Copşa Mică - oraşul unde se trăieşte mai repede Potrivit mai multor studii privind protecţia mediului, Copşa Mică nu e doar cel mai poluat oraş din România, ci şi cel mai poluat din Europa.Pentru România capitolul de mediu a fost unul dintre cele mai greu de negociat.După 1990, ţara avea o industrie depăşită din punct de vedere tehnologic, având în vedere dezvoltarea industrială promovată pe vremea lui Ceauşescu, pe de o parte, şi slaba preocupare pentru protecţia mediului, pe de altă parte.Însă, odată cu intrarea în Uniunea Europeană, firmele care poluează şi nu respectă normele de mediu vor fi închise pe banii statului.Adică statul va suporta cheltuielile pentru închiderea şi conservarea lor.Normele U.E. impun agenţilor economici să investească sume fabuloase pentru protecţia mediului.Majoritatea investiţiilor trebuie făcute până la 1 ianuarie 2007.Pentru unele, însă, U.E. a acceptat o perioadă de graţie.Combinatul metalurgic de la Copşa Mică - Sometra - va trebui să facă investiţiile necesare până în 2012, sub o supraveghere strictă.Cum a ajuns Copşa Mică cel mai poluat oraş din Europa?Înainte de 1990, se vorbea prea puţin despre poluarea din zonă.Erau mai multe fabrici - de negru de fum, acid sulfuric, metale neferoase, materiale plastice.Aşa că oraşul s-a dezvoltat ca un oraş industrial, undeva între Sibiu şi Mediaş, înconjurat de dealuri. Cândva împădurite.Pe vremea lui Ceauşescu, dar şi mult după, conta doar producţia.Toma Nicolae a lucrat la Sometra 40 de ani. Stă într-unul din blocurile construite pentru muncitori.Îşi aminteşte că, pe vremuri, fabrica plătea totul pentru "oamenii muncii": chiria, lumina, gazele.Spune că, uneori, se exagera cu producţia, iar instalaţiile ar fi fost supraexploatate.În timp ce investiţiile sau modernizările se făceau când motoarele nu mai puteau fi "cârpite".Toma Nicolae s-a îmbolnăvit în fabrică, la fel ca atâţia alţii.Dar pentru el, ca şi pentru atâţia alţii, fabrica înseamnă totul pentru oraş. "Suntem bolnavi" - spune el - "dar măcar avem ce pune pe masă!"Oraşul negruPână în 1993, poluarea la Copşa Mică avea o "faţă" văzută - acel negru de fum care acoperea clădirile, copacii, feţele oamenilor, iar iarna aveai impresia că ninge cu fulgi negri - şi o "faţă" nevăzută - poluarea cu metale grele.În '93 fabrica de negru de fum s-a închis.Acum, e o grămadă de fier vechi. Încă se mai taie fierul din instalaţiile ruginite.Sometra - întreprinderea metalurgică de metale neferoase - a fost cumpărată în 1998 de compania grecească Mytilineos Holdings.Fabrica se întinde pe aproape 800 de hectare. Este singura fabrică din ţară care prelucrează metale neferoase (plumb, zinc, cadmiu).Lingourile produse aici se folosesc în industria de automobile, în electronică, electrotehnică, pentru galvanizare, baterii auto etc.PrivatizareaAşadar, în 1998, Mytilineos Holdings cumpără Sometra.Directorul general, Dimitrios Samaras spune că a preluat o fabrică plină de datorii (mult mai mari decât cele anunţate de AVAS, iniţial), o fabrică în care statul nu mai investise şi nu mai făcuse revizii

