UNIVERSITATEA DIN ORADEAFACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

TURISMUL DE VÂNĂTOARE ŞI PESCUIT ÎN ROMÂNIA ŞI

PRODUSELE TURISTICE AFERENTE

Oradea

CUPRINS

I. TURISM DE VÂNĂTOARE ÎN ROMÂNIA..............................................................3I.1. Istoric al vânătorii...............................................................................4I.2. Turism de vânătoare în România......................................................5I.3. Fondul de vânătoare...........................................................................5I.4. Agenţiile de Hunting...........................................................................7I.5. Sezoane de vânătoare în România.....................................................7I.6. Etica organizatorului de vânători colective....................................10I.7. Recorduri cinegetice din România..................................................11I.8. Concluzii.............................................................................................16

II. TURISMUL DE PESCUIT ÎN ROMÂNIA.............................................................17II.1. Noţiuni introductive. Definiţii şi clasificări...................................17II.2. Administrarea şi gestionarea fondului piscicol.............................18II.3. Legislaţie – ordin privind prohibiţia pescuitului în anul 2007....19

II.3.1. Zone şi perioade de prohibiţie.......................................................................19II.3.2. Specii şi perioade de prohibiţie......................................................................20II.3.3 Instituirea de măsuri de protecţie pentru unele specii cu valoare economică şi/sau ecologică.........................................................................................................21

II.4. Inspecţia piscicolă............................................................................22II.5. Fonduri structurale pentru pescuit................................................23II.6. Importanţa peştelui în economie....................................................24II.7. Calendarul piscicultorului..............................................................24

III. SERVICII TURISTICE...........................................................................................26III.1. Gastronomie pentru vânători şi pescari.........................................................26III.2. Tarife pentru vânătorii străini (euro)..........................................28III.3. Posibilităţi de vânat........................................................................28III.4. Taxa corectă pe bălţi – sondaj de opinie......................................28

BIBLIOGRAFIE :...........................................................................................................30

I. TURISM DE VÂNĂTOARE ÎN ROMÂNIA

2

România este o ţară cu o mare biodiversitate şi cu un procent ridicat de ecosisteme naturale intacte. Aici se găseşte cea mai mare suprafaţă de pădure naturală din Europa şi pe teritoriul ei sunt numeroase culoare de migraţie. Nivelul ridicat al diversităţii ecosistemelor şi localizarea geografică se reflectă în bogaţia floristică - peste 3500 de specii de plante superioare şi faunistică - peste 30.000 de specii. Fondurile de vânătoare ce au o mărime minimă de 5.000 ha la câmpie, 7 ha la deal şi 10.000 ha la munte, sunt de multe ori grupate în complexe cinegetice cu suprafeţe mari, pentru un management integrat şi durabil al speciilor de interes cinegetic.

În conformitate cu Legea nr. 103/1996 în Romania există 2147 de fonduri de vânătoare. Suprafaţa medie a unui fond de vânătoare este de cca. 10.000 de ha. În orice fond de vânătoare există o specie de vânat care are o valoare mai mare din punct de vedere cinegetic. Această specie se numeşte vânatul principal. Privit sub acest aspect, fondul cinegetic al României se împarte astfel: Iepurele: 15.200.000 ha ; Căpriorul: 3.900.000 ha ; Cerbul: 2.800.000 ha ; Capra neagră: 220.000 ha ; Vânatul de baltă: 545.000 ha.1

Turismul cinegetic se adresează iubitorilor de aventuri cinegetice şi pescarilor, existând un bogat fond de vânătoare: urşi, mistreţi, căprioare, iepuri, şi piscicol: păstrăv, mreană, boisten. Specia principală din zona montană, care prezintă interes cinegetic major, este cerbul carpatin. Pe pârâul Valea Putnei, în localitatea cu acelaşi nume, este amplasată o păstrăvărie aparţinând Ocolului Silvic Pojorata care produce păstrăv pentru consum şi puieţi pentru popularea apelor de munte. O dată cu extinderea activităţii de vânătoare, s-a dezvoltat şi turismul cinegetic. Sarcani Arpad, directorul uneia dintre cele mai mari firme care organizează vânători exclusiv pentru străini, spune că, în ultimii trei ani,  majoritatea clienţilor săi au fost spanioli. Aceştia i-au detronat pe germani care deţineau supremaţia. Sumele pe care străinii le plătesc pentru un sejur cinegetic arată că, atunci când vine vorba să-şi adauge în palmares un trofeu, vânătorii sunt dispuşi să cheltuiască sume exorbitante. “Cel mai ieftin sejur este pentru cei care vin să vâneze un căprior, de exemplu, adică un trofeu mediu. Pentru trei zile de vânătoare, ei trebuie să achite 2.000 de euro. Cei care vin pentru un urs de 500 de puncte plătesc pentru trei-patru zile între 15.000 şi 18.000 de euro.2

Cu aceşti bani pot vâna în Africa, timp de 10-12 zile, 15 specii de zebre, antilope etc., dar vânatul de la noi este mai valoros”, declară Sarcani Arpad.

I.1. Istoric al vânătorii

1 http://www.marshal.ro 2 Judeţele Patriei, Editura Sport – Turism, 1979, Bucureşti, pg. 243 – 246.

3

Vânătoarea este sportul care constă în urmărirea şi uciderea animalelor sălbatice pentru a procura hrana, sau pur şi simplu de dragul aventurii sau pentru a petrece timp în mijlocul naturii. Oamenii au vânat încă din vremurile preistorice pentru a face rost de hrană pentru ei şi familiile lor, pentru blănuri şi îmbrăcăminte. Odată cu dezvoltarea agriculturii, creşterii animalelor şi, în cele din urmă, a manufacturii, vânătoarea şi-a diminuat treptat importanţa ca mijloc de supravieţuire. Datorită provocărilor şi divertismentului sau ca sport, vânătoarea a rămas totuşi o activitate populară chiar şi în timpurile moderne. Nobilimea Egiptului antic, Greciei antice şi Romei îşi petrecea timpul liber vânând. Istoricul grec Xenofan argumenta că vânâtoarea este un bun al societăţii prin faptul că recrearea promovează starea de bine şi sănătatea menită vânătorului. Prima lege menită să protejeze animalele sălbatice nu a fost instituită decăt în secolul al XIII-lea, când Kublai Khan, împăratul mongolilor, le-a interzis supuşilor săi să vâneze în timpul perioadelor de împerechere a animalelor. 3

Inventarea prafului de puşcă în secolul al XIV-lea şi perfecţionarea carabinei cu cocoş în secolul al XV-lea au schimbat drastic metodele de vânătoare. Dacă momeala şi capcanele, arcul şi săgeata, şoimii şi ogarii erau folosiţi în trecut, carabinele uşurau acum doborârea păsărilor şi animalelor de la distanţe mai mari şi în număr mai mare. În zilele noastre vânătorii folosesc carabine şi puşti în acest sport; puştile şi carabinele de calibru 22 mm sunt folosite în general pentru vânat mic, cum ar fi veveriţele şi iepurii, iar carabinele de calibru mai mare sunt utilizate pentru animale cum ar fi căprioara şi cerbul. Pentru păsări cum ar fi raţele, gâştele, porumbeii şi fazanii se folosesc puşti cu calibrul de 12-20 mm. Susţinând că metodele primitive fac vânătoarea mai antrenantă, mulţi vânători s-au întors la utilizarea arcului cu săgeţi, în special pentru căprioare, iar unii folosesc carabinele cu înarcare pe ţeavă. Şi în România vânătoarea a fost un sport practicat de-a lungul întregii istorii de către clasele conducătoare. Fiind o ţară cu foarte multe păduri şi codri adânci, România dispune de un fond cinegetic bogat şi variat. Chiar şi în prezent, în epoca modernă, este una dintre ţările europene cu cel mai bine conservat fond forestier, datorită defrişărilor reduse ca suprafaţă şi infiinţării monumentelor naturale protejate prin lege.

I.2. Turism de vânătoare în România

Aproape 2 milioane de iepuri, sute de mii de păsări şi păsărele, 30 de mii de urşi, 50 de mii de lupi, 10 mii de jderi, căpriori, mistreţi, cocoşi de munte, capre negre, cerbi carpatini, raţe şi gâşte, o mare populaţie de vânat se aruncă în faţa puştii în pădurile României, făcând din ţara noastră una din cele mai căutate pentru turismul cinegetic. România deţine unele specii rare, complet dispărute sau pe cale de dispariţie în restul Europei, dar care aici se pot vâna (cu autorizaţii speciale) în cantităţi limitate.

33Alexandru Sava (1975): România Sinteză Geografică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, pg. 153-156

4

Turismul de vânătoare este unul V.I.P., fie că îşi atrage clientela din rândul demnitarilor români, fie dintre turiştii străini care vin să cheltuiască aici bugete importante, net mai mari decât în cazul tuturor celorlalte forme de turism de distracţie şi recreere.

