Convergent A Reala Si Nominala

8/3/2019 Convergent A Reala Si Nominala

1/56

ROMNIA NTR-UN CADRU COMPARATIV. CONVERGENTA

NOMINALA SI CONVERGENTA REALA N PROCESUL DE PRE-

ADERARE LA UNIUNEA EUROPEANA.Autori:Constantin Ciupagea Institutul de Economie MondialaAmalia Fugaru Academia de Studii Economice BucurestiNicolae Idu Institutul European din RomniaFlaviu Mihaescu CERGE Universitatea Carol PragaDragos Pslaru -Academia de Studii Economice Bucuresti

1. IntroducereProblematica largirii Uniunii Europene catre estul continentului are radacini n vointa

comuna politica exprimata de statele implicate n acest proces. Largirea Uniunii Europene poate

fi privita ca pe un proiect politic si cultural reprezentnd un pas decisiv n crearea unei Europe

unite, pas ce presupune transformari uriase n sistemele socio-economice ale tarilor membre,

precum si n mentalitatea populatiei europene.

Urmatorul val de aderari, care va cuprinde potential 12 state europene (Bulgaria,

Republica Ceha, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Romnia, Slovacia, Slovenia

si Ungaria), este caracterizat de o multitudine de provocari de natura economica, sociala,

culturala si politica. Extinderea Uniunii Europene catre o structura de 27 de state membre

presupune cresterea populatiei totale cu aproape o treime (peste 100 milioane locuitori), n timp

ce produsul intern brut considerat la scara actuala - va nregistra un plus de numai 6%. Acest

dublu impact este echivalent cu o scadere a produsului intern brut pe locuitor de aproximativ 15-

16%, fenomen care ar fi nsotit si de adncirea decalajului ntre cea mai bogata respectiv ceamai saraca tara membru (de la 2,5, raportul veniturilor pe cap de locuitor, n preturi

comparabile la nivelul puterii de cumparare, ar creste la 4). Este evident ca un asemenea decalaj

initial va putea fi recuperat numai pe termen lung, ceea ce presupune un efort colectiv de

realizare a convergentei nivelurilor de trai, efort care nu poate fi concretizat n mod eficient fara


2/56

mentinerea vointei politice si, implicit, fara sprijinul dorintei exprimate din partea majoritatii

populatiei europene.

Explicatia vointei politice exprimate la nivel european se regaseste n avantajele pe

termen lung si foarte lung. ncercnd doar o sintetizare a principalelor obiective, vom spune cascenariul optimist presupune aparitia unei economii integrate cu 450 milioane de consumatori,

avnd o piata interna cu cea mai mare putere de cumparare absoluta, ocupnd omogen un spatiu

geografic clar delimitat, avnd o istorie comuna de acceptare a varietatii culturale n cadrul unei

civilizatii bazate pe valori destul de apropiate.

Experientele recente de integrare a altor state n Uniunea Europeana demonstreaza ca

momentul oficial al aderarii nu reprezinta n sine realizarea coeziunii sau alinierii la standardele

medii. Cel mai concludent exemplu este nca oferit de situatia land-urilor din estul Germaniei

dupa unificarea din 1990. Procesul de convergenta este lung si cuprinde acest moment alaccederii n interiorul sau. Termenul convergenta are multiple conotatii, el avnd importanta

att pentru cadrul institutional, pentru economia nominala ct si pentru cea reala. Cele trei

aspecte sunt importante ntr-o masura egala pentru ca, asa cum arata experienta anterioara a

Uniunii Europene, realizarea integrarii economice nu a fost posibila fara atingerea unui nivel

suficient de convergenta n toate cele trei aspecte. O observatie care se poate face este ca

existenta unui nivel de dezvoltare omogen ca un element precursor al aderarii constituie un factor

important n asigurarea unui proces nedistorsionat de integrare n Uniunea Europeana, care sa

aiba efecte negative ct mai mici. n capitolele urmatoare vom ncerca sa analizam, dintr-o

perspectiva comparativa, pozitia economiei Romniei n traseul sau de aderare la Uniunea

Europeana. Prima parte va fi destinata fenomenului de convergenta din punct de vedere strict

economic, precum si analizei gradului de convergenta reala n perioada curenta, iar a doua parte

va ncerca sa creioneze cteva caracteristici ale procesului de convergenta institutionala.


3/56

2. Convergenta reala si convergenta nominala. Cazul Romniei.

Istoria integrarii n Comunitatea Economica Europeana se refera la doua valuri deintegrare (1973, 1981-1986), care au cuprins att tari apropiate ca nivel de dezvoltare cu statele

deja membre, ct si tari care aveau de recuperat diferente apreciabile n ceea ce priveste nivelul

convergentei reale, ntelegndu-se prin aceasta nivelul venitului real pe cap de locuitor. Totusi, n

nici unul din aceste cazuri problema recuperarii diferentei de nivel de venit nu a fost un subiect

major. Mai mult dect aceasta, o data cu aparitia Uniunii Economice si Monetare integrarea (ca

de exemplu cea din 1995) nu a mai fost dect un exercitiu care privea tari similare ca structura

economica si ca nivel de dezvoltare, iar convergenta nu a mai avut n vedere dect elemente de

reglare fina la nivelul mecanismelor monetare.

n aceste conditii procesul integrarii n Uniunea Europeana a tarilor aflate n tranzitie nueste la fel de bine pregatit n ceea ce priveste cele trei aspecte ale convergentei. Principalacaracteristica a acestui proces este data de dificultatea de a realiza convergenta reala, adica defaptul ca exista o diferenta majora de nivel de venit pe cap de locuitor ntre tarile candidate sistatele membre ale Uniunii. Cu toate acestea nsa, procesul de negociere a aderarii tarilorcandidate la Uniunea Europeana nu vizeaza acest aspect. Este stiut faptul ca obligatia statelorcandidate consta n adoptarea acquis-ului comunitar, care abordeaza armonizarea functionarii pietelor si institutiilor din aceste tari cu cele ale Uniunii. Astfel, o prima concluzie este ca n prezent la nivelul Uniunii Europene nu exista reguli pentru realizarea convergentei reale nicintre statele membre si statele candidate, si cu att mai putin ntre statele candidate.

Exista o implicatie majora a lipsei convergentei reale din pregatirea integrarii. Aceasta

decurge din faptul ca cele doua aspecte convergenta nominala (ntelegindu-se prin aceasta mai

ales convergenta cu nivelul ratei inflatiei din Uniunea Europeana) si reala - nu pot fi considerate

separat, ele influentndu-se reciproc prin intermediul variatiei ratei reale de schimb.

Astfel, pe de o parte, variatiile pe termen lung ale ratei de schimb reflecta modificarile

structurale din economie care conduc la modificari permanente ale unor variabile

macroeconomice. n literatura de specialitate una din teoriile cele mai solide n acest sens este

cea privitoare la legatura dintre modificarile productivitatii relative si modificarile asociate nstructura preturilor relative, care este cunoscuta de obicei sub numele de efectul

Balassa-Samuelson. Aceasta notiune este folosita pentru a caracteriza o multime de implicatii

care rezulta din aparitia unei diferente n nivelul productivitatii si/sau n dinamica productivitatii

ntre doua sau mai multe economii, sau ntre sectoarele unei economii (n particular diferentele

de productivitate si pret dintre sectoarele de produse comercializabile pe piete externe


4/56

(tradable) si sectoarele de produse necomercializabile extern (non-tradable)). Efectul

Balassa-Samuelson arata ca economiile care sunt caracterizate n mod sistematic de nivele mai

nalte ale productivitatii tind sa aiba si monede care sunt n termeni nominali mai scumpe dect

cele ale tarilor mai putin productive. O alta implicatie a acestui efect este aceea ca o diferenta de

prodcutivitate ntre o tara cu un nivel scazut al veniturilor si una cu un nivel nalt al veniturilordetermina aparitia unei inflatii rezultata din procesul de ajungere din urma. Aceasta inflatie nu

poate fi legata de dezechilibrele din economie, ci ea doar oglindeste faptul ca un proces de

ajungere din urma a productivitatii implica n acelasi timp o ajungere din urma a preturilor,

inclusiv a salariilor.

Pe de alta parte, aceasta manifestare a convergentei nominale prin procesul de recuperare

a diferentelor de inflatie ar putea da nastere unor politici care sa urmareasca scaderea acestei

inflatii, ceea ce n final ar putea avea un efect negativ asupra echilibrului economic. Concluzia

care se poate formula este ca analiza convergentei nominale si reale sunt strict dependente.

Masurarea adecvata a nivelului de convergenta reala (ca nivel al PIB-ului pe capde locuitor) ntre tarile candidate la integrarea n Uniunea Europeana si tarile membre se lovesten primul rnd de dificultatea de a avea un set de date consistent pentru toate aceste tari.Indiferent de modul n care se masoara nivelul PIB pe cap de locuitor din tarile candidate, n PPPsau la nivelul ratei de schimb nominale, se observa ca nivelul acestuia este foarte mic ncomparatie cu cel mediu al Uniunii Europene si mai mult, exista o variatie importanta ntre tarilecandidate (vezi Tabelul 10.2.1.).

Procesul de recuperare a ntrzierii tarilor candidate fata de tarile din Uniunea Europeanaimplica reducerea diferentelor de venit, si n acest context se pune ntrebarea daca existaconvergenta ntre nivelurile venitului pe cap de locuitor n tarile candidate si cele din tarilemembre ale Uniunii.


5/56

TABEL 10.2.1. PIB pe locuitor n tarile candidate si n state membre ale Uniunii Europene(n PPC 1990 si prin rata de schimb nominala) si indicele de deviatie al cursului de schimb

PIB pe locuitor(UE-15s100)

(preturi 1990 - PPC)

PIB pe locuitor(UE-15s100)

(la curs de schimbcurent)

Indicele de deviatie alcursului de schimb

(PPP/ex. rates)(at 1966 PPPs)

1990

1995

2000

1996

1996

tari candidate

Bulgaria 32.5 29.1 25.1 5.1 4.28

Republica Ceha 70.3 65.8 63.1 24.3 2.26

Estonia 44.2 33.4 39.5 12.9 2.23

Letonia 49.1 25.5 29.4 8.9 2.45

Lituania 50.5 29.0 30.0 9.2 2.71

Ungaria 55.1 49.0 54.9 19.2 2.08

Polonia 32.2 35.8 40.8 16.2 1.86

Romnia 37.1 33.6 27.6 6.8 4.26

Slovacia 51.8 43.6 48.6 15.9 2.39

Slovenia 70.1 67.5 76.4 41.1 1.40State membre ale UE

Austria 105.9 106.8 106.2 123.1 0.78

Belgia 105.5 106.0 107.2 114.6 0.85

Danemarca 108.0 114.6 114.6 144.2 0.74

Germania 101.0 101.2 99.6 124.7 0.74

Grecia 57.7 57.1 59.2 50.7 1.13

Franta 109.6 108.0 107.6 114.2 0.78

Irlanda 72.0 89.7 115.5 84.7 0.94

Italia 102.2 102.6 98.2 91.8 0.97

Luxemburg 150.1 174.8 177.9 177.3 0.82

Portugalia 60.8 63.5 66.5 45.3 0.78Spania 73.6 74.6 78.5 64.6 1.01

Regatul Unit 100.2 100.7 100.7 85.1 1.00

Sursa: Calcule Rumen Dobrinsky (2001) pe baza datelor ECP'96 (ONU-Comisia pentru Europa, Geneva)

n esenta teoria neoclasica a cresterii economice arata ca toate economiile caracterizate prin aceeasi parametri de baza (legati de functia de productie) vor atinge acelasi nivel dedezvoltare, indiferent de pozitia lor initiala. Pe baza acestei concluzii n teoria convergentei aufost formulate trei ipoteze de convergenta reala:

- ipoteza convergentei absolute (neconditionate) nivelul venitului pe cap de locuitor n diferite

tari converge pe termen lung indiferent de conditiile lor initiale;

- ipoteza convergentei conditionate - nivelul venitului pe cap de locuitor din tari care au structurifundamentale identice converge pe termen lung independent de conditiile initiale. Acest tipde convergenta apare deci atunci cnd se poate observa o corelatie negativa ntre crestereaPIB-ului si PIB-ul initial;


6/56

- ipoteza convergentei de club - nivelul venitului pe cap de locuitor din tari care au structurifundamentale identice converge pe termen lung, n ipoteza ca conditiile initiale sunt similare.

