Mica Autocorect

5/13/2018 Mica Autocorect - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/mica-autocorect 1/54

Şcoala Postliceală Sanitară "Grigore Ghica Vodă"Iaşi

Examenul de absolvire a şcolii postliceale sanitare

Calificarea profesională: asistent medical generalist

Îngrijirea bolnavului

cuangină pectorală

Îndrumător, Candidată,Ouatu Elena Antoniei Maricica



Promoţia 2011

ÎNGRIJIREABOLNAVULUI

CU ANGINĂ PECTORALĂ

2



CuprinsPag.

I.Argument....................................................................................................4II. Îngrijirea bolnavului cu angină pectorală.............................................6Obiectiv 1

Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie ale aparatului cardiovascular......6

Obiectiv 2Prezentarea generală a anginei pectorale......................................................13

a. Definiţie b. Clasificarec. Etiologie

d. Simptomatologiee. Diagnosticf. Evoluţie şi prognosticg. Tratamenth. Complicaţii

Obiectiv 3Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cuangină pectorală............................................................................................20

♥ Fişa tehnică nr.1: Măsurarea şi înregistrarea funcţiilor vitale.Tensiunea arterială.............................................................................24

♥ Fişa tehnică nr.2: Măsurarea şi înregistrarea funcţiilor vitale.Pulsul..................................................................................................27

♥ Fişa tehnică nr.3: Electrocardiograma..............................................30♥ Fişa tehnică nr.4: Proba de efort.......................................................33♥ Fişa tehnică nr.5: Puncţia venoasă....................................................36

Obiectiv 4Procesul de îngrijire al unui pacient cu angină pectorală după modelulconceptual al Virginiei Henderson................................................................39

a. Interviu.........................................................................................39 b. Nevoi fundamentale după V. Henderson.....................................43c. Plan de îngrijire............................................................................45

Obiectiv 5Educaţia pentru sănătate la un pacient cu angină pectorală..........................51

III. Bibliografie............................................................................................52

3



IV. Anexe......................................................................................................53I. ArgumentAngina pectorală “... este o tulburare funcţională, manifestându-se printr-odurere obişnuită retrosternala constrictiva şi angoasanta, provocată cel maiadesea de mers şi rapid calmata prin oprire sau administrare denitroglicerină”a fost dată pentru prima oară de către Heberden la 21iulie1768 într-o comunicare la Royal College of Medicine, Londra.

Natura coronariană a bolii a fost stabilită de Jenner în 1788 şi de Perry(1799) în Anglia, de Kreysng (1815) în Germania, de Gallavardin (1933) şide Lenegre (1959) în Franţa.În România un aport deosebit în studiul acestei boli, l-au adus doctori derenume cum ar fi: I. Hatieganu, B. Theodorescu sau A Moga.Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire

specifice ale unui pacient cu angină pectorală.Problemele care le poate prezenta un bolnav cu angină pectorală şi de caretrebuie să ţină seama asistentul medical la întocmirea planului de îngrijiresunt:

♥ Durere anginoasă anterioară cu caracter constrictiv, senzaţie de“gheară”, anxietate, transpiraţii reci, paloare, dispnee la efort.

Obiectivele prezentului proiect sunt:1. Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie ale aparatului

cardiovascular.

2. Prezentarea generală a anginei pectorale.3. Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea unui bolnav cu angină pectorală.

4. Elaborarea procesul de îngrijire al unui pacient cu angină pectorală.5. Educaţia pentru sănătate la un pacient cu angină pectorală.

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la baza următoarele competenţeprofesionale:

1. Analizează nevoile fundamentale specifice fiinţei umane.2. Analizează semnele şi simptomele specifice anginei pectorale.

3. Identifică problemele de dependenţă şi stabileşte diagnosticele deîngrijire.4. Aplică intervenţii proprii şi delegate planificate.5. Elaborează planul de îngrijire.6. Pregăteşte pacientul pentru tehnici şi investigaţii.7. Pregăteşte materialele şi medicamentele în vederea administrării.8. Monitorizează evoluţia pacientului.9. Asigură respectarea dietei în diferite afecţiuni.

10. Aplică metode de educaţie pentru sănătate şi prevenire a bolii.

4



Aplicarea procesului de îngrijire la pacienţii cu angină pectorală s-afinalizat prin analiza unui caz cu angină pectorală, caz pentru care s-aelaborat un interviu. Pe baza interviului realizat s-au evidenţiat problemelede dependenţă specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale conform

principiului Virginiei Henderson.În final a fost elaborat planul de îngrijire, la un pacient cu anginăpectorală, respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fostevidenţiate problemele de dependenţă, obiectivele de îngrijire, intervenţiileautonome şi delegate aplicate, precum şi evaluarea intervenţiilor aplicate.

5



II. Îngrijirea bolnavului cu angină pectorală

Obiectiv 1Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie ale aparatului cardiovascular

InimaInima, organul central al aparatului cardiovascular, este situată în

mediastin – între cei doi plămâni. Are forma unei piramide triunghiulare, cuaxul îndreptat oblic în jos, la stânga şi înainte. Astfel, 1/3 din inimă estesituată la dreapta şi 2/3 la stânga planului medi-osagital al corpului.Greutatea inimii este de 250-300 g. Prezintă o faţă convexă, sterno-costală,şi o faţă plană, diafragmatică.

Cele două feţe se unesc printr-o margine mai ascuţită, marginea

dreaptă. Marginea stângă, rotunjită, vine în raport cu plămânul stâng. Bazainimii este situată posterior şi la dreapta, aici găsindu-se vasele mari aleinimii. La baza inimii se află atriile, iar spre vârf, ventriculele.

Pe suprafaţa inimii se găsesc o serie de şanţuri: două inter-ventriculareşi două atrio-ventriculare, numite şi şanţuri coronare, între atrii şi ventricule.Cavităţile inimii

Atriile au formă cubică, o capacitate mai mică decât a ventriculelor, pereţii mai subţiri şi prezintă câte o prelungire, numite urechiuşe. La nivelulatriului drept se găsesc orificiul venei cave superioare, orificiul venei cave

inferioare, orificiul sinusului coronar, orificiul urechiuşei drepte şi orificiulatrio-ventricular drept, prevăzut cu vâlvă tricuspidă. La nivelul atriului stângsunt patru orificii de deschidere ale venelor pulmonare, orificiul dedeschidere al urechiuşei stângi şi orificiul atrio-ventricular prevăzut cu vâlvă

bicuspidă (mitrală). Cele două atrii sunt separate prin septul inter-atrial.Ventriculele au o formă piramidală triunghiulară, cu baza spre

orificiul atrio-ventricular. Pereţii lor nu sunt netezi, ci prezintă, pe faţainternă, trabecule. La baza ventriculilor se află orificiile atrio-ventriculare — drept şi stâng —, fiecare prevăzut cu vâlvă atrio-ventriculară şi orificiile

arteriale prin care ventriculul stâng comunică cu aorta, iar cel drept, cutrunchiul pulmonar. Fiecare orificiu arterial este prevăzut cu trei valvulesemilunare sau sigmoide, care au aspect de cuib de rândunică. Cele douăventricule sunt separate prin septul inter-ventricular.Arborele vascular

Arborele vascular este format din artere, vase prin care sângele circulădinspre inimă spre ţesuturi şi organe, capilare, vase cu calibru foarte mic, lanivelul cărora se fac schimburile între sânge şi diferitele ţesuturi, şi vene,

prin care sângele este readus la inimă.

6



Arterele şi venele au în structura pereţilor lor trei tunici suprapuse, care, dela exterior spre interior, sunt: adventicea, media şi intimă. Calibrul arterelor scade de la inimă spre periferie, cele mai mici fiind arteriolele (în unelecazuri, metarteriolele), care se continuă cu capilarele.

Structura arterelor şi venelorTunica externă – adventicea este formată din ţesut conjunctiv, cu

fibre de colagen şi elastice. În structura adventicei arterelor, ca şi la vene,există vase mici de sânge care hrănesc peretele vascular şi care pătrund întunica medie. În adventice se găsesc şi fibre nervoase vegetative, cu rolvasomotor.

Tunica medie are structură diferită, în funcţie de calibrul arterelor. Laarterele mari, numite artere de tip elastic, media este formată din lameelastice cu dispoziţie concentrică, rare fibre musculare netede şi ţesut

conjunctiv. În arterele mijlocii şi mici, numite artere de tip muscular, mediaeste groasă şi conţine numeroase fibre musculare netede, printre care suntdispersate fibre colagene şi elastice.

Tunica internă , intimă, este alcătuită dintr-un rând de celuleendoteliale turtite, aşezate pe o membrană bazală. Intimă se continuă cuendocardul ventriculilor.

Peretele venelor , al căror calibru creşte de la periferie spre intimă, areîn structura sa aceleaşi trei tunici ca şi la artere, cu câteva deosebiri. învenele situate sub nivelul cordului, unde sângele circulă în sens opus

gravitaţiei, endoteliul acoperă din loc în loc valvule în formă de cuib derândunică, ce au rolul de a fragmenta şi direcţiona coloana de sânge.Structura capilarelor

Sunt vase de calibru mic, răspândite în toate ţesuturile şi organele. Înstructura lor, se disting, la exterior, un strat format din ţesut conjunctiv cufibre colagene şi de reticulină, în care se găsesc şi fibre nervoase vegetative,iar la interior, un endoteliu format dintr-un singur strat de celule turtite,aşezate pe membrana bazală.

În ficat şi în glandele endocrine există capilare de tip special, numitesinusoide; ele au calibru mai mare, peretele întrerupt din loc în loc, ceea cefavorizează schimburile, şi un lumen neregulat, prezentând dilatări şistrâmtorări.

Marea şi mica circulaţieÎn alcătuirea arborelui vascular se disting două teritorii de circulaţie:circulaţia mare — sistemică, şi circulaţia mică — pulmonară.

7



Circulaţia micăCirculaţia pulmonară începe în ventriculul drept, prin trunchiul arterei

pulmonare, care transportă spre plămân sânge cu CO2.Trunchiul pulmonar se împarte în cele două artere pulmonare, care

duc sângele cu CO2 spre reţeaua capilară din jurul alveolelor, unde îlcedează alveolelor care-l elimină prin expiraţie. Sângele cu O2 este colectatde venele pulmonare, câte două pentru fiecare plămân. Cele patru vene

pulmonare sfârşesc în atriul stâng.Circulaţia mare

Circulaţia sistemică începe în ventriculul stâng, prin artera aortă caretransportă sângele cu O2 şi substanţe nutritive spre ţesuturi şi organe. De lanivelul acestora, sângele încărcat cu CO2 este preluat de cele două venecave care îl duc în atriul drept.

Sistemul aorticEste format din artera aortă şi din ramurile ei, care irigă toate

ţesuturile şi organele corpului omenesc.Sistemul aortic începe din ventriculul stâng cu aorta ascendentă, din

care se desprind cele două artere coronare. După ce urcă 5-6 cm, se curbeazăşi formează arcul aortic, care se continuă cu aorta descendentă, subîmpărţităîn toracală şi abdominală. Terminal, aorta abdominală se bifurcă în artereleiliace comune, stângă şi dreaptă.

