EDITAT DE LIGA MAIȘTRILOR MILITARI DE MARINĂ - CONSTANȚANr. 177 • ANUL XX • MARTIE - APRILIE 2016 • 8 PAGINI • 1 leu

http://www.lmmm.ro • E-mail: lmmm1990@yahoo.com

Corpul Maiştrilor Militari de Marină – 107 ani de existență

La 6 mai 2016, entitatea profesională cunoscută sub denumirea de Corpul Maiştrilor Militari de Marină completează prezenţa pe încă o pagină din voluminoasa istorie a armei, aceasta fiind, pentru segmentul respectiv, cea de-a 107-a! Privind retrospectiv în trecutul entității profesionale sărbă-torite la 6 mai, dar fără a omite prezentul, constatăm că sunt suficiente argu-mente pentru a afirma că fiecare dintre cei 107 ani încrustaţi pe răbojul timpului începând cu acel 6 mai 1909, momentul constituirii respectivei categorii de personal profesionalizat, a contribuit cu propria lui încărcătură faptică la evenimentele consemnate în jurnalul istoric al Marinei Militare, o însemnată categorie de forţă a Armatei României.

Cronologia faptelor confirmă că începuturile care prevesteau apariția unui asemenea segment de personal militar nu este altul decât apariţia Şcolilor de Marină, eveniment petrecut la data de 8 octombrie 1897, semnatarul Decretului de consituire fiind regele Carol I. Ceva mai târziu, ca răspuns la documentata propunere a Direcţiei 5 Marină, departament din cadrul Ministerului de Război aflat sub conducerea contraamiralului Eustaţiu Sebastian, regele Carol I emite, sub augusta sa semnă-tură, un nou act cu efect total-mente pozitiv, şi anume: Înaltul Decret nr.1620 datat 6 mai 1909, prin care consfinţeşte apariţia în Marina de Război a Corpului Maeştrilor Militari de Marină - şefi de specialităţi. Acesta este documentul ce confirmă începutul numărării anilor de existenţă ai acestei entităţi profesionale în ierarhia armei marină, numărătoare care, aşa cum am precizat încă de la început, a atins cifra 107.

(continuare la pag.4)M.m.p (rz) Emil OLTEANU- președintele L.M.M.M.

La început de mai, două evenimente importante pentru Liga Maiştrilor Militari de Marină: 4 Mai - 20 de ani de la apariția primului număr al ziarului „Timona”; 6 Mai - 107 ani de la consti-tuirea entității profesionale cunoscută sub denumirea de Corpul Maiştrilor Militari de Marină!

TIMONA- 20 de ani de neîntreruptă aparițieGazeta „Timona” este a noastră, a tuturor celor care am răspuns chemării

de a fi mereu aproape, dând astfel curs ideii de a deveni membri asociați ai Ligii Maiştrilor Militari de Marină, asociație socio-profesională recunoscută ca persoană juridică de către justiția română.

Guvernată de bravi timonieri-condeieri, această publicație s-a dovedit a fi, în cele două decenii de apariție, în consonanță cu comportamentul publicului cititor, reuşind mai tot timpul să interpreteze corect capacitatea acestuia de a reacționa în fața unui produs spiritual determinant.

Aprecierile privind existența acestei îndrăgite publicații, a conținutului său, precum şi estetica paginilor sunt absolut obiective şi nicidecum un gest de circumstanță, la care apelăm cu ocazia unui anume moment conjunctural. Universul moral al celor care au dat, dau şi sperăm că vor da în continuare viață acestei publicații, cultura şi conştiința estetică care îi caracterizează pe aceşti oameni, formează un grup de elemente determinante, grup ce l-au ajutat pe cititor să-şi formeze propria opinie despre periodicul „Timona”.

La mulți ani „Timona” – publicație reprezentativă pentru membrii asociați ai L.M.M.M. în paginile căreia noul şi frumosul se suprapun cu

eleganță şi rafinament.La mulți ani şi

dumneavoastră, respec-tabili cititori şi vă mulțumim pentru onorantele aprecieri!

Prima parte a lunii mai va consemna şi momentul desfăşurării celei de a XVI-a ediție a Cupei L.M.M.M. la tenis de masă. Trofeele vă aşteaptă. Deocamdată priviți-le cum arată! Amănunte privind organizarea şi desfăşu-rarea acestei compe-tiții sportive la pag.5.

Christos a Înviat! Sănătate, bucurii din belșug și realizări depline să aveți, stimați cititori ai gazetei TIMONA…

Și pensionarii pot sponsoriza L.M.M.M.

Răspunsul ANAF la întrebarea dacă şi pensionarii pot sponsoriza o asociație neguvernamentală şi nelucrativă prin dirijarea procentului de 2% din impozitul anual perceput de către stat, a fost: Da, se poate, deoarece şi această cate-gorie socială acționează tot în conformitate cu Hotărârea de Guvern ce reglementează respectivul mod de sponsori-zare. Deci, domnilor pensionari, dacă doriți să fiți alături de ligă şi prin acest mod concret de sprijin financiar, nu putem decât să vă mulțumim. În cazul că v-ați hotărât, procedați astfel: Completați datele solicitate de Formularul 230, docu-ment eliberat la solicitare de către secretariatul ligii, după care predați acest formular ligii, de aici urmându-şi pe mai departe cursul corect şi legal. Ce trebuie ştiut la comple-tare? Codul de identificare fiscală a entității non-profit Liga Maiştrilor Militari de Marină (4859909) şi codul bancar al acesteia (R010RNCB0114 0165 0361 0001– B.C.R. S.A. Constanța). Atât, nimic mai mult.

Mulțumim pentru înțelegere şi bunăvoință!

6 Martie 2016 – Ziua constituirii Filialei Mangalia a L.M.M.M… 20 de ani de intensă activitate. 20 de ani de realizări, de bucurii, dar şi unele neîmpliniri! 20 de ani în care sintagma „socializare” a stat mai tot timpul la baza proiectelor şi activităților gândite şi întreprinse de bravii noştri camarazi de la Mangalia… Iată serioase motive de a marca evenimentul în armonie şi ritm de dans, exact aşa cum au şi făcut-o cei care au participat la frumoasa petrecere organizată la Crama „Murfatlar” din stațiunea Neptun. Mai multe amănunte în pag.4.

Uitarea, fir-ar ea să fie, ne determină adesea să alegem de pe rafturile memoriei mai mult faptele ce aparțin prezentului, considerând, uneori cu un amestec de egoism şi uşurință, că noi şi numai noi, cei prezenți astăzi pe baricadele profesiei ne-am făcut şi ne facem datoria! Această nedorită stare ne permite să ne amintim foarte rar sau poate chiar deloc de cei care până nu de mult ne-au fost alături la bordul navei, la unitatea de la uscat unde activăm profesional, acum aceştia fiind ieşiți din sistem prin pensionare! Faptele lor, adesea remarcabile, cu toate că pot servi drept elemente de mândrie, le lăsăm să zacă undeva prin pâcla memoriei colective, până când ... dispar definitiv! Ce bine ar fi dacă am constata mai des că entitatea profesio-nală cunoscută sub denumirea de Corpul Maiştrilor Militari de Marină a avut nu numai veterani de război de ale căror fapte să ne mândrim, ci a avut şi are oameni care au lăsat în urma lor amintiri profesionale demne oricând pentru a servi drept exemplu generațiilor actuale dar şi viitoare de tehnicieni mari-nari. Iată, de exemplu, unul dintre aceşti camarazi. Numele său este Ion Marian, gradul maistru militar principal (rz), Domnia sa având amabilitatea de a răspunde unor curioase întrebări, răscolind astfel cu plăcere prin propriile sertare cu amintiri:

R: Domnule Ion Marian, ce promoție sunteți şi unde v-ați făcut debutul în profesia de maistru militar?

I.M: Am absolvit Şcoala Militară de Maiştri a Forțelor Navale Române în anul 1978, având specialitatea electro-me-canic. Am debutat profesional la bordul unui dragor de bază, apoi, până în anul 2008 când am ieşit la pensie, la bordul unuia dintre dragoarele maritime.

R: La fel ca oricine dintre camarazii noştri, în mod sigur aveți foarte multe amintiri care vă aduc în oglinda minții secvențe din activitatea profesională. Dintre toate acestea, participarea la cele două misiuni internaționale credem că are un loc aparte în amintirile dvs. Iată şi motivul pentru care vă întreb, domnule maistru militar Ion Marian, când a avut loc prima plecare spre alte meridiane ale lumii?

I.M: Prima misiune de acest gen – de fapt prima după anul 1989 la care a participat un maistru militar de marină român, a avut loc în primăvara anului 1995.

R: Deci, cu mulți ani înainte de intrarea României în NATO, nu-i aşa?

I.M: Exact. În acea primăvară, a anului 1995, am fost selectat pentru a participa, împreună cu lt.cdor. Dan Ciontoiu, ofițerul secund de atunci al fregatei „Cam. Eustațiu Sebastian”, la un schimb de experiență prin care se urmărea familiari-zarea noastră cu navele ce aparțineau unora dintre statele deja membre ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, nave ce-şi desfăşurau misiunea preponderent în Marea Adriatică şi Marea Mediterană.

R: Cum a fost perioada pregătitoare, pentru că şi eu am trecut prin aşa ceva fiind selectat în 1988 pentru a face parte dintr-un grup de şapte specialişti – fiecare pe o anume specia-litate, eu fiind singurul maistru militar din acel grup, grupul respectiv urmând ca să facă defectația la patru nave de cate-gorii diferite aflate în flota statului Libia. Aş vrea să ştiu dacă s-a schimbat ceva?

I.M. Cum să fie! Verificări şi iar verificări. Verificări la dosar, pe teren printre colegii de muncă, la domiciliu...

R: Da, e clar! Nimic nou sub soare...I.M: Mă rog, acela era procedeul, aşa s-a executat! Din

Bucureşti am plecat spre Roma (Italia), iar de aici la baza navală din Trieste, un foarte frumos oraş-port aflat în extremitatea nordică a Mării Adriatice. Aici, după o vizită făcută prin oraş cu ajutorul colegilor americani, am fost ambarcați la bordul fregatei USS SAMUEL B’ ROBERTS (FF-G58), o navă cu un istoric extrem de interesant despre care, dacă îmi permiteți, aş vrea să amintesc doar câteva detalii.