Turismul de vânătoare este organizat ca industrie numai în ceea ce îi priveşte pe turiştii străini. Vânătorii români se racolează mai mult dintre pădurari şi relativi ai acestora. Prin integrarea într-o asociaţie de vânătoare, cei interesaţi plătesc o cotizaţie anuală şi beneficiază de dreptul de a avea şi utiliza o armă de vânătoare pe teritoriul deţinut de asociaţia cinegetică. Incursiunile de vânătoare de lungă distanţă ale acestora sunt rare şi au ca ţintă predominant Delta Dunării sau unele păduri montane. O altă categorie de vânători români, una cu o arie de migraţi „mult mai mare, extinsă practic la nivel naţional, este reprezentată de V.I.P.-uri care beneficiază de o infrastructură specifică. Încă de pe timpul comunismului, vânătoarea s-a impus ca o atitudine trendy“, într-un fel de aristocratizare a puterii comuniste, semnalul de începere a vânătorii fiind dat chiar de şeful statului, Nicolae Ceauşescu. După 1990, preşedinţii României s-au arătat mai puţin dispuşi să pună mâna pe armă, dar vânătorii au avut ca reprezentanţi de frunte şefi de Guvern, secondaţi de mai mulţi miniştri, şefi ai serviciilor speciale, oameni de afaceri şi alte personalităţi care conferă acestei activităţi un statut de înaltă clasă.

I.3. Fondul de vânătoare Vânatul este reunit în fonduri de vânătoare

gospodărite centralizat în ordine ierarhică de Ministerul Agriculturii, Apelor şi Mediului şi Regia Naţională Romsilva. Dintre toate rezervaţiile de vânătoare, câteva, cele care dispun de vânat protejat, au un regim special. Pădurarii Romsilva, ajutaţi şi de specialişti în mediu şi în fondul de vânătoare, asigură suplimente de hrană pentru vânatul autohton sau aclimatizat care nu dispune în anumite perioade ale anului de suficientă bază de nutriţie, menţinând un nivel optim pentru populaţiile de animale sălbatice şi un surplus de efectiv care se poate vâna. Se estimează că se recoltează anual pe teritoriul României o cantitate de circa 3 milioane kg de carne de vânat (echivalentul a circa 10.000 de vite cornute) şi se colectează 1 milion de blănuri şi piei, cifrele excluzând animalele prinse şi exportate de vii pentru consum, pentru repopularea unor zone cinegetice din strainătate sau pentru grădini zoologice.

Principalul vânat din România este iepurele de câmp, răspândit pe circa 15,2 milioane hectare, practic pe întregul areal cuprins între golurile alpine şi litoral. Efectivul optim calculat este de 1.740.000 exemplare, excedentul fiind de circa 700.000 de exemplare pe an, cantitate care este extrasă atât prin vânat cât şi prin exportul în blană“ (animalele sunt capturate vii şi exportate în cutii pentru a fi sacrificate şi pregătite în restaurante din străinatate, predominant în Italia). Căprioara se află pe locul doi în topul răspândirii vânatului din România, cu o suprafaţă acoperită de circa 3,9 milioane exemplare, urmată de cerb (cu 2,8 milioane hectare), vânatul de baltă (543 mii hectare) şi capra neagră (220 mii hectare).

Vânatul întâlnit în România populează toate zonele geografice şi toate formele de relief. Prepeliţa şi potârnichea sunt specifice Bărăganului şi Dobrogei, în timp ce vânatul

5

cu cea mai mare căutare în câmpie este fazanul, specie de vânat care a fost introdusă întâi în vestul ţării şi care s-a generalizat. Înmulţindu-se atât în crescătorii cât şi natural, fazanul este un vânat de mare valoare datorită calitaţii sale gastronomice. Efectivele din România sunt de peste 150.000 de exemplare şi acesta populează în general trupurile mici de pădure înconjurate de suprafeţe agricole.

În zona deluroasă, animalele sunt cele caracteristice pădurilor de foioase, având ca principali reprezentanţi căprioara şi mistreţul, animale cu o pondere foarte mare în fondul cinegetic autohton, dar şi iepurii şi sitarii. În pădurile de munte principalul vânat este cerbul, cu o greutate medie de 240-250 kg la masculi, care populează sectorul oriental al Carpaţilor până în zona curburii precum şi unele zone din Carpaţii Meridionali şi Munţii Apuseni până în Podişul Târnavelor. Efectivul de cerbi calculat este de circa 30.000 de exemplare şi prin vânătoare se extrag anual 1-2 mii de exemplare. Dispărut din alte ţări europene, este un vânat de foarte mare importanţă. Similar ca zonă şi ca efectiv este ursul, animal care s-a impus în topuri în special pentru blană şi mai puţin pentru carne, deşi pentru mulţi şi aceasta este o trufă. Dintre păsări, caracteristic pentru zona montană este cocoşul de munte, răspândit îndeosebi în Carpaţii Orientali, dar şi în Argeş şi Vâlcea. Dacă femela este complet protejată, masculii pot fi vânati cu autorizaţie specială în cursul primăverii. Cu efective reduse la numai câteva sute de exemplare, în pădurile de munte se mai intâlneşte şi râsul, specie ocrotită, repartizată predominant tot în zona Carpaţilor Orientali. Tot pentru blana de o valoare deosebită este vânat şi un alt animal reprezentat în zona montană, jderul, cu efective anuale de circa 10.000 de exemplare şi recolta de circa 1.500 de exemplare anual.

Vârfurile de munte, zona păşunilor şi a golurilor alpine, este habitatul caprei negre, trofeu vânătoresc de un prestigiu deosebit datorită rarităţii acestui animal. Cotată la o populaţie de câteva mii de exemplare, capra neagră este ocrotită prin lege. În acelaşi etaj faunistic se situează cocoşul de mesteacăn, declarat monument al naturii.

Foarte populară pentru vânători este Delta Dunării şi zona lacustră învecinată. Aici vânatul principal este cel cu pene, fie că este vorba despre păsări care locuiesc aici, fie vânat de pasaj. Gâştele sălbatice, într-o mare varietate de specii, sunt cele mai des întalnite, iar valoarea lor este dată de faptul că, hrănindu-se cu vegetaţie, carnea lor nu are miros de peşte precum cea de raţă sălbatică, un alt vânat foarte bine reprezentat în această zonă. Vidra, hermelina si bizamul reprezintă speciile vânate pentru blană în acest areal, ca în cazul tuturor animalelor cu blănuri preţioase, valoroasă fiind blana de iarnă, mai deasă şi cu un colorit mai apreciat. Lupul, vulpea şi mistreţul completează speciile de vânat din zona gurilor Dunării, acestea fiind răspândite aproape pe tot teritoriul ţării (cu excepţia etajelor alpine de mare înalţime), dar au efective care au atras atenţia pentru a fi protejate după ce ani în şir au fost catalogate drept dăunători pentru vânat şi pentru animalele domestice, fiind vânate până aproape de dispariţie.

6

I.4. Agenţiile de Hunting

Hunting este termenul care desemnează în engleză vânătoarea şi acest cuvânt s-a

impus în titulatura multor firme de turism sau de arme de vânătoare din România. Ca în majoritatea statelor, şi în România turiştii străini sunt restricţionaţi în a participa la vânătoare în fondurile cinegetice autohtone, impunându-se taxe speciale pentru vânătoare, fotografiere, expatrierea trofeelor sau închirierea armelor. Dar, întrucât taxele percepute nu se ridică la valori foarte mari raportat la veniturile unui cetăţean al Uniunii Europene, turişii străini sunt prezenţi în România la un nivel care asigură prosperitatea celor câteva agenţii de turism şi furnizori de servicii specializate care actionează în acest domeniu. Acestea asigură cazarea în hoteluri de standard 3 stele sau cabane de vânătoare cu circuit închis sau semideschis, întocmesc formalităţile şi asigură închirierea armelor de vânătoare de la asociaţiile de profil (singurele abilitate pentru o asemenea operaţiune) şi furnizează servicii de interpret şi ghid atât pentru participarea la vânătoare cât şi pentru excursii de profil turistic general, prin vizitarea obiectivelor turistice din apropierea locului de vânătoare.

Străinii veniţi sunt în special italieni, iar numărul total al acestora este de câteva mii pe an. Totuşi, nivelul acesta este considerat optim de către cei din branşă, o creştere substanţială a sa nefiind posibilă din cauza fondului cinegetic redus. Astfel, dacă domeniile româneşti de vânătoare vor suscita un grad şi mai mare de interes în străinătate, lucru dorit de către toţi cei în branşă, influenţa va fi aceea a creşterii tarifelor pentru vânat şi nu a creşterii spectaculoase a numărului de turişti. 4

I.5. Sezoane de vânătoare în România5

Din Legea 103/1996 Republicată:

A. MAMIFERE De La: Până La:

1.  Bizamul (Ondatra zibethica) 1 oct. 15 apr.

2.  Capra neagră (Rupicapra rupicapra) 15 sept. 15 dec

3.  Căpriorul (Capreolus capreolus)

   - mascul 15 mai 15 oct.

   - femela 1 sept. 15 feb.

4.  Cerbul comun (Cervus elaphus)

   - mascul  1 sept. 15 dec.

   - femela 1 sept. 15 feb.

5.  Cerbul lopătar (Dama dama)

   - mascul 1 sept. 15 dec.

   - femela 1 sept. 15 feb.

44http://www.turism.home.ro/88/art13.htm

5 www.ici.ro/romania/ro/turism/c_cinegetic.html

7

6. Câinele enot (Nyctereutes prociynoides)

15 sept. 31 mart.

7.  Dihorul comun (Putorius sp.) 15 sept. 31 mart.

8  Hermelina (Mustela erminea) 15 sept. 31 mart.

9.  Iepurele de câmp (Lepus europaeus) 1 noi. 31 ian.

10. Iepurele de vizuina (Oryctolagus cuniculus)

1 noi. 31 ian.

