Copy of COREEA TARA MINUNATA A MUNTILOR traditii, gastronomie, particularitati.doc

COREEA TARA MINUNATA A MUNTILOR

Bucataria Coreeana

kim young la data de Vin Iul 09, 2010 9:20 pm

Bucataria coreeana are puternice influente chinezesti, prin curentele budiste si confucianiste, insa si-a dezvoltat in timp mai multe particularitati, unele dintre ele inedite. Este o bucatarie care se bazeaza foarte mult pe consumul de orez, legume, taitei, tofu si carne. Prin urmare, descrierea de astazi se refera mai mult la bucataria din Coreea de Sud, una extrem de abundenta si nu este nici o exagerare. Si iute. Iute foc! Bucataria coreeana se refera la ambele parti ale fostei Coree unite: cea de Nord si cea de Sud, insa gratie capitalismului, bucataria din Sud este mai diversificata si mai bogata in ingrediente. Aici insa, exista o particularitate inedita: carnea de caine se consuma regulat.

Ingredientele de baza

Legumele si alte vegetale – se servesc simple sau gatite, condimentate in cele mai multe cazuri insa; cerealele au un rol important in alimentatia coreenilor, varza, castravetii, cartofii, spanacul, ceapa verde, usturoiul sau ciupercile fiind principalele ingrediente folosite; se obisnuieste in multe cazuri fermentarea acestora, cel mai cunoscut caz fiind al verzei; se mai folosesc si ierburi medicinale, de genul ginsengului; in fine, soia se bucura de un mare succes, Coreea de Sud fiind printre cele mai mari tari producatoare de branza tofu; uleiul de susan este foarte folosit atunci cand se prepara felurile principale;

Orezul – “nici o masa fara orez”, exact ca in China sau ca in Japonia; se serveste si separat, simplu, dar si in alte mancaruri si constituie o baza serioasa pentru deserturi;

Pestele si fructele de mare – fiind o natie inconjurata de multa apa, pestele este la loc de cinste; se serveste fript sau fiert, de cele mai multe ori insa este introdus si in supe;

Carnea – puiul, porcul, vita dar si carnea de caine sunt elemente de baza ale felurilor principale servite de catre coreeni; vita insa face parte de putin timp din alimentatie (aproximativ 50 de ani), fiind un animal pretuit; porcul si puiul, in schimb, sunt consumate masiv, fara nici o restrictie; carnea de caine este consumata in special vara, in general insa nefigurand in preferintele majoritatii populatiei;

Feluri renumite de mancare

Kimchi – este emblema bucatariei coreene, reprezentand o garnitura extrem de iute, facuta din varza murata si ardei iute, in principal, si tinuta la fermentare mai multe luni, sub pamant, in vase de lut; este bogata in fibre si in vitamina C; uneori se mai folosesc si ridichii, ceapa verde si castraveti; kimchi difera in functie de zona geografica (nord-sud), dar si de sezoanele in care este preparata; este considerata si una dintre cele mai sanatoase feluri de mancare coreene; un lucru haios – asa cum englezii si americanii spun „cheese” inainte de a face poze, la fel si coreeni spun „kimchi” inaintea fotografiilor;

Naengmyeon – este un fel rece de mancare, pe baza de taitei subtiri, serviti intr-un vas de metal alaturi de vegetale, felii de pere si de un ou fiert;

Gaejang-Guk – este o supa pe baza de carne de caine, facuta alaturi de legume, usturoi, ghimbir si ardei iute; este fiarta mult timp la foc mic; traditia spune ca aceasta supa ofera virilitate barbatilor;

Bulgogi – este o specialitate pe baza de muschi de vita marinata in sos de soia, sos de susan si usturoi, si apoi facuta pe gratar; este servita alaturi de salata sau de alte vegetale;

Tteok – este un desert facut din faina de orez gatita la abur, servita in mod special de Anul Nou;

Bauturile bucatariei coreene

Sujo este bautura vedeta a coreeanului care se asaza la masa. Este si asemanatoare cu sake-ul japonez, fiind facuta fie din orez, fie din inlocuitori de genul cartofului sau al tapiocai. In mod obisnuit, tipurile de mancare care sunt acompaniate de catre soju poarta denumirea de anju;

Urmeaza berea, produsa in zeci de sortimente, si vinul de orez, o specialitate de neratat pentru orice om care ajunge in Coreea.

