Copii hiperactivi (SDA) - tratament naturist

Hiperactivitatea cu deficit de atentie este un sindrom (tulburare neurologica) cunoscut sub denumirea de ADHD, termen cu uz international - Atention Deficit Hyperactivity Disorder = Deficit de atentie/tulburare hiperkinetica. Sinonime: sindrom hiperhinetic, tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie (THDA). Ultimele statistici arata o crestere ingrijoratoare a numarului de copii care sufera de tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie, situatie inregistrata nu numai in Romania, ci la nivel mondial.

Daca in urma cu cativa ani se inregistrau astfel de afectiuni la 6-8% dintre copii, in prezent valorile au crescut la 17%. Acest sindrom este des intalnit in copilarie dar poate persista si in viata adulta. De aceea este foarte important ca depistarea si diagnosticarea sa fie facuta in perioada de varsta 0-3 ani pentru a preveni dereglari in viata scolara sau profesionala a viitorului adult. Asociatia Americana de Psihiatrie a stabilit un set de criterii pe baza caruia este pus diagnosticul de THDA. Conform acestor criterii, au fost descrise mai multe subtipuri: THDA tipul mixt (deficit de atentie/tulburare hiperkinetica), THDA in care predomina simptomele de neatentie si THDA predominant hiperactiv/impulsiv.

Factori de risc

Specialistii in psihiatrie apreciaza ca un lucru foarte important in cazul sindromului hiperkinetic este ca parintii sa-si cunoasca bine copii. Parintii vor urmari atent comportamentul copilului si vor invata sa raspunda adecvat. Toti parintii au dorinta si obligatia sa asigure si sa mentina sanatatea copiilor lor printr-o ingrijire competenta, o alimentatie corecta si o educatie rationala si plina de afectiune. Numai un copil sanatos fizic si psihic va putea deveni un om integru si va putea ocupa un loc corespunzator in societate. In cazurile in care intervin probleme in familie (violenta, divorturi, alcoolism, droguri) acestea vor influenta negativ comportamentul copilului cu sindrom hiperkinetic.

In prezent factorul genetic este sustinut de cercetarile recente ca fiind incriminat in manifestarea sindromului hiperkinetic cu deficit de atentie la copii. Astfel, se justifica acest diagnostic la copii daca acestia au frati, parinti sau alte rude care sufera de deficit de atentie/tulburare hiperkinetica, chiar daca in grade diferite. S-a constatat ca in sindromul hiperkinetic exista unele tulburari ale metabolismului cerebral: neurotransmitatorii (mai ales dopamina si norepinefrina) nu functioneaza optimal la nivelul sinapselor neuronale, mai ales in acele regiuni cerebrale in care se afla centrii raspunzatori de prelucrarea informatiilor si perceptiilor senzoriale (nucleii bazali si lobul frontal) din care cauza apar deficiente de atentie, concentrare si perceptie. In aceste zone s-a observat un consum mai mic de oxigen si glucoza la copii cu sindrom hiperkinetic fata de ceilalti copii.

Nasterea prematura, consumul unor alimente care contin substante nocive, stresul, fumatul sau consumul de alcool in timpul sarcinii sunt factori care ar putea contribui la instalarea sindromului hiperkinetic la copii. Prea multe produse alimentare pe baza de grau (paine, produse de patiserie), prea multe lactate, zaharul, aditivii alimentari si ciocolata accentueaza iritabilitatea si agresivitatea la copii. Aceste alimente declanseaza sindromul, dar ii agraveaza simptomele, mai ales cele de hiperactivitate motorie. Acest lucru se datoreaza excesului de glucide care se gasesc in lactate sau

grau. Pestele si uleiul de peste nu ar trebui sa lipseasca din alimentatia copiilor, acestea contin acizi grasi omega 3 care lipsesc din organismul copiilor hiperactivi. Aceasta lipsa impreuna cu alergiile la anumite substante creeaza reactii adverse in creierul copiilor.

Simptome comportamentale caracteristice: Neatentia, hiperactivitatea si impulsivitatea

Copii cu sindrom hiperkinetic si deficit de atentie intampina dificultati in respectarea normelor sau regulilor de comportament, nivelul de atentie la acesti copii creste numai atunci cand exista o recompensa imediata si care functioneaza ca un impuls puternic pentru a se concentra asupra unei sarcini. Problemele de atentie se manifesta atunci cand copiilor li se cere respectarea unor norme sau indicatii ce presupun un anumit efort. In conditiile in care sunt rasplatiti semnificativ si imediat (bani, mancare, jucarii) acesti copii efectueaza o activitate dar, numai daca aceasta nu dureaza prea mult timp sau daca nu cere un efort prea mare fata de recompensa primita. Din acest motiv se considera ca acesti copii nu raspund la ordinea sociala ca toti ceilalti copii. Acesti copii pot fi foarte usor distrasi din activitate de oricare stimul exterior. La copii cu sindrom hiperkinetic se constata lipsa organizarii vietii cotidiene, neglijenta si delasare, o defazare intre vorbire si urmarirea gandului, probleme in controlul emotiilor (ori se emotioneaza foarte usor ori raman impasibili), iar mania, depresia si exaltarea pot alterna cu usurinta sau dimpotriva se produce un blocaj emotional. Acesti copii prezinta, in grade diferite, hiperactivitate/agitatie si comportament neadecvat.

Familia si copilul cu THDA

Educatia copilului de catre parinti are ca scop incurajarea si dezvoltarea maxima a aptitudinilor acestuia, pentru a-i usura mai tarziu, ca adult, succesul in viata. Multi parinti se lasa condusi de conceptia ca educatia incepe la copilul mare. In realitate, educarea copilului incepe in prima zi de viata, incepe stradania de a aduce la unison necesitatile copilului cu cerintele mediului inconjurator. Tonusul psihic al mamei si comportamentul intregii familii au efecte educative asupra personalitatii copilului. Nelinistea sau supararea mamei se transmit chiar sugarului foarte mic intr-un mod uimitor. De aceea, orice mama ar trebui sa incerce sa creeze in jurul copilului o atmosfera prieteneasca, de protectie. Aceasta exercita o influenta deosebita asupra copilului in prima perioada a vietii, fara de care toate incercarile ulterioare in educatie vor ramane straine si neintelese de copil. Pe de o parte, mama trebuie sa evite severitatea inutila fata de copilul ei, pe de alta parte va evita sa-si rasfete copilul.