11.  Jderul (Martes sp.) 15 sept. 31 mart.

12.  Marmota (Marmota marmota) 15 sept. 31 oct.

13.  Mistreţul (Sus scrofa) 1 aug. 31 ian.

14.  Muflonul (Ovis aries musimon) 15 sept. 15 dec.

15.  Nevăstuica (Mustela nivalis) 15 sept. 31 mart.

16.  Râsul (Lynx lynx) 15 sept. 31 mart.

17.  Şacalul (Canis aureus) tot anul

18.  Veveriţa (Sciurus vulgaris) 15 sept. 31 mart.

19.  Viezurele (Meles meles) 1 aug. 31 mart.

20.  Vulpea (Vulpes vulpes) tot anul

B. PĂSĂRI De La: Până La:

1.  Bătăusul (Philomachus pugnax) 15 aug. 15 mart.

2. Becatina comuna (Gallinago gallinago)

15 aug. 15 mart.

3. Cioara griva (Corvus corone cornix) 

tot anul

4. Cioara de semanatura (Corvus frugilegus)

tot anul

5.  Ciocârlia (Alauda arvensis) 1 aug. 15 mart.

6. Cocosul-de-munte (Tetrao urogallus)

1 apr. 5 mai

7. Cormoranul mare (Phalacrocorax carbo)

15 aug. 15 mart.

8.  Coţofana (Pica pica) tot anul

9.  Eiderul (Somateria mollissima) 15 aug. 15 mart.

10.  Fazanul (Phasianus colchicus) 1 oct. 28 feb.

11. Ferestraşul mare (Mergus merganser)

15 aug. 15 mart.

12. Ferestraşul motat (Mergus serrator)

15 aug. 15 mart.

13.  Gaiţa (Garrulus glandarius) 1 aug. 15 mart.

14.  Gainuşa de baltă (Gallinula 15 aug. 15 mart.

8

chloropus)

15. Gâsca de semănătură (Anser fabalis fabalis)

15 aug. 28 feb.

16. Gâsca mică de semănîtura (Anser fabalis rossicus)

15 aug. 28 feb.

17. Gâsca cu cioc scurt (Anser fabalis brachyrhynchus)

15 aug.. 28 feb.

18. Gasca de vara (Anser anser rubrirostris)

15 aug. 28 feb.

19.  Gasca neagra (Branta bernicla) 15 aug. 28 feb.

20.  Garliţa mare (Anser albifrons) 15 aug. 28 feb.

21.  Graurul (Sturnus sp.) 1 aug. 15 mart.

22. Guguştiucul (Streptopelia decaocto)

1 aug. 15 mart.

23.  Ierunca (Tetrastes bonasia) 15 sept. 15 dec.

24.  Lişiţa (Fulica atra)  15 aug. 15 mart.

25.  Nagatul (Vanellus vanellus) 15 aug. 15 mart.

26. Porumbelul gulerat (Columba palumbus)

1 aug. 15 mart.

27. Porumbelul de scorbură (Columba oenas)

1 aug. 15 mart.

28.  Potârnichea (Perdix perdix) 15 oct. 31 dec.

29.  Prepelita (Coturnix coturnix) 1 aug. 15 oct.

30.  Raţa mare (Anas platyrhynchos) 15 aug. 28 feb.

31.  Raţa mica (Anas crecca) 15 aug. 15 mart.

32.  Raţa pestriţă (Anas strepera) 15 aug. 15 mart.

33.  Raţa fluieratoare (Anas penelope) 15 aug. 15 mart.

34.  Raţa suliţar (Anas acuta)  15 aug. 15 mart.

35. Raţa cârâitoare (Anas querquedula)

15 aug. 15 mart.

36. Raţa cu cap castaniu (Aythya ferina) 

15 aug. 15 mart.

37.  Rata motata (Aythya fuligula) 15 aug. 15 mart.

38.  Rata cu cap negru (Aythya marila) 15 aug. 15 mart.

39. Raţa sunătoare (Bucephala clangula)

15 aug. 15 mart.

40.  Raţa cu ciuf (Netta rufina) 15 aug. 15 mart.

41. Raţa de gheţuri (Clangula hyemalis)

15 aug. 15 mart.

42.  Raţa lingurar (Anas clypeata) 15 aug. 15 mart.

9

43.  Rata catifelata (Melanitta fusca) 15 aug. 15 mart.

44.  Raţa neagra (Melanitta nigra) 15 aug. 15 mart.

45. Sitarul de pădure (Scolapax rusticola)

15 sept. 15 mart.

46.  Sitarul de mal (Limosa limosa) 15 aug. 15 mart.

47.  Stancuta (Corvus monedula) 1 aug. 15 mart.

48.  Sturzul de vâsc (Turdus viscivorus) 1 aug. 15 mart.

49. Sturzul cantator (Turdus philomelos)

1 aug. 15 mart.

50.  Sturzul de vii (Turdus iliacus) 1 aug. 15 mart.

51.  Sturzul de iarnă (Turdus pilaris) 1 aug. 15 mart.

52.  Stârcul cenuşiu (Ardea cinerea) 1 aug. 15 mart.

53.  Turturica (Streptopelia turtur) 1 aug. 15 mart.

Tradiţia cinegetică reprezintă o viguroasă componentă a culturii materiale şi spirituale românesti, originalitatea şi diversitatea formelor sale de manifestare avându-şi sorgintea în bogăţia evantaiului faunistic caracteristic spaţiului susţinut de arcul carpatic, de-a lungul Dunării, până la ţărmul Pontului Euxin.Rădăcinile aspectelor esenţiale pe care le incumba vănătoarea trebuie căutate în profunzimea istoriei, unde latura pragmatică a acestei îndeletniciri se impletea cu totemismul credinţelor primitive, într-un ,,univers dominat de solidaritatea mistică dintre vânători şi animal”. (M. Eliade).

I.6. Etica organizatorului de vânători colective

Organizatorul de vânătoare nu este, cu certitudine, un simplu vânator. Acesta este, în ziua vânătorii, conducătorul acesteia, al vânătorilor, al gonacilor şi al personalului asociaţiei retribuit pentru a sluji interesele obştei vânătoreşti. Preocuparea principală a organizatorului de vânătoare trebuie să fie reuşită acţiunii şi mulţumirea colegilor de vânătoare, nu dobândirea vânatului de către sine.

Nimeni nu este obligat să accepte această poziţie, de organizator, dar, dacă acceptă, atunci îşi asumă şi obligaţiile ce-i revin , obligaţii ce nu sunt deloc simple.

Munca organizatorului de vânătoare nu începe şi uneori nici nu se termină în ziua de vânătoare. De regulă, organizarea unei vânători începe cu cel puţin 1 zi înainte.

Organizatorul trebuie să recunoască în prealabil terenul, să constate starea vânatului , să intuiască comportamentul acestuia. Doar când organizatorul este foarte experimentat şi are deplină încredere în paznicul de vânătoare poate lua decizii în baza informaţiilor transmise de acesta .

În ziua vânătorii, organizatorul de vânătoare, cât mai punctual posibil, va deschide vânatoarea printr-o scurtă alocuţiune şi un instructaj profesional făcut, care nu trebuie să fie nici prea superficial, dar nici exagerat de detailat (plictisitor). În mod concret, organizatorul de vânătoare trebuie să vegheze ca, pe parcursul activităţii desfăşurate sub responsabilitatea sa, să nu fie comise fapte ce contravin legii şi eticii

10

vânătoreşti sau să fie uitate tradiţiile ce se impun a fi perpetuate. Astfel organizatorul vânătorii trebuie, în principal:

să fie punctual la locul de întâlnire; la ora comunicată, nici mai devreme, dar nici mai târziu, să deschidă vânătoarea,

printr-un scurt salut de bun venit şi tradiţionalul instructaj de vânătoare; să comunice vânătorilor foarte clar programul zilei de vânătoare şi mai ales ce au

voie să vâneze şi ce nu au voie; să stabilească ritmul deplasării spre locul de vânătoare în funcţie de posibilităţile

fizice ale membrilor vânători cei mai în vârstă; să respecte legea tăcerii în deplasare; să ofere detalii vânătorilor despre unghiurile de tragere, distanţele permise, poziţia

celorlalţi membrii vânători, direcţia de sosire a goanei, etc.; să considere paznicul de vânătoare, remunerat în ziua respectivă, să presteze un

serviciu în slujba vânătorilor, ca pe orice alt coleg de vânătoare, fiindcă doar retribuţia nu poate răsplăti efortul acestuia pentru bunul mers al acţiunii; paznicii care işi nesocotesc rolul, stricând repetat desfaşurarea vânătorii, trebuie eliminaţi din funcţie, nu jigniţi;

să imprime o nota de respect pentru vânat şi să oblige membrii vânători să respecte regulile de etică vânătorească; vânatul trebuie dobândit în condiţii de deplină sportivitate, nu în condiţii jenante pentru vânător;

să arbitreze imparţial şi cu sobrietate eventualele litigii dintre vânători; să organizeze strângerea vânatului împuşcat, conform regulilor tradiţionale, şi

organizarea tabloului final de vânatoare. La buna desfăşurare a vânătorii trebuie să-şi aducă contribuţia din plin şi

paznicul de vânătoare. Nimeni nu poate să ştie mai bine decât acesta unde se găseşte vânatul în diverse condiţii de vreme, pe unde se retrage când este deranjat, caracteristicile terenului, etc. Teoretic, nimeni nu ar trebui să conducă mai bine decât acesta goana, fiindcă nimeni nu ar trebui să aibă o autoritate mai mare asupra gonacilor, să cunoască mai bine condiţiile concrete din teren şi să beneficieze de mai multe cunostiinţe teoretice şi practice în materie .

