sa scrie o astfel delucrare daca nu este lingvist. Desi, poate parea banal acest exemplu este foarte bun,

deoarece adesea se fac confuzii cu privire la termenii lingvist si lingvistica. De aceea

deseori lingvistii sunt inntrebati cate limbi stiu si nu de studierea caror limbi se ocupa.

O alta confuzie cu privire la acesti termeni este cea cu filologia. Prin filologie se

intelege critica textelor sau intr-un sens mia amplu spus: stinta tuturor informatiilor carese deduc dintr-un text( mai ales din textele vechi). Astfel, in timp ce lingvistul vede intr-un text doar fapte, filologul este interesat de un text ca document de cultura. Daca la un

moment dat se descopera un text, filologul va fi cel care se va pronunta asupra

autenticitatii lui, in timp ce lingvistul va analiza limbajul textului. Bineinteles ca

lingvistul se va folosi de datele furnizare de filolog, la fel cum si filologul poate sarecurga la faptele lingvistice pentru a stabili autenticitatea textului. De aici rezulta ca

filologia este o stiinta auxiliara a lingvisticii, dar si in sens invers. Eugen Coseriu afirma

ca din aceste exemple putem observa ca distinctia dintre cele doua exista, insa pe carelingvistica idealista nu o admite. Vossler unul dintre cei mai importanti lingvisti germani

identifica limbajul cu poezia si prin urmare, lingvistica cu filologia.

In continuare autorul seleaga delimbaj definind-ul astfel: limbajul reprezinta

orice sistem de semne simbolice folosite la intercomunicarea sociala, adica orice sistem

1

8/7/2019 Coseriu - Introducere in lingvistica

2/4

8/7/2019 Coseriu - Introducere in lingvistica

3/4

considerate organisme naturlae independente. Astfel, ne spune autorul, limbile asemenea

organismelor naturale: se nasc, cresc si mor. De exemplu greaca moderna este o

continuare a limbii grecesti vechi. Acest lucru este valabil si in cazul limbii latine.Fondatorul lingvisticii generale este considerat Wilhem von Humboldt (filosof

politic si lingvist) care a valorificat actul lingvistic drept aspect fundamental al

limbajului. Acset lucru a fost remarcat mai tarziu si de savantul elvetian Ferdinand deSaussure care a numit cele doua aspecte ale limbajului: parole si langue. In ceea ce

priveste primul aspect (parole) acesta reprezinta activitatea de vorbire si apartine

individului, pe cand cel de-al doilea aspect (langue) reprezinta sistemul lingvistic care serealizeaza in vorbire si apartine societatii. Un alt savant Karl Vossler a incercat sa scoata

in evidenta valoarea actului lingvistic, insa fata de Saussure acesta era pozitivist. Astfel

pe doua cai total diferite cei doi ajung sa stabileasca distinctia dintre limba si actul

lingvistic.Mai departe autorul ne prezinta criteriile pentru delimitarea limbii. Asa cum am

vazut si mai sus definirea termenului de limba este o problema mai dificila. Limba este

asadar o abstractizare, constatandu-se ca doar actele lingvistice exista. Spunem ca o limba

este un ansamblu al actelor lingvistice, un sistem de izoglose stabilit prin conventie. Dintoate acestea, afirma Coseriu rezulta ca limita conventionala dintre limbi, asa cum si

limita conventionala dintre dialecte depinde de izoglosele care se iau in considerare. Deexemplu limba spaniola semnifica sistemul de izoglose specific spaniolilor, limba din

Montevideo reprezinta sistemul de izoglose specific locuitorilor acestui oras, limba

marinarilor reprezinta sistemul de izoglose specific limbajului tehnic al marinarilor etc.