Testarea empirica a acestor ipoteze a condus la definirea cantitativa a doua tipuri deconvergenta reala:

- convergenta de tip care arata ca pe termen lung, n contextul ipotezei convergenteiabsolute, economiile sarace tind sa creasca mai repede dect cele mai bogate, iar n contextulipotezei convergentei conditionate, acelasi fenomen n functie de anumiti factorideterminanti;

- convergenta de tip care arata o variatie descrescatoare a nivelului venitului pe cap delocuitor ntr-un grup de tari.

Avnd n vedere ca fenomenul convergentei este un proces de lunga durata, pentru

testarea sa ar fi necesar sa dispunem de serii de date disponibile pe un orizont de timp foarte

lung. De aceea, tinnd cont de faptul ca - pentru tarile aflate n tranzitie - perioada de timp pentrucare exista datele necesare acestor calcule este doar de un deceniu, este aproape imposibil sa se

testeze ipotezele de convergenta cu un grad mare de ncredere n rezultatele obtinute.

Daca se analizeaza perioada dinainte de 1989 se poate vedea ca sistemele comuniste au

reusit ntr-o oarecare masura sa realizeze o convergenta reala a tarilor din Estul continentului. Pe

de alta parte nsa, experienta transformarilor politice si economice de dupa 1990 a transformat

aceste economii ntr-un grup foarte eterogen. De aceea este dificil sa se proiecteze modele de

crestere viitoare pentru aceste tari care aspira la integrarea n Uniunea Europeana.

2.1. Abordari empirice ale procesului de convergenta reala n tarile candidate la integrare

n Uniunea Europeana

n literatura de specialitate exista cel putin doua moduri de abordare a problemei

convergentei tarilor n tranzitie ntre ele si cu tarile din Uniunea Europeana. O prima abordare

este aceea de a anticipa posibila crestere a tarilor aflate n tranzitie pe baza modelelor observate

pe termen lung n alte tari. Metodologic, aceste studii se bazeaza pe asocierea pe termen lung

care se poate testa ntre cresterea economica si un numar de factori, estimarea facndu-se pentru

un numar mare de tari. Pe baza acestor tipuri de studii s-a ncercat calcularea unui orizont de

timp necesar tarilor n tranzitie pentru a ajunge din urma tarile membre ale Uniunii. Desi durata

de timp calculata difera de la un studiu la altul pentru fiecare tara n parte, concluzia comuna este

ca procesul realizarii unei convergente reale este unul dificil si de lunga durata, fiind masurat n

decenii chiar si pentru cele mai avansate dintre tarile candidate.


7/56

A doua abordare posibila este aceea de a gasi factorii care determina procesul recuperarii

ntrzierii fata de statele membre ale Uniunii de catre tarile candidate. Avnd n vedere ca acesta

este un proces de lunga durata, rezulta n mod logic legatura dintre convergenta reala si evolutia

factorilor care asigura cresterea economica pe termen lung, adica de acei factori care contribuie

la realizarea unor ritmuri nalte ale productivitatii si eficientei. Aceast tip de abordare se bazeaza pe metodologia productivitatii totale a factorilor (PTF), propusa initial de Solow si dezvoltata

mai apoi n numeroase studii.

n prima categorie de metodologie se nscrie, ca un exemplu recent, studiul scris de

Wagner si Hlouskova The CEEC10s Real Convergence Prospects n care pentru calcularea

duratei convergentei reale se foloseste un model bazat pe experienta tarilor din Uniunea

Europeana dupa 1960, ca si pe evolutia economiei tarilor de coeziune intrate mai trziu n

Uniunea Europeana. n opinia autorilor exista cel putin doua argumente pentru a elabora un

model de crestere pentru tarile candidate din Europa Centrala si de Est bazat pe experienta tarilor

de mai sus.

n primul rnd testarea unei corelatii da rezultate negative pentru ca n loc de o corelatie

negativa ntre PIB-ul initial si rata medie de crestere, se observa ca nu apare nici o corelatie ntre

aceste doua marimi pentru tarile n tranzitie n perioada 1989-1993, adica perioada de realizare a

macrostabilizarii pentru majoritatea tarilor analizate, si o slaba corelatie pozitiva ntre PIB-ul

initial din 1989 si ritmul mediu de crestere n perioada 1994-1998. De aici rezulta primul

argument si anume: conditiile initiale, analizate prin prisma PIB-ului pe cap de locuitor, nu sunt

singurul element sau elementul cel mai important care sa determine performanta acestor tari, nici

macar n prima faza a tranzitiei, pna la macrostabilizare. Mai mult, testarea convergentei de tip

conduce la concluzia ca PIB-ul initial din 1989 ramne n mare parte factorul determinant al

pozitiei unei tari n clasificarea celor zece candidate n functie de PIB-ul real pe cap de locuitor.

Aceste doua observatii i conduc pe autori la concluzia ca ntre cele zece tari candidate nu exista

nici o forma de convergenta pna n anul 1998.

n al doilea rnd, pentru autori exista doi factori care fac mai utila folosirea unor modeleinspirate din evolutia tarilor membre ale Uniunii Europene sau a celor patru tari de coeziune (sau

periferice: Grecia, Irlanda, Portugalia si Spania). Astfel, primul factor de ordin economic este caUniunea Europeana este cel mai mare investitor si partener comercial al tarilor candidate.Aceasta ar reprezenta o baza solida pentru demararea unui proces de convergenta. n al doilearnd, alaturi de alti autori ca de exemplu Ben-David, si acest studiu argumenteaza ca nsasi perspectiva aderarii la Uniune este un factor care contribuie la convergenta, aceasta avndimplicatii directe asupra celor doua elemente amintite mai nainte.


8/56

Aplicarea acestui model de crestere pentru a evalua viitoarea evolutie a tarilor candidatesi pentru a calcula posibilele scenarii pentru momentul convergentei dau rezultate interesante. n primul rnd, trebuie aratat ca aceasta metodologie permite autorilor calcularea unor rate decrestere minime, medii si maxime pentru cele zece tari candidate, care apoi comparate cu ritmulde 2% crestere pentru Uniune conduc la ideea ca realizarea unei convergente de 70 sau 80% din

nivelul PIB-ului pe cap de locuitor al Uniunii Europene largite ar dura undeva ntre 30-40 de ani.

n al doilea rnd, trebuie mentionat ca n cazul Romniei toate cele trei rate de cresteresunt mai nalte dect ale celorlate tari candidate, desi cu exceptia anului curent un astfel derezultat nu poate fi regasit.

BLG CZ EST HUN LAT LIT POL ROM SVK SVNScen MIN 2.2 3.2 3.0 2.7 2.7 3.0 2.8 4.0 2.7 3.0Scen MAX 4.2 4.6 4.9 4.3 4.7 4.5 4.8 5.6 4.2 4.6Scen MED 3.3 4.0 4.0 3.6 3.8 3.9 3.8 5.0 3.6 3.9

Sursa: Wagner & Hlouskova (2001).

Desi metodologia folosita de acest tip de studii este foarte complexa trebuie remarcat dela bun nceput ca doua caracteristici ar putea sa le conduca spre concluzii false. n primul rnd,asa cum arata si concluziile lor, ele nu dau o importanta adecvata conditiilor initiale care, dupacum arata clasamentul PIB-ului pe cap de locuitor dupa 10 ani de tranzitie, a lasat ordinea celorzece tari candidate aproape neschimbata. n al doilea rnd considerarea ca factori determinanti aicresterii pe termen lung numai a investitiilor si consumului guvernamntal ignora contributia altorfactori care ar putea genera cresterea.

Astfel, trebuie remarcat ca a doua categorie de studii amintite se bazeaza tocmai pe luarean considerare a factorilor care determina cresterea prin conceptul de productivitate a factorului

total. Pe aceasta linie se nscrie studiul realizat de Rumen Dobrinsky Convergence in per capitaincome levels, productivity dynamics and real exchange rates in the candidate countries on theway to EU accession. Studiul porneste de la ipoteza ca daca exista o convergenta reala ntretarile candidate si tarile Uniunii Europene aceasta nu se poate baza dect pe realizarea uneidiferente de productivitate n favoarea tarilor candidate care automat se reflecta n manifestareaefectului Balassa-Samuelson pentru aceste tari. Astfel, autorului i ramne sa demonstreze prezenta acestui efect, aprecierea reala a monedelor, pentru a determina prezenta convergenteireale. Pentru aceasta, Dobrinsky ia n calcul Factorul Total de Productivitate (TFP) si ajunge satesteze att prezenta corelatiei directe dintre cresterea economica si cresterea productivitatii, ctsi prezenta aprecierii reale (curs de schimb raportat la indicele preturilor de consum IPC),masurnd deviatia de la un raport initial 1 la 1 ntre monede. De aceea avertismentul dat de autor

exprima faptul ca este posibil ca cele doua obiective de convergenta nominala si reala sa fiecontradictorii. Totusi, pentru Romnia, cele doua obiective sunt n cea mai mare partecomplementare: att reducerea inflatiei, ct si cresterea PIB pe cap de locuitor pot fi atinse printr-o apreciere n termeni reali a monedei nationale.

Lund n considerare acest al doilea tip de studiu se poate aprecia ca, pentru a calcula prezenta convergentei reale, se poate studia n prealabil prezenta efectului Balassa-Samuelson,iar pentru aprecierea ct mai adecvata a posibilitatilor de crestere a uneia din economiile


9/56

candidate, sau chiar a tuturor, este mai utila folosirea metodei TFP, care ia n calcul attconditiile initiale ct si factorii, caracteristici fiecarei tari, ce pot contribui la crestereaeconomica.

2.2. Un model propriu de analiza comparativa a convergentei reale

Dupa cum am mai mentionat, ideea de convergenta ntre tarile sarace si cele bogate se

bazeaza pe ideile neoclasice privind cresterea economica, descrise mai ntai de R. Solow (vezi

Barro, 1989 si Barro & Sala-i-Martin, 1990, 1992, 1995). Desi nu se poate spune ca toate tarile

au trecut la fel de repede la o economie libera, care sa functioneze dupa principii neoclasice,

ipoteza convergentei catre Uniunea Europeana a fost mereu evidentiata, mai ales dupa semnarea

Acordurilor de Aderare. Premisele sunt nu numai o crestere economica rapida dupa

restructurarea economiilor din anii 1990 1992, ci si faptul ca procesul de aderare va conduce la

o structura convergenta a economiilor, la o uniune vamala si la o concordanta ntre sistemele

legislative si institutionale ale tarilor candidate cu cele ale Uniunii Europene.

