C o n u Alecu—Uite-al dracului domnule: nu numai că sări gardu dar câştigă şi cursa, cu toată „cursa".,, ce le-am întins!

DUPÂ SECETA, POTOP

Dupa seceta pârjolitoare a războiu­lui, a venit un extraordinar .potop ele mărfuri să inunde piaţa. Tini > de doi ani nu mai găseai prin prăvălii niciun mosor de aţă ca să'ţi cârpeşti, o haină deja întoarsă pe dos, niciun bob de fasole să'ţi stâmperi puţin stomacul revoltat; i?r acum în geamurile lip­scanilor şi băcanilor, ba chiar la li­brării şi drogherii, cantităţi enorme de ciorapi de mătase, ciocolată elveţiană, gabardine engleze şi taftale franţuzeşti, smochine de Smyina şi ghete ameri­cane... De toate, de toate, vorba cân­tecului, stupid dar popular,

Mar ina tă do n i s e t r u L u n g şi ma ro do u n m e t r u Şi s a rde l e d e cutii Şi do D u n ă r e s c r u m b i i .

Niciodată, nici în timpurile normale de belşug dinnaintea războiului nu s'a revărsat în» România atâtea cantităţi de mărfuri din străinătate. Dar preţu­rile de vânzare sunt d'abia suporta­bile pentru pungile bogătaşilor. O domnişoară, care ar avea azi înscrise în foaia sa de zestre una duzină că­măşi bărbăteşti, şease perechi ciorapi idem, un costum sacou, un miel la tavă şi trei chilograme de untdelemn, ar putea să aspire să se mărite cu vlăstarele celei mai autentice aristo­craţii româneşti.

Cum se potriveşte supraabondenţa mărfurilor cu supraneruşinarea preţu­rilor? Oare legea economică a cererei şi a ofertei a dat greş ? Căci, evident, pe piaţă, se află mult mai multe măr­furi decât cere publicul, şi totuşi a-

F U R N I C A

cesta nu p03te să'şi procure lucrurile «ie «ari are nevoi?. Singura expiiaate este câ onorabilii cari ne-au adus a-lâtea mărfuri din străinătate au uitat să importe un singur articol de acolo : cinstea negustorească.

Vă dau un sfat, prieteni cititori. Vă reamintiţi ce s'a întâmplat de Paşti cu carnea de miel în hale? Măcelarii s'au repezit să pretindă 25 — :»0 lei kilo­gramul. Muşterii, bieţi oameni cari n'au făcut traficuri cu permisuri do vagoane şi nici nu au asasinat pe cămătarul Colier, neputând să plătească, s'au ab­ţinut să cumpere. Rezultatul acestei greve a fost o scădere vertiginoasă dela 30 Iri la 8 lei kgr. dc miel.

Ce naiba, nu sunteţi femei însărci­nate în luna opta, ca să lepădaţi, când vă lasă* gura apă zărind la o vitrină o stofă fină pentru dailleur> ori o cutie de «homard > ! inghiţiy' în sec şi aş­teptaţi.

Această inundaţie de mărfuri să vă reamintească potopul biblic, şi să luaţi învăţământ dela tata Noe. Ca şi dân­sul* luaţi-vă în corabia voastră, fami­lia, cu căţei şi purcei, şi cu proviziile strict- trebuincioase, refugiaţi-vă pe muntele Ararat, pe culmea cumpătare! şi a răbdărei adică, şi slăpâiundu-vă dorinţele şi necesităţile, veţi vedea cum încetul cu încetul apele tulburi ale speculei nesăţioase vor scădea, se vor retrage, cei lacomi de arginţi înne-cându-se în nomolul ce va rămâne; iar voi... Voi ascultaţi'mi povaţa, şi o să fie bine!

Tarascon

HumSrul v i i t o r v a f i pus îh v â n ­zare V i n e r i 2 0 Iun ie

M U C U R I DE IDEI Originale. —

Palavre.

Lipsa de îmbrăcăminte datează de'a creearea lumii, dovadă că Adam şi Eva umblau goi. O singură frunză de viţă ţinea locul costumului modern. Eu nu propui .să umblăm go i : prea s'ar pri­copsii medicii; nici să întrebuinţăm frunza de viţă: cu ce am mai face sarmale? Eu propui, pur şi simplu, scăderea bruscă a preţului cu cari se vând azi hainele. Cincizeci la sută a-supra costului se poate obţine din-tr'odată. Pentru aceasta nu-i ncvoe de revoluţie, de import americănesc, nici chiar de târno^irea croitorilor. Iată cum:

