1

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris

CZU 347.15/.17(043.3)

CORNELIU VRABIE

STATUTUL JURIDIC AL PERSOANEI FIZICE

ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL PRIVAT

specialitatea 12.00.03 – Drept privat ( internaţional privat)

AUTOREFERAT

AL TEZEI DE DOCTOR ÎN DREPT

CHIŞINĂU

- 2008 -

2

Teza a fost elaborată la Catedra de Drept Internaţional şi Drept a Relaţiilor Economice

Externe a Universităţii de Stat din Moldova

Conducător ştiinţific:

Victor Volcinschi, doctor în drept, profesor universitar, Universitatea de Stat din

Moldova.

Referenţi oficiali:

1. Gheorghe Filip, doctor în drept, profesor universitar, Şeful Catedrei de Drept Privat,

Facultatea de Drept, Universitatea “Petre Andrei”, Iaşi, România;

2. Rotaru-Maslo Liliana, doctor în drept, conferenţiar universitar, Catedra de Drept

Privat, Facultatea de Economie Generală şi Drept, Academia de Studii Economice din

Moldova.

Susţinerea va avea loc la 28 martie 2008, ora 1000, în şedinţa Consiliului Ştiinţific Specializat

DH – 30.12.00.03 - 20 (Sala de conferinţe nr.103, str. Iablocikin, nr.2, bl.1, mun. Chişinău , MD –

2069 Republica Moldova).

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina WEB a C.N.A.A.

(www.cnaa.acad.md), în Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova şi Biblioteca Naţională a

Republicii Moldova.

Autoreferatul a fost expediat la “___ ” __________ 2008.

Secretar ştiinţific

al Consiliului Ştiinţific Specializat,

doctor în drept, conferenţiar universitar Sergiu Băieşu

Conducător ştiinţific

doctor în drept, profesor universitar Victor Volcinschi

Autor Corneliu Vrabie

© Corneliu Vrabie

3

CARACTERISTICA GENERALĂ A LUCRĂRII

1. Actualitatea şi gradul de studiere a temei investigate

În contextul poziţiei ocupate actualmente de Republica Moldova pe arena politică,

economică şi social-culturală internaţională şi, ţinând cont de tendinţele tot mai pronunţate ale

statului nostru de a se implica activ în diversele domenii ce interesează circuitul valoric interstatal

şi, mai ales, deplasarea persoanelor în spaţiul european, se impune, în mod imperios, adoptarea

unui cadru juridic corespunzător ce ar garanta, ar simplifica şi ar proteja eficient un asemenea

circuit. Evident că relaţiile cu element de extraneitate vizează cu prioritate circuitul civil. Un

asemenea gen de relaţii juridice provoacă şi o serie de situaţii specifice, care necesită o

reglementare la fel de specifică. Ne referim, în conjunctura celor ce urmează a fi analizate în

continuare, la situaţiile specifice ce ţin de soluţionarea conflictelor de legi în materia statutului

juridic al persoanei. Deoarece ponderea esenţială a participanţilor la circuitul civil cu element de

extraneitate o reprezintă persoanele fizice, dreptul internaţional privat al Republicii Moldova

necesită în această materie o reglementare minuţioasă, coerentă şi lipsită de ambiguităţi în

procesul de interpretare, lucru realizabil prin revizuirea de soluţii oferite şi prin completarea

lapsusului legislativ existent.

Majoritatea normelor conflictuale, inclusiv şi cele referitoare la statutul juridic al

persoanelor, le găsim cuprinse în Cartea a V-a a Codului civil. Cu referire la statutul persoanei

fizice, reglementarea actuală, chiar dacă ne rezervăm dreptul asupra unor critici, sub aspect tehnic

apare calitativ sistematizată, cuprinzând referiri la instituţiile reprezentative ale statutului personal.

În ceea ce priveşte dezvoltarea doctrinară asupra dreptului conflictual, până în prezent se resimte

un oarecare deficit de comentarii aduse în această materie. Comentariile şi adnotările asupra

normelor conflictuale cuprinse în Cartea a V-a din Codul civil (Colectiv de autori, Comentariul

Codului Civil al Republicii Moldova, vol. II, Editura ARC, Chişinău, 2005), chiar dacă reprezintă

o dezvoltare doctrinară multaşteptată, nu acoperă destul de suficient toate aspectele ce pot fi

urmărite în cadrul aplicării acestor norme. La fel, tratatele, monografiile şi notele de curs existente

tratează, de cele mai multe ori, acest capitol al dreptului internaţional privat de pe poziţia Codului

civil din 1964 care nu mai este în vigoare. În ceea ce priveşte articolele ştiinţifice, comunicările şi

diferitele rapoarte, ne rezervăm dreptul de a susţine că nu suplinesc în măsura necesară vidul

doctrinar în materia statutului personal, aşa cum apare acesta reglementat în legislaţia actuală. Ne-

am propus, în acest sens, să contribuim, în măsura în care ne permit rigorile formale ale unei

asemene lucrări, la o suplinire parţială a acestui spaţiu liber dispus unor analize ştiinţifice prin

elaborarea unei lucrări teoretice asupra statutului juridic al persoanei fizice, aşa cum acesta apare

reglementat în legislaţia actuală a Republicii Moldova.

4

Pe de altă parte, chiar la o primă analiză a prevederilor dreptului internaţional privat

moldovenesc în domeniul statutului persoanei fizice, adică asupra normelor conflictuale în materia

stării şi capacităţii persoanei, am sesizat o serie de inadvertenţe de ordin terminologic. La fel,

conţinutul unor texte de lege ni s-au părut, dintru început, necoroborate cu prevederile speciale,

menite de a le completa. Lipsa de coerenţă, terminologia de multe ori eronată şi reglementarea

lacunară în materia statutului juridic al persoanei fizice sau, cum mai este denumit, al statutului

personal, constituit o motivaţie decisivă pentru lansarea într-un studiu amănunţit a subiectului

respectiv.

Din perspectiva celor enunţate, actualitatea temei pare a fi evidentă şi, prin urmare, o

tratare amănunţită a unui asemenea subiect sub forma unei teze de doctorat ni se pare binevenită şi

oportună. În acelaşi timp, ţinem să menţionăm că lucrarea nu are menirea de a emite tot timpul noi

ipoteze reprezentate de implicaţii esenţiale în câmpul dezbaterilor existente. Prin urmare, am

urmărit să oferim şi o sintetizare de opinii purtate de mult timp în doctrina dreptului internaţional

privat vizavi de problemele conflictuale legate de starea, capacitatea, numele şi domiciliul

persoanei fizice. Pe de altă parte, subiectul ce ne interesează a adunat în jurul său suficiente

controverse care, dacă ar fi amănunţit analizate, ar constitui material pentru mai multe studii

aparte.