Vom conduce analiza empirica pe baza celor doua concepte privind convergenta: beta-

convergenta, care presupune convergenta sub aspectul PIB-ului per capita (n termeni relativi sau

absoluti, conditionata de nivelul initial) si sigma-convergenta, cere presupune diminuarea de-a

lungul timpului a dispersiei dintre nivelele PIB-ului per capita al tarilor respective, grupate n

cluburi de convergenta.

Beta convergenta.

Pentru analiza convergentei am mpartit tarile n doua grupe dupa momentul cnd aunceput negocierile de aderare: tarile din primul val sunt Polonia, Cehia, Ungaria, Estonia siSlovenia, iar cele din al doilea val sunt Romnia, Slovacia, Lituania, Letonia si Bulgaria.Motivul mpartirii n doua grupuri este acela ca nu toate tarile au aceeasi viteza de convergenta sinici acelasi nivel de atins pe termen lung. tarile din primul val avnd un venit per capita initialmai mare, vor converge catre un nivel superior tarilor din al doilea grup. Pe cale de consecinta, pentru primul grup am optat pentru Spania ca nivel al PIB per capita de atins (circa 78% dinnivelul UE n 2000), n vreme ce pentru al doilea grup am ales Grecia (cu un PIB per capita de60% din nivelul UE n 2000). Am ales aceste tari si pentru motivul ca sunt printre ultimele veniten clubul U.E. si au avut deja experienta convergentei, tarile din centrul si estul Europeiurmnd, n linii mari, sa repete experienta lor.

Chiar daca aceasta mpartire n doua grupe are sens att din punct teoretic ct si practic,ea nu cuprinde toti factorii care influenteaza convergenta. Daca am privi lucrurile numai dinacest punct de vedere, fara alte nuantari, datele ar arata existenta convergentei, dar cu o vitezafoarte mica 2,4% pe an - ceea ce nseamna parcurgerea drumului pna la jumatate din tinta


10/56

dezirabila n aproximativ 30 de ani. Deci tarilor din primul val le-ar trebui aproximativ 30 de anica sa reduca la jumatate diferenta de venit per capita ce i separa de Spania, iar tarilor din aldoilea val tot aceeasi perioada, dar pentru a atinge un nivel mai scazut, raportat la venitul pelocuitor al Greciei. Aceste ipoteze sunt inacceptabile din perspectiva politica si sociala la niveleuropean global, de aceea este necesara o conditionare a convergentei.

Dintre variabilele care ar putea influenta pozitiv convergenta, cele mai importante s-audovedit a fi: calitatea institutionala (care masoara eficienta guvernului, instabilitatea politica,transparenta legislativa si statul de drept), indicele liberalizarii economice (publicat de BERD),deschiderea comertului exterior (importuri + exporturi raportate la PIB), numarul de persoanenregistrate n nvatamntul secundar (ca o masura a capitalului uman) si o variabila dummy carediferentiaza tarile din cele doua valuri. Dintre acestea cinci, cele care ofera cele mai bunerezultate sub aspect econometric sunt deschiderea comertului exterior si calitatea institutionala,lucru semnalat si n alte studii asupra convergentei n tarile n curs de dezvoltare.

n sens larg, deschiderea comertului exterior si variabila dummy care diferentiaza cele

doua valuri de tari candidate sunt indicatori corelati. Libertatea comertului favorizeazacresterea economica prin valorificarea avantajului competitiv si prin promovarea concurentei pe piata interna. Aderarea la U.E. nseamna de asemenea deschidere, dar nu numai sub aspectcomercial, ci si al contului de capital. Ca atare, cea mai mare parte din comertul exterior alstatelor candidate se desfasoara cu U.E.. Perspectiva de a fi membru al U.E. (materializata nvariabila de tip dummy) da un impuls procesului de convergenta.

Adaugnd si cele doua variabile explicative de mai sus, obtinem o viteza de convergentade aproximativ 9%, ceea ce nseamna reducerea la jumatate a gap-ului n 8 ani si deci atingereanivelului tinta n 16 ani. Putem afirma ca n circa 16 ani tarile invitate la negociarile de aderare n1998 vor ajunge la nivelui Spaniei, iar tarile invitate n 2000 la nivelul Greciei. Pe baza acestor

estimari am construit un scenariu n care variabila deschiderea comertului exterior creste cu oabatere medie standard, iar calitatea institutionala (masurata pe o scara de la 1 la 10) creste cu 2 pentru grupul 1998 si cu 4 pentru grupul 2000. Scenariul optimist pastreaza viteza deconvergenta de 9%, cel pesimist ia n calcul prima estimare, de 2,4%, iar scenariul intermediarpresupune viteza de convergenta ca fiind 6%.

Rezultatele scenariilor sunt urmatoarele (rate de crestere peste media U.E.):

BLG CZ EST HU LAT LIT POL ROM SVK SVN

Optimist 3.04 0.89 3.92 2.56 3.31 3.65 2.91 1.40 2.32 1.56Intermediar 1.25 0.44 3.07 1.81 1.85 2.22 1.55 -0.16 1.33 1.51

Pesimist -1.26 -0.20 1.86 0.75 -0.21 0.21 -0.37 -2.36 -0.08 1.43

Scenariul optimist prevede rate nalte de crestere pentru Bulgaria si pentru statele baltice.

Rata de crestere de 3% peste media U.E. pentru Bulgaria deriva n mod natural din presupunerea

care sta la baza convergentei: tarile cu un venit per capita initial mai mic vor creste mai repede si

vor ajunge din urma tarile mai avansate (Bulgaria avea n 2000 un nivel al PIB per capita de 25%


11/56

din cel al U.E., n termeni ai puterii de cumparare comparabile). Statele baltice sunt printre cele

mai deschise din esantion, nivelul lor de deschidere cel mai scazut (masurat ca pondere a

comertului exterior total n PIB) fiind de 30%, peste cel al tarilor sarace din U.E. (cohesion

countries Grecia 18%, Portugalia 30%, Spania 26%). Cea mai putin performanta tara n

aceste scenarii este Romnia. n ciuda nivelului initial al PIB per capita (27% din nivelul U.E.)nivelul scazut de deschidere si mai ales un indice al calitatii institutionale negativ (-0,8) fac ca

pentru Romnia predictia sa fie (n cazul scenariului intermediar si al celui pesimist) o rata

anuala de crestere situata sub media U.E. (aceasta din urma avnd un ritm mediu anual de

crestere de circa 3%). n cazul scenariului pesimist, care presupune cea mai scazuta viteza de

convergenta, cea mai relevanta variabila devine dechiderea comertului exterior: numai tarile care

au o mai mare deschidere vor avea rate de crestere peste Uniunea Europeana.

Alta modalitate de estimare a convergentei poate fi urmatoarea: mai nti sunt gasiti

factorii determinanti pentru convergenta tarilor U.E., iar apoi coeficientii sunt aplicati tarilorsituate n centrul si estul Europei (C.E.E.). Principala critica ce potate fi adusa acestei abordarieste ca tarile candidate mai au un drum destul de lung de parcurs pna ca ceea ce este valabil pentru tarile U.E. sa fie valabil si pentru ele. Discrepantele dintre caracteristicile si structurileeconomiilor din U.E. si cele din C.E.E. sunt suficient de mari pentru ca sa puna sub semnulntrebarii echivalarea tel-quela coeficientilor. De aceea vom lua n considerare n determinareacoeficientilor numai grupul cohesion countries, anume Grecia, Spania, Portugalia, Irlanda, cafiind mai apropiate n comportamentul lor de tarile candidate. O alta limitare a acestei abordarideriva din studierea fenomenului de convergenta n cele 4 tari, dupa aderarea la U.E.: se poatevorbi de convergenta numai n ultimii 15 ani, si nu pentru ntreaga perioada 1975 2000, dupacum se poate vedea din grafic.

ntre factorii care au determinat convergenta pentru cele 4 tari, n afara de nivelul initialal PIB-ului per capita, cei mai semnificativi sunt consumul guvernamental (cheltuieli curente pentru achizitionarea de bunuri si servicii) si investitiile brute (investitii n active fixe plusvariatia stocurilor). Modelele neoclasice de crestere numesc acesti factori ca fiind importanti,investitiile impulsionnd cresterea economica, n timp ce cheltuielile guvernamentale oinfluenteaza negativ (cu ct nivelul lor este mai redus, cu att se nregistreaza ritmuri de cresteremai mari). Lund acesti doi factori n considerare se obtine o viteza de convergenta de 4,1%pentru cele 4 tari.

PIB per capita, PPP, ca procent din media U.E., pentru Grecia, Spania, Portugalia,Irlanda,1975 - 2000


12/56


13/56

Pe baza acestor date, am construit 4 scenarii:

- primul este unul teoretic, n care se presupune ca att consumul guvernamentalct si investitiile sunt situate, pentru tarile C.E.E., la niveluri frecvent considerate de teoria

economica, de 10%, respectiv 30%, ca ponderin PIB.

- al doilea scenariu foloseste valorile medii (pentru intervalul 1994 1998) pentruconsumul guvernamental si formarea bruta de capital fix (adaugnd variatia stocurilor)pentru cele 11 tari din C.E.E. luate n considerare.

- al treilea scenariu presupune ca tarile candidate ar avea aceleasi niveluri n PIBale consumului guvernamental si ale investitiilor (plus stocuri) pe care le-au nregistrat, nperioada 1991-1998, Grecia, Spania si Portugalia.

- al patrulea scenariu ia ca valori ale consumului guvernamental si investitiilor celenregistrate de Irlanda n perioada sa de maxima crestere economica (peste 8% anual;perioada luata n considerare este 1991-1998)

Valorile pentru consumul guvernamental si investitii luate n considerare pentru celepatru scenarii sunt:

Tabel 10.2.2. Ipotezele privind ponderile consumului guvernamental si investitiilor n PIB,pentru scenariile de convergenta

CG INV

Sursa: calcule proprii pe baza WDI Database


14/56

Scenariul 1 0.1 0.3

Scenariul 2(valori medii pentru 1994 1998ale tarilor C.E.E.)

BUL 0.14 0.12CZ 0.26 (0.25) 0.23 (0.25)EST 0.23 0.22HUN 0.11 (0.12) 0.21

LAT 0.22 0.32LIT 0.20 0.29POL 0.16 (0.18) 0.22 (0.21)ROM 0.13 0.34 (0.21)SVK 0.22 0.23SLV 0.20 0.26

Scenariul 3(valori medii pentru 1991-1998 pentru GR., POR., SP.)

0.16 0.22

Sursa: calcule proprii pe baza WDI DatabaseScenariul

4

(valori medii pentru1991

1998

pentru IRL)

0.14 0.18

Ratele de crestere simulate pe baza scenariilor sunt:

BLG CZ EST HUN LAT LIT POL ROM SVK SVNScenariul 1 7.04 3.60 5.25 4.15 6.27 6.12 5.16 6.43 4.36 2.79Scenariul 2 5.22 2.20 3.90 3.09 5.83 5.46 3.39 5.46 3.16 1.94

Scenariul 3 6.05 2.63 4.27 3.18 5.29 5.13 4.18 5.44 3.39 1.83Scenariul 4 5.72 2.31 3.95 2.86 4.96 4.80 3.86 5.11 3.07 1.51

n primul rnd, este de observat ca, asa cum sustine ipoteza convergentei, tarile care auun venit per capita initial mai mic vor avea rate mai mari de crestere, acesta fiind cazul

Bulgariei, Lituaniei, Letoniei si Romniei, pentru care sunt previzionate rate nalte de crestere.

