Conventia matrimoniala

Alegerea unui alt regim matrimonial decat cel al comunitatii legale se face prin

incheierea unei conevntii matrimoniale.

Conventia matrimoniala reprezinta actul juridic solemn prin care viitorii soti sau sotii

aleg sau modifica regimul matrimonial aplicabil pe durata casatoriei lor.

Conventia matrimoniala este un act juridic sinalagmatic, prinincheierea caruia se

nasc drepturi si obligatii in sarcina ambelor parti contractante.Acest caracter nu este afectat

nici de faptul ca in conevnti se pot cuprinde si alte acte juridice , aca cum sunt :

recunoasterea unui copil(care este un act unilateral) sau o donatie

Caracterul solemn. Pentru a fi valabila, conevtia matrimoniala prin care sotii aleg un

regim matrimonial sau cea de modificare a regimului initial ales trebuie sa imbrace forma

unui inscris autentificat de notarul public.

Nerespectarea acestei conditii de forma atrage nulitatea absoluta, sanctiunea prevazuta

expers de art. 330.In plus, pentru a asigura opozabilitatea conventiei fata de terti sunt

necesare si proceduri de publicitate;

Caracter accesoriu determinat de faptul ca exista si durata sa depind de casatoria

partilor.Astfel, chiar daca acest act se incheie inainte de casatorie, efectele sale se produc

numai de la data casatoriei, iar daca actul rpncipal – casatoria- nu se mai incheie, conventia

matrimoniala devine caduca;

Conventia matrimoniala este un act supus unor forme de publicitate speciale pentru

a deveni opozabila tertilor.Potrivit art.334, pentru a fi opozabile tertilor, conventiile

matrimoniale se inscriu in Registrul national notarial al regimurilor matrimoniale,

organizatpotrivit legii , despre incheierea lor se face mentiune pe actul de casatorie, precum

si la cartea funciara, registrul comertului, precum si in alte registre de publicitate prevazute

de lege, functie de natura bunurilor.

Opozabilitatea conventiei matrimoniale.Sub conditia indeplinirii formalitatilor de

publicitate enumerate mai sus, aceasta conventie este opozabila tertilor in tot ceea ce

priveste regimul matrimonial al sotilor, respectiv natura juridica a bunurilor lor si capacitatea

lor de a incheia acte juridice referitoare la acestea.

Durata pentru care se incheie conventia este, in principiu, durata casatoriei, insa

avand in vedere ca legiuitorul nu a mai consacrat principiul imuabilitatii conventiilor

matrimoniale , sotii pot sa o modifice sau sa renunte la efectele acesteia oricand , atat

inainte de incheierea casatoriei cat si in timpul acesteia;

Conventia matrimoniala are caracter facultativ si subsidiar in sensul ca nu exista o

obilgatie, ci un drept al sotilor de a incheia astfel de contracte.In cazul in care conventia nu

se incheie, sotii sunt supusi, prin efectul legii, regimului comunitatii legale.

Conditiile de fond

Conditiile de fond se refera la prezenta si consimtamantul partilor, la capacitate,

obiect si cauza.

Consimtamantul trebuie exprimat liber de toate partile, respectiv de catre cei doi soti

sau viitori soti si de celelalte persoane care participa la incheierea conventiei(am aratat ca

aceasta poate contine si alte acte, cum ar fi donatii facute de terti sotilor sau unuia dintre ei

in vederea casatoriei). Consimtamantul trebuie sa indeplineasca conditii generale de

valabilitate prevazute pentru incheierea oricarui act juridic, adica sa fie serios, liber, neviciat

si exprimat in cunostinta de cauza.Spre deosebire de casatorie, conventia matrimoniala se

poate incheia si prin reprezentare.

Capacitatea de a incheia o conventie matrimoniala apartine tuturor peroanelor care

se pot casatori.

Pe langa conditiile generale de fond si de forma, incheierea sau mdificarea unei

conventii matrimoniale de catre minor trebuie incuviintata de ocrotitorul sau legal si

autorizata de instanta de tutela.

Obiectul conventiei matrimoniale il constituie alegerea de catre soti a unuia dintre

regimurile matrimoniale prevazute de lege.