Ultima editare efectuata de catre kim young in Mier Iul 14, 2010 8:02 pm, editata de 1 ori

kim youngJunior

Mesaje: 123Data de inscriere: 14/06/2010Localizare: stau pe unde pot si eu...

istoria bucatariei coreene

hong han la data de Mier Iul 14, 2010 9:06 am

Scurta istorie

Pe la anul 100 iCh., coloniile chinezesti infloreau in jurul peninsulei coreene, iar Sila, situata in sudul anticei Corei, se autodenumea cu mandrie "Mica China".

Coreea antica era de fapt divizata in trei regate: Koguryo in nord, Paekche si Sila in Sud. Toate trei aveau o cultura avansata, o guvernare centralizata, curti regale, nobilime si sistem de clase sociale. Tara s-a unificat abia dupa ce regatul Sila, ajutat de chinezi, a cucerit mai intai Paekche si apoi Koguryo. In aceasta noua tara existau cinci capitale provinciale, administrate de un sistem sofisticat de functionari civili.

In sec. XIII, hoardele mongole ale lui Genghis Han au ocupat tara. Europenii si-au facut simtita prezenta doar dupa jumatatea secolului XVII.

In 1910 Japonia anexa Coreea, iar stapanirea ei dureaza pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.Din China si Japonia au adoptat coreenii principiul celor cinci gusturi - dulce, acru, iute, sarat si amar - si obiceiul taierii in bucatelei marunte a ingredientelor, inainte de a le gati. Versiunea coreeana a wok-ului, asa numitul sot, este si el o mostenire lasata de chinezi, iar prezenta mongolilor se face simtita in predilectia coreenilor de a gati pe masa, in timp ce se serveste mancarea.

Influenta geografica

Topografia si climatul determina varietatea ingredientelor si a tipurilor de mancare gatite. Inconjurati de apa din trei parti, coreenii utilizeaza pestele ca ingredient de baza in bucataria lor. Au la indemana o nesfarsita sursa de peste si fructe de mare - red snapper, cambula, peste ac, peste luna, sola, biban de mare, cod, ton, heringi, macrou, stridii, creveti, scoici, midii, melci de mare si castraveti de mare, ca sa numim doar o mica parte dintre ele. Tarmurile sunt si ele o sursa de vegetale marine (alge) pe care coreenii le mananca de secole, de exemplu kelp.

Muntii, care ocupa cea mai mare parte a tarii, aduc si ei o gama variata de verdeturi aromate, ciuperci, legume si radacinoase. Campiile sunt destinate agriculturii. Tehnicile moderne au permis Coreei cultivarea unui numar mare de fructe, graunte si vegetale: cartofi, morcovi, fasole soia, ceapa, ardei grasi, mere, prune, piersici, struguri. Insula Cheju care se bucura de o clima tropicala are aportul sau de tangerine si portocale

Cu cat ne aflam mai in sudul peninsului, mancarea devine mai picanta, mai condimentata si mai sarata. Ca un lucru deosebit pentru o tara din Asia, carnea de vita este cea mai populara. Aceasta este o mostenire a influentei mongole. Triburile mongole au emigrat mai intai spre sud, venind din zona numita astazi Manciuria, pentru jaf si ucideri, dar abia in secolul XIII s-au decis mongolii sa creasca vite pe pasunile bogate ale insulei Cheju. Practica aceasta continua si astazi. Acum, pasunile sunt impartite aidoma fermelor in stil american, unele mari de 80.000 de hectare, iar vitele sunt mai ales din rasele occidentale Charolais, Aberdeen Angus si Hereford, dar si cateva rase locale.

Influenta climei

Coreea are o clima cu veri fierbinti si ploi indestulatoare (ideala pentru agricultura, in special pentru orez) si ierni foarte reci. S-a nascut astfel o traditie coreeana a conservarii pestelui si legumelor pentru a-si asigura rezerva de hrana pe perioada iernii. Toate felurile de peste si fructe de mare, ca ansoa, creveti, stridii, cod, caracatite sunt murate, sarate si uscate, in timp ce legumele sunt murate si transformate in kimchi.