Dumnezeu a făcut pe om după chipul şi asemănarea sa. Semănând cu Divi­nul, natural că vor semăna şi 'ntre ei. Fiecare îşi va alege unul la fel cu el şi ambii, punând capitai comun, vor cumpăra o pereche de haine. Să zic că ele costă cinci sute lei. Dori, fiecare va da numai 250 lei, 50% mai puţin decât dacă le-ar plăti singur. Le vor purta cu rândul, fiecare îngrijind de buna lor stare !a predare. Funcţionarii cari fac slujba în acelaş timp, vor fi împărţiţi în două serii: unii vor lucra cinci ore dimineaţa, dela 7—12, a doua scrie, scăzând două ore pentru masă, rămânând să vie după amiazi, între 2—7 seara. Poftim?... Va dispare con­tinuitatea în lucru ?... Mofturi! Eu cu­nosc femei măritate... Ce poate exista mai «legătură» ca între femeia şi băr­batul cununaţi legitim la ofiţerul stării civile şi biserică? Ei bine, cu cunosc femei măritate care întrebuinţează zil­nic aceeaşi toaletă ca să se ducă la trei «randevuuri» diferite. Inchipui-ţi-văcă aceşti trei amatori de <fruct eprit» ar fi obligaţi să plătească fie­care o altă rochie?... Prea ar rămâne multe femei cinstite!

Cine n'are de lucru, să încerce. Pen­tru <idee nu cer nimic, dreptul meu de autor fiind de mai înainte cedat câinilor protejaţi de S. P. A.

*

E x a m e n n e o f i c i a l .

Madam Popescu caută slujnică de când s'a întors din Moldova. In sfârşit, ieri a găsit uns, nici prea-prea, nici tocmai tocmai, în 'schimb.foarte vioae.. Samsarul biuroului carei-a furnizat-o, chiar a crezut de cuviinţă s'o înştiin­ţeze:

— E o fată foarte bună, dar până acum a servit numai la militari. Abia am putut S'o rechiziţionez!

Madam Pop"scu îi mulţumeşte... cu doi poli. Samsarul se topeşte văzând cu ochii; după câteva secunde scâr-ţâitul porţii dela stradă i-anunţă dis­pariţia complectă; slujnica, potrivit ordinelor nouei sale stăpâne, s'apucă de deretecat prin casă.

Jalba liberali lor către Şef

In ţară bolşevismul pă t runde n mod fatal, El pradă şi ucide, şi azi — mai grav scandal — Ne cere ca să facem guvern naţional!? Mai bine dăm foc ţării din Tisa pân'la Nistru, Decât să vedem p'altul în locu'ţi p r im min i s t ru ! Şi Take, şi-Averescu, şi lorga, ca tâlhari, Vor să ne ia ca imacu l ! Dar României Mari Noi singuri, liberali, ii sunteiu arendaşi , Şi nu le vom permite acestor trişti apaşi, Să ne conteste dreptul cel sacru : m o n o p o l u l D'a'i exploata pământu l şi cerul şi subso lu l ! Tu fiu s cump al Staluei, tu tlivul Ionel, Ce de Crăciun dai porcul , ce dai dc Puşti un miel, Ş'ai grijă 'n veci de tribul ce a r ămas (idei Religiei s t răbune din antica pagodă : Te imp lo răm pe tine, ce ne eşti zeu şi v o d ă ; Să nu Iaşi să păt rundă in templu vr'un herelic. Deşi Ic ştim cam leneş, cam slab şi muerel ic , Dar Allah Brătianu şi Caradâ Profetul Sperăm te vor prOtege să ne salvezi Bugetul ! Căci ce ne pasă nouă d'Ardeal, de Ideal,

D'un fleac de Torontal , Dac'o să vie mâine-un guvern naţional Canseatnitf i-exproprierea din orice caşcaval '?!

Kiriak Napadarjan.

F U R N I C A 3

Madam Popescu se'nibracâ repede, iese pe calea Victoriei ca să mai ră­sufle. Trăiască libertatea!

Când s'a întors, obosita, intra dea-dreptul în salonaş, dă cu ochii d'un grup bizar: slujnica, probabil ca să nu şifoneze canapeaua, sta pe genun­chii scumpului ei soţ, ea înşir,,! având picioarele goale până Ia genuchi.

Madam Popescu se indignează: — Bărbate, asta ce'nsemncază? D-nul Popescu, profesor eminent

de limba română la mai toate pensioa-nelc din capitală, răspunde melancolic:

— Nevastă, ai ta nu «însemnează» nimic... fiindcă nu ştie carte!

Slujnica, într'adeyăr, erea analfabeta.

După n a t u r ă .

Sfârşitul Iui Iunie, luna aerului curat chiar la oraşe. De aceea, poate, Stan Botoroagă şi-a părăsit ogorul verde pentru piatra uscată a trotoatelor în­cinse de Soare.

Stan Botoroagă a piecat pe jos, în-soţit de fiu-său, flăcău do şaispre­zece ani.

Au intrat în Bucureşti pe Ia Hipo­drom, continuându'şi voiajul în lungul aled drepte a Şoselei.

La rontul al doiiea apare un pen­sion de fete, venind din direcţie con­trarie. Un pension sărăcăcios, cu eleve puţine, toate purtând aceeaşi uniformă. D-voastră cred că ştiţi cum merg «pen-sioanele» pe stradă. întâi cele mici două câte două : cursul primar; apoi, după mărime, până la ultima clasă de liceu. Iar la urmă, d-şoara guvernantă, însărcinată de d-na directoare să su­pravegheze morala» ieşită la plim­bare ultima înainte de vacanţa mare.