Ramurile arcului aorticDinspre dreaptă spre stânga, din arc se desprind trunchiul

brahiocefalic, artera carotidă comună stângă şi artera subclaviculară stângă.Trunchiul brahiocefalic se împarte apoi în artera carotidă comună dreaptă şiartera subclaviculară dreaptă. Ambele artere carotide comune, stângă şidreaptă, urcă la nivelul gâtului până în dreptul marginii superioare acartilajului tiroid, unde se bifurcă în artera carotidă externă şi internă. Laacest nivel există o mică dilataţie, sinusul carotic (carotidian), bogată înreceptori.

Artera carotidă externă irigă gâtul, regiunile occipitală şi temporală şiviscerele feţei. Artera carotidă internă pătrunde în craniu, irigând creierul şiochiul. Arterele subclaviculare ajung de la originea lor până în axilă, undeiau numele de artere axilare. Din arterele subclaviculare se desprind: arteravertebrală, care intră în craniu prin gaura occipitală, unde se uneşte cuopusă, participând la vascularizaţia encefalului, şi artera toracică internă, dincare iau naştere arterele intercostale anterioare.

Artera axilară vascularizează atât pereţii axilei, cât şi peretele anterolateral al toracelui şi se continuă cu artera brahială care vascularizează

braţul. La plica cotului, artera brahială dă naştere la arterele radială şi ulnară,

8



care vascularizează antebraţul. La mână se formează arcadele palmare, dincare se desprind arterele digitale.

Ramurile aortei descendenteAorta descendentă toracică dă ramuri parietale şi viscerale. Ramurile

viscerale sunt arterele bronşice, pericardice şi esofagiene.Aorta descendentă abdominală dă şi ea ramuri parietale şi viscerale.Ramurile viscerale sunt: trunchiul celiac, artera mezenterică superioară,arterele suprarenale: stângă şi dreaptă, arterele renale: stângă şi dreaptă,arterele testiculare, respectiv ovariene: stângă şi dreaptă, şi arteramezenterică inferioară. Trunchiul celiac se împarte în trei ramuri: splenică,gastrică stângă şi hepatică şi vascularizează stomacul, duodenul, pancreasul,ficatul şi splina. Artera mezenterică superioară vascularizează jejuno ileonul,cecul, colonul ascendent şi partea dreaptă a colonului transvers. Artera

mezenterică inferioară vascularizează partea stângă a colonului transvers,colonul descendent, sigmoidul şi partea superioară a rectului.

Ramurile terminale ale aortei Arterele iliace comune: stângă şi dreaptă, ajunse la articulaţia sacro-

iliacă, se împart fiecare în artere iliace externă şi internă.Artera iliacă externă iese din bazin şi ajunge pe faţa anterioară a

coapsei, devenind arteră femurală, care irigă coapsă. Se continuă cu artera poplitee, care se află în fosa poplitee (faţa posterioară a genunchiului). Ea seîmparte în două artere tibiale: 1. artera tibială anterioară irigă faţa anterioară

a gambei şi laba piciorului şi se termină prin artera dorsală a piciorului, dincare se desprind arterele digitale dorsale; 2. artera tibială posterioară irigăfaţa posterioară a gambei şi, ajunsă în regiunea plantară, se împarte în celedouă artere plantare, internă şi externă, din care se desprind arterele digitale

plantare.Artera iliacă internă are ramuri parietale pentru pereţii bazinului şi

ramuri viscerale pentru organele din bazin (vezică urinară, ultima porţiune arectului) şi organele genitale: uter, vagin, vulvă, prostată, penis.Sistemul venos

Sistemul venos al marii circulaţii este reprezentat de două vene mari:vena cavă superioară şi vena cavă inferioară.Vena cavă superioară. Strânge sângele venos de la creier, cap, gât,

prin venele jugulare interne, de la membrele superioare, prin venelesubclaviculare, şi de la torace (spaţiile intercostale, esofag, bronhii, pericardşi diafragm), prin sistemul azygos.

De fiecare parte, prin unirea venei jugulare interne cu venasubclaviculară, iau naştere venele brahiocefalice stângă şi dreaptă, iar prinfuzionarea acestora se formează vena cavă superioară.

9



Vena subclaviculară continuă vena axilară care strânge sângele venosde la nivelul membrelor superioare. Sângele venos al membrelor superioareeste colectat de două sisteme venoase, unul profund şi unul superficial.

Venele profunde poartă aceeaşi denumire cu arterele care le însoţesc.

Venele superficiale, subcutanate, se găsesc imediat sub piele şi se potvedea cu ochiul liber prin transparenţă, datorită coloraţiei albastre. Ele nuînsoţesc arterele şi se varsă în venele profunde. La nivelul lor se fac injecţiivenoase.

Vena cavă inferioară adună sângele venos de la membrele inferioare,de la pereţii şi viscerele din bazin, de la rinichi, suprarenale, testicule,respectiv ovare, de la peretele posterior al abdomenului (venele lombare),cât şi de la ficat (venele hepatice). Vena cavă inferioară se formează prinunirea venei iliace comune stângi cu cea dreaptă. La rândul ei, fiecare venă

iliacă comună este formată prin unirea venei iliace externe cu vena iliacăinternă. Vena iliacă internă colectează sângele de la pereţii şi viscerele din

bazin.Vena iliacă externă continuă vena femurală care strânge sângele

venos de la nivelul membrului inferior. Ca şi la membrul superior, se distingvene superficiale şi vene profunde (cu aceleaşi caracteristici).

Vena cavă inferioară urcă la dreapta coloanei vertebrale, străbatediafragma şi se termină în atriul drept.

O venă aparte a marii circulaţii este vena portă, care transportă spre

ficat sânge încărcat cu substanţe nutritive rezultate în urma absorbţieiintestinale. Ea se formează din unirea a trei vene: mezenterică superioară,mezenterică inferioară şi splenică.

Fiziologia aparatului cardiovascular

Aparatul cardiovascular asigură circulaţia sângelui şi a limfei în organism.Prin aceasta se îndeplinesc două funcţii majore:

1. distribuirea substanţelor nutritive şi a oxigenului tuturor celulelor

din organism;2. colectarea produşilor tisulari de catabolism pentru a fi excretaţi.Forţa motrice a acestui sistem este inima, în timp ce arterele reprezintăconductele de distribuţie, venele, rezervoarele de sânge, asigurândîntoarcerea acestuia la inimă, microcirculaţia alcătuită din de arteriole,metarteriole, capilare, venule, reprezintă teritoriul vascular la nivelul căruiaau loc schimburile de substanţe şi gaze.Fiziologia circulaţiei sângelui

Cu studiul circulaţiei sângelui se ocupă hemodinamica. Sângele sedeplasează în circuit închis şi într-un singur sens. Deoarece mica şi marea

10



circulaţie sunt dispuse în serie, volumul de sânge pompat de ventricululstâng, într-un minut, în marea circulaţie, este egal cu cel pompat deventriculul drept în mica circulaţie.Circulaţia arterială

Arterele sunt vase prin care sângele iese din inimă şi au următoarele proprietăţi funcţionale:

Elasticitatea este proprietatea arterelor mari de a se lăsa destinse cândcreşte presiunea sângelui şi de a reveni la calibrul iniţial când presiunea ascăzut la valori mai mici. În timpul sistolei ventriculare, în artere este

pompat un volum de 75 ml de sânge peste cel conţinut în aceste vase.Datorită elasticităţii, unda de şoc sistolică este amortizată. Are locînmagazinarea unei părţi a energiei sistolice sub formă de energie elastică a

pereţilor arteriali. Această energie este retrocedată coloanei de sânge, în

timpul diastolei. Prin aceste variaţii pasive ale calibrului vaselor mari, se produce transformarea ejecţiei sacadate a sângelui din inimă în curgerecontinuă a acestuia prin artere.

Contractilitatea este proprietatea vaselor de a-şi modifica marcatdiametrul lumenului prin contractarea / relaxarea muşchilor netezi din

peretele lor. Acest fapt permite un control fin al distribuţiei debitului cardiaccătre diferite organe şi ţesuturi. Tonusul musculaturii netede depinde deactivitatea nervilor simpatici, de presiunea arterială, de concentraţia locală aunor metaboliţi şi de activitatea unor mediatori.

Suprafaţa totală de secţiune a arborelui circulator creşte semnificativ pe măsură ce avansăm spre periferie. Viteza de curgere va fi invers proporţională cu suprafaţa de secţiune.

Circulaţia sângelui prin artere se apreciază măsurând presiuneaarterială, debitul sangvin şi rezistenţa la curgere a sângelui (rezistenţa

periferică). Presiunea arterială - sângele circulă în vase sub o anumită presiune,

care depăşeşte presiunea atmosferică cu 120 mm Hg în timpul sistoleiventriculare stângi (presiune arterială maximă sau sistolică) şi cu 80 mmHg

în timpul diastolei (presiune arterială minimă sau diastolică). În practicămedicală curentă, la om, presiunea sângelui se apreciază indirect, prinmăsurarea tensiunii arteriale. Aceasta se determină măsurândcontrapresiunea necesară a fi aplicată la exteriorul arterei, pentru a egala

presiunea sângelui din interior.Factorii determinanţi ai presiunii arteriale sunt:

♥ Debitul cardiac. Presiunea arterială variază proporţional cu acesta.♥ Rezistenta periferică reprezintă totalitatea factorilor care se opun

curgerii sângelui prin vase. Este invers proporţională cu puterea a 4-aa razei vasului şi direct proporţională cu vâscozitatea sângelui şi

11



lungimea vasului. Cea mai mare rezistenţă se întâlneşte la nivelularteriolelor. Cu cât vasul este mai îngust şi mai lung, cu atât rezistenţa

pe care o opune curgerii sângelui este mai mare.♥ Volumul sanguin (volemia) variază concordant cu variaţia lichidelor

extracelulare (LEC). în scăderi ale volumului LEC, scade şi volemiaşi se produce o diminuare a presiunii arteriale (hipotensiune); încreşteri ale LEC, creşte volemia şi se produce o creştere a presiuniiarteriale (hipertensiune).

♥ Elasticitatea contribuie la amortizarea tensiunii arteriale în sistolă şila menţinerea ei în diastolă. Scade cu vârsta.

Între debitul circulant, presiunea sângelui şi rezistenţa la curgere existărelaţii matematice. Debitul este direct proporţional cu presiunea şi invers

proporţional cu rezistenţa: D = P/R.

Viteza sângelui în artere, ca şi presiunea, scade pe măsură ce ne depărtămde inimă. În aortă viteza este de 500 mm/s, iar în capilare, de 0,5 mm/s, decide o mie de ori mai redusă. Aceasta se datorează creşterii suprafeţei desecţiune a teritoriului capilar de o mie de ori faţă de cea a aortei.

