CAP. VII MICA INDUSTRIE, MEŞTEŞUGURILE, COMERŢUL ŞI TRANSPORTUL. Mica industrie De-a lungul timpului, „Mica industrie” a fost mai puţin dezvoltată la Igriş. Aflăm totuşi că în anul 1776 era la Igriş moară pe Mureş (1), iar în anul1896 existau în Igriş trei feluri de mori: Moară cu aburi: Adolf Pauker; Moară pe apă (pe Mureş): Konrad Bittenbinder şi Nikolaus Laub; Moară cu cai: E. Miklos, Jakob Jancici, Ferencz Rennich, Johann Schäfer, Franz Schuh şi Johann Tasch. În anul 1926, erau trei mori pe apă, care au funcţionat până la venirea ruşilor, care le-au demontat luând scândurile pentru a improviza un bac peste Mureş. Unul dintre proprietari a fost Iosif Multz . Între anii 1950 – 1952 au mai funcţionat încă două mori pe apă, având ca pro-prietari pe Dimitrie Micşa şi fam. Imbrea, care s-a mutat apoi la Periam. În anul 1890 exista la Igriş o presă de ulei (oloiniţă), proprietară Ana Bistrian. În anii 1945-1950 Avram Drilea a avut moară cu abur, iar apoi cu motor cu ardere internă, iar Arcadie Marcoane şi Petru Moaşă au avut mori cu motoare cu ardere internă. Petru Moaşă a cumpărat moara de la familia Heiss. Moara lui Arcadie Marcoane a funcţionat cea mai lungă perioadă de timp, până în anul 1996. După primul război mondial şi până în anii 1950 – 1960 au deţinut cazane pentru producerea ţuicii („răchiei de prună”), cu capacitatea de 200-250 litri, următorii: Silvia Cionca, Pascu Crista, Gheorghe Galu, Dionisie Jebelean, Ioan Micşa, Petru Micşa, Ioan Mărcucean, Cuzman Nicolescu, Constantin Militar, Ioan Militar (Biju). Între anii 1930 – 1945, Dionisie Crista se ocupa cu industrializarea laptelui. În prezent mica industrie mai are următorii reprezentanti: Mircea Micşa de la nr. 342, care deţine o clocitoare modernă, de la care vinde pui de o zi şi pui până la două săptămâni şi o instalaţie de fabricat bolţari de ciment. Florea Gheţa şi Gheorghe Hegheşan deţin cazane pentru producerea ţuicii. Înainte de anul 1950 igrişeni deţineau numeroase livezi cu pruni şi erau renumiţi pentru calitatea „răchiei de prună”. Între anii1964-2004 erau în funcţie două brutării, meşterii brutari fiind Nicolae Rusan (între 1964-1987, în casa de la nr.811, proprietatea lui Valeriu Scăunaş), urmat de Jivco Glăvan (între 1987- 2003) şi Tiberiu Hegheşan (între 1994-2004, în casa de la nr. 279, proprietatea Luciei Jebelean). În anul 2007 Igrişul nu mai avea nici o brutărie, pâinea fiind adusă, din Sânpetru Mare sau Periam, la câteva din magazinele care vând şi produse alimentare. Meşteşugurile Cele mai vechi date despre meşteşugarii din Igriş le avem din anul 1890. Iată ce meşteşuguri erau şi cine erau cei care le profesau: Cojocari: Luca Puiu şi Gincu Suciu; Curelar: Ignaz Österreicher; Frizeri: Johann Graf, Peter Kuhn, Ştefan Sima; Mezelari: Ioţa Ionescu şi Mia Paladia; Pantofari: Jacob Binder, Peter Müller, Michael Creţu, Peter Kühn, Johann Zehner, Ignaz Sabolovici, Johann Uzon; Potcovari (fierar): Joszef Bittenbinder, Mathias Joszt, Ioan Murar; Rotari: Georg Binder, Peter Brandemburg, Georg Miklosy; Săpunar: Iosif Ionescu; Tâmplar: Franz Neiszer. În anul 1896 se păstrează meşteşugurile din 1890, dar apar şi meşteşuguri noi: Cojocari: Gincu Suciu, Arcadie Filipescu, Gina Gaşpar, Nistor Marcoane, Gligor Miu, Dumitru Stoicănescu; Curelar: Ignaz Österreicher; Frânghier: Dominic Habel; Frizeri: Johann Graf, Ioan Brindescu, Niclos Eberhardt, Jakob Kiefer, Johan Kohn; Măcelar: Gerhard Jung; Mezelar: Pascu Bodrojan; Olari: Lego Ferecz, Iulian Mateovici; Pantofari: Peter Müller, Johann Zehner, Ignaz Sabolovici, Johann Frank, Peter Jung, Joszef Laub, Ioan Marcovici, Dumitru Micşa; Potcovari (fierari): Ioan Murar, Mathias Joszt, Joszef Müller, Mathias Dornbach, Moise Brindescu, Ştefan Nicolescu, Joszef Ross; Tăbăcar: Ioan Vinţan; Tâmplari: Franz Neiszer, Peter Neiszer, Petru Stoi-cănescu. După anul 1918 şi până în anul 2007, majoritatea meşteşugarilor de origine germană au plecat în alte localităţi, multe din meseri fiind practicate de români, iar unele meseri au dispărut. Iată mese-riile din această perioadă şi numele celor ce le profesau: Cojocar: Dimitrie Suciu; Croitori şi croitorese: Micşa Arcadie, Vasile Crista (Gicu), Nistor Drăgoi, Ioan Lupu, Floare Bistrian, Ana Varga, Vioara Radu (şi confecţii plapume), Eliţa Matei, Ana (Nuţa) Bistrian, Sofia (Cocoş) Muntean; Dogar: Johann Holerbach; Frânghier: Dominic