Alimentatia copilului va fi bogata si variata, pentru a-i asigura aportul de principii nutritive, substante minerale si vitamine necesare pentru crestere. Fructele si zarzavaturile contin vitamine si minerale, de aceea, copilul le va primi zilnic (crude - rase, taiate marunt sau sub forma de salate). Somnul suficient este o conditie necesara pentru dezvoltarea copilului. Este indicat ca somnul de dupa masa de pranz sa fie mentinut pana la varsta scolara, mai ales in cazul copiilor mai vioi si nervosi. Prea putin somn la copii (mai putin de 8 ore pe noapte) poate conduce la aparitia unor probleme de comportament si chiar la sindromul hiperkinetic cu deficit de atentie. Odata instalat, somnul insuficient agraveaza simptomele comportamentale.

Parintii vor lua masuri de observare a copilului inca din perioada de copil mic si prescolar, cunoscand faptul ca limita dintre comportamentul normal si simptomele de TDHA se stabileste greu. Daca parintii observa unele comportamente indezirabile si daca, dupa o perioada de 6 luni incercarile de modificare a lor au esuat, se vor adresa specialistului pentru evaluare comportamentala si tratament. Parintii care sunt ingrijorati de temperamentul dificil al copilului lor, de performantele scolare slabe sau de dezvoltarea afectiv-comportamentala deficitara, se vor adresa specialistului. Parintii vor apela numai la persoane competente pentru evaluare si diagnostic corect de TDHA.

Tratament naturist in sindromul hiperkinetic cu deficit de atentie - Tratamentul alopat foloseste medicamente cu efecte sedative asupra sistemului nervos, care insa, dau efecte secundare negative pe termen lung asupra sanatatii copiilor. De aceea este bine ca parintii sa aiba in vedere si un tratament alternativ, pe baza de principii biologice naturale, cu eficienta maxima si fara efecte secundare fizice sau emotionale. In mod normal, neuronii (celule nervoase) din creier contin o mare cantitate de acizi grasi nesaturati care au un rol extrem de important in modul cum sunt transmise semnalele spre restul corpului, acizii grasi esentiali avand un rol vital in reglarea starilor psihice si a comportamentului. Studiile intreprinse au aratat ca in cazul copiilor hiperactivi creierul este mai sarac in acizi grasi esentiali decat in cazul celor normali, de aceea, este necesar, ca o modalitate de tratament, sa se introduca o cantitate mai mare de acizi grasi esentiali in alimentatia copilului: peste gras (somon, pastrav, macrou, hering, ton) sau produse naturiste ce contin acizi grasi esentiali, necesari refacerii sanatatii celulelor nervoase.

Cercetarile recente au constatat ca acizii grasi esentiali influenteaza favorabil comportamentul copiilor cu sindromul hiperkinetic cu deficit de atentie. Din dieta copilului hiperactiv vor fi eliminate dulciurile in exces, ciocolata, bauturile gen cola, aditivii, colorantii alimentari si care produc agitatie la acesti copii. Parintii trebuie sa observe ce alimente induc hiperactivitatea copilului si, sfatuindu-se cu medicul pediatru, acestea sa ii fie scoase din alimentatie, cel putin pentru o vreme, pana acesta se insanatoseste. Consumul zilnic de vitamine, minerale si acizi grasi esentiali maresc coeficientul de inteligenta in timp foarte scurt si de asemenea maresc capacitatea de lupta cu depresiile. De aceea, mai ales in perioadele de stres si epuizare, copiilor si tinerilor li se recomanda sa ia produse naturiste cu Omega 3, lecitina si vitamine. Sunt utile produse naturiste cu efect anti-depresiv pentru a indeparta gandurile negre si pentru a reduce comportamentul anti-social al copiilor agresiv.

Produse naturiste CaliVita eficiente in sindrom hiperkinetic cu dficit de atentie

Rhodiolin (Rhodiola rosea) - Cres te semnificativ secretia de serotonina si secundar dopamina, epinefrina (neurotransmitatori ce intervin in procesul de adaptare la solicitari si schimbari neasteptate) la persoanele expuse la stres. Cresterea serotoninei la nivel cerebral combate efectele stresului, amelioreaza starile depresive, favorizeaza relaxarea si starea de bine (efect antidepresiv) si astfel somnul va fi linistit si odihnitor.

Noni (Morinda citrifolia) - Regleaza nivelul serotoninei ce sta la baza sintezei melatoninei, reglementand astfel ritmul somn-veghe, calmeaza sistemul nervos, induce o stare de bine si de liniste, creste calitatea vietii copilului. Noni este eficient in tulburari polimorfe de comportament, depresii, stres, nevroze diverse, starea de hiperactivitate la copii.

Super Soya Lecithin: Lecitina este un produs natural care joaca un rol foarte important in nutritia celulelor nervoase, este o sursa principala de acid fosforic, fosfatidilcolina si fosfatidilserina, implicate in fenomenul de memorare. Scaderea cantitatii de lecitina din organism duce la functionarea defectuoasa a sistemului nervos, astfel apar tulburari psihice: rezistenta scazuta la stres, irascibilitate, depresie, dificultati de concentrare, memorie deficitara, insomnie, deficit de atentie, hiperactivitate la copii (tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie). Fosfolipidele din lecitina participa la transferul impulsurilor nervoase, la buna functionare a neuronilor, stimuleaza toate functiile creierului, confera vitalitate intelectuala, stimuleaza memoria si concentrarea, capacitatea de invatare si mentinerea echilibrului emotional.

Omega 3 (ulei de somon ) - In tulburari neurologice acizii grasi esentiali participa la formarea lipidelor de structura ale neuronilor ( teaca de mielina ), in lipsa lor, apar afectiuni neuropsihice, de exemplu deficit de atentie si memorie, hiperactivitate la copii, depresii etc.

Stress Management B Complex - Vitaminele complexului B accelereaza productia de neuro-transmitatori ai creierului, esentiali pentru o stare de spirit linistita, contribuie la functionarea normala a sistemului nervos, ajuta la transmiterea influxului nervos si deci a activitatii cerebrale, combat efectele stresului si sunt utile in: stres, iritabilitate, depresie, anxietate, dementa, epilepsie, hiperactivitate cu deficit de atentie la copii. Vitaminele complexului B ajuta la cresterea capacitatii de memorare si la pastrarea echilibrului psihic.