Reglarea nervoasă a circulaţiei sangvineSistemul nervos afectează în special funcţiile globale, ca, de exemplu,

redistribuţia sangvină în diverse teritorii ale organismului, creştereaactivităţii pompei cardiace, şi asigură în special controlul rapid al presiunii

arteriale. Sistemul nervos controlează circulaţia exclusiv prin intermediulsistemului nervos vegetativ, mai ales prin sistemul nervos simpatic; sistemulnervos parasimpatic este important în reglarea funcţiilor cordului.

Nervii simpatici conţin un număr foarte mare de fibrevasoconstrictoare şi doar puţine fibre vasodilatatoare. Fibrelevasoconstrictoare sunt distribuite tuturor segmentelor aparatului circulator,găsindu-se în număr mai mare în unele ţesuturi (rinichi, intestin, splină şi

piele).În substanţa reticulată bulbară şi în treimea inferioară a punţii,

bilateral, se află centrul vasomotor. Acest centru transmite impulsurieferente prin măduva spinării şi, de aici, prin fibre simpaticevasoconstrictoare, la aproape toate vasele sangvine, care prezintă o zonăvasoconstrictoare şi o zonă vasodilatatoare.

12



Obiectiv 2

Prezentarea generală a anginei pectorale

a. DefiniţieAngina pectorală de efort reprezintă o formă clinică a cardiopatieiischemice, caracterizată prin crize dureroase paroxistice, cu sediulretrosternal, care apar la efort sau la emoţii, durează câteva minute şi dispar la încetarea cauzelor sau la administrarea unor compuşi nitrici(nitroglicerină).

b. Clasificare

1. Angina pectorală de efort stabilă♥angina de efort de novo – debut sub o lună.♥angorul agravat – evoluţie brusc înrăutăţita ca: frecvenţă, durată,intensitate.

2. Angorul spontan – în repaus♥angina Printzmetal (angina cu orar fix) – crize ce apar în mod ciclic cutrăsături clinice asemănătoare ce nu sunt precedate de efort. Durerea apare înrepaus.♥angina de decubit – survine în repaus, este concomitenta de obicei cu

dispunerea paroxistică nocturnă, trezind bolnavul din somn este favorizatade creşterea volumului de sânge intracardiac în poziţie de decubit.

3. Angina pectorală instabilăAngina de efort ce precede cu cel puţin două săptămâni instalarea unuiinfarct de miocard acut.Angina instabilă reprezintă un alt tip de angina. Aceasta reprezintă o stareevolutivă mai gravă, care poate apărea şi în repaus sau chiar în somn, fără a

putea fi prevăzută.Acest tip de angina trebuie să fie interpretată ca semn al unei afectări

cardiace severe, care mai devreme sau mai târziu va duce la un infarct.4. Angina pectorală intricataCoexistă cu alte boli extracardiace – ulcerul gastric, duodenal; litiază biliară;hernia diafragmatică.

c. Etiologie♥ Ateroscleroza coronară♥ Afectarea micro-vascularizatiei coronare♥ Cardiopatia hipertrofică♥ Anemii, stenoza aortică, stenoza mitrală♥ Tahicardii severe

13



d. Simptomatologie Semne subiectiveDurerea este simptomul care domină tabloul clinic al anginei pectorale.Principalele caracteristici ale durerii anginoase sunt:♥ caracterul este constrictiv, ca o gheară, arsură sau sufocare sau numai ca odiscretă apăsare. La unii bolnavi se manifestă numai sub forma unuidisconfort toracic.♥ sediul durerii este în regiunea retrosternală mijlocie şi inferioară şiregiunea precordială în 70- 75 % din cazuri. În 25-30% din cazuri sediul esteîn regiunea para-sternală stângă şi dreaptă, retro-manumbriană şi subclaviculara stângă. Sediul durerii este arătat de bolnavi cu una sau ambele

palme niciodată cu degetul.♥ iradierea se face către umăr, braţ, antebraţ, articulaţia radio-carpiană saude-a lungul marginii interne a mâinii până la ultimele două degete alemembrului superior de partea stângă sau dreaptă sau bilateral. Destul defrecvent iradierea cuprinde baza gâtului, mandibula sau ambele maxilare,

bolta palatină, limba, arcadele dentare, ceafa, regiunea omoplaţilor, regiuneaepigastrică. În unele cazuri durerea nu iradiază.♥ intensitatea - durerea anginoasă poate avea aspecte discrete de jenă saudisconfort retrosternal sau precordial sau aspectul unei dureri atroce,

paroxistice.Durerea toracică se instalează brusc nu insidios şi îşi menţine intensitatea în

platou pe toată durata accesului. Modificarea intensităţii durerii pe parcursulevoluţiei bolii în sensul intensificării ei presupune agravarea leziunilor coronariene.♥ durata crizei de angina este cel mai des de 1 - 3 minute, mai rar de 10 - 15minute.♥ frecvenţa acceselor anginoase este variabilă de la un bolnav la altul.Manifestări asociate crizei de angină pectorală sunt:♥ anxietatea – bolnavul este cuprins de sentimentul de teamă în timpulcrizei. De aceea el rămâne nemişcat şi îşi opreşte respiraţia de teamaintensificării durerii şi a unui sfârşit fatal.♥ tulburări respiratorii - anamneza trebuie să specifice dacă este vorba dedispnee sau de jenă toracică sau de ambele. Existenţa dispneei într-un accesanginos se datorează unei insuficienţe ventriculare stângi acute tranzitoriidatorită aceluiaşi proces anoxic miocardic care explică şi durerea anginoasă.♥ sincopa.♥ palpitaţiile datorate unor tulburării de ritm ca tahicardia sinusală, aritmiaextrasistolică, fibrilaţia atrială cu ritm ventricular rapid, flutter atrial,tahicardii paroxistice. Aceste tulburării de ritm pot preceda accesul anginos

14



jucând un rol precipitant prin reducerea fluxului coronarian sau pot apăreaconcomitent cu durerea datorită aceluiaşi mecanism anoxic.♥ transpiraţii,♥ paloare tegumentară,♥ congestia tegumentelor,♥ lipsa de aer,♥ eructaţii.

Semne obiectiveExamenul fizic între accesele dureroase de angină pectorală nu ne furnizeazăsemne clinice caracteristice acestei bolii.Cel mai frecvent aparatul cardiovascular nu prezintă modificări patologicedecalabile la examenul clinic. Uneori se pot constata afecţiunicardiovasculare sau extracardiace cu sau fără rol etiologic sau patogenetic în

producerea anginei pectorale:♥modificări cardiace: sufluri sistolice apicale şi la bază, tulburări de ritm caextrasistole, fibrilaţie atrială, flutter atrial, tahicardie sinusală, semne deinsuficienţă ventriculară stângă: mărirea ventriculului stâng, galopventricular stâng, puls alternant, semne de stază pulmonară, leziunivalvulare aortice sau mitrale (insuficienţa aortică, stenoza aortică, stenozamitrală), hipertrofie ventriculară dreaptă cu sau fără fenomene deinsuficienţă ventriculară dreaptă congestivă determinată de afecţiuni

pulmonare cronice sau de leziuni vasculare pulmonare (cord pulmonar).♥modificări vasculare: artere sinuoase, rigide, hipertensiune arterială,semne de obstrucţie totală sau parţială a arterelor periferice, anevrism saumez-aortică luetică, coarctaţia istmului aortic.♥modificări generale:examenul fizic general poate pune în evidenţă uneleafecţiuni legate etiopatogenia de angina pectorală: tireotoxicoza, anemieseveră, obezitate, diabet zaharat În timpul accesului, caracteristic esteaspectul bolnavului care rămâne imobilizat până la sfârşitul paroxismului

dureros de teama intensificării durerii sau a morţii. El îşi opreşte chiar mişcările respiratorii şi îşi ‘’protejează’’ regiunea dureroasă prin aplicareafeţei palmare a mâinii pe aceasta. Uneori rămâne nemişcat sprijinindu-se de

primul obiect din apropiere.Tegumentele feţei pot fi palide sau congestionate uneori acoperite detranspiraţie.În timpul accesului se pot remarca: o creştere a alurii ventriculare şi atensiuni arteriale, o aritmie extrasistolică sau altă tulburare de ritm sausemne de insuficienţă ventriculară stângă evidente sau discrete.

15



e. Diagnostic♥ Diagnosticul pozitiv

Este unul exclusiv clinic.Unele probe de laborator pot sprijini diagnosticul clinic în cazurile

limite când acesta nu e sigur.Elementul clinic dominant este durerea sau disconfortul toracic cu

toate caracteristicile ei: sediul, iradierile, caracterul, durată. Bolnavul trebuielăsat să-şi descrie singur durerea iar interviul trebuie făcut astfel încât să nu ise sugereze răspunsul. Un alt element clinic este relaţia dintre apariţiadurerii şi o suprasolicitare a inimii: efort fizic, emoţia, frig.

În cazurile când simptomatologia clinică nu este tipică şi diagnosticuleste la limită, se ia în considerare dacă bolnavul are în antecedente un infarctmiocardic sau un sindrom intermediar diagnosticat cert, o ereditate încărcată

de afecţiuni coronariene sau când bolnavul suferă de hipertensiune arterială,diabet zaharat, fenomene aterosclerotice localizate la alte segmente arterialesau este obez.♥ Diagnosticul diferenţial

Se poate face cu:♥infarct miocardic: durere toracică prelungită eventual cu iradiere în axilasau braţul stâng, teama de moarte, transpiraţii. Poate avea evoluţieatipică:colaps,greaţă,etc.♥embolia pulmonară: dureri predominant în inspiraţie, tuse seacă, dispnee.♥ pneumotorax spontan: dispnee brusc instalată la percuţie, timpanism,murmur vezicular diminuat, aspect radiografic tipic.♥ulcer gastric perforat: contractura abdominală, abdomen’’de lemn’’, laradiografia abdominală în ortostatism sau decubit lateral stâng se observă

pneumoperitoneu în 70% din cazuri.♥ pancreatita acută: durere abdominală sub formă de centură cu iradiere înspate.♥tulburări cardiace funcţionale: de cele mai multe ori dureri delimitate net,incisive, de durată scurtă, de obicei localizate la apex survenind mai ales înrepaus.♥tahiaritmii: presiune retrosternală, palpitaţii, eventual hipotensiunearterială şi sincopa.♥ pericardita: dureri precordiale exacerbate în inspiraţie, tahipnee, respiraţiesuperficială uneori se aude frecătura pericardică.♥anevrism disecant: durerile cele mai intense cu iradiere în spate, membreinferioare şi ceafă. Apar tulburări în irigaţia sanguină a inimii, creierului,rinichilor, intestinelor şi extremităţilor, ceea ce poate duce la hemipareza,insuficientă renală acută, infarct miocardic acut.

16



♥anevrism aortic toracic: dureri toracice, tuse, dispnee prin compresia bronhiilor principale, disfagie.♥afecţiuni pleurale: revărsat pleural, pleurita, tumori pleurale maligne şi

benigne.♥dureri induse de esofag: arsuri

f. Evoluţie şi prognosticEvoluţia anginei pectorale poate fi:♥staţionară timp de mai mulţi ani în care intensitatea, durată, frecvenţa,sediul şi iradierile, condiţiile de apariţie a acceselor nu se modifică.♥ progresiv agravantă: intensitatea, durată, frecvenţa crizelor dureroase seagravează progresiv de la primul acces sau după un număr de ani de evoluţiestaţionară .♥

regresivă: accesele dureroase pot diminua în intensitate şi durată sau potdispare temporar sau definitiv.♥ciclică: perioade de agravare pot alterna cu perioade de ameliorare .