Habel şi fraţii gemeni Adrian şi Remus Todos (cunocuţi şi sub porecla „Fonoşăii”); Fierari (făurari sau covaşi): Ioan Kelcsic, Petru Chichihezan, Mihai Cernescu, Ioan Mic, Partenie Firim, Ioan Farcaş; Frizeri: Johann Graf, Jakob Kuhn, Liubomir Marcovici (cu atelier propriu), Iacob Ionescu,Trifu Cocoş, Florea Ionescu (Mau), Vlada Bulutov, Dimitrie Cernescu, Gavril Roşu, Simion Roşu, Ioan Roşu, Gheorghe Roşu (Ria), Crista Arcadie (Vodă), Gheorghe Răsădean, Zanfir Chepeţan, Florea Radu, Ioan Boteanu, Ioan Roşu (Goţ), Ioan Prodan, Petru Prodan, Petru Gaşpar (Brezu), Dionisie Pera (Sica), Ioan Nicolescu (Ţăranu); Împletitori de coşuri: Arcadie Galu, Matei Mărcucean, Ioan Pecican; Măcelari: Bodrojan Pascu, Nicolae Macavei, Teodor Popa, Nicolae Petco, Petru Minda, Ioan Scăunaş, Adrian Ionescu; Mecanic: Schuhanski Pantofari: Simion Brindescu, Valeriu Gaşpar, Ioan Galu, Fanu Munteanu, Petru Crista, Efta Crista (Gicu), Filip Puiu, Andrei Jiva, Sinka Pali, Radu Mihai (Şiuri), Florea Ionescu (al mic), Ioan Ursu (Puflăru), Florea Vernica (Ricuţă); Rotari: Iosif Heiss, Johann Kühn, Peter Keller, Gheorghe Popa, Ursu Petru, Nicolae Boe, Gavril (Bila) Ionescu; Tăbăcar: Ştefan Cionca; Tâmplari: Petru Stoicănescu, Peter Neiser, Irimie Bodrojan, Peter Renich, Teodor Lipinescu, Ţerigar Gavril, Mircea Micşa; Zidari: Ioan Gábor, Ilie Chepeţan, Valeriu Chepeţan, Florea Rusu. Mulţi igrişeni angajau zidari din Periam sau Nădlac. Notă: Meşteşugul de împletire a coşurilor din nuiele a fost foarte răspândit în Igriş. Stând de vorbă cu Ioan Prodan (zis Dilcu), am aflat că doar pe strada pe care a copilărit autorul, de la nr. 283 şi până la nr. 336 au cunoscut acest meşteşug următorii: Mihai Vutca, Simion Brin-descu (Monuţu), Valerie Cionca, Ioan Avramescu, Iaon (Nică) Prodan, Vasile Prodan (Dilcu), Vasile Ionescu (Onu), Mihai Ţăranu (Gherghel), Ioan Prodan (Dilcu), Iacob Ionescu. Inter-locutorul meu, Ioan Prodan (80 ani) apreciază că în a doua jumătate a secolului XX, în Igriş erau cel puţin 100 de localnici, care cunoşteau acest meşteşug. Datorită acestui fapt, locuitorii din comunele învecinate îi porecleau pe igrişeni cu porecla de „cotorişeri”. C o m e r ţ u l În anul 1890 existau în Igriş următoarele unităţi comerciale: Comerţ mixt: Emanuel König, Josef Ehrenfreund; Comerţ cu produse din lemn: Simion Crista; Băcănii: Georg Engelhardt, Marcus Friedmann, Uriel Hirschenstein, Michael Mazur, Johanna Silberberg; Pompe funebre: Johann König Cârciumă: Mathias Vincsar; Restaurant: Marton Kohn. În anul 1896 existau în Igriş următoarele unităţi comerciale: Comerţ mixt: Emanuel König, Vasile Marian; Băcănii: Georg Engelhardt, Marcus Friedmann, Ro-zalia Hirschenstein, Michael Mazur, Konrad Jost, Johann Uzon, Mathias Vincsar, Georg Wolf. În perioada 1918- 1950 au existat în Igriş următoarele unităţi comerciale: Băcănii („duchene”): Maximilian Jiva, Martin Nicolescu, Solomon Nicolescu, Dumitru Jebelean, Andrei Jiva, Florea Brindescu, Ioan Brindescu, Valerie Brindescu, Floare Scăunaş, Dimitrie Brindescu, Simion Crista, Ioan Miloş, Mihai Nicolescu, Eugen Heinrich, Ştefan Ruha, Peter Kühn, Ioan Roşu Stoicănescu; Comerţ cu păsări şi ouă: Simion Miloş; Cârciumi: Luca Pecican, Luca Jebelean, Pascu Crista, Petru Minda, Martin Nicolescu, Efta Cionca (Stanchi). În perioada 1950 – 1989 comerţul a devenit proprietate de stat şi s-a desfăşurat prin Coopera-tivele de consum, existând în Igriş doar două unităţi comerciale. O prăvălie mixtă, unde se vindeau atât ţesături, cât şi mărfuri alimentare şi produse din tutun, care funcţiona în fosta prăvălie a lui Si-mion Crista de la nr.267, iar cealată unitate vindea produse metalo - chimice şi funcţiona în casa lui Dumitru Jebelean de la nr.279. La înfiinţare, în prăvălia cu mărfuri mixte a fost gestionar Valerie Brindescu, iar la cea cu produse metalo-chimice, Gorinca Nevrincean, din Sânpetru Mare. O perioadă de timp, a mai funcţionat un magazin de produse alimentare în casa lui Luca Pecican, unde a fost gestionar Andrei Jiva. La deschiderea acestei unităţi, unitatea de metalo-chimice se mută în locul celei mixte, gestionar fiind Florea Roşu, având ca vânzător pe Mircea Jebelean. În anul 1959, Cooperativa de consum construieşte un local nou, cu parter şi etaj, în care la etaj se vor vinde textile şi încălţăminte, iar la parter produse alimentare. Preşedinte al Cooperativei a fost la acea dată

