Cooperarea pentru dezvoltare a UE cu ţările din Africa ... · Atunci, Uniunea Europeană,...

Coop

erar

ea p

entr

u de

zvol

tare

a U

E cu

ţăril

e di

n A

fric

a, C

arai

be ş

i Pac

ific

Cooperarea pentru dezvoltare a UE cu ţările din Africa, Caraibe şi Pacifi c

Parteneriat pentru schimbare

http

://ec

.eur

opa.

eu/e

urop

eaid

/inde

x_ro

.htm

KQ-30-10-333-R

O-C

RO

comisiaeuropeanăParteneriat pentru schimbare – Cooperarea pentru dezvoltare a UE cu ţările din Africa, Caraibe şi Pacifi c

Luxemburg: Ofi ciul pentru Publicaţii Ofi ciale ale Comunităţilor Europene

2010 – 40 p. – 21x29,7cmISBN 978-92-79-18711-7

cumvăPutetţIProcurAPuBlIcAţIIleunIunIIeuroPenePublicaţiigratuite:

• prin EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu);

• la reprezentanţele sau delegaţiile Comisiei Europene. Puteţi obţine datele de contact ale acestora

vizitând http://ec.europa.eu sau trimiţând un fax la +352 2929-42758.

Publicaţiidevânzare:


Abonamente(deex.colecţiaanualăajurnaluluioficialaluniuniieuropenesaurepertoriulde

jurisprudențăalcurţiidejustiţieauniuniieuropene):

• de la unul din distribuitorii comerciali ai Ofi ciului pentru Publicaţii al Uniunii Europene

http://publications.europa.eu/others/agents/index_ro.htm

Europe Direct este un serviciu destinat să vă ajute să găsiţi răspunsuri la

întrebările pe care le aveţi despre Uniunea Europeană.

unnumărunicgratuit(*):

00 800 6 7 8 9 10 11(*) Unii operatori de telefonie mobilă nu permit accesul la numerele 00 800 sau pot factura aceste apeluri.

Mai multe informaţii despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet (http://europa.eu):http://ec.europa.eu/world http://ec.europa.eu/europeaid/where/acp/index_en.htm http://ec.europa.eu/development

O fi şă bibliografi că fi gurează la sfârşitul prezentei publicaţii.

Luxemburg: Ofi ciul pentru Publicaţii al Uniunii Europene, 2010

ISBN: 978-92-79-18711-7doi:10.2783/59082

© Uniunea Europeană, 2010Reproducerea textului este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

Tipărit în Belgia

TIPĂRIT PE HÂRTIE RECICLATĂ CĂREIA I S-A ACORDAT ETICHETA ECOLOGICĂ UE PENTRU HÂRTIE GRAFICĂ (WWW.ECOLABEL.EU)

„Parteneriat pentru schimbare” este disponibilă în 17 limbi ofi ciale ale Uniunii Europene la adresa:http://ec.europa.eu/europeaid/infopoint/publications/index_en.htm

Nici Comisia şi nicio altă persoană care acţionează în numele Comisiei nu este responsabilă pentru modul în care ar putea fi utilizate informaţiile furnizate în continuare.

Toate fotografi ile ©Uniunea Europeană, 2010, cu excepţia cazurilor în care se indică altfel.Coperta © François LenoirConcepţie/preimprimare: Tipik Communication Agency

Comisia EuropeanăOfi ciul de Cooperare EuropeAid

Rue de la Loi 41 I 1049 Bruxelles, BELGIAFax: + 32 22996407E-mail: [email protected]


Cooperarea pentru dezvoltare a UE cu ţările din Africa, Caraibe şi Pacific

Parteneriat pentru schimbare 5

CuprinsIntroducere 9

ParteneriPentruDezvoltare 11Un istoric al parteneriatului 11Obiectivele de dezvoltare ale mileniului 11Respectarea angajamentelor asumate 12Sprijinul acordat ţărilor ACP 13Răspunsul la nevoi 14Acordarea unui ajutor sporit, mai eficient şi mai rapid 15Ajutor pentru cei care au cea mai mare nevoie 15

Acordareaînpracticăaajutorului 17Comerţul şi integrarea regională 17

Toate ţările ACP • Sprijinirea creşterii exporturilor horticole în Europa 17Sudul Africii • Promovarea parteneriatelor de investiţii 18

Mediul înconjurător 19Africa Centrală • Conservarea şi gestionarea pădurilor tropicale umede 20

Infrastructură, comunicaţii şi transport 21Africa Subsahariană • Asigurarea investiţiilor esenţiale în infrastructură 21Ciad • Noi drumuri pot duce la afaceri noi 22Caraibe • Cum se menţine competitivitatea în era digitală 23

Apă şi energie 24Senegal • Apă potabilă salubră şi instalaţii sanitare adecvate pentru comunitatea rurală din Coubalan 24Regiunea Pacificului • Energie solară pentru insulele îndepărtate 25

Agricultură şi dezvoltare rurală 26Belize • Sărăcia rurală - cea mai mare barieră în calea dezvoltării 26Etiopia • Îmbunătăţirea securităţii alimentare prin programul de asigurare productivă 27Toate ţările ACP • Sprijin direcţionat pentru producătorii de produse de bază 28

Guvernanţă, democraţie şi drepturile omului 29Mali • Dezvoltarea atribuţiilor autorităţilor locale 29Malawi • Sprijinirea participării cetăţenilor la viaţa publică 30Africa de Sud • Accesul la justiţie şi drepturile omului 31

Pace şi securitate 32Africa • Cum sprijină UE eforturile Africii de a menţine pacea 32

Dezvoltarea umană 33Nigeria • Protecţia copiilor mici împotriva bolilor infecţioase 33Kiribati • Servicii de sănătate mai bune pentru insulele periferice 34Haiti • Educaţie pentru toţi 35Rwanda • Un serial radiofonic de succes ajută la combaterea SIDA 36Tanzania • Programul de protecţie regională pentru refugiaţi 37

Parteneriat pentru schimbare6

Namibia

Angola

BeninNiger

Nigeria

Burkina FasoGhana

Togo

Capul Verde

Liberia

Sierra Leone GuineeaGuineea-Bissau Gambia

Côte d'IvoireCamerun

Republica CongoGabon

São Tomé și Príncipe Guineea Ecuatorială

Republica Democratică Congo

Ciad

Republica Centrafricană

Zambia Zimbabwe

Botswana

Mali Mauritania

Senegal

Ţările din Africa, Caraibe şi Pacific

HaitiBelize

Bahamas

Jamaica

Republica Dominicană

Sf. Kitts şi Nevis

Antigua şiBarbuda

Dominica

BarbadosSaint Vincent

și Grenadine

Suriname

Guyana

GrenadaTrinidad şi Tobago

Saint Lucia

Puerto Rico (SUA)

Insulele Turks şi Caicos (Regatul Unit) Cuba


Swaziland

Mozambic

Seychelles

Mauritius

Tanzania

KenyaUganda

DjiboutiEritreea

Etiopia SudanSomalia

Malawi

BurundiRwanda

Africa de Sud

Madagascar

Palau

Papua-Noua Guinee

Insulele Solomon Timorul de Est

Tonga

Tuvalu

Vanuatu Samoa

Niue

Nauru

Insulele Marshall

Kiribati

Fiji

Statele Federate ale Microneziei

Insulele Cook

Marianele de Nord

Indonezia

Noua Caledonie

Wallis şi Futuna

Tokelau

8 Parteneriat pentru schimbare

©FAO/Walter Astrada


IntroducereUniunea Europeană (UE) şi statele membre ale UE sunt cel mai mare donator de ajutor la nivel mondial. Împreună, acestea acordă aproape 60% din asistenţa mondială pentru dezvoltare. Mai mult de jumătate din fonduri sunt destinate ţărilor din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP).

Acordul de parteneriat ACP-UE, cunoscut şi ca Acordul de la Cotonou, reprezintă piatra de temelie a cooperării cu ţările din Africa, Caraibe şi Pacific. Obiectivele acestuia sunt reducerea sărăciei prin sprijinirea dezvoltării durabile în domeniul economic, social şi al mediului în regiunile ACP şi integrarea lor în economia mondială. În acelaşi timp, acordul promovează consolidarea democraţiei, statul de drept, buna guvernanţă, precum şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin plasarea principiului echităţii în centrul acţiunilor sale, UE acordă prioritate apărării intereselor ţărilor celor mai dezavan-tajate şi celor mai sărace categorii de populaţie ale acestora.

Fondul european de dezvoltare (FED) este principala sursă de finanţare a ajutorului acordat celor 79 de state ACP, precum şi celor 20 de ţări şi teritorii de peste mări (TTPM) aparţinând Danemarcei, Franţei, Ţărilor de Jos şi Regatului Unit şi asociate la UE. FED nu este parte a bugetului ge-neral al UE. Acesta este finanţat din contribuţiile statelor membre. După intrarea în vigoare, la 1 iulie 2008, a Acordului de la Cotonou revizuit, fondurile celui de-al 10-lea FED au devenit disponibile tuturor ţărilor ACP care au ratificat acordul.

De-a lungul timpului, Comisia Europeană a acţionat în direcţia acor-dării unui ajutor sporit, mai eficient şi mai rapid. În cadrul celui de-al 9-lea FED, aferent perioadei 2000-2007, s au alocat 15,8 miliarde EUR în vederea cooperării pentru dezvoltare cu ţările ACP. În cadrul celui de-al 10-lea FED, cuantumul a crescut la 22,7 miliarde EUR pentru perioada 2008 2013. De asemenea, Comisia depune numeroase efor-turi pentru a creşte eficacitatea ajutorului printr-o mai mare predic-tibilitate, flexibilitate şi accentuarea obţinerii de rezultate. Se acordă o atenţie specială oferirii unor răspunsuri adecvate ţărilor aflate în conflict, post-conflict sau în alte situaţii fragile.

Asistenţa UE acordată ţărilor ACP are la bază Consensul european privind dezvoltarea, adoptat în 2005. Acesta oferă o viziune comună şi stabileşte un cadru comun de principii, valori şi obiective pentru derularea activităţilor UE, atât la nivelul statelor membre, cât şi la nivelul Uniunii, în vederea sprijinirii eradicării sărăciei în conformitate cu Obiectivele de dezvoltare ale mileniului adoptate în cadrul ONU (ODM).

UE pune un accent deosebit pe atingerea ODM în ţările ACP şi nu nu-mai. De asemenea, consideră că obiectivul fundamental de reducere a sărăciei este strâns legat de obiectivele complementare referitoare la buna guvernanţă şi respectarea drepturilor omului – valori care stau la baza UE.

În centrul politicii UE pentru dezvoltare se află principiile asumării şi participării. Comisia Europeană facilitează şi promovează dialogul între actorii statali şi nestatali cu privire la priorităţile şi strategiile de dezvoltare în ţările partenere. Acţiunile acesteia sunt menite să ajungă la categoriile cele mai sărace şi vulnerabile ale societăţii, precum şi să întărească participarea acestora la deciziile politice care le afectează, pentru a sprijini crearea unei societăţi civile active, atât de esenţială pentru democraţie şi dezvoltare.

58%

20%

5%

12%

5%

Cu excepţia programelor tematiceACP inclusiv liniile bugetare pentru Africa de Sud, banane şi zahăr

2009 – distribuţia în funcţie de instrumentul geografic

Ţările vecine din sudul UE 1 137 Ţările vecine din estul UE 318 Asia 673 America Latină 308 Africa, Caraibe şi Pacific 3 379

(în milioane €)


Parteneri Pentru DezvoltareUn istoric al parteneriatuluiUE sprijină ţările ACP de mai bine de cinci decenii. Tratatul de la Roma din 1957 a inclus dispoziţii pentru crearea FED, în primă instanţă în vederea acordării de asistenţă tehnică şi financiară ţărilor africane cu care statele membre aveau legături istorice.

Grupul statelor ACP a fost creat în mod oficial prin Acordul de la Georgetown din 1975, semnat iniţial de 46 de state din Africa, Caraibe şi Pacific. În prezent, grupul ACP este format din 79 de ţări, toate, cu excepţia Cubei, fiind semnatare ale Acordului de la Cotonou. 48 de state africane, acoperind întreaga Africă Subsahariană, 15 state din Caraibe şi 15 din Pacific.

Între 1975 şi 2000, relaţiile ACP-UE au fost reglementate de Convenţiile de la Lomé, revizuite periodic (Lomé I – Lomé IV bis). După un pro-ces de modificare, acestea au fost înlocuite cu Acordul de parteneriat ACP-UE, semnat în iunie 2000 la Cotonou (Benin) şi intrat în vigoare în aprilie 2003. Acordul de la Cotonou va fi valabil până în 2020. Revizuirea acestuia se face o dată la cinci ani. A doua revizuire a avut loc în 2010.

Parteneriatul ACP-UE stabileşte o relaţie clară între dimensiunea politi-că, comerţ şi dezvoltare. Acesta se bazează pe cinci piloni:

• consolidarea dimensiunii politice a relaţiilor între ţările ACP şi Uniunea Europeană;

• implicarea societăţii civile, a sectorului privat şi a altor actori nestatali;• reducerea sărăciei, confirmată ca fiind un obiectiv-cheie în contextul

obiectivelor şi al ţintelor convenite la nivel internaţional (în special, Obiectivele de dezvoltare ale mileniului);

• un cadru inovator de cooperare economică şi comercială;• raţionalizarea instrumentelor financiare şi un sistem de programare

flexibilă. UE are o relaţie specială cu Africa de Sud, fundamentată pe valori po-litice, sociale şi etice-cheie, cum sunt democraţia, drepturile omului, buna guvernanţă şi un angajament ferm pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale. Acordul pentru comerţ, dezvoltare şi cooperare, menit să consolideze cooperarea bilaterală în diverse domenii, repre-zintă baza juridică a relaţiilor dintre Africa de Sud şi UE.