In fiecare toamna, cantitati mari de vegetale sunt recoltate pentru prepararea unei mari diversitati de kimchi. Acestea sunt ambalate in vase de pamant enorme care sunt ingropate in pamant, afara, si lasate acolo pana cand sunt folosite.

Desi necesitatea conservarii mancarii nu mai este de actualitate, coreenii inca isi prepara traditionalele conserve. Crevetii sarati si stridiile sunt un adaus comun la kimchi, datorita faptului ca sunt o sursa buna de minerale si imbunatatesc mult gustul mancarii; ei se dizolva in timpul fermentatiei si nu imprumuta mancarii nici un fel de gust de peste.

Fiecare casa coreeana are o terasa numita jang. La tara, aceasta poate fi o zona plina de pietris si bolovani, in apropierea casei, dar pentru oraseni balconul sau un acoperis plat sunt la fel de bune. Pe terasa jang stau uriasele vase de pamant cu ingredientele de baza folosite in fiecare bucatarie coreeana: kanjang (sos de soia), twoenjang (pasta de fasole soia fermentata) si konchujang (pasta de fasole soia si ardei iuti). Bucatarii obisnuiau sa puna la fermentat propria lor fasole soia pentru a prepara aceste ingrediente, dar astazi ele se gasesc in comert, gata preparate.

Influenta ierarhiei sociale

Factorii sociali au influentat si ei alimentatia. Cum Coreea are de mii de ani un sistem ierarhic strict, exista o diferenta mare intre mancarea elaborata si sofisticata care se gatea la curtea regala si in casele nobililor, si mancarurile robuste si satioase ale claselor inferioare.

hong hanMega Fan

Mesaje: 350Data de inscriere: 03/06/2010Varsta: 18Localizare: pe undeva pe langa Campulung Muscel

festivalurile mancarii


Festivalurile mancarii

Mancarea este asociata cu multe dintre festivalurile coreene. Prajituri elaborate si supa de taro sunt servite de Anul Nou, prajiturile si vinul sunt dedicate celei de-a noua zile a celei de a noua luni. Fructe, vin si prajituri sunt oferite la date speciale, ca ofrande, stramosilor, iar la prima aniversare a zilei de nastere a unui copil, acesta este pus sa sada printre biscuiti, prajituri de orez si fructe. Cea de a 61-una aniversare este si ea motivul unei sarbatori. Varsta de saizeci de ani este privita ca una limita, asa ca a supravietui un an in plus reprezinta o realizare ce merita sarbatorita.

hong hanMega Fan


Mesele in stil coreean


Ca si in alte tari din Orientul Indepartat, cum sunt China, Thailanda si Japonia, coreenii se asaza in jurul unei mase joase. Fiecare persoana are propriul vas pentru orez, in mod traditional fabricat din bronz, de obicei dotat cu capac. Betisoare lungi, de lemn sau metal, alaturi de lingura, sunt folosite ca tacamuri.Toate felurile unei mese se servesc odata, mai ales seara, cea mai importanta masa a zilei, unde sunt mai multe feluri. O masa simpla, de familie, poate include, de exemplu, 20 de panchan (garnituri) continand o gama variata de namuls (legume crude, sau gatite rapid, asezonate), nibles (cum ar fi legume uscate si creveti, peste sarat, alge fripte), sosuri si kimchi (cel putin unul dintre acestea este esential, cel mai bine este ca trei dintre aceste 4 specialitati sa fie prezente).Supa este si ea un element esential al mesei, ca si jon (legume tavalite prin faina si ou ai apoi prajite). Mai multe tipuri de peste, carne rosie si de pasare sunt servite in cantitati mici dupa standardul occidental. La aceasta mare varietate de alimente, cantitatile mari nu sunt necesare.Pranzul este o masa mai usoara, cu taitei sau orez amestecate cu legume, fasole sau alte boabe bogate in proteine. Micul dejun este, in mod traditional, la fel se complex ca masa de seara, dar in ultimul timp exista tendinta de a-l transforma intr-o masa mai usoara. Chiar si asa, contine orez, supa si kimchi. In zonele urbane, micul dejun in stil occidental a devenit din ce in ce mai popular.Sorbitul zgomotos in timpul mesei este considerat un semn ca mancarea este apreciata, iar un ragait sanatos la sfarsitul ei este un semn ca oaspetele a mancat din plin. Totusi, suflatul nasului la masa este socotit o impolitete grava.