R: Vă rog, chiar! Ascult cu mare interes.I.M: Nava aceasta a participat, în aprilie 1988, la o misiune

de escortă a tancului petrolier „Ruweitian” în Golful Persic. În acea zonă a intrat în impact cu o mină marină de dimensiuni

foarte mari, existentă acolo în urma minării de către iranieni a Golfului Persic în timpul războiului dintre Iran şi Irak (1980-1988), fiind grav avariată, iar zece persoane din echipaj rănite grav. Nava nu s-a scufundat, echipajul reuşind să o aducă în Dubai, acolo unde, pe 16 aprilie 1988, a acostat lângă un doc plutitor auto-propulsat. Riposta militară a forțelor navale SUA a fost extrem de dură, bătălia însem-nând, după aprecierile mărimilor acestei flote, cel mai mare angaja-ment naval american după cel de-al doilea război mondial.

R: Navă mare acea fregată?I.M: USS SAMUEL B’

ROBERTS era o navă de aproxi-mativ 4200 tone. Avea o lungime de 136 metri şi o autonomie de 5000 de mile marine. Propulsia era asigurată de două motoare General Electric, însumând 41.000 CP. În echipaj erau 205 membri, nava dispunând de multe instalații de tragere şi supraveghere. De la bordul acestei nave am participat şi la primele mele zboruri cu elicop-terul, ajungând la bordul port-avi-onului GEORGE WASHINGTON, cel cu care fregata avea misiuni comune.

R: Despre acest port-avion ce ne puteți spune?

I.M. Vă pot spune că aparținea clasei Nimitz, avea o lungime de 333 metri şi un deplasament de peste 100.000 tone, fiind al doilea în lume ca mărime din cele aflate în serviciu la acea vreme, primul fiind GERALD FORD. Propulsia era nucleară, având patru turbine cu abur capabile să dezvolte o viteză de 30 Nd. Putea sta în serviciu neîn-trerupt 20 de ani, durata sa de viață fiind de 50 de ani.

R: Cum v-ați acomodat la bordul acestor nave gigant, în comparație cu cele ale flotei militare române? A fost greu?

I.M. De acomodat ne-am acomodat destul de repede, şi asta, în primul rând, pentru că era prea mare bucuria noastră, a celor doi români, de a ne afla la bordul lor, iar pe lângă acest aspect, aşteptam cu nerăbdare şi momentul când atât fregata cât şi port-avionul urmau să intre într-o zonă de conflict, ceea ce pentru noi era absolut o noutate.

R: Să înțeleg că ați fost şi într-o astfel de zonă?I.M: Nu, nu am fost! Pe timpul marşului executat de fregata

SAMUEL B’ ROBERTS în Marea Adriatică către Marea Medi-terană, am fost chemați de către comandantul acestei nave, care ne-a informat cu regret că nu putem participa pe mai departe la misiune, ci trebuie să zburăm cu elicopterul la port-avion, de acolo urmând a pleca la Bari (Italia) şi apoi la Roma, însoțiți fiind de un ataşat militar pe probleme de marină…

R: De ce aşa? Nu v-a precizat şi motivul debarcării? I.M: Da, l-a precizat: Statul Român nu ne asigurase pentru

zone de conflict, aşa că nu aveam ce căuta acolo…R: Domnule maistru, am reținut, de la bun început, că ați

participat la două asemenea misiuni internaționale. Care a fost a doua, când şi unde s-a derulat aceasta?

I.M: A doua misiune internațională la care am participat, de această dată fiind singurul militar român prezent – alături de mine se aflau bulgari, lituanieni, estonieni, spanioli şi portughezi, a avut loc în toamna anului 1997. S-a derulat în Portugalia, conceptual fiind pregătită pe două module principale: Lisabona, la Centrul de Coordonare al Atlanti-cului de Nord – CINCIBERLANT, şi pe mare, în prima fază pe fregata olan-deză TROMP, şi apoi pe distrugătorul german MOLDERS.

R: Scopul misiunii fiind…I.M: Centrul de Coordonare al

Atlanticului de Nord pregătise această mare aplicație în Oceanul Atlantic, iar eu, la fel ca şi ceilalți care aparțineau națiunilor deja enumerate, urma să mă acomodez atât cu navele NATO, cât şi cu programul echipajelor, precum şi modul de acțiune al acestora la diverse

module de pregătire pentru luptă.R: O misiune destul de serioasă, cu responsabilități

imense…I.M. Exact aşa a şi fost. Reprezentam F.N.R., iar în calitate

de tehnician, trebuia să-i fac să înțeleagă pe cei de acolo care este nivelul meu de pregătire, de înțelegere şi de accepție a respectivei stări de fapt. În prima parte a misiunii, fiind cazat la uscat - hotelul „Ruo Luciano Cordeiro” din Lisabona, am avut ocazia de a prezenta amănunte privind modul de pregătire din şcoală şi până la formarea ca profesionişti a maiştrilor mili-tari de marină din România, dar şi care este rolul acestora în structura flotei militare. Am vizitat unități de uscat ale armatei portugheze, instituții militare de învățământ unde am schimbat impresii, dar şi diferite obiecte-simbol marinăreşti, acestea, în ceea ce mă priveşte, fiind procurate în țară cu eforturi finan-ciare personale, pentru că altă posibilitate nu a existat…

R: Stați puțin! Nu vi s-a pus la dispoziție aşa ceva, că doar era cunoscut faptul că asemenea schimburi sunt prezențe fireşti în astfel de situații?

I.M. De unde?! Poate aşa se petreceau lucrurile doar dacă în locul meu era altcineva cu grad militar mai mare, nu un maistru militar. Ce, nu ne cunoaştem noi obiceiurile…

R: Cât timp ați stat la uscat?I.M:După şase zile de stat în Lisabona, am zburat la Madrid,

iar de acolo în localitatea La Coruna. De aici, însoțit de doi maiştri militari de pe navele unde urma să fiu ambarcat, m-am deplasat cu un microbuz la El Ferol, unde a urmat ambarcarea pe fregata TROMP, navă a marinei regale olandeze la bordul căreia am stat 7 zile, după care am fost ambarcat pe distrugă-torul german MOLDERS. În privința navelor la bordul cărora în această misiune am fost ambarcat o anume perioadă, pot spune că împreună cu echipajul celei olandeze am participat nemijlocit la diverse exerciții având ca tematică vitalitatea navei, decolarea şi apuntarea cu elicopterul, toate acestea de o complexitate uluitoare. Fregata olandeză a fost nava pe care nu am avut nicio restricție. Am mers la centrul de operare, stațiile radio, radiolocație, la maşini şi chiar în magaziile de muniție. Am participat la un atac împotriva unui submarin – un exer-cițiu real de căutare în Golful Gadâz, trageri cu armamentul de la bord, transfer de material şi personal, alimentare cu apă şi combustibil în timpul marşului, atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte…

(continuare la pag.3)A consemnat

M.m.p (rtr.) Dumitru MIHĂILESCU

PAG. A 2-A T I MO N A

Remember...Prima misiune internațională după 1989, la care a participat un maistru militar marinar român

Fregata „TROMP”, navă a marinei regale olandeze la bordul căreia M.m.p. Ion Marian s-a aflat timp de şapte zile – fotografie cu dedicație din partea comandantului.

Noiembrie 1997 – Lisabona: La Centrul de coordonare al Atlanticului de Nord, împreună cu ceilalți participanți, alături de ei aflându-se coordonatorul misiunii, comandor Branco.

Marea Adriatică: La bordul port-avionului „GEORGE WASHINGTON”, gata pentru zborul cu elicopterul – Aprilie 1995

PARADOXURILE VIEȚII...Se spune despre supraviețuirea pe mare că are un coeficient înalt de dificultate, indiferent dacă acesta se manifestă

pe termen lung sau scurt. Şi exact aşa este: Confruntarea cu valurile, cu vântul, variațiile bruşte de presiune, teama de a nu te scufunda, temperaturile extreme şi poate nu în ultima instanță întunericul, iată aspectele concrete care epuizează resursele dacă cel aflat într-o asemenea situație nu va şti să le chibzuiască.

Dorința de a trăi a celui aruncat de soartă în nedorita situație a supraviețuitorului trebuie neapărat susținută, pe lângă chibzuință, şi de cunoaşterea modului de a obține apa şi hrana necesară până la sosirea salvatorilor. Toate acestea, dar şi multe altele legate strict de supraviețuirea pe mare au constituit un element de intensă preocupare pentru profesioniştii domeniului, acestora alăturându-se şi cei care practică agrementul nautic.

Preocupat de aspectele mai sus menționate a fost, mai tot timpul, şi inginerul electrician maritim Florin Gusman, bucureşteanul care, cu multă trudă intelectuală, a reuşit să finalizeze lucrarea „Ghid pentru supraviețuirea pe mare”, cea de-a doua ediție a acestei atât de dorite lucrări de tip document nautic - de această dată revizuită şi bilingvă (română-en-gleză) - ieşind de sub tipar în luna iunie, anul 2015, editor fiind Liga Navală Română.

Structurat pe 4 secțiuni, acest ghid oferă celor interesați date exacte despre problematica abordată, instrucțiuni de folosire a echipamentelor şi mijloacelor de salvare, toate acestea fiind prezentate prin descriere şi fotografie în perfectă armonie cu realitatea actuală, precum şi cu normativele în vigoare.

Inginerului Florin Gusman, trebuie să i se strângă mâna cu respect pentru realizarea sa, dar mai ales pentru ambiția de a-şi pune în operă cunoştințele profesionale, aspect adesea conturbat de încercarea de a deschide unele uşi, care, din păcate, au rămas mai tot timpul închise...

Felicitări, domnule Florin Gusman! Chiar dacă despre lucrarea dumneavoastră am aflat ceva mai târziu, noi, cei care dăm valoare numerică Ligii Maiştrilor Militari de Marină vă strângem cama-radereşte mâna asigurân-du-vă, în acelaşi timp, că o vom recomanda celor dornici de a merge pe ape.