ODM stau la baza cooperării ACP-UE, în special în ceea ce priveşte eradi-carea sărăciei extreme şi a foametei, precum şi atingerea celorlalte ţinte de dezvoltare convenite în cadrul conferinţelor ONU.

Obiectivele de dezvoltare ale mileniuluiO etapă esenţială în direcţia acordării unui ajutor sporit şi mai eficient a fost acordul din 2000 privind Obiectivele de dezvoltare ale mileniului. Atunci, Uniunea Europeană, alături de comunitatea internaţională, s-a angajat să atingă o serie de obiective de dezvoltare - în special, înjumă-tăţirea nivelului sărăciei pe plan mondial până în 2015.

Obiectivele de dezvoltare ale mileniului În 2000, cu ocazia Summit-ului Mileniului al ONU, comunitatea internaţională a stabilit opt Obiective de dezvoltare ale mileniului care ar trebui atinse până în 2015:

• eradicarea sărăciei extreme şi a foametei • accesul universal la educaţia de nivel primar • promovarea egalităţii între sexe • reducerea mortalităţii infantile • îmbunătăţirea sănătății materne • combaterea HIV/SIDA şi a altor maladii • asigurarea unui mediu durabil • crearea unui parteneriat mondial pentru dezvoltare

În ciuda unor tendinţe globale pozitive, multe ţări sunt încă departe de a atinge ţintele ODM convenite până în 2015, în special ţările din Africa Subsahariană. În plus, au apărut noi provocări care pot submina progre-sele în vederea atingerii ODM: criza economică şi financiară mondială, alături de creşterea şi volatilitatea preţurilor la produsele alimentare şi la produsele de bază.

Eradicarea sărăciei şi atingerea ODM rămân obiective esenţiale ale UE. În acest sens, UE sprijină acţiuni în domenii-cheie, cum sunt educaţia, me-diul, sănătatea, apa şi salubrizarea, securitatea alimentară, infrastructura şi egalitatea între sexe, în vederea realizării ODM.

0

500

1999

1 352

2003

2 345

2001

1 779

2005

2 826

2007

2 920

2000

1 640

2004

2 464

2002

1 922

2006

2 826

2008

3 215

2009

3 123

1 000

2 000

3 000

1 500

2 500

3 500

Respectarea angajamentelor asumateÎn 2002, liderii mondiali au adoptat Consensul de la Monterrey privind finan-ţarea dezvoltării, având drept scop eradicarea sărăciei, o creştere economică susţinută şi promovarea dezvoltării durabile, odată cu dezvoltarea unui sistem economic global pe deplin integrant şi echitabil. Pentru atingerea acestor obiective de dezvoltare ambiţioase, ţările donatoare s-au angajat să aloce 0,7% din Venitul Naţional Brut (VNB) către asistenţa oficială pen-tru dezvoltare (AOD). Angajamentele Consensului de la Monterrey au fost reafirmate în 2008 cu ocazia Conferinţei internaţionale de monitorizare a finanţării pentru dezvoltare, care a avut loc la Doha.

Angajamentele de mai sus asumate de comunitatea internaţională a dona-torilor au avut drept rezultat creşterea ajutorului, ceea ce a permis Comisiei Europene să introducă abordări inovatoare, cum ar fi contractele ODM, sprijinul bugetar fiind direcţionat spre ţările beneficiare pentru obţinerea

Plăţi FED, 1999-2009 (sume brute – valori nominale)Plăţi

de rezultate legate de ODM, în special în domeniul sănătăţii şi al educaţiei. Contractele sunt menite să ofere ţărilor beneficiare un sprijin financiar mai predictibil şi pe un termen mai lung.

În 2009, bugetul pentru ajutor extern al Comisiei Europene s-a ridicat la cca. 11,8 miliarde EUR, cei mai mari beneficiari fiind ţările din Africa, Caraibe şi Pacific. În perioada 2005-2008, angajamentele FED destinate ţărilor ACP au crescut cu 41%, atingând un nivel record de 4,4 miliarde EUR în 2008. Nivelul efectiv al plăţilor în beneficiul ţărilor ACP, atât din FED, cât şi din bugetul UE, în medie de 3,7 miliarde EUR anual între 2005-2008, a crescut cu 14% în aceeaşi perioadă. Plăţile totale au scăzut uşor în 2009, în principal datorită neîndeplinirii de către anumite ţări beneficiare a condiţiilor de eliberare a plăţilor cu titlu de sprijin bugetar.

(în milioane €)


28%

12%

7%

23%

7%5%10%

3%4%

1%


Consensul european – domenii din cadrul cooperării pentru dezvoltare a UE finanţate prin FED

Guvernanţă şi sprijin pentru reformele economice şi instituționale 426 Comerţ şi integrare regională 228 Infrastructură şi transport 795 Apă şi energie 243 Coeziune socială şi ocuparea forţei de muncă 46 Dezvoltare umană şi socială 186 Dezvoltare rurală, planificare teritorială, agricultură şi securitate alimentară 355 Mediu şi gestionarea durabilă a resurselor naturale 105 Prevenirea conflictelor şi state fragile 126 Multi-domenii 992

Domenii din cadrul cooperării pentru dezvoltare Angajamente (în milioane €)

Sprijinul acordat ţărilor ACPComisia Europeană dispune de diverse surse pentru acordarea de ajutor ţărilor ACP şi TTPM. Partea leului provine din FED. Acesta este un instru-ment financiar interguvernamental finanţat de statele membre ale UE, ale căror contribuţii individuale sunt stabilite conform unor plafoane specifice. FED are propriile reguli financiare şi este supravegheat de un comitet format din statele membre ale UE.

În perioada 2008-2013, FED gestionează un buget total de 22,7 miliarde EUR. Din această sumă, 22 de miliarde EUR sunt alocate ţărilor ACP, 286 de milioane EUR TTPM şi 430 de milioane EUR Comisiei cu titlu de cheltuieli de sprijin pentru programare şi implementare.

Pe lângă FED, din bugetul general al UE se oferă ajutor printr-o serie de instrumente geografice şi tematice. Următoarele instrumente se aplică ţărilor ACP: Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD), Instrumentul european pentru democraţie şi drepturile omului (IEDDO) şi Instrumentul de stabilitate (IdS).

ICD include cooperarea geografică cu Africa de Sud, precum şi progra-mele tematice, vizând diferite domenii de activitate de interes pentru toate ţările în curs de dezvoltare, inclusiv statele ACP. Aceste programe sprijină acţiuni în următoarele domenii:

• investiţii în oameni (sectoarele sociale); • actori nestatali (societatea civilă) şi autorităţile locale; • mediu şi gestionarea durabilă a resurselor naturale, inclusiv a energiei; • securitate alimentară; • migraţie şi azil. ICD include, de asemenea, măsuri conexe destinate unui număr de 20 de ţări ACP exportatoare de zahăr pentru a sprijini procesul de adaptare în urma reformei pieţei zahărului din UE. Începând cu 2010, ICD va oferi sprijin şi ţărilor ACP exportatoare de banane.

În plus, statele membre ale UE au propriile acorduri bilaterale cu ţările în curs de dezvoltare şi pun în aplicare pe cont propriu iniţiative indi-viduale de cooperare.

Angajamente AOD 2009 în milioane €. Estimări martie 2010. Doar cu titlu ilustrativ

Răspunsul la nevoiRezultatele concrete în domeniu au la bază un vast proces de programare la diverse niveluri pentru a aborda chestiunile de interes într-un mod eficient. Comisia Europeană conlucrează îndeaproape cu beneficiarii ajutorului pen-tru a se asigura că există o responsabilitate şi răspundere comună pentru a creşte nivelul parteneriatului, al asumării şi coerenţa politicilor.

ProgrAmAreAAjutoruluIÎmpreună cu ţările partenere şi delegaţiile locale ale UE, Comisia elabo-rează documente de strategie specifice fiecărei ţări sau regiuni – aşa-nu-mitele documente de strategie de ţară şi regională (DST şi DSR). Acestea sunt completate de programele indicative naţionale şi regionale (PIN şi PIR), care oferă o descriere mai detaliată a acţiunilor planificate, a bugetului aferent şi a termenelor de punere în aplicare. Ulterior, se ela-borează programele de acţiune anuale (PAA), care prezintă acţiunile specifice ce ar urma să fie finanţate în fiecare ţară parteneră şi regiune în decursul unui an.

Pe durata ciclului de programare, Comisia Europeană este în dialog direct şi permanent cu ţara parteneră. Astfel, Comisia încurajează par-ticiparea deplină şi activă a ţării partenere, monitorizând împreună evoluţiile care ar putea determina o schimbare a priorităţilor, cum ar fi gestionarea impactului structural al crizei economice şi financiare mondiale.

Activităţile de cooperare sunt descentralizate. Aceasta înseamnă că atât programarea, cât şi punerea în aplicare a asistenţei pentru dezvol-tare revin, în mare măsură, delegaţiilor UE respective în cooperare cu autorităţile locale. Împreună cu ţările partenere, delegaţiile identifică acţiunile care ar urma să fie derulate, evaluează fezabilitatea acestora, supraveghează punerea lor în aplicare şi se asigură că acestea sunt

evaluate şi monitorizate. În prezent, peste 80% din operaţiuni sunt gestionate de delegațiile UE. Spre deosebire de programele naţionale, unele programe regionale şi orizontale sunt gestionate direct de la sediul central al EuropeAid din Bruxelles.

AcorDAreAAjutoruluIAsistenţa pentru dezvoltare este direcţionată pe două canale principale: abordarea bazată pe proiecte şi sprijinul bugetar. Abordarea bazată pe proiecte sprijină iniţiativele cu obiective clar definite, cu un buget şi termene fixe. Sprijinul bugetar presupune transferul direct de fonduri către bugetul naţional al unei ţări partenere în baza unor indicatori de performanţă conveniţi anterior. În funcţie de termenii conveniţi, spri-jinul bugetar poate fi alocat şi unui sector specific, de exemplu pentru sănătate sau educaţie. În orice caz, eligibilitatea pentru această formă de sprijin este condiţionată de respectarea unor criterii stricte, inclusiv a unor bune practici de gestiune financiară.

Comisia Europeană utilizează într-o mai mare măsură sprijinul bugetar ca o metodă de îmbunătăţire a eficacității ajutorului prin folosirea sis-temelor naţionale şi de creştere a responsabilizării democratice, a asu-mării şi a capacităţii guvernelor beneficiare de a gestiona dezvoltarea în ţările respective. În 2008, sprijinul bugetar general a fost aprobat pentru 22 de ţări, reprezentând 45% din angajamentele globale, comparativ cu 11% din angajamentele globale în 2007. Angajamentele totale aferente sprijinului bugetar au crescut cu 110%, de la 3,9 miliarde EUR pentru perioada 2001-2004, la 8,5 miliarde EUR pentru perioada 2005-2008. În cadrul celui de-al 10-lea FED (2008-2013), cca. 44% din alocările naţio-nale programate pentru ţările ACP vor fi sub formă de sprijin bugetar.



Acordarea unui ajutor sporit, mai eficient şi mai rapid

În ultimii ani, Comisia a depus eforturi semnificative şi a investit resurse importante pentru a acorda un ajutor sporit care să ajungă acolo unde este cea mai mare nevoie de acesta, într-un mod cât mai rapid şi cât mai eficace. Alinierea ajutorului donatorilor la strategiile şi procedurile din ţările partenere, precum şi integrarea programelor de dezvoltare la nivel local reprezintă pilonii centrali ai politicii UE în materie de ajutor extern. Acestea şi alte obiective-cheie de dezvoltare au fost stabilite în cadrul Consensului european privind dezvoltarea din 2005, care a dus, în cele din urmă, la adoptarea în 2007 a Codului de conduită al UE privind diviziunea muncii. Ambele documente oferă o viziune comună a statelor membre şi a Comisiei în ceea ce priveşte politica de dezvoltare, având drept scop creşterea eficacităţii ajutorului prin utilizarea unor sisteme de alocare îmbunătăţite pentru a profita de avantajele relative ale fiecărui donator european. Consensul reafirmă angajamentele asumate de UE în 2005 – în cadrul Declaraţiei de la Paris privind eficacitatea ajutorului - referitoare la intensificarea eforturilor UE în vederea armonizării, alinierii şi unei mai bune gestionări a ajutorului care să garanteze obţinerea de rezultate.

În septembrie 2008, Forumul la nivel înalt de la Accra privind eficaci-tatea ajutorului a adoptat aşa numita Agendă de acţiune de la Accra, conţinând importante angajamente politice ale donatorilor şi ale ţări-lor în curs de dezvoltare, precum şi măsuri foarte ambiţioase pentru a ameliora punerea în aplicare a Declaraţiei de la Paris.

În cadrul oferit de Codul de conduită al UE privind diviziunea muncii, Comisia Europeană acţionează în direcţia armonizării practicilor do-natorilor prin îmbunătăţirea mecanismelor sale de cofinanţare mixtă alături de alţi donatori, precum şi a mecanismelor de cooperare dele-gată. Acestea din urmă sunt acorduri de parteneriat între Comisie şi un alt donator, prin care o parte deleagă autoritate celeilalte pentru a acţiona în numele său în materie de administrare a fondurilor. Poate fi vorba de un alt stat membru al UE, un donator bilateral sau o organi-zaţie internaţională. Acest proces oferă noi oportunităţi de reducere a cheltuielilor conexe ale donatorilor şi ale ţărilor partenere.