hong hanMega Fan


Echipamentul


Gatitul mancarii traditionale coreene este usor, nu necesita abilitati speciale si se multumeste cu un echipament foarte simplu. Cu toate acestea, mancarea traditionala necesita timpi lungi de gatit pentru simplul motiv ca este formata din foarte multe feluri diferite.Bucatarie traditionala a coreenilor, ca incapere, este situata la nivelul pamantului, sau sub acesta. Se gateste pe un cuptor cu 2 sau 4 ochiuri, care foloseste drept combustibil antracitul. De la acesta pleaca conducte, pe sub podea, pentru incalzitul locuintei.Din cauza cantitatii mari de orez consumate zilnic, orasenii prefera vasele electrice care gatesc perfect de fiecare data si pot mentine orezul la cald.Preparatul mancarurilor coreene

consuma mult timp cu taiatul, feliatul si tocatul ingredientelor, astfel ca un set de cutite ascutite este absolut necesar.

Maini

Coreenii isi folosesc adesea mainile pentru a amesteca ingredientele, de exemplu pentru o marinata, sau pentru batutul oualelor, metoda care incorporeaza mai putin aer.Coreenii sunt foarte atasati de gatitul mancarii chiar pe masa, in timp ce se consuma alte feluri. Sunt folosite de obicei mici arzatoare alimentate cu butelii. Gratare de metal sunt folosite ca mancarea sa se gateasca direct pe flacara.Shinsollo-Este un vas special de bronz, folosit la prepararea mancarii cu acelasi nume. Vasul are un fel de horn central in care se pun carbuni aprinsi ca sa pastreze mancarea calda.

hong hanMega Fan


Gusturile si aromele bucatariei coreene


Gusturile si aromele bucatariei coreene

Usturoiul, ardeii iuti, ghimbirul, ceapa verde, uleiul si semintele de susan contureaza caracteristicile esentiale ale bucatariei coreene. Pe langa acestea, alte cateva ingrediente se gasesc aproape zi de pe masele coreenilor.

Tofu

De culoare alba, tofu este preparat din fasolea soia, si este foarte bogat in proteine si foarte sarac in grasimi.

Tofu este folosit pe scara larga in bucataria coreeana< este servit de asa cum este, sau calit, fript, prajit ori fiert, adaugat in supe, caserole si tocane.

Tofu proaspat poate fi preparat in casa sau cumparat de la magazinele naturiste sau etnice. Tofu este comercializat de obicei sub trei forme, cu texturi diferite: moale, mediu sau tare.

Cel mai bine este sa fie consumat in ziua in care a fost cumparat sau preparat, dar poate fi pastrat 2-3 zile in frigider, acoperit cu apa, intr-un container inchis ermetic; apa se schimba zilnic.

Ardeii iuti

Ardeii iuti rosii, copti, sunt foarte populari in Coreea. Exista mai multe varietatid e ardei, si fiecare dintre ele are propriul gust si propria iuteala caracteristica; dimensiunile nu sunt o informatie sigura asupra iutelii, dar, in general, cu cat ardeii sunt mai mari, cu atat sunt mai putin iuti.

Adaugand un ardei iute tocat in mancare, iuteala acesteia va spori, mai ales daca sunt incluse si semintele ardeiului.

Ardeii iuti adauga gust si aroma mancarii, nu doar iuteala, asa ca pentru a obtine o mancare cu iuteala medie, in loc sa reduceti cantitatea de aredei iute folosita, lasati ardeii intregi si, daca e posibil, indepartati semintele si vinisoarele interioare. In bucatarie coreeana, adesea ardeii iuti sunt taiati cu migala sub forma de firisoare subtiri si folositi la ornarea mancarurilor.

Ardeii iuti trebuie manuiti cu grija caci contin a substanta ce poate irita pielea. Daca aveti o leziune, julitura sau taietura pe maini, sau daca pielea va este sensibila, purtati manusi de cauciuc atunci cand ii preparati.