Cauza conventiei matrimoniale este intentia viitorilor soti de a se supune unui

anumit regim matrimonial, cu scopul desfasurarii in conditii optime a relatiilor de familie.

Conventia matrimoniala reprezinta o adevarata „”carta patrimoniala a familiei

Incheirea conventiei matrimoniale.

Potrivit art. 330 Cod Civil incheierea contractului de casatorie se face in fata

notarului si prin mandatar cu procura autentica.

O cerinta de forma, prevazuta ad validitatem, este consemnara conventiei

matrimoniale intr-un inscris autentificat de notarul public.Desi art. 263 din Noul Cod de

procedura civila defineste inscrisul autentic ca fiind inscrisul intocmit sau, dupa caz,primit si

autentificat de o autoritate publica , de notarul public sau de catre o alta pesoana investita de sat

cu autoritate publica , in forma si conditiile stabilite de lege,legiuitorul a ales ca autentificarea

conventiei matrimoniale sa fie facuta numai de catre notarul public, in vederea inlaturarii sau

restrangerii cazurilor de viciere a consimtamantului pentru ca notarul are obligatia profesionala

de a explica partilor continutului actului pe care il autentifica.

Conventia matrimoniala incheiata inainte de casatorie produce efecte numai de la data

incheierii casatoriei, consecinta fireasca a caracterului sau accesoriu.In cazul in care casatoria

nu se mai incheie sau se desfiinteaza fara a fi indeplinite conditiile pentru existenta casatoriei

putative, conventia devine caduca, inclusiv donatiile facute in vedera casatoriei.Cu toate aceste,

raman valabile actele juridice cuprinse in conventia matrimoniala care au existenta de sine-

statatoare cum sunt recunoasterile de filiatie.

Caluza de preciput

Preciputul reprezinta acea dispozitie din conventia matrimoniala prin care se stipuleaza

ca sotul supravietuitor sa preia fara plata, inainte de partajul mostenirii, unul sau mai multe

dintre bunurile comune, detinute in devalmasie sau in copropietate.

Obiectul preciputului il constituie unul sau multe dintre bunurile comune, din formularea

textului legal reiesind cu evidenta ca legiuitorului nu a dorit ca preciputul sa vizeze o

universalitate sau o cota- parte din aceasta.Ca urmare, clauza preciputara trebuie sa se refere la

bunuri privite ut singuli, pe care sotii trebuie sa le indivizualizeze la data ececutarii preciputului.

Bunurile ce fac obiectul acestei clauze trebuie sa faca parte din masa de bunuri comune , putand

fi, conform textului legal.

Clauza de preciput nu aduce nicio atingere dreptului creditorilor comuni de a urmari,

chiar inainte de incetarea comunitatii, bunurile ce fac obiectul clauzei.

Alte caracteristici ale clauzei de preciput sunt urmatoarele:

- creditorii comuni pot urmari aceste bunuri inainte de incetarea comunitatii si . cu atat mai

mult, dupa incetarea ei, cand se procedeaza la lichidare si partaj;

- creditorii personali ai unui sot, in schimb nu ar putea urmari aceste bunuri intrucat eu sunt

obligati sa urmareasca mai intai bunurile propii ale sotului debitor;

- bunurile ce fac obiectul, preciputului nu sunt indisponibilizate si nici nu devin insesizabile

pe durata casatoriei;

Clauza de preciput devine caduca atunci cand comunitatea inceteaza in timpul vietii

sotilor, cand sotul beneficiar a decedat inaintea sotului dispunator ori cand acestea au decedat

in acelasi timp sau cand bunurile care au facut obiectul eu ai fost vandute la cererea

creditorilor comuni.

Publicitatea conventiei matrimoniale

Regula generala este aceea ca, pentru a fi opozabile tertilor, conventiile matrimoniale se

inscriu in Registul national notarial al regimurilor matrimoniale, organizat potrivit legii.