Un alt criteriu este cel al constiintei vorbitorului, care uneori poate lipsi. Deexemplu un moldovean are constiinta ca vorbeste moldoveneste si nu romaneste. Din

punct de vedere lingvisitc este greu sa recunoastem ca exista o limba moldoveneasca. De

aceea in lucrarile de lingvistica se vorbeste despre dialecte si nu despre limbi. Un dialect

este sistemul de izoglose al une regiuni, delimitat pe baza unor criterii pur

conventionale. Uneori dintr-o limba apar mai multe limbi comune sau nationale cum este

cazul limbii gemane: germana de jos care se vorbeste in Olanda si germana de sus care sevorbeste in Austria, in mare parte a Elvetiei si in Germania Meridionala. Dupa cum

putem observa semnificatia termeneului limba este variabila si de aceea atunci cand il

folosim trebuie sa precizam cu ce sens. In continuare autorul ne vorbeste despreRealitatea limbajului, despre locul pe care il ocupa acesta in activitatile umane. Una

dintre problemele foarte mult discutate in ceea ce priveste limbajul este aspectul social al

acestuia. Sunt lingvisti care considera limba drept unica realitate care poate fi studiata din

punct de vedere stiintific. Acesti lingvisti s-ar putea numi sociologisti si pot avea pozitiiextremiste fata de acest aspect. Dintre acestia il amintim pe marxismul Marcel Cohen

care considera societatea deasupra individului, pe cand la polul opus se afla idealistul

Karl Vossler, care ia in considerare in primul rand aspectul individual al limbajului.Bineinteles ca exista si pozitii intermediare, precum cea a lui Saussure care considera

limbajul ca fiind un fenomen cu doua fatete: una individuala (parole) si una sociala

(langue). Ideea esentiala pe care trebuie sa o retinem din orientarea sociologista esteaceea ca limbajul poate exista numai intr-o comunitate, dar limitele acestei comunitati

sunt conventionale. In realitate un indvid nu apartine unei singure comunitati ci unui

numar variabil de comunitati unde se afla. Coseriu ne spune in acest context ca o limba

este un obicei care se invata prin imitatie, in general imitandu-se doar ceea ce se crede a

3

8/7/2019 Coseriu - Introducere in lingvistica

4/4

fi superior. Limba este in acest sens asemanatoare modei, fenomenele lingvistice

raspandindu-se asemenea modei. Referindu-se la rapotul dintre limba si societate, autorul

ne prezinta mai multe concepte precum: comunitatile lingvistice, natiunile, rasele,comunitatile religioase s. a. In ceea ce priveste primul concept comunitatile lingvistice

Coseriu ne spune ca fiecarei comunitati ii apartine un anumit sistem de izoglose. Astfel o

persoana nu foloseste acelasi limbaj acasa, la scoala sau la serviciu. De asemenea sespune ca societatea trebuie sa impuna vorbitorului semnele pe care trebuie sa le

foloseasca, de aceea un individ nu-si poate selecta semnele dupa propria-i vointa,

deoarece nu s-a putea face inteles.In capitolul urmator autorul afirma ca exista o serie de teorii care privesc natura si

cauzele schimbarii lingvistice. Mai intai au existat o serie de teorii naturaliste care

explicau schimbarea lingvistica prin clima si mediu geografic sau chiar prin fapte

referitoare la alimentatie. O alta teorie este cea a substratului etnic conform careiaschimbarea lingvistica depinde de schimbarea rasei. De exemplu avem cazul limbii latine

care s-a suprapus altor limbi in Italia, Spania, Iberia etc. Teoria generatiiloreste cea prin

care se afirma ca schimbarea lingvistica se datoreaza tocmai diferentelor dintre generatii.

Alte teorii sunt cea a minimului efort prin care se mentioneaza faptul ca unele sunete sereduc deoarece sunt dificil de pronuntat; teoria analogiei explica schimbarile lingvistice

prin faptul ca exista o tendinta de a asimila formele neregulate la forme regulate si insfarasit teoria economiei expresive: se observa ca in limba exista tendinta de a exprima

doar ceeace este necesar.

Spre sfarsitul cartii Coseriu ne vorbeste despre fonetica limbajului, se face o

analiza asupra sunetelor din punct de vedere acustic si fizilogic. De asemenea ne prezintalocul si modul de articulare al sunetelor, clasificarea lor, valoarea iconica precum si pe

cea conceptuala arbitrara

In concluzie desi Eugen Coseriu numeste acesata carte o simpla introducere inlingvistica, citind-o si analizand-o cu atentie deducem ca aceasta nu este deloc o acrte

pentru incepatori.

4