Cazul Romniei nu este poate cel mai relevant, pentru ca n acest caz, mai mult dect pentru

celelalte state candidate, un nivel redus al consumului guvernamental provine din capacitatea

redusa de a colecta venituri si deci din nivelul scazut al intermedierii fiscale. De asemenea, n

cazul tarii noastre, ratele de investire raportate de WDI erau surprinzator de mari, ceea ce ne-a

determinat sa consideram ipoteza refacerii calculelor n cazul tarii noastre pe baza informatiilor

oferite de statistica oficiala a Romniei. n tabelul 10.2.2., n dreptul scenariului 2, sunt prezentate n paranteze cifrele recalculate pe baza datelor statistice oficiale n cazul Republicii

Cehe, Ungariei, Poloniei si Romniei, cifre pe baza carora s-au efectuat calculele ritmurilor de

crestere prezentate n tabelul de mai sus.

Primul scenariu, cel bazat pe premise teoretice, este cel mai departe de realitate, nivelul

mediu al consumului guvernamental pentru tarile C.E.E. fiind de 19%, iar cel al investitiilor, de


15/56

24%. Este de remarcat ca nici indicatorii pentru Grecia, Spania, Portugalia sau Irlanda nu se

apropie de aceste valori teoretice. n afara scenariului al doilea, un alt scenariu plauzibil este cel

creat pe baza datelor pentru cohesion countries aceste tari au, n medie, o rata mai mare a

investirii dect U.E. si de asemenea rate mai scazute ale consumului guvernamental. Este de

presupus ca, pentru tarile candidate, consumul guvernamental va creste o data cu capacitatea de acolecta venituri. La fel se poate spune si despre investitii, acestea fiind pna acum sever afectate

de persistenta si variabilitatea inflatiei. Ultimul scenariu, cel pe baza datelor pentru Irlanda, este

putin probabil sa apara, din cel putin doua motive: este greu de crezut ca acele conditii care au

oferit Irlandei o crestere economica asa de rapida n ultimii ani ai deceniului trecut sa apara si n

tarile candidate si, pe de alta parte, Irlanda are (surprinzator) cea mai scazuta pondere n PIB a

consumului guvernamental, ct si a investitiilor, dintre statele membre ale Uniunii Europene.

n cele din urma, este notabil ca cele doua scenarii plauzibile al doilea si al treilea

prognozeaza rate de crestere mai nalte decat cele prognozate pentru U.E. 2-3% pe an. Ca atare,ipoteza ajungerii din urma poate deveni realitate.

Sigma convergenta si grupurile de convergenta.

Conceptul de sigma-convergenta este legat de cel de beta-convergenta: n vreme ceprimul concept presupune ca diferentele de venit per capita se vor micsora de-a lungul timpului,cel de-al doilea vorbeste despre o diminuare a dispersiei veniturilor per capita ntre diferite tari.Metodologic, cele doua concepte au n vedere primele doua momente ale distributiei veniturilor.

Ideea de convergence clubs (grupuri de convergenta) este relativ recenta, datnd din

anii 80 (vezi Baumol, 1986), si presupune comportamente de convergenta diferite la capeteledistributiei veniturilor: exista convergenta si n grupul tarilor bogate si n grupul tarilor sarace,doar directia difera. Cei bogati devin mai bogati, iar convergenta are loc prin cresterea PIB-uluiper capita, n timp ce cei saraci devin mai saraci, convergenta avnd loc prin scaderea relativa aPIB-ului.

Primul test pe care l putem aplica pentru evidentierea sigma-convergentei este saconsideram cele doua grupuri alcatuite anterior (grupul tarilor care au fost invitate sa nceapanegocierile de aderare n 1998 si grupul tarilor invitate n 2000) si sa verificam daca dispersiaPIB-ului per capita n interiorul grupului scade sau nu (vezi Ben David, 1997). Studiile de pnaacum asupra tarilor n curs de dezvoltare arata o diminuare a dispersiei la vrful ierarhiei

veniturilor, si o amplificare a dispersiei la baza acestei ierarhii. De asemenea, n ceea ce privestemagnitudinea, grupul tarilor mai sarace are o dispersie mai mare dect cel al tarilor bogate.

Graficul de mai jos arata evolutia dispersiei dintre PIB-ul per capita n cele doua grupuri,n perioada 1990-1999. Concluziile sunt asemanatoare cu cele privind alte tari n curs dedezvoltare: n timp ce grupul format din Bulgaria, Letonia, Lituania, Romnia si Slovacia tindesa divearga, grupul format din Cehia, Estonia, Polonia, Slovenia si Ungaria arata ca discrepanteledintre venituri s-au diminuat n aceasta perioada.


16/56

Dispersia PIB per capita n cele dou grupuri (ecuaiile serefer la nivelul de semnificaie al unui trend liniar)

Sursa: calcule proprii pe baza WDI Database


17/56

Singurul lucru care contrasteaza cu alte studii este faptul ca tarile mai bogate au odispersie mai mare dect cele mai putin bogate. Acest lucru se poate explica n cazul considerat

prin durata scurta de timp de-a lungul careia s-au facut estimarile si prin faptul ca tarile din

primul grup au nregistrat rate mai mari de crestere (Polonia a crescut de la 30% din media U.E.

n 1993 la 42% n 2000, Slovenia de la 60% la 75%), ceea ce a produs o dispersie mai mare n

interiorul grupului.

Desi sigma-convergenta nu implica beta-convergenta si nici invers, rezultatele obtinute

mai sus sustin punctul anterior de vedere cel al necesitatii mpartirii tarilor n doua grupe (nu

ntmplator, Grupul 1998 care a nceput negocierile de aderare n urma Conferintei de laLuxemburg, 1998- a nregistrat n medie rate mai mari de crestere dect Grupul 2000 - de la

Madrid). n plus, este posibil ca cele doua grupuri sa convearga catre acelasi nivel al dispersiei

ceea ce va nsemna ritmuri de crestere constante pentru toate tarile din cele doua grupuri.

Cel de al doilea test pe care l vom aplica va avea n vedere ntreaga distributie aveniturilor, inspirat din Quah (1996). Pentru cele 10 tari candidate si pentru intervalul 1991-2000, vom avea 100 de observatii privind PIB per capita (USD, prin PPP) pe care le vom dividecu nivelul mediu al PIB per capita n Uniunea Europeana, obtinnd astfel nivelurile relative pentru fiecare tara si n fiecare an. Aceste 100 de observatii vor fi mpartite n grupe dupa

venituri, fixnd limitele grupurilor astfel nct sa avem o distributie initiala uniforma. Apoi vomconstrui matricea probabilitatilor de trecere dintr-un grup de venit n altul, n care valorile de pediagonala reprezinta probabilitatea ca, daca la nceputul anului o tara s-a situat ntr-o anumitagrupa de venit, aceasta sa se situeze n aceeasi grupa si la sfrsitul anului. Cele 100 de observatiivor fi distribuite n matrice pe grupe de venit, iar probabilitatile se vor determina ca fiindponderea relativa a unui grup de observatii n totalul rndului respectiv. Fiindca ntr-un anumitan o tara poate nregistra o crestere economica prin care va accede ntr-o grupa superioara devenit, poate stagna sau poate nregistra un declin, suma pe fiecare rnd al matricii va fi unu.Valorile din afara diagonalei reprezinta probabilitatile de a trece dintr-o grupa de venit n alta dela un an la altul, probabilitatile de deasupra diagonalei corespunznd trecerii ntr-o grupasuperioara de venit, iar cele de dedesubt, caderii ntr-o grupa inferioara.

O data aceasta matrice construita, etapa urmatoare este de a transforma distributia initiala.Ca o prima aproximare, daca valorile de pe diagonala matricii sunt apropiate de valoarea unu,exista tendinta pe termen lung ca o tara care s-a situat la nceput n una din grupele delimitate saramna n aceeasi grupa de venit. Din contra, valori mari n afara diagonalei nseamna ca tarileau o mobilitate sporita si este foarte posibil sa treaca dintr-un grup de venit n altul (o bunaexpunere a modului de folosire a matricii Markov este facuta de Sargent si Ljungqvist, 2000).


18/56

Matricea probabilitatilor de trecere este prezentata n tabelul urmator (valorile dedeasupra diagonalei indica probabilitatea de a trece ntr-o grupa de venit superioara, n timp cevalorile de dedesubtul diagonalei indica probabilitatile de a trece ntr-o grupa inferioara):

Grupuri de venit: < 0.3 a0.3 ; 0.33) a0.33 ;0.47) > 0.47 Total< 0.3 0.846 0.115 0.038 0 1

a0.3 ; 0.33 ) 0.091 0.682 0.227 0 1a0.33 ; 0.47) 0 0.115 0.807 0.077 1> 0.47 0 0 0.12 0.88 1

Din distributia initiala (am determinat grupurile de venit n asa fel ca aceasta sa fieuniforma) si din matricea de mai sus se poate determina distributia veniturilor la care se vaajunge pe termen lung. Aceasta distributie finala (ergodica, sau stationara) - altfel spus, vectorulpentru care rezultatul nmultirii cu matricea de trecere este tot vectorul respectiv - este data devalorile proprii la stnga ale matricii probabilitatilor de trecere. Cele doua distributii sunt:

< 0.3 a0.3 ; 0.33) a0.33; 0.47)

> 0.47

Distributia initiala 0.26 0.22 0.26 0.25Distributia finala (ergodica) 0.115 0.19 0.42 0.27

Distributia finala indica deci convergenta pe termen lung tarile care aveau n 1990 unvenit per capita de pna la 33% din media U.E. vor trece n grupa 33-47%. Pe termen lungasadar, tarile din grupul al doilea le vor ajunge din urma pe cele din primul grup, lucru carentareste spusele anterioare privind convergenta, asadar va exista convergenta si ntre tarile

candidate, nu doar ntre ele si Uniunea Europeana.


19/56

2.3. Evolutia indicatorilor de convergenta n cazul Romniei

Din prezentarea modelului anterior (subcapitolul 2.2.) rezulta ca anumiti indicatorieconomici si institutionali sunt preponderenti n semnalarea posibilei convergente si ndeterminarea orizontului de timp n care procesul ar putea atinge anumite niveluri partiale de

realizare. Multe din abordarile empirice ale fenomenului de convergenta reala, evidentiate nliteratura de specialitate a ultimilor ani, indica aceeasi gama de indicatori, care vor fi mentionatin continuare.

Problematica cresterii economice a reabsorbit interesul lumii academice si a decidentilorn finalul mileniului trecut. Majoritatea dezbaterilor s-au purtat n jurul factorilor decisivi care auun impact prioritar asupra cresterii. Noul tip de abordare se diferentiaza de cea specificamodelelor clasice de crestere (Solow, 1956), care ncercau sa explice aproape unilateral crestereaeconomica prin factorul partial neexplicat de progres tehnic. Convergenta ntre economii pornitedin pozitii diferite ale nivelului de dezvoltare era posibila doar, dar sigura atunci, cndeconomiile respective functionau cu aceleasi rate de progres tehnic. Teoriile recente ale cresterii

endogene au cautat sa remedieze mult din minusurile initiale ale teoriilor clasice. Literaturaeconomica de specialitate (Romer, 1994; Hammond et al., 1993) s-a orientat cu precadere catrerolul efectelor colaterale sau al externalitatilor care rezulta n urma investitiilor facute ninfrastructurile sistemului socio-economic n sine, cum ar fi, de exemplu, n capitalul uman saun infrastructuri fizice. O alta directie a cautat sa cuantifice impactul asupra cresterii, asupracalitatii factorilor de productie, al investitiilor n activitatea de cercetare-dezvoltare. Rezultateledemonstreaza fara dubiu cauzalitatea directa ntre cresterea investitiilor n capitalul uman, nnumarul si calitatea infrastructurilor fizice sau n cercetare-inovare si cresterea economicadurabila.

