CONTRIBUŢII ALE CERCETĂRII ÎN DOMENIUL ...hibrizi dubli de porumb, care au înlocuit treptat...

AN. I.N.C.D.A. FUNDULEA, VOL.LXXV, 2007, VOLUM JUBILIAR PRODUCEREA DE SĂMÂNŢĂ

CONTRIBUŢII ALE CERCETĂRII ÎN DOMENIUL PRODUCERII DE SEMINŢE LA PORUMB ŞI SORG

PENTRU BOABE

VASILCHIA SARCA, GRIGORE OPREA

I. PORUMB Începând cu anul 1957, când au fost introduşi în cultură în România primii

hibrizi dubli de porumb, care au înlocuit treptat soiurile şi populaţiile locale, s-a trecut la organizarea şi producerea seminţei hibride la această cultură. În acelaşi an, Institutul de Cercetări pentru Cultura Porumbului Fundulea a organizat câm-puri de înmulţire a liniilor consangvinizate, de producere a hibrizilor simpli for-me parentale şi loturi de hibridare pentru producerea hibrizilor dubli (C o v o r, 1961; M u r e ş a n şi V o i n e a, 1959).

Metodele folosite pentru menţinerea şi înmulţirea soiurilor au fost înlocuite cu metode specifice producerii hibrizilor pe bază de linii consangvinizate, orga-nisme cu comportare şi cerinţe diferite de cele ale soiurilor. Printr-o activitate susţinută şi responsabilă a tuturor specialiştilor implicaţi în multiplicarea semin-ţelor din formele parentale, atât din institut, cât şi din staţiunile experimentale din reţeaua acestuia, precum şi printr-o bună colaborare cu specialiştii din ca-drul Ministerului Agriculturii în realizarea loturilor de hibridare, s-a reuşit în a-nul 1963 obţinera unor cantităţi importante de sămânţă hibridă F1, care au per-mis în anul 1964 generalizarea în producţie a hibrizilor de porumb (date pre-zentate în figura 1) (M a n o l i u şi colab., 1967). Sămânţa hibridă a fost uscată, batozată şi calibrată pentru prima oară în România, în complexe moderne de us-care şi prelucrare a seminţelor construite în anii 1957-1960.

Pe măsura apariţiei de noi hibrizi de porumb creaţi la institutul Fundulea, an de an, liniile consangvinizate componente ale acestora au fost înmulţite şi asigu-rate cantităţile de sămânţă necesare din formele parentale pentru producerea hi-brizilor simpli, triliniari şi dubli, realizându-se astfel extinderea rapidă în cultură a noilor genotipuri.

În acelaşi timp, au fost începute studii privind menţinerea şi înmulţirea lini-ilor consangvinizate, comportarea liniilor şi hibrizilor forme parentale în diferite condiţii pedoclimatice şi măsuri agrofitotehnice, cu scopul stabilirii unor meto-dologii şi tehnologii adecvate producerii de sămânţă hibridă.


246

Fig. 1 – Dinamica creşterii anuale a cantităţii de sămânţă de porumb hibrid şi a suprafeţelor

însămânţate cu porumb dublu hibrid F1 (%) în România

1. CERCETĂRI PRIVIND STABILIREA ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA METODOLOGIEI DE PRODUCERE A SEMINŢELOR LA PORUMB

Reproducerea hibrizilor valoroşi timp de mai mulţi ani a impus o atenţie de-

osebită în păstrarea tuturor însuşirilor valoroase ale liniilor consangvinizate pa-rentale, la nivelul creat de ameliorator. Această activitate de pionierat a necesitat abordarea unor cercetări menite să stabilească metodica de menţinere şi înmul-ţire a liniilor consangvinizate, care să asigure reproducerea unor genotipuri cons-tante în decursul generaţiilor de multiplicare a seminţelor.

1.1. Metode de menţinere şi înmulţire aplicate liniilor consangvinizate

În acest scop începând cu anul 1959, la Institutul Fundulea au fost studiate di-ferite metode de menţinere a purităţii genetice aplicate liniilor consangvinizate stabile, pe o perioadă îndelungată (6-23 ani). Variantele de menţinere astfel ob-ţinute, precum şi hibrizii reproduşi cu acestea au fost experimentate periodic (C o v o r, 1965; S a r c a, 1972).

Rezultatele cercetărilor efectuate au reliefat că metodele de menţinere aplica-te liniilor timp de 6-9 ani au determinat apariţia unor variaţii semnificative în in-teriorul acestora privind producţia de boabe (exemplu, linia E 2102 prezentată în tabelul 1) (S a r c a, 1982). De asemenea, au fost găsite deosebiri importante între variantele de menţiere obţinute (sublinii) în privinţa modului de manifes-tare a capacităţii generale de combinare şi a coeficientului de ereditate (h2), care a fost superior pentru mai multe caractere în cazul polenizării SIB (S), compara-tiv cu autopolenizarea (A), sau alternanţa acesteia cu polenizarea SIB (A.S.) (ca-zul liniei A 286) (tabelul 2).

CONTRIBUŢII ALE CERCETĂRII ÎN DOMENIUL PRODUCERII DE SEMINŢE

247

Tabelul l Producţia de boabe a liniei consangvinizate E 2102 menţinută prin diferite metode timp de 6 ani

Producţia de boabe Metodele de menţinere q/ha diferenţa semnific. A (autopolenizat continuu) mt. 5,5 - A1S1 (autopolenizare un an, alternând cu polenizare SIB un an) 7,1 1,6 * A2S2 (autopolenizare 2 ani, alternând cu polenizare SIB 2 ani) 7,3 1,8 ** A3S3 (autopolenizare 3 ani, alternând cu polenizare SIB 3 ani) 7,8 2,3 *** S (polenizare SIB (frate x soră) continuă) 17,4 11,9 ***

* semnificativ pt. P = 5% 1,3 ** semnificativ pt. P = 1% 1,8 *** semnificativ pt P = 0,1% 2,3

Tabelul 2 Variaţia efectelor capacităţii generale de combinare şi coeficientului de ereditate (h2) în funcţie de

metoda de menţinere aplicată la linia consangvinizată A 286 timp de 9 ani

Producţia de boabe Capacitatea generală de combinare Metode de menţinere

efecte dif. faţă de mt.

Coeficientul de ereditate h2

A (Mt) -4,10 *** 0,00 0,13 A1S1 -4,50 *** -0,40 0,18 A2S2 1,86 5,96 *** - A3S3 -2,37 1,73 0,04

S 9,11 *** 13,21 *** 0,99 * semnificativ pt. P = 5% 1,97 3,10 ** semnificativ pt. P = 1% 2,61 4,12 *** semnificativ pt. P = 0,1% 3,38 5,32 Studiul efectuat cu privire la metodele de menţinere aplicate liniilor con-

sangvinizate pe o perioadă de 18 şi 23 ani a evidenţiat apariţia unor diferenţe semnificative între cele 5 variante de menţinere privind producţia de boabe la majoritatea genotipurilor studiate (S a r c a, 1986a). Autopolenizarea repetată (A) a liniilor stabile a dus la diminuarea semnificativă a producţiei de boabe la 6 linii din 12, faţă de media celor 5 metode de menţinere aplicate liniilor (tabelul 3). La unele linii efectul de menţinere s-a reflectat şi asupra altor caractere, precum înălţimea plantei, numărul de ramificaţii ale paniculului, lungimea ştiuletelui, care au fost reduse semnificativ. Perioada de la semănat la apariţia stigmatelor s-a prelungit cu 9-14 zile la linia E 2101, creând astfel, decalaj la înflorit faţă de linia parteneră E 2102 de 6 şi, respectiv, 12 zile (tabelul 4). Chiar în condiţii de consangvinizare strictă (A) liniile s-au comportat ca nişte micropopulaţii genetice.

Păstrarea şi înmulţirea liniilor consangvinizate prin polenizare SIB (S) con-tinuă, pe perioade diferite (6-23 ani) au condus la păstrarea mai bine a poten-ţialul de producţie al unor linii (tabelul 3), precum şi a unor caractere şi însuşiri (de exemplu, liniile E 2101 şi E 2102) (tabelul 4), comparativ cu varianta menţi-nută prin autopolenizare continuă (A), pentru aceleaşi perioade.

Menţinerea liniilor consangvinizate prin alternanţa autopolenizării cu poleni-zarea SIB an de an (A1S1), din doi în doi ani (A2S2), sau din trei în trei ani (A3S3) a reuşit să păstreze mai bine factorii genetici ce determină potenţialul de producţie la majoritatea liniilor studiate, în timp ce autopolenizarea îndelungată, reducând baza ereditară a liniilor, a contribuit la scăderea producţiei de boabe.


248

Tabelul 3 Producţia de boabe obţinută în anul 1983 la liniile consangvinizate, menţinute prin 5 metode, în

perioada 1959–1981, la I.C.C.P.T. Fundulea (% din media celor 5 metode)

Producţia relativă realizată de diferite metode (%) Nr. Liniile

consangvi-nizate

Perioada (ani)

A A1S1 A2S2 A3S3 S

Media q/ha (mt.)

1 E2101 18 23

28*** 39***

120* 111

119* 121*

106 117*

127** 112

43,6 42,1

2 E2102 18 23

72* 74*

83 92

108 128*

100 126*

137* 78

22,6 23,4

3 W153R 18 23

95 68***

100 105

102 118**

95 104

108 103

58,5 56,6

4 W37A 18 23

96 88

128* 107

97 104

86 99

91 102

28,2 27,2

5 L289 18 23

126*** 112

100 91

94 91

85* 108

94 99

38,9 37,6

6 I205 18 23

66*** 82**

103 100

102 120**

123*** 113*

106 84*

49,8 46,5

7 A73 18 23

86* 76**

97 101

106 95

109** 118**

103 110

37,0 32,8

8 A401 18 23

104 106

100 108

100 96

101 96

95 95

47,6 46,2

9 Oh51A 18 23

97 98

101 116*

98 93

94 88*

108 105

49,5 50,4

10 A286 18 23

84* 87

82** 103

100 109

99 100

135*** 101

44,3 40,8

11 WF9 18 23

109 105

83* 88

111 100

67*** 82*

130*** 125***

41,2 43,9

12 M14 18 23

93 90

114* 97

113* 119**

81*** 95

99 98

40,3 40,6

* semnificativ pentru P = 5%; ** semnificativ pentru P = 1%; *** semnificativ pentru P = 0,1%. A = autopolenizat continuu. A1S1 = autopolenizare un an, alternând cu polenizare SIB un an. A2S2 = autopolenizare 2 ani, alternând cu polenizare SIB 2 ani. A3S3 = autopolenizare 3 ani, alternând cu polenizare SIB 3 ani. S = polenizare SIB (frate x soră) continuă.

Efectele menţinerii liniilor consangvinizate timp de 18 şi 23 ani s-a reflectat,

în parte, şi în hibrizii realizaţi cu acestea, ceea ce dovedeşte că ele pot influenţa uneori şi capacitatea specifică de combinare a liniilor (tabelul 5). Cazul hibridu-lui E 2101 x E 2102 la care, după 18 şi 23 ani, producţia s-a redus semnificativ la varianta menţinută prin autopolenizare continuă (A), comparativ cu variantele de menţinere prin alternanţa autopolenizării cu polenizarea SIB (A.S.), influen-ţând, într-o oarecare măsură, şi efectul heterozis (H%) prezentat în figura 2. A-plicarea diferitelor metode de menţinere a acţionat în decursul generaţiilor în mod diferit asupra capacităţii de producţie a liniilor şi a performanţei hibrizilor. La unele linii efectul a apărut în primele 6-7 generaţii de multiplicări successive şi s-a menţinut timp de 23 generaţii, la altele s-a diminuat pe parcurs, sau a apă-rut mai târziu la 18 sau 23 ani şi, cu totul izolat, nu s-a manifestat semnificatv. Efectele menţinerii liniilor timp îndelungat au acţionat asupra hibrizilor obţinuţi cu acestea, de regulă, în generaţii mai avansate.