Produse naturiste CaliVita eficiente in sindrom hiperkinetic cu deficit de atentie:

RHODIOLIN (Rhodiola rosea) - 2x1capsule/zi (dimineata si seara).

NONI (Morinda citrifolia) - 15 ml de 3 ori/zi sau 3x1 capsule/zi (dimineata, pranz si seara).

SUPER SOYA LECITHIN - 2x1 capsule/zi (dimineata si la pranz).

OMEGA 3 (ulei de somon) - 2x1 capsule/zi (dimineata si seara).

STRESS MANAGEMENT B COMPLEX - 2x1 tablete/zi (dimineata si seara).

ELEVUL CU PROBLEME ŞI HOMEOPATIA *)

de Dr Robert BOURGARIT

Este destul de greu de definit, intr-un singur cuvant, semnificaţia mai complexa a ceea ce vrem să spunem când ne referim la expresiile comune, că, de ex. un un copil e „rău” sau „dificil”

Dacă astfel de copii au probleme legate de învăţătură acest lucru poate ţine de propria lor constituţie psihică, de caracterul lor dar şi de circumstanţe care nu mai depind chiar de ei înşişi.

Adică, am putea spune că definindu-i ca atare, nu însemnează că ei singuri sunt responsabili de dificultatea de a învăţa ci mai degraba că ei traduc această dificultate printr-un anumit comportament astfel etichetat.

Adesea sunt catalogaţi pe scurt ca LENEŞI, dar ei nu sunt aşa în realitate.

Dacă am defini lenevia prin refuzul deliberat de a lucra copilul dotat cu o inteligenţă medie nu refuză niciodată să lucreze pentru o raţiune deliberată. Judecata lui de valoare nu-i permite acest demers înaintea unei vârste situate în jurul pubertăţii. Până atunci dificultatea de a învăţa este un fel de fenomen involuntar şi inconştient.

Există două motivaţii pentru a explica comportamentul normal al copilului considerat studios:

Curiozitatea de a cunoaşte şi a-şi explica şi înţelege cât de cât ce este în jurul lui, şi

Dorinţa de a place şi a fi pe placul cadrului didactic care este identitatea de reprezentare a mamei sale la şcoală.

Dacă una din aceste două motivaţii îi lipseşte, se produce un fenomen de inhibiţie a atenţiei lui şi a capacităţii de a memoriza ceea ce se predă (de fapt ceea ce se spune) în clasă.

Această inhibiţie este deci explicabilă prin două mecanisme care nu mai tin de el: fie de a înceta să mai vrea să cunoască ce se întâmplă în mediul său, pierzând curiozitatea lui naturală, fie nu mai are nicio raţiune de a face plăcere invăţătorului sau profesorului său.

Pierderea curiozităţii sale naturale nu are totdeauna aceiaşi origine. În anumite cazuri el are dificultăţi în a înregistra infinitele şi dificilele informaţii noi pe care le comportă un program şcolar în aparenţă elementar. Unii îşi fixează cu greutate atenţia lor, pentru că au o imaginaţie debordantă. Ar trebui readuşi în mod constant la realitatea din clasă. Pentru alţii există o lipsă de interes pentru tot, adesea în raport cu dificultăţile de ordin afectiv din familia lor. Este un fel de refuz inconştient de a se integra în viaţă, ca şi când ea n-ar mai merita să fie trăită.

În acel refuz de a face plăcere, se regăsesc adesea aceleaşi motivaţii afective. Dar ele vin fie din familie, cum am spus, fie ţin de personalitatea cadrului didactic. Dacă personalitatea acestuia a afectat copilul prin indiferenţă sau ostilitate faţă de el, copilul refuză să mai asculte. Şi aici, iată că nimic nu este deliberat nici gândit, dar el refuză ceea ce-i oferă pedagogul pentru că el nu se simte iubit şi acceptat.

Cauzalităţile legate de ceea ce denumim LENEVIE sunt deci foarte imbricate şi foarte numeroase. Ele sunt foarte greu de modificat şi imposibil de suprimat. Idealul ar putea fi, evident, să punem copilul în acele condiţii încât el să fie perfect împlinit şi realizat, dar nimic nu este mai greu în această privinţă.

Ne mulţumim doar cu încercarea de a-l ajuta să se adapteze la situaţii care nu pot fi schimbate şi acest lucru este cel care este solicitat medicului. Dacă el este homeopat el trebue să judece în termeni de simptome pentru a încerca să găsească remediul care va putea favoriza acestă adaptare.

Personal am început prin a clasa aceşti copii în diferite categorii după un prim simptom care este cel al COMPORTAMENTULUI GLOBAL ; eu văd în ei: :

FRICOŞI

TIMIZI

DISTRAŢI

LENŢI

AGITAŢI

OPOZANŢI

Vom trece în revistă aceste diferite grupe de copii, încercând să analizăm caste comportamente luate ca simptome complementare. Plecând de la un astfel de grup simptomatic va putea fi ales un oarecare număr de remedii şi vom încerca să înţelegem modalitatea de a recunoaşte între ele pe cel care corespunde cel mai bine fiecărui caz.

1- COPIII FRICOŞI :

Ei sunt astfel, adesea, prin natura lor. Este vorba de hiperemotivi, de hipersensibili care se trezesc într-un mediu ostil pe care nu-l suportă. Adesea copii unici la părinţi sau supraprotejaţi de o mamă fricoasă şi ea, ei se găsesc confruntaţi cu violenţa. Asta se poate întâmpla încă de la sosirea lor în colectivitatea de copii, sau poate mai târziu, într-o clasă unde educatorul ţipă prea tare, se inervează din nimic, loveşte sau pedepseşte cu uşurinţă. Uneori aceste atitudini vin din partea unor grupuri de copii agresivi care practică devreme tirania sau bătaia de joc. În astfel de condiţii săracul de el, micuţul FRICOS este literalmente terorizat, într-atât încât nu mai poate să audă sau să reţină nimic din ce se spune şi din ce se face la şcoală. Acasă el se simte fericit.