Ajutor pentru cei care au cea mai mare nevoie

A devenit clar faptul că comunitatea internaţională trebuie să îşi îmbu-nătăţească răspunsul acordat ţărilor aflate în situaţii fragile, dacă se vrea un progres real al naţiunilor celor mai sărace şi atingerea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului până în 2015. Fragilitatea se referă la structuri vulnerabile şi ineficace în care statul nu este capabil sau nu este dispus să îşi îndeplinească obligaţiile de a asigura serviciile de bază, de a oferi securitate şi de a menţine statul de drept. Situaţiile fragile reprezintă o provocare aparte pentru dezvoltarea durabilă, creşterea echitabilă şi pace, deoarece pot crea instabilitate regională, fluxuri de migraţie incontrolabile şi chiar riscuri pentru securitatea mondială. De aceea, în ultimii ani, Uniunea Europeană şi comunitatea internaţională au depus eforturi concertate pentru a răspunde problemelor specifice situaţiilor de conflict, post-conflict sau altor situaţii fragile, când trebuie să se asigure, pe termen scurt, servicii de securitate şi urgenţă populaţiei afectate şi să se dezvolte treptat capacitatea de a oferi servicii sociale, securitate şi justiţie cu caracter durabil.

Comisia Europeană elaborează şi implementează diverse intervenţii menite să răspundă unor situaţii umanitare, de securitate şi dezvoltare pe termen lung. Pentru a face faţă noilor provocări şi pentru a se asigura că programele sunt eficace chiar şi în ţările cele mai sărace aflate în situaţii fragile sau de criză, Comisia îşi adaptează strategiile, progra-mele şi procedurile la conjuncturile locale. De asemenea, Comisia şi-a îmbunătăţit eficacitatea în situaţii fragile, răspunzând nevoilor printr-o serie de instrumente, de la proiecte la sprijin bugetar.

În plus, foloseşte valoarea adăugată rezultată în urma operaţiunilor derulate în ţările „neglijate” în privinţa acordării de ajutor, în care foarte puţini alţi donatori sunt activi. Comisia profită de fiecare ocazie pentru a încuraja statele membre să se implice în oferirea de ajutor acestor state. De asemenea, face uz într-o măsură din ce în ce mai mare de procedurile de cofinanţare, care îi permit să atragă şi să repartizeze fonduri suplimentare din partea statelor membre în beneficiul acelor ţări care duc lipsă de donatori.


Acordarea în practică a ajutorului Comerţul şi integrarea regionalăUE este principalul partener comercial pentru majoritatea ţărilor ACP şi pentru, practic, toate ţările ACP din Africa Subsahariană. În 2008, schimburile comerciale cu ţările ACP au avut o valoare totală de 92 miliarde EUR. Chiar dacă comerţul cu ţările ACP rămâne marginal, UE insistă asupra consolidării contribuţiei pe care o poate aduce comerţul la dezvoltarea econo-mică şi socială, precum şi asupra sprijinului acordat ţărilor ACP pentru ca acestea să poa-tă accede pe pieţele mondiale deschise. Un obiectiv specific al strategiei de asistenţă în materie comercială a UE este de a sprijini re-giunea ACP să profite pe deplin de oportuni-tăţile de schimb şi să îşi maximizeze beneficiile reformelor comerciale. Aceasta presupune înlăturarea treptată a obstacolelor comerci-ale cu care se confruntă producătorii ACP, şi anume a barierelor tarifare şi netarifare, pre-cum şi întărirea cooperării în toate sectoarele relaţionate cu comerţul. Asistenţa în materie comercială a devenit o componentă esenţială a cooperării externe a UE, şi în ceea ce priveşte actuala Agendă de dezvoltare Doha a OMC,

precum şi negocierile în curs cu ţările ACP pentru încheierea Acordurilor de parteneriat economic (APE).

AcorDurIleDePArtenerIAteconomIcAPE sunt menite să consolideze iniţiativele de integrare regională între ţările ACP şi să stimu-leze integrarea progresivă a acestora în econo-mia mondială. Negocierile se bazează pe decizia comună a UE şi a ţărilor ACP de a restructura relaţiile comerciale dintre acestea, axate anteri-or, în principal, pe preferinţele comerciale uni-direcţionale acordate exporturilor din ţările ACP, precum şi de a încheia noi acorduri comerciale aliniate la reglementările OMC. APE ţin seama de constrângerile economice, sociale şi de mediu ale ţărilor ACP în cauză şi de capacitatea acestora de a se adapta la noul context comercial.

PromovAreAIntegrărIIregIonAleÎn timp ce schimburile comerciale între statele membre ale UE reprezintă peste 60% din co-merţul total al acestora, comerţul echivalent

între ţările africane este de doar 10%. Există loc de îmbunătăţiri în ceea ce priveşte pieţe-le regionale ale ţărilor ACP, pentru a promova schimburile şi pentru a stimula creşterea şi cre-area de locuri de muncă. Comerţul şi integrarea regională sunt interconectate, iar progresele în materie de integrare regională reprezintă o condiţie a expansiunii fluxurilor comerciale. Sprijinul UE pentru comerţul şi integrarea re-gională a ţărilor ACP se axează pe elaborarea unor politici adecvate în ceea ce priveşte co-merţul şi dezvoltarea sectorului privat. Aces-tea includ un cadru de reglementare favorabil afacerilor, proceduri simplificate pentru înfiin-ţarea şi funcţionarea întreprinderilor în diver-se regiuni, infrastructuri economic eficiente, precum şi măsuri de promovare a unui cadru legislativ stabil şi de reducere a costurilor afe-rente importurilor şi exporturilor. Dimensiunea regională vizează armonizarea proceselor şi a procedurilor, astfel încât o mai mare integra-re a pieţelor regionale va spori, la rândul său, oportunităţile întreprinderilor din ţările ACP de a accede pe pieţele mondiale.

În multe ţări ACP, exporturile de fructe, legume şi flori sunt un motor al creşterii economice. UE este cea mai mare piaţă de export a acestora. Producă-torii şi exportatorii din ACP au nevoie de informaţii actualizate şi resurse umane calificate pentru a-şi

menţine accesul pe piaţă şi pentru a beneficia de pe urma noilor oportunităţi. Comerţul cu produse horticole are potenţialul de a-şi spori contribuţia la reducerea sărăciei în ţările ACP, în special în rândul anumitor categorii, cum sunt femeile din zonele rurale, care au mai puţine posibilităţi de a genera venituri.

Prin proiectul PIP, UE se asigură că sectorul expor-turilor de produse horticole din ţările ACP îşi poate menţine prezenţa pe piaţa europeană, respectând normele UE în materie de siguranţă alimentară, ce-rinţele de mediu, cele mai bune practici ale comer-ţului echitabil şi răspunzând cererii consumatorilor pentru produse ecologice. Proiectul ajută, de ase-menea, exportatorii ACP să respecte numărul din ce în ce mai mare şi exigenţa standardelor private aplicate de lanţurile europene de supermarketuri. PIP a fost creat în 2001, fiind iniţial un program de iniţiative în materie de pesticide, menit să restrângă utilizarea pesticidelor pentru a se respecta standardele de export în Europa; sfera de aplicare a fost ulterior extinsă

TOATe ŢăRile ACP • Sprijinirea creşterii exporturilor horticole în Europa

pentru a acoperi conformitatea cu o gamă largă de standarde şi reglementări ale UE.

În prezent, PIP se află în cea de-a doua fază a sa. Prima fază a acoperit perioada 2001-2008. În versiunea actuală, PIP acordă o atenţie deosebită sprijinirii şi formării micilor agricultori şi a grupurilor aferente de producători. Un rezultat important al PIP a fost creşterea standardelor de siguranţă ali-mentară a fructelor şi legumelor comercializate pe pieţele ACP.

Graţie PIP, furnizorii din ACP au putut îşi menţină cota de piaţă pe segmentul de pro-

duse horticole de pe pieţele UE. Gradul de acoperire al progra-mului a ajuns la mai mult de 80%

din fluxurile comerciale de fructe proaspete şi legume din ţările

ACP spre pieţele UE.

Titlu proiectuluiPIP – Pentru o dezvoltare durabilă a industriei din Africa-Caraibe-Pacific

Durata Faza I 2001-2009 – Faza a II-a 2009-2014

Contribuţia UEFaza I - € 38,2 milioane; Faza a II-a - € 33 de milioane

PartenerCOLEACP (reţeaua producătorilor/exportatorilor ACP,

importatori din UE & alţii)

http://www.coleacp.org/pip

ţului echitabil şi răspunzând cererii consumatorilor pentru produse ecologice. Proiectul ajută, de ase-menea, exportatorii ACP să respecte numărul din ce în ce mai mare şi exigenţa standardelor private aplicate de lanţurile europene de supermarketuri. PIP a fost creat în 2001, fiind iniţial un program de iniţiative în materie de pesticide, menit să restrângă utilizarea pesticidelor pentru a se respecta standardele de export în Europa; sfera de aplicare a fost ulterior extinsă

cota de piaţă pe segmentul de pro-duse horticole de pe pieţele UE. Gradul de acoperire al progra-mului a ajuns la mai mult de 80%

din fluxurile comerciale de fructe proaspete şi legume din ţările

ACP spre pieţele UE.


Cele 14 ţări membre ale Comunităţii pentru dez-voltarea sudului Africii caută investiţii pentru a-şi extinde şi moderniza sectoarele de producţie. Acestea au nevoie de o creştere substanţială a investiţiilor, atât din cadrul regiunii, cât şi din ex-terior, pentru a stimula creşterea economică şi pentru a reduce sărăcia. Programul UE-SADC de promovare a inves-tiţiilor (ESIPP) a fost conceput pentru a facilita şi simplifica procedurile de realizare a investiţiilor.

Programul s-a axat pe cinci sectoare-cheie ale economiilor regionale: ma-teriale de construcţie şi con-strucţii, industria uşoară, turism, minerit şi industria agricolă. Acesta a avut două obiective principale. Primul a fost întărirea capacităţii şi a rolului organizaţiilor intermediare („mediatorii” între potenţialii parte-neri de investiţii) în ţările SADC. Cel de-al doilea obiectiv a fost sprijinul direct acordat societăţilor

SUdUl AfRiCii • Promovarea parteneriatelor de investiţii

din ţările SADC prin organizarea de evenimente şi punerea lor în contact cu potenţialii investitori din alte ţări din regiune sau din Europa.

ESIPP a organizat o reuniune majoră de parte-neriat şi o serie de ateliere de lucru pentru

fiecare dintre cele cinci sectoare. Evenimentele au avut loc în

diferite ţări ale SADC. Reuni-unea finală de parteneriat –

pentru sectorul industriei agricole – s-a desfăşurat în Tanzania, în mai 2008. Aceasta a atras peste 400

de participanţi, la care s-au adăugat 60 de inter-

mediari de afaceri din SADC, estul şi vestul Africii şi UE, căro-

ra 128 de societăţi din SADC le-au prezentat oportunităţile lor de investiţii.

Au avut loc peste 1 400 de întâlniri directe de afaceri, iar potenţialii partenerii au semnat 169 de scrisori de intenţie.

Titlu proiectuluiProgramul UE-SADC de promovare a

investiţiilor

Durata2002-2008

Contribuţia UE€ 18,3 milioane

ParteneriComunitatea pentru dezvoltarea

sudului Africii (SADC)

Înaintea finalizării proiectului, în iunie 2008:

• Împreună cu Asociaţia Camerelor de Comerţ şi Industrie din SADC (ASCCI), ESIPP a elaborat un set de instrumente destinat microîntreprinderi-lor şi întreprinderilor mici şi mijlocii (MIMM), care prezintă paşii necesari demarării şi funcţionării unei mici afaceri în sudul Africii;

• ESSIP a contribuit la crearea Forumului de afaceri şi comerţ UE – Sudul Africii (BTFES), menit să încurajeze implicarea mediului de afaceri în dez-voltarea relaţiilor comerciale dintre UE şi SADC.

19Parteneriat pentru schimbare

Mediul înconjurătorDegradarea mediului înconjurător reprezintă o ameninţare gravă la adresa ţărilor în curs de dezvoltare. Populaţia săracă din zonele rurale depinde, în cea mai mare măsură, de resursele naturale pentru a-şi asigura subzistenţa. În ace-laşi timp, este cea mai vulnerabilă la efectele dezastrelor naturale cauzate de schimbările climatice, distrugerea ecosistemelor, poluare şi epuizarea resurselor naturale. Protejarea mediului ajută la stimularea dezvoltării eco-nomice şi sociale pe termen lung, fiind astfel un element-cheie pentru o reducere persisten-tă a sărăciei şi o dezvoltare durabilă în ţările ACP. Consensul european privind dezvoltarea

subliniază importanţa gestionării durabile şi a conservării resurselor naturale, atât ca sursă de venit, cât şi ca modalitate de a asigura şi dezvolta locuri de muncă, subzistenţa în zonele rurale, precum şi bunurile şi serviciile de mediu.