Variaţiile constatate în cadrul unor linii cu grad ridicat de consangvinizare menţinute prin diferite metode arată dificultatea păstrării genotipului iniţial în decursul generaţiilor de înmulţire, fapt pentru care se impune reducerea numă-rului de multiplicări prin autopolenizare. În această privinţă, H a l l a u e r şi


249

colab. (1988) şi W y c h (1988) recomandă ca prima înmulţire a seminţei de bază a amelioratorului să fie păstrată în depozitul frigorific, cu reproducerea li-niei numai în scopul menţinerii viabilităţii seminţei, iar amelioratorii şi producă-torii de sămânţă să revină periodic la această sursă de sămânţă pentru înmulţirea liniei. C r a i g (1977) subliniază faptul că liniile consangvinizate reprezintă ba-za din care porneşte producerea de sămânţă hibridă la porumb, de aceea ele tre-buie să fie menţinute şi înmulţite sub control riguros care să asigure performanţa hibridului.

Tabelul 4

Comportarea hibridului E 2101 x E2102 şi a liniilor consangvinizate parentale menţinute prin diferite metode timp îndelungat, privind unele character şi însuşiri morfologice

Metodele de menţinere

Linile şi hibridul

Peri- oada (ani)

A A1S1 A2S2 A3S3 S

Amplitudinea variabilităţii între metode

Media metodelor

Înăţimea plantei (cm)

18 89 151 138 147 151 62*** 135 E 2101 23 95 138** 129* 138* 144 49*** 129 18 162 168 167 170 167 8 167 E 2102 23 163 167 168 168 167 5 166 18 240 245 234 241 232 13 238 E 2101xE 2102 23 230* 238 238 238 216** 22 232

Numărul de ramificaţii ale panicului 18 7 20 18 17 18 13*** 16,0 E 2101 23 9 18 15 17 18 9*** 15,4 18 26 26 25 29 28 3 26,8 E 2102 23 26 23 26 28 28 5 26,2 18 26 28 28 28 27 2 27,4 E 2101xE 2102 23 28 29 28 28 27 2 28,0

Lungimea ştiuletelui (cm) 18 8,0 12,0 11,5 11,5 11,5 4* 10,9 E 2101 23 8,5 12,0 12,0 12,5 11,0 4* 11,2 18 9,5 10,0 9,5 10,0 10,0 0,5 9,8 E 2102 23 10,0 9,5 11,0 11,0 8,0 2,0 9,7 18 14,5 14,5 15,0 14,0 14,0 1,0 14,4 E 2101xE 2102 23 15,0 14,0 14,5 14,5 14,5 1,5 14,5

Comportarea la înflorit a liniilor parentale (zile) 18 86 78 77 78 78 9** 79 E 2101 Semănat - apariţia

stigmatelor (Mt) 23 91** 77 77 77 77 14*** 80 18 80 80 79 80 79 1 80 E 2102 Semănat -

deschiderea anterelor 23 79 79 78 78 77 2 78 18 - 6 2 2 2 1 8** 1 E 2101xE 2102 Decalaj la

înflorit 23 -12** 2 1 1 0 13** 2 * Semnificativ pt. P = 5%; ** Semnificativ pt. P = 1%; *** Semnificativ pt. P = 0,1% Pentru a verifica în ce măsură modul de menţinere şi înmulţire a liniilor con-

sangvinizate asigură realizarea performanţei hibridului în care participă, se im-pune verificarea periodică a hibridului produs cu liniile reînmulţite (variantele menţinute), faţă de performanţa hibridului la înregistrare în Registrul Soiurilor şi în Catalogul Oficial.


250

Tabelul 5 Efectul menţinerii liniilor consangvinizate prin diferite metode, timp îndelungat (1959-1981), asupra

producţiei de boabe a hibrizilor simpli (% din media celor 5 metode)

Producţia relativă realizată la dif. metode (%) Hibridul

Perioa- da

(ani) A A1S1 A2S2 A3S3 S

Media q/ha (mt.)

18 91* 107* 96 108* 98 89,0 E 2101xE 2102 23 84*** 110* 120*** 107* 79*** 82,8

18 105 98 97 96 104 115,9 W 153 RxW 37 A 23 103 105 97 97 98 114,9 18 99 99 97 100 105 84,0 L 289xI 205 23 96* 100 101 95* 108* 84,1 18 98 99 99 106* 98 82,2 A 73xA 401 23 95 98 96 106* 105 82,6 18 97 97 100 104 102 93,0 Oh 51xA 286 23 100 98 109** 98 95 99,2 18 99 96 102 101 102 83,5 WF 9xM 14 23 93* 97 113*** 99 98 85,4

*Semnificativ pt. P = 5%; ** Semnificativ pt P = 1%; *** Semnificativ pt P = 0,1%

Fig. 2 – Efectul heterozis (H%) faţă de media părinţilor (MP) la producţia de boabe a hibridului

E2101 x E2102 (I.C.C.P.T. Fundulea, 1959–1983) 1.2. Scheme şi tehnici de producere de sămânţă

În decursul anilor au fost concepute scheme şi tehnici pentru obţinerea se-minţelor cu puritate varietală ridicată, din categoriile biologice superioare şi pro-ducerea seminţei hibride F1 (C o v o r, 1961; G r ü n b e r g şi S a r c a, 1972; S a r c a şi D r a g o m i r, 1974a; D r a g o m i r, 1988a). Pe baza studiilor efectu-ate privind menţinerea şi înmulţirea liniilor consangvinizate în ţară şi în străi-nătate au fost stabilite scheme îmbunătăţite pentru obţinerea seminţei de bază, precum şi pentru producerea de sămânţă certificată (la hibrizii simpli, triliniari şi dubli), atât cu forme parentale androfertile, cât şi cu forme parentale bazate pe androsterilitate şi restaurare a fertilităţii polenului (S a r c a, 2004).

Perioada (ani) Metode de menţinere


251

Reuşita producerii de sămânţă hibridă depinde, în mare măsură, de puritatea ridicată şi calitatea seminţelor formelor parentale (M a u n d e r, 1999). An de an sunt necesare cantităţi mari de sămânţă din categoria biologică „bază”. Produce-rea seminţei de bază include menţinerea şi înmulţirea liniilor consangvinizate şi producerea hibrizilor simpli forme parentale. W y c h (1988) indică parcurgerea a trei etape importante: a) stabilirea şi menţinerea sursei de sămânţă a ameliora-torului; b) înmulţirea liniilor consangvinizate şi c) încrucişarea liniilor consangvi-nizate înrudite sau neînrudite, pentru obţinerea hibrizilor simpli forme parentale.

Fig. 3 – Schema producerii seminţei din categoria biologică bază, cu forme parentale androfertile

Câmp înmulţire sursa ameliorator alegerea ştiuleţilor tipici


252

Schema producerii seminţei de bază (prezentată în figura 3) cuprinde urmă-toarele etape:

a) înmulţirea sursei de sămânţă din linia consangvinizată furnizată de ameli-orator (prin polenizare frate x soră) şi alegerea ştiuleţilor tipici;

b) menţinerea şi înmulţirea liniei consangvinizate sub izolator (ISI) (prin au-topolenizare) şi constituirea categoriei biologice „sămânţa amelioratorului”;

c) înmulţirea liniei consangvinizate pe descendenţe, izolat în spaţiu (IDIS), pentru obţinerea seminţei de „prebază”;

d) înmulţirea liniei consangvinizate pe sole mai mari, izolat în spaţiu (IIS), pentru producerea seminţei de „bază”;

e) producerea hibrizilor simpli forme parentale, pentru realizarea seminţei de „bază”.

În schema producerii seminţei de bază, specific este faptul că activitatea por-neşte de la un număr mare de ştiuleţi tipici, pentru a reprezenta cât mai fidel ba-za genetică a liniei. Aceştia sunt semănaţi în câmpul de menţinere şi înmulţire sub izolator (ISI), după metoda „un ştiulete pe rând”. Descendenţele acestor ştiuleţi sunt urmărite privind uniformitatea şi tipicitatea plantelor atât în cadrul descendenţei, cât şi între descendenţe, eliminându-se descendenţele care se abat de la tipul liniei, precum şi plantele netipice din cadrul descendenţelor reţinute. Plantele netipice din descendenţele ştiuleţilor individualizaţi pot fi identificate şi eliminate mai uşor, decât în cazul semănatului din amestec de ştiuleţi (J u -g e n h e i m e r, 1958). După selecţie şi purificare, plantele rămase se autopoleni-zează. Recoltatea se face pe descendenţe şi sămânţa rezultată se păstrează pe descendenţe. În primul an de înmulţire izolat în spaţiu a liniilor (IDIS), semă-natul se face folosind sămânţa obţinută pe descendenţe (în câmpul de menţi-nere) după metoda „o descendenţă pe rând”. O atenţie deosebită se va acorda verificării tipicităţii plantelor, atât în cadrul fiecărei descendenţe, cât şi între descendenţe, pentru a identifica şi elimina din câmp, până la înflorit, plantele care fenotipic diferă de tipul de bază al liniei, precum şi plantele hibride. Dacă apar neuniformităţi între descendenţe, se vor elimina în întregime descendentele care se abat de la tipul liniei înainte de eliberarea polenului. Această lucrare de selecţie şi purificare biologică este de mare importanţă şi tehnicitate, de calitatea executării ei depinzând puritatea genetică a liniei la înmulţirile ulterioare, pentru obţinerea seminţei de bază. În al doilea an de înmulţire izolat în spaţiu a liniilor consangvinizate (IIS), atenţie deosebită se va acordă purificării biologice, elimi-nându-se plantele netipice până la emiterea stigmatelor liniei, precum şi contro-lul parcelei în timpul înfloritului, pentru a identifica eventualele plante netipice (mai tardive), care se diferenţiază mai târziu şi a le elimina înainte ca acestea să elibereze polen.

2. CERCETĂRI PRIVIND PERFECŢIONAREA TEHNOLOGIILOR

DE PRODUCERE A SEMINŢELOR DE PORUMB În scopul de a realiza seminţe cu calitate superioară şi a spori producţia în

loturile semincere de porumb au fost organizate cercetări, care să contribuie la stabilirea şi perfecţionarea unor secvenţe tehnologice adecvate procesului de multiplicare a seminţelor.


253

2.1. Cerinţe specifice producerii seminţelor

Cercetările abordate în acest domeniu au fost orientate spre realizarea obiec-tivelor majore ale procesului de producere a seminţelor: a) obţinerea de seminţe cu puritate varietală, indici de calitate şi stare sanitară ridicată şi b) realizarea u-nor producţii mari de sămânţă la unitatea de suprafaţă, pentru ca această activi-tate să fie eficientă. Pentru realizarea acestor obiective au fost efectuate o serie de experienţe privind unele cerinţe specifice producerii de sămânţă hibridă, me-nite să asigure în loturile de hibridare, atât puritatea genetică a formelor pa-rentale, cât şi gradul de hibriditate ridicat al seminţelor obţinute.

2.1.1. Izolarea în spaţiu a loturilor semincere O condiţie de bază în acest sens este prevenirea contaminării cu polen străin

a loturilor de înmulţire a liniilor consangvinizate şi de producere de sămânţă hi-bridă. Experienţele efectuate la Fundulea privind spaţiile de izolare au eviden-ţiat că în sudul ţării, pe teren plan, unde în perioada înfloritului predomină vân-turi din ditrecţia NE, SE şi SV, contaminarea cu polen străin a porumbului poate avea loc până la o distanţă de peste 500 m faţă de sursa contaminatoare (C o -v o r şi colab., 1964a). Pe baza procentului de boabe xeniate, pe aceste direcţii s-a apreciat că pentru loturile de hibridare dublă spaţiul de 200 m ar fi cores-punzător, iar pentru înmulţirea liniilor consangvinizate şi producerea hibrizilor simpli forme parentale, distanţa de izolare trebuie să fie de cel puţin 500 m faţă de alte culturi de porumb.