Stan Botoroagă, care nu mai văzuse aşa ceva, priveşte lung la elevele de toate vârstele. Când dă ctr ochii de guvernanta din coadă, fată babană cu ochelarii pe nas, exclamă:

— Aoleo, fiule, în viaţa ta să nu te 'nsori la Bucureşti: ia uiiă-te la ba-borniţa aia ce de copii a re !

Nat D. Ţăran u

AMNISTIA

Citeşti gazetele? Da'? Rău faci. baci rău, fiindcă, u rmăr ind ceea

ce sc spune zilnic în presă, ajungi, cu bărbaţi i însuraţi , să nu mai gă­seşti nici o plăcere acasă. Mai 'nainte de a desface cotidianul, ştiu că Hală-ceanu a făcut Romanţa Mare ; că Banca Românească vjnde ţâri şi ciocolată ; că Take loncscu, a vân­dut idealul naţional ; că vagoanele cu ceapă deraiază spre r a m p a de

N u m ă r u l v i i t o r v a f i p u s î n v â n ­zare V i n e r i 20 i u n i e

g u n o i ; sau că generalul Averescu nu ştie din ale miiităriei nici să Iacă „stînga'n p r e ; " ori că p r imaru l capitalei, pribeag pe bulevardele Pa ­risului, n fost, cind s a intors in capi­tală, aşa fel inbrăjişat, Ia -banchete, de Duculcscu şi de Uivincanu, i nc i t lonescu-Brăila s'a crezul un momen t suplantat .

Or, ce plăcere poate să'ţi producă e r sa ţmi le as lea?

Eu nu citesc. De aceea, cind ini atrage atenţia cite cine-va asupra vre-unui articol care iese din cala­podul comun, îl sorb nu altceva-şilea şi simt şi eu că ani citit.

Aşa a fost' deună-zi cu articolul, d in l r 'un ziar cu mis iune specială al lui Radu Rosctti, dulcele avocat care apără Ia Curtea Marţială pe Gross-înann şi pe ceilalţi coreligionari ai lui Costa-Foru. ,

Vi-1 rezumez ca sa înţelegeţi şi dumneavoas t ră de ce ni'aiu pasionat eu pentru această remarcabi lă proză.

Chestia, simplu, slă aşa : In t impul neutralităţii , clienţii lui

Radu Rosctti cari n 'apucaseră să intre in puşcărie, se orindttiseră, in vederea vremur i lo r cumpli te ce a-veau să vie, care pe la Guenther, care pe la Poklewski , care Ia a m i n -doui—care, în sfirşit, pe cont p ropr iu pe la în t repr inder i le fui Henenvogel, Ivcrsen, Slrauss şi ceilalţi crai de la Apus tr imeşi de ku l lu ra n e m ­ţească să prepare gazdă pentru Ma-kensen şi, in general, pent ru m u s a ­firii lui Lupu Kostake. Cei coda ci, cei in cari nici predecesori i lui P in -kbofs n a v e a u încredere, s a u al i -vănit prin cafenele, in slujbă Ia im­port şi export. Se făcea, înt r 'o zi, mil ionul , la Regal, cu benzina în compensaţ ie sau cu bocancii de car­ton, cum nu se face azi la Banca Rominească cu ciocolata sau cu inexprimabil i i direcloir.

A venit urgia. Atunci, cei de la Guenther au rămas , lireşte, pe loc, ca unii c^ erau din familie; cei de la Poklewski , fiindcă erau şi de la Bogdan-P ikş l i in acelaş t imp, au stat şi ei pe loc, in virtutea legei de afini tata le ; ceilalţi, ca oameni cari exportaseră grine., vite şi petrol şi impor taseră a r m e şi muni ţ i i pen­tru Bulgari, au stat la Bucureşti ca să împletească gh i r lande pen t ru aii»; aţii lui Stere. Aşa incit, cind a sosit Mackenscn la Bucureşti , erau, , în ca­pitala, d int re clienţii lui Rosetli, mai mul te divizii de cil, la Mărăşeşli, compani i de şoimi. Situaţia, dar, era absurdă , de aceea şi soldaţii p ro te ­jaţi ai/lui Rosefti, p e cari îi pr insese urgia depar te dq,contaclul cu învin­gătorii, a t rebui i să'şi facă un ros l : parte , au trecut în Rusia de au o r ­ganizat batal ioanele lui R a k o w s k i : iar parte, au frânt frontul duşma­nului şi. odată pe teritoriul lui, s'mi

fixat acolo ca, se înţelege, ui huti cucer i ţ i . Aceştia, precum şi o r i , d in­tre botezaţi, Ia curi pielea lor p r o ­prie este cel mai preţios bun pe pă­mânt, .sunt acum chemaţi in j u d e ­cată şi unii puşi la păstrare, ca să raporteze despre modul cum 'şi au întrebuinţat vremea pe când naivii 'şi vărsau singele pentru U. E. P.