Acordul de parteneriat ACP-UE integrează asi-gurarea unui mediu durabil în toate aspectele cooperării pentru dezvoltare. Acest lucru se re-alizează prin măsuri corective vizând anumite probleme specifice de mediu sau prin măsuri transversale integrate în cadrul altor domenii politice, cum ar fi dezvoltarea şi consolidarea capacităţii ştiinţifice şi tehnice a tuturor acto-

rilor implicaţi (guverne, instituţii, organizaţii ale societăţii civile, etc.). Iniţiativele concrete ale UE în ţările ACP includ acţiuni care vizează dezvoltarea durabilă, schimbările climatice, bi-odiversitatea, deşertificarea, pădurile şi admi-nistrarea acestora, resursele marine, deşeurile şi produsele chimice. Acestea promovează, de asemenea, alternative de energie regenerabi-lă, în special prin acordarea de sprijin institu-ţional şi asistenţă tehnică, crearea unui cadru legislativ şi administrativ favorabil investiţiilor şi încurajarea cooperării regionale.

©FAO/G. Napolitano


Africa Centrală adăposteşte cea mai mare supra-faţă de păduri tropicale din lume, după cele din bazinul amazonian. O exploatare raţională a aces-tora ar putea constitui un vector real de dezvolta-re. Bogăţiile biodiversităţii sale unice rămân, în mare parte, neexplorate.

Programul ECOFAC îmbină două principii: conservare şi dezvoltare. Acestea de-monstrează angajamen-tul UE pentru protejarea şi utilizarea raţională a ecosistemelor foresti-ere din Africa Centrală, aflate în pericol din cauza defrișărilor ilegale.

Biodiversitatea acestor ecosisteme este ameninţată de comerţul cu vânat, care pune în pericol existenţa anumitor specii de faună. Conservarea pădurilor tropicale din Africa este de o importanţă crucială pentru dezvoltarea econo-mică şi socială a cca. 65 de milioane de oameni.

Actualul program ECOFAC IV acoperă perioada 2006-2010. Acesta implică pe deplin populaţiile locale în activităţile sale. La program iau parte şapte ţări: Camerun, Republica Centrafricană, Gu-

ineea Ecuatorială, Gabon, São Tomé și Prín-cipe, Congo-Brazzaville şi Republica

Democrată Congo.

Pădurile tropicale se în-tind pe o suprafaţă de peste 1 620 000 km2 de pe teritoriul acestor ţări. Datorită, în mare parte, ECOFAC, o suprafaţă to-

tală de 180 000 km2 este, în prezent, gestionată ca

zonă de conservare. Abor-darea regională a programului

a dus la crearea unei reţele de zone protejate în Africa Centrală.

ECOFAC oferă populaţiei locale alternative la vâ-nătoare, inclusiv prin dezvoltarea ecoturismului ca sursă de venit şi formare în tâmplărie, cără-midărie, noi tehnici agricole şi noi modalităţi de exploatare a resurselor forestiere.

ECOFAC contribuie la planul de acţiune al UE privind aplicarea legislaţiei, guvernanţa şi schim-burile comerciale în domeniul forestier (FLEGT), prin care UE conlucrează cu ţările producătoare de lemn pentru a găsi soluţii la problema des-păduririlor şi pentru a stopa exploatările foresti-ere ilegale. De asemenea, alături de UNESCO şi guvernul francez, ECOFAC sprijină un proiect de sensibilizare în rândul populaţiilor care trăiesc în zone forestiere, în special în rândul tinerilor, cu privire la nevoia de a proteja maimuţele antro-poide de talie mare, aflate pe cale de dispariţie.

AfRiCA CenTRAlă • Conservarea şi gestionarea pădurilor tropicale umede

Titlu proiectuluiConservarea și utilizarea raţională

a ecosistemelor forestiere din Africa Centrală (ECOFAC)

Durata2006-2010


ParteneriInstituţii naţionale din cele șapte

ţări participante


InfrAstructurăşItrAnsPortInfrastructura şi transportul sunt motoare esen-ţiale ale dezvoltării. Acestea oferă acces la locuri de muncă, sănătate, educaţie şi la alte funcţii ale bunăstării sociale, care sunt cruciale pentru si-guranţa şi asigurarea unui nivel de trai decent pentru persoanele din zonele rurale şi urbane. Costurile de transport trebuie minimizate pen-tru a permite materializarea creşterii sociale şi

economice, precum şi dezvoltarea comerţului şi a integrării regionale. Totuşi, situaţia transpor-tului continuă să împiedice dezvoltarea în multe ţări ACP, în special în cele mai puţin dezvoltate. Pentru a întări contribuţia acestuia la dezvoltare, este necesar ca transportul să fie sigur, convena-bil ca preţ, eficient şi durabil, cu un impact minim asupra mediului. Sprijinul UE pentru infrastruc-tura de transport este marcat cu proeminenţă

în cadrul cooperării pentru dezvoltare cu ţările ACP. Între 1995 şi 2006, Comisia a oferit aproape 6,5 miliarde EUR pentru proiecte în domeniul transportului, regiunea ACP beneficiind de cca. 80% din fondurile alocate. Majoritatea finanţării a fost destinată îmbunătăţirii transportului rutier pentru a reduce costurile de deplasare şi pentru a creşte calitatea serviciilor.

AfRiCA SUbSAhARiAnă • Asigurarea investiţiilor esenţiale în infrastructură

infrastructură, comunicaţii şi transport

Infrastructurile eficiente, în special în domeniul transporturilor, energiei, comunicaţiilor şi alimen-tării cu apă, sunt esenţiale pentru dezvoltarea du-rabilă, creşterea economică şi reducerea sărăciei în Africa. Investiţiile necesare îmbunătăţirii infras-tructurii în Africa Subsahariană au fost estimate la 60 de miliarde EUR anual, în perioada 2010-2015.

În 2007, UE a creat Fondul fiduciar pentru infra-structură UE-Africa, având drept obiectiv creşterea investiţiilor UE şi internaţionale în infrastructurile regionale şi interconectivitate în Africa, acţionând alături de alte iniţiative, actori şi instrumente şi pe baza principiului asumării proceselor de către Africa.

Până la sfârşitul anului 2009, fondul alocase peste 96 de milioane EUR ca finanţare pentru 19 proiecte-cheie de infrastructură, la care se adaugă încă 26 de milioa-ne EUR prevăzute pentru alte două proiecte. Se aşteaptă ca finanţarea să ajungă la 1,5 miliarde EUR, repre-zentând împrumuturi acordate de instituţiile financiare europene sau internaţionale şi de către sectorul privat.

Se preconizează că fiecare euro acordat din finanţări aprobate ale fondului va genera cca. 14 € în investiţii totale. Finanţa-

rea poate lua diverse forme: subvenţii pentru rata dobânzilor, asistenţă tehnică, subvenţii directe şi

prime de asigurare. Fondul fiduciar este un instrument-cheie al

Parteneriatului pentru in-frastructură UE-Africa,

administrat în comun de un comitet direc-tor format din state membre ale UE şi state africane.

Fondul combină re-sursele de finanţare

din partea Comisiei Europene şi a 12 state

membre ale UE cu capaci-tăţile de creditare ale Băncii Eu-

Titlu proiectuluiFondul fiduciar pentru infrastructură

UE-Africa

Durata2007- în prezent

Contribuţia UE€ 308,7 milioane (2007-2009)

Parteneri12 state membre ale UE; Banca Europeană de Investiţii; agenţii

pentru dezvoltare ale UE, bănci sau instituţii de finanţare; Banca Africană de Dezvoltare

www.eu-africa-infrastructure-tf.net


Proiectele pentru patru sectoare de infrastructură, şi anume energie, transport, apă şi telecomunicaţii, sunt eligibile pentru sprijin din partea Fondului fiduciar. Printre proiectele sprijinite se numără:

• amenajările hidroelectrice (de ex. Felou în Africa de Vest);

• sistemele de interconectare cu energie electrică (de ex. Benin-Togo, Namibia-Zambia);

• construcţia de drumuri, căi ferate, aeroporturi şi porturi (de ex. Beira, Walvis Bay; Pointe Noire, Port

ropene de Investiţii (BEI) şi agenţiile sau băncile din UE participante la finanţarea pentru dezvoltare. Banca Africană de Dezvoltare participă la discuțiile din cadrul Fondului fiduciar legate de pregătirea proiectelor şi evaluare. Ca urmare a contribuţiilor suplimentare din partea Comisiei Europene şi a Regatului Unit, precum şi a unui prim angajament din partea Finlandei, contribuţiile totale la Fondul fiduciar se ridică în prezent la 372,7 milioane EUR.

CiAd • Noi drumuri pot duce la afaceri noi

Louis; aeroportul internaţional Jomo Kenyatta din Kenya; „Great Eastern Road” în Zambia);

• sistemul de cablu submarin din Africa de Est (EAS-Sy), un cablu de fibră optică care leagă ţările din sudul şi estul Africii la reţeaua internaţională de comunicaţii;

• studii preliminare pentru amenajările hidroelec-trice din Sambagalou şi Gouina (Africa de Vest) sau Ruzizi şi Gibe (Africa Centrală şi de Est).

Titlu proiectuluiSprijin pentru politica în sectorul

transporturilor: întreţinerea drumurilor și rute rentabile

Durata2005-2013

Contribuţia UE€ 84 de milioane

PartenerMinisterul Infrastructurii și

Transporturilor din Ciad

Ciadul are o suprafaţă de aproape două ori mai mare decât cea a Franţei, dar în 2005 avea doar 667 de km de drumuri asfaltate la standarde internaţionale. S-a ajuns la un total 1 090 de km de drumuri asfal-tate la sfârşitul anului 2009, în creştere, parţial datorită sprijinului din partea Uniu-nii Europene. UE a finanţat drumul asfaltat transfron-talier care leagă Mondou, o zonă intens populată şi productivă din sudul Ciadu-lui, de oraşul N'Gaoundere din Camerun. Astăzi, continuă să sprijine extinderea reţelei rutie-re permanente spre interiorul sud-estic al Ciadului, stat fără ieșire la mare. Proiectul îmbu-nătăţeşte reţeaua rutieră permanentă a Ciadului şi reducerea izolarea acestuia, în special prin redu-cerea timpului de deplasare spre Douala, cel mai apropiat oraş portuar din Camerun. Se va stimula

dezvoltarea economică durabilă, contribuind, la rândul său, la reducerea nivelului de sărăcie. UE a

finanţat anterior construcţia unei părţi a au-tostrăzii între N'Djamena şi Moundou

(Ere-Kelo-Moundou 148 km), care a fost finalizată în 2005.

Drumul de 390 de km care leagă N'Gaoundere, punc-tul terminus al căii ferate din Douala, de Moundou,

cel de-al doilea oraş ca mărime din Ciad, a fost dat

în folosinţă în 2007. Proiectul a fost cea mai mare investiţie a

UE în Africa pe un singur tronson de drum. Darea sa în folosinţă a coincis

cu demararea construcţiei la şoseaua care leagă Moundou de Koumra (190 de km), inaugurată în decembrie 2009. UE a contribuit în proporție de 79% la costurile de construcţie, iar guvernul din Ciad cu restul finanțării.

Finalizarea şoselei între Moundou şi Koumra a sti-mulat activitatea economică, de exemplu prin cre-area a şase noi societăţi de transport de persoane, care oferă servicii regulate de transport între aceste oraşe din sud şi N'Djamena. Activitatea industrială începe să se dezvolte şi, pe măsură ce reţeaua ruti-eră va avansa în regiunile agricole izolate, va creşte şi potenţialul de exporturi agricole.

În completarea activităţilor de construcţie, UE a alocat fonduri mai multor proiecte de mediu, finanțând trei ONG-uri active în domeniul siguran-ţei rutiere, al luptei împotriva despăduririlor şi al reducerii răspândirii bolilor cu transmitere sexuală şi a HIV/SIDA.

Proiectul în derulare al UE oferă, de asemenea, sprijin instituţional Ministerului Infrastructurii şi Transporturilor, precum şi sectorului privat din domeniul transporturilor, în special în ceea ce priveşte întreţinerea infrastructurii rutiere. Capa-citatea guvernului din Ciad de a gestiona rețeaua rutieră şi de a face faţă congestionării este esenţială pentru a asigura durabilitatea pe termen a inves-tiţiilor în infrastructura rutieră.


tehnologIIleInformAţIeIşIcomunIcAţIIlorSe aşteaptă ca tehnologiile informaţiilor şi comunicațiilor (TIC) să deţină, de asemenea, un rol-cheie în dezvoltarea ţărilor ACP, prin contri-buţia lor la creşterea competitivităţii în afaceri. Totuşi, dezvoltarea rapidă şi pozitivă a TIC în ţările ACP va necesita implicarea şi investiţii din partea sectorului privat. Comisia Europeană

sprijină o serie de proiecte în domeniul TIC, sub forma unor parteneriate între sectorul public şi cel privat, deşi finanţarea este relativ redusă. În acest sector, UE se axează, în principal, pe spri-jinirea reformării cadrului legislativ şi a dezvol-tării capacităţii administrative pentru a asigura accesul egal şi echitabil pe pieţele concurenţiale. UE încurajează guvernele ţărilor ACP să sprijine sectorul TIC prin dezvoltarea capacităţii institu-

Titlu proiectuluiSprijin pentru Reţeaua de cunoaștere și

învăţare din Caraibe

Durata Faza I 2007-2009 – Faza a II-a 2009-2012

Contribuţia UEFaza I € 2 milioane – Faza a II-a € 10 milioane

ParteneriBanca de Dezvoltare din Caraibe, Banca Interamericană pentru Dezvoltare, Organizaţia Statelor Americane, guvernele ţărilor

CARICOM, PNUD, Agenţia de asistenţă pentru dezvoltare din Canada

http://www.ckln.org

alfabetizare şi competenţe tehnice, în special în do-meniul TIC şi al serviciilor bazate pe internet.