de ani de zile.Şi, poate ceea ce a fost cel mai greu, o fabrică despre care se dusese vestea în toată lumea că poluează zona Sibiului - de-altfel, una dintre cele mai pitoreşti din România.O altă problemă este asigurarea materiei prime, în condiţiile în care o bună parte din minele din Apuseni şi din nordul ţării s-au închis.Dar, cât au funcţionat - afirmă Dimitrios Samaras - o bună parte din minereu mergea la export, la acelaşi preţ ca şi în ţară.Conducerea de la Sometra spune că, prin această practică, statul român subvenţiona, de fapt, economia altor ţări, având în vedere că mineritul era subvenţionat.La privatizare erau 2.200 de angajaţi. Acum sunt 1.100, cea mai mare parte dintre ei din localităţile din apropierea Copşei.Dependenţa de SometraUnul dintre directori îmi spune că fabrica este ca un "pilon" al oraşului: a închide fabrica, înseamnă să închizi oraşul.Reţeaua de apă, reţeaua de canalizare, de electricitate - toate sunt administrate de Sometra.Iar aproape 60 % din bugetul primăriei vine de la Sometra.Era nevoie de o sponsorizare, de o masă de protocol sau de o reparaţie la şcoală - se apela la Sometra.Şi cadourile de sărbători, la serbările şcolare - tot de la Sometra veneau.PoluareaDin orice colţ al oraşului se văd furnalele înalte şi fumul gros, gălbui, care poartă cu ele particule de metale grele, în special zinc şi cadmiu.Potrivit datelor Ministerului Mediului, solul în zona Copşa Mică este intens poluat pe o suprafaţă de circa 3.400 de hectare.Metalele grele au fost identificate şi în pânza freatică şi în plantele cultivate în zonă.Deseori au murit animale în satele din împrejurimi (în special cai şi oi).De-altfel, în Copşa Mică nu se face nici un fel de agricultură. La mica piaţă din oraş se vând legume şi fructe aduse din alte localităţi.Studiile efectuate începând cu 1970, privind starea de sănătate a copiilor din Copşa Mică, în comparaţie cu cei din Dumbrăveni, localitate situată la 14 de kilometri amonte de Copşa, arată diferenţe semnificative privind morbiditatea infantilă.Studiile au mai urmărit nivelurile de metale grele din părul şi dinţii copiilor. Valoriile medii ale concentraţiei de plumb din Copşa erau de 15 ori mai mari decât media pe ţară. Iar la cadmiu - de 2,5 ori mai mare.De asemenea, s-a relevat faptul că la Copşa Mică speranţa de viaţă e mai mică cu 10 ani decât media pe ţară.Medicul primar de la Spitalul din Mediaş, Lucica Prisăcaru spune că a crescut numărul de cancere din zonă - în special cele de piele şi la plămâni - şi că acest lucru poate fi pus pe seama poluării.Pe de altă parte, majoritatea locuitorilor din zonă suferă de o boală numită saturnism - adică intoxicare cu plumb.Periodic, angajaţii de la Sometra fac un tratament (desplumbuire) - care le curăţă organismul de plumb.Autorizaţia de mediuPână în iulie, anul acesta, Sometra nu a avut autorizaţie de mediu.Directorul Agenţiei de Protecţia Mediului Sibiu, Dumitru Ungureanu spune că s-a profitat de frecventele schimbări de legislaţie şi că, ani de zile, combinatul metalurgic a funcţionat la limita legii.După privatizare, noii proprietari s-au angajat să facă o serie de investiţii pentru protecţia mediului.

În 1993 fabrica de negru de fum s-a închis

ă

Dar, angajamentele n-au fost respectate.Posibile schimbăriAcum, acordul integrat de mediu cuprinde investiţii clare, cu termene stricte şi - potrivit directorului Agenţiei de Mediu - nu există cale de mijloc: ori se fac investiţiile, ori se închide fabrica.Până în 2012, Sometra trebuie să ajungă să respecte în întregime normele europene de mediu, dar, ceea ce e mai important, e că până la sfârşitul anului 2007 trebuie să rezolve problemele legate de poluarea cu pulberi.Guvernul a alocat 25 de milioane de euro oraşului pentru o reţea de apă independentă de Sometra.E prima oară când Copşa Mică beneficiază de o sumă importantă pentru a-şi rezolva problemele. Există şi un program al Ministerului Mediului de reîmpădurire a dealurilor din zonă.Iar după ani de zile în care încercările au fost în zadar, acum - copacii încep să reziste, chiar dacă în continuare concentraţia de dioxid de sulf, de exemplu, este de 5 ori mai mare decât media admisă."Lucrurile se schimbă la Copşa" - spune primarul Daniel Tudor Mihalache, optimist. Pe situl primăriei chiar a scris - uşor cinic - că "la Copşa se trăieşte mai repede."În lipsa investitorilor, primarul, specializat în turism, se gândeşte să dezvolte un aşa-numit turism industrial: oameni din toată lumea să vină la Copşa Mică şi să vadă ce a mai rămas din fabricile vechi - adică adevărate ruine - şi pentru ca fenomenul Copşa Mică să nu se mai repete.

Câteva proiecte europene de peste 20 de milioane de euro încearcă să ecologizeze Copşa Mică, locul în

care nu pot fi crescute animale şi nu se poate cultiva nimic. Poluarea a redus cu aproape zece ani media

de viaţă a localnicilor, în condiţiile în care 80 la sută dintre foştii muncitori erau intoxicaţi cu plumb.

După revoluţie, încet-încet, fabricile şi-au restrâns activitatea iar oraşul s-a umplut de şomeri. Unii au luat

drumul Occidentului, compătimiţi de vârstnicii care cred că totuşi înainte parcă era mai bine.

În oraşul plin de şomeri, astăzi mai funcţionează cam 20% din fabrica Sometra, iar din Carbosin a rămas

numai funinginea.