Etica vânătorească obligă vânătorii să se comporte civilizat cu personalul de teren şi cu gonacii angajaţi temporar pentru a le face ziua de vânătoare plăcută, dar în condiţiile în care aceştia îşi merită retribuţia sau funcţia şi se comportă onorabil faţă de vânători.6

I.7. Recorduri cinegetice din România7

66www.rosilva.ro/legislatie/fond_cinegetic.html7 http://www.vinatorul.ro

11

TABEL CU PRIMELE 10 REZULTATE MONDIALEBLĂNURI DE URS BRUN

DIN EVIDENŢA C.I.C.

Numele vânătorului Locul şi anul dobândirii Expoziţia şi omologarea Punctajul CIC

N. CEAUŞESCU PILISKE - HARGHITA 1983 BRNO - 1985 687,79

N. CEAUŞESCU BORSEC - HARGHITA 1980 PLOVDID - 1981 646,74

N. CEAUŞESCU MURES - LAPUSNA 1984 BRNO 1985 637,93

N. CEAUŞSECU IVO - HARGHITA 1984 NURENBERG - 1986 622,78

N. CEAUŞESCU DIBRITA - COVASNA 1983 BRNO - 1985 615,16

N. CEAUŞESCU DIBRITA - COVASNA 1984 BRNO - 1985 603,33

N. CEAUŞESCU HARTAGU - BUZAU 1983 BRNO - 1985 599,74

N. CEAUŞESCU COMANDAU - COVASNA 1978 BUCURESTI 1978 598,53

N. CEAUŞESCU RIUL MIC - BRASOV 1986 NURENBERG 1986 598,45

E. DEMETER MAERUS - BRASOV 1994 BUCURESTI 1997 593,77

Clasament naţional trofee de căprior

Vă prezentăm statistica la zi a celor mai valoroase trofee de căprior vânate de-a lungul timpului pe teritoriul ţării noastre .

TABEL CU PRIMELE 10 REZULTATE TROFEE DE CĂPRIOR

DIN EVIDENŢA A.G.V.P.S.

Numele vânatorului Locul şi anul dobândirii Expoziţia şi omologarea Punctajul CIC

12

N. CEAUSESCU PRAHOVA 1976 MARSILIA - 1977 211,67

A. DINICA MILCOV- OLT 1977 BUCURESTI - 1978 204,62

N. DIMITRIU LETCA - ILFOV 1979 PLOVDIV 1981 196,08

I. ANTON LEMENHEIM - TIMIS 1954 CESKO BOVICE - 1976 192,80

E. ZLATE SMIRDIOASA - TELEORMAN 1992 BUCURESTI - 1996 189,35

O.S. SLATINA SLATINA - OLT 1976 MARSILIA - 1977 188,83

T. SZEKELJ CEFA - BIHOR 1969 BUDAPEST 1971 186,20

L. POP CUSMA - BISTRITA N. 1930 NOVI SAD 1967 179,00

Y. HANS VARASI - IALOMITA 1973 CESKO BOVICE 1976 178,98

O.S. SUCEAVA ZAMOSTEA 1975 CESKO BOVICE 1976 176,33

Clasament naţional trofee de urs brun

   Vă prezentăm statistica la zi a celor mai valoroase blănuri şi cranii de urs brun vânate de-a lungul timpului pe teritoriul ţării noastre .

TABEL CU PRIMELE 10 REZULTATE BLĂNURI DE URS BRUN

DIN EVIDENŢA A.G.V.P.S.

Numele vânatorului Locul şi anul dobândirii Expoziţia şi omologarea Punctajul CIC

N. CEAUSESCU PILISKE - HARGHITA 1983 BRNO – 1985 687,79

N. CEAUSESCU BORSEC - HARGHITA 1980 PLOVDID - 1981 646,74

N. CEAUSESCU MURES - LAPUSNA 1984 BRNO 1985 637,93

N. CEASUSECU IVO - HARGHITA 1984 NURENBERG - 1986 622,78

N. CEAUSESCU DIBRITA - COVASNA 1983 BRNO – 1985 615,16

N. CEAUSESCU DIBRITA - COVASNA 1984 BRNO – 1985 603,33

N. CEAUSESCU HARTAGU - BUZAU 1983 BRNO – 1985 599,74

N. CEAUSESCU COMANDAU - COVASNA 1978 BUCURESTI 1978 598,53

N. CEAUSESCU RIUL MIC - BRASOV 1986 NURENBERG 1986 598,45

E. DEMETER MAERUS - BRASOV 1994 BUCURESTI 1997 593,77

13

TABEL CU PRIMELE 10 REZULTATE CRANII DE URS BRUN

DIN EVIDENŢA A.G.V.P.S.

Numele vânatorului

Locul şi anul dobândirii Expoziţia şi omologarea

Punctajul CIC

O.S.P. Bargaului COLIBITA - BISTRITA NASAUD 1994 BUCURESTI 1997 69,47

G. DENES CALUGARENI - HARGHITA 1993 BUCURESTI - 1997 69,25

N. CEAUSESCU MADARAS - HARGHITA 1984 BRNO 1985 68,30

T. STERES COMARNIC- PRAHOVA 1990 BUCURESTI 1997 67,45

G. PORTIK REMETEA - HARGHITA 1991 BUCURESTI 1997 66,65

A.J.V.P.S. BRASOV PISER- BRASOV 1984 1967 BRNO - 1985 66,50

I. GRAMA SUDRIGIU - BIHOR 1974 CESKE BOVICE 1976 66,15

S. NEGRUSER ANIES - BISTRITA 1973 CESKE BOVICE 1976 66,05

S. BIRO ZETEA - HARGHITA 1981 BUCURESTI 1997 65,90

J. MANOLESCU BILAGU - HUNEDOARA 1965 BUDAPESTA 1971 65,75

"Ramuri de aur"

   Vă prezentăm statistica la zi a ultimelor trofee de cerb carpatin , cu punctaje CIC de peste 240 puncte , vânate în ultimii 40 ani, pe teritoriul ţării noastre .

TABEL CU PRIMELE 15 REZULTATE TROFEE CERB DIN EVIDENŢA A.G.V.P.S.

Numele vânatorului Locul şi anul dobândirii Expoziţia şi omologarea Punctajul CIC

Nicolae Ceausescu Soveja - Vrancea – 1980 Plovdiv - 1981 261,25p

M. Brateanu Glodeni - Mures - 1989 Bucuresti - 1997 255,95p

G. Ziemmermann Plaisor - Arges - 1972 Torino - 1973 247,99p

A. Gall Homorod - Harghita - 1970 Torino - 1973 246,72p

Nolte Kurt Lapusna - Gurghiu - 1961 Mulheim - 1964 246,70p

Nicolae Ceausescu Suha Mare - Suceava - 1972 Novi Sad - 1976 244,53p

Paul Bertoli Casin - Bacau - 1959 Mulheim - 1964 244,30p

Romeo Stanescu Casin - Bacau - 1940 Novi Sad - 1967 243,17p

Alexandru Serban Pilike - Tusnad - 1962 Florenta - 1964 242,80p

14

Nicolae Ceausescu Nemtisor - Neamt - 1982 Brno - 1985 242,13p

Nicolae Ceausescu Gheorghieni - 1981 Brno - 1985 241,48p

Nicolae Ceausescu Seaca - Mures - 1971 Torino - 1972 241,43p

Nicolae Ceausescu Pralea - Bacau - 1979 Plovdiv - 1981 241,29p

M. Deme Frumuseni - Arad – 1995 Bucuresti - 1997 240,85p

Nicolae Ceausescu Ivo - Harghita - 1979 Plovdiv - 1981 240,19p

Remarcăm ca în primele 15 rezultate - 7 dintre ele - aparţin lui Nicolae Ceausescu ! . În plus în ultimii ani ai dictaturii - după 1980 - numai un singur exemplar valoros a fost

împuşcat de alt vînator !

Clasament naţional trofee de lup

   Vă prezentăm statistica la zi a celor mai valoroase blănuri şi cranii de lup , vânate în ultimii 40 ani , pe teritoriul ţării noastre .

TABEL CU PRIMELE 10 REZULTATE BLĂNURI DE LUP

DIN EVIDENŢA A.G.V.P.S.

Numele vânatorului Locul şi anul dobândirii Expoziţia şi omologarea Punctajul CIC

N. GOICEA SARISOR - SUCEAVA 1985 BUCURESTI - 1997 186,17

N. GOICEA BUCINIS - SUCEAVA 1983 BRNO - 1985 180,02

N. GOICEA SARISOR - SUCEAVA 1987 BUCURESTI 1997 173,07

G. GRIGOREA CARTISOARA - SIBIU 1978 NITRA - 1980 172,64

N. SELARU GARCIN - BRASOV 1979 BRNO - 1985 158,98

P. MOGA MAGURENI - HUNEDOARA 1989 BUCURESTI - 1997 158,65

L. DINU NEMTISOR - NEAMT 1978 BRNO - 1985 157,44

P.S. GEZA VIRSAG - HARGHITA 1979 NITRA 1980 155,77

15

N. GOICEA SUHA MARE – SUCEAVA 1986 BUCURESTI 1997 154,80

A. NEACSU V. PUTNEI - SUCEAVA 1983 NITRA 1986 154,78

TABEL CU PRIMELE 10 REZULTATE CRANII DE LUP

DIN EVIDENŢA A.G.V.P.S.