2. Scopul şi obiectivele tezei

Lucrarea are drept scop scoaterea în evidenţă a problemelor generate de raporturile legate

de starea, capacitatea, numele şi domiciliul persoanei fizice, atunci când acestea sunt afectate cu

un element străin, transpunerea soluţiilor oferite de dreptul conflictual în această materie, schiţarea

obiecţiilor de rigoare şi oferirea, în acest sens, în funcţie de complexitatea problemei, a unor

soluţii proprii. În acelaşi timp, lucrarea îşi propune de a prezenta statutul persoanei fizice în

dreptul internaţional privat în lumina unei retrospective a dezvoltării conceptelor sale.

Am considerat, argumentat după părerea noastră, că atunci când vorbim în dreptul

internaţional privat despre s t a t u t u l j u r i d i c a l pe r s oa ne i f i z i c e ne referim de fapt la ceea

ce a fost denumit în doctrina de specialitate ca fiind s t a t u tu l pe r sona l . Din considerentul

pentru a nu se ajunge la tautologie (cum ar fi statutul personal al persoanei fizice) am considerat

că titlul tezei „Statutul juridic al persoanei fizice” ar reprezenta exact ceea ce înţelege dreptul

internaţional privat al Republicii Moldova prin statutul personal al acesteia. Această concluzie

pare a fi întărită şi de terminologia Codului civil din 2002, care, atunci când se referă la categoria

de norme conflictuale din Titlul al II-lea al Cărţii a V-a referitoare la legea aplicabilă statutului

individual al persoanei fizice, denumeşte Capitolul I – Statutul persoanei fizice. Susţinem aceasta

şi ţinând cont de faptul că legiuitorul a plasat în câmpul problemelor abordate de acest capitol nu

numai acelea referitoare la starea şi capacitatea persoanei, ci şi alte instituţii, cum ar fi acelea ce se

5

referă la numele persoanei, tutela etc. Catalogăm astfel noţiunea de statut juridic al persoanei

fizice ca fiind statul individual al acesteia privit prin prisma dreptului civil sau statutul personal

privit prin prisma dreptului internaţional privat. Astfel, ne-am propus drept scop prospectarea

acelui domeniu al dreptului conflictual ce are în vizor starea civilă, capacitatea, precum şi, pentru

a rămânea în contextul statutului individual, numele şi domiciliul persoanei fizice.

Am motivat în conţinutul tezei că condiţia juridică a străinului nu interesează statutul

juridic al persoanei fizice, ci regimul unor drepturi şi obligaţii acordate acesteia de către statul de

reşedinţă. Ar interesa numai în măsura în care am susţine teoria tradiţională conform căreia

drepturile şi obligaţiile unei persoane formează conţinutul capacităţii de folosinţă. Însă, după cum

apare pe larg analizat în lucrare, am achiesat la opiniile autorilor care analizează separat instituţia

capacităţii şi regimul drepturilor subiective. Aceşti autori susţin tranşant că sintagma conţinutul

capacităţii de folosinţă este străină problemelor legate de capacitate, ci ţine de regimul unor

drepturi şi obligaţii, iar în dreptul internaţional privat – de regimul juridic al străinilor. Susţinem,

în această ordine de idei că chiar şi denumirea Legii nr.275 din 1994 cu privire la s t a t u t u l

j u r i d i c al cetăţenilor străini şi al apatrizilor pe teritoriul Republicii Moldova poate fi supusă

criticii. Altminteri, statutul juridic al persoanei fizice reprezintă cumulul de calităţi ce îl

individualizează şi îi circumscrie statutul de subiect de drept, iar atunci când intervine elementul

de extraneitate – stârneşte conflicte de legi în determinarea legii competente de a-l guverna. Cu

toate acestea, am analizat, în conjunctura unor polemici şi problema regimului juridic al străinului,

însă fără a ne lansa în studii detaliate care, credem noi, pot forma conţinutul unei teze aparte. În

continuare, pentru a nu utiliza formula prea lungă de statut juridic al persoanei fizice, vom apela

de regulă la sintagma de statut personal sau de statut al persoanei.

Aşadar, scopul lucrării ţine de trecerea în revistă a retrospectivei evoluţiei conceptului de

statut al persoanei fizice în dreptul internaţional privat; evidenţierea problemelor legate de legea

aplicabilă elementelor ce îl compun; analiza reglementărilor naţionale în domeniu şi punerea

acestora în opoziţie cu reglementările internaţionale şi ale altor state; expunerea soluţiilor oferite

de legislaţia naţională şi oferirea, atunci când se aduc unele critici, de soluţii proprii ce pot

îmbrăca uneori chiar haina unor propuneri de lege ferenda.

3. Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute

Elementul novator, constituind firul roşu al fiecărei lucrări ştiinţifice, este indispensabil şi

prezentei lucrări. Reieşind din cele specificate mai sus vizavi de insuficienţa tratărilor doctrinare

din domeniul dreptului internaţional privat moldovenesc asupra statutului personal, considerăm că

chiar încercarea de a prospecta ştiinţific acest tărâm poate fi calificată drept novatoare. În acest

sens, noutatea ştiinţifică a lucrării constă în faptul că pentru prima dată în literatura de specialitate

din Republica Moldova a fost întreprinsă o încercare de a realiza o cercetare teoretică

6

sistematizată a statutului persoanei, aşa cum apare acesta în lumina reglementărilor legislaţiei

Republicii Moldova. Mai mult decât atât, lucrarea apare periodic însoţită de critici asupra unor

prevederi legale, lucru explicabil, ţinând cont de procedura în care a fost adoptată Cartea a V-a din

Codul civil al Republicii Moldova. Pe de altă parte, nu ne-am rezumat numai la atenţionarea

asupra unor inexactităţi, ci am ţinut să însoţim aceste obiecţii cu oferirea unor soluţii, unele dintre

acestea, credem noi, ar putea fi calificate ca adevărate propuneri de lege ferenda.