2.1.2. Paritatea între formele parentale în loturile de hibridare Producţia de sămânţă care se realizează în loturile de hibridare este determi-

nată, în mare măsură, de raportul la care sunt semănate cele două forme paren-tale. Din experienţele efectuate la Fundulea referitoare la producerea hibridului dublu 409, semănat la parităţile de 8:2; 6:2 şi 4:2 (4 rânduri din forma maternă şi 2 rânduri din forma paternă), a reieşit că procentul de fecundare, respectiv, numărul mediu de boabe pe ştiulete a fost aproximativ egal la cele trei variante de alternanţă a hibrizilor parentali. Diferenţele de producţie între cele trei vari-ante apar datorită suprafeţelor diferite cu forma maternă (producătoare de să-mânţă), la hectarul de lot de hibridare (C o v o r şi colab., 1964b). În loturile de hibridare pentru producerea hibrizilor dubli, raportul de 6:2 a fost cel mai fo-losit. În loturile cu forma paternă reprezentată de linii, unii specialişti recoman-dă ca distanţa faţă de forma maternă să fie cât mai mică, de 1-2 rânduri, deci pa-ritatea de 4:2 sau 2:1 ar fi mai indicată (W y c h, 1988). Stabilirea parităţii la ca-re sunt semănate rândurile cu forma maternă şi rândurile cu forma paternă în lo-tul de hibridare depinde de abundenţa în polen a părintelui patern, talia acestuia faţă de forma maternă şi coincidenţa la înflorit a partenerilor (S a r c a, 2004). Corelat cu raportul dintre rândurile formei mamă şi formei tată ce trebuie rea-lizat, precum şi cu comportarea la înflorit a partenerilor, se stabileşte schema şi modul de semănat în lotul de hibridare pentru fiecare hibrid de produs.

2.1.3. Asigurarea coincidenţei la înflorire a partenerilor Realizarea în loturile de hibridare a unor producţii de sămânţă cât mai mari

şi cu puritate varietală superioară este condiţionată în mare măsură de asi-


254

gurarea coincidenţei între perioada de receptivitate a stigmatelor formei ma-terne, cu aceea de eliberare a polenului formei paterne, pe toată perioada de în-florire. Studiile efectuate atât la Fundulea, cât şi la staţiunile producătoare de sămânţă, privind comportarea la înflorit a formelor parentale ale hibrizilor pro-duşi în decursul anilor în România, au evidenţiat o coincidenţă bună la înflorit la majoritatea hibrizilor studiaţi. Totuşi, la unii hibrizi au fost găsite decalaje la înflorit între partenerii acestora, îndeosebi la hibrizii simpli şi triliniari, la care linia paternă a fost fie mai timpurie, fie mai tardivă decât forma maternă (C o -v o r şi colab., 1963; S a r c a şi colab., 1977, 1978). Genotipurile studiate au in-teracţionat specific cu condiţiile ecologice de experimentare (ani, localităţi, e-poci de semănat), cu precădere liniile consangvinizate care au evidenţiat în une-le cazuri decalaje mai mari şi în altele, mai mici, faţă de parteneri, iar amplitudi-nea decalajului a variat de la o localitate la alta.

Stabilirea coincidenţei sau a decalajului la înflorit se stabileşte fie după nu-mărul de zile de la semănat, la eliberarea polenului pentru forma paternă şi până la apariţia stigmatelor pentru forma maternă, fie după suma temperaturilor utile acumulate pentru aceleaşi perioade. A doua metodă fiind mai precisă. Pentru asigurarea coincidenţei la înflorit între parteneri, mai ales pentru decalaje mai mari, metoda cea mai folosită este semănatul decalat al părinţilor, semănând forma maternă şi forma paternă la diferite date calendaristice, corelat cu mări-mea decalajului (S a r c a şi colab., 1982a); S h o u l t z, 1985; W y c h, 1988; H a ş şi colab., 1994). Aprecierea în zile la semănat trebuie asociată şi cu feno-faza de creştere a partenerului semănat în prima epocă, deoarece numărul de zi-le de la înflorit nu coincide cu numărul de zile de la semănat.

Observaţiile asupra dinamicii înfloritului formelor parentale semănate în do-uă epoci au evidenţiat forme paterne (îndeosebi la unele linii şi hibrizi simpli timpurii) cu durata deschiderii anterelor mai scurtă, decât durata apariţiei stig-matelor formei materne, mai ales la varianta semănată în epoca a doua. În aceste cazuri, chiar în condiţiile de coincidenţă a partenerilor la înflorit, se impune se-mănatul formei paterne în 2 sau chiar 3 epoci, prelungind astfel, perioada de eli-berare a polenului. Pentru realizarea unei purităţi varietale ridicate a seminţelor hibride, este deosebit de important ca, în loturile de hibridare, forma paternă să producă polen de la apariţia primelor stigmate la forma maternă până la înce-perea brunificării ultimelor stigmate apărute (S a r c a, 2004).

În cazul unor decalaje mai mici, pentru realizarea unor ajustări privind elibe-rarea polenului părintelui patern mai pot fi folosite şi alte metode, precum desi-mea plantelor mai mare cu 15-20% la forma paternă, norme diferite de fertili-zare între parteneri, adâncimi de semănat variate la formele parentale ş.a. Reuşi-ta aplicării oricărei metode de înlăturare a decalajului între parteneri este deter-minată de asigurarea tuturor condiţiilor agrofitotehnice la nivel optim.

Momentul apariţiei inflorescenţelor, durata înfloritului, viabilitatea polenu-lui, receptivitatea stigmatelor sunt fenomene care depind atât de natura genetică a formelor parentale, cât şi de condiţiile de mediu (M a n o l i u şi colab., 1967).

Cu scopul de a determina receptivitatea stigmatelor unor forme parentale materne folosite pe scară largă în producerea de sămânţă, s-a urmărit în expe-rienţe riguroase, la Fundulea, procentul de fecundare al ştiuleţilor (izolaţi înainte de ivirea stigmatelor, la care s-a notat apoi data exactă a apariţiei stigmatelor),


255

polenizaţi (în mod dirijat) după 3, 6, 9 şi 15 zile de la apariţia stigmatelor, co-relat cu variantele stabilite. Ştiuleţii după polenizare au fost păstraţi sub pungi izolatoare până la recoltare. Procentul de acoperire cu boabe al ştiuleţilor a va-riat în funcţie de numărul de zile de la apariţia stigmatelor până la polenizarea lor. Cea mai bună acoperire cu boabe a fost determinată la varianta polenizată după 6 zile (în medie 83%) şi cea mai slabă, la varianta polenizată după 15 zile (18%) (tabelul 6). S-au remarcat prin durata receptivităţii stigmatelor şi stabi-litatea acesteia, de la un an la altul, formele materne ale hibrizilor F 412 şi F 102, în timp ce liniile materne ale hibrizilor F 308 şi F 420-M s-au comportat cel mai slab (S a r c a şi colab., 1986a). Coeficienţii de regresie liniară ai pro-centului de acoperire cu boabe, faţă de numărul de zile de la apariţia stigmatelor până la polenizare, au fost negativi, indicând o descreştere medie a gradului de acoperire cu boabe, de 5,46% pentru fiecare zi (tabelul 7). Diminuarea procen-tului de acoperire cu boabe nu este liniară, aceasta accentuându-se pe măsură ce creşte intervalul dintre apariţia stigmatelor şi polenizarea acestora.

Tabelul 6

Procentul de acoperire cu boabe a ştiuletelui la formele parentale polenizate după un anumit număr de zile de la apariţia stigmatelor (I.C.C.P.T. Fundulea, media anilor 1983 şi 1984)

Numărul de zile de la apariţia stigmatelor până la polenizare: Forme

parentale Polenizare liberă - mt. 3 6 9 12 15

F308 – M 100 7600 7500 53000 18000 3000 F412 – M 100 86 90 85 67000 44000 F420M – M 100 70000 69000 52000 31000 16000 F102 – M 100 85 89 7800 28000 11000 F308 – M 100 78000 90 7200 48000 18000 F420 – M 100 68000 86 65000 31000 19000 Media 100 770 830 6700 37000 18000 DL pentru P = 5% (0) 1% (00) 0,1%(000) - între media variantelor de receptivitate: 17 26 45 - între variantele de receptivitate a stigmatelor la aceeaşi formă parentală: 17 22 30

Tabelul 7

Coeficienţii de corelaţie, de regresie liniară şi pătratică dintre durata de la apariţia stigmatelor (cca 2 cm) până la polenizare şi gradul de acoperire cu boabe al ştiuleţilor, la unele forme parentale,

Fundulea (media anilor 1983-1984

Coeficienţii de regresie pătratică Formele

parentale Coeficienţii de

corelaţie (r) Coeficienţii de

regresie liniară (b) b c F 308 M - 0,9657 ** - 6,77 - 0,91 - 0,99 F 412 M - 0,8827 * - 3,57 6,00 - 1,60 F 420 M-M - 0,9726 ** - 4,87 - 0,30 - 0,76 F 102 M - 0,9166 * - 6,97 4,60 - 1,93 F 380 M - 0,8960 * - 5,40 7,46 - 2,14 F 420 M - 0,8800 * - 5,10 5,33 - 2,07 Media - 0,9322 - 5,46 3,67 - 1,52

Durata relativ mare (peste 15 zile) a receptivităţii stigmatelor la unele forme

parentale impune ca la izolarea în timp a unui lot semincer, faţă de alte culturi de porumb, cu o perioadă de vegetaţie asemănătoare, să se asigure prin semănat un decalaj la înflorit mai mare de 15 zile, pentru a evita contaminarea cu polen străin.


256

2.1.4. Controlul purităţii genetice în loturile semincere Succesul în obţinerea seminţelor hibride cu însuşiri caltative superioare este

condiţionat, în mare măsură, de puritatea genetică ce se realizează de fiecare ca-tegorie biologică, începând cu sămânţa amelioratorului până la sămânţa certifi-cată. Pe baza cercetărilor efectuate, pentru a controla puritatea genetică au fost stabilite metode specifice de menţinere şi înmulţire a liniilor consangvinizate, însoţite de selecţie şi purificări biologice repetate, efectuate la nivel ridicat de tehnicitate. De asemenea, pe baza datelor experientale obţinute au fost stabilite distanţe de izolare specifice fiecarei categorii biologice, pentru a evita contami-narea cu polen străin a solelor de producere a seminţelor. Totodată, au fost sta-bilite criterii de identificare a plantelor netipice din loturile semincere, pe baza descrierii morfologice a liniilor consangvinizate şi a hibrizilor simpli forme parentale, determinări efectuate în cadrul Institului Fundulea (în accord cu crite-riile de certificare a loturilor semincere), precum şi modul şi tehnica de elimi-nare a acestora ş.a. (S a r c a şi colab., 1978, 1984; D r a g o m i r, 1988a). Toate aceste operaţii de purificări biologice şi de sortare a ştiuleţilor înainte de uscare au menirea de a asigura o puritate genetică ridicată a formelor parentale în lotu-rile de hibridare şi de a crea astfel oportunitatea realizării încrucişării numai în-tre cei doi parteneri stabiliţi de ameliorator.

2.1.5. Castrarea paniculelor formei materne androfertile În producerea seminţei hibride de porumb, castrarea paniculelor formei ma-

terne androfertile în loturile de hibridare reprezintă cea mai răspândită metodă de control al polenizării. Eliminarea paniculelor de la toate plantele formei ma-terne, înainte ca acestea să elibereze polen şi înainte de apariţia stigmatelor, este lucrarea cea mai importantă, care asigură gradul de hibriditate al seminţei. Pen-tru o bună reuşită a acestei operaţiuni este necesar ca munca să fie bine organi-zată, în echipe bine instruite şi supravegheate (G u m a n i u c şi colab., 1981; S a r c a, 2004).