Pentru a regăsi grupul de remedii care ar putea corespunde acestei stări, avem de comparat rubricile:

Ø URMARILE FRICII (fright complainte from, pag. 41)

Ø COPII HIPERSENSIBILI (Sensitive children, pag. 78)

Ø SENSIBILITATEA LA VIOLENTA (Sensitive rudeness, pag. 79)

Remediile care se regăsesc aici valorizate şi care ar putea fi adaptate acestor cazuri de copii, sunt:

ACONITUM, BELLADONNA, OPIUM, CALCAREA CARB., NATRUM MUR.,

PHOSPHORIC ACIDUM, PHOSPHORUS, PULSATILLA şi STAPHYSAGRIA.

Alegerea ce va fi făcută între ele depinde pe de o parte de modalităţile complementare ale fiecăruia şi mai ales de simptomele pe care le vom putea descoperi la copil, pe plan general sau local.

Vom prezenta acum caracteristicele şi indicaţiile esenţiale ale primelor trei remedii, pentru inceput de tratament, celelalte venind după ele, dacă va fi nevoie.

si nécessaire.

ACONITUM : are o frică îngrijorătoare, aproape fizică, care se citeşte pe faţa copilului; el are o frică de alţii aşa cum are frică de mulţime, de boală, de durere, de moarte. Sensibilitatea sa se manifestă deopotrivă şi la zgomot, muzică.

BELLADONNA: aduce în imagine mai ales lucrurile înfricoşetoare, răutatea oamenilor şi ferocitatea animalelor şi are o frică aşa de mare încât este gata să fugă de la şcoală (escape, pag. 39). Reacţia lui poate fi violentă, lovind şi urlând dacă frica lui e prea puternică.

OPIUM : este, din contră, fricosul paralizat. El îşi pierde toate resursele şi trece drept neinteligent deşi nu este aşa. Se retrage într-un colţ al curţii, privindu-şi colegii cum se

joacă. El numai în somnul său poate participa, în vis sau sub formă de coşmaruri cu acţiuni violente.

CALCAREA CARBONICA : prezintă întrucâtva cam acelaşi gen de frică, întâlnită la BELLADONNA, şi vine după ea, dacă temperamentul friguros, transpirant şi indolent se regăseşte asociat cu frica.

NATRUM MURIATICUM : este copilul terorizat de şcoală pentru că a pierdut protecţia familială. El se crede abandonat, trădat de mama sa, ca şi când ea l-a împins într-un mediu ostil. Incapabil să-şi exprime frica sa, se repliază în el-însuşi şi nu vrea să spună nimic despre ce se petrece în clasă. Mai mult, încurajările sau sfaturile îl fac furios.

PHOSPHORIC ACIDUM : est cel care se situează cel mai aproape de depresia nervoasă şi de disperare. El cade într-o stare de indiferenţă faţă de tot, refuzând să se alimenteze. Acesta va fi remediul stărilor celor mai grave.

PHOSPHORUS : este cel care are cele mai multe frici, înafară de cea de şcoală. Paradoxal el are în acelaşi timp o teribilă frică de a fi singur, mai ales noaptea. In mod deosebit, el are frică de apă şi furtună. Este de asemenea hipersensibil, foarte afectuos: el are nevoie de dovezi de dragoste, fiind profund impresionat afectiv de mângâieri şi săruturi.

PULSATILLA : este fricosul care nu ştie decât să plângă. Pe toată durata şcolii, el rămâne plângăreţ într-un colţ. Şi-ar dori de bună seamă să se refugieze în braţele educatoarei sau profesoarei, pentru că ştie că numai acolo se simte bine, dar , nefiind acceptat, el nu ştie decât să plângă.

STAPHYSAGRIA : are frică să nu se abată asupra lui vreo pedeapsă sau mustrare pe care n-ar merita-o. A remarcat deja că profesorul este adesea nedrept şi se aşteaptă în mod constant să fie viitoarea victimă a unei sancţiuni imprevizibile. Această atitudine atrage după sine adesea, de altfel, necazurile de care se teme. El se descarcă, după programul de la clasă şi la el acasă, prin furii violente.

2- COPIII TIMIZI :

Comportamentul lor este adesea foarte vecin cu cel al copiilor fricoşi la care ne-am referit, dar în realitate timidul are mai multă frică de el decât de alţii. Lui îi e frică de a fi remarcat, de a-şi bate joc de el şi mai ales de a lua cuvântul, chiar şi pentru lucrul simplu de a se ridica de pe loc dacă este întrebat. Se spune clasic că el nu participă în clasă. Şi-ar dori, de bună seamă, dar el este paralizat de sentimentul propriei sale incapacităţi. Îi lipseşte total încrederea în el. Temele făcute acasă sunt corecte, dar în clasă el nici nu poate nici nu mai ştie nimic să exprime.

In acest caz este vorba de o stare constituţională adesea moştenită de la unul din părinţi, deci greu de modificat. Cadrele didactice ale acestui tip de copii trebuie să aibă o mare doză de răbdare şi indulgenţă ca să scoată ceva din ei.

Medical, pentru a încerca să-i ajutăm, va trebui să căutăm un remediu printre cele ce se referă la rubricile:

Ø TIMIDITATE : (Timidity, pag. 80)

Ø LIPSĂ DE ÎNCREDERE ÎN SINE (Confidence, want of self, pag. 13)

Ø AVERSIUNE DE A RASPUNDE (Answer. Aversion, pag. 3)

Ø NU SUPORTĂ SĂ FIE PRIVIT (Looked at, cannot bear to, pag. 63)

Nu este de mirare să constatăm că majoritatea remediilor care convin frisoşilor pot fi date şi timizilor şi de aceea simptomele generale şi locale, particulare fiecărui caz, vor fi cele care vor determina prescripţia.

Nu vom mai reveni asupra remediilor fricoşilor, cele la care ne-am referit mai sus :

CALCAREA CARBONICA

NATRUM MURIATICUM

PHOSPHORUS

PHOSPHORIC ACIDUM

PULSATILLA

STAPHYSAGRIA

Ele sunt absolut indicate pentru timizi dacă şi celelalte simptome convin dar va trebui, poate, să preferăm anumite medicamente care sunt de asemenea foarte tipice acestor cazuri, cum ar fi :

BARYTA CARBONICA : care este timidul ireductibil, dar de asemenea şi puţin retardat pe plan intelectual care ştim că, de regulă, merge şi vorbeşte mai târziu . El are deci o conştienţă vagă asupra stării lui şi se ascunde efectiv în spatele profesorului sau a mobilierului din clasă. El caută protecţia dar şi afecţiunea adultului.

