Universitatea 1 Decembrie 1918 Alba IuliaFacultatea de ȘtiințeSpecializarea Contabilitate și informatică de gestiune

Temă referat

Contul de profit si pierdere romanesc versus contul de profit si pierdere britanic

Student : Chirilă PaulaCoord : Lect. univ. dr. Sorin Constantin Deaconu

Contul de profit si pierdere romanesc versus contul de profit si pierdere britanic

Contul de profit si pierdere face parte dintre situatiile financiare de sinteza, care masoara performantele activitatii unei firme in cursul unei perioade date si este principalul document folosit pentru reflectarea performanţelor financiare deoarece furnizează informaţiile necesare, pe de o parte, evaluării performanţelor, iar pe de altă parte, determinării riscului fluxurilor de numerar.

Pe baza informaţiilor reflectate de contul de profit şi pierdere se realizează o analiză a performanţelor întreprinderii, se calculează o varietate de indicatori, fie într-un anumit moment în timp, urmând apoi interpretarea lor prin comparaţii, fie în timp, dar corelaţi cu anumite procedee statistice.

Formatul contului de profit şi pierdere conform referenţialului britanic

Contul de profit şi pierdere întocmit de societăţile britanice este prezentat sub formă de listă. Cifra de afaceri este principalul venit înregistrat în contul de profit şi pierdere. Cheltuielile de exploatare sunt grupate în general după funcţiile întreprinderii, însă o analiză a cheltuielilor din exploatare pe categorii de activităţi este comunicată în anexă. Situaţiile financiare sunt simplificate la extrem, detalierea elementelor din situaţiile financiare realizându-se în anexă.

Standardul IFRS 3( Reporting Financial Performance) (1992) a realizat o revoluţie în prezentarea performanţei întreprinderilor din Marea Britanie Componentele performanţei sunt considerate următoarele:

1) rezultatul activităţilor continue 2) rezultatul activităţilor întrerupte 3) profitul sau pierderea realizat(ă) cu ocazia cedării sau încheierii unor activităţi, costurile

reorganizărilor sau restructurărilor fundamentale, precum şi profitul sau pierderea din cedarea activelor fixe;

4) elementele extraordinare.Standardul foloseşte atât noţiunea de element excepţional, cât şi pe cea de element

extraordinar. Elementele excepţionale sunt elemente semnificative, provenite din tranzacţii şi evenimente curente, a căror mărime sau al căror efect impune prezentarea lor în scopul respectării imaginii fidele, în contul de profit şi pierdere, elementele excepţionale (diferite de cele de la punctul 3) se însumează cu cheltuielile sau veniturile similare din activitatea curentă şi, de regulă, sunt detaliate în note. Elementele extraordinare se caracterizează printr-un grad înalt de

anormalitate, provin din tranzacţii sau evenimente care nu se încadrează în activitatea curentă şi nu sunt aşteptate să reapar FRS 3 a avut drept consecinţă dispariţia acestui rând din conturile de profit şi pierdere ale întreprinderilor britanice. Contul de profit şi pierdere trebuie să permită pieţelor financiare să stabilească previziuni asupra performanţei viitoare a întreprinderii, şi, prin urmare, un eveniment care contribuie puternic la profitul sau pierderea exerciţiului şi care probabil nu se va reproduce trebuie să fie comunicat utilizatorului de conturi pentru ca previziunile stabilite pe baza contului de profit şi pierdere să fie fiabile. Este motivul pentru care astfel de elemente sunt prezentate separat în categoria elementelor excepţionale.

FRS 3 cere prezentarea distinctă în contul de profit şi pierdere a activităţilor abandonate, precum şi a câştigurilor şi pierderilor obţinute din vânzarea sucursalelor sau societăţilor asociate. SSAP 3 Earnings per Share tratează rezultatul pe acţiune care se calcul pornind de la result net.

FRS 22 Earnings per Share (identic cu IAS 33) Rezultatul pe acţiune impune prezentarea în contul de profit şi pierdere a câştigului pe acţiune de bază şi diluat aferent rezultatului net, dar şi pe cel corespunzător profitului sau pierderii din activităţile continue. Câştigul pe acţiune de bază şi diluat aferent profitului sau pierderii din activitatea întreruptă poate fi raportat în contul de profit şi pierdere sau în notele la situaţiile financiare.