Plecnd de la comentariile de mai sus, vom spune ca un factor esential n determinarea

cresterii mai rapide a unei economii dect a alteia, este ritmul de crestere a investitiilor sinivelul ratei de investire n PIB. Desigur ca exista si exceptii: decenii ntregi, ritmul deinvestire n Mezzogiorno-ul Italian a fost mai ridicat dect n Nordul Italiei fara a se conturaconvergenta ntre cele doua regiuni. De asemenea, Irlanda a beneficiat de ritmuri de crestere aleinvestitiilor totale mai mari dect Regatul Unit, n perioada 1950-1985, convergenta aparnddoar n ultimul deceniu al secolului trecut.


20/56

Investitiile

Situatia comparativa a tarilor candidate care fac parte din CEFTA (ntre care si Romnia)este prezentata n Tabelul 10.2.3. n ceea ce priveste evolutia din ultimii ani a ritmului anual decrestere al investitiilor (formarea bruta de capital fix n termeni reali), inclusiv a investitiilor

straine directe, si a ratei de investire (ponderea formarii brute de capital fix n produsul internbrut).

TABEL 10.2.3. Situatia investitiilor n tarile CEFTA 1996-2000Formarea bruta de capital fix - ritmul anual An precedents100An/tara BG CZ HU PL RO SI SK

1996 d.n. 108.2 106.7 119.7 105.7 109.2 139.81997 d.n. 97.1 109.2 121.7 101.7 111.4 114.51998 132.9 100.1 113.3 114.2 94.3 111.3 111.11999 125.3 99.4 105.9 106.8 95.8 119.1 81.22000 108.2 104.2 106.6 103.1 105.5 100.2 99.3

ISD - mil USD (cumulat)An/tara BG CZ HU PL RO SI SK1996 d.n. 8572 14958 11463 1234 2069 11501997 d.n. 9234 16086 14587 2454 2297 15911998 2023 14375 18517 22479 4485 2766 21161999 2829 17552 19298 26075 5526 2656 22532000 3831 21095 19883 35400 6551 2808 3614

Ponderea FBCF in PIB - %An/tara BG CZ HU PL RO SI SK1996 d.n. 31.84 21.40 20.86 22.95 22.57 36.95

1997 d.n. 30.82 22.23 23.63 21.17 23.53 38.651998 13.21 28.97 23.64 25.14 18.35 24.61 38.001999 15.95 27.93 23.91 25.48 18.02 27.39 30.792000 16.15 28.31 24.56 25.34 18.48 26.68 29.97

Sursa: Buletine statistice trimestriale CESTAT, 1999/4, 2001/2; Institutul National pentru Statistica.Nota: d.n. date nedisponibile.

Se poate observa ct de mult teren a pierdut economia romneasca n cea de-a douaperioada de recesiune pe care a traversat-o, n raport cu celelalte state candidate sau n raport cuUniunea Europeana (n care ritmurile de crestere au fost oricum pozitive). Pe de alta parte,diminuarea n volum a investitiilor din perioada 1998-1999, chiar n conditiile n care investitiile

straine directe au nregistrat un salt considerabil n anii 1997-98, a afectat rata de investire, care acobort la cote foarte mici comparativ cu celelalte state candidate si chiar n raport cu propriileniveluri ale ratei investitiilor din anii initiali ai tranzitiei (cele care au fost luate n calcul nmodelele de convergenta prezentate anterior).

O atentie speciala trebuie acordata impactului investitiior straine directe (ISD) intrate neconomiile candidate n perioada ultimilor ani. Progresul tehnologic care nsoteste aceste fluxuriinvestitionale este considerat decisiv n procesul de dezvoltare economica, la acest fenomen


21/56

adaugndu-se rolul de acoperire partiala a cererii de finantare externa. n toate statele candidate,ISD s-au concentrat n primii ani n sectorul industriilor prelucratoare, dar tendintele recentedemonstreaza o glisare usoara catre sectorul serviciilor, odata cu deschiderea utilitatilor publicesi a sectorului bancar catre privatizare si liberalizare. n general, poate cu exceptia unor ramuri nUngaria, Estonia, Cehia, ISD s-au concentrat n activitati de sine statatoare, cu efect de antrenare

modest. n plus, baza stiintifica locala nu a fost utilizata, iar investitorii straini au fost prea putininteresati n a extinde activitatea de cercetare-dezvoltare n tarile gazda (Panel Economic Futures Enlargement Project, IPTS, 2001).

Atragerea investitiilor este strns legata de gradul de dezvoltare a infrastructuriifinanciar-bancare, a infrastructurilor fizice (transporturi, telecomunicatii, informationale,distributii de resurse), dar si de stabilitatea politica, sociala si macroeconomica a tarii recipient.n cazul Romniei, economia sa este caracterizata de un grad redus de dezvoltare ainfrastructurilor sus-mentionate, comparativ cu celelalte state candidate (km de cai de transportpe locuitor, numar de telefoane, calculatoare pe locuitor, numar de mijloace de transport, acces laretele de canalizare, distributie apa, etc.). n plus, situatia sectorului bancar a nceput sa se

redreseze doar n ultimii doi ani, existnd nca multe bariere administrative si instrumentale nfunctionarea lor conform modelelor din statele dezvoltate. Inflatia ramne cea mai ridicata ngrupul statelor candidate, diminund apetitul investitional intern sau extern.

Statele candidate sunt considerate atractive datorita unei combinatii de factori evidentiaticu precadere n ultimii trei-patru ani: o crestere destul de robusta a productivitatii muncii (n ritmde 10% pe an n medie) si costuri unitare scazute ale fortei de munca. n cazul Romniei,cresterea de productivitate este un fenomen care a aparut doar catre finele anului 1999, ceea ce antrziat suplimentar orientarea investitorilor straini catre pietele romnesti. Pe termen mediu,este greu de spus daca structura economiilor statelor candidate va continua sa prezinte actualeleavantaje comparative n ramuri intensive n utilizarea fortei de munca slab calificate,

caracterizate de niveluri salariale mici si de un grad scazut de dezvoltare tehnologica. Tendinteleevidentiate n anii 1995-2000 sunt urmatoarele (IPTS, 2001):

y Diminuarea ponderii ramurilor intensive n utilizarea capitalului fix, fenomen foarte clarevidentiat n Polonia, Slovenia sau Ungaria.

y Intensificarea specializarii n ramuri intensive n utilizarea fortei de munca slab calificate(textila, ncaltaminte), cu exceptia Sloveniei si Ungariei.

y O reducere a decalajului fata de Uniunea Europeana n industrii intensive n prelucrareinovationala (mijloace de transport, aparatura electrica si electronica).

y

Mentinerea decalajului fata de Uniunea Europeana n ramurile caracterizate printr-un nivelnalt de specializare a fortei de munca, cu anumite exceptii localizate n Ungaria, Bulgaria,Cehia si Slovacia.

Structura ISD intrate n Romnia dupa 1990, pe baza capitalului social subscris nechivalent valuta este evident concentrata n ramurile industriale (45,3% din total), serviciileprofesionale si comertul (cu amanuntul si cu ridicata) detinnd ponderi de 17-18% din total. Attconform acestui indiciu, ct si prin cifra extrem de scazuta a stocului de ISD pe locuitor,


22/56

Romnia poate fi considerata una dintre tarile aflate n prima etapa de atragere a investitiilorstraine, faza neconsolidata n care efectele de antrenare nu si pun nca amprenta asuprantregului ansamblu economic. Toate aceste elemente vor ntrzia, cu siguranta, aparitiafenomenelor de convergenta reala si nominala.

Calitatea factorului uman

Parerile asupra importantei capitalului uman n determinarea cresterii economice suntcontroversate, nu din punctul de vedere al impactului global, considerat decisiv de majoritateacercetatorilor, ci din acela al indicatorilor selectionati pentru a oferi o cuantificare ct maicredibila a calitatii factorului uman, precum si a impactului produs asupra cresterii. Este greu deextrapolat la nivelul macroeconomic, sub forma cuantificata, cauzalitatea certa ntre numarulanilor de educatie si bunastare care a fost evidentiata de multa vreme la nivel individual.

Diferiti autori propun variabile diverse de masurare a gradului de dezvoltare a capitalului

uman. Astfel, sunt nominalizate pentru acest rol: ponderea n totalul fortei de munca a celor care

au studii medii (Mankiw et al., 1992), numarul mediu de ani de scoala al fortei de munca

(Benhabib & Spiegel, 1994), cheltuielile n sectorul nvatamnt ca procent din produsul intern

brut, ponderea populatiei cu studii superioare n totalul populatiei ocupate (Barro & Sala-i-

Martin, 1995). Estimarile econometrice ale autorilor studiilor care trateaza aspectul impactului

capitalului uman sunt de multe ori caracterizate de niveluri mici de ncredere, n timp ce din ce n

ce mai multe rezultate sugereaza influenta directa si importanta a acelorasi indicatori asupra

progresului tehnologic, prin intermediul componentei inovative transmisa de la factorul forta de

munca catre factorul capital fix.

Din acest punct de vedere, situatia capitalului uman n Romnia pare a se fi mbunatatit n

ultimii ani, dupa cum arata datele din Tabelul 10.2.4., daca ne referim n primul rnd la

nvatamntul secundar (gimnazial) si la cel superior. La acest lucru, am putea adauga si

mbunatatirea nivelului managerial al fortei de munca, factori care ar conduce la concluzia ca,

din perspectiva resurselor umane, convergenta ar putea avea loc n viitorul apropiat. Nu putem

nsa sa nu mentionam nivelul relativ scazut de la care Romnia a plecat n acest domeniu, prin

comparatie cu alte state candidate (Ungaria, Cehia, Slovenia, Slovacia), punct initial care

impieteaza asupra perioadei de convergenta.

TABEL 10.2.4. Evolutia situatiei educationale n Romnia, 1994-20001994/1995 1995/1996 1996/1997 1997/1998 1998/1999 1999/2000

Populatia scolara 4594513 4703277 4688311 4643351 4631164 4578383nvatamnt primar sigimnazial

2532169 2541945 2546231 2559766 2556930

Gimnazial 1181034 1149994 1140923 1186687 1272423nvatamnt liceal 757673 787211 792788 765903 718017


23/56

Studenti Total 255162 336141 354488 360590 407720 452621nvatamnt zi 222330 273211 296143 306513 351465 387769Seral 14896 11992 8832 5831 3813 3281Fara frecventa 17936 50938 49513 48246 52442 51625nvatamntdeschis la

distanta

0 0 0 0 0 9946

Personaldidactic

Total 296355 306166 313255 309306 311570 301416

nvatamntsuperior

20452 22611 23477 24427 26013

Institutii de nvatamntsuperior (numar)

63 95 102 106 111 121

Facultati (numar) 262 437 485 516 556 632

Sursa: Anuare statistice CNS, INS 1999-2000.