Boiaua coreeana

Boiaua coreeana este una dintre cele mai bune din lume. Nu espe prea iute, are o culoare carmin stralucitoare si granule mari. Gustul sau este ca o combinatie intrepaprika si piperul de Cayenne (care poate fi folosit ca inlocuitor, daca nu exista boia coreeana). Este adaugata cu generozitate in mancaruri, nu doar pentru iuteala si aroma, ci si pentru culoare.

Usturoiul

Coreenilor le place ca usturoiul sa aiba impact asupra gustului mancarii. Cand prepara mancarurile prin tehnica stir-fry, usturoiul se adauga la sfarsit, nu la inceput (iuteala usturoiului se diminueaza prin gatit), iar cateii sunt zdrobiti si apoi tocati, pentru maxim de aroma si gust. Coreenilor le plac si situatiile in care cateii de usturoi, decojiti, se consuma intregi. La restaurante, vase cu astfel de catei sunt la indemana oricui. Cele mai multe piete si supermarketuri coreene comercializeaza catei de usturoi gata decojiti.

Ghimbirul

Ghimbirul este un ingredient important in multe mancaruri coreene.

Kimchi

Kimchi este muratura picanta nationala a Coreei. Nu este numai considerat o parte vitala a fiecarei mese, inclusiv micul dejun, dar se adauga si la supe, tocane, stir-fry si clatite. Exista mai multe feluri de kimchi - in muzeul din Seul dedicat in intregime acestui preparat exista 160 de versiuni diferite, cum ar fi varza chinezeasca, ridichi albe, castraveti, castraveti umpluti, usturoi, napi chinezesti si ceapa.

Kochujang

Kochujang este versiunea coreeana, rosie si picanta, a pastei de fasole soia si ardei iute. Este un condiment esential si este folosit oarecum asemanator cu un relish.

Se adauga in mancarurile ce se prepara prin procedeul stir-fry, in tocane si sipuri, sau este servita in vase mici, ca relish dulce, condimentat si iute.

In fiecare casa din Coreea exista un vas de pamant inalt, pentru kochujang. Prepararea sa este laborioasa si ia mult timp; se foloseste pulbere de orez glutinos care se gateste incet pana se transforma intr-o pasta groasa si omogena. Aceasta este amestecata cu pulbere de ardei iuti fermentati, pudra de fasole soia si sare.

Kochujang se poate cumpara si din magazinele alimentare coreene unde se gaseste ambalat in borcane. Un inlocuitor destul de bun este pasta chinezeasca de fasole soia si ardei iute.

Taitei

Taiteii de celofan mai sunt cunoscuti si sub denumirile de taitei transparenti sau taitei de fasole. Sunt preparati din fasole mung uscata si macinata; sunt de culoare alba, subtiri si foarte tari, atat de tari incat este aproape imposibil sa fie taiati.

Se vand in legaturi si trebuie sa fie inmuiati timp de 10-15 minute inainte de a fi gatiti. Dupa ce sunt gatiti, se fac moi, alunecosi si gelatinosi (transparenti).Taiteii de arpacas, son myon, sunt taitei uscati, foarte subtiri. Taiteii japonezi soba, sunt si ei preparati din arpacas, dar sunt mai grosi; taiteii japonezi somen sau cei italienesti, vermicelli sau capellini, au dimensiuni asemanatoare cu cei coreeni, dar sunt preparati din faina de grau.

Otetul de orez

Este mai isor si cu gust mai putin pregnant decat marcile chinezesti. Otetul devin alb poate fi un inlocuitor potrivit, mai ales daca 3 parti de otet de vin se dilueaza cu 1 parte de apa si se adauga o jumatate de lingurita de zahar.

Vinul de orez

Vinul de orez, numit Cheongju, este usor si putin dulce, si se prepara prin fermentarea amidonului din orez. Continutul sau de alcool este variabil, cel mai adesea intre 8 si 18%.

Uleiul de susan

In Coreea, uleiul de susan se foloseste si la gatit, si pe post de condiment. Este preparat din seminte de susan prajite, asa ca are o culoare de ambra si un gust de nuca. Schimba nu doar gustul si aroma, ci si culoarea mancarii. Se pastreaza la loc racoros si intunecos.