FRS 3 prevede şi întocmirea unei situaţii de reconciliere a rezultatului obţinut în condiţiile în care întreprinderea şi-a reevaluat imobilizările corporale cu profitul sau pierderea care s-ar fi obţinut în costuri istorice. Rolul acestei situaţii este acela de a permite comparabilitatea între situaţiile financiare ale întreprinderilor care au optat pentru reevaluarea imobilizărilor corporale şi situaţiile financiare ale întreprinderilor care le-au menţinut la cost istoric. Această notă trebuie prezentată în anexe şi nu are echivalent în practica internaţională. Informaţiile trebuie prezentate doar dacă diferenţele între cele două rezultate sunt semnificative. Diferenţele pot avea drept cauze:

dacă activele sunt reevaluate, amortizarea este bazată pe valoarea reevaluată;

dacă activele nu ar fi fost reevaluate, amortizarea s-ar fi bazat pe costul istoric;

dacă activele sunt vândute, profitul este diferenţa dintre preţul de vânzare şi valoarea contabilă reevaluată, în timp ce pentru activele evaluate la cost profitul este mai mare deoarece reprezintă diferenţa între preţul de vânzare (acelaşi) şi valoarea contabilă istorică (mai mică).

Analiza performanţei economico-financiare, precum şi analiza rentabilităţii întreprinderii se realizează pe baza contului de rezultate „profit şi pierdere” având rolul de a arăta modul de formare a rezultatului net al exerciţiului prin compararea efectelor economice (veniturile obţinute) cu eforturile economice (cheltuielile angajate). Contul de rezultate al exerciţiului furnizează date care pot fi analizate pentru a obţine indicatori necesari gestiunii, prin intermediul Tabloului soldurilor intermediare de gestiune.Solduri Intermediare de Gestiune, SIG, de tip anglo-saxon le-am prezentat in tabelul de mai jos.

Indicator/ Subindicatori Relaţia de calcul

CIFRA DE AFACERI (CA)Ø Rezultat înainte de plata

dobânzilor, impozitului pe profit şi amortizării

EBITDA = Earnings Before Interest, Taxes, Depreciation and Amortization (marjă asupra cheltuielilor variabile)

CA – Cheltuieli variabile de exploatare

Ø Rezultat înainte de plata dobânzilor şi a impozitului pe profit = RE

EBIT – Earnings Before Interest and Taxes

EBITDA – Cheltuieli cu amortizarea si provizioanele

Ø Rezultat înainte de plata impozitului pe profit = RB

EBT = Earnings Before taxes

EBIT – Cheltuieli cu dobânzile

Rezultat net = RN EBT – Impozit pe profit

Avantajul acestei metode constă în flexibilitate şi timp scurt pentru aplicare, dar marele dezavantaj, este cel al superficialităţii şi implicit reducerea considerabilă a imaginii întreprinderii.

Pe baza Soldurilor Intermediare de Gestiune caracteristice activităţii de exploatare se calculează în „cascadă” indicatorii care caracterizează rentabilitatea entităţii :

- Excedentul brut din exploatare; - Rezultatul din exploatare; - Rezultatul financiar; - Rezultatul curent; - Rezultatul extraordinar, - Rezultatul brut; - Rezultatul net.

Formatul contului de profit şi pierdere conform referenţialului naţional

Situaţiile financiare de prezentare a performanţei din ţara noastră au un format standardizat, întreprinderile neavând posibilitatea de a opta între mai multe modele. Contul de profit şi pierdere, conform reglementărilor contabile naţionale aplicate atât marilor întreprinderi, cât şi

întreprinderilor mici şi mijlocii, este în format listă şi prezintă cheltuielile din exploatare după natura lor economică.