2.1.5.1. Efectele castrării asupra producţiei de sămânţă Studiile efectuate la Fundulea cu privire la modul de castrare şi efectele a-

cesteia asupra producţiei au arătat că înlăturarea paniculului cu trei frunze la hi-bridul simplu matern al hibridului dublu Iowa 4316 a determinat o scădere sem-nificativă a producţiei de boabe, în medie pe trei ani, cu 8% faţă de varianta martor castrat numai paniculul fără frunze (P ă c u r a r şi colab., 1963).

Răspândirea hibrizilor simpli în cultură şi în producerea de sămânţă a impus extinderea unor astfel de experienţe şi la liniile consangvinizate. Rezultatele cercetărilor efectuate la Fundulea, privind aplicarea diferitelor metode de cas-trare la plantele de linii, au evidenţiat că smulgerea paniculelor cu trei şi patru frunze a redus producţia de boabe la liniile materne ale hibrizilor simpli F 308 (cu 17 şi, respectiv, 26%) şi F 412 (cu 12 şi, respectiv, 20%), în medie pe doi ani, faţă de varianta cu paniculul castrat fără frunze (P ă c u r a r şi colab., 1987). O diminuare a producţiei, pentru aceleaşi variante, s-a constatat şi la hi-bridul simplu matern al hibridului dublu timpuriu F 102 (cu 11 şi, respectiv, 20%), faţă de aceeaşi variantă martor. Eliminarea paniculului cu mai multe frunze, în anii cu secete şi arşiţe, la unele forme parentale al căror număr de frunze de deasupra ştiuletelui principal este mai mic, poate provoca pierderi de producţie şi mai mari (tabelul 8). De exemplu, în condiţiile anului 1983 (an mai


257

secetos), la formele materne ale hibrizilor F 308 şi F 102, producţia de boabe a scăzut mai mult cu 7% faţă de rezultatele anului 1982, în cazul variantei castrat paniculul cu patru frunze (S a r c a şi colab, 1985a).

Tabelul 8

Producţia de boabe obţinută la formele materne ale unor hibrizi de porumb castraţi prin diferite metode (Fundulea, 1982-1983)

Linia consangvinizată Fundulea 308 -

mamă Hibridul simplu Fundulea 102 –

mamă 1982 1983 Media 1982 1983 Media Metodele de castrare

q/ha % q/ha % q/ha % q/ha % q/ha % q/ha % Necastrat 85,9 106 72,2 105 79,o 105 58,7 99 62,8 100 60,7 100 Castrat paniculul (mt.) 81,2 100 68,8 100 75,0 100 59,1 100 62,7 100 60,9 100 Castrat paniculul + 1 frunză 79,9 98 67,4 98 73,6 98 58,6 99 60,7 97 59,6 98

Castrat paniculul + 2 frunze 76,3 94 63,2* 92 69,7 93 58,1 98 58,9** 94 58,5 96

Castrat paniculul + 3 frunze 66,8*** 82 57,2*** 83 62,0*** 83 54,0* 91 55,1*** 88 54,5** 89

Castrat paniculul + 4 frunze 62,8*** 77 48,1*** 70 55,4*** 74 49,4*** 84 48,1*** 77 58,7*** 80

* Semnif. pt. P = 5% 6,7 4,2 7,1 4,6 2,8 4,2 ** Semnif. pt. P = 1% 9,1 5,7 9,8 6,3 3,8 5,0 *** Semnif. pt. P = 0,1% 12,1 7,7 13,0 8,4 5,1 8,1 2.1.5.2. Efectele castrării incorecte asupra purităţii varietale a seminţei hibride Realizarea unor seminţe cu grad ridicat de hibriditate este condiţionată atât

de momentul, cât şi de corectitudinea executării castratului formei materne. Re-zultatele experimentale obţinute la Fundulea, cu privire la efectul diferitelor me-tode de castrare asupra viabilităţii polenului, relevă o strânsă legătură între mo-mentul castrării, numărul de frunze eliminate la castrare şi procentul de fecun-dare realizat cu polenul recoltat din aceste panicule, după 24 de ore, respectiv, 48 ore. Viabilitatea polenului recoltat de la paniculele castrate şi păstrate pe sol timp de 24 de ore şi, respectiv, 48 de ore a fost evident mai mare la variantele unde paniculele au fost eliminate în timpul înfloritului, comparativ cu variantele la care paniculele au fost castrate înainte de înflorit (tabelul 9). Proporţia pole-nului viabil a fost strâns corelată cu numărul de frunze castrate împreună cu pa-niculul, fiind evident mai mare la variantele castrate cu două şi trei frunze (S a r c a, 1985). În consecinţă, se impune ca, în loturile de hibridare, smulgerea paniculelor formei matere să fie făcută pe cât posibil fără frunze, sau cu un nu-măr redus de frunze şi numai înainte de deschiderea anterelor, deoarece există posibilitatea impurificării formei materne prin autopolenizare.

Exprimarea potenţialului de producţie al unui hibrid este strâns corelată cu gradul de hibriditate al seminţei obţinute. Studiile efectuate la Fundulea au ară-tat că producţia maximă se obţine când procentul seminţelor hibride F1 este de 100% şi scade în mod proporţional cu procentul de participare a polenului for-mei materne la fecundare (P ă c u r a r şi S a r c a, 1967; P ă c u r a r şi colab., 1987).


258

Tabelul 9 Procentul de fecundare obţinut la linia maternă a hibridului Fundulea 308 polenizată cu polenul

recoltat de la paniculele castrate prin diferite metode şi păstrate pe sol timp de 24 şi 48 ore (Fundulea, 1982-1983)

Procentul de fecundare a ştiuleţilor

Polenizaţi după 24 h, în : Polenizaţi după 48 h, în : Metoda de castrare 1982 1983 Media 1982 1983 Media

Castrat paniculul neînflorit + 1 frunză (mt.) l 4,2 0,6 2,4 3,0 0,2 1,6 Castrat paniculul neînflorit + 2 frunze 6,9 1,2 4,0 4,3 0,5 2,4 Castrat paniculul cu axul principal înflorit 33,6** 10,3* 21,9*** 25,6*** 0,6 13,1*** Castrat paniculul cu axul principal înflotit + 1 frunză 34,6*** 14,6** 24,6*** 30,7*** 0,8 15,7***

Castrat paniculul cu axul principal înflorit + 2 frunze 37,3*** 34,9*** 36,1*** 33,5*** 8,7** 21.1***

Castrat paniculul cu axul principal înflorit +3 frunze 38,4*** 38,3*** 38,3*** 44,0*** 22,2*** 33,1***

* Semnif. pt. P = 5% 16,5 9,4 9,3 10,2 5,1 5,2 ** Semnif. pt. P = 1% 22,4 12,7 12,5 13,8 7,0 6,9 *** Semnif.pt. P = 0,1% 30,3 17,2 16,4 18,7 9,4 9,1 Rezultatele cercetărilor întreprinse asupra unor hibrizi produşi cu diferite pu-

rităţi varietale evidenţiază o regresie liniară între valorile acesteia şi producţia de boabe. Diminuarea purităţii varietale a seminţei cu un procent a redus pro-ducţia de boabe cu 70-80 kg/ha. Seminţele hibride cu puritate varietală mai mi-că de 93% au redus potenţialul de producţie în mod semnificativ, faţă de acelea cu puritate de 99-100% (S a r c a şi colab., 1984; P ă c u r a r şi colab., 1987). În condiţiile de cultură, pierderile de producţie datorate purităţii varietale scăzute a seminţelor se pot accentua, deoarece plantele consangvine în competiţie cu plantele hibride nu reuşesc întotdeauna să formeze ştiuleţi, sau dacă aceştia se formează, rămân subdezvoltaţi.

2.1.6. Folosirea formelor materne cu citoplasmă androsterilă Utilizarea în producerea de sămânţă hibridă de porumb a formelor parentale

materne cu citoplasmă androserilă, în locul formelor androfertile, a redus costul producerii seminţelor şi a determinat obţinerea unor seminţe cu puritate varieta-lă ridicată. Cea mai utilizată a fost androsterilitatea citoplasmatică de tip Texas, care s-a dovedit a fi stabilă şi uşor de folosit în procesul de transformare a li-niilor cu citoplasmă normală în androsterilă (cms-T) şi în linii restauratoare de fertilitate a polenului (Rf). Datorită vulnerabilităţii la anumite boli (Helmintho-sporium maydis rasa T şi Phyllosticta maydis) a hibrizilor produşi pe citoplasmă de tip cms-T, epidemie apărută în anul 1970 în SUA şi semnalată apoi şi în ves-tul Europei, folosirea acestui tip de androsterilitate a fost sistat.

În România, tipul de androsterilitate cms-T a fost folosit în producerea de să-mânţă începând cu anul 1963 până în anul 1974, la majoritatea hibrizilor de po-rumb cuprinşi în programul de producere de sămânţă din acea perioadă şi au fost obţinute seminţe cu un grad ridicat de hibriditate (M a n o l i u şi S a r c a, 1965a). Începând cu anul 1975, ca urmare a considerentelor menţionate mai sus, s-a renunţat la folosirea acestui tip de androsterilitate în producerea de sămânţă hibridă. Excepţie au făcut hibrizii timpuri care se cultivau în zone ecologice nespecifice dezvoltării bolilor respective (C ă b u l e a şi colab., 1987).


259

Revenirea la folosirea numai a formelor materne androfertile a determinat u-nele greutăţi în producerea de sămânţă şi în ţara noastră, fapt ce a făcut ca ame-lioratorii şi producătorii de sămânţă să se orienteze spre folosirea altor tipuri de citoplasme androsterile, decât tipul Texas (S a r c a şi colab., 1982b). În această direcţie, s-a desfăsurat o activitate de transformare a liniilor parentale ale hibri-zilor de porumb existenţi în programul de producere de sămânţă, în linii andro-sterile şi restauratoare de tip C, folosindu-se două surse, cms-C şi cms-ES. Ast-fel, după anii 80 au apărut la I.C.C.P.T. Fundulea, primii hibrizi produşi pe ci-toplasmă de tip C. Rezultatele experimentării acestor hibrizi produşi pe sursele de androsterilitate cms-C şi cms-ES (atât în reţeaua experimentală a Institutului, cât şi a Comisiei de Stat pentru Încercarea Soiurilor) nu au evidenţiat diferenţe semnificative privind capacitatea de producţie şi unele însuşiri agronomice ana-lizate, faţă de analogii lor produşi pe citoplasmă androfertilă, având comportări asemănătoare acestora (tabelul 10). Excepţie au făcut hibrizii F 308 şi F 350, produşi pe sursa cms-C, la care producţia de boabe a fost semnificativ mai mică, în câte una din testările efectuate la Fundulea (în cultură neirigată) şi la staţiu-nea Valu lui Traian (S a r c a şi colab., 1985b).