Putem menţiona că ţin de novaţie şi acele încercări de a transpune în spaţiul dreptului

internaţional privat unele ideii novatorii din dreptul civil, esenţiale şi pentru materia statutului

personal. Astfel, în doctrina dreptului civil s-au purtat discuţii asupra dihotomiei conţinutului

capacităţii de folosinţă care pe tărâmul dreptului internaţional privat apărea plasat atât în câmpul

conflictului de legi, cât şi în cel al condiţiei juridice a străinului. Aşa cum am menţionat mai sus,

achiesând la unele ideii noi, ce au adus critici acestui concept, am încercat să demonstrăm că în

timp ce această sintagmă nu aparţine capacităţii de folosinţă ea nu poate să aparţină nici

conflictului de legi, iar drepturile şi obligaţiile străinului ţin de regimul acestor drepturi şi

obligaţii, respectiv de condiţia juridică a străinului. Prin urmare, dorind să ne lansăm mai mult

asupra aspectelor de drept conflictual, am lăsat problema condiţiei juridice a străinului ca material

pentru eventualitatea elaborării unei alte lucrări.

Astfel, din punct de vedere al terminologiei putem enunţa, fără însă a anticipa, unele erori

evidente de exprimare a anumitor texte de lege, cum ar fi, de exemplu, prevederile art.1587 Cod

civil unde s-au făcut confuzii evidente asupra ceea ce înţelegem în dreptul internaţional privat prin

lege naţională, lege personală sau lege a domiciliului. În ceea ce ne priveşte, pentru a remedia

erorile de text, am propus un nou conţinut pentru articolul respectiv.

Cu referire la consecutivitatea şi omogenitatea stipulaţiilor, putem menţiona că acestea sunt

lezate uneori până la crearea de situaţii care ar impune chiar înlăturarea unor prevederi pentru a

menţine logica reglementărilor în domeniu. Aşa, alin.3 din art.1590 Cod civil, coroborat cu alin.1

şi 2 ale aceluiaşi articol, precum şi cu alin.1 al art.1587, intră într-un conflict de natură să conducă

la inaplicabilitatea acestora. Ţinând cont de scopul urmărit de legiuitor prin instituirea interesului

naţional prin textul alin.2 al art.1590 Cod civil, considerăm că aliniatul 3 din acest articol este

preluat din Codul civil al Republicii Moldova din 1964 (abrogat) în mod accidental şi eronat.

Acestea şi multe alte propuneri, credem că conferă cercetării acel specific novator necesar unei

astfel de lucrări.

Mai mult decât atât, pe parcursul elaborării tezei au fost publicate o serie de articole

ştiinţifice în revistele de specialitate şi susţinute unele comunicări şi rapoarte în cadrul

conferinţelor naţionale şi internaţionale. Aceste lucrări semnează fără echivoc, o dată în plus,

7

convingerii că tezele din lucrare sunt însoţite de elementul novator necesar pentru a fi calificată

drept o lucrare ştiinţifică.

4. Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării

Rezultatele cercetării şi concluziile teoretice formulate pot fi utilizate la perfecţionarea

cadrului legislativ în materia dreptului internaţional privat, dreptului civil, precum şi în materia

altor ramuri ale dreptului privat. Astfel, concluziile şi recomandările formulate au fost propuse

pentru utilizarea lor în procesul perfecţionării legislaţiei atât în domeniul drept internaţional privat,

cât şi a întregii legislaţii ce ţine de reglementarea raporturilor juridice de drept privat în domeniul

statutului individual al persoanei fizice.

De asemenea, rezultatele investigaţiei pot fi folosite la perfecţionarea programelor de

studiu ale instituţiilor şi facultăţilor de drept, la predarea disciplinei de Drept internaţional privat,

la perfecţionarea specialiştilor din domeniul, la elaborarea cursurilor sau a manualelor de drept

internaţional privat, la perfecţionarea legislaţiei de drept privat în general.

5. Aprobarea rezultatelor

Teza a fost elaborată la Catedra Drept Internaţional şi Drept al Relaţiilor Economice

Externe a Facultăţii de Drept, Universitatea de Stat din Republica Moldova, fiind discutată,

apreciată şi, în final, aprobată prin oferirea avizului favorabil şi recomandată spre susţinerea

publică în cadrul Seminarului Ştiinţific de Profil la specialitatea 12.00.03 – Drept privat (drept

internaţional privat).

Unele teze cuprinse în lucrare şi-au găsit reflectarea în articolele publicate în diverse

reviste ştiinţifice din ţară (cum ar fi „Revista Naţională de Drept”, „Legea şi viaţa”) şi din

România (cum ar fi „Revista de drept internaţional privat şi drept privat comparat” din 2006, Cluj-

Napoca) etc. La fel, ideile centrale din teză au fost supuse dezbaterilor în cadrul conferinţelor

ştiinţifice şi simpozioanelor de specialitate din ţară şi străinătate (Cluj-Napoca, Târgu-Mureş etc.),

găsindu-şi materializarea într-un număr de comunicări ştiinţifice.

CONŢINUTUL LUCRĂRII

În introducere este redată caracteristica generală a lucrării, se argumentează actualitatea

temei şi a obiectului de cercetare, se determină obiectul principal şi scopul tezei de doctorat,

noutatea ei ştiinţifică, se indică baza empirică, suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific, baza

informativă, importanţa teoretică şi practică a lucrării, sunt formulate tezele esenţiale pentru

susţinere.

Capitolul I, Statutul personal şi legea aplicabilă în această materie, al lucrării cuprinde

o relatare generală asupra statutului persoanei fizice în dreptul internaţional privat. Cercetarea de

faţă evidenţiază, în conformitate cu resorturile ei intenţionale, aspectele esenţiale ale evoluţiei

8

conceptului de statut personal, relevând acele elemente care susţin ideea complexităţii noţiunii.

De altfel, acesta este sensul demersului de faţă: de a propune lărgirea perspectivei, astfel încât să

fie decelabile variabilele unui concept rămas deschis. În primul rând, este supus atenţiei

polisemantismul noţiunii de statut personal, alegând teze şi autori a căror apartenenţă la acest

concept este mai învederat.

Deoarece punctul de legătură pentru legea aplicabilă statutului personal este cetăţenia, o

relatare a acestei instituţii prin prisma dreptului internaţional privat s-a impune de la sine.

Stipulaţiile moldoveneşti sunt în totală concordanţă cu art. 1 al Convenţiei de la Haga cu privire la

anumite chestiuni referitoare la conflictele de legi în materia cetăţeniei din 12 aprilie 1930.