Şi sunt cite-va zeci de mii, ăştia. Ce să se facă cu oameni i aceştia,

cu copiii aceştia ai ţărişoarei mole, cu stilpii aceştia pe cari se sprijină vinjos nevoile mari ale Rominiei întregi 5 întrebarea aceasta 'şi a pus-o toată lumea cugetătoare, dar nimeni, nici doktorui Kreangă. n u l a putut da răspuns .

lală, insă, că Radu Roselii. a m i ­cul meu şi apără torul lui Dimitriu -Ruekingel, lasă clientela un m o ­ment, să aştepte pe pragul temniţei, şi, lu indu-şi pana de vultur, scrie un articol pt iu care rezolvă p r o ­blema cu o înlesnire cu cure s'ar bea un şnaps - --'şi număru l în care a apăru t aceaslă proză sensaţională mi-1 aduse cine-va ca să aflu şi eu ceea ce se spune prin tîrg.

Daravera era aşa de s implă in cit aminteşte chestia cu oul lui Celumb. Zice: fiindcă ticăloşii sunt mulii , să-i er tăm pentru ca cei gre­şiţi, întoreîndu-sc de Ia Odesa, de Ia Pesta şi de la Berlin, să ia pe măsa dc gît—ţara. adicătelea—şi s'o pupe de necaz că n'au putut -o ucide cu toată buna voinţă ce pusereră întru aceasta.

Te întreb, acum. pe dumneata , c i ­t i torule, in cele zece gazete cu cari te hrăneşti zilnic, iutilnit-ai aşa cuşeră gindire, de cind dai dumnea ta 25 de bani pe un sfert de ziar"? Şi nu sunt mai in ciş t igeu, că 'mi economisesc paralele şi nu pun mina pe jurnal de cit atunci cind face'?

Dar să las chestia dezertorilor. Din art icolul lui Radu Roselti mai trăsei un învâţămînt . Mi s'a brodit, într 'o magazie, o colonie de şobolani şi cu toate otrăvuri le cu cari i-am în­dopat, se înmulţesc ca ploşniţele. Desperasem. Acum, graţie articolului amiculu i meu, ştiu cum să scap dc ei; o să-i hrănesc cu s lăn ină!

Rar citesc eu ; dar şi cind pun mina |ic gazetă, am ce învăţa, vezi-că.

Jean Hahamovici

Revista „FURNICA" Proprietar : N. D. ŢĂRANU

Apare de două ori pe săptămână • Lunea şl Vinerea Preţul: 50 bani foaea

Abonamentul: 50 lei pe an ; 25 lei pe şease luni; 12.50 pe trei luni, plătit înainta prin

mandat poştal. Adresa i Revista ,,FURNICA" - Bucureşti

Pălăria la modă. — Ultima invenţie

Un cocoş viu, maaam Popescu? Ce vrei să fac, soro: săT las acasă ca să mi'l fure găinarii ?

Desen de F. Ş i r a t o

Ştiu, Mito; dar am douăzeci de... lei />."«"; de P. Ş i r a t o

F U R N I C A

Ce ţ i e r tu ' ţ i p lace . . .

«Hoţii când fug dela oraş, dau peste hoţi mai hoţi decât el.» Aceasta este părerea mai tuturor ^meseriaşilor» cari preferă să stea închişi în beciul poli­ţiei în loc să hoinărească liberi pe şose­lele prăfuite ale Românii Mari. Ce poate păţi un astfel de individ — ascultaţi:

Postârnac, faimosul pungaş de bu­zunare, şterpeleşte un portofel, în în­ghesuială, la uşea gărei de Nord. Şi fiindcă ştie că peronul e plin de agenţi secreţi gata să'i înhaţe, pleacă pe jos să ia trenul Ia Chilila.

Se făcuse noapte. Dincolo de Puţul lui Crăciun pungaşul se pomeneşte apucat de gât pe la spate, trântit jos şi buzunărit. Apoi, «agresorul îl pof­teşte cu revolverul s'o ia înainte, până la un stâlp de telegraf de care'l leagă cobză.

— Aşaaa... aici o să petreci noaptea foarte bine ! Tc-aş fi luat cu mine, dar n'am nevoe de guvernantă: ştiu eu drumul şi singur !--s 'a scuzat tâlharul îndreptându-şi paşii spre Bucureşti.

Până la ziuă Postârnac a strigat za­darnic după ajutor, smucindu-se ca să scape din legăturile frânghiei ce i pătrunsese carnea până la oase.

Hop un jandarm rural, fără armă, fără nimic, venit cine ştie de unde. Zărind pe Postârnac, îl întreabă tare de departe:

— Ce faci acolo, tizule? Postârnac, fără să spue cine e, is­

toriseşte cele păţite — isprăveşte: — M'a jefuit tâlharul de tot ce a-

veam: un portofel cu cinci mii lei, întreaga mea avere. Noroc că mi-a mai rămas un ceas de aur, plătit de mine c'o mie două sute, pe care'l ţin as­cuns în buzunarul dela căptuşeala vestei.