Tabelul 10

Producţia de boabe obţinută la hibrizii de porumb produşi pe citolasmă androsterilă tipul C (sursele cms-C şi cms-ES) şi experimentaţi în diferite unităţi de cercetare (media anilor 1982-1983)

Fundulea, Laboratorul

Ameliorarea porumbuluiTipurile de citoplasmă

Fundulea Lab.Prod sămânţă

Valu lui Traian irigat

Şimnic neirigat irigat neirigat

Media %

Fundulea 308 Cms – C 88,4 101,3*** 49,8 135,2 109,7* 96,9 94 Cms – ES 93,6 107,9* 48,2 129,6 121,3 100,1 97 Normal (Mt.) 93,9 116,2 49,3 133,9 122,0 102,9 100

Fundulea 350 Cms – C 84,9** 102,9* 50,4 120,8 97,0 91,2 93 Cms – ES 96,0 110,0 51,0 124,2 107,6 97,8 99 Normal (Mt.) 101,0 111,7 51,3 123,8 103,6 98,3 100

Fundulea 412 Cms – C 105,1 121,9 53,8 155,1 129,4 113,1 103 Cms – ES 112,1* 122,4 53,9 148,6 119,4 111,3 101 Normal (Mt.) 101,6 122,4 52,6 149,7 124,8 110,2 100

Fundulea 315 Cms – C 100,0** 110,0 52,4 124,6 101,6 93,9 105 Cms – ES 94,9 111,6 50,3 124,3 103,0 92,6 104 Normal (Mt.) 85,1 111,4 51,9 121,2 97,2 89,4 100

* Semnif. pt. P = 5% 9,8 7,3 2,5 9,6 11,5 ** Semnif. pt. P = 1% 13,5 10,0 3,4 13,3 15,8 *** Semnif. pt. P = 0,1% 18,4 13,7 4,6 18,4 21,5 Pe baza rezultatelor obţinute a fost recomandată folosirea în producerea de

sămânţă a tipului de androsterilitate C, cu sursele cms-C şi cms-ES la hibrizii experimentaţi şi cu o comportare bună, după schema producerii de sămânţă hi-bridă pe bază de amestec omogen între seminţele obţinute de la forma maternă cu citoplasmă androfertilă (50%) şi de la forma maternă cu citoplasmă andro-sterilă (50%).


260

2.2. Condiţii tehnologice pentru realizarea loturilor semincere Tehnologia aplicată în parcelele de înmulţire a liniilor consangvinizate şi în

loturile de hibridare pentru producerea seminţelor hibride diferă faţă de aceea a-plicată în cultura porumbului de consum, deoarece obiectivul urmărit este obţi-nerea de sămânţă, cu indici de calitate superiori şi stare sanitară bună. Lucrările agrofitotehnice folosite în loturile semincere trebuie să asigure răsărirea şi creş-terea uniformă a plantelor pe toată perioada de vegetaţie. Aceste condiţii sunt necesare pentru identificarea la timp a plantelor netipice care trebuie eliminate prin purificări biologice, castrarea formelor materne printr-un număr cât mai re-dus de treceri şi controale, sincronizarea la înflorit a formelor parentale în lotu-rile de hibridare, precum şi o maturare uniformă a seminţelor. Numai în astfel de condiţii, genotipurile îşi pot exprima potenţialul maxim de producţie reali-zând sămânţă de calitate, iar activitatea de producere de sămânţă să fie eficientă. În acest scop au fost iniţiate la Institutul Fundulea şi în unele staţiuni de cer-cetări agricole o serie de experienţe cu privire la amplasarea loturilor de hibri-dare în teritoriu, fertilizare, combaterea buruienilor şi a dăunătorilor, modul de semănat, calibrarea seminţelor, controlul calităţii seminţelor ş.a.

2.2.1. Amplasarea Cu scopul de a stabili cele mai favorabile zone de producere de sămânţă ale

hibrizilor de porumb, au fost întreprinse studii asupra formelor parentale ale a-cestora, la Fundulea şi în 14 staţiuni experimentare, amplasate în diferite zone ecologice ale ţării. Liniile consanvinizate şi hibrizii simpli forme parentale stu-diate au reacţionat diferit faţă de condiţiile pedoclimatice variate ale localităţi-lor. Reacţia s-a manifestat în unele cazuri prin apariţia, sau accentuarea decala-jului la înflorit între parteneri, prin diminuarea cantităţii de polen a paniculului şi a producţiei de boabe, prin creşterea proporţiei de plante sterile, îndeosebi, la liniile consangvinizate şi în localităţile cu condiţii de arşiţă. Comportarea dife-rită a formelor parentale impune organizarea loturilor de hibridare în acele zone, în care producerea de sămânţă a fiecărui hibrid să fie garantată şi economică. Amplasarea loturilor de hibridare în zonele cele mai bune privind fertilitatea so-lului, regimul termic şi aportul de apă, corelat cu cerinţele fiecărei forme paren-tale, asigură condiţii optime creşterii plantelor de linii şi hibrizi, polenizării şi fecundării ştiuleţilor, precum şi maturării seminţelor, factori determinanţi în ex-primarea potenţialului maxim de producţie (S a r c a şi colab., 1982a). Produce-rea de sămânţă să fie organizată numai în zonele foarte favorabile de cultură a porumbului, mai ales pentru hibrizii timpurii (H a ş şi colab., 1994) şi pentru hibrizii simpli şi triliniari (M i r i ţ e s c u, 2000). Prin armonizarea cerinţelor spe-cifice ale formelor parentale, cu caracteristicile de cultură ale zonei, riscul poate fi redus iar producţia crescută şi sigură (C r a i g, 1977; W y c h, 1988). Aşadar, eficienţa producerii de sămânţă poate creşte prin amplasarea loturilor de hibri-dare în zonele în care formele parentale au cea mai bună comportare.

2.2.2. Fertilizarea Cercetările efectuate la Fundulea cu linii şi hibrizii simpli forme parentale,

pe diferite agrofonduri au scos în evidenţă deosebiri în comportare a acestora, corelată cu perioada de vegetaţie şi condiţiile de sol şi climă. Comparativ cu va-rianta martor, fertilizată cu 70 kg N/ha şi 70 kg P2O5/ha, agrofondul cu doză mărită de azot (140 kg N/ha) şi neechilibrată cu fosfor şi potasiu a prelungit la


261

linii perioada până la maturare, astfel că umiditatea boabelor la recoltare a fost mai mare cu 3-5%, crescând în acelaşi timp frecvenţa plantelor frânte cu 12% şi a ştiuleţilor fuzariaţi cu 8%. Dozele crescânde de azot au sporit producţia de boabe în mod semnificativ, numai la hibrizii simpli şi la liniile consangvinizate mai tardive (S a r c a şi colab., 1982a). In condiţiile din unele zone din SUA cer-cetările efectuate de către R u s s e l l (1984) au arătat că reacţia liniilor la fertili-zarea cu azot a evidenţiat varianta cu doza de 60 kg/ha prin producţii semnifica-tiv mai mari, în medie la 12 linii studiate. La creşterea dozei de azot la 120, 180, 240 kg/ha, numai patru linii (mai tardive) au reacţionat prin sporuri de produc-ţie semnificative.

Administrarea unor doze mai mari de fosfor (140 kg P2O5/ha), comparativ cu varianta moderată (70-80 kg P2O5/ha), nu a determinat un spor semnificativ de producţie (S a r c a, 1982a). O contribuţie însemnată la sporirea producţiei şi a indicilor de calitate ai seminţelor l-a avut şi potasiul, element indispensabil plantelor din loturile semincere. Efectul potasiului s-a manifestat favorabil la u-nele linii asupra germinaţiei seminţelor şi a redus proporţia plantelor atacate de Ostrinia (C o x, 1978).

Fertilizarea moderată şi echilibrată în elementele de bază (70-80 kg N/ha; 70-80 kg P2O5/ha; 40-60 kg K2O/ha) a determinat o comportare bună a formelor parentale privind producţia de boabe şi unele însuşiri ale seminţelor (MMB, fa-cultatea germinativă), precum şi rezistenţa la boli.

În concluzie, dozele de îngrăşăminte trebuie corelate atât cu cerinţele forme-lor parentale, cât şi cu gradul de aprovizionare cu apă a solului şi cu condiţiile de cultură, irigat sau neirigat (S a r c a şi colab., 1982a). Nivelurile elementelor de bază (NPK) trebuie asigurate în echilibru, deoarece liniile consangvinizate sunt mai sensibile la deficienţe decât hibrizii obţinuţi cu acestea, datorită capaci-tăţii de înrădăcinare mai slabe şi a diferenţelor genetice (W y c h, 1988).

2.2.3. Combaterea chimică a buruienilor Deosebit de important este ca în loturile de hibridare să fie asigurate condiţii

tehnologice optime pentru ca plantele de linii, respectiv, hibrizi forme parentale să aibă o creştere uniformă şi dezvoltare normală. Plantele liniilor consangvini-zate nu pot concura cu buruienile, mai ales în prima fază de vegetaţie, când rit-mul de creştere al acestora este mai lent, considerent pentru care erbicidarea în loturile semincere este o măsură necesară.

Cercetările efectuate la Fundulea şi la unele staţiuni experimentale de profil, timp de mai mulţi ani, privind efectele diferitelor erbicide asupra formelor pa-rentale, aplicate preemergent (Atrazin, Sutan GE, Eradicane 7E, Dual 500, La-sso, Diizocab) au reliefat comportări specifice faţă de unele erbicide şi doze ale acestora, în interacţiune cu condiţiile pedoclimatice, îndeosebi la liniile con-sangvinizate. Faţă de Dual 500, Sutan GE şi Eradicane 7E, la doze mai mari de 5-6 l/ha, unele linii au evidenţiat efecte fitotoxice în anumite condiţii. Efectele s-au manifestat prin, unele modificări ale plantelor la primele faze de vegetaţie, cât şi prin prelungirea perioadei de la semănat la răsărit, creşterea proporţiei plantelor frânte şi diminuarea semnificativă a producţiei de boabe (S a r c a, U l i n i c i şi colab., 1981a; P ă c u r a r şi colab., 1987).

Aplicarea erbicidelor hormonale a evidenţiat însă o interacţiune mai strânsă cu liniile producând în unele cazuri efecte fitotoxice, precum răsucirea şi în-


262

gustarea frunzelor, reducerea în numnăr şi dimensiuni a ramificaţiilor paniculu-lui, malformarea rădăcinilor adventive, diminuarea rezistenţei la cădere şi frân-gere a tulpinii ş.a. Producţia de boabe a scăzut în mod semnificativ pe parcelele tratate cu Icedin forte şi cu SDMA, fiind afectate un număr mai mare de linii consangvinizate, la doza de 3 l/ha. De asemenea, perioada de la semănat la în-florit s-a prelungit la majoritatea liniilor studiate. Tratamentul cu Basagran (2-4 l/ha) şi Lentagran (2 l/ha) a fost mai bine tolerat de către linii, atunci când admi-nistrarea erbicidului s-a făcut în faza de 3-5 frunze. Aplicarea erbicidelor hor-monale în faza de 8-10 frunze a influenţat în mod negativ formarea organelor de reproducere, viabilitatea polenului, receptivitatea stigmatelor ş.a. (S a r c a, Ş a r p e şi colab., 1981b; P ă c u r a r şi colab., 1987).

Pe baza rezultatelor obţinute, combaterea buruienilor în loturile de hibridare şi de înmulţire a liniilor consangvinizate se va efectua, în principal, cu erbicide preemergente şi numai în cazuri deosebite de îmburuienare vor fi folosite erbici-de postemergente. Totodată, erbicidele înainte de utilizare trebuie testate, pentru a determina comportarea formelor parentale faţă de acestea şi a stabili doza op-timă de folosire. Pentru combaterea buruienilor vor fi folosite erbicide specifice, sau combinaţii de erbicide, în cantităţi care să fie eficiente, şi care să nu aibă e-fecte fitotoxice asupra genotipurilor din loturile semincere.

2.2.4. Combaterea dăunătorilor În loturile de producere de sămânţă, formele parentale şi mai ales liniile con-

sangvinizate pot suferi pierderi din cauza dăunătorilor, care atacă în timpul şi după răsarit. În acest scop au fost întreprinse cercetări privind efectul tratamen-tului la sămânţă, cu diferite insecticide (Heptaclor 40 CE, Furadan ST, Promet 40 SD, Seedox WP), asupra liniilor şi hibrizilor parentali. Reacţia acestor geno-tipuri la tratamentul seminţelor cu insecticidele menţionate şi doze ale acestora a fost specifică. Varianta tratată cu Furadan 35 ST în doză de 7,5 s.a./kg să-mânţă nu a evidenţiat efecte fitotoxice asupra plantelor, înregistrând în medie la 15 linii (protejate de dăunători) chiar un spor semnificativ de producţie, faţă de varianta martor cu seminţe netratate. Tratamentul cu Heptaclor 40 CE în doză de 1,25 g/kg sămânţă însă a produs la unele linii (la 3 din 15) diminuări semni-ficative de producţie. Doza de 10 g s.a./kg sămânţă cu Furadan 35 ST, Promet 40 SD şi Seedox 80WP a produs efecte de fitotoxicitate asupra liniilor consangvi-nizate, a redus în mod semnificativ şi producţia de boabe (B a r b u şi colab., 1985; P ă c u r a r şi colab., 1987).