Cu sprijin din partea UE, a fost creată Reţeaua de cunoaştere şi învăţa-

re din Caraibe (RCIC) pentru a face faţă acestor pro-

vocări. Într-o prima fază (2007-2009), UE a sprijinit RCIC prin contribuţia adusă la instituirea unui cadru instituţional

şi a unor instrumen-te care să permită

reţelei să deservească membrii săi şi să permită

instituțiilor de învăţământ terţiar (IIT) din Caraibe să parti-

cipe la reţea.

Statele mici din Caraibe se con-fruntă cu provocări majore le-gate de competitivitatea lor în contextul globalizării, economiei bazate pe cunoaştere şi revoluţiei în domeniul informaţiei şi comunicaţiilor. Aces-tea se bazează în mare măsură pe agricultură, turism şi servicii financia-re, necesitând o capacitate umană şi financiară limitată. Competitivitatea viitorului va depinde de implicarea în sectorul serviciilor, la nivel regional şi internaţional, cu o forţă de muncă educată, cu un înalt nivel de

CARAibe • Cum se menţine competitivitatea în era digitală

În plan concret, aceasta a însemnat:

• îmbunătățirea eficienţei şi relevanţei IIT şi a mi-nisterelor guvernamentale prin asistenţa tehnică acordată în materie de planificare, gestiune finan-ciară şi resurse umane;

• crearea unei reţele durabile de cunoaştere şi în-văţare;

• dezvoltarea capacităţii de a oferi programe de educaţie regională şi servicii pentru învăţământul la distanţă.

Elementul esenţial a fost formarea şi asistenţa teh-nică oferită unui număr de peste 100 de IIT, aflate la diverse niveluri de dezvoltare şi răspândite pe o întindere vastă. Era necesar ca RCIC şi membrii săi să fie pregătiţi să implementeze reţeaua, atât în mate-rie de resurse umane, cât şi în materie de planificare strategică şi operaţională şi gestiune financiară.

În continuarea primei faze, UE finanţează aşa-nu-mita RCIC II. Aceasta constă într-un plan de afaceri şi un studiu de fezabilitate pentru reţeaua RCIC. Se oferă, de asemenea, finanţare pentru echipamen-tele necesare reţelei şi pentru închirierea circuitelor de transmisie digitală. La finalizarea acesteia, RCIC II va fi interconectată cu reţelele educaţionale din America Latină, Europa şi de la nivel mondial.

ţionale şi prin oferirea de stimulente, cum ar fi reducerile fiscale. De asemenea, UE doreşte ca ţările ACP să sprijine tehnologiile mai eficien-te şi transferul de cunoştinţe la nivel mondial, de exemplu, prin instituirea unor regimuri mai flexibile în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală şi al parteneriatelor internaţionale.


APăApa este esenţială pentru susţinerea vieţii şi a dezvoltării umane. Totuşi, peste 300 de milioa-ne de oameni din Africa nu au acces la surse de apă curată şi nici la instalaţii sanitare de bază, aceasta fiind cauza principală a îmbolnăvirilor

Comunitatea rurală din Coubalan, din sudul regiu-nii Casamance, a avut unul dintre cele mai scăzute niveluri de apă salubră şi instalaţii sanitare adecvate din Senegal. Doar 20% din populaţie avea acces la apă potabilă salubră. Proiectul, cofinanţat prin Faci-litatea ACP-UE pentru apă, oferă un acces durabil la apă potabilă salubră şi instalaţii sanitare de bază pentru 13 sate din Coubalan, cu peste 17 000 de locuitori. Proiectul acoperă o suprafaţă de 200 de km2. Coubalan este prima comunitate rurală din Senegal care beneficiază de alimentare cu apă şi instalaţii sanitare ce acoperă întreg teritoriul co-munităţii. Resursele de apă sunt gestionate la nivel local de către comunitatea rurală, prin intermediul unei structuri administrative descentralizate.

Facilitatea pentru apă a avut un buget de 497 de milioane EUR pentru perioada 2004 2009, comple-tat de un buget de 200 de milioane EUR aferent perioadei 2009-2013.

şi a deceselor. În unele ţări ACP, resursele de apă şi aşa destul de limitate depind, în mare măsură, de fluctuaţiile sezoniere majore şi de ciclurile periodice de secetă şi inundaţii. Schim-bările climatice au, de asemenea, un impact negativ din ce în ce mai mare în acest sens. Co-

misia Europeană răspunde acestor provocări cu acţiuni direcţionate în cadrul programelor de cooperare naţională şi regională cu ţările ACP, precum şi prin instrumente politice specifice, cum sunt Facilitatea ACP-UE pentru apă şi Ini-ţiativa UE privind apa.

Rezultatele proiectului au fost:

• trei sisteme hidraulice conectate la cinci puţuri, oferind cantităţi adecvate de apă potabilă de calitate;

• au fost construite, în to-tal, 923 de latrine în 13 sate, acoperind întreg teritoriul comunităţii rurale din Coubalan;

• 1 200 de locuinţe conectate la siste-mul de alimentare cu apă;

• derularea a două campanii pe teme de igienă în satele vizate şi în şcolile acestora;

• resursele de apă sunt gestionate de comunitate, cu participarea localnicilor.

Titlu proiectuluiApă potabilă și instalaţii sanitare în comu-

nitatea rurală din Coubalan

Durata2006-2009

Contribuţia UE€ 931 388 (67% din total)

ParteneriACRA (Associazione di Cooperazione Rurale in Africa e America Latina),

Italia; organizaţiile comunităţilor locale, în frunte cu Consiliul Rural din Coubalan, Senegal

http://ec.europa.eu/europeaid/where/acp/regional-cooperation/water/index_en.htm

SenegAl • Apă potabilă salubră şi instalaţii sanitare adecvate pentru comunitatea rurală din Coubalan

Apă şi energie

Proiectul este o iniţiativă a soci-etăţii civile, condusă de un

ONG din Italia, în parte-neriat cu comunitatea

rurală din Coubalan. O serie de alţi par-teneri s-au alătu-rat proiectului. Printre aceştia se numără Ministerul

Afacerilor Exter-ne şi Europene din

Franţa, orașul francez Cherbourg-Octeville,

Consiliul Regional din Bas-se-Normandie, Agenţia pentru

apă din Seine-Normandie şi Serviciile Hidraulice din Senegal.

.


energIeAccesul limitat la servicii fiabile de alimentare cu energie este o caracteristică a sărăciei, iar ţările ACP nu fac excepţie de la aceasta. În une-le ţări, accesul la servicii durabile şi moderne de alimentare cu energie poate merge până la doar 10% în zonele rurale. În plus, depen-denţa majoră de combustibilii tradiţionali din biomasă, cum ar fi cărbunele sau lemnul,

Izolate şi relativ mici ca suprafaţă, majoritatea ţărilor insulare din Pa-cific se bazează pe combustibilul fosil din import pentru a produce energie. În-trucât această formă de producere a energiei elec-trice este deseori ineficientă, există potenţialul dezvoltării unor surse alternative de energie. Ţările ACP din Pacific beneficiază, în general, de mult soare. Dar a face din aceasta o sursă de energie utilizabilă nu este atât de simplu. Aceasta a fost sarcina asumată în cinci state insulare îndepărtate prin proiectul REP-5 finanţat din cel de-al 9-lea FED. Cele cinci sunt Statele Federate ale Microneziei, Nauru, Niue, Palau şi Republica Insulelor Marshall.

REP-5 a implementat o serie de proiecte de ener-gie regenerabilă şi eficienţă energetică în cele cinci ţări pentru a le ajuta să îşi reducă dependenţa de combustibilii fosili din import şi să extindă alimen-tarea cu energie în comunităţile insulare periferice.

RegiUneA PACifiCUlUi • Energie solară pentru insulele îndepărtate

Titlu proiectuluiSprijin pentru sectorul energetic din cinci ţări

insulare ACP din Pacific

Durata2006-2009

Contribuţia UE € 12,39 milioane

ParteneriUn consorţiu internaţional condus de IT Power din Regatul

Unit, alături de Transenergie și Ademe, din Franţa

http://www.rep5.eu

Printre obstacolele de surmontat s-au numărat transportul pe ţărm al

panourilor solare şi al ba-teriilor grele şi instalarea

acestora pe insulele îndepărtate, precum şi instruirea unor echipe în fiecare lo-caţie, responsabile cu întreţinerea de bază şi

remedierea defecţiuni-lor instalaţiilor. Deoarece

echipamentele erau insta-late pe mici atoli aproape de

apele Oceanului Pacific, era necesar ca acestea să fie robuste, pentru a rezista

coroziunii într-un mediu cu salinitate ridicată.

Pe lângă energia electrică regenerabilă pentru re-ţeaua electrică, proiectul asigură alimentarea cu

duce, de asemenea, la degradarea mediului datorită despăduririi şi utilizării inadecvate a resurselor naturale. Nicio ţară nu a reuşit să re-ducă în mod semnificativ sărăcia fără a veni în întâmpinarea cererii în creştere pentru surse eficiente de energie. De aceea, este esenţial să se îmbunătăţească accesul şi să se promoveze utilizarea tehnologiilor durabile şi regenerabile de producere a energiei în ţările ACP, pentru a

stimula furnizarea unor servicii fiabile şi con-venabile de alimentare cu energie, atât pentru comunităţile rurale, cât şi pentru cele urbane, UE promovează acest lucru prin diverse măsuri şi iniţiative, în principal prin Facilitatea ACP-UE pentru energie, precum şi prin Iniţiativa UE în domeniul energiei pentru eradicarea sărăciei şi dezvoltare durabilă.

energie pentru locuinţe individuale şi clădiri pu-blice, inclusiv şcoli şi dispensare. Acesta a sprijinit, de asemenea, instalarea unor contoare cu plată anticipată, a unor aragazuri eficiente sau a unor încălzitoare solare de apă. Proiectul a fost însoţit de o campanie de economisire a energiei destinată comunităţilor locale. Li s-a arătat cum să utilizeze noile sisteme şi cum să le gestioneze cât mai efi-cient. Contactele au dus, de asemenea, la o mai mare implicare a comunităţii locale şi asumare a proiectului.

După implementarea cu succes a REP-5, cele cinci ţări vor continua proiectul în cadrul celui de-al 10 lea FED. Acestora li s-au alăturat Kiribati şi Tonga.REP-5 s-a derulat sub autoritatea Secretariatului Forumului insulelor din Pacific, cu sediul în Fiji.


Agricultura şi dezvoltarea rurală deţin un rol cheie în reducerea sărăciei şi stimularea creşterii în ţările ACP. Agricultura, creşterea animalelor, exploatarea forestieră şi pescuitul constituie baza economică a majorității popula-ţiei din ţările ACP. Acestea sunt, de asemenea, o sursă majoră de locuri de muncă şi oferă materii prime pentru industrie şi export, contribuind, în mare măsură, la produsul intern brut al ţărilor respective. Datorită nivelului de diversificare deseori scăzut şi nivelului redus de produse de

belize • Sărăcia rurală - cea mai mare barieră în calea dezvoltării

Sărăcia rurală în Belize nu este doar rezultatul privaţiunilor econo-mice. Aceasta este legată de factori structurali de o mai mare amploare, cum ar fi slaba dezvoltare a infras-tructurii şi a transporturi-lor, accesul la servicii de sănătate sau apă potabi-lă şi resursele umane cu competenţe reduse. Aceşti factori împiedică zonele rurale să participe la activităţi economi-ce majore.

De aceea, finanţarea Programului de dezvoltare rurală în Belize (PDRB)

este în centrul sprijinului UE destinat acestei ţări. Scopul

PDRB este de a dezvolta ca-pacitatea populaţiei săra-ce din zonele rurale şi de a investi împreună pentru a crea bogăție şi pentru a

elimina sărăcia.

Astfel, programul urmează o abordare participativă şi descen-

tralizată, de la bază spre vârf, pentru

Titlu proiectuluiProgramul de dezvoltare rurală în Belize

Durata2006-2011


ParteneriMinisterul Dezvoltării Economice,

autorităţi locale și ONG-uri

http://www.brdp.org

a sprijini comunităţile locale şi districtele să îşi definească strategiile şi să identifice proiectele şi afacerile care ar urma să beneficieze de sprijin. Pro-ductivitatea şi competitivitatea trebuie să crească în agricultura tradiţională. De asemenea, comuni-tăţile trebuie să se diversifice pentru a desfăşura şi activităţi neagricole generatoare de venituri.

export, agricultura din ţările în curs de dezvol-tare este extrem de sensibilă la schimbările sur-venite în fluxurile comerciale. Totuşi, deoarece oferă alimente şi venituri celor săraci, agricultu-ra este importantă pentru asigurarea securită-ţii alimentare, a unor servicii sociale accesibile, precum şi pentru conservarea ecosistemelor şi a biodiversităţii. UE acţionează la diverse niveluri pentru a sprijini agricultura şi dezvoltarea rurală în ţările ACP. De exemplu, la nivel continental, UE propune un cadru de cooperare cu Uniunea

Africană, cu accent pe dezvoltarea capacităţii şi consolidarea instituţională a organizaţiilor regionale din Africa. Acesta va veni în comple-tarea programelor de cooperare naţională şi va stimula dezvoltarea sectorului agricol pe o bază mai amplă. De asemenea, UE sprijină ţările ACP dependente de exportul de produse de bază, de ex. cafea, zahăr, bumbac sau cacao, pentru a spori câştigurile producătorilor şi a reduce fluc-tuaţiile veniturilor, atât la nivel macroeconomic, cât şi la nivelul producţiei.