Numele vânatorului Locul şi anul dobândirii Expoziţia şi omologarea

Punctajul CIC

N. SELARU VULCAN - BRASOV 1986 NURENBERG - 1986 45,30

G. GRIGOREA GIRTISOARA - SIBIU 1978 BUCURESTI – 1978 44,68

T. STANESCU VOINEASA - VILCEA 1990 BUCURESTI 1997 44,20

V. GRIGORIU CUSMA - BISTRITA NASAUD 1967 BUDAPESTA 1971 44,17

A. CINTEA V. BISTRITEI – SUCEAVA 1968 BUDAPESTA 1971 44,13

A. AFRA HERCULIAN - COVASNA 1967 BUDAPESTA 1971 44,05

A. CRISTEA COSNA - SUCEAVA 1974 BUCURESTI 1978 43,94

I. MARASCU ORSOVA - BANAT 1966 NOVI - SAD 1967 43,90

P. MOGA COSTESTI 1980 PLOVDID 1981 43,90

K. MARTINI APOLD - MURES 1985 BUCURESTI 1997 43,75

   Recordul mondial la blană de lup este deţinut de România , care ocupă şi primele 5 locuri din ierarhia mondială . La craniu de lup cel mai bun rezultat naţional este clasat pe

locul 3 în lume, iar în primele 10 trofee mondiale de craniu - România deţine 2 poziţii. Recordul mondial la craniu de lup este deţinut de un trofeu recoltat în Belarus - Minsk -

în anul 1978 - 46,80 pct .

I.8. Concluzii

În România, fondul de vânătoare, reprezentat de animalele care trăiesc pe un anumit număr de hectare, este împărţit între Asociaţia Generaă a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (AGVPS) (70%) şi Regia Natională a Pădurilor (RNP) (27%)8.  Restul de 3% din fondul de vânătoare este alocat cercetării. Cea mai câştigată din tarifele pentru trofee pare să fie RNP, întrucât, potrivit lui Adam Crăciunescu, pe fondurile de vînatoare pe care le are în proprietate se găsesc cele mai multe exemplare de vânat mare. În plus, Regia organizează cele mai multe vânători cu străini, în timp ce AGVPS are majoritatea clienţilor din rândul românilor. Deşi în sezonul trecut a fost necesar doar un ordin al ministrului Agriculturii pentru aprobarea numărului de exemplare de urs, pisică sălbatică şi lup care pot fi ucise, în sezonul 2004-2005, a fost dată o ordonanţă în acest sens. Prin urmare, în perioada septembrie 2004 - martie 2005, vânătorii pot ucide 555 de lupi (Canis lupus) şi 832 de pisici sălbatice (Felix silvestris), cu mult mai puţine exemplare decât s-a permis în sezonul trecut (s-au putut vâna 945 de lupi şi 1.402 pisici sălbatice). Pentru lup şi pisică sălbatică, vânătoarea este permisă prin metodele la goană, la pândă, la nadă, la vizuină şi la dibuit. În cazul urşilor, vânătoarea este permisă în două perioade, septembrie – decembrie şi martie – mai. În acest sezon, pot fi vânaţi 342 de urşi (Ursus arctos), cu 88www.rosilva.ro/legislatie/fond_cinegetic.html

16

mult mai puţine exemplare decât au fost vânate în sezonul trecut (658 animale). Urşii vor putea fi vânaţi prin metodele la goană, la pândă, la nadă şi la dibuit.

II. TURISMUL DE PESCUIT ÎN ROMÂNIA

II.1. Noţiuni introductive. Definiţii şi clasificări

În ţara noastră există o variată şi bogată reţea hidrografică, ceea ce face posibil sporirea simţitoare a producţiilor piscicole. Prin amenajări cu iazuri, heleşteie, bazine de acumulare şi chiar canale mari pentru irigarea terenurilor arabile şi repopularea lor cu specii de peşti care pot vieţui în apele respective, se poate contribui substanţial la creşterea producţiei piscicole din apele continentale.

Ritmul accelerat de dezvoltare multilaterală a ţării noastre, în toate domeniile de producţie, a impus şi sectorului pescăresc necesitatea unei raţionalizări a economiei piscicole atât calitativ cât şi cantitativ.

În trecut, producţia piscicolă în ţara noastră era generată de apele naturale situate în special în lunca şi Delta Dunării. Odată însă cu lucrările de îndiguire a Dunării şi redării agriculturii a unor mari suprafeţe din regiunea inundabilă (bălţile piscicole), sectorul pescăresc şi-a orientat activitatea prin amenajarea de gospodării piscicole pe terenuri improprii exploatărilor agricole, care au devenit apoi crescătorii sau pepiniere destul de rentabile.

Pescuitul a fost reglementat prin prevederile Legii 12/1974, privind piscicultura şi pescuitul. Conform Legii, prin pescuit se înţelegea prinderea peştelui şi a celorlalte vieţuitoare acvatice pe bază de autorizaţie, în locuri, perioade, cu unelte şi în dimensiunile permise de lege, în scop industrial, ştiinţific sau sportiv.

Prin pescuit industrial se înţelegea prinderea peştelui şi a celorlalte vieţuitoare acvatice de către personalul autorizat al unităţilor economice care exploatau bazine piscicole.

Prin pescuit ştiinţific se înţelegea pescuitul oricăror specii de peşte sau a altor animale acvatice în scopuri ştiinţifice, pentru cultura artificială sau repopulări, cât şi pentru protecţia fondului piscicol şi se putea efectua în orice timp, loc şi cu unelte sau metode, cu autorizarea prealabilă, după caz, a Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor sau a Ministerului Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii.

17

Prin pescuit sportiv se înţelegea pescuitul efectuat în scop de agrement de orice persoană, membru al Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi, pe bază de permis eliberat de aceasta, pentru bazinele şi zonele piscicole pe care le avea în folosinţă. De asemenea, pescuitul sportiv, se putea exercita pe bază de autorizaţie eliberată de MEFMC pentru bazinele aflate în administrarea directă a unităţilor din subordine, exceptând păstrăvăriile, cu plata taxelor legale.

Legea mai stabilea reguli de exercitare a pescuitului, cum ar fi: perioadele şi zonele de prohibiţie a pescuitului, limitarea pescuitului anumitor specii de peşti, uneltele şi metodele de pescuit interzise, diverse alte interdicţii legate de pescuit, dimensiunile minime ale peştilor şi ale altor animale acvatice care pot fi pescuite. În plus legea reglementa şi organizarea activităţii piscicole şi de pescuit şi stabilea răspunderi şi sancţiuni.

În anul 2001, a fost promulgată o nouă lege, Legea 192/2001, privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura. Conform acestei legi, pescuitul a fost definit ca activitate de capturare a peştelui şi a altor vieţuitoare acvatice în scop comercial, ştiinţific sau recreativ/sportiv, pe bază de autorizaţie/licenţă/permis de pescuit, în locuri, perioade şi cu unelte prevăzute de lege.

Având o lege nouă, chiar instabilă şi contracte valabile şi clare cu administratorii statului, asociaţiile afiliate la AGVPS au avut suportul moral necesar amplificării activităţilor specifice pe care le desfăşurau conform statutelor şi a obiectelor de activitate. A crescut numărul membrilor pescari sportivi, cotizanţi cu acte în regulă, s-a diminuat numărul cazurilor de braconaj piscicol, s-au făcut repopulări cu importante cantităţi de peşte pentru pescuit sportiv, s-au făcut amenajări hidrotehnice, toaletări de maluri, concursuri de pescuit, toate cu respectarea clauzelor contractuale negociate.

II.2. Administrarea şi gestionarea fondului piscicol

Administrarea şi gestionarea fondului piscicol, au fost reglementate, în trecut, prin prevederile Legii 12/1974 privind piscicultura şi pescuitul. Conform acestei legi, prin fond piscicol se înţelegea totalitatea populaţiei piscicole şi a celorlalte resurse naturale de hrană constituite din fauna şi flora acvatică a bazinelor piscicole. Bazinele piscicole şi fondul piscicol din acestea erau proprietate de stat. Se excepta fondul piscicol din bazinele piscicole aflate pe terenurile proprietatea cooperativelor agricole de producţie. Administratorii statului erau Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor pentru apele colinare, de şes şi maritime şi Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii pentru apele de munte.

Folosinţa în scop de pescuit recreativ/sportiv a tuturor apelor naturale din România, care aparţin domeniului public, a fost contractată în baza legii 12/1974, pe termen de 20 de ani, cu valabilitate până la 31.12.2007, de către asociaţiile vânătorilor şi

18

pescarilor sportivi afiliate la AGVPS din România. Contractele s-au încheiat între aceste asociaţii şi fostele direcţii agricole judeţene sau fostele întreprinderi de stat, după caz. Această folosinţă în scop de pescuit recreativ/sportiv, exercitat exclusiv cu undiţa, s-a asigurat aparent gratuit în cazul tuturor apelor curgătoare, colinare şi de şes. De fapt, asociaţiile beneficiare earu obligate, prin contracte, să asigure pe cheltuială proprie şi privată paza fondului piscicol, să efectueze anumite amenajări şi populări periodice cu peşte, să educe şi să organizeze activitatea propriilor membri.

După 1990, Legea 12/1972 a continuat să funcţioneze, dar a decăzut în desuetudine şi s-a simţit nevoia modificării ei, pentru ca prevederile acesteia să fie corelate cu noile condiţii politice şi sociale din ţara noastră.

Astfel a fost promulgată, foarte târziu şi într-o formă discutabilă, Legea 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura. Conform acesteia, administrarea fondului piscicol a fost atribuită după cum urmează: Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol- structură în cadrul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale- pentru apele naturale, colinare şi de şes, bazinele acumulare, fluviul Dunărea şi zona litorală a Mării Negre; Regiei Naţionale a Pădurilor- ROMSILVA, pentru apele de munte; Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării pentru bazinele de pe cuprinsul Deltei Dunării.