Pentru protecţia loturilor semincere împotriva dăunătorilor se va folosi insec-ticidul adecvat, la timpul potrivit şi în cantitatea stabilită, numai pe baza testării prealabile a reacţiei liniilor şi a hibrizilor simpli forme parentale, la tratamentul cu produsul respectiv.

2.2.5. Semănatul Experienţele efectuate la Fundulea privind epoca de semănat a formelor pa-

rentale, prima, în cadrul epocii optime (la 10-11oC pentru hibrizi şi la 12-13oC pentru linii), iar a doua, la răsărirea primei epoci au evidenţiat unele deosebiri de comportare între epoci, pentru mai multe caractere şi însuşiri urmărite. Date-le medii obţinute au arătat că semănatul mai târziu a determinat o talie mai înal-tă a plantei (cu 11,1 cm la hibrizi şi cu 11,4 cm la linii), fapt care la unele forme a făcut să crească proporţia plantelor frânte sub ştiulete (cu 33 şi, respectiv,


263

28%). Semănatul în epoca doua a determinat creşterea procentului de ştiuleţi fuzariaţi, a umidităţii boabelor la recoltare, mai evident la liniile consangvini-zate, şi a diminuat MMB şi producţia de boabe cu 6 q/ha la hibrizi şi cu 10 q/ha la linii. Totodată, perioada semănat - deschiderea anterelor şi semănat - apariţia stigmatelor s-a redus cu 5,5-8,2 zile şi, respectiv, cu 4,4-7,7 zile (S a r c a şi colab., 1980). În consecinţă, pentru obţinerea unor seminţe sănătoase, care să poată asigura indici de calitate superiori, este necesar ca loturile de hibridare să fie semănate la epoca optimă indicată pentru fiecare hibrid în parte. În cazul hi-brizilor cu decalaje la înflorit între parteneri este de dorit ca formele materne (care asigură sămânţa hibridă) să fie semănate la epoca optimă şi numai formele paterne să fie semănate mai târziu, sau mai devreme, în funcţie de mărimea de-calajului.

Rezultatele obţinute la Fundulea (în medie pe 5 ani, în cultură irigată), cu forme parentale experimentate la diferite desimi ale plantelor (42, 50 şi 62,5 mii plante/ha) scot în evidenţă o strânsă legătură între sporirea densităţii plantelor şi producţia de boabe a acestora. Efectul densităţii plantelor la liniile tardive este mai evident, când desimea mai mare este asociată cu un agrofond mai bogat în elementele de bază. În acelaşi timp, se constată că pe măsură ce creşte densi-tatea plantelor la 50 şi 62,5 mii plante/ha creşte procentul de plante frânte (cu 5 şi, respectiv, 10%) şi scade MMB (cu 12 şi, respectiv, 28 g). Reducerea MMB a determinat diminuarea randamentului la condiţionare a seminţelor (cu 11% la desimea de 62,5 mii plante/ha, faţă de aceea de 42,5 plante/ha), fapt ce a deter-minat în final scăderea semnificativă a producţiei de sămânţă, în medie cu 3 q/ha (S a r c a şi colab., 1980; 1982a).

Densitatea plantelor din lotul de hibridare trebuie să asigure realizarea pro-ducţiei maxime de seminţe, dar de mărime vandabilă (W y c h, 1988). De ase-menea, densitatea plantelor trebuie corelată cu tipul şi perioada de vegetaţie a formelor parentale şi cu condiţiile de cultură, astfel încât producţia şi calitatea seminţelor să fie cât mai ridicate şi costurile cât mai scăzute. C o x (1978) subli-niază faptul că desimea plantelor ce se stabileşte în lotul de hibridare nu trebuie să acţioneze ca un factor de stres, deoarece reduce mărimea seminţelor şi cali-tatea acestora. După W y c h (1988), densităţile utilizate în mod curent la forme-le parentale sunt între 54 şi 64 mii plante/ha, iar după M i l i ţ e s c u (2000), între 45 şi 70 mii plante/ha.

2.2.6. Calibrarea seminţelor Sămânţa calibrată asigură repartizarea echidistantă a boabelor la semănat şi

determină răsăritul şi creşterea uniformă a plantelor. În acest scop au fost efec-tuate cercetări la Fundulea, care au determinat valoarea de producţie a diferite-lor sorturi de seminţe după condiţionare şi calibrare (16 variante, din care 12 ca-librate, 3 selectate şi una precurăţită), la hibridul HD 409. Rezultatele obţinute au scos în evidenţă diferenţe semnificative la producţia de boabe, între varian-tele reprezentate de calibrele de seminţe: mediu lat lung; mare rotund scurt; ma-re rotund lung şi mic rotund lung şi varianta martor cu seminţe precurăţite şi ne-calibrate (C o v o r şi colab., 1964c). Între cele 12 variante de seminţe calibrate nu s-au înregistrat diferenţe semnificative de producţie, ceea ce demonstrează că valoarea de producţie a acestora este practic egală.


264

2.2.7. Controlul calităţii seminţelor Cercetările efectuate la Fundulea privind verificarea purităţii varietale a se-

minţelor hibride de porumb au analizat comparativ, cu ajutorul metodelor statis-tice, rezultatele obţinute la determinările efectuate în experienţele de câmp prin postcontrol şi acelea din laborator prin electroforeză. Estimarea autenticităţii şi purităţii genetice a seminţelor de porumb, până nu demult, se făcea numai în câmpul de postcontrol, pe baza probelor de seminţe luate după batozarea fiecă-rui lot de producere. Postcontrolul este metoda de verificare a purităţii varietale recunoscută de organismele internaţionale, care dă posibilitatea aprecierii puri-tăţii genetice după caracterele fenotipului (vigoarea, uniformitatea plantelor, cu-loarea anterelor şi stigmatelor tipicitatea ştiuleţilor ş.a.

Analiza purităţii prin electroforeza izoenzimelor (tehnologie recentă) permi-te obţinerea imediată a rezultatelor, este mai precisă şi nu este influenţată de mediu în expresia caracterelor genetice controlate.

Tabelul 11

Gradele de impurificare determinate prin electroforeză comparativ cu postcontrolul la diferite niveluri de contaminare a seminţelor hibride de porumb (I.C.C.P.T. Fundulea, 1986–1987)

Procentul de plante materne consangvinizate

(selfs) Procentul de plante hibride netipice

(outcrosses) Niveluri

de contami-

nare Postcontrol

(mt. 2) Electro-foreză

Semnif. faţă de mt.2

Postcontrol (mt. 2)

Electro-foreză

Semnif. faţă de mt. 2

1 (mt.1) 0,47 0,67 0,24 0,01 2 0,73 1,34 0,83 0,01 3 3,50+++ 5,00+++ 3,03+ 5,67 +++ 4 12,00+++ 16,00+++ * 13,97+++ 15,00+++ n.s.

Media 4,19 5,75 * 4,52 5,17 n.s. - DL între niveluri de contaminare: + Semnif. pt. P = 5%; +++ Semnif. pt. P = 0,01%. - DL între metode de determinare: * Semnificativ pentru P = 5%. Determinările efectuate prin electoforeză la sămânţa hibridă de porumb (pro-

venită de la 3 hibrizi cu câte 4 niveluri de impurificare), privind procentul de plante materne consangvinizate (selfs) şi plante hibride netipice (outcrosses) confirmă în general determinările obţinute în câmpul de postcontrol (tabelul 11). Între cele două metode a existat, de regulă, o corelaţie pozitivă şi semnificativă. Unele diferenţe care apar între cele două metode de determinare privind frec-venţa plantelor netipice la seminţele hibride se datoresc faptului că prin electro-foreză se detectează toate variaţiile genetice până la nivel de ADN, în timp ce postcontrolul evidenţiază numai variaţiile genetice exprimate în fenotip (S a r -c a şi N e g u ţ, 1988).

II. SORG PENTRU BOABE Sorgul hibrid este o cultură relativ nouă în România, acesta fiind de pers-

pectivă pentru zonele secetoase şi terenurile nisipoase sau sărăturoase, unde cultura porumbului dă producţii mici sau nu reuşeşte (M u r e ş a n şi colab., 1961). Hibrizii de sorg se obţin din încrucişarea a două linii pitice de sorg, una androsterilă şi alta cu capacitate de restaurare a fertilităţii polenului.


265

Cercetari privind elaborarea metodologiei şi tehnologiei de producere a seminţelor de sorg pentru boabe

Pentru obţinerea seminţei hibride de sorg au fost stabilite, prin scheme ştiin-

ţifice, metodica şi tehnica producerii de sămânţă privind modul de menţinere şi înmulţire a liniilor parentale, precum şi a tehnologiei de producere a seminţei hibride (G r ü n b e r g, 1972; S a r c a şi D r a g o m i r, 1974b; D r a g o m i r, 1988b). În acelaşi timp, prin multiplicarea seminţelor de linii s-a asigurat în fie-care an necesarul de sămânţă din formele parentale ale hibrizilor înregistraţi în Lista Soiurilor pentru producerea de sămânţă hibridă certificată, la nivelul soli-citărilor.

Obţinerea seminţelor hibride de sorg cu valoare varietală ridicată este deter-minată atât de menţinerea bazei genetice a liniilor parentale, cât şi de realizarea în loturile de hibridare a gradului de hibriditate ridicat al seminţei. De aceea, în parcelele de înmulţire a liniilor, precum şi în loturile de hibridare se impune res-pectarea cu sticteţe a unor lucrări speciale (izolarea în spaţiu, purificarea biolo-gică, asigurarea coincidenţei la înflorit a partenerilor de încrucişare, controlul androsterilităţii ş.a.), care să asigure puritatea genetică a formelor parentale şi polenizarea formei materne (în lotul de hibridare), numai cu polenul formei pa-terne stabilite de ameliorator.

Asigurarea acestor obiective în producerea seminţei de sorg presupune cu-noaşterea unor aspecte ale biologiei înfloritului, precum şi gradul de coincidenţă între apariţia stigmatelor la linia maternă androsterilă şi eliberarea polenului la linia paternă restauratoare de fertilitate. În decursul anilor au fost făcute obser-vaţii de către specialişti în domeniu, în legătură cu fazele de vegetaţie, în special cu perioada semănat-înflorit la formele parentale, precum şi metode de înlătu-rare a decalajului la înflorit în cazul unor hibrizi (Q u i n b y şi colab., 1958, ci-taţi de M a n o l i u şi colab., 1965b). Totodată, au fost făcute determinări pri-vind durata apariţiei stigmatelor şi receptivitatea acestora (R o s s şi W e b s t e r, 1959, citaţi de M a n o l i u şi colab., 1965b).

Pentru a răspunde unor cerinţe practice imediate strâns legate de eficacitatea lucrărilor de producere de sămânţă hibridă din ţara noastră, la I.C.C.P.T. Fun-dulea au fost iniţiate, începând cu anul 1963, cercetări cu privire la principalele aspecte ale biologiei înfloritului şi polenizării liniilor de sorg. Au fost urmărite atât liniile androsterile (A72, A 85, A 86), liniile analog fertile (B72, B85, B86), cât şi liniile restauratoare de fertilitate (R61, R82, R83) (M a n o l i u şi colab., 1965b; S a r c a şi colab., 1976).