Agricultură şi dezvoltare rurală©FAO/G. Napolitano


Titlu proiectuluiSprijin pentru programul de asigurare

productivă (PAP)

DurataFaza I 2005-2009


ParteneriGuvernul Etiopiei, Banca Mondială, PAM, USAID, CIDA,

Irlanda, Suedia, Ţările de Jos și Regatul Unit

Şocurile climatice succesive – secetă şi inundaţii – din ultimii ani au adus mulţi oameni din Etiopia în pragul sărăciei. Mulţi şi-au vândut tot ce aveau pentru a putea supravieţui, depinzând perma-nent de livrările de ajutoare alimentare. Pentru a inversa nevoia majoră de ajutoare alimenta-re de urgenţă, guvernul etiopian, în colaborare cu partenerii pentru dezvoltare, a creat o structură alternativă pentru a face faţă in-securităţii alimentare cronice: programul de asigurare produc-tivă (PAP). PAP pentru Etiopia este un pro-gram internaţional de referinţă, conceput să răs-pundă mai eficient nevoilor gospodăriilor afectate de inse-curitatea alimentară. Acesta utilizează investiţiile productive pentru a genera venituri, pentru a sprijini creşterea economică în zonele rurale şi pentru a remedia daunele aduse mediu-lui. Finanţarea lucrărilor publice creează locuri de muncă remunerate şi oferă fonduri în numerar populaţiilor fără resurse, pentru ca familiile să poată cumpăra alimente, să îşi refacă gospodă-riile şi să reînceapă să îşi câştige existenţa.

La nivelul comunităţii, populaţiile în cauză be-neficiază, de asemenea, de pe urma proiectelor de lucrări publice care vizează construcţia de şcoli, asistenţa medicală, puncte de apă pota-bilă şi activităţi de conservare a solului. Cei care

nu pot participa la proiectele de lucrări publice, de exemplu persoanele în vârstă şi vulnerabile, femeile însărcinate sau persoanele cu handicap, beneficiază de sume în numerar.

Programul de asigurare productivă costă 220 de milioane EUR anual şi este finanţat de nouă dona-tori, inclusiv UE şi patru state membre. Acesta răs-punde nevoilor a cca. 10% din populaţia Etiopiei, şi anume 7,5 milioane de persoane. Fondurile UE

sunt cumulate într-un fond fiduciar gestionat de Banca Mondială.

Transferurile de numerar sunt folosite pentru a fi-nanţa anual mii de pro-iecte de lucrări publice în cadrul planurilor de dezvoltare comunitară.

Pieţele au fost promo-vate prin injectarea de

lichidităţi în economia lo-cală şi s-a consolidat capaci-

tatea instituţională de a gestiona PAP. Programul a fost asumat pe deplin

de guvernul etiopian, iar implementarea efectivă a PAP se face la nivel local.

Pentru a ajuta populaţia să facă faţă secetei şi preţurilor în creştere ale alimentelor în perioada 2008-2009, UE a contribuit la program cu încă 20,23 milioane EUR, pe lângă finanţarea de 98 de milioane EUR prevăzută pentru 2005-2007. Mai mult, UE a alocat 20 de milioane EUR prin Instrumentul financiar pentru alimente, pentru a proteja beneficiarii programului de impactul creşterii vertiginoase a preţurilor la alimente. UE a prevăzut încă 100 de milioane EUR pentru pro-gramul PAP în perioada 2008-2013.

eTiOPiA • Îmbunătăţirea securităţii alimentare prin programul de asigurare productivă

Rezultatele preconizate pe termen lung ale PDRB sunt:

• dezvoltarea unui sector agricol mai eficient, mai productiv şi mai competitiv, alături de facilitarea şi încurajarea activităţilor economice neagricole în zonele rurale; ţinta este de a sprijini crearea

a 75 125 de întreprinderi rurale productive şi 300-600 de microproiecte;

• îmbunătăţirea serviciilor de bază destinate po-pulaţiei rurale; ţinta este ca 115 000 de persoane din zonele rurale să aibă acces la cele 100-200 de infrastructuri noi sprijinite prin PDRB;

• consolidarea politicilor şi a mediului instituţio-nal în care îşi desfăşoară activitatea producătorii

agricoli, comercianţii, prelucrătorii, organizaţiile locale şi comunităţile.

Ţinta este ca 10% din familiile rurale din Belize să beneficieze de pe urma PDRB şi ca cel puţin 30% din beneficiari să fie femei şi tineri. Aceasta înseamnă sprijin pentru cca. 60 de sate din cele 192, câte există în Belize.


Programul privind produsele agricole de bază în toate ţările ACP (AAACP) recunoaşte pe deplin legătura între comerţ şi reducerea sărăciei. Scopul programului este de a reduce sărăcia, în paralel cu creşterea şi stabilizarea veniturilor, precum şi cu îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale pro-ducătorilor de produse agricole de bază din ţările ACP. O treime din bugetul de 45 de milioane EUR este prevăzut pentru sec-torul bumbacului.

Programul, care a de-butat în septembrie 2007, se va derula până în decembrie 2011. Printre rea-lizările de până acum ale AAACP, se numără:

• elaborarea a 16 strategii sectoriale;• o serie de ateliere de lucru pentru promovarea

relaţiilor agricultor-cumpărător între ţările ACP;• o diseminare mai amplă a bunelor practici agri-

cole, în special în Africa de Vest, prin instruirea a cca. 7 000 de agricultori;

• o reuniune regională majoră pe tema cerealelor la Dakar;

• progrese semnificative în implementarea pro-iectelor de gestionare a riscurilor vizând produ-

sele de bază.

În sectorul bumbacului, o serie de călătorii de stu-

diu, vizite pe teren şi sesiuni de formare pe teme de marketing au dus la rezultate concrete. Au fost încheiate primele

contracte de export direct de bumbac în-

tre producătorii africani şi filatorii din China, Thailanda

şi Bangladesh. S-a publicat, de asemenea, o lucrare de referinţă co-

mună privind lecţiile învăţate din reforma sec-torului bumbacului din Africa.

S-a convenit asupra unor schimbări de orientare, cu participarea actorilor interesaţi, pentru ultimii doi ani ai programului:

TOATe ŢăRile ACP • Sprijin direcţionat pentru producătorii de produse de bază

Titlu proiectului:Programul privind produsele agricole de bază

în toate ţările ACP

Durataseptembrie 2007 - decembrie 2011


ParteneriBanca Mondială, FAO, Centrul de comerţ internaţional (ITC),

Fondul comun pentru produse de bază (CFC) și UNCTAD.

http://www.euacpcommodities.eu

În Pacific, programul se va axa de acum înainte pe securitatea alimentară, acţiunile vizând sectorul fructelor şi legumelor.

În regiunea Africii Centrale, bananele de tip „plan-tain” şi tapioca au fost identificate ca produse de bază prioritare. În Africa de Vest, bumbacul este sectorul-cheie, deseori în combinaţie cu cereale-le. Ţările din estul şi sudul Africii au optat pentru sprijin pentru culturile alimentare, horticultură şi sectorul cerealelor. De asemenea, a fost creat un punct central în fiecare dintre cele cinci regiuni ACP pentru a promova o mai mare asumare şi implicare a acestor regiuni în programul AAACP.

De asemenea, se va consolida colaborarea inter-agenţii între organizaţiile partenere ale UE, pentru a obţine sinergii mai eficiente şi pentru a reduce costurile prin activităţi de tipul unor ateliere de lucru comune. Partenerii UE în cadrul AAACP sunt acele organizaţii internaţionale deja active în planul comerţului mondial cu produse de bază şi producţie.


Dezvoltarea pe termen lung nu este posibilă fără un guvern capabil să deservească intere-sul public în mod eficient. Fără guvernanţă, răspundere şi respectarea statului de drept, prosperitatea va fi atinsă doar de un segment al populaţiei, în detrimentul celorlalţi membri ai societăţi, în special al celor mai defavorizaţi. Progresul reformei în materie de guvernanţă este crucial pentru dezvoltarea durabilă, redu-cerea sărăciei, stabilitate şi securitate. De aceea, UE a plasat guvernanţa în centrul cooperării sale cu ţările partenere din ACP. Abordarea UE

în ceea ce priveşte guvernanţa ţine seama de dimensiunea sa politică, economică, socia-lă culturală şi de mediu. Aceasta încurajează participarea la nivel naţional şi local prin acor-darea de sprijin deopotrivă actorilor nestatali şi autorităţilor locale. Programele de asistenţă pentru promovarea democraţiei pun accentul pe existenţa unui proces electoral echitabil, li-ber şi transparent, consolidarea capacităţii in-stituţionale şi organizaţionale a parlamentelor, promovarea unei mass-media independente şi încurajarea sistemelor politice cu adevărat

MAli • Dezvoltarea atribuţiilor autorităţilor locale

Titlu proiectuluiProgramul de sprijin pentru reforma

administraţiei publice și descentralizare

Durata2006-2010


PartenerGuvernul din Mali

guvernanţă, democraţie şi drepturile omuluipluraliste. Sprijinul pentru statul de drept cu-prinde programe de reformă a justiţiei, inclu-zând aspecte care ţin de dreptul civil, comer-cial şi penal, precum şi programe de reformă a sectorului de securitate. În acelaşi timp, UE caută să promoveze principiul democraţiei şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentare, care sunt condiţii prealabile ale dezvoltării şi securităţii în orice societate şi, prin urmare, elemente indispensabile în lupta îm-potriva sărăciei.

Unul dintre elemente-le-cheie ale dezvoltării durabile în Mali este reforma administrativă şi descentralizarea unor atribuţii sporite pentru autorităţile locale. În 2006, UE a lansat un program de sprijin pe patru ani pentru re-

forma administraţiei publice şi descentralizare (PARAD), având drept scop consolidarea

capacităţii guvernului şi a autorităţi-lor locale de a elabora, direcţiona

şi coordona politicile şi acţiu-nile de dezvoltare, precum şi îmbunătăţirea accesului po-pulaţiei la serviciile de bază.

PARAD se adresează întregii administraţii din Mali, inclu-

siv câtorva ministere, serviciilor descentralizate ale acestora şi au-

torităţilor locale. Acestea constau din 703 muni-cipalităţi, 49 de cercuri, opt regiuni şi districtul Bamako, capitala Republicii Mali. Programul oferă guvernului din Mali sprijin bugetar sectorial. La debutul programului, în 2006, era pentru prima dată când o ţară ACP beneficia de sprijin bugetar în materie de guvernanţă.

Sprijinul bugetar permite distribuirea resurselor de investiţii pe întreg teritoriul ţării şi în toate domeniile de intervenţie. Acest ajutor bugetar creşte resursele prevăzute pentru modernizarea şi descentralizarea administraţiei, precum şi tran-


sferurile către autorităţile locale prin „fondul de investiţii pentru administraţiile locale”. Astfel, se oferă finanţare pentru infrastructura locală, ca de ex. săli de clasă, centre de sănătate, echipamente şi puţuri.

Se utilizează indicatorii de performanţă pentru a evalua programul prin măsurarea progreselor privind accesul populaţiei la serviciile de bază, cum sunt apa potabilă, consultaţiile prenatale şi nivelul de şcolarizare în rândul fetelor. Indicatorii evaluează, de asemenea, calitatea guvernanţei locale, resursele alocate de autorităţile locale pe cap de locuitor, supravegherea proiectelor municipale, descentralizarea bugetară şi nivelul de utilizare a tehnologiilor informaţiei şi comu-nicaţiilor (TIC).

MAlAwi • Sprijinirea participării cetăţenilor la viaţa publică

• a sprijinit crearea unei structuri dinamice de proximitate, cu 8 000 de educatori civici instruiţi la nivel de comunitate;

• a consolidat angajamentele privind toleranţa politică, în special în districtele în care s-au for-mat comitete pluripartite;

• a mobilizat cu succes oamenii pentru a parti-cipa la alegerile prezidenţiale şi parlamentare din 1999, 2004 şi 2009.

Programul a format peste 400 de observatori ai alegerilor. Înaintea alegerilor din mai 2009, toate birourile de district au organizat şi au coordonat activităţi de educaţie civică şi educare a votan-ţilor cu privire la diferitele etape ale procesului electoral. În acest sens, s-au implicat şi partenerii locali, de ex. adunările districtuale şi organizaţiile comunitare (CBOs).

.

Mai exact, NICE are drept scop faci-litarea participării cetăţenilor

la procesul democratic de luare a deciziilor la nivel

de comunitate, district sau la nivel naţional. De asemenea, sprijină dezvoltarea capacităţii organizaţiilor societăţii

civile şi caută să crească gradul de responsabili-

zare al factorilor de decizie.

Printre rezultatele sale, NICE:

• a înfiinţat birouri în toate cele 28 de districte din Malawi, care îi permit să transmită mesajul său celor mai îndepărtate comunităţi rurale;

• a creat 163 de biblioteci rurale şi centre de re-surse pentru a promova alfabetizarea şi pentru a facilita accesul la informare;

• a creat o serie de cluburi de radio pentru a creşte sensibilizarea în rândul populaţiei rurale cu privire la evenimentele de actualitate;

Democraţia pluripartită a fost in-trodusă în Malawi în 1994. Progresele ţării în direcţia bunei guvernanţe şi par-ticiparea cetăţenilor săi la viaţa publică sunt esenţiale pentru con-solidarea procesului democratic. O rată a analfabetismului de 68% reprezintă o pro-vocare majoră. În plus, populaţia rurală are un ac-ces foarte limitat la informare.