Seminte de susan alb si negru

Semintele de susan se folosesc pe o scara atat de mare, incat se cumpara adesea in cantitati mari, toamna, imediat dupa rcoltare, cand pretul lor este mai scazut. Mici cantitati de seminte de susan se prajesc intr-o tigaie mare si grea, fara grasime, apois e sfarama si se amesteca cu sare. Se adauga apoi la sosuri, marinate, dipuri si salate, ca si la mancarurile care se fierb inabusit. Semintele de susan negru au un gust mai pronuntat decat cele de susan alb, usor amarui. Ele se mai folosesc si in bucatariile japoneza si chinezeasca.

Alge de mare

Kelp uscat este o alga cu frunze mari, de culoare verde, foarte bogata in calciu. In Coreea se numeste tasima, dar este cunoscuta si sub numele ei japonez, konbu sau kombu. Se comercializeaza fie impaturita, fie taiata bucatele. La suprafata ei se formeaza un depozit de sare foarte fina; aceasta nu trebuie spalata, caci kelp isi va pierde gustul si aroma. Se poate insa sterge cu un prosop de bucatarie umezit usor, chiar inainte de a folosi algele in mancare.

Nori, algele uscate numite kim in Coreea, sunt subtiri, crocante si pline de vitamine si minerale. Exista mai multe varietati, de culori de la verde inchis pana la negre purpurii, de la cele cu preturi mari pana la cele cu pret modic; in general, preul este cea mai buna indicatie asupra calitatii. Se vinde de obicei in foi de 18x20 cm si se pastreaza in containere ferite de contactul cu aerul.

Inainte de a fi mancate, algele kelp se trec peste o flacara de cateva ori ca sa devina crocanta. Adesea se sfarama si se presara peste mancarurile cu orez sau taitei

Wakame este denumirea pentru o varietate de alge verzi, folosita de coreeni la prepararea supelor si tocanelor, iar cand sunt asezonate cu un dressing cu otet se folosesc si in salate. Cand sunt uscate, wakame se inchid la culoare si, inainte de folosire, trebuie inmuiate 30 de minute, dupa care isi recapata culoarea initiala si se fac lunecoase.

Orezul

Orezul coreean este o varietata cu bobul mediu spre scurt si devine foarte lipicios dupa ce este gatit. Daca nu-l gasiti, se poate inlocui cu orez japonez.

Pasta de fasole soia

Este preparata din soia fermentata, piper si sare. Este groasa si are culoare bruna. Gustul este puternic si caracteristic. Poate fi substituita cu miso.

Sos de soia

Este un ingredient esential al bucatariei coreene. Se comercializeaza sub trei forme: light, mediu si dark. Versiunea light este cea mai subtire si cea mai sarata.

Ceapa verde

Coreenii se pot lauda cu mai mjlte varietati de ceapa verde, dar cele mai comune sunt mai mari decat ceapa verde occidentala.

Ciupercile chinezesti

Sunt ciuperci negre sau brune, uscate. CU mult timp in urma, chinezii au descoperit ca procesul de uscare intensifica gustul ciupercilor. Trebuie inmuiate 20 de minute in apa rece, dupa care se storc, ca sa elimine sarea. Ciupercile urechi de lemn sunt o alta forma de ciuperci uscate, pretuite pentru gustul delicat si subtil si pentru "muscatura" destul de crocanta. Cand sunt inmuiate, isi maresc volumul de circa cinci ori.

hong hanMega Fan


Re: Bucataria Coreeana

hong han la data de Sam Iul 17, 2010 11:47 am

SărbătoriCa şi în multe alte ţări asiatice, în timpul sărbătorilor se gătesc şi se servesc feluri de mâncare şi băuturi speciale. Sociatatea tradiţională, agrară, punea mare preţ pe succesiunea anotimpurilor, această tradiţie fiind încă reflectată de sărbători dedicate acestei tranziţii a naturii.

Anul NouCoreenii sărbătoresc Anul Nou în februarie, când se bucură de „sujjungwa”, un punch condimentat, preparat din fructe uscate de persimmon si scortisoara. Masa tradiţională pentru această zi este formată dintr-o supă numită „tteoguk”, in care fasii lungi de turta de orez (aromate cu verdeţuri) sunt imersate într-o supă clară, de vită. Se spune că nu poţi îmbătrâni încă un an dacă cu mănânci un bol cu tteoguk. Un alt fel tradiţional, este o tocană aromată, numita „gabi tang”.