Pentru apele de munte, asociaţiile au încheiat acte adiţionale la contractele de folosinţă piscicolă cu R.N.P., iar pentru bazinele piscicole de pe teritoriul Deltei Dunării s-au încheiat protocoale de colaborare între A.J.V.P.S. Tulcea şi societăţile concesionare ale bazinelor respective. După mai multe modificări şi completări aduse Legii 192/2001, în anii 2003 şi 2004, s-a promulgat Legea 298/2004 pentru modificarea şi completarea Legii 192/2004 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura care, urmată de Legea 113/2005 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea Legii 192/2001 privind resursele acvatice, pescuitul şi acvacultura, pun bazele înfiinţării Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură- A.N.P.A., instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, în subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de pescuit şi acvacultură (M.A.P.D.R.).

II.3. Legislaţie – ordin privind prohibiţia pescuitului în anul 2007

II.3.1. Zone şi perioade de prohibiţie

Art.1. Se instituie măsuri de prohibiţie pentru pescuitul oricăror specii de peşti, crustacee, moluşte şi al altor vieţuitoare acvatice în bazinele piscicole naturale, pe o durată de 60 de zile, în perioada 09 aprilie – 07 iunie inclusiv şi pe zonele de frontieră, pe o durată de 45 de zile, în perioada 09 aprilie – 23 mai inclusiv.

19

Art.2. În complexul Razim-Sinoe şi lacurile litorale se instituie măsuri de prohibiţie pentru pescuitul oricăror specii de peşti şi alte vieţuitoare acvatice pe o durată de 90 de zile, în perioada 01 aprilie – 30 iunie inclusiv.

Art.3. Se declară zone de protecţie pentru resursele acvatice vii următoarele:a) Dunărea Veche între confluenţa canalului Olguţa cu Dunărea Veche şi

confluenţa Dunărea Veche cu Canalul Sulina, pe o durată de 275 de zile, în perioada 1 martie- 30 noiembrie inclusiv, cu excepţia pescuitului recreativ/sportiv, care se va desfăşura în afara perioadei de prohibiţie, cu eliberarea în mediul acvatic a peştelui şi a altor vieţuitoare acvatice capturate;

b) Sectorul de pe Dunărea Veche cuprins între confluenţa cu canalul Sulina, de la Mm 13+ 1.000 şi până la confluenţa cu canalul Sulina Mm 8+600, în tot timpul anului, cu excepţia pescuitului recreativ/sportiv, care se va desfăşura în afara perioadei de prohibiţie, cu eliberarea în mediul acvatic a peştelui şi a altor vieţuitoare acvatice capturate;

c) Lacul Gasca din Complexul Somova- Parches, în tot timpul anului;d) Lacul Erenciuc, în tot timpul anului;e) Cursul vechi al braţului Sfântu Gheorghe din zonele rectificate, în tot timpul

anului, cu excepţia pescuitului recreativ/sportiv, care se va desfăşura în afara perioadei de prohibiţie, cu eliberarea în mediul acvatic a peştelui şi a altor vieţuitoare acvatice capturate;

f)Pe Dunăre în perioada 15 februarie – 15 mai cu excepţia pescuitului de reproducători de sturioni în stare vie, în următoarele zone:

Mm 54,5-56,5- IsacceaMm 65,5-66,5- FarMm 67-67,5- Groapa CatarguluiMm 67,5-68,5- PlutonMm 68,5-69,5- Toana Nouăg) Pe Braţul Borcea în perioada 15 aprilie – 1 iunie cu excepţia pescuitului de

reproducători de sturioni în stare vie, în următoarele zone:km 32,0-40- Stelnicakm 43-49- Feteşti Oraşkm 220 Stăncuţa- km 223 Dunărea Inferioarăh) pescuitul reproducătorilor de sturioni în stare vie se face numai în timpul zilei

între orele 05-20.Art.4. Se declară zone cu regim de protecţie integrală pentru resursele acvatice vii

din Marea Neagră următoarele:a) zona strict protejată Sacalin – Zatoaneb) zona strict protejată a Rezervaţiei Marine Vama Veche.

II.3.2. Specii şi perioade de prohibiţie

20

Art.5. Se interzice pescuitul anumitor specii de peşti, după cum urmează:

a) ştiucă, pe o durată de 40 de zile în perioada 15 februarie- 26 martie în anii 2007 şi 2008; în perioada 9 aprilie-7 iunie pescuitul ştiucii se poate efectua numai cu folosirea echipamentelor de pescuit recreativ/sportiv şi a momelilor artificiale;

b) lostriţa, păstrăvul de mare şi mihalţul, tot timpul anului;c) păstrăvul indigen, păstrăvul fântânel şi coregonul, pe o durată de 228 de zile,

în perioada 15 septembrie 2007- 30 aprilie 2008, iar lipanul, pe o durată de 152 de zile, în perioada 1 ianuarie- 31 mai, în anii 2007 şi 2008;

d) în marea teritorială se interzic: pescuitul rechinului şi al calcanului, pe o durată de 60 de zile, în perioada 15 aprilie-15 iunie inclusiv; pescuitul delfinilor în tot timpul anului, menţinându-se obligativitatea raportării capturilor accidentale de delfini inclusiv din Zona Economică Exclusivă; recoltarea rapanei pe o durată de 60 de zile, în perioada 1 iulie- 29 august inclusiv şi a midiei fixate pe stânci şi diguri, pe o durată de 90 de zile, în perioada 1 martie- 29 mai inclusiv, în anii 2007 şi 2008; celelalte specii marine de peşti sunt permise la pescuit tot timpul anului.

Art.6. Prohibiţia pescuitului scrumbiei de Dunăre în anul 2007 se stabileşte, pe sectoare, după cum urmează:

a) se interzice pescuitul scrumbiei pe sectorul de Dunăre şi braţele sale de la Marea Neagră până la Ceatal Chilia, pe o durată de 7 zile, în perioada 9-15 aprilie inclusiv;

b) se interzice pescuitul scrumbiei pe sectorul de Dunăre şi braşele sale de la Ceatal Chilia, până la Vadul Oii, km 238, pe o durată de 20 de zile, în perioada 11-30 aprilie inclusiv;

c) se interzice pescuitul scrumbiei pe sectorul de Dunăre şi braţele sale de la Vadu Oii, km 238, până la Gura Timocului, km 845,6, pe o durată de 30 de zile, în perioada 26 aprilie-25 mai inclusiv.

II.3.3 Instituirea de măsuri de protecţie pentru unele specii cu valoare economică şi/sau ecologică

ORDIN NR.642 DIN 15 IULIE 2005Art.2. Se interzice pe o perioadă de 3 ani, pescuitul în scop comercial al

următoarelor specii de peşti cu valoare economică: ştiuca, lin, caracudă, mihalţ, rechin de Marea Neagră. Comercializarea puietului şi a peştelui de consum din speciile menţionate mai sus obţinut din activitatea de acvacultură, face excepţie de la prevederile prezentului ordin.

21

Art.3. (1) Pentru protejarea reproducătorilor speciilor de sturioni din Dunăre (morun, nisetru, păstrugă, cegă, viză şi sip) se interzic pescuitul în scop comercial şi pescuitul recreativ/sportiv al acestor specii, pe tot timpul anului, pe o perioadă de 3 ani, în următoarele zone de protecţie:

a) zona din faţa gurilor de vărsare ale Dunării în Marea Neagră, pe o lungime de 5 km spre largul mării şi pe un coridor lat de 2 km, socotit câte un km de o parte şi de alta a axului braţelor Sfântu Gheorghe, Sulina şi Chilia;

b) zona Cotul Pisiciic) zona Feteşti- Stelnica

(2) Marcarea pe teren a zonelor de protecţie se face prin grija Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol, Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, Regiei Naţionale a Pădurilor- Romsilva, ca gestionari ai resurselor acvatice vii.

(3) În zonele de protecţie este permisă capturarea reproducătorilor de sturioni destinaţi folosirii în staţiile de reproducere artificială, pe baza autorizaţiei speciale de pescuit şi/sau a autorizaţiei de pescuit în scop ştiinţific, conform prevederilor legale.

Art 8. Gestionarii resurselor acvatice vii şi beneficiarii dreptului de pescuit exercită cu personal calificat paza şi supravegherea în vederea respectării prezentului ordin.

Art.10. Perioada de interdicţie poate fi prelungită în baza studiilor de specialitate, elaborate de instituţiile de cercetare ştiinţifică de profil, acreditate şi recunoscute de către autoritatea publică centrală care răspunde de pescuit şi acvacultură.

Speciile de peşti cu valoare ecologică interzise la pescuit în scop comercial, cât şi la pescuitul în scop recreativ/sportiv: lipan, chişcarul de râu, văduviţa, şalău vărgat, obletele mare, aspretele, cleanul dungat, cleanul mic, cleanul de Comana, cleanul de baltă, pietrar, fusar, ţiganus, ţipar, moaca de nămol, fasa mare, zvârluga de baltă, nisiparniţa, ghidrin, ghidrinul de Techirghiol, Osarul,babuşca, roşioara termală, morunaşul, bibanul mic, porcuşorul dobrogean, păstrăvul de mare, cocoşel de mare, biban de mare, căluţul de mare comun, căluţul de mare mic, guvidul mic, guvidul de lagună, corbul de mare, acul de apă dulce, acul de mare.

II.4. Inspecţia piscicolă

Inspecţia Piscicolă, a fost înfiinţată prin Legea 192/2001 privind Fondul Piscicol, pescuitul şi acvacultura al cărei regulament de organizare şi funcţionare este aprobat prin HG 849/2002.