Gavril Ţerigariu. La unitatea nou construită, magazinul alimentara fost gestionat de Andrei Jiva ajutat de Maria Volar, iar magazinul de textile şi încălţăminte a fost gestionat de Gheorghe Roşu, de Mircea Jebelean ( până în 1968), iar în continuare Ion Stoicănescu (Penţu) precum şi de Ana şi Gheorghe Roşu. În afara magazinelor amintite, Cooperativa mai avea şi un bufet-restaurant, care în perioada amintită a avut următoarele locaţii: în casa lui Minda Vichentie Nr. 336, Dumitru Jebelean nr.279, Luca Pecican nr.275, Efta Cionca (Stanchi) nr.614, Dr. Vasile Galu nr.812. Gestionarii acestui bufet au fost următorii: Ioan Avramescu, Simion Cionca, Mărginean, Constantin (Gina) Gaşpar (Colhozu), Ioan Mihnea, Efta Jebelean. În anul 2007 funcţionau în Igriş următoarele unităţi comerciale:

1. S.C. Valer Co S.R.L., la nr.275, proprietar Ioan Valer Pârvu, vânzătoare Olimpia Borza. Profilul: alimente, băuturi alcoolice şi răcoritoare, textile, încălţăminte, electronice, patiserie, mici, hamburgeri, hot dogs, pleşcaviţa şi cafea.