Soluţionarea tuturor chestiunilor, care ar arăta dacă o persoană posedă sau nu cetăţenia unui

anumit stat va avea loc în conformitate cu legislaţia naţională a acelui stat. Această prevedere

consacră o excepţie de la regula calificării instituţiilor juridice după legea forului.

Capitolul al II-lea, Starea civilă, numele şi domiciliul persoanei fizice în dreptul

internaţional privat, este dedicat unui component esenţial al statutului personal – stării civile. În

acelaşi timp, în cadrul acestui capitol am analizat şi alte atribute de identificare a persoanei fizice

– numele şi domiciliul, precum şi problemele de drept internaţional privat legate de acestea. Am

considerat că este esenţial de a studia în comun aceste instituţii, mai ales, că unii autori consideră

că numele face parte din starea civilă a persoanei.

Normele conflictuale din dreptul internaţional privat al Franţei, Italiei, Germaniei, Austriei,

României, Republicii Moldova şi ale altor câtorva state instituie expres pentru starea civilă, ca şi

pentru capacitate, ca punct de legătură, cetăţenia. Prin urmare, o persoană care este căsătorită sau

necăsătorită, născută din căsătorie ori adoptată conform unei legi, ar trebui să fie considerată astfel

şi pe teritoriul altui stat chiar când legea materială a forului ar considera-o altfel. Cu a l t e

c u v i n t e , s t a r e a c i v i lă a r t r e b u i să f i e g u v e r n a tă o r i u n d e ş i o r i c ând de

a c e e a ş i l e g e c a r e e s t e , î n p r i n c i p i u , legea personală, f i e a c e a s t a lex patriae s a u lex

domicilii. Normele conflictuale ce pornesc de la regula, conform căreia starea civilă este cârmuită

de legea naţională nu consacră, în acest sens, decât un deziderat care are astăzi viabilitate, mai

mult, în baza principiului recunoaşterii drepturilor câştigate. Aceasta se poate realiza numai dacă

dreptul internaţional privat în care intervine modificarea stării civile admite acelaşi criteriu al legii

naţionale. În practică, însă, această condiţie este greu de realizat, aşa încât aplicarea legii naţionale

actelor ce generează starea civilă se impune mai mult pe cale de excepţie. Reieşind din acest fapt,

sistemele care în mod tradiţional au îmbrăţişat şi au subscris legii naţionale în materia statutului

personal fac tot posibilul ca acest deziderat să funcţioneze chiar în materia cea mai controversată,

adică în materia stării civile a persoanei fizice.

9

Înregistrarea faptelor şi actelor de stare civilă se face prin înscrierea acestora de către

delegatul (ofiţerul) de stare civilă în registrele de stare civilă. În baza înregistrărilor din registrele

de stare civilă se eliberează certificatul de stare civilă în scopul de probă o anumită stare. În

dreptul internaţional privat, deosebim situaţia înregistrării actelor de stare civilă, privind străinii la

noi în ţară şi situaţia înregistrării actelor de stare civilă a naţionalilor în străinătate. În materia

înregistrării căsătoriei funcţionează regula locus regit actum. Aceeaşi regulă reiese implicit şi din

normele actelor legislative, care extind acest principiu asupra condiţiilor formale ale tuturor

actelor de stare civilă.

Cetăţenii străini au opţiunea de a cere înregistrarea actelor sau faptelor de stare civilă la

organele de stare civilă ale acestor state sau să ceară înregistrarea acestora în registrele ţinute de

reprezentanţii lor diplomatici sau consulari acreditaţi în ţările respective. Opţiunea oferită

străinului de a înregistra acte consulare de stare civilă se justifică, în primul rând, din dorinţa de a-

l scuti de unele proceduri formale în plus. De exemplu, căsătoriile cu participarea străinilor au loc

numai în baza unor a t e s tă r i s up l i me n t a re obţinute de la autorităţile de resort străine. În

acelaşi timp, actele de stare civilă trecute în registrele străine sunt supuse, la întoarcerea în ţară,

procedurii t r a n s c r i e r i i în registrele naţionale, procedură, urmată de riscul recunoaşterii

eficacităţii actului respectiv.

Numele persoanei fizice, prin prisma reglementărilor, uneori neuniforme, de la un stat la

altul în această materie, apariţia unor conflicte de legi pare a fi inevitabilă. S-a susţinut că regula

legii naţionale se referă numai la d o b â n d i r e a n u me l u i prin filiaţie. Altminteri, această soluţie

pare a fi unica, deoarece numele va fi guvernat prin definiţie de legea care guvernează filiaţia.

M o d i f i c a r e a n u me l u i d e f a mi l i e c a u r ma r e a mo d i f i că r i i s tă r i i c i v i l e va fi

supusă legii care cârmuieşte materia respectivă (lex causae). Astfel, modificarea numelui ca

urmare a încheierii unei căsătorii va fi guvernat de legea aplicabilă efectelor acesteia.

S c h i mba r e a n u me l u i p e c a l e a d mi n i s t r a t i vă va fi supusă legii domiciliului. Aceasta

decurge expres sau tacit din prevederile legislaţiei interne. Altminteri, străinii au aceleaşi drepturi

să-şi înregistreze actele de stare civilă şi modificările acestora ca şi cetăţenii. În final, legislaţia

dispune că ocrotirea împotriva actelor de încălcare a dreptului la nume, săvârşite pe teritoriul

statului de reşedinţă, este asigurată potrivit legislaţiei acestui stat.

Domiciliul interesează cu precădere dreptul conflictual în calitatea sa de punct de legătură

pentru normele conflictuale referitoare la statutul personal, raporturile de familie, condiţiile de

fond ale actului juridic sau ca un element de determinare a competenţei jurisdicţionale. Stabilirea

d o mi c i l i u l u i d e d re p t c o mu n sau v o l u n t a r , fiind o chestiune ce aparţine condiţiei

juridice a străinului, este supusă legii materiale a statului unde se stabileşte acesta.

10

Capitolul III, Capacitatea persoanei fizice în dreptul internaţional privat, apare

dedicat capacităţii persoanei în dreptul internaţional privat. În materia capacităţii de folosinţă a

persoanei fizice, pentru a vedea care este impactul dreptului conflictual, s-au impus de a fi

elucidate următoarele aspecte: s-a pus mai întâi problema dacă o normă conflictuală poate avea

sau nu ca ob i e c t , pe lângă capacitatea de exerciţiu, de asemenea şi capacitatea de folosinţă a

persoanei fizice; dacă capacitatea de folosinţă este guvernată de aceeaşi lege ca şi capacitatea de

exerciţiu sau este supusă unei alte legi; posibila corelaţie dintre capacitatea de folosinţă şi condiţia

juridică a străinului.