BARYTA MURIATICA : Are absolut acelaşi comportament şi aceiaşi întârziere mentală, dar, graţie componentei muriatice, el se arată mai introvertit, refuzând încurajările şi consolarea. El este cel care se duce mai degrabă pe sub mobilier decât spre educator.

LYCOPODIUM : este de asemenea un mare timid, dar el domonă mai bine frica să nu facă ceva rău. El se teme în special de tot ce e nou şi neaşteptat şi asta se traduce adesea prin inversări ale cuvintelor sau silabelor, când citeşte sau scrie. El se bâlbâie din cauza timidităţii, în timp ce este foarte capabil de a face totul bine atunci când este singur acasă

SILICEA : Este foarte vecin cu Lycopodium prin mentalitatea sa iar diferenţa va fi făcută mai mult pe baza simptomelor generale şi modalităţilor organice sau funcţionale decât pe cea a caracterului său.

ANACARDIUM : este dintre toate, cel care are cea mai mare lipsă de încredere în el. El crede atât de puţin că este capabil să facă o treabă bună, o dictare bună, încât cocoloşeşte ciorna pe motiv că ar avea avea greşeli pe care nu le făcuse de prima dată. O voinţă morbidă îl obligă să facă ceva rău pentru că este convins că el nu este capabil de a reuşi din prim moment.

RHUS TOXICODENDRON : Este timidul gesticulant, care ascunde emoţia sa sub forma unor comportamente bizare şi unor gesturi necontrolate. Dacă îl priveşti sau îl întrebi, este cuprins de mişcări involuntare fiind incapabil de a răspunde corect. În fapt el transpune într-o agitaţie motorie dezordinea din capul său.

III - COPIII DISTRAŢI :

Aceştia sunt cei despre care se spune că sunt totdeauna pe undeva pierduţi, cu capul în nori, şi că nu participă în clasă, ca şi când n-ar avea niciun interes faţă de ce se întâmplă acolo. Ar trebui ca profesorul să fie mereu în preajma lor pentru a-i readuce la realitate. Acasă, nu fac nici aici nimic singuri : trebuie ca mama lor sau altă persoană să se ţină de capul lor ca să-i determine să-şi facă lecţiile. Prin forţa lor proprie par incapabili de ceva, inafară de joacă. În plus îşi pierd toate afacerile, jucăriile, obiectele de şcoală, etc. Niciodată nu ştiu exact seara, ce teme au de făcut petru a doua zi. E nevoie aproape întotdeauna să telefoneze la unul din colegi ca să se informeze exact.

Vom vedea mai târziu cazul COPIILOR LENŢI, cu care se confundă uneori, dar distratul este lent pentru că îşi pierde vremea în reverii, în timp ce lentul veritabil este astfel chiar dacă îşi fixează bine atenţia pe ceea ce face.

Căutăm remediile în rubricile care respectă bine această stare de distragere, astfel ::

Ø DISTRACŢIE, LIPSA DE ATENŢIE : (absent minded, pag 1)

Ø DIFICULTATE DE A SE CONCENTRA (Concentration active difficult, pag. 13)

Ø IMAGINAŢIE DEBORDANTĂ (Fancies, exaltation of, pag. 41)

Primele două rubrici sunt foarte lungi şi comportă practic toate remediile pe care noi le-am trecut deja în revistă pentru acesti copii nervoşi şi dificili aşa cum sunt fricoşii şi timizii. Cred însă că în cea de a treia rubrică vor fi găsite remediile cele mai valabile dacă distragerea nu este în raport cu o stare constituţională, dacă ea este de o apariţie recentă şi explicabilă printr-un eveniment particular, şcolar sau familial.

Cele care mi se par că se potrivesc mai bine acestor copii vor fi:

CANNABIS INDICA : pentru cei care sunt intoxicaţi de televiziune şi de desene animate. Ei retrăiesc aproape constant istoriile celor văzute sau stârnite de imaginaţie, scăpându-le total cele ce se spun şi se petrec în clasă. Acasă este acelaşi copil care nu termină să se îmbrace dimineaţa, nici să ia micul dejun, trebue ca mama să facă totul în locul lui, dacă ţine neapărat să fie gata ca să plece la şcoală.

HYOSCIAMUS : coresponde la fel destul de bine cu această imagine a distratului pierdut în gândurile sale. Aici însă, gândurile sunt efectiv active : el vorbeşte singur, pare să fie constant în compania unui camarad imaginar. El joacă toate rolurile istoriilor pe care le

inventează. În general aceste imaginaţii sunt mai degrabă violente. Se bate, ţipă, pe scurt poate să părăsească clasa in timpul orei, etc.

LACHESIS : Este în mod particular distrat dimineaţa, are destule dificultăţi de fixare a atenţiei sale, în timp ce seara şi noaptea este mult mai lucid. Dacă dimineaţa este cam adormit, după amiaza nu face decât să vorbească cu vecinii săi. Este bavardul ireductibil pe care nicio pedeapsă nu-l poate opri să vorbească. Este destul de adesea, un gelos care se crede persecutat de profesor, care preferă pe colegii săi.

NUX MOSCHATA : Se refugiază mai degrabă într-un vis inconsistent, are dintr-odată aerul că doarme, şi i se întâmplă să-l apuce somnul în spatele unui maldăr de cărţi. El nu este, cu toate acestea lent, când se trezeşte din letargia sa şi din contră arată o dispoziţie imprevizibilă, plângând şi râzând prea mult pentru fleacuri.

IV - COPIII LENŢI :

Mulţi sunt aşa pentru că-şi fixează cu greu atenţia asupra a ceea ce trebue să facă. Ei se distrează de un nimic şi chiar fără nici o raţiune, cum am văzut la copii din grupul precedent. Ne trebuie deci vigilenţă pentru a clasa copilul LENT în grupul distraţilor sau în cel al copiilor veritabil lenţi. Aceştia din urmă sunt constituţional-lenţi : le este imposibil să meargă repede, gesturile lor sunt lente, gândirea lor este lentă şi aceasta nu este nici din greşala lor nici din lipsa voinţei. Ei petrec de două ori mai mult timp faţă de alţii pentru a scrie, pentru a scrie pe tablă sau a da o lucrare scrisă. Ei depun de două ori mai mult timp pentru a învăţa lecţiile şi n-au niciodată timpul de a termina temele pentru a doua zi. Primesc note rele fără a fi neinteligenţi. Sunt pur si simplu lenţi.