Prima Lună PlinăPrimăvara, coreenii sărbătoresc ziua primei luni pline, zi în care se desfăţoarî o serie de ritualuri îndreptate împotriva ghinionului din următoarele 12 luni. În această zi se servesc două mâncăruri foarte populare, „ogopkap”, orez gătit în aburi amestecat cu alte cinci tipuri de cereale, şi „mugeun namul”, un potpuriu de feluri preparate din legume, cum sunt ciuperci, ridichi si muguri de bambus.

SambokÎn timpul celor mai calde trei zile ale anului, se sărbătoreşte sambok-ul. Aceste trei zile sunt numite „chobok”, „jungbok” şi „malbok”. Mâncarea tradiţională asociată cu sambok este „samgyetang”, o supă ce conţine un pui întreg, umplut cu orez, ginseng şi curmale roşii. Se consideră că aceste ingrediente cresc forţa şi energia.

ChuseokAceasta este o sărbătoare asemănătoare lui Thanksgiving, şi are loc toamna. Se vizitează mormintele strămoşilor şi se fac rugăciuni pentru ei. Se mănâncă prăjituri de orez în formă de semilună, numite „songpyeon”, cu o supă de taro, numită „torantag”. Songpyong sunt umplute cu fasole, alune şi seminţe diverse.

Donji

Este sărbătoarea solstiţiului de iarnă şi are loc în ultima parte a lunii decembrie. Este cea mai scurtă zi a anului şi anunţă vremea rea şi rece din lunile următoare. În această zi se mănâncă „patjuk”, un terci de fasole roşie care conţine biluţe de orez. Pentru coreeni, culoarea acestui fel este semnificativă, roşul alungând spiritele rele şi neşansa. Mâncând acest terci, familia se pune în siguranţă pentru lunile reci care urmează.

hong hanMega Fan



hong han la data de Dum Iul 18, 2010 8:23 pm

Curând, vor fi 20 de ani de când Coreea de Sud are ambasadă la Bucureşti. Noul şef al misiunii diplomatice, Excelenţa Sa dl Lee Kwang Jae, a învăţat, în doar câteva săptămâni de când e la post în România, că sarmalele şi ciorba de perişoare sunt o ofertă inconturnabilă a gastronomiei dâmboviţene. Cu multă răbdare şi bunăvoinţă, Excelenţa Sa ne-a împărtăşit preferinţele sale culinare, trecând, cu eleganţă, de la meniurile balcanice la cele asiatice.

Excelenţă, veniţi dintr-o lume a condimentelor şi a aromelor tari. V-aţi obişnuit, la Bucureşti, cu bucătăria noastră, mai dulce şi mai îngăduitoare cu papilele gustative?

Deşi sunt de puţină vreme în România, îmi place să merg la restaurant ca să descopăr tradiţiile culinare locale. Pot să vă spun că-mi plac ciorba de perişoare - e drept, mai puţin condimentată decât cea coreeană -, ciorba de legume, îmi plac sărmăluţele în foi de varză şi, să nu uit, mămăliguţa, care, descopăr, este foarte, foarte bună! Iar pentru mine, în materie de meniuri româneşti, descoperirile abia au început...

Ingredientele şi ştiinţa preparării lor sunt parte a culturii unui popor, individualizându-l în funcţie de zona geografică, istorie, rasă, religie etc. Care e rolul unei mâncări bune în viaţa coreeanului?

Mâncarea este importantă pentru toată lumea, este parte integrantă din viaţa unui om. În filosofia noastră culinară, noi considerăm mâncarea ca un "ritual al împărţirii". Aceasta ar putea fi diferenţa dintre gastronomiile coreeană, occidentală şi orientală. Există preparate specifice, iar pentru noi fiecare masă trebuie să aibă şi un bol cu orez, la fel cum, la români, nu lipseşte ciorba sau supa. Alături de orez, în mijlocul mesei, punem toate celelalte

preparate. A te aşeza la masă nu înseamnă doar a mânca, ci şi a comunica, a împărţi idei şi sentimente.