Este prezent efectul Balassa-Samuelson n economia Romniei?

Efectul Balassa-Samuelson este derivat din comportamentul observat n cadrul uneieconomii deschise, care prin dimensiunile sale nu poate influenta preturile pe pieteleinternationale. El se bazeaza pe respectarea ctorva ipoteze verificate empiric n majoritateaeconomiilor lumii:

- Productivitatea n sectoarele producatoare de bunuri comercializabile extern (tradable)

creste ntr-un ritm accelerat fata de cea nregistrata n sectoarele nedeschise (n general,

servicii non-tradable);

- Decalajul ntre productivitatile acestor doua grupari mari sectoriale este mai mare n cazul

economiilor care au venituri mai mari pe locuitor;- Salariile tind sa se alinieze n cadrul aceleiasi economii, indiferent de decalajul de

productivitate.

Urmare a acestor ipoteze de lucru, provenite din teoriile de crestere si din teoremele de

egalizare a preturilor factorilor de productie, mecanismul care genereaza efectul Balassa-

Samuelson este urmatorul: cresterea de productivitate din sectorul comercializabil extern (n

mare, industria prelucratoare, principalul furnizor de exporturi) permite cresteri salariale reale n

aceste sectoare, care sunt n linie cu sporul de productivitate. Cum puterea de negociere a

salariatilor este mai mare n sectoarele de utilitati publice (de regula necomercializabile extern),salariile din economia respectiva vor tinde sa se alinieze la nivelul celor din industriile eficiente,

care au crescut n mod natural. Acest lucru va presupune costuri comparativ mai mari pentru

sectorul serviciilor, care nu vor putea fi acoperite dect prin cresteri de preturi mai mari, ce vor

greva asupra consumatorilor. Consecinta este o crestere a preturilor de consum n sectoarele cu

produse necomercializabile extern situata peste cresterile de preturi din sectoarele deschise


24/56

comertului international, altfel spus o crestere a preturilor de consum (care sunt formate pe un

mix al tuturor sectoarelor economiei) situata peste cea a preturilor productiei industriale. n plus,

preturile produselor comercializabile vor tinde permanent sa se alinieze la cele de pe piata

internationala, mai ales n situatia reducerii treptate a barierelor comerciale. n final, datorita

evolutiei accelerate a inflatiei interne totale fata de cea nregistrata n sectoarele deschise, cursulde schimb, lasat liber, ar tinde sa se aprecieze n termeni reali fata de indicele preturilor de

consum (cursul de schimb este legat de evolutia n sectoarele cu produse comercializabile extern,

n afara influentelor de natura pur financiara). Efectul final, n cazul realizarii cresterii

economice si, implicit, a cresterii de productivitate n economie, este o micsorare a decalajului

ntre cursul de schimb nominal si cursul calculat pe baza puterii de cumparare echivalente. Ceea

ce defineste un proces de convergenta nominala, generat automat de instalarea procesului de

convergenta reala.

Cercetarile empirice cauta sa evidentieze efectul Balassa-Samuelson prin analiza cursuluide schimb real, calculat prin deflatarea cu urmatorii indici de preturi: de consum, ai productieiindustriale si indicele costului unitar cu forta de munca. Daca rata de schimb reala calculata pe baza indicelui preturilor de consum are o tendinta de a se aprecia mai puternica dect rata deschimb reala deflatata cu costul fortei de munca sau cu indicele preturilor industriale, atuncimecansimul descris mai sus functioneaza conform teoriei. n Tabelul 10.2.5. sunt prezentate datepentru statele CEFTA, referitoare la cei trei indici de preturi mentionati anterior, asa cum suntestimati n statisticile nationale.

TABEL 10.2.5. Indicii preturilor de consum, preturilor productiei industriale si salariuluibrut n tarile CEFTA 1996-2000

Indicii preturilor de consum 1995 s100An/tara BG CZ HU PL RO SI SK1996 d.n. 108.8 123.6 119.9 138.8 109.9 105.81997 d.n. 117.3 141.9 134.8 293.6 118.3 111.91998 3046.4 130.6 167.1 154.1 562.6 128.5 116.31999 3124.8 133.4 183.9 165.3 820.3 136.4 128.62000 3447.1 138.6 201.9 182 1194.9 148.5 144

Indicii preturilor productiei industriale 1995 s100An/tara BG CZ HU PL RO SI SK1996 d.n. 104.8 121.8 112.4 149.9 106.8 104.1

1997 3772.3 109.9 146.6 126.1 378.8 113.3 108.81998 3474.3 111.7 165.0 132.2 504.6 117.5 112.41999 3151.2 108.2 182.1 138.0 649.9 116.9 109.02000 3333.9 113.8 216.0 147.8 908.5 124.2 119.1

Indicii salariului nominal brut 1995 s100An/tara BG CZ HU PL RO SI SK1996 d.n. 118.4 120.4 127.0 154.5 115.3 113.31997 2267.1 130.8 147.2 155.1 305.8 128.8 128.1


25/56

1998 3248.8 143.1 174.2 179.4 478.2 141.2 140.41999 3563.9 155.0 202.2 201.8 696.7 154.7 150.62000 4219.6 165.1 229.5 227.9 1029.8 171.1 160.3

Sursa: Buletine trimestriale CESTAT 1999-2000, INS. d.n. date nedisponibile.

Din datele de mai sus, se poate aprecia n mod ferm ca efectul Balassa-Samuelson anceput sa fie prezent nca din anul 1996 n state precum Ungaria, Republica Ceha, Polonia,

Slovacia sau Slovenia. Indicii preturilor de consum, precum si cei ai salariilor brute nominale au

evoluat mai dinamic dect indicii preturilor productiei industriale (purtatori ai influentei directe a

preturilor mondiale si a diferentialului de productivitate intern-extern) corespunzatori acelorasi

state. Pentru Romnia, dar si pentru multe dintre celelalte tari care aspira la integrare (Bulgaria,

Letonia, Lituania vezi Dobrinsky (2001)), datele apar ca fiind destul de putin elocvente,

fenomenul fiind evidentiat doar n ultimii trei-patru ani. Acest fapt poate fi explicat prin

ntrzierea procesului de restructurare n economia Romniei, dar si prin politica de curs de

schimb flotant care ne diferentiaza de majoritatea celorlalte state candidate. Pentru a verifica

suplimentar instalarea efectului Balassa n economia noastra, am considerat doar datele pe

ultimii ani, considernd ca dupa 1998 s-a intrat ntr-o faza reala de liberalizare si deschidere

(care s-a suprapus peste al doilea val de recesiune, din nefericire, mpiedicnd demararea

procesului de convergenta reala). Datele testate sunt cele legate de indicele preturilor productiei

industriale si cel al preturilor de consum, de cursul de schimb si de evolutia salariilor medii

sectoriale. Ele sunt prezentate n Tabelul 10.2.6.

TABEL 10.2.6. Indicatori de preturi (productie, consum, salarii, curs de schimb) n

sectoarele economiei Romniei (1997-2000)Indicator/An 1997 1998 1999 2000Indicii preturilor productieiindustriale

Total 209,7 119,8 162,8 147,9

% decembrie fata de decembriean anterior

Industrie Extractiva 376,5 98,2 201,9 144,2

Industrie Prelucratoare 258,7 124,3 158,9 148,9Alimentara si bauturi 185,8 123,7 142,7 153,5Textila si produse textile 199,6 129,3 147,2 148,4Confectionarea articolelor deimbracaminte

233,0 200,9 127,1 122,0

Pielarie si incaltaminte 227,0 129,2 123,4 140,0

Prelucrarea titeiului, cocsificareacarbunelui si tratareacombustibililor nucleari

168,5 85,5 233,2 166,6

Chimie si fibre sintetice siartificiale

177,9 112,8 163,6 152,7

Prelucrarea cauciucului si amaselor plastice

202,0 116,5 166,6 142,2

Metalurgie 202,0 114,7 173,1 151,7Masini si echipamente 191,5 143,1 151,5 144,1


26/56

Masini si aparate electrice 298,5 128,7 157,1 149,7Mijloace de transport rutier 187,0 133,1 160,5 152,7

Energie electrica si termica, gazesi apa

336,7 113,4 160,2 145,6

Indicii preturilor de consum Total 251,4 140,6 154,8 140,7%decembrie fata de decembrie

an anterior

Marfuri alimentare 245,6 126,5 136,7 145,8

Marfuri nealimentare 242,6 146,8 160,2 137,5Servicii 303,9 168,2 194,7 137,1

Variatia cursului de schimb mediu 213,2 132,3 170,9 142,3(decembrie fata de decembrie an anterior)Variatia anuala a salariuluinet

Total 198,1 157,9 142,0 137,7

media anuala Industrie Extractiva 200,2 172,2 140,8 161,8pentru anul 2000 decembrie ladecembrie

Industrie Prelucratoare 194,5 153,9 143,5 125,9

Alimentara si bauturi 186,6 149,2 140,2 114,5Textila si produse textile 190,0 164,1 148,3 118,3Confectionarea articolelor deimbracaminte

215,1 146,2 145,5

Pielarie si incaltaminte 191,2 154,6 141,6 119,6Prelucrarea titeiului, cocsificareacarbunelui si tratareacombustibililor nucleari

217,7 167,6 131,9 138,8

Chimie si fibre sintetice siartificiale

201,6 160,4 144,2 140,6

Prelucrarea cauciucului si amaselor plastice

191,0 151,6 144,2 120,9

Metalurgie 192,3 160,2 140,8 147,5Masini si echipamente 184,7 163,6 145,5 138,1Masini si aparate electrice 191,9 162,6 150,0 137,0

Mijloace de transport rutier 194,0 163,3 158,1 138,8Energie electrica si termica, gazesi apa

223,8 173,9 130,6 179,0

Sursa: Calcule proprii dupa datele din Buletine Statistice INS

Concluzia certa este ca, n ultimii ani (mai exact, ncepnd cu anul 1999), pe fondul unui

proces de restructurare reala si ca urmare a deschiderii treptate a economiei, efectul Balassa-

Samuelson a nceput sa se manifeste si n economia Romniei.

Nivelul consumului guvernamental

Este relativ dificil de stabilit impactul exact pe care acest indicator macroeconomic l

poate avea asupra cresterii economice. Datele pentru tarile membre CEFTA sunt prezentate n

Tabelul 10.2.7., iar din evolutia ponderii n PIB a consumului public (guvernamental) nu rezulta

concluzii certe.

Tabel 10.2.7. Ponderea consumului guvernamental n PIB n tarile CEFTA, 1996-2000


27/56

Ponderea consumului public n PIB - %

An/tara BG CZ HU PL RO SI SK1996 d.n. 20.57 23.13 17.36 13.45 21.22 22.951997 d.n. 20.60 23.00 17.00 12.80 21.47 22.36

1998 15.54 19.68 22.93 16.38 15.10 21.20 22.161999 16.35 20.31 22.84 16.49 15.05 21.15 19.972000 18.21 20.27 22.01 16.38 16.37 21.75 19.53

Sursa: Buletine Trimestriale Statistice CESTAT 1999-2000; INS; calcule proprii. d.n. datenedisponibile.

Astfel, doua din statele care prezinta ponderi nu foarte diferentiate, Polonia si Romnia,

au avut n perioada 1996-2000 performante economice diferite, Polonia fiind probabil statul cu

cel mai nalt ritm mediu de crestere, iar Romnia situndu-se, alaturi de Bulgaria, printre tarile

ramase n urma n cursa convergentei.