Jandarmul s'apropie... — Zici că stafd'asearâ aci ?... De ce

n'ai încercat să te deslegi ? — Ba am încercat dar mi-a fost im­

posibil. — Eşti sigur? — Absolut sigur. — In cazu-ăsta, îmi pare rău... sunt

nevoit să'ţi iau eu, cu mâna mea, cea­sul pe care mizerabilul de tâlhar ţi l-a lăsat, fiindcă nu l-a găsit.

Pe s t r adă .

Fifi şi Lili s'au întâlnit in dreptul lui Capsa...

— Maşer, ştii că m'am mutat... ieri... M'am mutat la hotel.

— Caro? — Mersi de eoneurenţă! Stai des­

tul de e ine aeele unde s tai : ai un

apartament splendid! Dar şi camera mea dela hotel...

— Gigea? - Ca o bombonieră, maşer! Mă

supără însă un lucru: peretele din stânga e prea subţire, aşa-ca d'acolo s'aude tot ce se petrece la mine.

- Cine stă alături ? Prietena noastră Miţa. De ce nu piu un covor pe pe­

rete? — Păi atunci nu mâi aud eu ce

se petrece la ea! Fifi şi Lili s'au despărţit râzând

cu poftă. Fifi şi Lin sunt două de­mimondene foarte fericite că fac şi pe alţii fericiţi plătind, bineîn­ţeles. '

Nas D. Tăi anu.

PARTIDUL No. 101 . ' .cum că se î n t o a r s e şi p r i e t e n u l P r i ­

p ă ş e a n u E d g a r d i n p r ibeg ie ,—luă cuvân ­tul B u m b u l e ţ , Л'ае, la u l t ima confer in ţă s ă p t ă m â n a l ă a pa r t idu lu i do s u b p rez iden­ţia amiculu i n o s t r u Taso Clipici,— d e v i n e cazul ca să fecem un p a s îna in te cu o rga­n i za r ea p a r t i d u l u i n o s t r u . Căci vezi-bine, p â n ă a c u m a dacă se î n t â m p l a p a r o x a m p i u ca şeful să fie de o p ă r e r e , şi noi par t i ­dul , adică eu şi cu I b r i c e a n u Cal igula de alta, nu a j u n g e a m ia n ic iun rezu l ta t , fiindcă .şeful a v â n d d o u ă v o t u r i , şi...

Aicea te î n ş e l i , î n t r e r u p s e şeful, fiind­că n u cunoş t i se vede m e c a n i s m u l pa r t i ­de lo r politice, adică f iecare cu ro lu l l u i : şeful decide şi pa r t i du l a p r o b ă ; ames t ecu l de a t r i b u ţ i i e m o a r t e a pa r t ide lo r . Dar to­tuş i să n e b u c u r ă m de spo r i r ea n u m ă r u ­lui pa r t i zan i lo r , mai ales cu u n e lement de va loa re ca p r i e t enu l P r i p ă ş e a n u , cate . .

Aci şeful t u ş i de mai m u l t e or i s că rp i -n â n d u - s e d u p ă ceafa, g e s t u r i car i ex ter io r i zau g r e a u a m u n c ă a c r ce ru lu i său reca l ­c i t r an t î n t r u a-şi r e m e m o r a t i t luri le de va loa re pe r sona lă alo noulu i pa r t i z an .

— Care , - îi veni î n t r ' a j u t o r Ib r iceanu ,— a fost p r i n t r e cei d in tâ i refugia ţ i în Capi­tala Moldovei, încă d e d ina in tea d e decla­r a r ea r â s b o i u l u i . .

— Ceeace deno tă un e x t r a o r d i n a r fler po­litic, î n t r e g i şeful. Ei b i n e . d e astfel c tee-lc ineute un p a r t i d se r ios şi cu d u r e r e do soa r t a n e a m u l u i n u se poate l ipsi . Cu ex­pe r i en ţa sa, P r i p ă ş e a n u va ump lea în par ­t idu l n o s t r u u n gol, ca re va face ca una­n imi t a t ea de până acuma să mai crească ou u n vot , şi astfel să p u t e m educe hotă­râ r i l e noas t re . . .

Cu unan imi t a t e p lus unu l , — î n t r e g i a c u m a Bumbule ţ . Per fec t . Dar v o r b a e, cum ziceam, să facem u n p a s îna in te , şi a c u m a d u p ă ce p a r t i d u l n o s t r u e const i ­tui t , cu şef, par t izan i , şi cliiar cu p r o g r a ­mul de ni 1 isplica Tasc mai când era, u r m e a z ă să ş t im c u m o să-i zicem, adică să-1 bo tezăm.