Codul civil instituie in sarcina notarului public care a autentificat conventia matrimoniala

obligatia de a expedia, din oficiu, un exemplar al conventiei le serviciul de stare civila unde a

avut loc celebrarea casatoriei, pentru a se face mentiune pe actul de casatorie , la Registul

national notarial al regimurilor matrimoniale precum si la celelate registre de publicitate,

functie de natura bunurilor.Astefel, daca sotii cuprind in conventia lor dispozitii referitoare la

bunul imobil conventia se va comunica si Oficiului de cadastru pentru inscrierea in cartea

funciara, iar daca sotii sunt asociati intr-o societatea comerciala, se va comunica la Orificul

Registrului Comertului pentru efectuarea mentiunilor corespunzatoare.

Daca aceasta nu isi indeplineste obligatia sau o indeplineste cu intarziere, sotii au dreptul

sa ceara ei insisi indeplinirea formelor de publiciate.Neindeplinirea obligatiei din partea

notarului poate atrage raspunderea materiala a acestuia fata de soti sau fata de tertii cu care

acestia au contractat, daca lipsa publicitatii le-a cauzat vreun prejudiciu.

Orice persoana , fara a fi tinuta sa justifice vreun interes, poate cerceta registrul national

notarial al regimurilor matrimoniale si poate solicita, in conditiile legii, eliberarea de extrase

certificate.Acesul; liber la informatiile din cest registru este firesc in conditiile in care tertii cu

care sotii urmeza sa contactreze trebuie sa cunoasca situatia exacta a sotilor.

Nulitatea conventiei matrimoniale

Desfiintarea conventiei matrimoniale, indiferent daca este vorba despre nulitatea abosulta

sau relativa, face ca intre soti sa se aplice regimul matrimonial de drept comun, adica cel al

comunitatii legale.In vederea protejarii drepturilor tertilor de buna- credinta si a asigurarii

circuitului civil, drepturile dobandite de terti, inainte de ramanera definita a hotararii

judecatoresti de desfiintare nu sunt afectate.

Regimurile matrimoniale

Regimul comunitatii legale

Potrivit Codului civil regimul comunitatii legale este regimul de drept comun care se aplica in

urmatoarele situatii:

- daca sotii nu au incheiat o conventie matrimoniala prin care sa aleaga un alt regim

matrimonial;

- daca sotii au incheiat o conventie matrimoniala prin care au ales sa li se aplice pe durata

casatoriei acest regim , chiar daca prin conventi au stabilit si alte clauze care sa nu-l

transforme intr-un regim conventional;

- in raporturile cu tertii de buna- credinta cu care sotii au contractat, daca s-a incheiat o

conventie matrimoniala prin care s-a ales un regim , dar nu au fost indeplinite formele de

publicitate prevazute de lege.

Intre regimul separitiei si cel al comunitatii, legiuitorul a ales comunitatea care este „cel mai

potrivit si cel mai conform cu insusi spiritul casatoriei, deorece, stabileste intre soti o

comunitate neincetata de interese , ceea ce corespunde scopului ideal al oricarei casatorii”.

Regimul comunitatii legale prezinta urmatoarele caracteristici:

a) Sub regimul comunitatii sotii dobandesc doua categorii de bunuri: bunurile propii ale

fiecarui sot si bunurile comune,in devalmasie.Existenta acestor mase distincte de

bunuri, carora le corespund si doua categorii de datorii(comune si propii) a facut ca

regimul comunitatii sa fie caracterizat ca fiind un regim de comunitate partiala

b) Este un regim facultativ, sotii putand sa aleaga un regim complet diferit, regimul

separatiei de bunuri, sau un regim asemanator, cel al comunitatii conventionale, prin

conventie matrimoniala.Numai in situatia in care sotii nu inteleg sa uzeze de aceasta

facultate, regimul comunitatii legale li se aplica , in temeiul legii.

c) Este un regim legal imperativ, orice conventie contrara regimului comunitatii legale

fiind lovita de nulitatea absoluta, in masura in care nu este compatibila cu regimul

comunitatii conventioanle(art 359 Cod civil).Acest caracter al regimului comunitatii

rezulta din faptul ca legiuitorului a inteles sa regelemnteze in detaliu constituirea si

cmpunerea maselor de bunuri, dovada si modul lor de administrare,regimul juridic al

datoriilor , precum si partajul si lichidarea comunitatii.Caracterul imperativ nu se

contrazice cu caracterul facultatuv, pentru ca ele nu coexista, ci se succed.Astfel ,sotii

au posibilitatea de a alege intre cele trei regimuri matrimoniale, dar daca au ales

regimul comunitatii legale sau daca acesta se aplica in temeiul legii pentru ca ei nu si-

au manifestat optiunea,regulile sale sunt imperative pe toata durata comunitatii.