Teoria acorda statelor care au un nivel redus al consumului public sanse mai mari de

dezvoltare economica n ritm accelerat. Aceasta prezumptie pare a fi legata de posibilitatea de a

transfera o parte a produsului brut catre formarea bruta de capital, ridicnd problema daca nu

cumva relatia directa ntre cresterea ratei acumularii (sau economisirii, alternativ) si rata de

crestere economica reprezinta explicatia corelatiei inverse dintre cresterea economica si ponderea

consumului guvernamental n PIB, ceea ce ar face ca introducerea celor doua ponderi ntr-o

ecuatie comportamentala a cresterii sa fie o sursa de autocorelare a erorilor.

O alta incertitudine este introdusa de relatia ntre ponderea consumului guvernamental nPIB si ponderea cheltuielilor bugetare n PIB. Statele care au un exercitiu fiscal mai bun dect

altele, exprimat prin niveluri mai nalte ale ponderilor veniturilor si cheltuielilor bugetare n PIB,

si vor permite sa mareasca n mod corespunzator consumul public, fara sa afecteze echilibrele

macroeconomice n aceeasi masura cu statele n care colectarea veniturilor bugetare este

deficitara, cum este cazul Romniei. Mai mult dect att, n cazul n care veniturile bugetare sunt

relativ nsemnate ca pondere n produsul intern brut, exista posibilitatea ca o injectie de consum

public sa poata avea efecte benefice de tip keynesian pe perioade scurte de timp.

Gradul de deschidere al economiei

Ponderea mai mare a exporturilor si importurilor n produsul intern brut al unui stat

altfel spus, un grad de deschidere mai mare a economiei respective ofera premise cresterii

economice sustenabile si accelerate, prin faptul ca permite accesul pe piata interna a progresului

tehnic si know-how-ului care nsoteste n mod curent produsele comercializabile importate si


28/56

cere o calitate superioara produselor exportate. Statele candidate care au avut nca de la

momentul initial al tranzitiei o deschidere mai mare au fost avantajate de nivelul competitiv

ridicat al produselor lor comercializabile si de posibilitatea unei asimilari mai rapide a preturilor

mondiale n sistemul de preturi national, facilitnd astfel att fenomenul de convergenta

nominala, ct si pe cel de convergenta reala. n Tabelul 10.2.8. sunt prezentate aceste ponderi alecomertului exterior n PIB pentru statele CEFTA.

Tabel 10.2.8. Gradul de deschidere al economiilor statelor CEFTA 1996-2000Ponderea n PIB a comertului exterior total (exporturi plus importuri) - %

An/tara BG CZ HU PL RO SI SK1996 d.n. 112.13 78.80 50.44 64.71 112.11 128.051997 d.n. 119.81 90.96 55.65 65.42 115.41 131.721998 98.95 118.57 103.34 61.56 55.02 114.79 133.361999 96.04 123.17 108.48 58.64 62.44 109.46 128.422000

122.53 146.62 129.20 69.25 73.93 121.80 149.56Sursa: Buletine Trimestriale Statistice CESTAT1999-2000; INS; d.n. date nedisponibile.

Exista o particularitate intrinseca a statelor de dimensiuni mai mari (din punct de vedere

teritorial sau al populatiei) de a fi mai putin deschise dect celelalte tari n raport cu piata

internationala (cazurile Poloniei sau Romniei, ntre statele candidate). Acest fenomen mpiedica

cuantificarea exacta si unica a impactului acestui indicator asupra ratei de crestere economica.

Totusi, relatia directa ntre cresterea gradului de deschidere si accelerarea ratei de crestere

economica nu poate fi combatuta prin analize empirice, iar evolutia prezentata n Tabelul 10.2.8.

demonstreaza ca economia Romniei a avut de surmontat un handicap suplimentar n perioadade declin 1996-1999, pe parcursul careia gradul de deschidere a stagnat (chiar s-a situat ntr-un

declin usor), prin comparatie cu evolutia sa n celelalte state aflate n cursa integrarii europene si

n procesul de convergenta catre niveluri ale PIB mai apropiate de media Uniunii Europene.

Alti indicatori ai convergentei reale

Conform majoritatii studiilor empirice legate de procesul de convergenta reala, calitatea

institutionala constituie un factor de influenta prioritar n determinarea accelerarii cresterii

economice. Existenta unui mediu de afaceri concurential si bine structurat, care sa fie catalizat de

o functionare eficienta a statului n sensul corectarii unor imperfectiuni potentiale ale pietei, va

impulsiona cresterea economica, va consolida procesul de restructurare economica si va permite

atingerea mai rapida a convergentei, prin alinierea structurilor economice (cvasi-similaritatea

structurala este una dintre conditiile convergentei). Obiectivele descrise mai sus nu pot fi atinse

n lipsa unui sistem financiar-bancar matur si functionnd dupa principiile pietei concurentiale,

fara bariere multiple n calea transferurilor de capital si dispunnd de instrumentele financiare


29/56

existente pe pietele de capital dezvoltate. De asemenea, ele presupun existenta unui sistem

legislativ nchegat, bazat pe delimitarea clara a drepturilor de proprietate.

Consistenta institutionala are avantajul suplimentar de a face economia atractiva pentru

capitalul strain (crend fluxuri de investitii straine catre economia respectiva), ceea ce petermen lung va creste att rata investitionala, n mod direct, ct si calitatea stocului de factori

de productie, transformndu-se n factor de crestere al productivitatii totale, implicit n premise

de crestere economica sustinuta.

Legatura dintre convergenta reala si cea nominala este dependenta de evolutia cursului de

schimb real. Nu se poate concepe convergenta nominala si reala fara o apreciere n termeni reali

a cursului de schimb, care sa permita o reducere treptata a decalajului ntre expresia nominala a

produsului intern brut pe locuitor si cea calculata pe baza puterii de cumparare. De cele mai

multe ori nsa, constrngeri pe partea economiei reale conduc la imposibilitatea impunerii unei politici de apreciere reala a cursului de schimb, ceea ce alimenteaza cercul vicios al cresterii

economice mediocre. Deficitele macroeconomice, de multe ori duble (bugetar si de cont curent),

daca nu pot fi finantate prin influxuri de capital strain natural (ISD sau alte transferuri pe

termen lung), vor necesita politici de depreciere reala destinate diminuarii macar a deficitului de

cont curent. Acesta a fost cazul Romniei pe toata perioada tranzitiei (cu mici momente de

relaxare), iar solutia pentru a scapa de constrngerea externa pe termen scurt si mediu nu poate fi

dect accelerarea procesului de privatizare si atragerea de investitii straine (Lazea, 2001). Ca

urmare, apare din nou drept imperativa realizarea consolidarii institutionale, reducerea drastica a

procesului inflationist si coroborarea politicilor macro n sensul cresterii credibilitatii externe si

interne, pentru a putea spera ca Romnia sa intre n fine pe calea sigura a convergentei reale.


30/56

3. Convergenta institutionala sau alinierea la standarde3.1. De ce, cum si cnd n Uniunea Europeana?

De mai bine de un deceniu eforturile de rennodare a destinului european al Romniei,

desi caracterizate de continuitate, au avut fluctuatii accentuate de la o etapa la alta, sugerndo atitudine ezitantan raport cu obiectivele pregatirii pentru aderarea la Uniunea Europeana.Procentele de 85% 90% prin care populatia si-a exprimat aprobarea pentru aderarea la UniuneaEuropeana au confirmat statutul de ignoranti ai integrarii europene nu numai la nivelulcetatenilor obisnuiti, dar si n sectoare ale societatii care ar fi trebuit sa joace un rol activ nclarificarea raspunsurilor la ntrebari fundamentale: de ce, cum sicndtrebuie sa devinaRomnia stat membru al Uniunii Europene?, lipsind de directie si sens eforturi trecute siprezente care nu sunt de neglijat.

n general, autoritatile au pierdut initiativa si controlul campaniei de comunicare nfavoarea euro-scepticilor locali. Datorita, am putea spune, obsesiei nationale de a mbunatati

imaginea Romniei n exterior, practic, cu exceptia unor parti ale administratiei, necesitatea,obiectivele si consecintele aderarii la Uniunea Europeana nu au constituit elemente de un interesreal pentru largi paturi ale societatii romnesti. Totusi, s-a facut referire la sacrificiile pe termenscurt, mediu si lung pe care le vor face romnii att n perioada de pre-aderare, ct si dupaaderarea la Uniunea Europeana. Dualitatea perioadei analizate, adica de pre-aderare laUniunea Europeana si care se suprapune n mod esential cu perioada tranzitiei la o societatedemocratica si o economie functionala de piata a fost uitata, ignornd faptul ca tranzitia, cutoate implicatiile sale, este un proces obiectiv, independent de optiunea pentru aderare.

De aici si ideea, de altfel preluata dintr-un alt context geografic si istoric, ca mai nti estenecesara dezvoltarea si apoi integrarea. Istoria ultimilor zece ani ne-a aratat ca acestea sunttinte greu de atins. De aceea mai multa atentie acordata pregatirilor pentru aderarea la UniuneaEuropeana ar fi fost sansa procurarii resurselor pentru dezvoltare, adica dezvoltarea (de tipcatch-up) prin integrare.

Criteriile de aderare stabilite la Copenhaga (1993) si Madrid (1995) n cadrul reuniunilorConsiliului European indica clar integrarea obiectivelor tranzitiei cu cele ale aderarii. Astfel, osocietate democratica, un stat de drept si respectarea drepturilor omului sunt att cerinte alecriteriului politic de aderare, ct si obiective ale tranzitiei. O economie de piata functionala sicapabila sa faca fata presiunilor concurentiale este, de asemenea, un obiectiv comun celor douaprocese, cum de altfel o administratie performanta (care sa nu produca legi incoerente si sa nu

creeze haos legislativ) are acelasi caracter bivalent. Armonizarea legislatiei autohtone cu ceacomunitara si crearea capacitatii de a aplica acest acquis este o prelungire a procesului dereforma economica si administrativa, rezultnd o abordare mai rafinata n promovarea cresteriicompetitivitatii economice si, implicit, n mbunatatirea accesului pe pietele externe, cu conditiaidentificarii avantajelor competitive ale Romniei. Altfel spus, cele doua procese nu reprezintaalternative n procesul de dezvoltare politica, economica si sociala, obiectivul generical aderarii la Uniunea Europeana integrnd organic obiectivele tranzitiei si prinaceastaprobndu-si caracterul larg cuprinzator.


31/56

n realitate, din cauza constrngerilor financiare pe termen scurt, guvernele succesive dedupa 1990 au promovat primordialitatea relatiilor cu institutiile financiare internationale, ceea ce,combinat cu incapacitatea administrativa de planificare strategica au lipsit de obiective siorizonturi clare pe termen mediu si lung procesul de reforma si dezvoltare economica dinRomnia. Relatiile cu Banca Mondiala si Fondul Monetar International au fost de

natura contractuala, nedepasind abordarile pe termen scurt. n schimb, la doi ani dupa intrarean functiune a Acordului de Asociere, Uniunea Europeana a oferit unparteneriat pe termenscurt, mediu si lung, cu obiective si prioritati clare.