De aceea, este necesară o educaţie civică pentru ca cetăţenii să îşi cunoască mai bine drepturile şi obligaţiile, precum şi conceptele de bază vizând drepturile omului, răspunderea democratică, sta-tul de drept şi participarea la guvernanţa locală. Acesta este obiectivul programului NICE – Iniţi-ativa naţională pentru educaţie civică în Malawi – aflat în a treia fază.

Titlu proiectuluiIniţiativa naţională pentru educație civică în

Malawi (NICE)

Durata (faza a III-a)mai 2006 – decembrie 2010


ParteneriGuvernul din Malawi, ONG-uri locale și organizaţii

comunitare (CBOs)

http://www.nicemw.org

Ideea care stă la baza programului este de a crea legături între descentralizare şi reforma ad-ministraţiei publice prin îmbunătăţirea accesului populaţiei locale la serviciile de bază oferite de autorităţile locale.

PARAD va fi extins şi va deveni PARADDER (2010-2014) prin includerea dezvoltării economice re-gionale printre obiectivele sale.


AfRiCA de SUd • Accesul la justiţie şi drepturile omului

Titlu proiectuluiAccesul la justiţie și promovarea drepturilor

constituţionale

Durata2009-2012


ParteneriDepartamentul pentru Justiţie și Dezvoltare Constituţională, Fundaţia pentru Drepturile

Omului, organizaţii ale societăţii civile

Odată cu tranziţia Africii de Sud de la apartheid la democraţie, guvernul s-a angajat să remedieze inegalităţile şi să îmbunătăţească vieţile cetăţe-nilor prin promovarea şi consolidarea unei culturi a drepturilor omului. De-partamentul pentru Justiţie şi Dezvoltare Constituţională (DJDC) are mandatul de a promova drepturile omului şi accesul la justiţie pentru toţi.

Obiectivul programu-lui, care a debutat în 2009, este de a sprijini consolidarea democraţiei în Africa de Sud prin facilita-rea accesului la justiţie şi promo-varea drepturilor constituționale. Acesta va acorda sprijin DJDC pentru a asigura accesul

la justiţie pentru grupurile vulnerabile şi margi-nalizate, în special pentru cei din localităţile mici şi din zonele rurale. De asemenea, programul vi-zează întărirea capacităţii organizaţiilor societăţii civile pentru ca acestea să poată derula activităţi de sprijin şi de lobby şi să participe la dialogul pe teme de politici cu guvernul şi alte instituţii.

Se aşteaptă ca programul să aibă trei rezultate principale. Primul

este îmbunătăţirea accesu-lui la justiţie, inclusiv la

mecanismele de justi-ţie reparatorie, pentru grupurile vulnerabile şi marginalizate. Al doilea rezultat este o

mai mare cunoaştere şi sensibilizare cu privire

la drepturile constituţio-nale în Africa de Sud pentru

grupurile vulnerabile şi margina-lizate. Cel de-al treilea este participarea

la procesele democratice prin dialogul privind

politicile publice şi o mai mare eficienţă a orga-nizaţiilor societăţii civile.

Obiectivele specifice ale programului sunt:

• de a înfiinţa birouri de consiliere comunitară în localităţile mici şi în zonele rurale şi de a întări capacitatea acestora;

• de a crea tribunale pentru egalitate la nivel naţional;

• de a dezvolta un program naţional pentru a promova sensibilizarea sau drepturile în temeiul Legii privind egalitatea;

• de a direcționa audierile în cazul infracţiunilor mai puţin grave dinspre sistemul judiciar spre procese alternative de soluţionare a litigiilor;

• de a sprijini programe destinate combaterii vi-olenţei împotriva femeilor, copiilor, persoanelor cu handicap şi a persoanelor în vârstă.


AfRiCA • Cum sprijină UE eforturile Africii de a menţine pacea

Conflictele violente încetinesc în mod semnifi-cativ dezvoltarea economică, politică şi socială. De aceea, securitatea şi dezvoltarea sunt inter-dependente şi consolidabile reciproc. Nu este posibilă o dezvoltare durabilă într-o ţară ame-ninţată de insecuritate internă, criză şi conflicte.

a sprijinit eforturile Africii privind gestionarea şi prevenirea conflictelor, prin dezvoltarea ca-pacităţii, asistenţa tehnică oferită şi finanţarea misiunilor de pace şi securitate.

Titlu proiectuluiInstrumentul financiar pentru pace în Africa

DurataFaza I 2004-2008 – Faza a II-a 2009-2011

Contribuţia UEFaza I - € 440 de milioane; Faza a II-a - € 300 de milioane

ParteneriUniunea Africană și opt organizaţii regionale din Africa

http://ec.europa.eu/europeaid/peace-facility

Persistenţa conflictelor în Africa nu reprezintă doar o ameninţare la adresa securităţii regionale şi in-ternaţionale. Aceasta subminează şi dezvoltarea economică şi socială a continentului.

Prin crearea Instrumentului financiar pentru pace în Africa, UE sprijină financiar eforturile Uniunii Africane şi ale altor orga-nizaţii regionale de a găsi „so-luţii africane la problemele africane”.

Operaţiunile finanţate prin acest instrument sunt conduse de afri-cani, cu personal african. Astfel, se consolidează responsabilitatea Africii de a menţine pacea pe conti-nent şi capacităţile sale în materie de prevenire, gestionare şi soluţionare a conflictelor. Instrumentul financiar pentru pace a

Pace şi securitateÎn acelaşi timp, nu poate exista o pace durabilă fără dezvoltare. Abordarea cauzelor potenţia-le ale conflictelor, cum ar fi sărăcia, bolile, in-egalitatea şi lipsa guvernanţei, este esenţială pentru promovarea păcii şi a dezvoltării. Prin Instrumentul financiar pentru pace în Africa, UE

fost creat în 2004, ca răspuns la solicitarea venită din partea liderilor guvernelor ţărilor din Uniunea Africană. Acesta este axat pe trei aspecte-cheie:

• consolidarea dialogului UE-Africa cu privire la pro-vocările la adresa păcii şi securităţii;

• crearea unei arhitecturi africane mai eficiente pentru pace şi securitate;

• o sursă de finanţare previzi-bilă pentru operaţiunile de

sprijinire a păcii conduse de ţările africane.

Instrumentul financiar pentru pace este finan-

ţat din Fondul european de dezvoltare al UE. Este

pentru prima dată când se finanţează operaţiuni majore

de pace şi securitate printr-un pro-gram de ajutor pentru dezvoltare.

Prin urmare, există limitări legate de activităţile ce pot beneficia de instrumentul financiar. Acesta poa-te finanţa cheltuielile locale, indemnizaţiile, raţiile, asistenţa medicală şi transportul membrilor misiu-nilor de menţinere a păcii, precum şi carburanţii, echipamentele civile şi dispozitivele de comunicaţii. Nu poate fi utilizat pentru arme, muniţie, echipa-mente militare specifice sau piese de schimb. Sunt excluse, de asemenea, plata salariilor de bază ale soldaţilor şi instrucţia militară a acestora.

Bugetul instrumentului a fost de 440 de milioane EUR în perioada 2004-2008 şi 300 de milioane EUR pentru perioada 2009-2011. Principalele operaţiuni de menţinere a păcii care au beneficiat de finanţare au fost în Somalia, Republica Centrafricană, Sudan şi Insulele Comore. Au fost finanţate, de asemenea, programe de dezvoltare a capacităţii.

©African Union


Dezvoltarea se rezumă la oameni. Toţi oamenii vor să se simtă în siguranţă, să aibă hrană, un adăpost şi acces la serviciile sociale de bază. Pentru aceasta, trebuie să fie protejaţi în faţa violenţei, a discriminării şi a nedreptăţii, să ducă o viaţă sănătoasă şi să dobândească cu-noştinţele şi competenţele necesare pentru a prospera ca indivizi şi ca cetăţeni. Pentru ca dezvoltarea să fie viabilă şi durabilă, aceasta trebuie orientată spre oameni, pentru a creş-te oportunităţile celor săraci şi vulnerabili şi

Uniunea Europeană a alocat 97,4 milioane EUR pentru perioada 2002-2009, pentru a sprijini vaccinarea copiilor cu vârsta sub cinci ani din Nigeria împotriva bolilor care pot fi prevenite. Programul, cunoscut ca PRIME, a debutat în şase state federale-ţintă şi a fost extins ulterior la alte 17 state. Iniţial, programul s-a confruntat cu difi-cultăţi majore în statul Kebbi din nord-vestul ţării, unul dintre cele şase state-ţintă. Mulţi membri ai populaţiei musulmane locale s-au arătat neîncre-zători în program, datorită zvonurilor că ar putea afecta fertilitatea femeilor.

nigeRiA • Protecţia copiilor mici împotriva bolilor infecţioase

dezvoltarea umanăpentru a dezvolta capacitatea acestora de a scăpa de sărăcie. Dezvoltarea umană este un element-cheie al Consensului european pri-vind dezvoltarea, acoperind o gamă largă de chestiuni, inclusiv sănătatea, educaţia, egalita-tea între sexe, copiii şi tineretul, ocuparea forţei de muncă şi diversitatea culturală. Pentru UE, dezvoltarea umană este atât elementul cen-tral al procesului de dezvoltare, cât şi obiectivul primordial al politicii de dezvoltare. De aceea, cooperarea cu ţările ACP caută să aducă îm-

bunătăţiri concrete în domeniile specifice ale dezvoltării umane. Acestea includ un acces îm-bunătăţit şi mai echitabil la serviciile de bază şi educaţie, o mai mare egalitate între sexe şi abilitare a femeilor, dezvoltarea locurilor de muncă, un loc de muncă decent şi coeziunea socială, consolidarea drepturilor copiilor şi o mai bună prevenire a muncii copiilor, a traficu-lui de persoane, a violenţei şi a altor forme de exploatare, alături de protecţia şi promovarea diversităţii culturale.

Titlu proiectuluiParteneriatul UE pentru întărirea eficienţei

imunologice (PRIME)

Durata2002-2009


ParteneriEPOS Health Management din Germania, Agenţia naţională

pentru dezvoltarea asistenţei medicale primare din Nigeria, OMS, Programul DFID de vaccinare în

Kano (Nigeria)

Totuşi, graţie cooperării pozitive cu liderii islamici, politici şi locali şi sprijinului pă-rinţilor copiilor vaccinaţi, neîncrederea a fost treptat depăşită, iar programul a continuat. Componenta vizând eradicarea poliomielitei a debutat în 2002, iar sprijinul pentru vacci-narea de rutină a fost mobilizat în mai 2003. La acel moment, nivelul vaccinării de rutină în statul Kebbi era cu mult sub media naţională, şi anume 1,7%. Până la încheierea pro-gramului, în 2009, acesta a ajuns la 77%, unul dintre cele mai înalte niveluri din Nigeria.


KiRibATi • Servicii de sănătate mai bune pentru insulele periferice

Titlu proiectuluiÎmbunătăţirea serviciilor de sănătate în insulele periferice din Republica Kiribati

Durataiunie 2006 – decembrie 2010


ParteneriŞcoala de Medicină din Fiji, guvernul din Kiribati,

Asociaţia ONG-urilor din Kiribati

PRIME a avut două obiective principale. Primul a fost sprijinirea eradicării poliomielitei, iar cel de-al doilea consolidarea sistemelor de administrare a serviciilor de vaccinare de rutină. Printre bolile care pot fi prevenite, întâlnite în Nigeria, s-au nu-mărat poliomielita, difteria, tusea convulsivă, teta-nosul, tuberculoza, rujeola, hepatita şi meningita.

Programul a finanţat îmbunătăţiri ale infrastruc-turii vitale, inclusiv centre de asistenţă medicală primară, formarea personalului, precum şi insta-

larea şi repararea echipamentelor de refrigerare pentru stocarea vaccinurilor. De asemenea, a îm-bunătăţit gestionarea serviciilor de vaccinare din cadrul structurilor de asistenţă medicală primară.

Printre realizări, se numără:

• un angajament mai mare din partea guvernului şi a comunităţii pentru activităţile de vaccinare de rutină;

• o creştere majoră a acoperirii vaccinării de ru-tină, la mai mult de 80%, la nivelul întregii ţări;

• formarea a peste 73 000 de cadre medicale;• o creştere cu 97% a numărului de unităţi sanitare

care desfășoară şi raportează vaccinări de rutină;• prima strategie naţională de comunicaţii inte-

grate şi mobilizare socială.

Conform clasificării ONU, Kiribati face parte din ţările cele mai puţin dezvoltate. Izolarea geogra-fică, suprafaţa mică, insulele dispersate, o bază economică restrânsă şi vulnerabilitatea la fluctu-aţiile nivelului mării reprezintă obstacole în calea îmbunătăţirii standardelor locale de viaţă.

Obiectivul general al proiectului este de a con-tribui într-un mod durabil la ameliorarea condiţiilor de viaţă pe insulele pe-riferice din Kiribati prin îmbună-tăţirea accesului la asistenţa medicală primară. Sunt vi-zate toate cele 18 insule din arhipelagul Gilbert, cu o populaţie totală de cca. 42 000 de locuitori.

O parte a proiectului se referă la construcţia a 18 centre de sănătate şi a 56 de dispensare, alături de furnizarea de echipamente, apă şi energie solară, calculatoare, echipamente de radiocomunicaţii şi

instalaţii sanitare. Cealaltă parte a proiectului se referă la îmbunătăţirea calităţii serviciilor de sănă-tate şi a eficienţei gestionării şi furnizării serviciilor, în paralel cu desfăşurarea unor programe majore de formare a personalului medical din insulele periferice.