În această ordine de idei, constatăm următoarele: c ap a c i t a t e a d e f o l os i n ţ ă

i n t e re s e ază d r e p t u l c o n f l i c t u a l n u m a i c â n d s e p u n e p r o b l e m a l e g i i

a p l i c a b i l e î n c e p u t u l u i ş i î n c e tă r i i c a p a c i tă ţ i i d e f o l o s i n ţ ă întrucât aceste

momente corespund, în totalitate, cu începutul şi sfârşitul calităţii de subiect de drept ale persoanei

fizice, adică cu durata personalităţii sale juridice. Aşadar, nu ne i n t e re sează dacă

c o n ţ i nu tu l capac i tă ţ i i de f o l o s i n ţ ă apar ţ i n e s a u n u c o n f l i c t u l u i d e l e g i ,

d e o a r e c e a c e a s tă no ţ i une n i c i nu apar ţ i n e c a pac i tă ţ i i de f o l o s i n ţ ă ş i n u s e

r e f e ră l a a c e a s t a , ci reprezintă, aşa cum s-a arătat, regimul juridic al drepturilor şi

obligaţiilor unei persoane care raportat la străini formează condiţia juridică a străinilor.

În ceea ce priveşte l e ge a a p l i c ab i lă i nc ap a c i tă ţ i l o r s p e c i a l e d e f o l os i n ţ ă ,

în doctrină s-a apreciat, argumentat după părerea noastră, că majoritatea acestor incapacităţi ar fi

într-adevăr nişte îngrădiri ale capacităţii, însă , nu î ngrăd i r i a l e c a p a c i tă ţ i i d e

f o l o s i n ţ ă , c i a l e capacităţii de exerciţiu. Prin urmare, acestea au fost denumite ca fiind

incapacităţi speciale de exerciţiu. În această ordine de idei, incapacităţile de exerciţiu speciale

vor fi guvernate fie de legea naţională (când operează erga omnes), fie, atunci când sunt

prevăzute în interesul unor persoane concrete – de legea actului prohibit care poate fi lex

contractus sau lex succesionis, după caz.

În materia conflictului de legi, cu referire la capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice,

dreptul internaţional privat al acestor state a schiţat anumite soluţii conflictuale, apelând la

principii de fixare inspirate din regulile dreptului conflictual continental. Astfel, norma

conflictuală ce are drept conţinut capacitatea de exerciţiu este fundamentată pe legea naţională,

tradiţională legislaţiei noastre (art.1587, alin.1 Cod civil).

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

1. Din reglementările dreptului internaţional privat al Republicii Moldova se evidenţiază

concluzia (aşa cum reiese explicit din textul articolului 1587, alin.1 Cod civil) că fac parte din

conţinutul statutului personal starea şi capacitatea persoanei fizice, fiind supuse legii naţionale.

11

Raporturile de familie apar scoase din acest conţinut. Acest lucru pare a fi firesc dacă coroborăm

prevederile acestui articol cu normele conflictuale din domeniul familiei. Astfel, pentru efectele

căsătoriei, pentru divorţ, precum şi pentru stabilirea (contestarea) filiaţiei, relaţiile dintre părinţi şi

copii, legiuitorul moldovean a dat prioritate legii domiciliului comun (art.157 şi 160 Codul

familiei) sau instanţei sesizate (art.158 şi 159 Codul familiei) şi nu legii naţionale. Tot astfel,

capacitatea de a încheia acte juridice poate fi supusă legii locului de încheiere. Pe de altă parte, am

putea admite că această poziţie subscrie, o dată în plus, la ideea că o viziune prea largă asupra

conţinutului statutului personal sau conferirea unui teren prea întins legii naţionale implică în

practică mai mult sentimentalism decât raţiune. Altminteri, putem vorbi de statut personal în

dreptul internaţional privat numai în măsura când acesta este guvernat de o singură lege. Conform

celor relatate, putem conchide că statutul personal este o noţiune destul de abstractă şi

contradictorie atât sub aspectul conţinutului său, cât şi sub aspectul legii aplicabile, probleme, ce

sunt, după cum putem constata, interdependente. Lucru explicabil, întrucât, aşa după cum a fost

conceput, statutul personal reprezintă tot ceea ce urmează persoana şi este supus legii sale

personale. Or, anume la acest capitol sesizăm în practică o tendinţă de a supune legii personale nu

toate elementele statutului personal, lezându-se, astfel, raţionalismul ce a stat la originea acestei

noţiuni.

2. În materia conflictului de legi în spaţiu, cu referire la statutul personal, în dreptul

conflictual al diferitelor state s-a cristalizat o unanimitate în acest sens – aplicarea legii personale.

Precizarea imediată care se impune în această ordine de idei, este că, în fond, soluţiile diferă şi că

legea personală este concepută în mod diferit, cel puţin, în funcţie de acele două mari sisteme de

drept – common law şi civil law. În timp ce sistemul de common law ia ca punct de legătură pentru

starea şi capacitatea persoanei fizice domiciliul acesteia, sistemul de drept continental optează în

aceeaşi materie pentru cetăţenie. Astfel, în sistemul anglo-saxon legea personală care va guverna

statutul personal va fi legea domiciliului (lex dommicilii), cu unele precizări esenţiale, iar în

sistemul de drept continental, legea personală apare sub forma legii naţionale, adică legea

cetăţeniei (lex patriae). În prezenta lucrare şi-au găsit exprimarea şi acele avantaje şi dezavantaje

care au fost descrise, atât cu referire la criteriul legii naţionale, cât şi cu referire la criteriul legii

domiciliului, de care în mod cert s-a condus legiuitorul atunci când a optat pentru un criteriu sau

altul. Ţinând cont de observaţiile critice asupra celor două principii adoptate de sistemele

existente, această împărţire nu trebuie absolutizată.

3. În această lucrare am sistematizat definiţiile date statutului personal de autorii notorii în

materie, deoarece, în reglementarea dreptului nostru, unele noţiuni sub aspect terminologic lasă de

dorit şi nu înfăţişează un conţinut unic, având un îndoit interes, referindu-se, deopotrivă, atât la

noţiunile tradiţionale folosite de doctrina şi legislaţia dreptului internaţional privat, cât şi la

12

noţiunile utilizate în limbajul curent făcând, în acest sens, o confuzie evidentă. Ne-am permis să

dăm soluţii proprii chiar cu riscul omnis definitio periculosa est, care proclamă caracterul

întotdeauna primejdios pe care îl înfăţişează încercarea oricărei definiţii în domeniul dreptului.