2. Punct comercial 1, S.C. Valer Co S.R.L., la nr.161, proprietar Ioan Valer Pârvu, vânzătoare Alina Funariu.

3. S.C. JICU S.N.C., la nr.612, proprietari Zamfira Jicu şi Florica Per. Profilul: Magazin mixt. 4. S.C. Cridaliss S.R.L., la nr. 271, proprietari Carmen şi Cristi Nicolescu. 5. Punct de lucru S.C. Cridaliss S.R.L., pe malul Mureşului, proprietari Carmen şi Cristi

Nicolescu. (fosta unitate „Ţânţarul vesel”) 6. S.C. Praxis Crista S.R.L., la nr.267, proprietar Dr.Doru Crista, vânzătoare Daniela Ilcău.

Profilul: Magazin mixt 7. S.C. Florica Orghidan S.R.L. (I) la nr.212, proprietar şi vânzătoare Florica Orghidan. Profilul: Magazin mixt

8. S.C. Florica Orghidan S.R.L (II) la nr.613, vânzătoare Maria Drilea. Profilul: Bufet 9. S.C. Agricor S.R.L. la nr. 812, proprietar Cornel Crista, Vânzătoare Lia Crista. Profilul:

Bufet. 10. S.C. La Pătran S.R.L., la nr.78, proprietară Carmina Chepeţan: Profilul: Magazin Mixt

Transportul Legătura între Igriş şi localităţile învecinate s-a făcut pe drumuri nemodernizate până în a doua jumătate a secolului XX, mai precis până în anul 1961, când s-a terminat pietruirea drumului Igriş - Sânpetru Mare, în lungime de 8 km. Până la acea dată singurul mijloc de transport al igrişenilor era căruţa (coşia) trasă de unul sau doi cai, iar în toamnele şi iernile umede, se înhămau chiar şi trei cai la o căruţă, pentru a nu rămâne împotmolită în noroi. Începând cu anul 1928 apar în Igriş primele tractoare. Când drumul era practicabil, deţinătorii de tractoare legau după tractor şi câte o căruţă, transportând cereale la morile din satele învecinate, căci nu apăruseră încă remorcile. Primul igrişan care a deţinut un autobuz pentru transport de călători, a fost maistrul fierar Maxa Jiva, care în decada 1930 – 1940 transporta călători de la Igriş la Timişoara şi retur, precum şi pe slovacii din Nădlac, care lucrau ca sezonieri la fabrici din Jimbolia. A efectuat şi transport de marfă cu ajutorul unei camionete ducând grâu la moara din Saravale, de unde aducea făină pentru sătenii săi. Primii igrişeni care au deţinut automobile proprii au fost următorii: Dr. avocat Vasile Galu, om cu o bună stare materială şi-a cumpărat automobil nou după anul 1930, iar Mihai Matei (mecanic de locomotivă), Andrei Jiva (pantofar, apoi proprietar de prăvălie), Dionisie Crista (Lăptaru) şi Ghenadie Cionca (muncitor la atelierele C.F.R. Timişoara, dar având şi o bună stare materială) şi-au cumpărat automobile la mâna a doua.. Primele transporturi de călători au fost organizate de Intreprinderile de transporturi auto, care aparţineau statului şi au început să efectueze transporturi pe relaţiile Igriş – Sânpetru Mare – Periam şi apoi şi pe relaţia Igriş – Sânpetru Mare – Sânnicolau Mare. Aceste intreprinderi au funcţionat până în Decembrie 1989. După revoluţie, o bună perioadă de timp, nu au existat transporturi de călători organizate. Fiecare se descurca cum putea. Se mai foloseau tractoare cu remorci, provenite de la fosta Cooperativă agricolă de producţie, sau a unor consăteni. Primul transport particular organizat a fost al firmei „ Gabriela” S.R.L din Periam, care a asigurat timp de câţiva ani transportul de la Igriş la Timişoara şi Sânnicolau Mare. Din anul 2009 aceste transporturi au fost preluate de firma „Autotim” din Timişoara. Spre localităţile Nădlac şi