d) Este compatibil cu clauzele prevazute de art.367 Cod Civil care il transforma in regim

conventional

e) Poate fi modificat oricand si de cate ori doresc sotii, dupa trecerea a cel putin un an de

la incheirea casatoriei (art 369 Cod Civil).Inainte de incheierea casatoriei, modificarile

convenite de viitorii soti privesc doar conventia matrimoniala, pentru ca nu exista inca

un regim matrimonial.

Bunurile comune

Criteriile principale prin care se face delimitarea intre categoria bunurilor comune si

cea a bunurilor propii sunt : data dobandirii si provenienta sau destinatia bunului respectiv.

Ca urmare, un bun dobandit de un sot sau de ambii soti este bun comun daca a fost

dobandit in timpul regimului comunitatii legale si daca, prin destinatia sau proveninenta sa,

nu se incadreaza in categoriile de bunuri propii.

Pentru a fi comun, bunul trebuie sa fi fost dobandit prin acte juridice oneroase, caci

cele dobandite prin mostenire, legat sau donatie sunt, in temeiul dispozitiilor art. 340 lit a),

bunuri propii, afara de cazul in care dispunatorul a prevazut in mod expres, ca ele vor fi

comune.

Bunurile proprii

Potrivit art.340 Cod civil, nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecarui sot:

a) bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care

dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;

b) bunurile de uz personal;

c) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui

fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;

d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra semnelor

distinctive pe care le-a înregistrat;

e) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare,

schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri;

f) indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus

unuia dintre soţi;

g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul

dobândit în schimbul acestora;

h) fructele bunurilor proprii.

Daca art. 339 instituie regula careia bunurile dobandite de oricare dintre soti in

timpul regimului comunitatii legale sunt bunuri commune in devalmasie , calitate care se

prezuma, art. 340 reglementeaza exceptia. Ca urmare, sunt bunuri propii ale fiecarui sot cel

opt categorii de bunuri prevazute de la literele a)-h). Calitatea de bun propiu trebuie dovedita

si este determinate fie de destinatia, fie de provenineta bunului respective.Enumerarea este

limitative, nicio categorie neputand fi adaugata celor prevazute de lege, intrucat este vorba

despre o exceptie ce trebuie strict interpretata si de un regim de comunitate in carebunurile

commune trebuie sa fie regula.

Sub durata regimului comunitatii legale, un anumit bun poate trece dintr-o categorie

in cealalta prin donatie, vanzare- cumparare sau alte acte juridice incheiate intre soti.

De asemenea, bunurile commune sau propii isi pot schimba natura juridical si urmare

a modificarii regimului matrimonial in timpul casatoriei, cand are loc incetarea si lichidarea

comunitatii.

a) Bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în

care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;

Aceste bunuri sunt considerate propii datorita faptului ca fac obiectul unor acte juridice

intuitu personae (legatul si donatia) sau a devolutiunii succesirale legale care are la baza

legatura de rudenie dintre defunct si mostenitor.Aceste bunuri sunt propii datorita

provenientei lor. Referirea la mostenire viseaza mostenirea legala in cadrul careia

devolutinunea are in vedere clasele de mostenitori care vor culege mostenirea in ordinea

si in cotele prevazute de lege;referirea la legat vizeaza toat tipurile de legate:universale,cu

titlu universal sau cu titlu particular.

b) Bunurile de uz personal;

Caracterul de bunuri proprii este destinatia bunurilor, respective uzul personal al unuia

sau altuia dintre soti.Legea nu cuprinde nici definitia acestei categorii si nicio enumerare

semnificativa, insa doctrina a elaborate o serie de conditii pe care bunul trebuie sa le

indeplineasca pentru a fi inclus in aceasta categorie:

-bunul sa fie dobandit de unul dintre soti in scopul folosirii pentru uz personal,

indiferent de provenienta sumelor cu care a fost achizitionat bunul.