Proiectul a influenţat revizuirea şi dezvoltarea po-liticilor derulate de Ministerul Sănătăţii şi

Serviciilor Medicale din Kiribati, în special extinderea sistemelor in-

formatice destinate serviciilor de sănătate. De asemenea,

a adus împreună iniţiati-vele guvernului şi ale al-tor donatori în domenii cum sunt furnizarea de

echipamente medicale, echipamente de comuni-

caţii şi calculatoare. Această relaţionare a însemnat o efica-

citate sporită pentru toate părţile implicate.

Printre alte rezultate specifice ale proiectului, se numără:

• o utilizare mai largă a serviciilor de sănătate, în special în rândul femeilor şi copiilor;

• o mai bună gestionare a stocurilor de medica-mente şi a medicaţiei;

• cunoştinţe clinice, aptitudini şi competenţe spo-rite ale personalului sanitar, o dependenţă mai redusă a medicilor faţă de consilierea de specia-litate şi un diagnostic îmbunătăţit al afecţiunilor;

• o mai bună monitorizare a afecţiunilor prin in-termediul noilor sisteme de informare în materie de sănătate;

• existenţa unor informaţii fiabile a dus la o ges-tionare mai eficientă a performanţelor şi la un proces îmbunătăţit de elaborare a politicilor;

• s-a îmbunătăţit managementul de caz, în special în cazul urgenţelor, datorită unor echipamente mai performante şi asigurării iluminatului pe timp de noapte şi a apei salubre curente.


PARQE I, care s-a derulat între 2003 şi 2007, a pus accentul pe dezvoltarea infrastructurii, sprijinind construirea a 300 de şcoli de nivel primar şi a 17

centre-model de formare a cadrelor di-dactice la locul de muncă.

PARQE II se axează pe îm-bunătăţirea calităţii ca-

drelor didactice. Acesta oferă formare pentru 3 000 de cadre didacti-ce şi 400 de directori şcolari şi consilieri

educaţionali. PARQE II a debutat cu distribu-

irea a peste 617 000 de manuale pentru anul şcolar

2008-2009 şi a 265 000 de ma-nuale pentru anul şcolar 2009-2010.

În plus, s-au distribuit 100 000 de pachete şcolare conţinând cărţi, creioane, radiere, stilouri, cutii de creioane colorate, instrumente de geometrie şi ghiozdane în anul şcolar 2009-2010. Programul abordează, de asemenea, problema elevilor care au depăşit vârsta şcolară şi cum se poate răspunde nevoilor lor specifice.

Haiti este cea mai săracă ţară din emisfera vestică, având mari probleme de dezvoltare, chiar fără a lua în calcul şi cutremurul major din ianuarie 2010 şi conse-cinţele sale pe termen lung. Educaţia este o provocare importantă, existând o lipsă acută de cadre didactice calificate într-o ţară în care tinerii de vârstă şcolară formează o pro-porţie semnificativă a populaţiei. Pentru a veni în întâmpinarea provocării reprezentate de educaţia pentru toţi, UE a lansat programul PARQE II, menit să consolideze capa-cităţile şi responsabilităţile educaţionale la nivel local în patru din cele 10 departamente din Haiti. Programul urmăreşte să îmbunătăţească calitatea formării cadrelor didactice, metodele de predare şi materialele de studiu.

hAiTi • Educaţie pentru toţi

Titlu proiectuluiProgramul de sprijin pentru consolidarea

educaţiei în Haiti II (PARQE II)

Durata noiembrie 2007 - decembrie 2011

Contribuţia UE€ 14 milioane

PartenerMinisterul Educaţiei Naţionale și Formării Profesionale

din Haiti

http://a2s.typepad.com/parqe

Programul va putea continua în ciuda cutremuru-lui, deoarece acoperă patru departamente situate la nord şi la sud de oraşul Port-au-Prince, situate la o distanţă mai mare de epicentru. Totuşi, 1,6 milioane EUR din bugetul de 14 milioane EUR al PARQE II sunt transferate în vederea reabilitării şcolilor şi a sălilor de clasă din cele patru departa-mente incluse în proiect, care trebuie să facă faţă unui aflux de elevi veniţi din capitala devastată.

Unul dintre obiectivele PARQE II este construirea unui centru de formare a cadrelor didactice la Cap Haitien, cel de-al doilea oraş ca mărime din Haiti. De asemenea, se urmăreşte construirea a 90 de săli de clasă, renovarea a peste 70 de şcoli şi crearea unei reţele naţionale de şcoli publice şi private. De asemenea, se doreşte crearea unui comitet de gestionare şi a unei asociaţii a părinţilor pentru fie-care şcoală. PARQE II are drept scop şi consolidarea capacităţii instituţionale a Ministerului Educaţiei, în special în cele patru departamente incluse în proiect.


RwAndA • Un serial radiofonic de succes ajută la combaterea SIDA

Un serial radiofonic longeviv a de-venit principala sursă de infor-mare pentru femeile din zonele rurale din Rwanda cu privire la HIV/SIDA şi alte ameninţări legate de sănătatea reprodu-cerii. Programul numit Urunana („Împreună, de mână”) a adunat o largă şi loială audienţă. S-au difuzat peste 1 000 de episoade, de la prima ediţie, care a avut loc în 1999.

Urunana urmăreşte povestea unor personaje care trăiesc într-un sat fictiv din regiunea Marilor Lacuri. Programul îmbină divertismentul cu aspectele educaționale, cu accent pe sănătatea sexuală şi să-nătatea reproducerii, inclusiv HIV/SIDA. Conţinutul programului este dictat de audienţă, cercetătorii vizitând sate din Rwanda în fiecare lună pentru a discuta preocupări legate de sănătate cu localnicii şi posibile scenarii ale programului.

Titlu proiectuluiProiectul media „Well Women” III

(femeile satului)

Durataaprilie 2006 - septembrie 2010

Contribuţia UE€ 750 000 (63% din costurile totale)

ParteneriHealth Unlimited din Regatul Unit și UDC din Rwanda

http://www.healthunlimited.org/Programmes/Africa/Rwanda

Actorii şi echipa de producţie vizi-tează în mod regulat zonele

rurale pentru a înregistra episoadele. Aceste sesiuni

de înregistrare atrag mii de spectatori, ceea ce oferă un cadru şi mai amplu pentru discuţii interactive.

Sesiunile de discuţii şi eva-luările consultanţilor inde-

pendenţi arată că după difuza-re, majoritatea radioascultătorilor

continuă să discute problemele atinse, cum sunt planificarea familială şi sexul protejat - chestiuni sensibile, rareori discutate în familiile din Rwanda. Cifrele confirmă faptul că aceștia ţin sea-ma de mesajele transmise de Urunana. Conform unui sondaj realizat de consultanţi, un procent de până la 74% din populaţia Rwandei ascultă serialul Urunana cel puţin o dată pe săptămână. Cu o rată a alfabetizării în zonele rurale ce abia trece de 50%, radioul rămâne mass-media dominantă.

Urunana a fost iniţial gestionat şi produs de Health Unlimited, un ONG britanic, care a transferat treptat operaţiunile sale unui partener local, Urunana De-velopment Communication (UDC), înfiinţat special în acest scop. Proiectul a fost finanţat parţial de UE, începând cu 2006. Ar urma să devină autonom începând cu 2010.

Cele două episoade bisăptămânale ale programu-lui sunt difuzate de Radio Rwanda şi Serviciul BBC Great Lakes.


Tanzania adăposteşte cea mai mare populaţie de refugi-aţi din Africa, majoritatea provenind din ţara vecină, Burundi, şi din Republica Democrată Congo. A fost aleasă ca locaţie pen-tru unul dintre cele două iniţiative-pilot derulate în cadrul programului de protec-ţie regională (PPR) al UE. Cealaltă iniţiativă s-a adresat Ucrainei, Moldovei şi Belarusului.

Obiectivele programului de protecţie regională pentru Tanzania a fost întărirea capacităţilor de protecţie ale autorităţilor naţionale, îmbună-tăţirea condiţiilor din tabere şi din centrele de

Titlu proiectuluiProgramul de protecţie regională (PPR)

Durata 2006-2009

Contribuţia UE€ 7 milioane

PartenerÎnaltul Comisariat al Naţiunilor Unite

pentru Refugiaţi

TAnzAniA • Programul de protecţie regională pentru refugiaţi

primire şi crearea condiţiilor pentru o soluţie durabilă. Au fost luate în calcul trei opţiuni: în-

toarcerea refugiaţilor în ţara lor de ori-gine, integrarea în Tanzania sau

restabilirea într-o ţară terţă.

Rezultatele de până acum ale PPR sunt pozitive. Autorităţile locale, ONG-urile şi societatea civilă sunt mai bine mobilizate

pentru a ajuta refugiaţii. Re-fugiaţii sunt mai bine trataţi

decât înainte, atât în cadrul, cât şi în afara taberelor. S-a acordat pri-

oritate refugiaţilor cu handicap sau celor vulnerabili pentru a se restabili. S-au intensificat activitățile de pregătire a opţiunilor individuale pentru refugiaţi (repatrierea, integrarea sau re-stabilirea). În special, repatrierea voluntară sau naturalizarea cetăţenilor din Burundi este în curs de desfăşurare şi va continua.

Per ansamblu, au fost finanţate patru proiecte în cadrul programului de protecţie regională în Tanzania în faza iniţială, şi anume între 2006-2009:

• întărirea capacităţilor de protecţie şi găsirea unor soluţii pentru refugiaţii din Tanzania (pro-gramul Aeneas din 2005);

• întărirea capacităţilor de protecţie în Tanzania – completări şi dezvoltări ale proiectului-pilot PPR (Aeneas 2006);

• sprijin pentru activităţile ICNUR în zona Marilor Lacuri şi în Europa de Est în contextul PPR (Pro-gramul tematic privind migraţia şi azilul - 2008);

• sprijin pentru solicitările de naturalizare ale refugiaţilor în vechile aşezări (FED 2008-2013).

comisiaeuropeanăParteneriat pentru schimbare – Cooperarea pentru dezvoltare a UE cu ţările din Africa, Caraibe şi Pacifi c

Luxemburg: Ofi ciul pentru Publicaţii Ofi ciale ale Comunităţilor Europene

2010 – 40 p. – 21x29,7cmISBN 978-92-79-18711-7

cumvăPutetţIProcurAPuBlIcAţIIleunIunIIeuroPenePublicaţiigratuite:


• la reprezentanţele sau delegaţiile Comisiei Europene. Puteţi obţine datele de contact ale acestora

vizitând http://ec.europa.eu sau trimiţând un fax la +352 2929-42758.

Publicaţiidevânzare:


Abonamente(deex.colecţiaanualăajurnaluluioficialaluniuniieuropenesaurepertoriulde

jurisprudențăalcurţiidejustiţieauniuniieuropene):

• de la unul din distribuitorii comerciali ai Ofi ciului pentru Publicaţii al Uniunii Europene

http://publications.europa.eu/others/agents/index_ro.htm

Europe Direct este un serviciu destinat să vă ajute să găsiţi răspunsuri la

întrebările pe care le aveţi despre Uniunea Europeană.

unnumărunicgratuit(*):

00 800 6 7 8 9 10 11(*) Unii operatori de telefonie mobilă nu permit accesul la numerele 00 800 sau pot factura aceste apeluri.

Mai multe informaţii despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet (http://europa.eu):http://ec.europa.eu/world http://ec.europa.eu/europeaid/where/acp/index_en.htm http://ec.europa.eu/development

O fi şă bibliografi că fi gurează la sfârşitul prezentei publicaţii.

Luxemburg: Ofi ciul pentru Publicaţii al Uniunii Europene, 2010

ISBN: 978-92-79-18711-7doi:10.2783/59082

© Uniunea Europeană, 2010Reproducerea textului este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

Tipărit în Belgia

TIPĂRIT PE HÂRTIE RECICLATĂ CĂREIA I S-A ACORDAT ETICHETA ECOLOGICĂ UE PENTRU HÂRTIE GRAFICĂ (WWW.ECOLABEL.EU)

„Parteneriat pentru schimbare” este disponibilă în 17 limbi ofi ciale ale Uniunii Europene la adresa:http://ec.europa.eu/europeaid/infopoint/publications/index_en.htm

Nici Comisia şi nicio altă persoană care acţionează în numele Comisiei nu este responsabilă pentru modul în care ar putea fi utilizate informaţiile furnizate în continuare.

Toate fotografi ile ©Uniunea Europeană, 2010, cu excepţia cazurilor în care se indică altfel.Coperta © François LenoirConcepţie/preimprimare: Tipik Communication Agency

Comisia EuropeanăOfi ciul de Cooperare EuropeAid

Rue de la Loi 41 I 1049 Bruxelles, BELGIAFax: + 32 22996407E-mail: [email protected]

Coop

erar

ea p

entr

u de

zvol

tare

a U

E cu

ţăril

e di

n A

fric

a, C

arai

be ş

i Pac

ific

Cooperarea pentru dezvoltare a UE cu ţările din Africa, Caraibe şi Pacifi c


http

://ec

.eur

opa.

eu/e

urop

eaid

/inde

x_ro

.htm

KQ-30-10-333-R

O-C

RO

Cooperarea pentru dezvoltare a UE cu ţările din Africa ... · Atunci, Uniunea Europeană,...

Documents

Transcript of Cooperarea pentru dezvoltare a UE cu ţările din Africa ... · Atunci, Uniunea Europeană,...