Dumitru MIHĂILESCU

PAG. A 3-AT I MO N A

HOTĂRÂREA ADUNĂRII GENERALE A L.M.M.M.Întrunită la data de 27 februarie anul 2016, Adunarea Generală a membrilor

asociaţi, prin votul majoritar al participanților, a hotărât: 1. Luând act de cererea adresată în scris de către vicepreşedintele II al L.M.M.M.,

M.m.p. Claudiu Ilea, prin care acesta solicita eliberarea din respectiva funcţie moti-vând neputința găsirii timpului necesar pentru îndeplinirea cerinţelor fişei postului, Adunarea Generală îşi exprimă acordul ca începând cu data de 1 martie a.c. M.m.p.Claudiu Ilea să nu se mai regăsească în componenţa Consiliului Director. Preluarea acestei funcții se face de către M.m.p. Gabriel Eremia, ales prin vot majo-ritar liber exprimat.

2. În cadrul fiecărei şedinţe de lucru lunare a Consiliului Director, unul dintre membrii Comitetului Executiv şi anume: prim-vicepreşedintele, vicepreşedinţi şi consilierul juridic, va prezenta un scurt raport privind activitatea sa, în aşa fel încât fiecare dintre aceste persoane să facă acest lucru de trei ori în timpul unui an de mandat.

3. Plata deconturilor de carburanți pentru persoanele din Comitetul Executiv care prestează servicii în folosul ligii se va face numai după aprobarea preşedintelui ligii, acesta luând în ecuația aprobării activitatea desfăşurată şi prezența la sediul ligii. Suma în limitele căreia se va face decontul, sumă ce diferă de la funcție la funcție, rămâne la nivelul cuantumului anului precedent.

4. Cuantumul ajutorului financiar acordat în cazurile căsătorie sau naştere copil va creşte, începând cu data de 1 martie a.c., de la 350 lei la 500 lei, cuantumul celor-lalte ajutoare financiare rămânând anul acesta la valoarea actuală, şi anume:

- Deces membru cotizant: 1.100 lei, la care se adaugă întreaga sumă existentă în fişa cont SFIC, indiferent dacă cel dispărut a primit sau nu alte ajutoare financiare pe timpul cât, fiind în viaţă, a deţinut calitatea de membru cotizant la acest sistem.

- Deces părinţi sau socri: 700 lei; - Probleme medicale: 100 până la 500 lei, această sumă, acordată numai

membrului cotizant, fiind susţinută, ca şi până acum de altfel, de către fondul de rezervă SFIC.

5. În privinţa Planului de activităţi, acesta se aprobă prin vot majoritar, însă cu următoarele amendamente:

a) Organizarea competiţiilor sportive prevăzute în planul anual, precum: tenis de masă, şah, table, va lua în calcul un număr minimum de participanţi, desfăşurarea având loc numai dacă se îndeplineşte această condiţie;

b) Se renunţă la activitatea ce avea ca obiectiv amenajarea unui spaţiu verde în curtea Cercului Militar Constanţa, acolo unde urma să fie amplasată o placă memo-rială purtătoare a numelor membrilor ligii căzuţi în teatrele de operaţii, suma în valoare de 1.500 lei, alocată pentru aşa ceva, dirijându-se către activitatea ce vizează organizarea unei excursii în limita granițelor țării. Motivul renunţării se datorează incertitudinii funcţionale a Cercului Militar Constanţa, clădire considerată a fi de risc maxim la seism.

6. Oferirea unor elemente simbol membrilor ligii cu ocazia împlinirii unui anume număr de ani de căsnicie se va face doar pentru momentele „nunta de argint” (25 de ani de căsnicie) şi „nunta de aur” (50 de ani de căsnicie). Sumele necesare confecţionării acestor elemente simbol vor fi susţinute integral de către fondul de rezervă SFIC.

7. Premiul „Miron Domnaru”, care se acordă anual unuia sau mai multor membrii ai ligii, se va decerna anul acesta la aceeaşi dată, 16 octombrie, doar unui singur membru asociat, nominalizarea şi desemnarea făcându-se din rândul celor care provin din segmentul „maiştri militari de marină aflaţi în activitate”.

Acest document a fost întocmit conform celor consemnate în Procesul Verbal nr. 1/27.02.2016, întocmit pe timpul desfăşurării Adunării Generale.

Aspect de la Adunarea Generală a membrilor ligii, organism principal de decizie şi control care, aşa cum prevede legislația în vigoare cu referire la existența şi funcționarea asociațiilor neguvernamentale şi nelucrative, se convoacă într-una dintre primele trei luni ale începutului de an.

Doriți să vă adresați CEDO? Dacă, da, procedați astfel:

În zilele noastre s-a înmulțit numărul celor care, considerând că necazul lor nu şi-a găsit rezolvarea corectă în urma pronun-țării finale a justiției române, afirmă răspicat că se va adresa Curții Europene a Drepturilor Omului. Iată care sunt paşii de făcut în asemenea situație:

✓ Epuizarea căilor interne de atac.✓ Plângerea trebuie introdusă la CEDO în termen de şase luni

de la data deciziei definitive interne.✓ Să nu fi fost sesizat un alt organ internațional şi să nu fi fost

sesizată Curtea anterior cu o plângere similară.✓ Să reiasă clar identificarea petiționarului.✓ Plângerea să vizeze încălcarea unui drept reglementat în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.✓ Plângerea să nu fie introdusă abuziv (de exemplu, cu scopul de a induce în eroare Curtea).✓ Prejudiciul pretins să fie important (de natură a atrage urmări importante asupra vieții personale a

reclamantului) ✓ Foarte important de reținut: Dacă se constată încălcarea unui drept, statul în cauză va fi obligat să

plătească despăgubiri către partea prejudiciată, dar hotărârea pronunțată de instanța națională va rămâne neschimbată.

Remember...Prima misiune internațională după 1989 (urmare din pag.2)

R: Dar pe distrugătorul german?I.M: Şi aici s-au desfăşurat acțiuni similare cu cele la care am

participat pe fregata olandeză, cel mai important mi s-a părut a fi exercițiul ce avea ca scop abandonarea navei, acțiune care a durat doar 12 minute. În timpul acesta atât de scurt, echipajul - fiecare om având asupra sa întregul echipament stabilit a se afla la purtător, a părăsit nava, în ajutor venindu-le toate forțele aflate în zonă. Vă spun, aşa regie şi un asemenea mod de a răspunde a echipajului, dacă nu eram martor ocular, chiar că nu aş fi crezut!

R: Şi, după toate cele trăite, care mai de care mai interesante şi demne de reținut, ați venit acasă…

I.M: Da, am venit acasă purtând în suflet - aşa cum am făcut şi după prima misiune, bucuria participării la o asemenea misiune, dar şi cu intenția clară de a încerca să mă implic în implementarea la bordul navelor noastre a câte ceva dintre cele văzute şi trăite pe acele meleaguri, atât cât puteam eu face, bineînțeles.

R: O intenție corectă şi aşteptată de altfel…I.M. Spre marea mea surprindere, mai deloc aşteptată! Spun asta,

pentru că în urma raportului pe care l-am prezentat detaliat amira-lului Postole, acesta - Dumnezeu să-l odihnească, mi-a spus: Dacă vrei să mai pleci, ține totul pentru tine, nu răspândi ce-ai văzut şi auzit în aceste misiuni… Şi uite aşa, nici măcar cei din unitatea de nave la care activam profesional n-au putut afla mare lucru din cele văzute şi trăite de mine pe acolo, pe unde am fost.

R: De parcă ați fi plecat ca un simplu turist dornic să vadă lumea! Asta e, boală veche pe la noi, de aceasta fiind afectați şi alți militari plecați pentru scurte sau mai lungi perioade la cursuri şi şcoli prin țările membre NATO, nu numai dvs. Poate într-o zi ne vom lecui de ea, aducând în propria ogradă ce e mai bun şi mai de preț prin flotele vizitate. Poate, că de certitudine mă îndoiesc, dar oricum va mai dura. În final, nu pot decât să vă mulțumesc pentru cele relatate. Sper că prezentând această discuție cu dumneavoastră, cititorii TIMONEI să devină mult mai convinşi că entitatea profesională cunoscută sub denumirea de Corpul Maiştrilor Militari de Marină a avut, are şi, în mod sigur va avea oameni care au lăsat sau vor lăsa în urma lor amintiri profesionale demne oricând de a servi drept exemplu pentru generațiile actuale şi viitoare.

T I MO N APAG. A 4-A

Corpul Maiştrilor Militari de Marină – 107 ani de existență(urmare din pag.1)

Nu ne propunem să evidențiem anumite fapte de arme, pilde de eroism sau exemple profesi-onale, dar putem afirma, şi asta printr-o susţinută cunoaştere prin informare - documentare, că de-a lungul timpului purtătorii acestui grad militar şi-au îndeplint cu demnitate misiunea primită chiar de la constituire, misiune precizată prin conținutul articolului 1 al Înaltului Decret nr.1620 astfel: Maeştrii militari şefi de specialitate sunt auxiliari ai ofiţerilor de marină la bord şi pot fi întrebuinţaţi la nevoie în loc de ofiţeri, ca şefi de magazii, depozite şi ateliere pentru păstrarea materialelor marinei şi pentru exploatarea tehnicii de la bord, dovedindu-se a fi o categorie de personal formată din buni specialişti, cu un rol important în instruirea de specialitate a echipajelor şi în ducerea luptei pe mare şi fluviu, în instrucţia şi educaţia echipajelor, în gestionarea şi mente-nanţa tehnicii şi a bunurilor materiale de la bordul navelor militare, din depozitele şi laboratoarele instituţiilor militare de învăţământ.

Referindu-ne la perioada ce a urmat la scurt timp după încetarea celei de-a doua conflagraţii mondiale, nu se poate afirma nicicum că aceasta a fost benefică pentru maiştri militari marinari, şi asta pentru că în sumedenia de transformări survenite la nivel de stat a existat şi una care a condus la desfiinţarea, în anul 1951, a entității lor profesionale, componenții, oameni cu un bagaj teoretic şi practic bine ancorat în realitățile flotei, fiind „gratulaţi”, conform normativelor sovietice, cu grade militare ce nici măcar nu aveau corespondenţă în corpul subofiţerilor din Armata României, şi anume: cartnici, cartnici şefi şi micimani… Cei care nu au acceptat asemenea înjosire sau nu au îndeplinit normele impuse de selecția în vederea pregătirii pe mai departe ca ofiţeri de marină, nu s-au mai regăsit în efectivul armei, fiind eliminați din structura Marinei Militare.