Cercetările efectuate au arătat că durata medie a înfloritului unui panicul de sorg variază în funcţie de baza genetică a liniilor şi de condiţiile de climă. Au fost înregistrate valori de 6-7 zile la liniile A 85, A86, B85, B86, R61 şi de 7-8 zile la liniile A72, B72, R82, R83. În anii mai umezi şi mai răcoroşi, perioada înfloritului s-a prelungit cu 1-3 zile la toate liniile studiate.

Ritmul de înflorire a unui panicul de sorg a fost diferit de la o zi la alta a-tingând valorile cele mai mari, de obicei, în a doua şi a treia zi (tabelul 12). Din analiza ritmului de înflorire s-a constatat că apariţia stigmatelor şi deschiderea anterelor la începutul perioadei de înflorire are loc într-un ritm lent, care spre mijlocul perioadei a devenit accelerat, apoi moderat şi spre sfârşitul înfloritului ritmul a devenit lent. Diferenţele înregistrate de la o zi la alta în ceea ce priveşte ritmul de înflorire la toate liniile au fost semnificative.


266

Tabelul 12 Ritmul mediu de înflorire a unui panicul de sorg (%)

I.C.C.P.T. Fundulea, media 1963-1965

Ziua DL Denumirea liniei 1 2 3 4 5 6 7 8 9 5% 1% 0,1%

A 72 4 13 23 15 15 14 14 3 8 12 16 B 72 9 21 17 16 16 14 3 2 2 7 9 11 A 85 3 28 19 15 11 10 6 10 13 17 B 85 2 15 26 22 14 13 4 3 6 8 11 A 86 8 17 17 19 20 10 7 10 13 17 B 86 3 16 18 20 16 14 6 5 3 10 13 17 R 61 6 13 23 20 14 9 4 3 2 10 13 17 R 82 13 23 18 13 10 9 6 4 2 6 8 10 R 83 10 17 18 13 11 11 10 4 3 5 7 9 Media 6,4 18,1 19,9 17,0 14,1 11,5 6,7 2,7 1,3

Aprecierea receptivităţii stigmatelor s-a făcut în funcţie de gradul de aco-

perire cu boabe a paniculului (tabelul 13). Procentul maxim de legare a boabe-lor s-a realizat la varianta 6, polenizată în ziua când stigmatele erau apărute pe întreg paniculul. La variantele polenizate după 1-6 zile de la înflorirea completă, procentul de fecundare s-a diminuat treptat pe măsură ce stigmatele au devenit mai vechi, ajungând astfel, după 6 zile la 20,3% la linia A85 şi la 18,1% în ca-zul liniilor A72 şi A86.

Tabelul 13

Receptivitatea stigmatelor la liniile de sorg pentru boabe (% de fecundare) I.C.C.P.T. Fundulea, media 1963-1965

Gradul de acoperire cu boabe a paniculului (%) la liniile:

A72 A85 A86 Varianta de polenizare

Media % faţă de

Mt> Media

% faţă de Mt.

Media % faţă de

Mt. 1 - în prima zi de înflorire 10,0 12,6 21,0 26,2 12,5 15,2 2 - în a doua zi de înflorire 23,2 29,2 47,9 59,7 42,8 52,3 3 - în a treia zi de înflorire 49,5 62,3 59,8 74,5 64,3 78,6 4 - în a patra zi de înflorire 60,6 76,3 73,5 91,5 71,1 86,9 5 - în a cincea zi de înflorire 69,8 87,9 77,2 96,1 73,8 90,2 6 - în a şasea zi de înflorire 79,4 100 80,3 100 81,8 100 7 - după o zi de la înflorire 69,0 86,9 76,1 94,8 81,0 99,0 8 - după două zile de înflorire 60,8 76,6 77,5 96,5 75,8 92,7 9 - după trei zile de la înflorire 51,4 64,7 70,3 87,5 72,6 88,8 10 - după patru zile de la înflorire 43,9 55,3 61,2 76,2 69,7 85,2 11 - după cinci zile de la înflorire 27,3 34,4 43,1 53,7 46,6 56,9 12 - după şase zile de la înflorire 18,1 22,8 20,3 25,3 23,2 28,4


267

Cercetările privind determinarea momentului optim de polenizare au arătat că procentul de fecundare a crescut lent de la 4,5%, la varianta polenizată la ora 4, până la 29-39%, la variantele polenizate la orele 6-7, apoi creşterea s-a accen-tuat, atingând valori maxime de 70-72% de fecundare la variantele polenizate între orele 9 şi 11. După orele 12, procentul de acoperire cu boabe pe panicul a scăzut treptat ajungând până la 12,4% la polenizarea de la ora 18.

Pentru a stabili o tehnologie cât mai adecvată producerii de sămânţă hibridă la sorg, la I.C.C.P.T. Fundulea, în perioada 1962-1964 şi după aceasta, s-a stu-diat comportarea la înflorit a liniilor parentale ale hibrizilor aflaţi în programul de producere de sămânţă. Rezultatele obţinute au scos în evidenţă decalaje la în-florit între liniile componente ale unor hibrizi (C o v o r şi colab., 1964d; S a r -c a şi colab., 1976). În scopul stabilirii unor variante care să asigure o coinci-denţă bună la înflorire între formele parentale ale acestor hibrizi au fost experi-mentate în cultură irigată şi neirigată două metode: a) semănatul decalat al liniei paterne, în diferite epoci şi b) retezarea tulpinilor liniei paterne, în diferite faze de vegetaţie. Din datele obţinute s-a constatat că cea mai bună coincidenţă la în-florire între cele două linii parentale, în cazul hibridului F 31, a fost realizată a-tunci când linia paternă a fost semănată cu 10 zile mai târziu decât linia maternă (tabelul 14). De asemenea, şi când semănatul formelor parentale s-a făcut con-comitent, dar tulpinile liniei paterne au fost retezate de la suprafaţa solului fie în faza premergătoare formării burdufului, fie în faza de burduf, când tulpinile au fost tăiate imediat sub burduf (tabelul 15). Reuşita celor două metode este mai garantată în cultură irigată, unde în cazul semănatului decalat răsărirea este mai sigură, iar în cazul secţionării tulpinilor principale numărul de lăstari apăruţi (cu panicule) este mai mare.

Tabelul 14

Determinarea coincidenţei la înflorit între formele parentale ale hibridului F 31 prin semănatul decalat la diferite epoci al formei paterne

I.C.C.P.T. Fundulea, media 1962-1964

Variantele studiate Zile de la

semănat la înflorit

Data înfloritului

Decalaj faţa de linia maternă

mt. Cultură neirigată Linia maternă 83 6. VIII - Linia paternă – semănată concomitent cu linia maternă 76 30. VII - 7 Linia paternă semănată mai târziu cu 10 zile 74 7. VIII +1 Linia paternă semănată mai târziu cu 20 zile 71 14. VIII +8 Linia paternă semănată mai târziu cu 30 zile 68 21. VIII +15 Cultură irigată Linia maternă 82 5.VIII - Linia paternă semănată concomitent cu linia maternă 75 29. VII -7 Linia paternă semănată mai târziu cu 10 zile 72 5. VIII 0 Linia paternă semănată mai târziu cu 20 zile 69 12. VIII +7 Linia paternă semănată mai târziu cu 30 zile 67 20. VIII +15


268

Tabelul 15 Determinarea coincidenţei la înflorit între formele parentale ale hibridului F 31 prin retezarea

tulpinilor formei paterne în diferite faze de creştere (I.C.C.P.T. Fundulea)

Variantele studiate

Zile de la retezat

la înflorit

Zile de la semă-

nat la

înflo-rit

Data înflori-

tului

Decalaj faţă de forma

maternă (mt.) zile

Cultură neirigată Linia maternă - 83 6 VIII - Linia paternă neretezată - 75 29 VII - 8 Linia paternă cu retezarea tulpinilor de la suprafaţa solului, în faza premergătoare burdufului 39 82 5 VIII - 1

Linia paternă cu retezarea tulpinilor imediat sub burduf, în faza de burduf 33 85 8 VIII + 2

Linia paternă cu retezarea tulpinilor de la suprafaţa solului, în faza de burduf 39 91 14 VIII + 8

Linia paternă cu retezarea tulpinilor imediat sub panicul, în faza de ieşire a paniculului din burduf 27 88 11 VIII + 5

Cultură irigată Linia maternă - 83 6 VIII - Linia paternă neretezată - 76 30 VII - 7 Linia paternă cu retezarea tulpinilor de la suprafaţa solului, în faza premergătoare burdufului 41 85 7 VIII + 1

Linia paternă cu retezarea tulpinilor imediat sub burduf, în faza de burduf 34 86 9 VIII + 3

Linia paternă cu retezarea tulpinilor de la suprafaţa solului, în faza de burduf 41 93 16 VIII + 8

Linia paternă cu retezarea tulpinilor imediat sub panicul, în faza de ieşire a paniculului din burduf 28 88 12 VIII + 6

CONCLUZII

I. PORUMB

Studiul diferitelor metode de menţinere aplicate liniilor consangvinizate de porumb pe o perioadă de 18-23 ani a pus în evidenţă unele diferenţe semnifica-tive între cele 5 variante de menţinere privind producţia de boabe şi unele carac-tere şi însuşiri la majoritatea genotipurilor studiate.

Autopolenizarea îndelungată a liniilor stabile a dus la diminuarea semnifi-cativă a producţiei de boabe, a redus înălţimea plantei, numărul de ramificaţii a-le paniculului şi a prelungit perioada de la semănat la apariţia stigmatelor la u-nele linii, fapt pentu care se impune reducerea numărului de multiplicări prin autopolenizare.

Menţinerea şi înmulţirea liniilor consangvinizate prin alternanţa autopole-nizării cu polenizarea frate x soră (SIB), an de an, sau din doi în doi ani, a reuşit să păstreze mai bine factorii genetici ce determină potenţialul de producţie şi unele însuşiri la majoritatea liniilor studiate, comparativ cu varianta menţinută prin autopolenizare continuă.

Efectele menţinerii liniilor consangvinizate timp îndelungat s-au reflectat în parte şi în hibrizii realizaţi cu acestea, ceea ce dovedeşte că ele pot influenţa u-neori şi capacitatea specifică de combinare. Drept urmare, se impune verificarea periodică a capacităţii de producţie a hibridului produs cu liniile reînmulţite, fa-ţă de cea a hibridului la înregistrare.


269

În decursul anilor, au fost concepute şi îmbunătăţite scheme şi tehnici adec-vate pentru obţinerea seminţei de bază, precum şi pentru producerea seminţei hibride F1 (sămânţa certificată), atât cu forme materne androfertile, cât şi cu for-me materne androsterile şi forme paterne restauratoare de fertilitate.

Cercetările abordate privind perfecţionarea tehnologiilor de producere a seminţelor la porumb au fost orientate spre cerinţele specifice pentru obţinerea de seminţe cu puritate varietală, indici de calitate şi stare sanitară ridicată, pre-cum şi realizarea unor producţii mari de sămânţă/ha pentru ca activitatea să fie eficientă.

Au fost stabilite distanţele optime de izolare în spaţiu a loturilor de multi-plicare a formelor parentale şi de producere a hibrizilor, faţă de alte culturi de porumb, pentru a preveni contaminarea cu polen străin.

Folosirea în loturile de hibridare a unui raport corect între rândurile formei materne şi formei paterne, corelat cu capacitatea de polenizare a formei paterne, dă garanţia realizării unor producţii mari de sămânţă/hectar şi de calitate supe-rioară.