- bunul trebuie sa aiba destinatia uzului peronal si sa fie efectiv folosit de unul dintre

soti.Pentru calificarea bunului ca propriu este necesara si folosinta efectiva a bunului de

catre unul dintre soti.Functie de situatia materiala a sotilor, de nivelul lor de trai si de

valoarea bunului, obiectele de lux, bijuteriile sunt considerate bunuri proprii sau comune,

parecierea facandu-se de la caz la caz.

c) Bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale

unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;

Bunurile destinate exercitarii effective a profesiei unuia dintre soti ca: uneltele unui

mestesugar, instrumental musical in cazul uni musician, biblioteca de specialitate etc,

sunt bunuri proprii ale sotului care exercita profesia respective.Daca bunul a fost

cumparat cu bani comuni sau provenind de la celalat sot, acesta din urma va avea un

drept de creanta pentru banii cu care a contribuit, daca nu se dovedeste ca a intentionat

sa faca o liberalitate.

d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra

semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;

Drepturile de autor au reprezentat intotdeauna un aspect controversat al raporturilor

patrimoniale dintre soti. Codul familiei prevedea in art 31 lit D) ca sunt bunuri proprii

manuscrisele stiintifice sau literale, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si alte

asemenea bunuri.

Legiuitorul a fost atent la opiniile doctrinare si a preluat opinia majoritara , care a

sustinut ca veniturile incasate in temeiul drepturilor de propietate intelecuala trebuie asimilate

cu salariul si considerate bun comun, aceasta solutie fiind echitabila, mai als in situatia in care

un sot este angajat, iar celalat nu, dar obtine venituri din drepturi de propietate intelecuala.

e) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau

literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri;

Premiile si recompensele sunt considerate bunuri proprii pentru ca sunt acordate pentru

o realizare deosebita sau pentru o fapta peronala iesita din comun.In aceasta categorie nu se

includ primele sau premiile din cadrul sistemului premial de salarizare , care au acelasi regim

juridic ca salariul, ci numai acelea care se acorda in mod exceptional,pentru merite deosebite.

f) indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral

adus unuia dintre soţi;

Aceasta categorie de bunuri propii nu se refera la asigurarile de bunuri, in cazul

carora sumele incasate vor fi bunuri comune sau proprii dupa categoria din care fac parte

bunurile asigurate.

g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi

bunul dobândit în schimbul acestora;

Aceasta categorie de nunuri proprii reprezinta o varietate reformulata a art .31 lit f)

din Codul familiei, insa esenta reglemantariise pastreaza :textul reprezinta o aplicatie a

subrogatiei reale cu titlu particular si impedica sotii sa schimbe natura juridica a bunurilor

proprii sau comune pe care le detin, in special cu scopulde a evita fraudarea drepturilor tertilor.

h) fructele bunurilor proprii.

Ultima categorie de bunuri proprii este cea reprezentata de fructele bunurilor

proprii.Enumerarea sa in textul legal nu era necesara intrucat aceasta ar fi fost oricum

commune in baza principului accesorium sequitur pricipale .Practica judiciara anterioara a

considerat commune fructele industriale ale unui bun propriu daca pentru obtinerea lor s-a

folosit munca ambilor soti.Avand in vedere consacrarea expresa a caracterului propriu al

acestor bunuri, se impune pastrarea acestei nature juridice a frctelor, sotul care a participat

cu munca sa la obtinerea lor avand un drept la despagubirea intemeiat pe imbogatirea fara

justa cauza.

Dovada bunurilor sotilor

Aliniatul (1) al art 343 Cod civil instituie prezumtia de comunitate care scuteste sotii de

sarcina probei in ceea ce priveste bunurile comune, adica bunurile dobandite de oricare dintre ei

in timpul regimului comunitatii legale, cu exceptia celor ce se pot incadra in categoriile

prevazute de art. 340 Cod civil . Per a contrario , calitatea de bun propriu trebuie dovedita,

propa facandu-se diferit dupa cum e vorba despre raporturile dintre soti sau dintre soti si terti.

Regimul juridic al bunurilor comune. Mandatul tacit reciproc si limitele sale.