Este bine şi corect să precizăm că perioada aprilie 1951 (momentul desfiinţării Corpului Maiştrilor Militari de Marină) – august 1965 (momentul reînfiinţări acestui corp), nu se poate caracteriza drept o perioadă - vid din punctul de vedere al relaţiei tehnică – tehnician, ba din

contră, chiar dacă acesta din urmă se numea subofiţer sau, ceva mai târziu, subofițer tehnic, relaţia respectivă nu numai că a existat, dar s-a bucurat de elogioase aprecieri din partea comandanţilor de nave, de unităţi şi mari unităţi.

În prezent, maiştrii militari de marină parcurg complexul de pregătire în condițiile competenţelor impuse de standardele NATO şi UE, iar ca o noutate, începând cu anul 2001, Ministerul Apărării Naționale a permis şi accesul femeilor în cariera de tehnician marinar.

În speranţa unui viitor mai bun, doresc să urez camarazilor mei, maiştri militari de marină, multă sănătate, putere de muncă şi să ne întâlnim mult mai veseli şi mai motivaţi în anii care vin.

La Mall Maritimo, printre colecții și colecționariRealizată sub egida L.M.M.M., expoziția Colecții şi colecționari a oferit clipe de reală

plăcere constănțe-nilor veniți cu diverse treburi în spațiul interior al atrăgăto-rului Mall Maritimo. Colecțiile, multe la număr şi diversificate tematic, au fost prezen-tate chiar de către cei care le-au strâns de-a lungul foarte multor ani, pentru satisfacerea acestui hobby investind muncă, timp şi bani. S-a putut admira de-a lungul celor şase zile – perioadă cuprinsă între 14 şi 19 martie - o impresionantă colecție de cutii de chibrituri, stăruința adunării aces-tora aparținând M.m.p (rz) Silea Gheorghe. La fel de interesantă a fost reîntoarcerea în timp privind superbele colecții de timbre ale domnilor M.m.I Lăbunț Ştefan şi M.m.p Eremia Gabriel, valoroase atât din punct de vedere material, dar şi prin raritatea pieselor filatelice emise în perioade diferite, acestea reprezen-tând istoria României… Piesele numismatice şi bancnotele expuse de către Ovidiu Simionescu şi agent şef principal Daniel Gîrleanu de la Garda de Coastă Mangalia, au atras şi ele atenția publicului vizitator, fiecare monedă sau bancnotă reprezentând epoca în care a fost emisă, constituind astfel o sursă deosebită de informații istorice ce serveşte de minune la completarea bagajului educațional al fiecăruia dintre noi… Paleta coloristică şi grafica superbă reprezentate de multe ori în mod fericit pe obiş-nuitele şervețele din hârtie întâlnite pe colțul mesei au atras atenția multor colec-ționari, în special al doamnelor, atât de sensibile la frumos. O vitrină întreagă din expoziție a fost „ocupată” de culori pastelate şi desene delicate, reprezentând colecția de servețele a doamnei Anca Dumitrescu… Încheietorul grupei de colecționari care şi-a expus „minunățiile” la Mall Maritimo, este Sammy N Samir, acesta supunând privirilor curioase o colecție unică de embleme militare (patch) care se poartă la uniformele de aviație din întreaga lume.

Ineditul acestei expoziții, alimentată cu „produsul muncii” unor respectabili colecționari, vine să confirme încă odată că L.M.M.M. şi-a făcut un frumos obicei în a continua seria de manifestări prin care talentul, migala şi dorința realizatorilor din domeniul modelismului sau a colecționarilor de diverse lucruri şi obiecte sunt puse în valoare.

M.m.p Ovidiu OPREA

Sub atenta şi juridica ocrotire a L.M.M.M. – emblema asociației ne stă mărturie, organizatorii şi colecționarii care şi-au expus „averile” spiri-tuale la MALL MARITIMO au ținut ca imaginea lor să fie reținută şi de hârtia fotografică, iar noi am făcut acest lucru cu reală plăcere. Iată-i (de la stg. la dr.) Dan Cojocaru, Ştefan Lăbunț, Anca Dumitrescu, Gheorghe Silea şi Emil Olteanu – preşedintele ligii.

Cele expuse în vitrinele sau pe panourile expoziției „Colecții şi colec-ționari”, atrag ca un magnet privirile curioase ale vizitatorilor.

O INEDITĂ APARIȚIE EDITORIALĂAşa cum afirmă în cuvântul inserat la începutul cărții „Lume, lume, hai la glume”, Dumitru

Mihăilescu - autorul acestei lucrări proaspăt ieşite de sub tipar - se consideră doar „un umil aprin-zător de lumânări în templul umorului”! Să fie oare doar atât? Eu unul nu cred, pentru că Domnia sa este recomandat de alte trei lucrări ce şi-au găsit deja locul pe piața cărții, de acolo ajungând în casele şi sufletele multora dintre oamenii cuprinşi de dorința de a se veseli.

Noua lucrare semnată de Dumitru Mihăilescu este, de această dată, o culegere de creații de tip folcloric, mai bine spus, o culegere de manifestări anonime ale opiniei publice ce răspunde canoa-nelor impuse de scopul pe care şi l-a propus atât culegătorul de glume cât şi necunoscuții autori ai acestora.

Spirituală în toate cele, „recolta” obținută după o asiduă culegere a fost supusă unei atente „şlefuiri” făcută în respect față de cuvântul scris, după care „culegătorul” i-a găsit locul în acest mic depozit literar adăpostit între coperțile tomului de celuloză şi hârtie sugestiv intitulat „Lume, lume, hai la glume”. Şi uite aşa, Dumitru Mihăilescu oferă celor care doresc a zâmbi câteva dintre numeroasele glume existente pe piața veseliei, material extrem de generos al cărui filon, aşa cum bine precizează autorul: se regăseşte adesea în snoavele de altădată!

Închei scurta-mi concluzie prin a vă sugera să intrați în posesia acestei cărți, iar odată ce ați făcut lucrul acesta, să încercați a respecta sfatul celui care s-a îngrijit de apariția sa: „Răsfoiți, citiți, zâmbiți şi râdeți oameni buni, pentru că gluma salvează seriozitatea nesărată a încremenirii în convenție. Dacă prin conținutul acestora considerați că s-au strecurat şi unele lucruri ce nu vă sunt pe plac, nu le puneți la inimă, că nu e bine! Râdeți de necaz, iar el o să se îndepărteze nepu-tincios şi ruşinat... O să crape necazul de necaz!”

M.m.p Ovidiu BADIUOvidiu Simionescu, unul dintre colecționari,

alături dintre câțiva dintre curioşii cercetaşi.

T I MO N A PAG. A 5-A

Balul primăverii – bucurie şi distracție la maximum!

Primele semne ale primăverii ne îndeamnă să ne bucurăm de faptul că baba Iarna şi-a luat cojoa-cele, lăsându-ne plăcerea de a ne bucura de mângâi-erea razelor de soare care, deşi ceva mai timide la început de martie, ne dă speranța că îşi va mări cât de curând puterea calorică... Şi cum poți întâmpina mai bine şi mai frumos venirea primăverii, dar şi atât de minunata zi de 8 MARTIE – ziua soțiilor, ziua fetelor noastre, ziua mamelor şi a bunicelor, decât printr-o participare la distracție şi veselie?! Aflându-se în fața unor asemenea argumete, conducerea ligii a invitat doamnele ce fac parte din „echipajul” acestei asociații la Balul primăverii. Răspunsul, chiar dacă nu a fost cel mult dorit, a fost totuşi acceptabil, prezente la minunata întru-nire fiind 32 doamne, pe lângă Domniile lor invi-tația fiind onorată şi de către soți, de prieteni sau cunoscuți. „Câmpul tactic” a numărat în final 82 de

Balul primăverii...Veselia acestei nopți de primăvară a cunoscut şi un moment de maximă intensitate, acela când salonul elegan-tului restaurant constănțean „Diplomatic” a găzduit atractivul şi mult aşteptatul concurs de dans. Dovedind certe abilități în a păşi pe ring în ritmul muzicii, perechile premiate au fost:

Locul I: Edita Popescu – Cornel Pulpan; Locul II: Daniela şi Niță Iordache; Locul III: Valentin şi Simona Luca; Mențiune: Maria şi Marian Arfire; Mihaela şi Ionuț Comună

Felicitări tuturor participanților la această întrunire, pentru că au ştiut să dea valoare acestei minunate seri a începutului de primăvară. Singurul regret este foarte slaba prezență a perechilor formate din mai tinerii noştri camarazi membri asociați ai ligii. Nu ne explicăm de ce ei nu pot încă depăşi faza acuzelor adresate ligii, deşi această asociație se străduieşte să vină în întâmpinarea dorințelor şi solicitărilor tuturor membrilor săi, însă numai în deplin acord cu legislația în vigoare specifică asociațiilor neguver-namentale, apolitice şi nelucrative. Altfel, nu!

La bună vedere şi să avem un an mai bun!M.m.p (rz.) Adrian Cristocea

Seară aniversară petrecută în ritm de dans și veselie6 MARTIE 2016 - Filiala Mangalia a L.M.M.M, 20 de ani de existență şi

apreciată funcționare!… 20 de ani de intensă activitate! 20 de ani de reali-zări, de bucurii, dar şi dar şi ceva neîmpliniri!... 20 de ani în care sintagma „socializare” a fost mai tot timpul ideea de bază a proiectelor şi activităților gândite şi întreprinse de bravii noştri camarazi de la Mangalia… Şi atunci, cum să nu dai nopții ce preceda zorii zilei aniversare valoarea spirituală pe care o merită, când urma să marcheze în istoria filialei momentul consti-tuirii? Cum să nu oferi celor care dau acestei comuniuni camaradereşti valoare numerică şi funcțională posibilitatea de a trăi din plin momentul sărbătoresc! Şi, într-adevăr, întrunirea organizată la „Crama Murfatlar”, un atractiv local aflat în stațiunea Neptun, a atins acest deziderat… Veselie asigurată la maximum de către cei 175 de participanți, o atmosferă superbă

pe deplin creatoare de bunădispoziție, acordarea de diplome şi medalii, elemente spirituale menite a dovedi respectul ce-l poartă Consiliul Director al filialei față de conduce-rile unui însemnat număr de unități militare din localitate, unor asociații care au fost alături de cea sărbătorită, unor persoane – membri sau nemembri asociațicare, înțelegându-i şi apreciindu-i scopul exis-tențial, au fost mai mereu alături de filiala L.M.M.M. din Mangalia, iată aşadar cum poate fi caracterizată desfăşurarea momentului aniversar: 20 de ani de la consituire.