Inspecţia Piscicolă este un organism de specialitate cu personalitate juridică finanţat integral de la bugetul de stat, care funcţionează în subordinea MAPDR şi controlează persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi în acest domeniu, aplică sancţiuni şi propune autorităţii publice măsurile legislative ce se impun. Instituţia cu sediul general în cadrul MAPDR este condusă de un inspector general şi de inspectori şefi teritoriali şi are în subordine zece filiale teritoriale organizate pe grupe de judeţe. Începând cu data de 1 septembrie 2004, au fost angajaţi 47 inspectori, dintre care 45 în teritoriu şi 2 la sediul central.

Cele 10 filiale sunt:- Filiala Marea Neagră (Constanţa- 7 inspectori)

22

- Filiala Muntenia (Giurgiu- 6 inspectori)- Filiala Bazinului Superior al Dunării (Dr. Turnu Severin- 2 inspectori)- Filiala Someş Tisa (Cluj- 6 inspectori)- Filiala Banat ( Arad- 5 inspectori)- Filiala Delta Dunării (Tulcea- 8 inspectori)- Filiala Bazinului Inferior al Dunării (Galaţi- 6 inspectori)- Filiala Oltenia (Craiova- 6 inspectori)- Filiala Moldova (Iaşi- 3 inspectori)- Filiala Mureş Olt (Târgu Mureş- 3 inspectori)

Inspectorii piscicoli controlează respectarea Legii 192/2001, privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, precum şi a altor reglementări în vigoare privind protecţia fondului piscicol, pescuitul, acvacultura şi a altor vieţuitoare acvatice.

Filialele Inspecţiei Piscicole teritoriale acordă un aviz de recunoaştere a grupului de producători în vederea dobândirii personalităţii juridice şi a înmatriculării în Registrul Comerţului. În baza unui Acord Cadru, încheiat în 2003, între Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Administraţiei şi Internelor privind controlul şi inspecţia activităţilor de pescuit şi acvacultură, se desfăşoară activităţi comune de inspecţie şi control ale Inspecţiei Piscicole cu Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi cu Inspectoratul General de Poliţie.

II.5. Fonduri structurale pentru pescuit

Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a preluat managementul fondurilor structurale, în ceea ce priveşte pescuitul. După aderarea la Uniunea Europeană, ţara noastră urmează să primească în intervalul 2007-2013 fonduri pentru asistenţă structuraşă, estimate la 211 milioane de euro, pentru proiecte ce necesită cofinanţare.

Axa prioritară 1 se referă la măsurile pentru adaptarea flotei de pescuit, investiţii la bordul navelor şi compensare socio-economică pentru sprijinirea gestionării flotei, inclusiv instruirii profesionale.

Axa prioritară 2 se ocupă de acvacultură, pescuitul în apele interioare, procesarea şi vânzarea peştelui şi a produselor de acvacultură.

Axa prioritară 3 prevede măsuri de interes colectiv.Axa prioritară 4 susţine dezvoltarea durabilă a zonelor de pescuit prin finanţarea

investiţiilor pentru întreţinerea prosperităţii economice şi sociale, menţinerea şi dezvoltarea locurilor de muncă în sectorul pescăresc şi sprijin pentru programele de restructurare socială şi economică în zonele ce întâmpină dificultăţi ca urmare a schimbărilor produse în sectorul piscicol.

Axa prioritară 5 se referă la asistenţa tehnică, care este stimulată prin finanţarea unor evaluări, expertize, studii şi statistici, finanţarea informărilor partenerilor, beneficiarilor şi marelui public, precum şi schimbul de experienţă între ţările Comunităţii, instalarea, operarea şi interconectarea unor sisteme computerizate pentru management, inspecţie, monitorizare şi evaluare.

Planul Strategic Naţional este un document care precizează priorităţile şi obiectivele în acest sector, având în vedere orientările politicii comune ale pescuitului. Este un instrument ce conferă cadrul legal pentru desfăşurarea Programului Operaţional.

23

II.6. Importanţa peştelui în economie

Pentru om, peştii au în general multiple utilizări. Astfel, peştii constituie un aliment uşor digerabil, hrănitor şi cu calităţi gustative superioare. Datorită faptului că au un conţinut foarte scăzut în substanţe extractive, peştii pot fi folosiţi cu mare eficienţă şi în alimentaţia omului bolnav.

Valoarea nutritivă a cărnii de peşte este dată şi de procentul ridicat de aminoacizi, vitaminele A şi D, toate fiind substanţe esenţiale pentru întreţinerea stării de sănătate a omului.

Fiind efectuate cercetări în Deltă şi în unele sate din Transilvania, s-a constatat că în Deltă unde oamenii sunt mari consumatori de peşte nu se îmbolnăvesc de ateroscleroză, pe când în Transilvania unde în general sunt consumatori de carne de porc, sunt predispuşi la îmbolnăviri de această boală.

Deşeurile rezultate de la prelucrarea peştilor pentru sărare, afumare sau conservare, ori peştii mărunţi şi fără valoare economică, servesc la prepararea făinii de peşte, un nutreţ de valoare furajeră ridicată.

Valoarea alimentară sau furajeră a cărnii de peşte este în directă legătură cu specia, vârsta şi chiar cu rasa sau varietatea locală, conferită atât de însuşiri generate ereditar, cât mai ales prin condiţiile de trai pe care le oferă peştilor mediul acvatic.

De la peşti rezultă o serie de produse care îşi găsesc utilizarea, astfel:Făinurile de peşte, în cazul când sunt degradate, pot folosi ca îngrăşământ pentru

sol, atunci când nu conţin o cantitate mare de clorură de sodiu.La multe specii de peşti, pielea se poate jupui şi după ce se tăbăceşte, se tratează

apoi cu diferite uleiuri şi culori, constituind un excelent material pentru galanterie sau artizanat.

Solzii, scheletul, pielea sau vezica înotătoare constituie materia primă pentru fabricarea cleiului de peşte, care are multiple utilizări şi anume: alimentară, fotografie, papetărie, tâmplărie.

În artizanat este folosit cristalinul din care se confecţionează aşa-numitele „bijuterii din perle de peşte”, iar japonezii, adevăraţi maeştri, confecţionează diferite flori din solzi.

Unele specii de peşti sunt utilizate pentru extragerea diferitelor produse farmaceutice. Astfel, de exemplu, uleiul din ficatul rechinului din Marea Neagră conţine un procent ridicat de vitamina D.

În medicina umană sau veterinară, solzii unor specii dulcicole servesc ca teste pentru stabilirea gestaţiei, prin strângerea sau destinderea celulelor pigmentare de pe solzi.

Unele specii mărunte de apă dulce, ca de exemplu, boarţa, boişteanul sau specii marine, ca aterina, sunt folosite în laboratoarele de toxicologie pentru dozarea toxicităţii unor substanţe chimice. Unele specii larvivore se folosesc cu succes de către igienişti pentru combaterea ţânţarilor.

Valoroasele calităţi ale cărnii de peşte, precum şi diferitele produse furnizate de sectorul piscicol, au determinat ca piscicultura şi pescuitul să capete o pondere tot mai mare în economia ţării.

II.7. Calendarul piscicultorului

24

Pentru desfăşurarea ritmică a activităţii piscicole muncile permanente defalcate pe luni se grupează constituind aşa-zisul calendar al piscicultorului.

Ianuarie. Se întreţine şi se reglează alimentarea cu apă a bazinelor. Se fac şi se întreţin copci în podul de gheaţă de pe bazine. Se controlează la copci cum se comportă peştii şi se fac analize pentru determinarea cantităţii de oxigen din apă. În gospodăriile piscicole se alcătuieşte planul de exploatare şi se fac contractări pentru furaje sau pentru livrarea ori procurarea materialului piscicol. Se repară şi se începe umplerea gheţăriilor.

Februarie. Se combat răpitorii, vidrele. Se taie stuful, se dozează oxigenul din apă şi se controlează cum iernează peştii. Se repară uneltele şi inventerul de pescuit.

Martie. Se continuă repararea digurilor, se administrează amendamentele, îngrăşămintele şi se dezinfectează fundul bazinelor. În funcţie de condiţiile meteorologice, se inundă şi chiar se încep repopulările de primăvară. Se înregistrează zilnic temperatura apei.

Aprilie. Se continuă umplerea bazinelor şi repopularea, stabilindu-se greutatea medie individuală, pierderile, numărul şi cantitatea totală pe vârste a peştilor. Se distribuie îngrăşăminte în apă, se golesc bazinele de iernat şi se dezinfectează, se colectează hipofizele, se măresc raţiile alimentare.

Mai. Se continuă furajarea şi se începe verificarea reproducătorilor, umplerea bazinelor de reproducţie şi lansarea reproducătorilor. Bazinele de predezvoltare se inundă şi se introduc grămezi de gunoi de grajd.

Iunie. Se intensifică furajarea, se coseşte stuful şi se scoate vegetaţia submersă şi plutitoare, se fac controale în bazine şi se urmăreşte starea de întreţinere a peştilor.

Iulie. Se intensifică la maximum furajarea, se deschide la maximum gura de alimentare cu apă a bazinelor, se coseşte iarba de pe diguri, se combat prădătorii, în pepiniere speciale se începe reproducţia artificială, incubatoarele şi trocile se dezinfectează, se spală şi se stivuiesc pentru păstrare.