Din punctul nostru de vedere, legiuitorul moldovean, nu a fost destul de perseverent în a se

conduce de terminologia tradiţională, fapt care provoacă unele neclarităţi legate de interpretare.

Astfel, calificarea noţiunii de lege naţională, dată la art.1587, alin. 2, suscită o inevitabilă

confuzie. Ne referim aici la un evident pleonasm ce rezultă din terminologia utilizată în cadrul

acestui articol. Susţinem că la aceasta s-a ajuns deoarece legiuitorul a evitat, pe cât posibil, să ţină

cont de terminologia tradiţională şi a confundat, se pare, noţiunea de „lege naţională” cu cea de

„lege personală”. Astfel, „legea naţională (s.n.) a apatridului se consideră legea statului în care el

îşi are domiciliul sau reşedinţa (alin.3); „legea naţională (s.n.) a refugiatului se consideră legea

statului care îi acordă azil” (alin.4). Este evident că noţiunea de „lege naţională” în acest context

este inclusă în mod eronat, termenul corect ar fi fost de „lege personală”. Altminteri, legea

naţională, după cum s-a arătat, desemnează legea cetăţeniei. Or, anume apatridul fiind persoana

fără cetăţenie nu poate fi condus în materie de stare şi capacitate de legea naţională deoarece nu-i

poate fi atribuită prin definiţie. Refugiatul, la rândul său, de cele mai multe ori este cetăţean străin

şi nu apatrid. Prin urmare, legea lui naţională va fi legea statului său şi nici într-un caz legea

statului de azil (art.1587, alin.4). Pentru a se evita asemenea confuzii am considerat că textul

art.1587 din Codul civil moldovenesc, ar putea să îmbrace următoarea formulare: starea şi

capacitatea persoanei fizice sunt cârmuite de l e g e a s a p e r s o n a lă ; legea personală a

c e tă ţe a n u l u i s t ră i n este l egea sa na ţ i o n a lă ; legea personală a apa t r i du lu i se

consideră l egea s t a t u l u i î n c a r e e l î ş i a re d o m i c i l i u l sau în lipsa acestuia

r e şe d i n ţa; legea personală a r e f u g i a t u l u i se consideră l e g e a s t a t u l u i c a r e î i

a c o r dă a z i l .

4. În ceea ce priveşte înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă privind străinii în

Republica Moldova, potrivit art.10 din Legea Republicii Moldova nr.100/2001 privind actele de

stare civilă, „cetăţenii străini care locuiesc sau se află temporar în Republica Moldova pot cere

înregistrarea actelor de stare civilă în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii Republicii Moldova” (alin.1).

La fel, „apatrizii cu domiciliul în Republica Moldova au aceleaşi drepturi şi obligaţii la

înregistrarea actelor de stare civilă ca şi cetăţenii Republicii Moldova” (alin.2). Articolul citat

impune, credem noi, unele obiecţii de rigoare. Astfel, după cum apare în formularea actuală, în

timp ce străinilor li se recunoaşte dreptul de înregistrare a actelor de stare civilă pe teritoriul

Republicii Moldova, s-ar părea că se omite dreptul de înregistrare a faptelor de stare civilă. În

consecinţă, prevederea ar părea, la prima vedere, ca fiind una lacunară. Evident că în registrele

moldoveneşti vor fi înregistrate şi faptele de stare civilă cu participarea străinilor. Mai mult ca

13

atât, legislaţia prevede expres că, în caz de deces al unui cetăţean străin, declararea morţii se face

obligatoriu în faţa autorităţilor statului unde a decedat chiar dacă moartea sa a fost declarată şi la

oficiul diplomatic sau consular străin.

5. Pe de altă parte, pare chiar stranie condiţia impusă pentru apatrid de a avea neapărat

domiciliul stabilit în Moldova pentru a-şi putea înregistra actele de stare civilă. Altminteri, Codul

civil stabileşte că apatridul este guvernat de legea domiciliului său care poate fi stabilit şi în

străinătate. Astfel, în timp ce apatridul cu domiciliul în străinătate are în Moldova calitatea de

subiect de drept şi poate participa la circuitul civil, fiind guvernat de legea domiciliului său, ar fi

un nonsens ca acesta să nu poată încheia în acest stat, de exemplu, o căsătorie. Credem că şi acest

text este susceptibil de critică şi impune de a fi interpretat în context cu alte prevederi, aşa încât

persoanele fără nici o cetăţenie, indiferent de domiciliul lor, să beneficieze de dreptul de a

înregistra în Moldova orice act sau fapt de stare civilă în aceleaşi condiţii ca şi naţionalii.

Sistemul de drept al Republicii Moldova a reglementat şi întocmirea actelor de stare civilă

a cetăţenilor proprii în străinătate, ţinând cont de principiul legii naţionale aplicabile statutului

personal şi ţinând cont de opţiunea amintită mai sus, conform căreia aceştia se pot adresa nu

numai misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare ale statului lor acreditate în străinătate, ci şi

autorităţilor de resort locale. Aceste stipulaţii ale legislaţiei moldoveneşti impun unele explicaţii

suplimentare. Astfel, conform art.1594 Cod civil, „Înregistrarea actelor de stare civilă ale

cetăţenilor Republicii Moldova care au reşedinţa în afara teritoriului ei se efectuează de către

o f i c i i l e cons u l a r e (s.n.) ale Republicii Moldova, iar în lipsa acestora, de către a mba s a d e

(s.n.)”. Prevederea aceasta este întărită de cea a art. 156, alin. 1 din Codul familiei care stipulează

că „Cetăţenii Republicii Moldova se pot căsători în afara Republicii Moldova l a mi s i un i l e

d i p l oma t i c e (s.n.) sau o f i c i i l e c o n s u l a re (s.n.) ale Republicii Moldova”. În raport cu alte

reglementări în materie, conţinutul acestor prevederi ar necesita o completare. Ne referim aici la

posibilitatea oferită cetăţenilor moldoveni de a înregistra actele şi faptele de stare civilă l a

a u t o r i tă ţ i l e l o c a l e c o mpe t e n t e d i n s t ră i nă t a t e , posibilitate ce nu pare a fi reţinută

expres de lege. Cu toate acestea, considerăm că această prevedere nu are intenţia de a circumscrie

posibilitatea moldovenilor de a se adresa autorităţilor de stare civilă din străinătate.