Pentru selecţionarea remediilor de încercat pentru aceste cazuri, vom lua în considerare rubricile :

Ø CONCENTRARE INTELECTUALĂ DIFICILĂ (Concentration pag. 13)

Ø LENTOARE INTELECTUALĂ (slowness, pag. 8l)

Ø OBTUZIE CEREBRALĂ (Dullness, Sluggishness, pag. 37)

Ţinând cont in mod particular de subrubricile privind copilul şi în special activitatea şcolară, am reţinut remediile următoare:

AETHUSA CYNAPIUM : este în special remediul copilului care are probleme în ceea ce priveşte fixarea atenţiei sale asupra muncii şcolare. Tradiţional el era considerat ca un “Students/root”. Personal, eu l-am prescris adesea pentru cei care, la apropierea unui examen spun că nu vor pute niciodată să vadă tot programul şi că sunt disperaţi că nu pot lucra suficient de repede.

BARYTA CARBONICA et

BARYTA MURIATICA au fost deja prezentate în cazul copiilor timizi. Dar ei au de asemenea capacităţi intelectuale mai degrabă diminuate. Ei sunt lenţi pentru că asimilează cu greutate şi progresiv ceea ce alţii învaţă rapid la şcoală. Se spune despre ei că le lipseşte maturitatea. Ei vor face, poate, studii chiar strălucite mai târziu, dar la un moment dat pot prezenta o anumită vâscozitate intelectuală.

Ambele sunt, între altele, totdeauna purtătoare de vegetaţii şi de amigdale mari, iar insuficienţa respiratorie pe care o provoacă pot fi, în parte, cauza dificultăţilor manifestate.

Cea CARBONICĂ este mult mai adesea indicată decât cea MURIATICĂ, la copil, dar ultima va acţiona posibil mai bine la cei slabi şi mai puţin timizi.

ANACARDIUM a fost şi el avut în vedere în caz de timiditate. Lipsa sa de încredere în forţele sale este cea care îi determină lentoarea. El ezită în mod constant între două soluţii : ezită în modul de a pronunţa cuvintele, de a le scrie, de a face fraze, de a da o soluţie la o problemă şi în acest fel el pierde timpul.

CARBO VEGETABILIS : este diminuat din punct de vedere fizic. El este lent pentru că nu are forţa de a merge mai repede. El ar avea nevoie de a se oxigena, de a se duce în recreaţie mai frecvent decât alţii. Aerul mai închis din clasă îl adoarme în mod veritabil. O fereastră deschisă, puţin aer proaspăt îi face bine, dar dacă învăţătoarea este friguroasă, el nu mai este bun de nimic. Ajunge adesea la o astfel de stare în urma unei boli din care îşi revine cu greutate. l.

HELLEBORUS : este lentul care pare intoxicat, ca paralizat, ca şi când ar fi fost drogat. El este cel care seamănă cel mai bine cu aceşti copii cărora li se dau doze puternice de VALLIUM sau de GARDENAL.

PHOSPHORUS : este din contră copilul inteligent dar care oboseşte anormal de uşor. El nu poate susţine nici un efort de concentrare a atenţiei mai mult de zece minute. După acest termen mintea lui scapă şi zboară în istorii imaginare. Am vorbit deja de copiii distraţi. Efectiv este cazul său, dar distracţia este provocată de fatigabilitatea lui exagerată, mai mult decât de imaginaţia sa excesivă.

PULSATILLA : poate fi de asemenea un distrat şi un fricos, dar lui I se întâmplă să fie lent numai pentru că este oprit de cea mai mică dificultate şi că îl apucă lacrimile de fiecare dată. Şi de fiecare dată trebue să fie consolat şi potolit. Nu miră, astfel, pe nimeni că are nevoie de două ori mai mult timp faţă de alţii, ca să-şi aducă la îndeplinire îndatoririle şcolare.

SEPIA : Rar ca remediu de copii, poate totuşi să fie indicat îm cazurile care se situează la limita depresiei nervoase. Copilul este paralizat psihologic de o decepţie profundă pe care n-o ştie şi refuză să şi-o exprime. Acesta poate fi simplul fapt de a se crede alungat din caldul cămin familial; sau ca urmare a decesului unei bunici. El se înfundă astfel în tristeţea sa (Dwells, pag. 39) şi nu mai are bucuria de a mai trăi (Loathing life, pag. 62.)

V - COPIII AGITAŢI, INSTABILI :

Acestia sunt cei care nu pot sta locului şi care tulbură clasa prin comportamentul lor. Sunt incapabili să se fixeze pe o acticitate puţin mai prelungită.

Unii sunt aşa datorită unui exces de vitalitate: ritmul şcolar le este insuportabil pentru că ei nu pot din punct de vedere fizic să accepte să rămână o oră în intregime fără să să se mişte în banca lor.

Alţii sunt aşa dintr-o raţiune psihologică : nu pot să-şi fixeze atenţia timp îndelungat ca ceilalţi. Dar, în loc să se refugieze într-un vis cum fac distraţii despre care am vorbit ; în loc să încetinească ritmul lor de gândire ca cei lenţi, ei nu pot decât să se deplaseze fizic de la locul lor, să discute sau să-şi tachineze vecinul de bancă.

Toţi copii sunt în mod normal instabili. Ei au, toţi, nevoie de a schimba activitatea şi de a alterna un efort mental cu unul fizic. Dar dacă unul dintre scopurile şcolii este acela de a disciplina această tendinţă, INSTABILII despre care ne ocupăm acum, nu pot asimila această

disciplină. Atât cât ne este posibil din punct de vedere medical să facem ceva pentru ei, ne obligă să alegem dintre destul de numeroase remedii, pe cel mai indicat.

Am făcut o selecţie plecând de la rubricile următoare din Kent :

Ø AGITAŢIA COPILULUI: (Restlessness, children, Pag. 13) rubrică puţin cam scurtă.

Ø NERĂBDAREA : (impatience pag. 53)

Ø DIFICULTATREA DE A SE CONCENTRA asupra studiilor sale: (Concentration. difficult, studying, pag. 13)

Ø CA ÎNTR-UN VIS (dream, as if in a, pag. 31)

Ø DEZORDINE ÎN GÂNDIREA SA : chaotic, pag. 10)

Din acest ansamblu, rezultă că am putea avea de dat două grupe de remedii, după cum este vorba de agitaţie fizică sau de instabilitate psihologică..

