Copii Eram Noi Amandoi
3
Copii eram noi amândoi Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850 , Botoșani - d. 15 iunie 1889 , București ) a fost un poet , prozator și jurnalist român , socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română . Opera sa se incadreaza in romantism, curent literar manifestat pe plan european, in prima jumatate a secolului XIX-lea. Romantismul impune primatul sentimentului si al fanteziei creatoare, subiectivitatea, afirmarea individualitatii creatoare, fascinatia misterului si a exceptionalului, interesul pentru folclorul local. Eminescu a fost activ în societatea literară Junimea , și a lucrat ca redactor la Timpul , ziarul oficial al Partidului Conservator . A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, Manuscrisele poetului Mihai Eminescu însumand 46 de volume. Principalele teme și tratate de Eminescu sunt: natura, dragostea, condiția omului de geniu, copilaria, trecutul istoric, trecerea timpului, natura si iubirea, cosmicul smd. Poezia Copii eram noi amandoi se incadreaza in tema copilariei, ilustrand sentimentul nostalgiei, al melancoliei după vremurile copilariei. Titlul poeziei face referire la varsta tuturor posibilitatilor ideatice, a ritualurilor imaginative, in care personajul autor remarca secventele fericite in care s-a bucurat de copilarie, de jocurile specifice acesteia. Poezia debuteaza cu o nota biografica: copii eram noi amandoi/ frate-meu si cu mine, facand totodata referire la protagonistii operei, eul liric si fratele sau. Poezia reprezinta un simbol al temei abordate, reliefandu-se in aceasta creatie copilaria, jocul si joaca: “Din coji de nuca car cu boi/ Faceam și inhamam la el culbeci batrani cu coarne”(fragment ce ne indica prezenta jocului), “Adesea la scaldat mergeam/In ochiul de padure”(fragment ce descrie o secventa specifica copilariei). Imaginatia lor nestavilita transforma in turnul Vavilon, un castel din carti de joc si niste sarmane broaste in inamici de temut. Acestia dadeau viata unor lucruri simple, ele devenind sursele unor bucurii pline de simboluri copilaresti: Din lut acolo am zidit,/din stuful des si mare/cetate mandra la privit/cu turnuri mari de tinichea/cu zid impreșurata. Relatia de prietenie, intelegere si apropriere dintre cei doi este pusa in evidenta inca din strofa a doua, in care fratele era un model pentru autor. : Și el citea pe Robinson, mi-l povestea și mie. Intre cei doi frati, se infiripa o legatura puternica avandu-si originea in jocurile copilaresti. Este
description
rezumat
Transcript of Copii Eram Noi Amandoi
Copii eram noi amndoi
Mihai Eminescu (nscut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoani - d. 15 iunie 1889, Bucureti) a fost un poet, prozator i jurnalist romn, socotit de cititorii romni i de critica literar postum drept cea mai important voce poetic din literatura romn. Opera sa se incadreaza in romantism, curent literar manifestat pe plan european, in prima jumatate a secolului XIX-lea. Romantismul impune primatul sentimentului si al fanteziei creatoare, subiectivitatea, afirmarea individualitatii creatoare, fascinatia misterului si a exceptionalului, interesul pentru folclorul local.Eminescu a fost activ n societatea literar Junimea, i a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul su poem la vrsta de 16 ani, Manuscrisele poetului Mihai Eminescu nsumand 46 de volume. Principalele teme i tratate de Eminescu sunt: natura, dragostea, condiia omului de geniu, copilaria, trecutul istoric, trecerea timpului, natura si iubirea, cosmicul smd.Poezia Copii eram noi amandoi se incadreaza in tema copilariei, ilustrand sentimentul nostalgiei, al melancoliei dup vremurile copilariei. Titlul poeziei face referire la varsta tuturor posibilitatilor ideatice, a ritualurilor imaginative, in care personajul autor remarca secventele fericite in care s-a bucurat de copilarie, de jocurile specifice acesteia.