Norma conflictuală ce are drept conţinut capacitatea de exerciţiu este fundamentată pe

l e g e a na ţ i o n a lă , tradiţională legislaţiei noastre (art.1587, alin.1 Cod civil). Necătând la toată

claritatea aparentă în reglementare, lucrurile par a fi complicate de alte prevederi şi anume de

acelea ale articolelor imediat următoare ale art.1587 Cod civil moldovenesc. Astfel, art.1590 apare

având ca titlu „capacitatea de exerciţiu a cetăţenilor străini şi a apatrizilor” care nu face, la prima

vedere, altceva decât să repete la alin.1 soluţia dată de art.1587, alin.1, arătând că „capacitatea de

exerciţiu a cetăţenilor străini şi a apatrizilor este guvernată de legea lor naţională”. Cu două

14

aliniate mai jos (art.1590, alin.3), se prevede printr-o formulă unilaterală că „capacitatea de

exerciţiu a cetăţenilor străini şi a apatrizilor î n ma t e r i e de a c t e j u r i d i c e (s.n.) încheiate pe

teritoriul Republicii Moldova şi î n ma t e r i e d e o b l i g a ţ i i d i n c a u z a r e a d e p r e j u d i c i i

(s.n.) se stabileşte conform legislaţiei Republicii Moldova”. Mai mult ca atât, la alin.2 al aceluiaşi

articol (art.1590) apare reglementată aşa zisa „t eo r i e a i n t e r e s u l u i na ţ i ona l ”, care prin sine

însăşi este deja o excepţie de la aplicarea legii personale capacităţii de exerciţiu în favoarea legii

locului de încheiere a actului, dar şi aceasta numai cu întrunirea anumitor condiţii. Astfel, apare

inexplicabilă utilitatea alin.3 de la art.1590 Cod civil, dacă la alin.2 al aceluiaşi articol se instituie

teoria interesului naţional. C o n c l u z i o n â n d , suntem de părere că acest text de lege (alin.3 de la

art.1590 Cod civil) s-a preluat accidental din codul civil abrogat, dar şi aceasta, după cum se

nuanţează, în mod eronat.

6. Procedura punerii sub interdicţie a străinului este o procedură mult mai complicată decât

admiterea unei hotărâri străine în materie. Legislaţia Republicii Moldova a adoptat o poziţie aparte

în acest sens. Astfel, art.1591, alin.1 Cod civil moldovenesc relatează următoarele: „Cetăţeanul

străin sau apatridul p oa t e f i (s.n.) de c l a r a t i nc a pa b i l s a u l i mi t a t î n c a pa c i t a t e a de

exe rc i ţ i u (s.n.), conform legislaţiei Republicii Moldova”. Respectiv formula poate fi arată că

această situaţie reprezintă o excepţie, regula fiind că nu poate fi. În această ordine de idei, se

impune în mod imperios, elucidarea acelor condiţii care ar conduce spre o atribuire de competenţă,

în speţă, autorităţilor moldoveneşti. Cu părere de rău, s e s i zăm o l a c u nă l eg i s l a t i vă în

această privinţă, fapt care totuşi nu poate conduce la nesoluţionarea conflictului de jurisdicţii în

materie sau soluţionarea acestuia în mod arbitrar. Altminteri, punerea sub interdicţie a străinilor

rezidenţi apare detaliat reglementată în cadrul tratatelor de asistenţă juridică. În acest context, dacă

instanţa moldovenească va fi competentă să se pronunţe asupra incapacităţii unui străin, legea

materială după care se va conduce pentru îndeplinirea măsurilor punerii sub interdicţie poate fi

legea moldovenească. Totuşi, legea forului se va aplica cu luarea în consideraţie a stipulaţiilor

legii naţionale a străinului în acest sens.

În final, conchidem că investigaţiile efectuate în cadrul prezentei lucrări au demonstrat că

cercetarea multiaspectuală a subiectului nu poate fi efectuată fără a studia şi analiza literatura de

specialitate din diferite ţări în materia dată, fără a studia şi analiza legislaţia altor ţări la acest

capitol şi a face o comparaţie a acestora cu literatura de specialitate şi legislaţia Republicii

Moldova, care reglementează statutul persoanei fizice. De asemenea, pentru a depista lacunele

existente în actuala legislaţie de drept internaţional privat al Republicii Moldova şi a face

propuneri în vederea înlăturării acestora, a fost necesară studierea şi analiza minuţioasă a

prevederilor vechiului Cod civil şi a altor acte normative prin care au fost sau mai sunt încă

reglementate relaţiile din domeniul statutului personal.

15

LISTA PUBLICAŢIILOR

ÎN CARE ŞI-AU GĂSIT REFLECTARE PRINCIPALELE TEZE ALE LUCRĂRII

1. VRABIE, C. Aspecte evolutive ale protecţiei juridice a străinului – premisa apariţiei dreptului

internaţional privat// Revista naţională de drept, 2003, nr.7, p. 55-58.

2. VRABIE, C. Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă cu element de extraneitate//

Legea şi viaţa, 2004, nr.3, p. 33-38.

3. VRABIE, C. Unele aspecte privind statutul personal în dreptul internaţional privat// Analele

Ştiinţifice ale Facultăţii de Drept, Universitatea de Stat „Al. Russo” din Bălţi, 2005, p. 16-29.

4. VRABIE, C. Statutul personal prin prisma reglementărilor de drept internaţional privat al

Republicii Moldova// Legea şi viaţa, 2005, nr.5, p. 38-42;

5. VRABIE, C. Starea civilă şi conflictul de legi// Legea şi viaţa, 2006, nr.5, p. 53-58.

6. VRABIE, C. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice în lumina reglementărilor de drept

internaţional privat al Republicii Moldova// Revista naţională de drept, 2006, nr.5, p. 72-80.

7. VRABIE, C. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice în lumina reglementărilor de drept

internaţional privat al Republicii Moldova// Revista naţională de drept (continuare), 2006,

nr.6, p. 83-84;

8. VRABIE, C. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice şi conflictul de legi// Revista

naţională de drept, 2006, nr.8, p. 49-54.

9. VOLCINSCHI, V., VRABIE, C. Aspecte de drept internaţional privat în materia declarării

absenţei şi a morţii prezumate a persoanei fizice// Legea şi viaţa, 2007, nr.1, p. 33-38.