Prognosticul♥este nefavorabil în cazurile cu ereditate încărcată, infarct în antecedente,diabet zaharat, leziuni valvulare aortice, tulburări de ritm, e.t.c.

g. Tratament

A. TRATAMENT PREVENTIV

♥ tratarea cauzei♥ repausul nu trebuie să fie absolut. Exerciţiile fizice, mersul pe jos şi

gimnastică medicală fac parte din tratament♥ au o mare importanţă mijloacele psihoterapice, combaterea anxietăţii

şi evitarea situaţiilor conflictuale♥ combaterea stresului la nevoie cu: tranchilizante - MEPROBAMAT,

DIAZEPAM, sedative - FENOBARBITAL♥ vor fi cultivate preocupările care produc relaxarea: plimbări, lectură,

muzică, teatru♥ se interzice fumatul.

B. TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC

♥se combate fumatul, obezitatea, sedentarismul, hipercolesterolemia,diabetul zaharat, hipertiroidismul.♥efortul nu se înlătură total ci va fi dozat, repaus după mesele principale.Repaus la pat în crize frecvente, de durată, rezistente la nitroglicerină.

Somnul este obligatoriu 8 ore noaptea şi 1 oră după amiaza.

17



♥regimul alimentar va fi echilibrat la normo-ponderali şi hipocaloric laobezi. Se vor evita mesele copioase şi după fiecare masă bolnavul se vaodihni 60-90 minute. Dieta va fi hipo-colesteronemiantă şi hipolipemiantăcu evitarea grăsimilor bogate în acizi graşi saturaţi. Se va combate aerocolia,aerogastria şi constipaţia prin supozitoare cu glicerină, administrare cu uleide parafină.C.Tratamentul medicamentos1. Nitraţi (nitroglicerină)♥ prima medicaţie antianginoasă eficace♥ acţionează pe circulaţia sistemica♥ veno-dilatatori : - în circulaţia sistemica şi pulmonara- scade presiunea de umplere în VD şi VS♥ arterio-dilatatori : - scade TA şi post sarcina VS- scade rezistenta vasculară sistemica♥ acţionează pe circulaţia miocardică♥ dilataţia arterelor epicardice♥ dilataţia circulaţiei colaterale şi creşterea fluxului colateral♥ ameliorarea fluxului regional sub-endocardic

Nitroglicerina administrată sublingual acţionează rapid, în 1 – 3 minute.Toleranţa la nitraţi : folosirea preparatelor de nitraţi cu acţiune prelungită,inclusiv în perfuzie intravenoasă a condus la recunoaşterea fenomenului de

toleranţă la nitraţi. Reducerea sau anularea fenomenului de toleranţă lanitraţi poate fi obţinut prin administrarea intermitenta a nitraţilor cu acţiune prelungită, lăsând un interval liber de aproximativ 12 ore.2. Beta blocantele (Atenolol, Metoprolol)La pacienţii la care crizele sunt produse de efort, stres, psiho-emotie, frig, auacţiune antiischemica, reducând în primul rând nevoile miocardice deoxigen şi parţial crescând fluxul sanguin în ariile ischemice. În angina vaso-spastica beta – blocantele nu sunt indicate.3. Blocante ale canalelor de calciu (Verapamil, Nifedipin)Produc relaxarea celulelor musculare vasculare şi scăderea contractilităţiimiocardice şi a conducerii în nodulul atrio-ventricular. Sunt de elecţie pentruangina de repaus cu HTA sau/şi arteriopatie periferică, angina asociată cutahi-aritmii supra-ventriculare, angina din cardiomiopatia hipertroficăobstructiva, angina post IM non Q, au rol antiaterogen.Alte clase de medicamente folosite sunt:♥ coronaro – dilatatoare naturale♥ medicaţie metabolică (trimetazidina)♥ activatori ai canalelor de potasiu♥ antiagregante plachetare

18



4. Tratament de revasculare♥ chirurgia de by – pass coronar ♥ angioplastie coronară

h. Complicaţii♥ angina instabilă,♥ infarctul de miocard,♥ moarte subită.

19



Obiectiv 3

Rolul autonom şi delegat al asistentului în îngrijireapacientului cu angină pectorală

Asistentul medical deţine o poziţie foarte importantă în îngrijireaacestor categorii de bolnavi. Justificarea rolului acestuia rezidă în caracterulunor boli cardiovasculare (insuficienţă cardiacă, hipertensiune arterială,infarct miocardic etc), care reclamă o spitalizare îndelungată, deci osupraveghere continuă.Pe aceeaşi linie se situează şi frecvenţa accidentelor din bolile

cardiovasculare (sincope, colaps vascular, stop cardiac), ca şi acomplicaţiilor. În sfârşit, dacă reţinem, faptul că multe boli cardiovascularereprezintă urgenţe medicale, tulburări de ritm, cardiopatii ischemice, puseuride hipertensiune, edem pulmonar etc), se poate înţelege mai bine rolul său.Dar pentru a-şi îndeplini menirea, nu trebuie să se mulţumească să cunoascăşi să aplice, chiar perfect, diferitele tehnici de îngrijire a bolnavului, citrebuie să cunoască noţiuni teoretice, care să-i permită depistarea unui semn

precoce, interpretarea acestuia şi, dacă este nevoie, chiar intervenţia însituaţiile în care viaţa bolnavului depinde de cunoştinţele sale.

1. Îngrijiri autonome

Îngrijirile autonome ale pacientului cu angina pectorală au în vedere:♥ Poziţia pacientului în pat♥ Asigurarea repausului psihic şi fizic♥ Alimentaţia pacientului şi hidratarea organismului pacientului♥ Eliminarea urinei şi a materiilor fecale♥ Asigurarea igienei

Poziţia pacientului în patPacientul trebuie să stea în repaus în pat până la ameliorarea durerii.Poziţia pacientului în pat poate fi: decubit dorsal sau semisezand pentru afavoriza mai bine respiraţia şi circulaţia sângelui; dacă nu exista pat specialcare se poate ridica, i se aşează pacientului două perne sub cap şi torace.Pacientul va primi vizite rare şi nu va fi supus unor emoţii deosebite.Asigurarea repausului psihicSe fereşte bolnavul de tot ce i-ar putea tulbura echilibrul nervos.Trebuie câştigată încrederea bolnavului printr-o bună pregătire profesională.

20



Se va supraveghea starea psihică a bolnavului vizitându-l cât mai frecvent,fără a deranja însă odihna lui.Va instrui vizitatorii asupra modului de comportare fata de bolnav.Alimentaţia pacientuluiSe va evita consumul unor cantităţi mari de alimente la o singură masă prinservirea meselor mici şi fracţionate.Se va începe prin servirea pasivă la pat, iar după mobilizarea pacientuluiacesta poate servi masa în sala de meseRegimul alimentar va fi hiposodat şi hipocaloric.Se vor evita alimentele care produc gaze sau întârzierea tranzitului intestinal.Alimentele bogate în colesterol: carne grasă, mezeluri, unt, ouă, brânzeturigrase vor fi evitate pe cât posibil.

Nu se vor da alimente reci, scoase imediat din frigider.

Se vor recomanda pacientului supe de legume, compoturi de fructe, laptedegresat şi suprimarea totală a alcoolului.

Nu se vor da pacientului lichide reci sau băuturi răcoritoare carbogazoase.

(Dieta pentru o ziEx:♥Mic dejun - 200 ml.lapte- Ora 10 – chiflă (150gr) sau pâine (50gr.) cu brânză de vaci, carne slabă(50gr.)

♥Prânz: - felul I: salata de crudităţi (200gr. varză, andive, salată verde,castraveţi, roşii, praz cu o linguriţă de ulei, lămâie sau oţet)- felul II: 100gr. carne slabă de vacă, pasăre (fiartă, friptă, tocata)- felul III: un măr (100gr.)♥Cina: - felul I: 100gr.carne slabă fripta sau 150gr. peste- felul II: un măr (100gr.)Totalul caloriilor, circa 1000g (750gr. proteine, 100gr.glucide, 150gr. lipide)Eliminarea urinii şi a materiilor fecaleSe va ajuta pacientul să folosească urinarul sau bazinetul.

Constipaţia va fi combătuta prin clisme sau prin administrare de purgative.Asigurarea igieneiLenjeria de pat şi de corp trebuie schimbată zilnic pentru că aceşti bolnavitranspira.Tegumentele trebuie menţinute curate şi uscate deoarece se pot infecta uşor.Se va executa zilnic toaleta bolnavului, fără ca acesta să facă eforturi preamari.

21



1. Îngrijiri delegate

Îngrijirile delegate ale pacientului cu angina pectorală au în vedere:♥Îngrijirea zilnică a pacientului♥Participarea la investigaţii♥Administrarea medicamentelor Îngrijirea zilnicăZilnic pacientului i se vor urmări funcţiile vitale: P, T.A, tºC şi se vor nota înfoaia de observaţie.Se va cântări pacientul.Se va nota în foaia de observaţie diureza.Se vor preveni apariţia escarelor prin schimbarea poziţiei pacientului şimasaj local.Participarea la investigaţiiUna din sarcinile importante ale asistenţei medicale este colaborarea şiexaminarea clinică a pacientului. Participarea acesteia este o datorie sau oobligaţie profesională. Ajutând medicul şi bolnavul, asistenta crează unclimat favorabil pentru relaţia medic - pacient - asistentă.Pentru aceasta, asistenta trebuie să ţină cont de următoarele sarcini:

- să pregătească fizic şi psihic pacientul;

- să pregătească materialele şi instrumentele necesare examinării;- să asigure condiţiile de desfăşurare a examinării;- să pregătească documentele medicale: fişa de consultaţii, foaia de

observaţie clinică, rezultatele examinării etc;- asigura iluminaţia necesară examinării unor cavităţi naturale a

organismului;- asigura liniştea necesară desfăşurării examenului;- pregăteşte produse biologice ale pacientului, pentru a le arăta

medicului la vizită.

Utilitatea şi obiectivitatea examinărilor de laborator depind de modul derecoltare al produselor care se analizează şi de modul cum se efectueazăexamenul de laborator.Recoltarea produselor este efectuată de asistenţă medicală care trebuie sărespecte următoarele norme generale:- Orarul recoltărilor;- Efectuează pregătirea fizică şi psihică a pacientului;- Pregătirea instrumentarului;- Tehnica de recoltare propriu-zisă;

22



- Completarea buletinului de trimitere la laborator şi etichetarea produselor recoltate;- Păstrarea şi transportul în condiţii optime a produselor recoltate.Participarea la acte terapeuticeTratamentul se administrează de asistentul medical doar la indicaţiilemedicilor.Medicamentele vor fi administrate cu punctualitate, deoarece întârzierile pot

provoca pacientului emoţii inutile.Tratamentul se va face la pat.I se va explica pacientului necesitatea şi eficacitatea tratamentuluimedicamentos.