Totusi, nu este mai putin adevarat ca n aceasta perioada, Romnia a facut eforturiserioase, chiar daca nu suficient de coerente si profunde, pe directia pregatirii pentru aderare. Eletin mai ales de finantarea deficitului balantei comerciale nregistrat n relatiile cu statele membreale Uniunii Europene n mod constant de-a lungul perioadei acoperite de Acordul de Asociere laUniunea Europeana. Acelasi lucru l putem mentiona si n cazul deficitului bugetar, n conditiilen care componenta de constructie institutionala, parte esentiala n programul agreat cu UniuneaEuropeana, a solicitat tot mai importante resurse de la an la an.

Au existat opinii chiar printre liderii politici ai Uniunii Europene potrivit carorastandardele aderarii au fost plasate mult prea sus pentru statele din Europa Centrala si de Est,crend pericolul prelungirii dincolo de limite realiste a perioadei de pre-aderare si accentundastfel dependenta culturala de un sistem de dezvoltare bazat pe asistenta comunitara.Interesele de natura geo-politica si geo-strategica ale Uniunii Europene impun si ele o ntinderedecenta a perioadei de pre-aderare.

n ultima vreme, exista destule opinii printre aceiasi politicieni care ar viza mai degrabaamnarea primului val de la aderarea la Uniunea Europeana, pornind de la faptul ca mareamajoritate a statelor asociate din primul val nu sunt totusi pregatite pentru aderare, precum si de

la faptul ca Uniunea Europeana nu este ea nsasi pregatita, nici institutional si nici financiar, sa-iprimeasca pe toti cei nominalizati n raportul Comisiei Europene pentru a adera n 2004, faptece reprezinta evidente greu de contestat.

Ne-am putea imagina si un posibil scenariu referitor la cum va arata procesul extinderii

Uniunii Europene dupa aderarea unui prim val: comisarul pentru extindere primeste alte

nsarcinari, problemele largirii fiind tratate n continuare la nivelul unui sef de unitate din cadrul

Comisiei Europene, Directia Generala Largire urmnd a fi dislocata si ea. Importanta relativa a

procesului se diminueaza considerabil nu doar la nivelul administratiilor aflate de cele doua parti

ale baricadei, dar si la nivelul mass-media si al opiniei publice. Nu numai ca va scadea presiuneaexterna asupra unei administratii nationale obisnuita sa-si contabilizeze cele mai bune

performante atunci cnd primeste socuri externe, dar exista sanse sa ne aliniem tot mai mult la

realitatile Europei de Sud si Sud-Est, unde de altfel ni s-a si sugerat ca ne-ar fi locul prin Pactul

de Stabilitate pentru zona amintita. Si atunci ar fi interesant de auzit ce vor spune cei care astazi

formeaza corul national al euro-scepticilor si care cred ca nici n 2004, dar nici n 2007 Romnia


32/56

nu va fi pregatita sa adere la Uniunea Europeana, fara macar a putea invoca analize ct de ct

serioase n acest sens. Putem pierde cel mai important tren al istoriei viitorilor o suta de ani? si la

1859 si la 1918, oamenii politici autohtoni au fost capabili sa explice nu doar administratiei si

poporului, dar si partenerilor din strainatate ca uneori unu si cu unu nu fac doi.

n anul 2000, Romnia a nceput negocierile de aderare, va beneficia anual de o asistentacomunitara de cinci ori mai mare dect n trecut, are o strategie de reforma economica pe termenmediu si va trebui sa intre n faza decisiva a reformei administratiei publice. Asistentacomunitara s-ar putea dubla imediat dupa aderarea unor state asociate din primul val (n cazul ncare ar exista mai multe valuri de aderare), care vor beneficia, n noua calitate de stat membru, desprijin prin fondurile structurale, crend, pe de alta parte, noi disponibilitati de finantare, prinredistribuire, pentru statele asociate aflate nca n negocieri.

Va proba Romnia capacitatea de a absorbi toate aceste fonduri dupa regulileeuropene? Va reusi Romnia sa-si identifice n detaliu si sa-si prezerve interesul national

pe parcursul negocierilor? Iata marile provocari cu care se vor confrunta n anii ce vin clasa politica si administratia nationala. Drept urmare, ne vom referi, n subcapitolele urmatoare, lasituatia curenta a stadiului negocierilor dintre Romnia si Uniunea Europeana privind aderareatarii noastre, precum si la situatia asistentei externe acordate Romniei corelata cu analizareacapacitatii de absorbtie a programelor si fondurilor respective.

Negocierile si aderarea nu sunt un joc cu suma nula. Simplificnd, exercitiul negocieriloreste un joc strategic, cu o functie obiectiv complexa n care pornim de la premisa ca avantajelepe care le dobndeste Romnia sau alt stat asociat prin intrarea n Piata Interna, nu se transformaautomat n pierderi pentru celelalte state membre. Un astfel de joc care are la baza avantajelecompetitive ale natiunilor este unul din care fiecare cstiga ceva. Jocurile tactice sectoriale

trebuie reglate n asa fel nct jucatorul, Romnia n cazul de fata, sa cstige n domeniile n caresi-a identificat avantaje competitive, cednd uneori n celelalte domenii.

Daca am pleca de la unele puncte de vedere exprimate de politicienii europeni, viitoareaUniune, formata din 27 de state membre, ar putea fi una stratificata n cercuri concentrice,generate de diversitatea economica si culturala a acestora. Nucleul dur l va constitui UniuneaEconomica si Monetara, Romnia putndu-se plasa la momentul aderarii pe cercul exterior alstatelor membre, incluse pe baza negocierii unor importante derogari, n raport cu criteriile deaderare. Astfel, Romnia va beneficia nu numai de fonduri intra-comunitare de cteva ori maimari dect cele de pna la momentul aderarii, dar si de sinergia sistemului din care va face partesi de sansa de a fi parte la deciziile politice ce se vor lua la nivelul institutiilor comunitare.

Statutul de tara membra a Uniunii Europene va putea reprezenta garantia necesara pentruatragerea si valorificarea investitiilor straine, care ar putea juca un rol important n ajustareastructurala a economiei romnesti.

Deocamdata, administratia nationala a fost luata pe nepregatite de aceasta varianta,genernd pentru prima data o teama reala fata de momentul aderarii. Una din cauze consta nfaptul ca se exacerbeaza importanta criteriului economic, acesta si adesea ntregul set de criteriide aderare fiind substituiti, n ntelegerea multora, cu performanta economica (crestere


33/56

economica, PIB pe locuitor, etc.). Astfel, devine imposibila o analiza realista referitoare laponderea criteriului economic n balanta resurselor angajate n acest proces. Atingerea criteriilorde convergenta economica si complementaritatea structurala necesita, orice scenarii am lua ncalcul, perioade exagerate de pre-aderare (ntre 15 si 25 de ani). In schimb, concentrarea vointei politice si a resurselor pe crearea unei administratii moderne ar permite ndeplinirea n buna

masura a criteriului al treilea (capacitatea de a transpune si implementa acquis-ul comunitar) ntr-o perioada de timp rezonabila, probabil pna n 2005. Totodata, greu ne putem imagina oeconomie de piata functionala, capabila sa faca fata presiunilor concurentiale fara o administratieperformanta care sa produca o legislatie coerenta si sa supravegheze aplicarea acesteia.

3. 2. Analiza asistentei economice externe acordate Romniei

Pozitia relativa a Romniei n cadrul asistentei pentru pre-aderare (Uniunea Europeana +

institutiile financiare internationale)

Pentru perioada analizata, Romniei i-a revenit 9,46% din totalul asistentei acordatezonei, fata de 35,21% ct i-a revenit Poloniei, 14,62% - Ungariei si 4,6% - Bulgariei. Din totalulasistentei nerambursabile, Romniei i-a revenit n aceeasi perioada doar 4,7%, fata de 45,05%,ct i-a revenit Poloniei, 4,23% - Ungariei, 3,67% - Albaniei si 3,08% Bulgariei.

Avnd n vedere ca populatia Romniei reprezinta mai mult dect dublul oricareia dintrecelelalte tari, cu exceptia Poloniei, asistenta nerambursabila pe locuitor ofera, ca indicator deanaliza, o situatie si mai dramatica (52 Euro/cap de locuitor pentru perioada analizata).

Elemente interesante sunt relevate si de analiza pozitiei Romniei n contextul ajutoruluioferit de diferiti donatori din grupul avut n vedere. Astfel, n ceea ce priveste asistenta

nerambursabila, cel mai important donator al zonei este Uniunea Europeana, prin programulPhare. Datele disponibile acopera perioada 1990-1999, si ele indica o proportie de 16,1% carerevine Romniei din totalul fondurilor alocate, la o proportie a populatiei sale n zona de 21,5%,n timp ce Ungariei i-au revenit 15,2% din fondurile Phare, la o pondere a populatiei de numai9,8%, iar Bulgariei 12% din fonduri, fata de o pondere a populatiei de 8%.

Semnificativa este si pozitia relativa a Romniei, raportata la aceeasi perioada, n functiede tipul de asistenta acordata. Intr-adevar, daca media proportiei finantarii de investitii dinasistenta totala (rambursabila si nerambursabila) n zona este de 16,72%, n cazul Romnieiaceasta proportie se ridica la 57,91%. La aceasta se adauga si faptul ca, n termeni procentuali,asistenta tehnica sectoriala a fost de 70 de ori mai scazuta n cazul Romniei fata de media zonei,

iar programele de formare profesionala, tot n termeni procentuali au reprezentat de patru ori maiputin.

n aceste conditii, comparatiile n termeni absoluti ar deveni ridicole. Aceste cifrereliefeaza n mod clar o directionare diferita a asistentei externe, confirmnd decalajul pe caleareformei dintre Romnia si majoritatea tarilor din zona.


34/56

Corelat cu datele precedente, relevanta este si situatia sprijinului oferit prin programe deasistenta inter-guvernamentale pentru promovarea investitiilor (asistenta tehnica, programe deextindere pe anumite piete, training in marketing, etc.). Daca media zonei este de circa 4% dintotalul asistentei acordate, n cazul Romniei aceasta se reduce la numai 0,8%. Se contureazaastfel nca una din cauzele pentru care volumul investitiilor productive, n general, si cel al

investitiilor straine directe, n special, este asa de redus n cazul Romniei.

n cadrul alocarilor Phare multianuale, pentru perioada 1995-1999, Romniei i-au fost

alocate 550 milioane Euro, ceea ce nseamna circa 24 Euro/cap de locuitor, reprezentnd valoarea

cea mai scazuta a acestui indicator ntre cele 13 state beneficiare. Dezagregarea asistentei Phare

acordate Romniei, dupa destinatie, poate fi urmarita n Figura 10.1.

Romnia este, totodata, singurul stat asociat la Uniunea Europeana care nu a participat laprogramele de cooperare transfrontaliera CBC-Phare-Interreg, neavnd granite comune cu vreunul

dintre statele membre ale Uniunii Europene.n mod logic se pune ntrebarea: de ce Romnia are o situatie defavorabila legata de

pozitia ei relativa n zona privitor la fondurile alocate prin programele de asistenta G-24? Explicatia uzuala, legata de lipsa unei capacitati de absorbtie adecvate a fondurilor, nu estenici pe departe acoperitoare. Mai mult, ea este contrazisa n mod clar de indicatorul ratei decontractare a fondurilor Phare, n cazul caruia Romnia s-a aflat permanent n primul pluton, curate care au depasit uneori 70%.


35/56

Ce-i drept, obtinerea acestor cote nalte ale ratei de contractare s-a datorat si structuriiprogramelor de asistenta, care n primii ani a fost dominata de programe

Convergent A Reala Si Nominala

Documents

Transcript of Convergent A Reala Si Nominala