— P r o t e s t e z în con t ra aces tui cuvân t , — se r idică şeful, — căci iată am aicea, p r in ­t r e n u m e r o a s e l e cerer i do î n sc r i e r e (şi • p r e z i n t ă s i n g u r a ca r t ă do vizită pe care o avea îna in tea lui pe b iu rou l prez idenţ ia l ) •şi pe aceea a cunoscu tu lu i exper t - con tab i l M u n t e v e r z e a n u , v i i to ru l n o s t r u m i n i s t r u do finanţe, care în d i v e r s e ocaziuni mi-a dec la ra t so lemn că n u poa te sufer i nici v inul , botezat . P r in u rmare . . .

— V r e a u să zic, şefule, — luă v o r b a iar Bumbu le ţ , — că ne t r e b u i e o poreclă mai eevaşi lea. Bine, zic ă i lanţ i i , p a r t i d takis t , b ră t i en i s t . i o rgh i s t , ave re scan , cuzist , t r un ­ch ia t . . .—mai s p u n e ţ i şi voi—, zicem şi noi, şi ne o n e r ă m nit m a i pu ţ in eu t i t u l a tu ra

noas t r ă , „pa r t idu l tas is t" , - da ' vuzi că toa te p a n i d e l e a le laute mai a u câte o nu­mire , care va să zică oficiali 5, d e s e p u n e an te t la mani fes te . P â n ă şi ma rgh i loma-nişt i i ş i-au lua t u n n u m e mai ca lumea , mai decent , cum a r zice T a s e care-i t a r e 'n radicale, de-şi zic a c u m a conse rva to r i -progres i ş t 1 ' .

—• Dez idera tu l perfeciasnente jus t i f ica t al p r eop inen tu lu i , - c o n f i r m ă şeful tare 'n radica le , — es te prea lab i l t r a n ş a t p r i n în­săş i confi g u r a ţi u n ea p r inc ip ia ră a compo-ziţ iunii fo rma ţ iun i i n o a s t r e politice. L u â n d în c o n s i d e r a ţ i u n e e lemente le cons t i tu t ivo a!e acestei fo rmaţ iun i , p a r t i d u l n o s t r u n u va pu tea a d o p t a al tă d e n u m i r e decât p e aceea de : pa r t id d e m o c r a t - s e l e c t

Declaraţ ia şefului fu p r i m i t ă cu m u t m u r e d i v e r s e ' de aud i to r iu .

— Nu ţi se pa re , şefule, î n d r ă s u i Bum­bule ţ cel d in t â i ca în to tdeauna , că a r fi p a r c ă oa reca re nepot r ivea lă , or i con t ra ­dicţ ie , cuui zici tu, î n t r e cei doi t e rmen i ai t i tu la tur i i ce n e propui . . .

— Ce-are .-.face ! Mai întâi ou nu p r o p u n , eu decid, ca in or ice p a r t i d b ine o rgan i za t şi discipl inai A l d o i l e a . c e crezi d u m n e a t a că cu complex iunea de p r o b l e m e m o d e r n e ce ni se i m p u n , u n pa r t id îşi mai poa t e

-zice a ş a semplu , o r i s adea , , c u t a r e sau cu t a r e ? Un par t id m o d e r n t r ebu ie să î m ­bră ţ i şeze tca te in te rese le , mai ales pe cele opuse , şi să r ep rez in t e toate principii le , în special pe cele cont radic tor i i , Astfel o f o rma ţ iune politică ia aspectu l perfect geo­met r ic al u n u i cub, pe care o r i cum îl a runc i , el tot în p ic ioare cade. Vedeţi p r i n u r m a r e : zic democra ţ i e şi zio. se lecţ iuno; adică ^elec­ţ iune. . . în democra ţ ie , şi d e m o c r a ţ i e în se-lecţiune.. . Nu căsca g u r a , Bumbule ţ , ci aş­teaptă până la şed in ţa vi i toare , când o să vă ţin o confer i ' ţă care să vă lumineze p e toţi. Cu acea ocazie vo iu avea o n o a r e a şi p lăcerea să vă p rez in t şi pe nou l n o s t r u a d e r e n t M u n t e v e r z e a n u ca te va r e p r e z i n t ă în pa r t i du l n o s t r u e l ementu l semit , şi p â n ă la alte d iepoz i ţ iun i şi pe coi a n t i s e m i t

Ion Grămăticu

GREVA CIOCLILOR Aţi băgat de seamă o chestie '.' Din cîţi ofiţeri ne-a păstrat Atot­

puternicul cu ranguri inferioara! căci regula e ca mili tarul romin să fie cel puţin maior, nici unul nu poartă mustăţi — şi, <1 :: s u m e d e n i i de grade cari fac oficii: do seden­tari ambulanţ i pe Calea Victoriei, unul liii'şi lasă chipiul cum a eşil el din mina ce:ip.'azurului, ci 'I fringe şi'l impumneş te par 'că a tunci l-a luat de pe scaunul unde se a-şezase peste ol.

Fenomenul , general şi sl-dornic, a re explicaţie lămuri tă : dorinţa d o ­goritoare la ai noştri de a i i p u r u r e a în curent cu descoperiri le ştiinţei.