August. În general, aproximativ aceleaşi măsuri ca în luna iulie.Septembrie. Se fac lucrări pentru întreţinerea bazinelor de iernat. Se începe

evacuarea apei din bazinele de creştere şi îngrăşare. Dacă condiţiile climatice se înrăutăţesc se începe pescuitul de toamnă. În gospodăriile infectate cu hidropizie infecţioasă se distribuie furaje medicamentoase. În pepinierele speciale se livrează puiet, în păstrăvării se livrează peştii pentru consum.

Octombrie. Se intensifică pescuitul crapului. Se populează bazinele de iernat, se livrează peştele pentru consum.

Noiembrie. Se fac repopulări şi se livrează peştii pentru consum şi repopulări. Se distribuie amendamente şi îngrăşăminte şi se dezinfectează fundul bazinelor. Se nivelează fundul bazinelor şi se fac unele reparaţii la diguri şi instalaţiile hidrotehnice. Se curăţă şi se depozitează instrumentarul şi uneltele de pescuit.

Decembrie. Se centralizează datele de la pescuit, se stabilesc pe vârste pirderile, greutăţile medii individuale, greutatea totală şi numărul peştilor şi se calculează la hectar.

Se calculează costul peştelui şi rentabilitatea gospodăriei. Se începe elaborarea planului de producţie şi furajare pentru anul următor şi perspective de extindere a creşterii peştilor.

25

III. SERVICII TURISTICE

Regia Natională a Pădurilor pune la dispoziţia vânătorilor cabane la un standard european, în imediata apropiere a terenurilor de vânătoare, asigurând pensiune completă. De asemenea, asigură ghid specializat pentru acţiunile de vânătoare, transport în terenul de vânătoare precum şi închirieri de arme şi muniţii. Pentru a vâna în România este necesar să posedaţi un permis de vânătoare. România este parte a convenţiei de la Berna şi a celei de la Washington şi în concordanţă cu prevederile acestora, limitează metodele de vânătoare la cele selective şi cu impact cât mai mic.

III.1. Gastronomie pentru vânători şi pescari

Tobă din căpăţână de porc mistreţ şi sânge

Cantitati: o jumatate de capatana, 600g soric, 200g ceapa, 100g untura, 200g orez, 600g-1 000 g sange, 5g boia, 5g piper pisat, 3g enibahar pisat, sare.    Capatana si soricul se parlesc, se pun in apa calduta si se tin in ea timp de o ora. Dupa aceea se rad cu lama unui cutit, se clatesc si se pun la oparit, pana se formeaza spuma (fara sa se dea in clocot), se scurg si se spala. Se pun din nou la fiert in apa potrivita si cu putina sare, precum si cu 1-2 foi de dafin. Se fierb pana se desprinde carnea de pe oase (2-3 ore la foc domol). Carnea fiarta se taie in cubulete mici, iar soricul bine fiert se taie marunt sau se toaca la masina de tocat cu sita mai mare. Dupa aceea se amesteca, adaugandu-se sange strecurat, ceapa calita in untura, orezul fiert pe jumatate in zeama de la fiertul carnii, se potriveste de sare si se condimenteaza cu

piper si enibahar pisat. (Daca compozitia este prea omogena se adauga din zeama in care a fiert carnea pentru a se omogeniza in mod potrivit.)    Compozitia se introduce in basica sau in burduf (stomac), sau in matul gros. Se leaga, se inteapa cu un ac gros pentru

26

eliminarea aerului, dupa care se fierbe lent, timp de 1-2 ore in apa cu putina sare. Dupa ce s-a fiert toba, se scoate din vas, se mai inteapa in cateva locuri si se pune la presat intre 2 scanduri, peste care se aseaza o greutate de 2-3 kg. Dupa preferintza se poate da si la fum slab pentru cateva ore.

Ciorbă de peşte lipovenească    O reteta de ciorba de peste pescareasca , ca in Delta :

- 2-3 kg de peste marunt - caras , biban , avat , platica , rosioara , albitura , samd ( cu cit mai variat cu atit mai bine ) - maruntaie de la peste mare - cozi , capete , aripioare , ficati , icre , lapti , etc

   Se pune pestele la fiert ( preferabil intr-un ceaun ) si se fierbe pina se albeste si devine moale . Acum se adauga legumele astfel : - 3 cartofi taiati in sferturi - 2 cepe taiate julien - 2 morcovi - taiati rondele- 1 telina feliata

   Se lasa la fiert pina se fierb si legumele si pestele se desprinde de pe oase . Se face zeama de dres din :

- 2 linguri smantana- 2 linguri otet - 1 ou crud - batut bine

   Inainte de ultimul clocot se adauga zeama de dres si se lmai lasa la fiert inca 2-3 minute sa se lege oul . Dupa oprirea focului se adauga 2-3 maini de leustean proaspat . Zeama se strecoara si se serveste intr-un vas de ceramica . Bucatile de peste se pun pe un platou si se sevesc linga oala de zeama . Se fac si un mujdei de usturoi frecat - catei de usturoi zdrobiti , ulei si 1 lingura de iaurt ( ca sa nu arda la stomac ) . Se omogenizeaza pina usturoiul se transforma intr-o pasta alba , groasa .

Pofta buna !

27

III.2. Tarife pentru vânătorii străini (euro)

Cerb comun: 550 – 8.800

Căprior: 225 – 2.900

Capra neagră: 1.100 – 2.800

Mistreţ: 250 – 750

Urs: 5.000 – 7.000

Râs: 800 – 1.000

Lup: 400 – 500

Pisica sălbatică: 100 – 150

Preţurile variază în funcţie de punctajul obţinut.9

III.3. Posibilităţi de vânat

BACĂU: cerb, căprior, jder;BUZĂU: mistreţ, urs;BOTOŞANI: iepure, jder;GALAŢI: iepure;IAŞI: mistreţ;NEAMŢ: cerb, lopătar, fazan;SUCEAVA: mistreţ;VASLUI: mistreţ;VRANCEA: urs, mistreţ, căprior, fazan.10

III.4. Taxa corectă pe bălţi – sondaj de opinie

În vara anului trecut, mai precis în perioada 17.07-17.09. 2006, Pescuitul.ro a realizat, în premieră, un sondaj pe tema taxelor pe bălţile private şi a pescuitului Catch and Release (C&R- prinde şi eliberează). La acest sondaj au răspuns 1541 de subiecţi, pescari de toate vârstele şi ocupaţiile profesionale, cu domiciliul situat pe întreg teritoriul

9 www.rosilva.ro10 http://www.marshal.ro

28

ţării. Pentru obţinerea unor rezultate cât mai precise, au fost aplicate metode de analiză statistică şi prelucrare a datelor primare în urma cărora au fost înlăturate informaţiile eronate sau contradictorii. Marja de eroare a rezultatelor sondajului este de +-5%.

Primul subiect abordat în sondaj a fost pescuitul Catch&Release, un gen de pescuit care nu are o tradiţie notabilă în ţara noastră, însă care, pe zi ce trece, câştigă din ce în ce mai mult teren. Acest gen de pescuit este un subiect controversat, fiind puternic susţinut de pescarii sportivi de competiţie, însă respins de pescarii amatori care practică pescuitul de agrement. Potrivit rezultatelor sondajului, în prezent numai 8,42% dintre pescari agrează pescuitul C&R, ceilalţi rămânând adepţii stilului „prinde şi reţine”.

Din dorinţa de a găsi un răspuns la întrebarea „de ce acest procent atât de mic la noi în ţară?”, s-a îndreptat atenţia spre măsurarea gradului de satisfacţie a pescarului care alege să pescuiască pe bălţile private. În ultimii ani s-a manifestat o nemulţumire generală privind mărimea taxelor de pescuit, în condiţiile în care rezultatele partidelor de pescuit nu au fost pe măsura aşteptărilor. Aşadar, al doilea obiectiv, a fost să se stabilească, care a fost cantitatea medie de peşte prinsă de un pescar într-o partidă de pescuit, acesta fiind un indicator cantitativ al gradului de satisfacţie al pescarului.

Calculele statistice au arătat că media cantităţii de peşte prinsă de un pescar într-o partidă de pescuit este de 2,12 kg. Această medie a fost calculată luându-se în considerare partidele de pescuit efectuate de pescarii participanţi la sondaj, într-un interval de 30 de zile , în plin sezon 2006.

Aşadar, observăm că ponderea cea mai importantă o au pescarii care frecventează bălţile de 1 până la 4 ori pe lună. Din punct de vedere statistic, numărul mediu de partide efectuate de un pescar este de 4,13 partide/lună. Taxa medie percepută pe bălţile private este de 33,7 lei/partidă şi a fost estimată pe baza informaţiilor cuprinse în baza de date a site-ului. De menţionat că taxa medie la nivel de judeţ înregistrează valorile cele mai mari în judeţul Giurgiu (51,8 Ron), Iaşi (41 Ron), Ilfov (40,7 Ron), Bucureşti (40 Ron), Călăraşi (38,8 Ron), Ialomiţa (37,4 Ron), cele mai mici valori fiind înregistrate la nivelul bălţilor din Ardeal.

29

BIBLIOGRAFIE :

1. Judeţele Patriei, Editura Sport – Turism, 1979, Bucureşti, pg. 243 – 246.2. Alexandru Sava (1975): România Sinteză Geografică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, pg. 153-156.3. Voican, V., Rădulescu, I., Lustun, L.(1990): Călăuza piscicultorului, Ed. Ceres, Bucureşti.4.http://www.marshal.ro/index.php?cat=1255. http://www.turism.home.ro/88/art13.htm6. http://www.vinatorul.ro/index.php7. www.ici.ro/romania/ro/turism/c_cinegetic.html8. www.pronatura.ro/legi/cinegetic.htm9. www.rosilva.ro/legislatie/fond_cinegetic.html

30