23



a. Fişa tehnica nr.1

Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale

1. Definiţie Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată desângele circulant asupra pereţilor arteriali.

2. Scop ♥ determinarea presiunii sistolice şi diastolice lainternare pentru a compara starea curentă cuvalorile normale;

♥ evaluarea stării pacientului în ce priveşte volumulde sânge, randamentul inimii şi sistemul vascular;♥ aprecierea răspunsului pacientului la tratamentul cu

fluide sau/şi medicamente.3. Loc Tensiunea arterială se măsoară la artera humerală,

bilateral (pentru a surprinde o eventuală asimetrietensională), în clinostatism sau în poziţie şezândă, înortostatism, iar uneori şi la membrele pelviene(indispensabil în unele forme de hipertensiune).

4. Materialenecesare♥ stetoscop biauricular;♥ tensiometru cu manşeta adaptată vârstei;♥ comprese cu alcool medicinal;♥ foaia de temperatură şi un pix de culoare roşie;♥ caiet de adnotări personale.

5. Pregătirepsihică

Se explica pacientului procedura pentru a reduce teama şia obţine colaborarea.Se asigură un repaus psihic de 15 min. înainte demăsurare întrucât emoţiile influenţează presiunea

sângelui.6. Pregătire

fizicăSe aşează pacientul în poziţie confortabilă de decubitdorsal ori şemizând sau în ortostatism conformindicaţiilor medicale.

7. Execuţie Utilizaţi comprese cu alcool pentru a şterge olivele şi părţile metalice alestetoscopului dacă este necesar.Selectaţi un tensiometru cu manşeta potrivit stăriiconstituţionale a pacientului.

Amânaţi măsurarea T. A. dacă pacientul este tulburat

24



emoţional, are dureri, dacă a făcut exerciţii de mişcare,dacă măsurarea presiunii arteriale nu este o urgenţă.Alegeţi braţul potrivit pentru aplicarea manşetei (fără

perfuzie i.v., intervenţie chirurgicală la nivelul sânului sauaxilei, fără arsuri, shunt arterio-venos sau răni ale mâinii);Permiteţi pacientului să adopte poziţia culcat sau aşezatcu braţul susţinut la nivelul inimii şi palma îndreptata însus;Descoperiţi braţul pacientului fie prin ridicarea mânecii

prin dezbrăcare dacă aceasta (mâneca) este prea strâmta pentru a nu creşte presiunea deasupra locului de aplicare amanşetei;Verificaţi dacă manşeta conţine aer;

Scoateţi aerul din manşeta, la nevoie, deschizând ventilulde siguranţă şi comprimând manşeta în palme sau pe osuprafaţă dură ;Închideţi ventilul de siguranţă înainte de a umfla manşeta;Aplicaţi manşeta, circular, în jurul braţului, bine întins, la2,5 -5 cm deasupra plicii cotului şi fixaţi-o.Palpaţi artera brahială sau radiala exercitând o presiuneuşoara cu degetele;Aşezaţi membrana stetoscopului deasupra arterei reperate

şi introduceţi olivele în urechi;Umflaţi manşeta tensiometrului pompând aer cu pară decauciuc în timp ce priviţi acul manometrului;Continuaţi să pompaţi aer până când presiunea se ridicăcu 30 cm deasupra punctului în care pulsul a dispărut (nuse mai aud bătăi în urechi);Decomprimaţi manşeta, deschizând uşor ventilul desiguranţă şi restabilind circulaţia sângelui prin artere;înregistraţi mental cifra indicată de acul manometrului în

oscilaţie în momentul în care, în urechi, auziţi prima bătaie clară (lup-dup); această cifră reprezintă presiunea(tensiunea) sistolica sau maximă;Înregistraţi numărul care corespunde bătăii de final întimp ce continuaţi decomprimarea manşetei; acestareprezintă T.A. diastolică sau minimă;Îndepărtaţi manşeta, curăţaţi şi dezinfectaţi olivelestetoscopului;Înregistraţi valorile măsurate în carnetul personal, notând:numele bolnavului, data înregistrării, valorile obţinute

25



(Ex: T.A. = 130/70 mmHg sau T.A.= 13/7 cmHg).8. Notare/Interpretare

Se notează în foaia de temperatură printr-un dreptunghide culoare roşie, aşezat pe verticală, latura de sus adreptunghiului reprezintă tensiunea arterială sistolică, iar latura de jos reprezintă tensiunea arterială diastolică, sesocoteşte pentru fiecare linie orizontală, 10mmHg sau1cmHg.Ca interpretare:- normal se obţin două valori: TA max (sistolică), TAmin. (diastolică)- diferenţa dintre TA max. şi TA min. se numeşte tensiunediferenţială.- valori normale – n.n: 60/40 mmHg, 1an: 80/50 mmHg,

12 ani: 100/60 mmHg, adult: 120/70 mmHg.- patologic - valori crescute→hipertensiune- valori scăzute→hipotensiune.

9. Îngrijire/Intervenţii

după tehnică

Pacientul nu necesită îngrijiri după tehnică.

10.Incidente şiaccidente

Sunetele obţinute nu sunt perceptibile sau suficient dedistincte pentru a facilita o apreciere exactă a tensiuniiarteriale, se încearcă o nouă măsurătoare.

Întreruperea circulaţiei prin strângerea prea tare amanşetei11.Observaţii Modificările în plus sau în minus pot interesa atât

tensiunea minimă cât şi cea maximă, tensiunea arterialărămâne nemodificată.

26



b. Fisa tehnica nr. 2

Măsurarea şi notarea pulsului

1. Definiţie Mişcare fiziologică ritmică de contractare a pereţilor arteriali determinată de creşterea volumului de sânge

pompat de inimă.2. Scop ♥ determinarea numărului de bătăi cardiace pe minut;

♥ obţinerea de informaţii despre activitatea inimii şi

starea arterelor;♥ aprecierea răspunsului inimii la medicaţia cardiacă,

activitate sau stres.3. Loc Artera radială, temporală, carotida externă, pedioasa,

femurala, apex4. Materiale

necesare♥ ceas de mâna cu secundar sau cronometru;♥ culoare roşie ( creion, pix sau cariocă ;♥ carnet de adnotări personale.

5. Pregătire

psihică

Explicaţi pacientului procedura pentru a reduce emoţiile,

teama şi a obţine colaborarea;Asiguraţi un repaus psihic de cel puţin 5 minute înainte demăsurare;

6. Pregătire fizică Aşezaţi pacientul în poziţie confortabilă în funcţie destarea generală: în decubit dorsal cu membrul superior întins pe lângă corp, articulaţia mâinii în extensie, mânaîn supinaţie (palma orientată în sus), poziţie semişezând(în pat sau în fotoliu) antebraţul în unghi drept sprijinit pesuprafaţa patului, mâna în supinaţie şi extensie

7. Execuţie Spălaţi-vă mâinile;Reperaţi artera radială la extremitatea distală aantebraţului, pe fata anterioară (internă), în şanţul radialaflat în prelungirea policelui;Plasaţi degetele index, mediu şi inelar (2,3,4) deasupraarterei radiale reperate;Exercitaţi o presiune uşoara asupra arterei pe osul radius,astfel încât să percepeţi sub degete pulsaţiile sângelui;Fixaţi-vă un punct de reper pe cadranul ceasului de mâna;

Număraţi timp de 1 minut pulsaţiile percepute cu degete,

27



sau 30 secunde şi înmulţiţi cu doi numărul pentru a obţinerata pulsului pe minut;Apreciaţi ritmul, amplitudinea şi elasticitatea pereteluiarterial în timp ce măsuraţi frecvenţa;Înregistraţi frecvenţa pulsului în carnetul personal notând:numele pacientului, salonul, data înregistrării;Spălaţi-vă mâinile.

8. Notare/Interpretare

Socotiţi pentru fiecare linie orizontal a foii de temperaturăcâte 4 pulsaţii;Notaţi grafic valoarea înregistrată printr-un punct deculoare roşie, aşezat direct pe linia orizontal din rubricacorespunzătoare pentru D (dimineaţa) sau S (seara),

pentru valorile care cresc din 4 în 4;

Notaţi grafic valoarea înregistrată printr-un punct deculoare roşie aşezat în mijlocul pătratului din rubrică.corespunzătoare (D sau S) pentru valorile care cresc din 2în 2;Uniţi primul punct printr-o linie cu săgeata de rubrica

pulsului aflat în partea dreaptă a sistemului de coordonatedin F.T.;Obţineţi curba pulsului prin unirea punctelor care indicăvalorile ratei cardiace măsurate bicotidian, pe parcursul

zilelor de supraveghere şi îngrijire.Interpretare:- normal: puls regulat, bine bătut, ritmic, sincron, celer Valori normale – n.n.: 120-140 p/min., 1 an: 100-120

p/min., 12 ani: 80- 100 p/min., adult: 60-80 p/min.- patologic: puls slab, imperceptibil, aritmic, asincron.


după

tehnică

Pacientul nu necesită îngrijiri după tehnică.

10. Incidente şiaccidente

Pulsul radial nu este perceptibil, în acest caz, se căută alteartere accesibile:♥ artera temporală - la un laţ de deget deasupra şi

lateral de stânca temporalului, în dreptul pavilionului auricular;

♥ artera carotidă externă (dreaptă sau stângă): - pefata anterioară a gâtului, în şanţul delimitat de

laringe (anterior) şi muşchiul

28



sternocleidomastoidian (lateral);♥ artera pedioasă - pe latura dorsală a piciorului, în

dreptul primului sunt inter-metatarsian;♥ artera femurală - în regiunea inghinal , la nivelul

triunghiului lui Scarpă;♥ apex (vârful inimii) - pulsul apical - în spaţiul V

intercostal (i.c.) pe linia medio-claviculară stângă.11. Observaţii Măsurarea pentru valori exacte se face timp de un minut.

Măsurarea se face numai dupe un repaus fizic şi psihic de10-15 min.Curba pulsului, normal, este paralelă cu curba respiraţieişi curba temperaturii.

29



c. Fisa tehnica nr. 3

Electrocardiograma

1. Definiţie Înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.

2. Scop Explorator – furnizează informaţii asupra originii, durateişi răspândirii procesului de excitaţie a miocardului normalşi patologic.

3. Loc Tehnica se efectuează în sala de examinare, dar se poate

efectua şi la pat, în cazul în care bolnavul nu se poatedeplasa.4. Materiale

necesare♥ Electrocardiograf (legătura dintre acesta şi câmpul

electric al miocardului se face prin intermediul unor electrozi metalici, 10 la număr – 4 pentru membre,6 precordiali.)


Se anunţa bolnavul, i se explica necesitatea şiinofensivitatea tehnicii.