10. Vrabie, C. Statutul legii naţionale în legislaţia românească şi cea moldovenească în contextul

reformării dreptului internaţional privat european// Materialele Conferinţei Ştiinţifice

Internaţionale cu genericul „Procesul de codificare în ţările Europei de Sud-Est”, din 21 oct.

2005, Universitatea de Stat „Al. Rusoo” din Bălţi. - Bălţi: Ed. Pontos, 2006, p. 249-267.

11. VRABIE, C. Capacitatea persoanei fizice în dreptul internaţional privat// Revista de drept

internaţional privat şi de privat comparat, (anuar). - Cluj-Napoca: Ed. Sfera Juridică, 2006,

nr.1, p. 447-489.

16

АННОТАЦИЯ

к докторской диссертации «Правовой статус физического лица в международном частном праве», автор Корнелиу Врабие

Специальность 12.00.03: частное право (международное частное право) Основываясь, на нынешнюю позицию занимаемую Республикой Молдова на

международной арене, в политическом и экономическом плане, и ссылаясь на серьезные

намерения нашей страны участвовать в международном процессе упрощения передвижения

лиц в европейском пространстве, государство обязуется создать соответствующую

юридическую основу, способную гарантировать и защищать данный процесс.

Диссертационная работа посвящена изучению специфических ситуаций связанных с

разрешением правовых коллизий в области юридического статуса субъекта права.

Необходимость изучения данного института возникла из-за существенных пробелов

существующих в законодательстве и недостаточного освещения его в юридической

литературе.

В работе определение правового статуса физического лица представлено с двух

позиций: с позиции гражданского права, как индивидуальный статус лица и с позиции

международного частного права, как личный статус лица и связанная с ним коллизия права.

В диссертации исследованы гражданское состояние, правосубъектность, имя и место

жительства физического лица; проанализированы некоторые научные позиции и проблемы,

связанные с юридическим статусом иностранцев, поскольку более детальное изучение

данного субъекта, по нашему мнению, может служить основой для другой научной работы.

Цель данной работы состоит в подчеркивание развития такого понятия как правовой

статус физического лица в международном частном праве; выявление проблем связанных с

применяемым законом; сравнительный анализ национального законодательства в данной

области с международными нормами и законодательствами других стран; изложение

личных решений и взглядов, которые могут служить как основой для усовершенствования

национального правового регулирования.

Научная новизна работы состоит и в том, что впервые в юридической литературе

Республики Молдова, была предпринята попытка реализовать теоретически

систематизированное исследование правового статуса физического лица в международном

частном праве, основанного на национальном законодательстве.

17

Результаты исследования и сформулированные теоретические выводы могут быть

использованы: для усовершенствования законодательства в области международного

частного права, гражданского права, и других отраслей частного права; для разработки

учебных программ, пособий и учебников для преподавания международного частного

права; для повышения квалификации специалистов в данной области.

Ключевые слова диссертации: международное частное право; физическое лицо;

правовой статус; личный статус; национальный закон; закон места жительства; римско-

германское право; англо-саксонское право; сравнительное право; правосубъектность; имя;

место жительства; гражданство; брак; развод; теория национального интереса; правовой

статус иностранца; коллизии законодательства; коллизии юрисдикций; признание

иностранных судебных решений.

18

ANNOTATION 

to the doctoral thesis in law "The juridical status of the physical person in the private

international law", written by Corneliu Vrabie

Speciality 12. 00. 03: Private Law (Private International Law)

The actual position of the Republic of Moldova on the international political and economic

arena, and taking into account the evident tendencies of our state to get actively involved in the

process of simplifying the ways of going abroad in Europe, enforces imperiously the

implementation of a proper juridical frame that would guarantee, simplify and protect efficiently

such a free circuit.

The present thesis analyses specific cases dealing with the resolving of conflicts of laws in

the matter of juridical status of a person. We think to bring our contribution to the problem with a

scientific analysis, thus elaborating a theoretical study on the juridical status of the physical person

in the way it is regulated in the present legislation of the Republic of Moldova.

We regard the notion of juridical status of a physical person as its individual status within

the civil law or as the personal status within the frame of the private international law. Thus, we

focus on the civil status, capacity as well as to keep it in the context of the individual status, name

and residence of the physical person. We have also analyzed the problem of the foreigner’s

juridical regime but without throwing too much light on it because it can make the content of

another thesis.

The goal of the paper is to examine thoroughly the evolution of the status concept of the

physical person within the law of conflicts; to mark out the issues concerning the applied law to its

component elements; to analyze the domestic regulations in this field and put them in opposition

with the international regulations and those of other states, to set forth solutions offered by the

national legislation and to put up our own solutions which could be even taken as proposals of

lege ferenda.

In this context, the scientific innovation of the paper is that it is for the first time in the

Republic of Moldova when such an attempt has been undertaken to accomplish a well –

systemized scientific research on the status of a person as it appears in the light of the regulations

in the legislation of the Republic of Moldova.

Research results and the formulated theoretical conclusions can be used to improve the

legislative framework in the field of private international law, civil law as well as in other

branches of Private Law. The results of the investigations can also be used to make better the

19

curricula of the Institutions and Faculties of Law when teaching the subject of Private

International Law; it can be of great help and use for the specialists in the domain while

elaborating courses or text – books in Private International Law.

Key words in the paper: private international law, physical person, juridical status,

personal status, personal law, domestic law, residence law, European law, Anglo-Saxon law,

comparative law, capacity of the person, civil state, name, residence, citizenship, marriage,

divorce, national interest theory, the juridical regime of the foreigner, conflict of laws,

concurrence of jurisdiction, recognition of foreign courts’ decisions.

 

20

LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE ÎN TEXT  Alin. – alineat;

art. – articol;

Cap. – Capitol;

Cod civ. – Cod civil;

CE – Consiliul Europei;

C.J.C.E. – Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene;

C.S.J. – Curtea Supremă de Justiţie;

ed. – editura;

ex. – exemplu;

L.D.I.P. – Legea română nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional

privat;

L.G.D.J. – Librairie generale de droit et de jurisprudence

lit. – letera;

nr. – numărul;

op.cit. – operă citată;

pct. – punctul;

R.C.D.I.P. – Revue critique de droit international privé;

R.I.D.C. – Revue internationale de droit comparé;

R.R.D. – Revista română de drept;

S.C.J. – Studii şi cercetări juridice;

trad. – traducere (traducere);

urm. – următorul;

vol. – volumul.