Formatul contului de profit şi pierdere reglementat prin OMFP nr. 3055/2009 este identic cu schema contului de profit şi pierdere în format listă, cu gruparea cheltuielilor după natură, prezentată în Directiva a IV-a, directiva care prevede patru scheme de prezentare a performanţei întreprinderii, care sunt rezultatul combinării celor două modele de prezentare a contului de profit şi pierdere.

Cele patru scheme privind contul de profit şi pierdere, conform Directivei a IV-a, sunt:1) Contul de profit şi pierdere în format listă, cu gruparea cheltuielilor după natură;2) Contul de profit şi pierdere în format cont, cu gruparea cheltuielilor după natură;3) Contul de profit şi pierdere în format listă, cu gruparea cheltuielilor după destinaţie;4) Contul de profit şi pierdere în format cont, cu gruparea cheltuielilor după destinaţie. Există o singură diferenţă: cheltuielile cu impozitul pe profit sunt prezentate pe un singur

post, în timp ce schema prezentată în directivă delimitează impozitul aferent activităţii curente de impozitul aferent elementelor extraordinare. Totuşi, entităţile trebuie să prezinte în notele ex-plicative proporţia în care impozitul pe profit afectează „Profitul sau pierderea din activitatea curentă” şi „Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară”.Se observă că rezultatul extraordinar este prezentat în mod distinct deoarece reglementările contabile în vigoare în ţara noastră nu au integrat încă noile modificări din standarde. Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacţii care sunt clar diferite de activităţile curente ale entităţii şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat. Activităţile curente cuprind activităţile desfăşurate de o entitate ca parte integrantă a afacerilor sale, precum şi activităţile conexe în care aceasta se angajează şi care sunt o continuare a primelor activităţi menţionate, incidente acestora sau care rezultă din acestea. Pentru a stabili dacă un eveniment sau o tranzacţie se delimitează clar de activităţile curente ale entităţii, se are în vedere mai degrabă natura elementului sau a tranzacţiei aferente activităţii desfăşurate în mod curent de entitate decât frecvenţa cu care se aşteaptă ca aceste evenimente să aibă loc. Prin urmare, un eveniment sau o tranzacţie poate fi extraordinar(ă) pentru o entitate, dar nu şi pentru o alta, din cauza diferenţelor dintre activităţile curente ale acelor entităţi.

Cu excepţia cazului în care veniturile şi cheltuielile extraordinare sunt nesemnificative pentru evaluarea rezultatelor, în notele explicative trebuie prezentate explicaţii despre valoarea şi natura acestora. Aceeaşi prevedere se aplică veniturilor şi cheltuielilor legate de un alt exerciţiu financiar.

ConcluzieDin analiza comparativă a modelelor şi schemelor de prezentare contului de profit şi

pierdere, cultul anglo-saxon abordeaza o prezentare a cheltuielilor din exploatare după funcţiile întreprinderii, spre deosebire de cultul naţional, care se aliniaza la cultul european, si opteaza pentru clasificarea cheltuielilor din exploatare după natura lor. Directivele europene, în încercarea lor de a se armoniza standardele internaţionale, oferă, de asemenea, opţiunea prezentării cheltuielilor din exploatare după unul dintre cele două criterii.

În România, suntem obligaţi să întocmim un cont de profit şi pierdere care clasifică cheltuielile din exploatare după natura lor. Este adevărat că nimeni nu ne interzice să întocmim şi un cont de profit şi pierdere cu clasificarea cheltuielilor după funcţiile întreprinderii, şi probabil că societăţile cotate, constrânse de investitori, nu vor evita să o facă.

În ceea ce priveşte prezentarea elementelor extraordinare, referenţialul britanic - interzice prezentarea distinctă a acestor elemente. De asemenea, se remarcă în contul de profit şi pierdere din Marea Britanie prezentarea separată a elementelor care nu sunt susceptibile să se producă în viitor, sub denumirea de elemente excepţionale . În contul de profit şi pierdere din ţara noastră astfel de elemente nu sunt prezentate distinct, ceea ce sugerează faptul că mai este mult până când vom ajunge să conştientizăm cât de importantă este informaţia previzională în comparaţie cu informaţia confirmatoare.

Chirilă PaulaCIG, Anul 3, Gr 431