6. Pregătirefizică

Bolnavul trebuie să se odihnească 10-15 min. înainte deînregistrare.Temperatura în sala de examinare trebuie să fie de 20-22ºC, pentru a nu produce tremurături şi contracţiimusculare pacientului, modificând astfel valorile laînregistrare.Pentru a preveni umezirea cearşafului de pe patul deexaminare, precum şi a lenjeriei bolnavului cu compreselede sub electrozi, asistenta se va îngriji să aşeze sub braţeleşi picioarele lui, câte o muşama.Dezbrăcarea membrelor şi a toracelui se va face cu multă

atenţie, fără să supună bolnavul la eforturi prea mari, care pot modifica de altfel şi rezultatele la înregistrare.

7. Execuţie Se montează electrozii astfel:♥ Galben, membru superior stâng;♥ Roşu, membru superior drept;♥ Verde, membru inferior stâng;♥ Negru, membru inferior drept;♥ Pentru regiunea precordială:Pentru regiunea precordială, câte un electrod:

30



1. Extremitatea internă a celui de-al IV-lea spaţiuintercostal drept;

2. Extremitatea internă a celui de-al IV-lea spaţiuintercostal stâng;

3. La jumătatea distanţei dintre primul şi al doileaelectrod;

4. În spaţiul al V-lea intercostal stâng pe linia medio-claviculară stânga;

5. În spaţiul al V-lea intercostal pe linia axilarăanterioară;

6. În spaţiul al V-lea intercostal pe linia axilarămijlocie.

8. Notare/

Interpretare

Asistenta va nota examenul în foaia de observaţie a

bolnavului.Interpretare:EKG-ul înregistrează forma unor unde care sunt notateconvenţional cu litere P, Q, R, S, T ce corespund uneirevoluţii cardiace.- între doua cicluri cardiace se înscrie linia de zero

potenţial. Undele de deasupra acestei linii sunt pozitiveiar cele de dedesubt sunt negative.- unda P şi segmentul PQ reprezintă activitatea electrică

atrială. Undele Q, R, S (complexul QRS), segmentul ST şiunda T reprezintă rezultanta electrică a activităţiiventriculare. Unda R reprezintă sistola ventriculară,corespunde zgomotului I sistolic, iar unda T – diastola sizgomotul II.- analiza sensului, amplitudinei, formei, duratei precum şia intervalelor dintre ele furnizează date importante pentrudiagnostic şi pentru stabilirea tratamentului.Examenul EKG, va fi întotdeauna interpretat de un medic.

9. Îngrijire/Intervenţiidupă tehnică

Bolnavul va fi transportat sau condus la salon.

10. Incidente şiaccidente

Insuficienţa repausului fizic şi psihic al pacientului,modifică înregistrarea.Montarea greşită a electrozilor, modifică înregistrarea.Înregistrarea poate să fie influenţată deranjată de curenţi

paraziţi produşi de aparate electrice, motoare, instalaţiiRoentgen, etc. Din acest motiv bolnavul se va înconjuracu o ţesătură metalică de sârmă izolată şi legată de

31



pământ.11. Observaţii Analiza sensului, amplitudinii, a formei undelor, durata

lor precum şi a intervalelor dintre ele, situaţia segmentelor faţă de linia izoelectrică sau zero potenţial, furnizează

pentru medic o serie de date importante pentrudiagnosticul şi conducerea tratamentului bolnavului.

EKG - ritm normal

32



d. Fişa tehnica nr. 4

Proba de efort – Testul de stres cardiac1. Definiţie Testul de stres cardiac este o metodă de investigaţie care

dă informaţii asupra capacităţii de adaptare a inimii ladiferiţi stimuli.Cea mai utilizată metodă este testul de efort care seefectuează la bicicleta ergometrică sau covor rulant.- La pacienţii cu afecţiuni ale membrelor inferioare şisuperioare, paralizii se recomandă testul de stres chimic

prin care se utilizează medicamente cum ar fi:Dipiridamol, Dobutamina sau Adenozină.

2. Scop ♥ Diagnosticarea cardiopatiei ischemice atunci cândlipsesc semnele EKG caracteristice în stare de repaus.

♥ Testarea capacităţii de efort la bolnavii care au avutinfarct miocardic.

♥ Evaluarea unui tratament medicamentos sauchirurgical.

3. Loc Tehnica se efectuează la sala de examinare.4. Materiale

necesare♥ Bicicleta ergometrică sau covor rulant,♥ Electrocardiograf,♥ Sursa de oxigen, aparatura şi medicaţie pentru

corectarea rapidă a eventualelor complicaţii ce potapărea.


Se informează, se explică necesitatea, se iaconsimţământul;Se sfătuieşte să nu mănânce, testul se face dimineaţă penemâncate sau cel puţin la 3 ore după masă.

6. Pregătirefizică

Se măsoară şi se înregistrează funcţiile vitale: Puls,Tensiune arterială, Temperatura, Respiraţie;Se măsoară înălţimea şi greutatea; nu trebuie să fumeze 2ore înainte de probă;Se întrerupe tratamentul medicamentos care influenţeazăEKG-ul (barbiturice, tonice cardiace, nitriţi, medicamenteantiaritmice) când este posibil, medicul va decide;Se înregistrează un EKG de repaus.

7. Execuţie Testul de efort este efectuat de către medic ajutat deasistenţă medicală.

- Efortul trebuie standardizat după sex, vârsta şi înălţime;

33



- Efortul se efectuează la bicicleta ergometrică sau lacovorul rulant;- La bicicleta ergometrică se recomanda începereaefortului cu 25w şi mărirea lui treptată la fiecare 2 - 3min., până se obţine frecventa cardiacă la valorisubmaximale;- Valoarea maximă a frecvenţei cardiace la care se poateajunge este de 220 minus vârsta în ani a bolnavului;- Valorile submaximale sunt 75 - 90% din valoareamaximă;- În timpul probei de efort se monitorizează EKG-ul şiT.A a pacientului.Înscrierea EKG se practică:

- La începutul probei de efort, în repaus- La fiecare minut în timpul efortului- La următoarele intervale după efort: - imediat, la 1-2-3-4şi la 6 min.În timpul efortului se explorează activitatea electrică cuun singur electrod precordial V4 sau V5 care arataactivitatea ventriculului stâng, iar după efort seînregistrează EKG în 12 derivaţii.

8. Notare/

Interpretare

Asistenta va nota examenul în foaia de observaţie a

bolnavului.Interpretare:- Se consideră aspect normal o subdenivelare oblică,rapidă şi ascendenta a segmentului ST- Subdenivelarile oblic descendente sau orizontale alesegmentului ST sunt considerate patologice- QT alungit are semnificaţie patologică- Supradenivelarea segmentului ST arata suferinţasubepicardica

- Unda T ascuţită şi simetrică cu amplitudine mare sauturtită şi negativă are semnificaţie patologică- Unda U negativă este patologică- Apariţia tulburărilor de ritm este patologică


după tehnică

- Repaus la pat în ziua respectivă, monitorizarea funcţiilor vitale: Puls, T.A, Respiraţie, administrarea medicaţieirecomandate;- Raportarea manifestărilor patologice care apar.

10. Incidente şi

accidente

Proba de efort trebuie oprită imediat atunci când apar simptomele:

34



- Dureri precordiale;- Dispnee, cianoza, transpiraţie;- Creşterea TA cu mai mul de 25 mm peste valoareamaximă sau hipotensiune;- Modificări de EKG cu tulburări de conducere atrio -ventriculare şi intraventriculare;- Modificări ale segmentului ST.

11. Observaţii Analiza sensului, amplitudinii, a formei undelor, duratalor precum şi a intervalelor dintre ele, situaţia segmentelor faţă de linia izoelectrică sau zero potenţial, furnizează

pentru medic o serie de date importante pentrudiagnosticul şi conducerea tratamentului bolnavului.

Ergometru

35



e. Fişa tehnica nr. 5

Puncţia venoasă

1. Definiţie Crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediulunui ac de puncţie ataşat la o seringă.

2. Scop ♥Explorator – recoltarea sângelui pentru examene delaborator (biochimice, hematologice, serologice,

bacteriologice)♥Terapeutic – administrarea unor medicamente sub formainjecţiei şi perfuziei intra venoase♥Recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale♥Executarea transfuziei de sânge sau derivate alesângelui♥Sângerarea 300-500 ml. în edem pulmonar acut, HTA

3. Loc ♥Venele de la plica cotului (bazilica şi cefalica) unde seformează un M venos prin anastomozarea lor ♥Venele antebraţului♥Venele de pe fata dorsala a mâinii♥Venele subclaviculare♥Venele maleolare interne♥Venele jugulare şi epicraniene mai ales la sugari şi copiimici

4. Materialenecesare

♥Sterile:- mănuşi chirurgicale- seringi şi ace de diferite mărimi- soluţii anticoagulante- tampoane de vată- soluţii dezinfectante- recipiente pentru recoltarea sângelui (eprubete

etichetate, cilindru gradat)- fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile

♥ Nesterile:- garou- prosop pentru protejarea braţului bolnavului- tăviţa renală


♥Se informează pacientul asupra scopului puncţiei.♥Se anunţa pacientul cu o zi înainte să nu mănânce nimic

36



în dimineaţa puncţiei.6. Pregătire

fizică♥Se aşează pacientul într-o poziţie confortabilă♥Se examinează calitatea şi starea venelor ♥

Se aşează braţul pe un plan dur, în abducţie şi extensiemaximă♥Se dezinfectează tegumentele♥Se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm. deasupra

puncţiei♥Se recomanda pacientului să strângă pumnul, veneledevenind astfel turgescente

7. Execuţie ♥Asistenta se spala pe mâini cu apa şi săpun, după careîmbraca mănuşile sterile

♥Dezinfectează locul puncţiei♥Se montează acul la seringă cu bizoul în sus♥Se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm. sublocul puncţiei, exercitând o uşoară compresiune şitracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine♥Se puncţionează vena, traversând în ordine tegumentulapoi peretele venos, învingând o rezistenţă elastică pânăcând acul înaintează în gol, se aspira sânge pentru averifica poziţia acului în vena, se continua tehnică în

funcţie de scopul puncţiei: injectarea medicamentelor,recoltarea sângelui, perfuzii, etc♥Se îndepărtează stază venoasă după executarea tehnicii

prin desfacerea garoului şi desfacerea pumnului♥Se extrage acul din venă şi se aplică un tampon cualcool, comprimând tegumentul

8. Notare/Interpretare

♥Se notează în foaia de observaţie numele celui care aexecutat puncţia, cantitatea de lichid extrasa, aspectul,eventualele incidente sau accidente

♥Probele biologice se trimit la laborator 9. Îngrijire/Intervenţii

după tehnică

♥Se face toaleta locală a tegumentului♥Se schimba lenjeria dacă este murdară♥Se reorganizează locul şi se arunca materialele folosite♥Se asigura o poziţie comodă în pat♥Se supraveghează pacientul

10.Incidente şiaccidente

♥Infecţii, diseminări, prin nerespectarea regulilor deasepsie♥Hematom – prin infiltrarea cu sânge a ţesutului