AGITAŢII FIZICI :

ACONITUM : care este instabilul anxiox, cel care nu găseşte repaos decât în mişcare. Pentru a se simţi mai bine, pentru a şti mai mult, el se întoarce, îşi părăseşte locul, întreabă pe alţii şi în final se face remarcat şi pedepsit. Sub pretextul de a face mai bine el devine cel mai rău elev. il devient le plus mauvais élève.

CHAMOMILLA : Este agitatul certăreţ, violent, furios. Lui îi place cearta şi găseşte toate ocaziile de a provoca şi de a agresa vecinii săi. În recreaţie el este cel care urlă cel mai puternic şi care se agaţă de toată lumea.

RHUS TOXICODENDRON : Are o nevoie fizică de a mişca ceva. Dacă nu se poate ridica de pe locul său, ceea ce nu-i lipseşte să facă cu sau fără motiv, el mişcă în orice caz totdeauna un picior sau un braţ. Nu este elev rău dar se spune aproape că are dansul lui Saint-Guy (?).

TARENTULA HISPANICA : Combină agitaţia fizică de la RHUS cu: răutatea de la CHAMOMILLA. El are gesturi involuntare puţin coreice ale primului, dar şi agresivitatea celui

de al doilea. Un singur lucru îl calmează numaidecât, anume muzica. El nu e calm decât în clasa de muzică sau de cânt.

TUBERCULINUM : este încă un "affreux Jojo" căruia nimeni nu-i vine de hac. Dar el este în acelaşi timp mai slab decât precedenţii. Este micul David care se luptă voluntar cu nişte Goliaţi. Dacă este atât de nervos, aceasta se datorează absenţelor frecvente de la şcoală, din cauza bolilor care reapar mereu (rinite, angine, otite).

AGITAŢII PSIHICI : vor fi mai ales

LACHESIS : pe care l-am văzut printre distraţi, din cauză că este vorbăreţ. Are, deci, această nevoie de a vorbi cu alţii care-l agită. Dacă vorbeşte într-atât este pentru că la el totul poate fi subiect de comentarii, sau punct de plecare al unei istorioare. Pretinde întotdeauna că ştie mai mult decât alţii.

ARSENICUM ALBUM : Este echivalentul lui ACONITUM pe care l-am clasat puţin cam arbitrar printre agitaţii fizici. Ambii sunt înainte de toate nişte neliniştiţi, nişte anxioşi. Şi acestă anxietate este cea care îi agită. Dar ARSENICUM se aseamănă prin fragilitatea sa, sensibilitatea la frig şi la răceli, cu TUBERCULINUM, în timp ce ACONITUM este în general un robust.

NATRUM CARBONICUM : Este veritabilul instabil mental. El nu poate să-şi fixeze atenţia pe un subiect sau o activitate mai mult de cinci până la zece minute. Dacă e obligat să reflecteze, aceasta va fi ceva dificil de realizat şi în orice caz el se va plânge curând de dureri de cap. Efortul mental îl oboseşte, ca şi soarele din timpul verii.

MERCURIUS : Este “argintul viu” clasic. Şi el este destul de greu de stăpânit, ca o picătură de mercur pe o foaie de hârtie. Mai mult, nici el însuşi nu ştie cum să se stăpânească. Face totul repede (Hurry, pag. 52), acum plânge, acum râde (weeping altern pag. 13). El are memorie slabă (memory weakness, pag. 64) şi nu e niciodată mulţumit (discontented, pag. 56).

PLANTAGO : este semnalat ca un remediu tradiţional al copilului agitat, fără alt caracter cât de cât particular. Va trebui să ne gândim la el dacă copilul face de asemenea şi pipi în pat noaptea.

V I – COPIII OPOZANŢI :

Aceştia sunt copiii care refuză sistematic să facă ceea ce li se cere ; ei au alt mod de a se ocupa, fie că deranjează pe ceilalţi din clasă, fie că nu fac absolut nimic. Aceiaşi atitudine o au şi în familie, pentru că la originea acestui comportament există totdeauna o greşeală de educaţie sau o reacţie afectivă faţă de o dorinţă refuzată.

Este vorba de copii care au o puternică personalitate sau cel puţin o conştientizare acută despre “eul” lor, ceea ce îi face foarte susceptibili. Nu acceptă nici cea mai mică constrângere. Ea este resimţită ca o atingere a libertăţii lor. Se supără pentru un fleac. Adesea e vorba de copii unici la părinţi, care au fost supraapreciaţi de o familie care de asemenea a refuzat să le impună vreo constrângere cât de mică. Este “copilul rege”, cu ce are el mai rău în el. El pune pe roate toată familia sa pentru a obţin,e totdeauna, tot ce îi convine şi a refuza ce nu-i place. N-ar putea, deci, să se comporte diferit la şcoală.

În alte cazuri refuzul de a învăţa este motivat de o reacţie faţă de atitudinea unui cadru didactic: dacă ţipă des la el, dacă îl pedepseşte mereut, eventual chiar îl loveşte sau pur şi simplu îşi bate joc de el în faţa clasei, acest gen de copil se închide în el şi refuză de a mai lucra.

În fine unii încetează de a face cel mai mic efort şcolar aşa cum încetează, în mod inconştient, să creadă în toate. Traumatizaţi de ceea ce se petrece între părinţii lor care nu se înţeleg bine, ei nu mai resimt deloc gust de viaţă. Se instalează un fel de disperare profundă. La ce mai serveşte să fac ceva.

Remedierea acestor situaţii, de bună seamă, sunt rareori de sorginte medicamentoasă. În loc de a da oordonanţă, aici pediatrul va încerca să se facă înţeles, de familii şi educatorii de la şcoală, asupra cauzelor şi riscurilor pe care le reprezintă atitudinea acestor copii. Dacă nu poate fi schimbat nimic şi dacă nu mai este posibil ca ei să se mai adapteze la aceste situaţii, unele din remediile noastre vor fi, poate, utile.