De aceea se deosebeşte foarte mult servirea coreeană a preparatelor de modelul european, individual. Cât priveşte conţinutul, noi folosim multe feluri de ingrediente, nu doar carne, foarte multe condimente, aşa încât înţeleg de ce, deseori, occidentalii consideră preparatele coreene mult prea picante.

Excelenţa Voastră aţi patronat primul Festival de artă culinară coreeană la Bucureşti - organizat la 4 noiembrie, chiar de ziua naţională a ţării dumneavoastră - şi înţeleg că v-aţi gândit că mâncarea este un bun produs de export. Care ar fi, în fond, meniurile care credeţi că pot avea succes în România şi în Europa?

Mâncarea coreeană, chiar şi în Asia, este distinctă de cea a altor popoare. Diferă de bucătăria chinezească, în care se foloseşte foarte multă carne; noi preferăm să avem un echilibru între carne, legume şi cereale. Avem un număr foarte mare de garnituri, preparate secundare, ceea ce este un avantaj pentru noi, dar nu şi pentru restaurante. De foarte multe ori, europenii comandă o salată, un fel principal, o supă, un aperitiv, un fel secundar.

La noi, orezul este preparatul principal, urmează supa, iar garniturile pot ajunge la cinci-şase feluri, dacă este vorba despre o familie obişnuită, dar chiar şi la 24 de feluri, în cazuri mai deosebite. Bucătăria coreeană e foarte colorată; poţi să guşti mai multe lucruri în acelaşi timp, căci toate preparatele se află în faţa ta şi, de asemenea, poţi să le împarţi cu ceilalţi, idee principală pe care dorim să o transmitem şi în exterior. Cu o menţiune: în străinătate, este foarte greu să găseşti toate ingredientele necesare pentru a găti în stil coreean; chiar şi eu am dificultatea aceasta, la Bucureşti.

Pregătind interviul cu Excelenţa Voastră, am întâlnit termenul de «bucătărie regală» aplicat la unele meniuri. Sunt curios să aflu ce înseamnă.

Coreea are cinci milenii de istorie, timp în care au existat mai multe regate şi dinastii. În timpul acestora, s-a dezvoltat conceptul de bucătărie regală. O bucătărie elaborată, care foloseşte cea mai bună colecţie de ingrediente autohtone. Bucătarii de la Curte aduceau ierburi aromate din zona montană şi alegeau cele mai bune condimente. În acelaşi timp, felul de a mânca era diferit. Coreenii, japonezii, chinezii folosesc beţişoare în locul tacâmurilor europene.

hong hanMega Fan



bi.choi la data de Mier Sept 08, 2010 9:52 pm

Inedit despre bucataria coreeana

Spre deosebire de China si de Japonia, in Coreea vasul in care se afla orezul fiert nu se ridica de la masa, ci se ia din el cantitatea dorita, cu ajutorul unei linguri. Felurile de mancare se paseaza de la un om la altul, evitandu-se intinderea mainii peste masa.

Felurile calde de mancare sunt asezate, traditional, in partea dreapta a unei mese, in timp ce felurile care se servesc reci sunt puse in partea stanga.

Bolul de supa se va afla mereu pe partea dreapta, in timp ce salatele vor sta in stanga.

Se folosesc betigase de lemn, alaturi de o lingura. Fiecare om care se afla la o masa comuna va avea propriul bol de orez.

In fine, daca ajungeti in Coreea si va tine buzunarul, avand chef de experimente, cereti Hanjoungshik – care reprezinta masa completa coreena, de la supe la kimchi, de la salate la orez, de la preparatele din carne pana la dulciurile pe baza de orez.

CONCLUZIE: Bucataria coreeana este una care poate fi prietenoasa cu vegetarienii (exista chiar si retele intinse de lanturi de restaurante vegetariene in toata Coreea de Sud) , dar si cu cei care tin regimuri dietetice. Este o bucataria insa iute si acest lucru poate pune probleme celor cu stomacul sensibil. Partea pozitiva o constituie abundenta de supe (exista peste 150 de feluri diferite) sanatoase si naturale.

Copy of COREEA TARA MINUNATA A MUNTILOR traditii, gastronomie, particularitati.doc

Documents

Transcript of Copy of COREEA TARA MINUNATA A MUNTILOR traditii, gastronomie, particularitati.doc