37



paravenos→ se retrage acul şi se comprimă locul 1-3 min.♥Perforarea venei→ se retrage acul♥Ameţeli, paloare, lipotimie, colaps→ se întrerupe

puncţia şi se acorda ajutor de urgenţă→ se anunţa medicul11.Observaţii ♥Puncţia venoasă se execută în condiţii de asepsie

perfectă !♥Se interzice flectarea antebraţului pe braţ→ împiedicaînchiderea plăgii venoase, favorizând revărsarea sângeluiîn ţesuturile paravenoase♥NU se puncţionează vena din lateral♥NU se puncţionează vena având acul cu bizoul în jos

38



Obiectiv 4

Procesul de îngrijire al unui pacient cu angină pectorală după

modelul conceptual al Virginiei Henderson

a. Interviu (culegerea datelor)

1. Informaţii generale:♥ Numele şi prenumele: D.V.♥ Sex: feminin♥ Vârsta: 66 ani♥ Starea civilă: căsătorită♥ Copii: 2♥ Profesia: pensionara (fost lucrător comercial)♥ Localitatea de domiciliu: Iaşi♥ Diagnostic la internare: Angina pectorală de efort♥ Data internării: 10 ianuarie 20112. Obişnuinţe de viaţă:♥ Consumatoare de: Alcool - ocazional, Cafea - 1-2/zi, Tutun – 10 ţigări/

zi, Drog - neagă consumul de droguri

Dieta/Regim alimentar - Nu urmează nici o dietă sau un regim alimentar ♥ Alergii cunoscute: Nu se ştie3. Probleme de sănătate:♥ Antecedente medicale personale:

- PM=16 ani, UM=46 ani- 2 sarcini duse la termen, prin naştere naturală- 1970 – prolaps uterin operat- 2000 – DZ tip 2 (medicaţie medic curant: Siofor 850 I tb/zi)- 2003 – HTA (TA şiş. max 210 mmHg; medicaţie medic curant:

º Betaloc 50mg I tb./zi/per osº Micardis 80mg I tb./zi/per osº Sortis 10mg. I tb./zi/per osº Physiotens 0,4mg. I tb./zi/per osº Tertensif 1,5mg. I tb/per os)

- 2007 – angina pectorală de efort- 2010 – mai - PTCA cu stent pe LCx

- UG- polineuropatie diabetică

♥ Antecedente heredocolaterale:

39



- tatăl decedat la 84 ani – HTA- un frate decedat la 66 ani – DZ, HTA

♥ Motivele internării actuale:- durere anginoasa anterioară cu caracter constrictiv, ce cedează la tb. I

de nitroglicerină- anxietate- transpiraţii reci, paloare- dispnee la efort

♥ Istoricul stării actuale:Pacienta în vârstă de 66 ani, obeza, hipertensivă, diabetica, cu PTCA custent pe LCx în mai 2010, revine pentru dureri toracice anterioare cucaracter anginos (cedează la tb I de NTG), apărute în urmă cuaproximativ trei luni, declanşate de frig şi efort mediu-mic.

Se internează pentru investigaţii suplimentare şi stabilirea conduiteiterapeutice.1. Examenul clinic general :♥ Tegumente şi mucoase: normal conformate, fanere normal implantate♥ Greutate: 78 kg, IMC=34,12 (obezitate gr.II)♥ Înălţime: 1.51 m♥ Ţesut celular subcutanat: normal reprezentat♥ Sistem ganglionar şi limfatic: superficial nepalpabili♥ Aparat locomotor: normotrof, normoton, normokinetic, aparent

integru♥ Aparat respirator: torace normal conformat, murmur vezicular prezent

bilateral, mişcări respiratorii simetrice, fără raluri, FR: 16 R/min♥ Aparat cardiovascular: şoc apexian în sp. V i.c stg., pe linia medio -

claviculară, zgomote cardiace ritmice bine bătute, fără sufluri supra-adaugate artere periferice pulsatile bilateral, varice ale membrelor inferioare drepte

P: 60 p/min., T.A: 135/70 mmHg♥ Aparat digestiv: abdomen mărit de volum pe seama excesului de ţesut

adipos, mobil, cu mişcări respiratorii, dureros la palparea profundă înflancul stâng, tranzit intestinal încetinit (un scaun la 2-3 zile), ficat şisplina nepalpabile

♥ Aparat urogenital: loje renale libere, nedureroase, semnul Giordanonegativ bilateral, micţiuni fiziologice

♥ Sistem nervos şi organe de simţ: răspunsul la stimuli este prezent,cooperantă, fără semen de iritaţie meningiana

5. Investigaţii:

40



♥ Examenul sângelui: Glicemie: 125 mg%, Uree: 57 mg/dL, Creatinină:0,96 mg/dL, Na: 141 mmol/L, K: 4,40 mmol/dL, TGO: 27 U/L, TGP: 26U/L, GGT: 11 U/L, bilirubina: 1,59 mg/dL, proteine totale: 66 g/dL,colesterol: 178 mg/dL, LDL: 114 mg/dL, HDL: 45,3 mg/dL, trigliceride:93 mg/dL

♥ Sumar urină: densitate: 1015, rare leucocite, hematii absente, rară florămicrobiană, numeroase epitelii, cilindri leucocitari absenţi.

Alte examene de specialitate♥ EKG:

- RS 55/min.,- AQRS +30° 016/006/044 (10 %)- unda T negativă D III, V1 – V2- morfologie normală

♥ EKG efort:- test de efort la cicloergometru sub-maximal, pozitiv pentru ischemiemiocardică silenţioasa în teritoriul infero – lateral, negativ pentru aritmii.Răspuns presor şi cronotrop adecvat.

♥ Echocardiografie:- E= 1,1m/s, A=0,5m/s, TDE=184 m/s- calcificare de inel mitral- aorta cu pereţi ateromatoşi

- fără semne de HTP♥ Rx toracic:

- cord de dimensiuni normale- plămâni fără leziuni evolutive- calcifieri în butonul aortic

6. Tratamente:♥ Tratament medicamentos:º Betaloc 50mg I tb./zi/oră 8/per os

º Micardis 80mg I tb./zi/oră 14/per osº Sortis 10mg. I tb./zi/oră 20/per osº Physiotens 0,4mg. Itb./zi/oră 20/per osº Tertensif 1,5mg. I tb/oră 8/per osº Plavix 75mg. I tb./oră 14/per osº Olicard 40mg. I tb./oră 8/per os♥ Tratament igieno – dietetic:º Regim alimentar hiposodat, hipolipidic şi hipoglucidic

41



7. Epicriza şi recomandări la externare:

În urma investigaţiilor, a tratamentului şi a intervenţiilor autonomeefectuate, la externare starea pacientei s-a îmbunătăţit.Se recomandă:♥ Respectarea regimului alimentar: regim hiposodat, hipolipidic,

hipoglucidic, cu evitarea grăsimilor animale, interzicerea fumatului,reducerea consumului de cafea, aportul de lichide fracţionat după sete.

♥ Repaus după mesele principale♥ Evitarea stresului♥ Somn obligatoriu 8 ore/noapte şi 1 oră, în timpul zilei♥ Renunţarea la activităţi cu efort fizic major ♥ Combaterea sedentarismului prin plimbări pe plan drept, de 2-3 ori/zi,

timp de 30 min.♥ Control cardiologic bianual.♥ Va continua tratamentul ambulator cu:º Nifedipin 10 mg. I tb.× 2/zi/per osº Concor 10 mg. I tb./zi/per os

º Amiodarona 200 mg. I tb×

3/zi/per osº Aspenter 75mg. I tb./zi/per osº Olicard 40mg. I tb./zi/per osº Nitroglicerina I tb.→ III tb./în criză

42



b. Nevoi fundamentale după Virginia Henderson

Nevoilefundamentale

Manifestăride

independenţă

Manifestăride

dependenţă

Sursade

dificultate1. A respira şi aavea o bunăcirculaţie.

- R: 16r/min.

- Respiraţie de tip

costal superior - Puls ritmic bine

bătut 60 p/min.,T.A: 135/70mmHg

- Respiratiesuperficiala

- Afecţiunea- Dispnee

2. A bea şi amânca.

- Masticaţie uşoară- Dentiţie bună

- Reflex dedeglutiţie prezent

- Ingestie dealimente ce

depasescnevoileorganismului- Greutate

peste normal- Regimhiposodat,hipolipidic,

hipoglucidic

- Obezitate- Afecţiunea

3. A elimina. - Frecvenţascaun:1/ 2-3zile- Diureza: 1200 ml

- Transpiratiireci,abundente

- Anxietate

4. A se mişca şi a păstra o bună postura.

- Pozitieantalgica

- Durereaanginoasa

5. A dormi, a se - Dificultate - Afectiunea

43



odihni. de a dormi- Oreinsuficiente de

somn

- Insomnie

6. A se îmbrăcaşi dezbrăca.

- Veşminte curateşi îngrijiteadecvateanotimpului

- Educaţia- Vârsta

7. A menţinetegumentelecurate şi

îngrijite.

- Deprinderiigienice- Piele curată

- Vârsta

- Educaţia

8. A păstratemperaturacorpului în limitenormale.

- TºC: 36,5ºC

9. A evita pericolele.

- Cunoaştemăsurile de

prevenire aaccidentelor - Îşi poartă singurăde grijă

- Apariţiacomplicaţiilor

- Afecţiunea,nerespectarea

tratamentului

10. A comunica. - Debit verbalnormal- Funcţionarenormală a

organelor de simţ- Are relaţii bunecu familia si

prietenii

11. A se rea li za . - Integri ta te f iz icăşi psihică

-Nu seconsiderarealizata

-Nescolarizare

12. A se recrea. - Ascultă radio - Spitalizare

44



- Citeşte cărţi

13. A învăţa. - Receptivă la totce este nou

- Dorinţa şi interesde independenţă

- Lipsacunoştinţelor

despreafecţiunea sa- Esteinstruită sărespecteregimul deviaţă cât şitratamentul

indicat demedic

- Mediul deviaţă

- Afecţiunea

14. A-şi practicareligia.

- Ortodoxă- Participăocazional la slujbereligioase

- Spitalizare

c. Plan de îngrijire

Dată Problema de îngrijire

Obiectivele de îngrijire

Intervenţiileaplicate

Evaluarea îngrijirilor

25.022011

- durere anginoasaanterioară cucaracter constrictiv,senzaţie de “gheară”- anxietate- paloare

- transpiraţii reci- dispnee la efort

- Calmarea şiliniştirea pacientei- Acomodarea

pacientei la salon- Oxigenoterapie- Pregătirea pentru

examenul clinic- Combaterea durerii- Măsurareafuncţiilor vitale şivegetative- Pregătirea pentruexamenul

paraclinic: recoltăride produse

biologice: sânge şi

- S-a liniştit pacienta- S-a aşezat

pacienta în poziţiasemişezand pentrua facilita respiraţia

- S-a efectuatoxigenoterapia- S-a efectuatexamenul clinic decătre medic- S-au măsuratfuncţiile vitale şivegetative- S-au recoltat

probele biologice

- Stare generalăalteratăTºC: 36,5ºCT.A: 135/70 mmHgP: 80 p/min.R: 16 r/min.