Pentru a desprinde unele din ele, prezint rubricile următoare:

Ø CONTRAR, OPOZANT : (Contrary, pag. 16)

Ø CONTRAZICE : (Contradict, disposition to, pag. 16)

Ø OFENSAT CU UŞURINŢĂ : (Offended easily, pag. 69)

Ø URMĂRI ALE MÂNIEI-FURIEI : (Anger, with vexation, ailments from, pag. 2)

Ø DISPERARE, DESNĂDEJDE : (Despair, pag. 35)

Unele din remediile posibile pot fi :

ARNICA : indicată pentru cel care a suferit un şoc afectif, devenind suspicios (Suspicious, pag. 85) et fricos (frightfull, pag. 49) El se interiorizează, refuzând să răspundă (talk, indisposed, to, pag. 86). Poate transpune dificultăţile sale în coşmaruri urâte. Nopţile sale sunt totdeauna agitate, simţindu-se în mod constant obosiţi.

AURUM : Este cel mai disperat dintre opozanţi. Chiar dacă nu ştie să o spună, comportamentul său face să se înţeleagă că el nu mai găseşte nicio plăcere să mai trăiască. Acest lucru poate fi legat fie de pierderea unuia dintre părinţii sau bunicii săi, fie pentru că familia lui s-a destrămat.

CAUSTICUM : Este putin vecin cu AURUM, prin faţeta lui depresivă. Dar el o traduce ca la ARNICA, printr-un sentiment de oboseală insurmontabilă. Hipersensibil, el este în plus afectat şi la vederea suferinţei altora. O face ca şi când el ar suferi şi pentru pedepsele celorlalţi. Atitudinea violentă a unui cadru didactic este resimţită chiar şi când nu el este victima.

HEPAR SULFUR : Este un anxiox şi un iritabil. El este hipersensibil la toate tipurile de dureri şi are tendinţa de a reacţiona prin violenţă. Opoziţia este singurul lui mijloc pe care l-a găsit pentru a-şi impune personalitatea sa la şcoală. Acasă o face prin crize de furie nebună.

IGNATIA : Este remediul tipului de copii care au o suferinţă morală, un necaz, sau care suferă din cauza unei nedreptăţi. Ei nu mai fac aproape nimic la şcoală, în plus pot avea un comportament imprevizibil : râzând atunci când sunt pedepsiţi, plângând dacă cineva se interesează de ei. Adesea au nevoie imperioasă de nişte respiraţii profunde, ca şi când le-ar lipsi aerul. Ei suspină ca “de inimă frântă".

LACHESIS : Este tipul opozantului prin gelozie. Vorbindu-se atât de lăudabil despre fratele său mai mare, în familie, încât de retrage în el şi lucrează cu atât mai puţin cu cât este convins că nimeni nu va şti să-l recunoască şi pe el. În loc să muncească, el parlamentează mereu şi distrage clasa.

LYCOPODIUM : El a fost un excelent elev, dar ca urmare a unei supărări el a încetat să mai facă ceva, orice ar fi. Pretinde că ştie totul înaintea tuturor şi că este inutil să înveţe în plus. Special indicat pentru tineri care odată cu pubertatea, devin cei mai opozanţi, la şcoală şi în familie, gata oricând să adere la idei ANARHISTE sau la alte CONFESIUNI.

MERCURIUS : Noi l-am văzut deja prea lent şi prea agitat, dar el este în anumite cazuri rău, distructiv (mischievous pag. 66) un răutăcios care devine aşa pentru că este bolnav. Constituţional este un hepatic "hipocondriac" slab, totdeauna obosit, puţin disperat, şi el deasemenea, dar din motive fizice.

NUX VOMICA : Este mai curând un opozant care ia în seamă mai ales partea rea a lucrurilor şi în special obligaţiile şcolare ; este iritabilul prin excelenţă ; hipocondriac ca şi MERCURIUS, dar într-un grad mult mai puţin organic. El este de asemenea copilul care a făcut prea mult, care a lucrat prea mult şi care, dintrodată, nu mai poate continua:

El clachează în urma surmenajului şi din acest moment refuză orice efort.

STAPHYSAGRIA : Este prototipul subiectului susceptibil la exces care refuză să lucreze pentru că a fost supărat, sau vizat prin remarci sau pedepse nemeritate, pentru că profesorul sau profesoara sa sunt incapabili să-l aprecieze la justa lui valoare. De aceea este absolut inutil să mai continue să depună cel mai mic efort.

* * *

Ajungând la capătul acestui studiu homeopatic al copiilor CONSIDERAŢI CA “ELEVI RĂI”, suntem conştienţi de puţinul pe care-l putem aştepta de la o terapeutică medicamentoasă.

În toate cazurile există, subiacent, o problemă pedagogică sau familială care ar fi trebuit să fie rezolvată înainte de a face ceva ce se mai poate. Unii ar putea spune că s-ar potrivi mai bine să se facă psihoterapie, chiar o psihanaliză, a copilului sau părinţilor săi. Este poate adevărat acest lucru în anumite cazuri.

Cel mai adesea, cu toate acestea, cauzele acestor stări persistă şi ceea ce putem spune este că elevul, copilul, rămâne victima unei situaţii complexe. Medicii aşa cum sunt trebue să încerce să facă tot ce e posibil şi ei vor fi acţionat foarte bine în măsura în care au putut permite, în anumite cazuri, unui copil în dificultate, să se adapteze mai bine acestor situaţii.

Indicaţiile pe care mi-am permis să le dau pentru fiecare remediu nu sunt decât rareori valabile, dacă numai singure caracteristicile psihologice pe care le-am adăogat sunt prezente. Trebue APROAPE TOTDEAUNA completată ancheta simptomatologică pentru a încadra ansamblul simptomelor fiecărui caz în parte. Mi-ar fi fost dificil să revin pentru fiecare remediu asupra descrierii sale globale. Aceasta rămâne treaba oricărui bun practician de a găsi şi alte simptome care îi vor permite să accepte sau să respingă cutare remediu sau un altul.

De altfel, eu m-am străduit să indic acele rubrici care m-au ajutat să găsesc calea terapeutică. Aceasta pentru a fi urmată şi eventual pentru a găsi ADEVĂRATUL REMEDIU, printre cele pe care eu nu le-am menţionat aici.

În fine, se prea poate ca pentru cazuri asemănătoare, ansamblul simptomatic să redescopere o altă caracteristică generală, funcţională, sau locală, mai importantă decât comportamentul şcolar. În acest caz, evident că această caracteristică este cea cu care va trebui să se plece în vederea găsirii soluţiei terapeutice veritabile, ne făcând să intre simptomele psihice decât ca un element secundar al ansamblului cazului.

Tocmai aceasta este condiţia pentru ca prescripţia homeopatică să fie valabilă şi să aibă şansa de a reuşi.