Toată lumea mulțumită, aşa că felicitări şi strângeri de mâini pentru modul cum ați ştiut să vă sărbă-toriți ziua onomastică, domnilor şi doamnelor membri asociați ai acestei filiale.

Ion BODNĂRAȘ

În atenția celor care îndrăgesc tenisul de masă (urmare din pag.1)

Liga Maiştrilor Militari de Marină, în calitatea sa de organizator al acestei competiții ajunsă deja la cea de a XVI-a ediție, invită să participe la această confruntare sportivă pe toți cei care îndrăgesc ramura sportivă – tenis de masă, indiferent că au sau nu au calitatea de membri ai respectivei asociații soci-o-profesionale. Aşa cum v-am obişnuit, competiția se va desfăşura în sala Şcolii Sportive nr. 2 Constanța, cunoscând, ca de fiecare dată, întreceri la simplu şi pe echipe, premiile fiind acordate de către organizator celor care urcă pe locurile I, II şi III ale podiumului de premiere.

Concurenții care nu dețin calitatea de membri ai ligii, au obligația de a achita o taxă de participare în valoare de 10 lei. Pentru amănunte, sunați la tel. mob. 0766778587.

Respectabila doamnă surprisă în foto-grafie alături de Alexandru Baciu – preşe-dintele Filialei Mangalia a L.M.M.M., se numeşte Nicoleta Griguță, şi este preşe-dintele Asociației ProActiv pentru Comu-nitate, principalul sponsor al activităților organizate de către camarazii noştri. Sincere mulțumiri, doamna ingineră! Apreciem la înalte cote sufleteşti frecventul sprijin acordat de dvs. LMMM Mangalia.

Pe ringul de dans al cramei „Murfatlar“ se primesc sau se oferă mici atenții spirituale, semn al prețuirii camaradereşti la moment aniversar.

persoane, toate animate de apriga dorință de a da frâu veseliei şi bunei dispoziții sufleteşti... Onorat a fost organizatorul balului şi de prezența comandantului Flotei, contraamiralul de flotilă Daniel Căpățînă, o personalitate militară pentru care clipele de destin-dere alături de familie şi de prieteni înseamnă foarte mult, dar şi de prezența colonelului dr. Cornel Ignat, şeful muzicii militare la nivelul SMFN, un vechi şi apreciat prieten al L.M.M.M.

M.m.I Petre Gemănaru

T I MO N APAG. A 6-A

DINTRE CELE MAI CUNOSCUTE SABORDAJE DIN ISTORIE (2)TOULON - 1942 SABORDAREA FLOTEI FRANCEZE

În noaptea de 27 noiembrie 1942, aproape o sută de nave militare franceze au fost scufundate în rada portului Toulon. Cum s-au petrecut lucrurile? După ce Hitler promite prin armistițiul de la Compiegne (22 iunie 1940), să nu utilizeze navele franceze, se răzgândeşte doar după şase luni. Pe 10 decembrie 1940, Germania emite Directiva nr. 19, care prevedea capturarea în secret a navelor ancorate la Toulon, operațiune cu nume de cod „Attila”, începută pe 11 noiembrie 1942 – ca răspuns la debarcarea aliaților în Africa de Nord (operațiunea „Torța”). Chiar dacă amiralul Gabriel Auphan căuta trimiterea flotei spre Alger, pentru a se alătura anglo-americanilor, dând ordine precise amiralului Marquis, ordine care ajunseseră la fiecare comandant de navă, acest plan nu s-a putut realiza, cauza fiind restricţiile impuse de Germania, lipsa de combustibil şi aparatură modernă, dar şi lipsa antrenamentelor. Realizând pericolul, amiralul Darlan - comandantul marinei franceze, trimite subalternilor un ordin general, prin care se preciza că navele trebuie să rămână franceze, cu pavilion şi echipaj francez, cu măsuri de precauţie contra auto-sabota-jelor sau sechestrării bastimentelor. În cazul nerespectării armistiţiului, ordinul era clar: navele trebuiau duse în Statele Unite sau abandonate.

Raportarea mişcărilor de trupe germane din 8 noiembrie duc la măsuri de precauţie, trupele sunt pe picior de război. Prim-ministrul Pierre Laval, este informat pe 11 noiembrie ora 04.00 de hotărârea lui Hitler ce viza ocuparea Franţei. Amiralul Auphan, ordonă opunere, fără vărsare de sânge, negocieri locale, încercarea de a se ajunge la un acord, iar ca ultimă soluție – sabordarea. Pe 12 noiembrie, amiralul german Raeder - comandantul Kriegsmarine, promite colaborare în apărarea Toulonului. Cu toată pregătirea navelor, primul ministru Laval, sosit de la Munchen, ordonă oprirea motoarelor, generalul Weygand - şeful statului major general, este arestat de către germani.

Discuţiile dintre amiralii Auphan şi Jean de Laborde din 15 noiembrie nu au finali-zare, ultimul informându-l pe prim-ministru despre propu-neri şi intrigi. Amiralul Laborde conducea escadronul de 38 de nave acostate în zona mării libere. Germanii ordonă retragerea trupelor franceze din tabăra fortificată Toulon şi interzicerea zborurilor în zonă. A doua zi este ocupată tabăra Palyvestre din Hyeres, trupele germane îndrep-tându-se spre malul mării. Pe 17 noiembrie, amiralul Auphan demisionează, neputând accepta situaţia. Este înlocuit cu amiralul

Abrial, care începe discuţiile cu amiralii Marquis şi Laborde privind sabordarea.Operaţiunea secretă ”Lila” este declanşată de armata germană pe 26 noiembrie, orele 23.00,

cu obiectivul precis: capturarea intactă a flotei franceze. Punctele de acces spre oraşele La Valette şi Ollioules sunt neutralizate, legăturile telefonice spre Toulon suspendate. Germanii atacă vechiul port de mărfuri Le Mourillon (unde se aflau acostate submarinele), aeroportul Saint Mandrier şi Arsenalul. Cu toate schimburile de focuri, la ora 05.05, patru submarine franceze ies în larg. Doar un post de pază dă alarma la 03.30, avertizând garnizoana oraşului. Fortul Lamalgue - sediul Bazei navale comandate de amiralul Marquis, este ocupat la 04.25, totuşi amiralul Robin (şef de stat major), reuşeşte să-l avertizeze telefonic pe amiralul Dornon Arnaud, cu ajutorul unui cablu telefonic submarin. La ora 04.57, amiralul Laborde alarmează navele, iar după ce află de ocuparea arsenalului ordonă la 05.30 – sabordarea navelor. Cuira-satul „Strasbourg” transmite pe frecvenţa de 4,94 m mesajul: Aici vasul amiral. Sabordaţi flota! Sabordaţi flota! În acest timp, bătrânii comandanţi de nave începuseră operaţiunea, catargele încep să coboare la 05.45, iar după 12 ore, cuirasatele şi crucişătoarele încă ard, exploziile auzindu-se peste tot, iar incendiile făcând ravagii pe toată durata zilei de 28 noiembrie. La Arsenal, fumul a durat o săptămână, tehnicienii germani şi italieni constatând că doar 38 de nave mai erau recuperabile, acestea fiind însă de tonaj redus, fără muniţie şi deteriorate.

M.m.p (rz.) Petre MARAVELA – Brăila

Cine a scufundat distrugătorul „Moskva”?Reputatul istoric constănțean,

comandor (rz.) lect. univ. dr. Ioan Damaschin, autor a mai multor lucrări de specialitate, a oferit cititorilor lucrarea „Lupta aeriană de la Constanța din 26 iunie 1941”, în paginile căreia se încearcă a se găsi răspunsul la între-barea: Cine a scufundat distrugătorul „Moskva”? Redăm foarte succint câteva

din precizările autorului, rezultate din studiul aprofundat al jurnalelor de bord ale navelor participante – distrugătoarele româneşti şi a distrugătorului-lider „Harkov”, a raportului comandantului artileriei de coastă germane, a declarațiilor naufragiaților, precum şi a altor lucrări din istoriografia rusă şi ucraineană:

„În ziua următoare declanşării ostilită-ților, Comandamentul Flotei sovietice din Sevastopol a trimis la 23 iunie trei submarine în raionele: Sfântul Gheorghe – Gura Portiței, Mangalia – Costineşti şi Caliacra, care aveau misiunea de a lovi navele româneşti pe aceste comunicații navale. În scurt timp, Comandamentul Flotei sovietice a conceput o acțiune aero-navală pentru lovirea portului Constanța, vizate fiind bazinele petroliere (aflate în zona CET de azi) şi trenurile cu muniție din Gara Palas... În seara zilei de 25 iunie 1941, din portul Sevastopol au plecat două grupuri de nave sovietice: un Grup naval de lovire, format din distrugătoare-le-lider „Harkov” şi „Moskva” cu misiunea de a lovi a doua zi în zori portul Constanța (orele 05.00 – ora Moskovei) şi un Grup naval de sprijin, format din crucişătorul „Voroşilov” şi distrugătoarele „Soobrazitelnâi” şi „Smâş-lennâi”... În zorii zilei de 26 iunie, la orele 04.00 (ora Bucureştiului) grupul de nave format din distrugătoarele – lider „Harkov” şi „Moskva” a ajuns la limita barajului de mine pe care l-au traversat, deschizând imediat focul asupra portului. Timp de 10 minute cele două nave, aflate în drum sud-vest au tras nu mai puțin de 350 de proiectile, produ-când incendii la instalațiile petroliere vizate şi explozia unui tren de muniție în gara Palas. La intervenția promptă a artileriei de coastă şi a distrugătorelor „Regina Maria” şi „Mărăşeşti”, navele sovietice au luat drum de ieşire din raionul luptei, lansând şi o perdea de fum pentru mascare. (N.R: Navele româneşti, conform precizărilor autorului, se aflau scoase pe mare în zonele Mamaia – Cap Midia). La ora 04.21, la ieşirea din raionul barajelor de mine, o puternică explozie a dus la scufundarea distrugătorului – lider „Moskva” în aproximativ 4-5 minute. Deasupra celor două distrugătoare apare un avion de cercetare care transmite datele la aerodrom de unde se vor ridica în aer, după cca. 10 minute, avioane de bombardament româneşti şi germane. Distrugătorul-lider