Poezia debuteaza cu o nota biografica: copii eram noi amandoi/ frate-meu si cu mine, facand totodata referire la protagonistii operei, eul liric si fratele sau. Poezia reprezinta un simbol al temei abordate, reliefandu-se in aceasta creatie copilaria, jocul si joaca: Din coji de nuca car cu boi/ Faceam i inhamam la el culbeci batrani cu coarne(fragment ce ne indica prezenta jocului), Adesea la scaldat mergeam/In ochiul de padure(fragment ce descrie o secventa specifica copilariei). Imaginatia lor nestavilita transforma in turnul Vavilon, un castel din carti de joc si niste sarmane broaste in inamici de temut. Acestia dadeau viata unor lucruri simple, ele devenind sursele unor bucurii pline de simboluri copilaresti: Din lut acolo am zidit,/din stuful des si mare/cetate mandra la privit/cu turnuri mari de tinichea/cu zid impreurata. Relatia de prietenie, intelegere si apropriere dintre cei doi este pusa in evidenta inca din strofa a doua, in care fratele era un model pentru autor. : i el citea pe Robinson, mi-l povestea i mie. Intre cei doi frati, se infiripa o legatura puternica avandu-si originea in jocurile copilaresti. Este sugerata o diferenta intre cei doi, jocurile fiind bazate pe suportul fantezist al fiecaruia cat si pe realitate. Astfel in timp ce fratele ii poveste despre Robinson, autorul zidea turnul Vavilon de unde putea avea o alta viziune asupra lumii.
Amintirea fratului si a eului liric se contureaza in sfera distractiei de la scaldat in ochiul de padure si in la balta cea mare, innotand in mijlocul insulei verzi. Jocurile copilariei isi aveau provenienta in basme si povesti, sugerand influenta inca de pe atunci a lecturii in viata autorului. Cei doi frati se imaginau personaje din poveste pe insula cea verde fiind un tarm inc are isi dadeau frau liber imaginatiei. Fratele este pus imparat peste cetate, iar eul, care ii da ascultare fratelui, este solie. In acest joc, eul porneste un razboi cu broastele (simbolizand lumea galagioasa, clampaitoare) si luandu-l ostatic chiar pe imparatul lor, pe care in inchid in turnul negru (simbol al izolarii). Dorinta de a invinge si merge la lupta sugereaza si dorinta de maturizare a copiilor, printr-un simplu joc capatand incredere de sine. Intervine totusi sentimentul de compasiune, eliberand broastele clampaitoare.
Adolescenta si apoi maturizarea fratilor sunt sugerate tot prin scene ludice care continua, in aceeasi stare de basm, joaca. Drept rasplata, eul este investit cu puterile unui rege si se casatoreste cu o tapana, nurlie, sotie( sugereaza iubirea adolescentina) infatisata intr-o nota ironica de autor drept o amanta de lemn, care, pentru ca nu-i raspundea, o arunca in foc. Acest joc este inlocuit de altele, care arata dorinta de afirmare, de maturizare: Si pe cap mi se imfla/casca de hartie./O batista intr-un bat/Steag de batalie./Cantam trararah!Omul matur vede cat de nesemnificative erau jocurile lor, dar realizeaza ce pretioasa era tovarasia prietenului sau. Sfarsitul poeziei reprezinta un suspin dureros al poetului cu privire la despartirea lor fizica: Ah! V-ati dus, visuri, v-ati dus!/ Mort e al meu frate. Amintirea fratelui sau (cu ochii albastri si suras) este intrerupta de imaginea a doi vineti astri, sugerand dorinta de a prelungi existenta fratelui dincolo de moarte. Dar ades intr-al meu vis/ochii mari albastri/lumineaza un suras/Din doi vineti astri/Sufletu-mi trezeste.Acest regret este intrerupt de un altul printr-o intrebare retorica a eului: Mai este-mi inima din copilarie?. Pauza urmata sugerea chiar raspunsul si anume schimbarea, maturizarea i ruperea de copilarie.Ultima strofa aduce in atentie o zicala veche: lume, lume si iar lume, accentuand ideea ca viata isi urmeaza cursul, fiecare om avand traseu care nu se schimba niciodata; omul traieste intai copilarie si apoi maturitatea, lucru ce nu poate fi inversat.Marci ale eului liric, metafore, arhaisme, intrebare retorica.
In concluzie, poezia este o ilustrare a lumii ludice, cat si a lumii mature, ilustrand sentimentul dominant al nostalgiei i al trecerii ireversibile a timpului.