Bravii aceştia, in contact ul terior cu camarazii cari au fost pe front, au aflat, cu spiri tul sugace al ur­maşi lor lui Traian, că, în Iranşee, uude nu e nici v reme de bărbierit, nici calfe cari să se puie in grevă, mustăţile şi barba se leapădă ca să nu ofere... inamicului Ioc de încui­bat, fiindcă condiţiile higienice suni precare foarte in gropile din faţa duşmanului .

De aci, imitaţia, la peripateticieni, a obicaiului ele a-şi rade raustaţ*

A eeler «ari se înterc t e sub earu! He gloanţe.

Cei cari, apoi, se întorceau in l i ­nia a doua, după un asalt Ia baio­netă, veniau la odihnă cu hainele jerpeli te, cu chipul năclăit de praf ca coşar ii toamna, şi cu chipiul în forma pe care o împrumuta dcla loviturile cu cari în t impinau nemţii pe cei cari duceau p r ă p ă d in r in -durile lor. Şi acolo, în linia de o-dihnă, biciul ofiţer r a re ori avea vreme să se fercheziiiască, fiindcă adesea t rebuia să şe întoarcă la lupta înainte de a-şi fi curăţat zgura ele pe obraz. Chipiul, dar, in tot ca­zul răminea aşa, tur t i r , cum scăpase din vălmăşag — 'căci cochetăria, la răsboi. conslă în bravură , nu în unt de. migdale.

Rudele mele, insă, prietenii cfa-mitale şi protejaţii dumnea lu i , vă-zind, la etapă, cîfă graţie oferă o capelă sfişială de glonţ", au adoptat moda pentru t imp de pace — ş i , pleoştit par 'că ar fi scos d e ' s u b teasc, chipiul sublocotenenţi lor p r i ­vilegiaţi pl imbă, pe Calea Victoriei, un prestigiu de Î m p r u m u t , care face Să t remure carbonul s tudentelor dela croitorie.

Intr 'alte părţi, acolo unde tot sol­datul a fost la răsboi şi n 'a fost la răsboi numai cine nu e soldat, de cnm s'au demobilizat oamenii , au re­venit la obiceiul din vreme de pace.

Aşa, la Paris , cioclii, după ce au fost demobilizaţi , 'şi-au lăsat să le crească barba şi mustăţi le, sacrifi­cate, din motive higienice, cită vre­me stătuseră in t ranşe , \ Fiind-că, insă, amploiaţ i i aceştia dela p o m ­pele funebre vin în contact, pr in natm-a meseriei lor, cu cadavre, prin u rmare cu atmosfera a tot fe­lul de boale, barba şi mustăţile ar putea sluji de refugiu atilor soiuri de microbi — căci omul n'a murit , doară , de prea mul lă sănătale. De aceea, ca să nu ducă la domiciliu, şi pr in aceasta în societate, an ima l -culele patogene; poliţia sanitară o-bligă pe cioclii să'şi dăr îme caierile dacă vor să li se libereze patenta pentru exerciţiul meseriei.

Cioclii, la r îndul lor, ştiind t ă puterea lui Samson stetca în frizură, nu p r imesc condiţiile nici morţ i — şi s'au pus în grevă.

Şi esic emoţie mare in Franţa, fiindcă, cu greva cioclilor, cadavrul imperiului german riscă să rămîie la Yersaillos, in sala oglinzilor — şi se ştie că neamţul miroase urii cîntl c viu, dar mi- te după ce şi-a dat suficlul!

Să sperăm că Conferinţa, care a i i ! soluţie atitor p rob leme aride,

Vc dibui un m o d n s exeundi şi pentru criza de ciocli, căci altfel, cum Ro-mînia a ajuns deisbel iş te , te pome­neşti că ni se cere lot nouă să formăm şi la Vtrsailles cordonul sanitar...

Dricar

POET DAR PRACTIC Chiar de. 'mi-aţi da comorile Lui Vanderbilt, Rolschild, Morgan, Eu cel din urmă gologan L-aş da, fură săi zic .,gudbai"}),

Să cumpăr {oale florile Ce 'mpodobesc luna lui Mai. Dar cu, deşi pasional Aman! al florilorposac, La un bici kilo de spanac. Mă uit ca la minore-un crai, Şi aş plăti azi un slufal Cu (oale florile din Mai !

Cyrano

CUSUTE CU AŢA ALBA Nu ştiu care poet mizantrop şi pe­

simist n e a apostrofat odinioară că suntem, cu toţii nişte copii ai... întâm­plării. Din punct de vedere al stării civile, poetul cu pricina n'avea, desigur, nici cea mai mică umbră de dreptate. Până la proba contrarie, suntem,— mai mult sau mai puţin copiii părin­ţilor noştri. (Cu» câteva rare şi... nefe­ricite excepţii.)

iată, însă, că ceea ce se susţinea până acum numai în versuri, a găsit un rcazim ştiinţific într'un studiu medical publicat de un simpatic doctor necu­noscut în cunoscutul, dar nu mai pu-' ţinui ziar «Patria» din Sibiiu.