„Harkov”, care se apropiase de „Moskva” pentru a salva supraviețuitorii, renunță la acțiune fiind la rându-i în pericol de a fi scufundat. Trei minute mai târziu, pe puntea navei „Harkov” explodează două proiectile de mare calibru (288 mm), trase de Bateria Tirpitz , instalată la sud de Constanța, produ-cându-i grave avarii la tubulatura de aburi şi reducându-i viteza la doar 6 noduri.“

Despre soarta echipajului navei „Moskva”, o mare parte dintre aceşti oameni fiind salvați de navele româneşti, nu ne permite spațiul tipografic să vă prezentăm acum precizările autorului acestei atât de interesante lucrări, dar o vom face cât de curând. Ce dorim a vă supune atenției, sunt ipotezele privind cauzele scufundării acestei nave. Iată ce ne spune autorul cărții despre aşa ceva: „Există cel puțin patru ipoteze asupra scufundării navei: scufundare de către artileria de la bordul distrugătoarelor româneşti „Regina Maria” şi „Mărăşeşti”; atingerea unei mine din baraj; explozia magaziei de muniție de la bord, lovită de un proiectil de artilerie tras de bateria Tirpitz; atacul cu torpile a unui submarin aflat în zonă. Ultima ipoteză este acreditată de raportul comandantului dsg. „Soobrazitelinâi”, care a scufundat la orele 07.00 un submarin (inamic) în raionul dispariției liderului „Moskva”. Despre acest submarin s-a raportat flotei sovietice că era „Delfinul”, cel care aparținea flotei române, ipoteză exclusă, deoarece la data şi ora respectivă „Delfinul” se afla în misiune într-un raion de larg (la aproximativ 60 de mile marine). În schimb, în zonă se afla, înce-pând cu data de 24 iunie 1941, submarinul sovietic „ȘCI-206”, care nu s-a mai înapoiat din misiune, soarta lui rămânând necunos-cută până azi. Aşa că: Cine a scufundat nava „Moskva”? rămâne pe mai departe o între-bare al cărei răspuns se zbate în sfera ipote-zelor.“ Nu asta însă e problema! Dureros e că ambiția de putere şi dorința unor lideri poli-tici de a rămâne în istorie conduc la asemenea tragedii umane care lasă în urmă durere, lacrimi şi necazuri greu de descris...

În semn de reconciliere între combatanții participanți la lupta aero-navală petrecută cu foarte mulți ani în urmă, în ziua de 26 iunie 2011 a avut loc o ceremonie comemorativă în largul mării, exact acolo unde distrugăto-rul-lider „Moskva” s-a scufundat. La acel loc al dezastrului s-au deplasat fregata „Mără-şeşti” şi nava desant „Yamal”. Au participat consulul Federației Ruse la Constanța, coman-dantul Forțelor Navale Române, contramiral dr. Alexandru Mîrşu, veterani de război. La bordul celor două nave a avut loc o slujbă de pomenire şi au fost aruncate coroane de flori în valurile mării.

Redacția

Delfinul, un mamifer care îndrăgește omul

Plutarh, scriitorul grec care a făcut remarca folosită drept titlu, a remarcat încă de pe vremea sa că delfinii nu se apropie de om pentru a primi ceva mâncare. Dimpo-trivă, se pare că multor delfini pur şi simplu le place să

fie în preajma omului mai mult pentru a privi giumbuşlucurile, la fel cum îi place şi omului să le privească pe ale lui. O întâmplare însă petrecută pe 11 ianuarie 2013 în largul insulelor Hawai, prezentată text şi film pe http://www.youtube.com/watch?v=CCXx2bNk6UA, ne arată că delfinul vine la nevoie lângă om pentru ai cere ajutorul.

La acea dată, 11 ianuarie 2013, o grupă de oameni execută o scufundare de noapte, având ca interes principal, observarea pisicilor de mare. Şeful acțiunii este o nemțoaică, Martina Wing, ce trăieşte de ani buni acolo, scufundător cu peste 3000 de ore la activ şi mare pasionată de filmări subacvatice. Ca de obicei are şi aparatul de filmat cu ea. În plină acțiune, de grup se apropie un delfin, care dă semne că este rănit - asta au spus cei din grup, oameni cu experi-ență în comportamentul animalelor sălbatice. Delfinul se apropie de unul dintre ei şi îi arată acestuia aripioara stângă, în jurul căreia era bine răsucit un fir de pescuit cu cârligul înfipt în corp. Mai întâi, omul încearcă să îl îndepărteze cu mâna. Nu reuşeşte însă, reuşita îndepărtării firului de nylon apărând abia după folosirea unui cuțit. Dar delfinul nu mai are aer suficient, aşa că dă o fugă la suprafață şi apoi revine, ştiind clar că mai este de îndepărtat şi cârligul - de fapt, partea cea mai grea, acesta fiind foarte bine înfipt în carne. Delfinul suportă eroic „operația chirur-gicală" şi este salvat! Dispare apoi, exact aşa cum şi apăruse. Grupul de oameni rămâne năucit de emoția întâmplării.

Concluzia echipei: „Ne-am aflat la locul potrivit în momentul potrivit, pentru a salva o viață"

Nicolae OAȘE

Știați că:• Turnul Londrei, a cărui construcție a

început în 1078, adăpostea la un moment dat o grădină zoologică, dar a servit şi ca obser-vator, închisoare, turnătorie şi, în momentul de față, sediu al bijuteriilor coroanelor.

• În lume există în jur de 3000 de limbi. Numai în Europa se vorbesc 185!

• China este prima țară care introduce banii de hârtie, dar Suedia (banca Sedlar) emite prima bancnotele.

• Leonardo da Vinci putea scrie cu o mână şi să deseneze cu cealaltă.

• Pentru prima dată învățământul

obligatoriu a fost introdus în Prusia, în 1717.• Prima femeie din lume doctor în drept

a fost Sarmiza Bilcescu.• Cel mai scurt război din istorie s-a

purtat între Marea Britanie şi Zanzibar în 1896. Zanzibar s-a predat după 38 de minute.

• În cel de-al doilea război mondial s-au implicat 57 de țări.

• Petru cel Mare l-a executat pe amantul soției sale, obligând-o să păstreze capul său într-un borcan cu alcool aflat în dormitor.

• În 1836, generalul mexican Santa Anna a ținut funeralii de stat pentru piciorul său stâng amputat.

Comunicate de ing. navalist Ilarion Barbu

C r e ş t i n e s c u l salut: Hristos a înviat!, adresat anul acesta între creştinii ortodocşi începând cu ziua de 1 Mai, are drept răspuns, aşa cum foarte bine cunoaş-teți: Adevărat a Înviat! Tuturor citi-torilor şi colabora-torilor TIMONEI le spunem şi noi cu deosebit respect: Hristos a înviat!

Ia gândiți-vă puțin!Ce răspuns ați da dumnea-

voastră la fiecare dintre întrebă-rile de mai jos:

1 . F e m e i e intrată în istorie pentru relația sa cu un marinar chior.

2. Marinar înconjurat de femei, care a făcut de râs trenul românesc.

3. Reținut pentru eliberare la cerere.

4. Fenomen cu care s-ar putea să nu mai fim la curent.

5. Îşi găsesc sursele de inspirație prin diferite canale.

6. Situații în care de multe ori te fac să-ți verşi amarul.

7. Articol de toaletă căutat pentru trafic.

8. Dată cu cotă nulă la casa de pariuri.

9. Constanța e un reper al orientării ei de dreapta pe harta geopoliticii româneşti.

10. Slava muzicii noastre uşoare.

(Răspunsurile corecte le găsiți în pag.7)

Selectate din „Rebus Plus” (2011-2014), autor Dinu-Ioan NICULA

PAG. A 7-AT I MO N A

Ce-a pățit Gogu Cioată, acolo, sus!Se zice că în apropierea Paştelui, unu’, Gogu Cioată,

paznic de zi la un bar de noapte, s-a înălțat la Domnu’ prin deces de ciroză, iar acolo, de bun ce fusese el pe Pământ, a ajuns, exact aşa cum i-a prezis popa Mardare, în iad. Că a ajuns, a ajuns, dar ce-a găsit el acolo, aicea e întrebarea, mai ales că înapoi nu a venit nimeni să ne zică câte ceva?! Ei bine, aşa cum românului nu-i scapă nimic, el aflând orice şi oricum, uite aşa am aflat şi noi cam cu ce probleme s-a confruntat Gogu Cioată acolo, sus. Prima şi prima dată a aflat că în acea locație există câte un iad pentru fiecare țară. Curios, merge la iadul german şi-l întrebă pe ofițerul de serviciu;

- Auzi, neică, ce-ți fac ăştia dacă intri aici?- Ce să-ți facă, te aşează pentru o oră pe un scaun elec-

tric, pe urmă te aşează pe un pat de cuie, iar în restul zilei de biciueşte dracul german.

Îngrozit de ce-a auzit, Gogu se duce la iadul rusesc, acolo aflând exact acelaşi lucru, diferența fiind că de biciuit te biciuia dracul rus… Verifică şi iadul american, la fel şi aici. Ajunge în final la iadul românesc, unde descoperă că la poartă era o coadă impresionant de mare.

- Dumneata ştii cumva ce îți fac ăştia aici? îl întreabă pe ultimul care sta la acea coadă.

- Păi, te pun pe scaunul electric pentru o oră, pe urmă te aşează pe un pat de cuie pentru încă o oră, iar în restul zilei te biciuieşte dracul român.

- Dar e la fel ca în celelalte iaduri, de ce vrea atâta lume să intre în iadul românesc?

- Pentru că scaunul electric nu funcționează şi nimeni nu vine să-l repare, cuiele din pat au fost furate, iar dracul român este un fost senator, aşa că vine, semnează de prezență, apoi se duce la bar...