Articolele 345 si 346 stabilesc regimul juridic al bunurilor comune ale sotilor .Articolul 345

reglemeteaza amanuntit a mandatului tacit reciproc dintre soti, prevazut anterior de art 35 din

Codul familiei, si ambele articole delimiteaza domeniul de aplicare a mandatului tacit recoproc:

ce acte poate incheia un sot singur, ce acte necesita acordul ambilor soti si efectele nerespectarii

acestor dispozitii.

Mandatul tacit reciproc a fost definit de doctrina ca prezumtia legala in temeiul careia

oricare dintre soti, exercitand singur acte de administrare , de folosinta si de dispozitia asupra

bunurilor comune, se considera ca are si consimtamantul celuilalt sot.Instituirea mandatului

tacit intre soti a avut scopul facilitarii si securizarii circuitului civil care ar fi fost mult ingreunat

daca intre soti ar fi existat principiul unanimitatii pentru toate actele juridice.De asemenea, s-a

urmarit protejarea retilor de buna- credinta.

Prezumtia demandat il scuteste pe sotul care a incheiat un anumit act juridic de obligatie de

a dovedi ca sotul sau a fost de acord , dar prezumtia este relativa, deci sotul care nu a participat

la incheierea actului poate dovedi ca s-a opus sau ca nu a fost de acord cu incheierea actului

respectiv.

Limitele legale ale madatului tacit reciproc viseaza actele pe care un sot nu le poate incheia

decat cu consimtamtul expres al celulilat sot.Potrivit Codului civil este necesar acordul ambilor

soti pentru efectuarea urmatoarelor acte juridice:

- instrainarea sau grevarea cu drepturi reale a bunurilor comune imobile si a celor imobile

pentru instrainarea carora legea prevede formalitati de publicitate.In mod firesc a fost

limitat dreptul unui sot de a actiona singur in cazul acestor acte juridice importante si

care , la fel ca si in cazul acestor acte juridice importante si care, la fel ca si in cazul

actelor ce au ca obiect locuinta familiei pot aduce prejudicii grave familiei.Referitor la

bunurile imobile, dispozitia analizata se refera, atat la imobilelor prin natura lor, cat si

celor prin destinatie si celor prin obiectul la care se refera(uzufructul

imobilelor.servitutile,dreptul de superficie). De asemenea , parctica judiciara a apreciat ca

incheierea unui antecontract de vanzare-cumparare referitorla un imobil comun nu inclaca

prezumtia de mandat tacit reciproc, pentru ca nu are loc o instrainare efectiva si se nasc

doar obligatiile personale pentru partile contractante.Evident ca instrainarea prevazuta de

art 346 alin(1) se refera atat la actele juridice oneroase , cat si la cele cu titlu gratuit

-schimbarea destinatiei bunului comun;

- actele de dispozitie sau prin care este efectuata folosinta familiei si actele de

deplasere fizica sau de dispozitie juridica avand ca obiect bunurile ce mobileaza sau

decoreaza locuinta familei(art. 322 Cod civil)

Limitele conventionale Potrivit art 314 Cod civil sotii pot sa isi dea unul celuilalt mandat

pentru exercitarea drepturilor ce l revin potrivit regimului matrimonial.Aceasta inseamna ca

forta si importanta prezumtiei de mandat tacit reciproc a scazut, sotii putand sa ii aduca

limitari sub orice forma: fie sa prevada necesitatea acordului comun si pentru acte pe care in,

mod firesc, un sot le poate incheia singur, fie sa imputerniceasca un sot sa incheie acte

juridice pentru care legea solicita consimtamantului ambilor soti

Sanctiunea aplicata actelor incheiate fara constimtamtul expres al celuilalt sot, atunci

cand el este necesar potrivit legii, este nulitatea relativa.

Datoriile comune ale sotilor

Sotii raspund cu bunurile comune pentru:

a) obligatiile nascute in legatura cu conservarea, administrarea sau dobandirea bunurilor

comune;

b) obligatiile pe care le-au contractat impreuna;

c) obligatiile asumate de oricare dintre soti pentru acoperirea cheltuielilor obisnuite ale

casatoriei;

d) repararea prejudiciului cauzat prin insusirea, de catre unul dintre soti, a bunurilor

apartinand unui tert, in masura in care ,prin aceasta, au sporit bunurile comune ale

sotilor