Centrul de studii transdisciplinare

Corn de vanatoare

Alexandru Ivasiuc

“Increderea absoluta in victorie este insasi cheia victoriei.”

Ulici Emma Damien Andreea Dunca Anca

2013

Creatorul

Nascut in 12 iulie 1933 la Sighetu-Marmatiei , Alexandru Ivasiuc a fost un prozator si romancier contemporan. A fost la inchisoare 7 ani dintre care doi i-a ispasit ca arest la domiliu.

Începutul nuvelei apelează la un ton biblic, derulând seminţia lui Drag, mare cneaz pe Mara, şi a fiului său, Giulea. Mihai Giulea descendent al marilor cneji de Mara, „răs-răs-strănepotul lui Giulea” întemeietorul Giuleştilor în sec. XIV, devine personajul principal al nuvelei. Naratorul reconstituie genealogia unui neam care, începând din secolul al XIV-lea aspiră să devină voievozi de Maramureş.

Rupându-se de tradiţie, personajul se va deosebi de acum încolo prin relaţia cu puterea, cu modul de a obţine puterea. El nu se mulţumeşte doar cu puterea politică, ci spre deosebire de predecesorii săi, aspiră spre puterea spirituală, spre folosirea machiavelică a raţiunii, a meditaţiei în singurătate.

Într-o altă etapă a vieţii sale, la cincizeci de ani, considerând că a trăit suficient, Mihai este foarte aproape in implinirea visului său. El s-a reîntors pe meleagurile natale, concentrând în sine o mulţime de demnităţi ce nu-i aduc liniştea dorită: castelan de Hust, comite de Doboca şi cancelar al coroanei, infiltrat în puterile secrete ale imperiului, având misiunea, în zonele de graniţă, de a pacifica şi de a asimila etniile diferite, slujind astfel politica de dominaţie a principelui său.

Mihai face un compromis cu puterea, ceea ce-i conferă satisfacţia unei răzbunări târzii a umilenţei de odinioară. În acest cadru epic principal recunoaştem în naraţiune simboluri gotice şi baroce, cum ar fi simbolul licornului, cercul, simbol al perfecţiunii lumii şi al eternităţii, şi mai ales, rombul, care explică contradicţiile între principiile masculin-feminin, cer-pământ.

Peste vânătoarea trecutului, momentul umilinţei sale, se suprapune vânătoarea prezentului, organizată chiar de el, „victima” morală a acelei vânători, pentru baronii locali, sub pretextul protectiei principelui, şi pentru a grăbi pacificarea spaţiilor de margine ale imperiului. Castelanul şi secretarul său pregătesc cu genialitate scena accidentului de la vânătoare, impecabil, părând fără nici un dubiu, un accident tragic care-i emoţionează pe toţi.

”Va trebui să mergem Henri, la vânătoare, cu baronii locali, ca să ne apropiem de ei şi să-i apropiem de principe. Distracţia lor grosolană şi râsetele lor nu mă înveselesc, nici rachiul lor tare care-i îmbată năpraznic, fără aburi uşori de trecere prin veselie şi vorbărie.” (Mihai Giulea)

”-Da, acesta e adevărul, am pornit de aici, acum parcă se închide un ciclu. Se încheie cercul, nu-mi mai rămâne mare lucru de făcut”.(secretarul sau, Henri)

După moartea celor doi, contesa de Bethlen fiind fiica celei ce îl umilise în adolescenţa lui îndepărtată, Mihai de Giuleşti vede ascunse sub chipurile celor doi conţi chipurile unor animale: sub frumosul chip al femeii se ascunde o nevăstuică , în timp ce bărbatul este masiv şi grosolan în manifestări, părând un „bivol întunecat”. De la teama trecătoare că s-ar putea descoperi complotul, el trece la autostăpânire şi încredere în capacitatea sa de a duce jocul până la capăt.

”Se ridică şi privi în jur la oamenii tăcuţi şi întunecaţi. Ochii lor dovedeau de acum neîncrederea sau chiar bănuiala. Prin omorârea fiarei pe care el a folosit-o ca „armă”. ”

Mihai Giulea

Evolutia politica

Evolutia personalaEvolutia

abstracta

„Condiţia tragică a personajului derivă din faptul că nu se poate revolta contra unui sistem decât ca instrument al altui sistem”

De aceea Mihai de Giuleşti rămâne în esenţă un învins deşi aparent a reuşit să înlăture o lume bazată pe ritual şi ierarhie, fiind însă obligat să se subordoneze alteia.

Realismul in nuvela „Corn de vanatoare”

•Tipologii de personaje: vindicativul insetat de putere;•Este prezentata geanologia neamului Giulea;•Naratorul ubicuu;•Motivul oglinzii;•Este definit spiritul epocii medievale;•Monarhia ca putere politica;•Locuri care exista si in prezent:malul Tisei, Dragomiresti;•Motivul transhumantei:valahii in armatele straine;•Constructia personajului care serveste puterea, Mihai Giulea.

Maramuresul ,vatra medievala

• In 1360, regele Ludovic a acordat cnezilor maramureseni credinciosi coroanei un sir de diplome prin care le intarea stapanirea satelor din Maramures. (“Diplome maramuresene”)

• In 1368 regele porunceste comitetului maramuresean sa imparta intre fii raposatului Giluea cele 2 sate ale familiei: Giulesti si Mestecanis.

Sotii Arnolfini (1434) Jan van Eyck

Personajele tabloului sunt Giovanni Arnolfini, un negustor italian din Lucca si Giovanna Cenami. Tabloul se crede a fi un simbol al mariajului.Mentionam aceasta pictura fiindca in carte Mihai se uita in oglinda dupa vanatoare vrand sa se convinga ca inca mai este real. Pictura , semnificand o privire in abis ne exprima acelasi lucru.

Bibliografie

• “Aduceri aminte si realitate” (Raport SRI din 1991, Arhiva CNSAS-Romania Libera- Editie Speciala 2007

• “Istoria Literaturii romane contemporane”• “Maramurasul asa cum il cunosc eu” - Alexandru Filipascu• “Istoria Maramuresului”- Alexandru Filipascu• “Maramureseni – Portrete si medalioane”- Mihai Maria• “Maramures vatra de istorie milenara V (pag. 590)-

Colectiv• “Cnezatul Marei”-Radu Popa pp.14-18

• Reconstituirea Bisericii din Giulesti, ridicata de urmasii lui Giulea

• Cetatea Hust