Nici nu ştiam până acum câte împre­jurări pot avea influenţă,— încă înainte de a vedea lumina zilei,— asupra vii­torilor cetăţeni de mâine. Ne-o spune doctorul cu pricina:

«O migrenă, un atac de gută, o stare anormală datorită băuturii, pot provoca !a copiii cari urmează a se naşte (?), fie o întârziere remarcabilă a inteligenţei fie viţii de conformare, fie boli moştenite...?

Nu e vorba, noi profanii nu prea pricepem cum «urmează a se naşte un copil dintr'o... migrenă, un atac dc gută, sau fie şi dintr'o stare anormală datorită băuturei. Ştiam până acum că, perpetuarea admirabilei speţe umane nu se datoreşte nici migrenei, nici unui atac de gută, ci unei stări foarte nor­male datorită... datorită... ştiţi cel puţin toţ aşa de bine ca şi mine!

De asemenea nu prea pricepem pen­tru ce numai durerile de cap, reuma­tismele sau mahmureala au consecinţe nefaste asupra inteligenţei viitorilor noştri moştenitori; dar durerile de mă­sele? dar crampele de stomac? dar chelia?

Credem că trebuie să fie o scăpare din vedere.

Căci, superstiţiile poporului a în­dreptat de mult această scăpare din vedere, căci, ţăranii noştri ştiu foarte bine că «cetăţeanu», care fiind în situ-aţiunea... interesantă de a făgădui Ţărei un viitor contribuabil dacă s'ar uita mai lung

(cenzurat) 1) Oocd bye englezeşte îrtsemnr.iză pe româ­

neşte.,, a/fvpur

Părinţi de familie! Luaţi bine s*ama! Nu vă mulţumiţi, cum cere doctorul -Patriei.-, cu certificatele de sănstate necesare oricărui tânăr şi oricărei tinere înainte de a trece la Ofiţerul stărei civile sau după... vreun boschet înflorit de pe aleele Şoselei, ci luaţi-vă toate măsurile pentru ca odraslele voastre să nu iasă rahitici, scrofuloşi, idioţi, re­dactori la «Viitorul^ sau acţionari la Banca Românească. Arta de a creşte copiii e o artă subtilă ...

Feriţi-vă deci ca nu cumva, în mo­mentul psihologic să nu vă strângă gheata, o neplăcere care s'ar putea moşteni, aveţi grije să nu fi citit cu

vcâteva momente mai nainte vreun, «interview» de-a! d-lui lonaş Orădişr teanu, ceeace ar putea să aibă urmări foarte grave pentru inteligenţa copilului

lată de pildă, singurul băiat al fami­liei Chiosteque, compusă din domnul Chiosteque, doamna Chiosteque şi bu­nul lor amic Eugen Dragonovici, loco­tenent de artilerie, e foarte fricos. Nu poate să vadă un căţeluş, o umbră sau vre-o fotografie de-a d-lui Nlcolae lorga, fără să nu se sperie şi să în­ceapă să ţipe ca din gură de şarpe.

Doamna Chiosteque nu ştie ce să se mai facă de desperare.

— O să se facă un poltron! se plân­gea biata mamă, mai deunăzi, amicului său, locotenentul. Mă mir cu cine sea­mănă! (Aici, doamna Chiosteque roşi puţin, dar imperceptibil) Seara, când se face întuneric, bietul Nicuşor începe să tremure ea o frunză...

— Vezi, Eiise, ţi-am spus atunci, în pădure să nu te uiţi aşa de mult la craca de de-asupra noastră...

*

Noua ştiinţă medicală vrea să dove­dească prin urmare că, arunci când un copil ajunge să ţină conferinţe la clu­bul conservator progresist sau începe să publice versuri în «Sburătorul», faptul sc datoreşte unei iniţiale.. gre­şeli de tipar.

Unei asemenea greşe'i de tipar se datoreşte şi telegrama, apărută într'un ziar din Bucureşti, prin care se vestea că flota japoneză a sosit la... Geneva.

Bineînţeles, culegătorul care a tran­sportat flota japoneză tocmai în Elve­ţia,— care nu are nici măcar un port la marea Neagră,— trebuie să se fi gândit că vapoarele pot veni şi cu aeroplanul.

L'am văzut eri după amiază, pe cule­gătorul cu pricina plimbându-se tacti­cos pe calea Victoriei. In dreptul străzii Fântânei, ne întâlnirăm cu un convoi lung de trăsuri care se indnptau spre biserica Sf. iosif.

— Unde or fi mergând atâtea tră­suri? mă întrebă curios, tipograful cu flota japoneză la Geneva.

— La Gara de Nord, răspunsei eu. Azi după masă trebue să sosească, cu trenul de Constanţa, o escadră engleză, şi d. Ferechide se duce s'o primească la gară. Sardy

Sistem nea lancu.— Leac contra accidentelor de automobil

Desen de A . M u r nu