De la domn’ Pomelnic spre citire„TIMONA” a împlinit 20 de ani! Bucurie mare, dar nu

pentru toți, pentru că mai sunt şi ceva persoane care se dau triste şi mai mereu nemulțumite, că aşa e bine, că altfel – zic ei – noi ăştia, care ne găsirăm să facem ziarul ăsta, o să credem că stăm numai în rândul întâi, banca de la geam! Uite, bunăoară, ce ne vorbeşte prin folosirea pixului un mare contestatar al acestei publicații:

Băi, să dea dracu’ dacă „Timona” asta e ziar! Păi bine domne, nu tu politică, nu crime, nu violuri, nu matrimo-niale, nu horoscop… Pă ăsta-i ziar al timpurilor pe care le trăim? Ha! Eu îl iau pentru că mi se dă pe gratis de la liga maiştrilor, că altfel…. De folosit ce să spun! În primul rând mă ajută să-mi satisfac plăcerea pe care o am din copilărie de a face bărcuțe din alea mici, pe care în timpul liber – şi am destul acum că m-am pensionat de timpuriu cu ordo-nanţa – le lansez la apă în cadă sau, atunci când plouă, în băltoacele din fața blocului… Auzi dumneata, domne şef-redactor, mie îmi place să fiu informat, nu glumă! Să am subiecte de bârfă, nu chestii d-astea despre marină, profesie, fapte de armă despre care vorbiţi voi în ziar… Aiurea, eu aşa ceva n-am fumat şi nici nu fumez! Eu sunt atras de senzaţional nene, nu după probleme cu miros profesional! O să-mi spui că îmi pot potoli setea de cultură prin sume-

denia de tipărituri existente la vânzare prin chioşcuri sau pe tarabe, că aşa eşti dumneata, ironic!… Aşa o fi, dar alea costă domnu’, şi eu, vorba aia: familie mare, pensie mică! Şi apoi la urma-urmei doar n-oi fi dumneata mai dăştept decât mine, că dacă vreau fac două ziare ca ”Timona” ăsta”! Nu am timp, că v-aş arăta eu cum stă chestia. Păi dumneata crezi că dacă de la revoluție încoace nu am mai deschis vreo carte, nu pot?! Eu fac parte din rândul băieţilor dăştepti, din aceia cu studii capabili să susţină o bârfă în aşa fel, încât să fie crezuţi de către cei care îi ascultă. Şi fii dumneata sigur, că pe ăştia ştiu să-i aleg, nu mă reproduc aşa chiar în faţa oricui... Haide, pa! Wili Pomelnic, compozitorul acestui text ce ar trebui să vă pună pe gânduri.

Vai, domn’ Pomelnic, dar chiar că ne-ai pus pe gânduri, zău aşa! Bine că noi „ținem” la glumă, iar dumneata, în loc să ne întristezi cât de cât cu cel aşternute în „compoziție”, mai mult ne-ai provocat râsul. Vai, da’ ce-am mai râs citin-du-ți impresiile…

NEPTUN

Fascinația măriiDespre mare se pot scrie o mare carte de întâmplări... Înce-

pând de pe la 1 mai, litoralul intră în călduri, iar eu, ca să-mi fac „aclimatizarea”, am umplut cada cu apă, am turnat în ea albastru de metil, am nisipat-o cu picioarele timp de o săptâmână cărând material de la Vama Veche la Vadu-Nou şi, odată intrat în ea, m-am bâțâit ca să produc valuri!... Apropo de Vama Veche. Aceasta e ca vinul. Cu cât este mai veche cu atât este mai bună! Dar nu trebuie să o laşi prea mult nebăgată-n seamă, că atunci devine Vama – Borş... Vai ce reconfortant e să asculți Radio Vacanța stând tolănit pe nisip! Eşti tot timpul informat: Pe plaja din Callatis un turist a găsit în nisip o clepsidră care arăta mileniile... În nisipul umed din stațiunea Saturn s-au găsit un El şi o Ea rămaşi de anul trecut fiind vrăjiți de simfonia mării... Un copilaş rătăcit a fost găsit în nisipul fierbinte din Venus. Mama lui, în loc de mulțumiri a păru-it-o pe găsitoare, că mai avea patru acasă... La Neptun siguranța turistului este ca pe vremea lui Vlad Țepeş: îşi lasă omul mucul de țigară pe nisip şi acolo îl găseşte şi la anu’... Turiştii de la un hotel din Olimp sunt duşi cu pluta şi nu există niciun colac de salvare... Costineştiul e bine să-l ocoleşti că dai de belele şi rămâi cu sechele. Nu văzură-ți?! Acolo şi epava aia a ajuns o epavă!... Pe plaja „Trei papuci” din Constanța au eşuat mulți rechini cu aspi-rații politice... La Mamaia asfaltul de lângă plajă a luat forma valu-rilor... Pe plaja de la Vadu s-au înmulțit atacurile de cort... Ştiri şi iarăşi ştiri, făcând şi ele parte din fascinația mării!

Obosit, am întins-o în altă parte, încercând nisipul de la Jupiter. Nu a fost posibil de stat aici, pentru că m-a gonit muzica imbecilă care bubuia pe la toate terasele. Am mers la Tuzla, că acolo e mai linişte şi găseşti, fără a aştepta prea mult, mult doritul porumb fiert în cazanul de rufe. N-a fost cazul, pentru că nu am primit bon fiscal şi am refuzat!... Stau aici, la Tuzla, şi privesc marea, fascinat de această întindere albastră. Privirile îmi alunecă însă fără să vreau spre două corpuri care aparțin unor doamne mai mult late decât înalte... Uitându-mă la dumnealor, gândul mă sâcâie cu întrebarea: Dacă înotul face bine la siluetă, atunci cum stăm cu balenele?!?... Asta e, despre mare se poate scrie o mare carte de întâmplări. Poate cândva chiar am să fac lucrul acesta, dar până atunci nu pot! Sunt prea fascinat de mare...

M.m.p (rtr.) Marin VASILE

Alo, doar o vorbă să vă spun...✳: Nevastă, mă bănuieşti degeaba în privința vecinei de la etajul doi. Nu fac altceva

decât să ajut o femeie aflată într-o perioadă dificilă. - Nu vorbi, Costică, dar ce-a pățit biata femeie?- A intrat în călduri…✳: Mami – o întreabă curioasă Mimişor pe mămica ei, tu eşti albă, tata-i alb! Eu de

ce sunt neagră?- Fata mamii, la ce petrecere a fost în noaptea aia, să-i mulțumeşti lui Dumnezeu că

nu latri!✳: Două văduve în vârstă locuiesc împreună într-un apartament. Într-o seară, când

tocmai se pregăteau de culcare, una dintre ele spune:- Lenuțo, parcă umblă cineva pe hol!- Mă duc să văd, spune cealaltă.- Aaaa, nuuu, stai pe loc că eu am auzit prima!✳: Două doamne în vârstă citeau ziarul pe o bancă în parc. La un moment dat una

spune: - Uite Didino, aici scrie că pe faleza Cazinoului a fost violată o bătrână de 80 de ani!- Auzi – zice numita Didina tare intrigată, şi noi stăm ca proastele în parcul ăsta.✳: După noaptea nunții, mirele spune destul de supărat: - Din câte am văzut, eu nu sunt primul!Auzindu-l, proaspăta soție îi răspunde: - Din ce am văzut, cred că nu vei fi nici ultimul!

Din culegerea umoristică intitulată „Lume, lume, hai la glume”, autor Dumitru Mihăilescu

Zâmbete... versificate!(autori necunoscuți)

• Motiv de divorțDouăzeci de ani am stat

Cu soția împreună, De curând am divorțat...

Vreau să mor de moarte bună.• La nunta unui pensionar

Nunta lui s-a-nregistrat Printre nunțile celebre,

C-avut şi-un invitat De la „Pompele funebre”!

• În atenția mirelui! Devine o comoară-n casă Mireasa ta, când te însori, Dar orice piatră prețioasă

Atrage şi... răufăcători.

• Rochia de mireasă E o probă de iubire

Şi-o păstrez ca amintire, Că-mi va fi folositoare Şi la nunta următoare.

Hai, Steaua!ORIZONTAL: Fundaş al Stelei, care a câştigat Cupa campio-

nilor europeni cu două echipe de club diferite. 2) Marcă de maşină folosită ca recompensă pentru jucătorii stelei după câştigarea Cupei campionilor europeni – Grad purtat de unii dintre jucătorii Stelei. 3) ... Dumitru, fost mijlocaş al Stelei în perioada 1972-1980 – În toiul meciului! – Atacant la finalizare! 4) Ion Crăciunescu – Vivi ...., fundaş al Stelei în perioada 1996 -1998. 5) Semn la mijloc! – A apuca mingea cu mâna. 6) Portar al Stelei, dar şi al naționalei României, acum în lotul Fiorentinei. 7) Sfârşitul finalei! – Dânsa – Bărbierit. 8) Fost mijlocaş al Stelei la Sevilla, 1986 – Rol în extreme! 9) Prelat musulman – Chelsea din... aşa cum a fost denumită la un moment dat Steaua. 10) Trecut cu vederea – Selecționat pentru echipa Steaua.

VERTICAL:1) Atacant al Stelei, care, devenit antrenor, a antrenat naționala Republicii Moldova – Fost fundaş al Stelei în perioada 1996-2002. 2) ... Lincar, fost mijlocaş al echipei militare – A sufla la trompetă. 3) Echipa Stelei – Unul peste altul. 4) Obiectul muncii militarului - ... Dolha, portar al echipei Dinamo, marea rivală a Stelei. 5) Prima la scară – Deosebit de bună. 6) O schimbare făcută la un meci. 7) Aranjat cu mare grijă – Prinsă la toc. 8) Pornit la sfârşit! – Cultivator de in – Descarcă terminalul! 9) Sărbătoare la 50 de ani.

10) Întreprinderea Regională de Transporturi Auto (abr.) – Vechi membru al trupelor de intervenții militare.

Florin Lucian Manolescu, Focșani, careu descărcat de pe site-ul Rebus Online

Reclama, bat-o vina!* Eşti analfabet? Scrie-ne azi şi te ajutăm pe

gratis.* Într-o croitorie de damă: Fustele se ridică

zilnic între orele 10.00 şi 14.00. În diverse localuri şi prăvălii:

• Consumați cu încredere supa de pasăre vegetariană.