- Ex. Laborator:Sânge:Glicemie: 125 mg%,Uree: 57 mg/dL,Creatinină: 0,96mg/dL, Na: 141mmol/L, K: 4,40mmol/dL, TGO: 27U/L, TGP: 26 U/L,GGT: 11 U/L,

45



urină pentru examenulde laborator - S-a administrattratamentulmedicamentos laindicaţiamedicului:º Nitroglicerină0,65 mg Itb./sublingualº DiazepamI tb/per osºNifedipin 10 mg.

I tb.× 2/zi/per osºConcor 5mg. Itb./zi/per osºAmiodarona 200mg. I tb× 3/zi/per osº Plavix 75mg. Itb./per os

bilirubina: 1,59mg/dL, proteinetotale: 66 g/dL,colesterol: 178 mg/dL,LDL: 114 mg/dL,HDL: 45,3 mg/dL,trigliceride: 93 mg/dLSumar urină:-densitate: 1015,-rare leucocite,-hematii absente,-rară floră microbiană,-cilindri leucocitari

absenţi-numeroase epiteliiSe recomandă٭- Examen EKG- Respectareatratamentuluimedicamentos- Repaus obligatoriula pat, fizic şi psihic

- Regim hiposodathipolipidic şihipoglucidic cuevitarea grăsimilor animale.- Aport normal delichide – 2l/zi

26.022011

- dureri anginoase- cefalee occipitală

- transpiraţii- inapetenţă- dispnee moderată

- Asigurarearepausului absolut la

pat- Supravegherea pacientei- Măsurareafuncţiilor vitale şivegetative- Măsurarea diurezei- Efectuareatratamentuluimedicamentos

- S-a asiguratrepaus la pat,

evitarea eforturilor fizice şi psihice- S-au măsuratfuncţiile vitale şivegetative- S-a măsuratdiureza- S-a efectuattratamentulmedicamentos la

- Stare generalăinfluenţată

- Dureri anginoase persistente, intense cuo frecventă mai redusăT.A: 140/80mmhgTºC: 36,5ºCR: 16r/min.P: 60p/min.D: 1200ml/24hExamen EKG:

46



- Respectarearegimului alimentar - Îngrijiri igienice- Pregătirea

pacientei pentruexamenul EKG

indicaţiamedicului:º Nitroglicerină0,65 mg. Itb./sublingualºNifedipin 5 mg. Itb.× 2/zi/per osºConcor 10 mg. Itb./zi/per osºAmiodarona 200mg. I tb× 3/zi/per osº Plavix 75mg. I

tb./per osº DiazepamI tb/seara/per os- S-au efectuatîngrijiri igienice:schimbarealenjeriei de pat şicorp, aerisireasalonului

- S-a respectatregimul alimentar şi s-a asigurataportul de lichide- S-a pregătit

pacientul psihic pentru examenulEKG şi i s-a cerutconsimţământul

- RS 55/min.,- AQRS +30°016/006/044 (10 %)- unda T negativă DIII, V1 – V2- morfologie normală:Se recomandă٭- Respectareatratamentuluimedicamentos- Repaus obligatoriula pat, fizic şi psihic- Examen

ecocardiografic

27.022011 - uşoare dureri precordiale- tegumente palide- inapetenţă

- Pregătire psihică a pacientei pentruexamenul ecografic- Măsurareafuncţiilor vitale şivegetative- Efectuareatratamentuluimedicamentos după

efectuarea probei de

- S-a explicat pacientuluinecesitateaexamenului şi i s-acerutconsimţământul- S-au măsuratfuncţiile vitale şivegetative

- S-a efectuat

- Stare generalăameliorată- Dureri anginoaseameliorateTºC: 36,5ºCT.A: 135/85 mmhgP: 70 p/min.R: 18 r/min.D: 1300ml/24h

Examen

47



efort- Calmarea durerii- Îngrijiri igienice- Asigurarearegimului alimentar

prescris şi aportul delichide

tratamentulmedicamentos laindicaţiamedicului:º Nitroglicerină0,65 mg. Itb./sublingualºNifedipin 5 mg. Itb.× 2/zi/per osºConcor 10 mg. Itb./zi/per osºAmiodarona 200mg. I tb× 3/zi/per

osº Plavix 75mg. Itb./per osº DiazepamI tb/seara/per os- S-a alimentat

pacientulcorespunzător - S-au efectuat

îngrijiri igienice

echocardiografic:- E= 1,1m/s,A=0,5m/s, TDE=184m/s- pericard fără lichid- calcificare de inelmitral- aorta cu pereţiateromatoşi- fără semne de HTP:Se recomandă٭- Examen:Rx toracic

EKG de efort

28.022011

- astenie- inapetenţă

- Pregătire psihică a pacientei pentruexamenul radiologic- Pregătirea

pacientului pentruEKG de effort- Abordarea uneilinii venoase pentru

corectarea rapidă acomplicaţiilor ce potapărea în timpultestului de efort- Măsurareafuncţiilor vitale şivegetative- Efectuareatratamentului

medicamentos

- S-a explicat pacienteinecesitateaexamenului şi i s-acerutconsimţământul- S-a montat o

branulă la braţul

pacientei- S-a condus pacientă laserviciul deinvestigaţii- S-au măsuratfuncţiile vitale şivegetative- După investigaţii

s-a asigurat

- Stare generală bună,fizic şi psihicTºC: 36,5ºCT.A: 130/75 mmhgR: 18r/min.P: 72p/min.ExamenRx toracic:

- cord de dimensiuninormale- plămâni fără leziunievolutive- calcifieri în butonulaorticEKG efort:- test de efort lacicloergometrul

submaximal, pozitiv

48



- Îngrijiri igienice- Asigurarearegimului alimentar

regimul alimentar şi îngrijirileigienice- S-a efectuattratamentulmedicamentos laindicaţiamedicului:ºNifedipin 10 mg.I tb.× 2/zi/per osºConcor 10 mg. Itb./zi/per osºAmiodarona 200

mg. I tb× 3/zi/per osº Plavix 75mg. Itb./per os

pentru ischemiemiocardică silenţioasăîn teritoriul infero – lateral, negativ pentruaritmii, răspuns presor şi cronotrop adecvat.

49



29.022011

- inactivitate- nelinişte- insomnii

- Măsurareafuncţiilor vitale şivegetative- Educarea pacientei

privind normele deigienă şi respectarearegimului alimentar - Antrenarea

pacientei la discuţiicu echipa deîngrijire- Facilitareavizitelor

aparţinătorilor - Întocmirea foilor de externare

- S-a efectuattratamentulmedicamentos laindicaţia medicului- S-a educat

pacienta privindnormele desănătate şi igienă- S-a pregătit

pacienta pentruexternare

TºC: 36,5ºCT.A: 130/75mmhgR: 18r/min.P: 70p/min.- În urma spitalizăriis-a observat oîmbunătăţire a stăriide sănătate a pacientei- Pacienta seexternează cuurmătoarele indicaţii:- Respectarea

regimului alimentar:regim hiposodat,hipoglucidic,hipolipidic, cuevitarea grăsimilor animale, interzicereafumatului, scădereaconsumului de cafea,aportul de lichide

fracţionat după sete.- Combatereaexcesului ponderal

prin regim alimentar, plimbări, pe plandrept, 2-3 ori/zi timpde 30 min.- Evitarea expunerii lafrig

- Control cardiologic bianual şi repetareaEKG- Va continuatratamentul ambulator cu:ºNifedipin 10 mg. Itb.× 2/zi/per osºConcor 10 mg. I

tb./zi/per os

50



ºAmiodarona 200 mg.I tb× 3/zi/per osº Aspenter 75mg. Itb./zi/per osº Olicard 40mg. Itb./zi/per osº Nitroglicerină 0,65mg. I tb.→ III tb./încrizăDispenzare prinmedicul de familie.

51



Obiectiv 5

Educaţia pentru sănătate la un pacient

cu angină pectoralăProfilaxia anginei pectorale constă în cultivarea sănătăţii prin alimentaţie

raţională, combaterea obezităţii şi sedentarismului, promovarea activităţilor fizice şi practicarea sporturilor, campanii anti-tutun.

Acest lucru necesita educaţie sanitară în pături cât mai largi ale populaţieişi o strategie sanitară urmărind aceleaşi obiective. Cum modificările

patologice incipiente de ateroscleroza coronariană se constată încă de la ovârstă tânără (sub 20 ani) demonstrând debutul precoce al cardiopatiei

ischemice, se impune că aplicarea măsurilor de prevenţie să se facă detimpuriu (adolescenţa). Acţiunile preventive nu se orientează numai spreindivid (prevenţie individuală) ci vizează din ce în ce mai mult ansamblulcolectivităţilor (prevenţie colectivă). Natural, prevenţia va dirija în primulrând spre persoane care întrunesc unul sau mai mulţi factori de risc, cei cuantecedente coronariene şi la rudele apropiate.

În afara măsurilor de prevenţie menţionate mai sus nu se va uitaînlăturarea unor factori precipitanţi (agravanţi) ai crizelor anginoase, cum ar fi: aritmii cardiace de tip supra-ventricular sau ventricular, anemii, dureri

violente în organism (colica biliară, ulcer), conflicte, contraindicaţiifamiliare sau profesionale, grabă, executarea de lucrări la termen fix.Pacientul trebuie învăţat să identifice şi pe cât posibil să evite aceşti factori

precipitanţi. De asemenea o măsură de prevedere este aceea ca pacientul săcomunice imediat medicului său curant orice schimbare în caracterul(frecvenţa, intensitate, apariţie de repaus) şi durata durerii anginoase, aefectului nitroglicerinei, aceasta prefaţând trecerea de la angina instabilă lainfarctul de miocard însuşi.

Ştiind că “mai uşor previi decât vindeci”, practica medicinii va trebui să pună accentul pe profilaxie, adică pe prevenirea bolilor, a complicaţiilor şirecidivelor acestora.

52



III. Bibliografie

♥ Albu Roxana Maria - Anatomia şi fiziologia omului, Editura Corint,

Ediţia a II-a Bucureşti 1996, pag. 85♥ Titircă Lucreţia - Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor deasistenţii medicali, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 1999,

pag. 43, pag. 62♥ Titircă Lucreţia - Explorări funcţionale şi îngrijiri speciale acordate

bolnavului, Editura Viaţa Medicală Românească, Ediţia a VIII-aBucureşti 2006, pag. 27, pag. 78

♥ Titircă Lucreţia - Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţiimedicali, vol. II, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2002,

pag. 217♥ Titircă Lucreţia – Urgente medico-chirurgicale – Editura Viaţa medicalăRomânească, Bucureşti 1996, pag. 280

♥ Bruckner I. Ion - Medicină Internă, vol. I, Editura Medicală, Bucureşti2009, pag. 310

♥ Mozes Carol - Tehnica îngrijirii bolnavului, Editura Medicală, Ediţia a-VII-a, Bucureşti 2007, pag. 484, pag. 832

♥ Borundel Corneliu - Manual de medicină internă pentru cadre medii,Editura ALL, Bucureşti 2004, pag. 224

53



IV. Anexe

54

Mica Autocorect

Documents

Transcript of Mica Autocorect