Şeitin, drumurile sunt încă nemodernizate şi nu sunt organizate transporturi de călători, dar în prezent în afară de căruţa trasă de cai, când drumul este uscat se poate circula şi cu autoturismul, trecerea peste Mureş fiind asigurată de podul plutitor („cumpa”). Primele poduri plutitoare au fost construite din lemn, dar nu am putut afla de când sunt folosite acestea. Ce ştim sigur este faptul că în jurul anului 1870, exista la Igriş un asemenea pod plutitor. Acest pod era condus de Mitru Jebelean (străbunic al autorului monografiei), care şi-a pierdut un picior cu ocazia întinderii cablului de susţinere a scripeţilor. Între anii 1870 – 1900 şi până în zilele noastre podul plutitor a mai fost condus de următorii igrişeni: Arcadie Gaşpar, Efta Drilea, Maxa Jiva (1932-1938), Militar Ioan (zis Biju), Arcadie Micşa şi Dumitru Micşa, Petru Minda (1945/46), Merce Dionisie şi Merce Constantin, Ionescu Florea, Valerie Minda, Iacob Holerbach (1952-1960), Teodor Bujigan şi Ioan Scăunaş (Jargea), Teodor Popovici şi Ioan Galu, Teodor Popovici, Ioan (Nelu) Popovici (în prezent).

Foto nr. 1 Moara Iosif Multz, pe Mureş, distrusă în al doilea război mondial, era situată la cca. 1 km. aval de podul plutitor.

Foto nr. 2 Moara lui Arcadie Marcoane, care a fost în funcţie până în anul 1992. În planul secund se vede clădirea în care trebuia să funcţioneze moara nouă.

Foto nr. 3 Clădirea în care trebuia să funcţioneze moara nouă, pentru care erau cumpărate majoritatea utilajelor necesare până în anul 1951, când familia lui A. Marcoane a fost dislo- cată în Bărăgan, care nu a mai putut fi pusă în funcţie pînă în prezent.

Foto nr. 4 Magazinul mixt S.C. „La Pătran” S.R.L. de la nr. 78

Foto nr. 5 Punct comercial S.C. „Valer Co” S.R.L. de la nr. 161

Foto nr. 6 Magazin mixt S.C. „Florica Orghidan I” S.R.L. de la nr. 212

Foto nr. 7 Magazin mixt S.C. „Praxis Crista”S.R.L., la nr. 267 inchiriat de Costel Rus din Periam.

Foto nr. 8 Magazin mixt S.C. „Cridaliss” S.R.L., de la nr. 271

Foto nr. 9 Magazin mixt S.C. „Valer Co” S.R.L. de la nr. 275

Foto nr. 10 Magazin mixt S.C, „JICU” S.N.C., de la nr. 612

Foto nr. 11 Fostul magazin al Cooperativei de consum, construit în 1959, în prezent parterul este închiriat ca bufet, firmei S.C. „Florica Orghidan” II S.R.L. (la nr. 613).

Foto nr. 12 În această clădire are locaţia bufetul firmei S.C „Agricor” S.R.L, la nr.812.

Foto nr. 13 Podul plutitor („cumpa”) peste râul Mureş, care asigură legătura cu jud. Arad.

Foto nr. 14 Mihai Matei şi automobilul său fotografiat în curtea casei din Igriş.

Foto nr. 15 Automobilul lui Ghenadie Cionca. G.C. se află în dreapta şoferului. În prim plan în costum popular este Maria Cionca, fiica lui Ghenadie.

Foto nr. 16 Ioan Prodan, unul dintre igrişeni care mai cunosc meşteşugul de a împleti coşuri din nuiele.

Foto nr. 17 Lina şi Savu Constantin îşi asigură traiul, împletind coşuri din nuiele.