• Servim cu frișcă clientela bine bătută. Avem frişcă bătută toată ziua.

• Nu servim minori sub 18 ani.• Nu servim în stare de ebrietate.* Avem ciorapi de femei lungi.* Confecționăm costume de damă la proba

a doua.* Confecționăm poşete şi genți şi din pielea

clientului.* Nu trimiteți copiii la umplut cu sifoane.

Cu câteva abțineri, dar niciun vot împotrivă, constatarea a trecut! Aşa este, aveți dreptate: Primăvara a sosit...

SEDIUL REDACȚIEI: CONSTANȚA, Str. DEZROBIRII Nr. 80 – Telefon / Fax : 0241 697 741

REDACTOR RESPONSABIL : M. m. p.(rz.) Dumitru MIHĂILESCU (tel. 0241 689 373, 0723 010 033)

FOTOGRAFII : M. m. p. Ovidiu OPREA

CORECTOR : M. m. p. Ovidiu BADIU

TEHNOREDACTOR: Raluca Buzoianu TIPARUL: SC INFCON SA Constanța - www.infconsa.ro I S S N : 1 4 5 3 - 0 8 5 6

PAG. A 8-A T I MO N A

177

Numărul mare de fotografii prezente în paginile TIMONEI a fost asigurat, în aceşti ani, de către: M.m.p (rz.) Mihai Costel, M.m.p (rz.) Nicolae Oaşe, P.c.c. Dinu Bogdan, M.m.p (rz.) Alexandru Grecu, M.m.p (rz.) Viorel Ciurumelea, M.m.p. Marian Boza, Junona Olteanu, M.m.p Dan Cojocaru, M.m.p.Vi-orel Duţu, Muzeul Marinei Române, dar şi prin anumite preluări din revistele „Marina Română” şi „Marea Noastră”. Remarcabilă este actuala prezenţă în paginile TIMONEI a M.m.p Ovidiu Oprea, cel care, începând cu numărul de apariţie 164, asigură frecvent fotografii realizate excelent profesional, dar şi informaţii scrise ce-şi găsesc locul în pagină.

TIMONA - emblematica publicaţie a echipajuluiLigii Maiştrilor Militari de Marină, la sărbătoarea celor 20 de ani de apariţie

Un gând frumos, o faptă strălucită...Ne-am dorit cu toată energia spirituală, şi asta încă din 1994 – ca Liga

Maiştrilor Militari de Marină să aibă un produs eminamente mediatic, pentru început „mus” promiţător, apoi un reprezentant de nădejde al echipajului format din oameni cu preocupări profesionale diferite. Am avut curajul şi ambiţia de a realiza acest proiect şi asta a însemnat foarte mult, materializarea sa dându-ne siguranța creării mult doritei punți de legătură dintre cei aflaţi la cârma asociaţiei şi membrii echipajului său, urmând să susțină, în acelaşi timp, şi dorinţa de a ieşi în spaţiul public, arătând astfel la cât mai mulţi semeni de-ai noştri cine suntem, care ne este scopul, ce am realizat, ce ne dorim să facem în viitor ş.a.

Sunt pe deplin conştient că având calitatea de redactor-respon-sabil există riscul de a fi taxat de subiectivitate, poate chiar şi de lipsă de modestie, dar îmi asum acest risc, afirmând că acest produs media, denumit TIMONA, a cărui primă apariție a fost la data de 4 mai 1996, a stat în atenția multora, în cei 20 de ani de apariție neîntreruptă fiind privit şi citit admirativ, dar şi critic, concluzia, rezonabilă şi mulțumitoare, desemnând această publicație nu numai utilă, dar şi etică, logică şi este-tică. Este un adevăr ce ne bucură, dar nu ne împăunează, un adevăr care exprimă rezultatul muncii multor oameni - realizatori şi colaboratori, un adevăr enunţat cu obiectivitate şi sub aspect real, nu doar convenabil.

Ne place să credem – facem acest lucru cu modestie, dar şi cu convin-gere – că frumosul gând de pe la începuturi a devenit o faptă strălucită, şi asta pentru că a fost pus în operă de oameni responsabili şi înzestrați cu o gingăşie spirituală demnă de apreciat. Mulțumim tuturor!

Dumitru MIHĂILESCU

Concluzionând cele prezentate în această pagină, se poate afirma că publicaţia TIMONA există pe piaţa media, chiar dacă distribuţia sa are doar caracter intern, partea externă fiind asigu-rată doar prin exemplarele expediate în regim protocolar. Apariția TIMONEI şi prezența sa timp de 20 de ani ca jurnal periodic în rândul publicațiilor de sorginte marinărească, pe noi ne-a bucurat şi ne bucură, chiar dacă veţi fi tentați să o încadrați în sfera convenabilului, convinşi fiind că s-a reuşit în toți aceşti ani să se creeze şi să se mențină acel echilibru pe care ni l-am dorit să existe între informarea propriilor membri şi imaginea echipajului ligii în spaţiul public. Iar pentru aşa ceva, mulțumim încă odată făuritorilor şi colaboratorilor TIMONEI, precum şi cititorilor săi.

Christos a Înviat!

TIMONA ajunge sub privirile multor oameni cu preo-cupări diferite sau similare cu ale celor ce dețin cali-tatea de membri ai ligii, dar nu trebuie să trecem cu uşurință peste faptul că această publicație se poate citi sau răsfoi şi pe Internet, accesând site-ul www.lmmm.ro, aparținând L.M.M.M.

Materialele publicate în paginile TIMONEI pe parcursul celor 20 ani de apariţie neîntreruptă au fost trecute, în respect pentru cuvântul scris, prin filtrul unei corecturi profesioniste asigurate astfel: pentru nume-rele 1-28, doamna Maria Carp, profesoară de limba română, numerele 28-49, jurnalista Georgiana Drăgan, iar începând cu numărul 50 şi până la 166, de către regretatul profesor şi poet constănţean Geo Vlad, cel care a fost alături de echipajul ligii până pe data de 14 mai 2014, când o boală necruţătoare i-a curmat viaţa. Începând cu numărul 167 şi până în prezent, corectura este asigurată de unul dintre valoroşii membri ai echipajului, maistrul militar principal Ovidiu Badiu.

Structură orga-nizațională inedită comparativ cu cea uzitată de oricare altă redacție al cărei obiect de activi-tate este publicarea unui jurnal, însă cu intenții clare de a face un lucru bun, redacția TIMONEI a însemnat de fapt un colectiv redacțional care a avut permanent în componența sa doar pe cei şapte membrii ai Comi-tetului Executiv: preşedinte ligă, prim-vicepreşedinte, cei trei vicepreşedinți, consilierul juridic şi secretarul ligii, întreaga coordonare a activității revenindu-i redactorului-responsabil. Dacă în privința membrilor Comitetului Executiv schimbarea s-a produs parțial sau în totalitate în aceşti 20 de ani de activitate, în privința redactorului responsabil acest lucru nu a avut loc, cu toate că a cam sosit timpul…

Pe lângă membrii asociați care au oferit spre publicare materiale gata întoc-mite sau subiecte cu tematică diferită, aşa cum au făcut-o domnii: Cişmaşu Cristian, Pap Andrei, Viorel Duțu, Ovidiu Badiu, Constantin Călin, Alexandru Baciu, Gheorghe Vlad, Nicolae Oaşe, Aurel Lăzăroiu, Gheorghe Romete, Cam. (rtr) Petre Zamfir, precum şi regretații veterani de război Minel Ciobanu, Gheorghe Bucur, Stănescu Ioan şi Ştefănescu Ştefan, în paginile TIMONEI au fost inserate o multitudine de materiale atractive prin forma de exprimare şi interesante prin tematica abordată, sosite din partea unor respectabili colabo-ratori externi, precum: Cam. Petre George, Prof. Geo Vlad, Cdor (rz.) Gagniuc Ananie, Prof. Petru Brumă, scriitoarea Ana Ruse, Cdor. (rtr) Neculai Pădu-rariu (Bucureşti), ing. navalist Ilarion Barbu (Bucureşti), doctor Aliu Octa-vian (Bucureşti), ing. maritim electrician Florin Guzman (Bucureşti), Leontin Covrig (Târgu Jiu), dar mai ales de către M.m.p (rz.) Petre Maravela (Brăila) - un camarad cu preocupări deosebite în ceea ce priveşte istoria navală.

Celor care ne-au onorat cu prezența, publicând diverse materiale în paginile TIMONEI în decursul acestor 20 ani de existență, un respectuos salut… Pentru cei care au picurat din inteligența şi talentul lor şi în paginile îndrăgitei noastre publicații, dar, spre durerea şi neputința noastră i-am pierdut prin intempestiva lor plecare dincolo de viață, o lacrimă şi un gând pios!

„TIMONA”SCURTĂ STATISTICĂ PRIVIND APARIȚIA ŞI EVOLUȚIA SA1. Ieşirea de sub tipar a primului număr: 4 mai 1996.2. Editor-finanțator: Liga Maiştrilor Militari de Marină.3. Apariție lunară, dar nu mai mult de 9 numere pe an, pentru atâta având

finanțare.4. Numere editate, 177, cu 3 mai puțin decât ar fi fost normal, diferența

motivându-se prin editarea a 3 ediții speciale, fiecare conținând 8 pagini full-color.

5. Suma financiară investită de către editor pentru apariția celor 177 de numere a fost de 180.820 lei, media fiind de 1215 lei/număr, la o evoluție a prețurilor/număr cuprinsă între 460 lei – 1540 lei.

6. Evoluția numărul de pagini: de la numărul 1 la 72, pagini 4, dintre care numerele 1 – 42 alb-negru, iar de la 42 la 71 color paginile 1 şi 4. Începând cu numărul 72 (luna aprilie-mai 2002) s-a trecut la 8 pagini, dintre care paginile 1şi 8, precum şi 4-5 color.

7. Etapele de lucru cunoscute de către fiecare număr în parte:a) stabilirea orientativă a sumarului;b) redactarea dactilografică şi, începând cu numărul 18, prin folosirea

computerului;c) machetarea fiecărei pagini;d) predarea materialelor tipografiei – în aceşti 20 de ani fiind una singură:

S.C.INFCON SA Constanța.