Realizarea în lotul de hibridare a coincidenţei între apariţia stigmatelor la forma maternă şi eliberarea polenului la forma paternă, pe toată perioada de receptivitate a stigmatelor, asigură o bună fecundare a ştiuleţilor formei mamă şi facilitează obţinerea unor seminţe cu puritate varietală ridicată. Dintre metodele de sincronizare a partenerilor cu decalaj la înflorit, precum şi pentru prelungirea duratei de eliberare a polenului formei paterne, cele mai indicate sunt: semăna-tul decalat al formelor parentale (corelat cu mărimea decalajului), folosirea unor desimi mai mari la forma paternă, adâncimi diferite la semănat între parteneri ş.a.

Receptivitatea stigmatelor, determinată pe baza procentului de acoperire cu boabe a ştiuletelui, cea mai bună a fost (în medie la 6 genotipuri studiate) după 6 zile de la apariţia stigmatelor, de 83%, şi a scăzut treptat până la 18% după 15 zile. Coeficientul de regresie liniară indică o descreştere medie a gradului de a-coperire cu boabe de 5,46% pentru fiecare zi.

Castrarea paniculelor cu trei şi patru frunze a diminuat semnificativ pro-ducţia de boabe, atât la hibrizii simpli, cât şi la liniile consangvinizate parentale. În anii mai secetoşi, producţia a scăzut şi mai evident la formele parentale cu un număr de frunze mai mic deasupra ştiuletelui principal (F 308 M, F 102 M), mai ales la varianta la care paniculul a fost smuls cu patru frunze.

Obţinerea unor seminţe cu grad ridicat de hibriditate este condiţionată atât de momentul, cât şi de corectitudinea executării castratului formei materne. Via-bilitatea polenului recoltat de la paniculele eliminate şi păstrate pe sol timp de 24 de ore şi, respectiv, 48 de ore a fost evident mai mare la variantele la care pa-niculele au fost castrate în timpul înfloritului (cu 2-3 frunze), faţă de cele cas-trate înainte de înflorit.

Lucrările agrofitotehnice folosite în loturile semincere de porumb trebuie să asigure răsărirea şi creşterea uniformă a plantelor pe toată perioada de vege-taţie, pentru executarea corectă a lucrărilor specifice producerii de sămânţă (pu-rificarea formelor parentale, copilitul şi castrarea formelor materne), precum şi maturarea uniformă a seminţelor.

Amplasarea loturilor de hibridare în zonele cele mai bune, privind ferti-litatea solului, regimul termic şi aportul de apă, corelat cu cerinţele formelor pa-


270

rentale, reprezintă factori determinanţi în exprimatrea potenţialului maxim de producţie ale acestora.

Fertilizarea moderată şi echilibrată în elementele de bază (NPK) a deter-minat o comportare bună a formelor parentale, privind producţia de boabe şi u-nele însuşiri ale seminţei (MMB, facultatea germinativă), precum şi rezistenţa la boli.

Combaterea buruienilor în loturile semincere de porumb se va axa pe erbi-cide specifice, sau combinaţii de erbicide, în doze care să fie eficiente, dar să nu aibă efecte fitotoxice asupra liniilor şi hibrizilor parentali şi numai pe baza tes-tării prealabile a reacţiei genotipurilor la produsele respective.

Densitatea plantelor în lotul de hibridare trebuie corelată cu tipul şi peri-oada de vegetaţie a formelor parentale şi cu condiţiile de cultură, astfel încât, producţia obţinută să aibe un randament ridicat la condiţionare, iar costurile e-fectuate să fie cât mai scăzute.

Verificarea purităţii varietale a seminţelor hibride de porumb, privind pro-centul de plante materne consangvinizate (selfs) şi procentul de plante hibride netipice (outcrosses), determinate prin electroforeza izoenzimelor, confirmă în general rezultatele obţinute în câmpul de postcontrol, unde determinările se fac după caracterele fenotipului.

II. SORG PENTRU BOABE

Cercetările efectuate în domeniul producerii de sămânţă la sorgul pentru boabe au fost orientate în domeniul elaborării metodologiei de înmulţire şi păs-trare a purităţii genetice a liniilor parentale şi de stabilire a tehnologiei de pro-ducere a seminţei hibride cu puritate varietală ridicată.

În acest scop au fost abordate cercetări privind biologia înfloritului la li-niile de sorg şi s-a determinat durata medie de înflorit şi ritmul de înflorire a u-nui panicul, receptivitatea stigmatelor şi momentul optim de polenizare a pani-cului pentru liniile aflate în programul de producere de sămânţă.

Pe baza studiului efectuat privind comportarea la înflorit a formelor pa-rentale ale hibrizilor de sorg au fost experimentate metode de înlăturare a de-calajului la înflorit între liniile componente ale unor hibrizi, precum: a) semă-natul decalat, la diferite epoci, al formei paterne şi b) retezarea tulpinilor în dife-rite faze de vegetaţie a liniei paterne. Pe baza rezultatelor obţinute a fost stabi-lită metoda de asigurare a coincidenţei la înflorit între liniile parentale ale hi-brizilor cu decalaje (exemplu, hibridul F 31).

RESEARCH IN MAIZE AND SORGHUM SEED PRODUCTION

Summary

I. MAIZE During five decades of activity, the research performed in maize seed multiplication had as

aim the establishment of some adequate technologies to maintain and multiply inbreds, which keep the genotype genetic integrity with no changes during multiplication of generations, as well as to establish technologies of hybrid seed multiplication which contribute to obtainment of hybrid seed with varietal purity and superior qualitative indices, essential conditions for maize hybrid multiplication at high level required by breeder.


271

In this respect, different methods to maintain inbreds genetic purity and biological value, during long-term multiplication (18-23) were tested. It were established: isolation spaces for inbred multiplication and seed production as well as certified hybrid seed; optimum ratio between inbreds in hybrid seed fields correlated with inbred type, pollination capacity and duration of male form flowering.

Research regarding the behaviour of registered hybrid parents sown in different times and pedoclimatic areas were performed, to establish the sowing way with a view to ensure a good coincidence at flowering between hybrid partners as well as location of hybrid seed fields under the most favourable areas for seed multiplication. The effect of different tassel detasseling methods on kernel yield, at single crosses and inbreds was studied. The stigma receptivity and pollen viability in some inbreds correlated with tassel detasseling way, were noticed. Sudies on some maize hybrids released with different varietal purity degrees and their effect on kernel yield were also performed.

A special attention was given to methods for verification of hybrid seed varietal purity. This presumes the comparative experimentation between method performed by postcontrol with method by isoenzyme electrophoresis.

The inbred reaction to various fertilizer rates and sowing densities, different preemergent and postemergent herbicide rates, treatments with insectofungicides was also determined. As follows, the optimum application rates were established, which lead to obtainment of seeds with varietal purity, high quality and sanitary state indices as well as high seed yield/ha.

II. SORGHUM FOR GRAIN To establish the methodology and technology adequate to produce hybrid seed in sorghum,

research regarding the biology of flowering in sorghum inbreds from seed multiplication program were performed at NARDI Fundulea. The average flowering duration of a panicle (6-8 days), flowering rhythm of a panicle (more accelerated in the second and third days), stigma receptivity as percent of panicle covering with kernels (the highest percent in the sixth days of flowering) and optimum time to pollinate the panicle (most favourable between 9-11 a.m.) were determined.

Based on study regarding the behaviour at flowering of sorghum parents, methods to avoid the disparity at flowering between the inbreds of some hybrids were tested: different sowing of male inbred and stem cutting in different vegetation stages of male inbred. It was also established the way to realize the coincidence at flowering between hybrid partners with differences.

Figures

Fig. 1 – Dynamics of increasing annual maize seed quantity and areas cultivated with F1 double

crosses (%) in Romania. Fig. 2 – Heterosis effect (H%) vs. parent average (MP) at hybrid E2101 x E2102 seed yield (RICIC Fundulea, 1959-1983). Fig. 3 – Scheme of basic seed multiplication, with male fertile lines.

R E F E R I N Ţ E B I B L I O G R A F I C E

BARBU, V., VOINESCU, I., SARCA, VASILCHIA, DRAGOMIR, Gh., 1985 – Efectul trata-

mentului seminţei cu diferite insecticide asupra unor linii consangvinizate şi hibrizi simpli de porumb. Probleme de protecţia plantelor, XIII, 4: 331–344.

CĂBULEA, I., HAŞ, I., GRECU, C., 1957-1987 – Unele aspecte privind utilizarea androste-rilităţii citoplasmatice în ameliorarea porumbului. Contribuţii ale cercetării ştiinţifice la dezvoltarea agriculturii, volum omagial: 203–214.

COVOR, AL., 1961 – Elemente noi în metoda de producere a seminţei de porumb dublu hibrid şi măsuri pentru asigurarea ei pentru anii următori. Probleme agricole, 10.

COVOR, AL., MANOLIU, M., PĂCURAR, I., SARCA, VASILCHIA, 1963 – Comportarea for-melor parentale ale unor hibrizi de porumb cu privire la coincidenţa perioadei de înflori-re. Analele ICCPT Fundulea, XXXI, C: 193–207.

COVOR, AL., PĂCURAR, I., SARCA, VASILCHIA, VOINEA, S., 1964a – Studiul spaţiilor de izolare la producerea de sămânţă hibridă de porumb. An. I.C.C.P.T. Fundulea, XXXII, C: 267–274.

COVOR AL., I. PĂCURAR, VASILCHIA SARCA, S. VOINEA, 1964b – Studiul parităţii opti-me în loturile de hibridare dublă la porumb. An. I.C.C.P.T. Fundulea, XXXII, C: 259–264.


272

COVOR, AL., GRÜNBERG, S., SARCA, VASILCHIA, PĂCURAR, I.,VOINEA, S.,1964c –Stu-diul valorii biologice şi de producţie a seminţelor de porumb de diferite calibre. Analele I.C.C.P.T. Fundulea, vol. XXXII, C: 279–285.

COVOR, AL., MANOLIU, M., SARCA, VASILCHIA, PĂCURAR, I., 1964 d – Comportarea formelor parentale ale hibrizilor de sorg cu privire la coincidenţa perioadelor de înflorire şi metode pentru înlăturarea decalajului. An. ICCPT Fundulea, XXXII C: 353-370.

COVOR, AL., 1965 – Metodica înmulţirii liniilor consangvinizate şi procedeele de păstrare a lor. Referat prezentat la Consfătuirea de la Moscova din 29/11–3/12, Buletin 25/03.

COX, H.E., 1978 – Handing seed to ensure top quality. Proc. 33nd Annual Corn & Sorghum Res., Conf.: 61–67.

CRAIG, F.W., 1977 – Production of hybrid corn seed. In: G.F. Sprague (ed.). Corn and Corn Im-provement, A.S.A., Madison, Wisconsin: 673–713.

DRAGOMIR, GH., 1988a – Tehnologia producerii seminţei hibride de porumb. Producerea seminţelor de cereale, leguminoase, plante tehnice şi furajere: 89–101.

DRAGOMIR, GH., 1988 b – Tehnologia producerii de sămânţă la sorgul de boabe. ICCPT Fundulea, Producerea seminţelor de cereale, leguminoase, plante tehnice şi furajere: 102-109.

GRÜNBERG, S., SARCA, VASILCHIA, 1972 – Producerea seminţelor de cereale, legumi-noase, plante tehnice şi furajere. Metodici şi tehnologii la porumb (16-22; 133-144) şi sorg (97-99; 237-243).

GUMANIUC, N., SARCA, VASILCHIA, PĂCURAR, I., 1981 – Măsuri privind obţinerea seminţei de porumb cu valoare hibridă ridicată. Producţia vegetală - Cereale şi plante tehnice, 6: 20–24.

HALLAUER, A.R., RUSSELL, W.A., LAMKEY, K.R., 1988 – Corn Breeding. In G.F. Sprague and J.W. Dudley (ed), Corn and Corn Improvement, A.S.A., Madison, Wisconsin, 490–491.

HAŞ, I., CĂBULEA, I., GRECU, C., HAŞ, VOCHIŢA, COPÂNDEAN, ANA, 1994 – Particularităţile tehnologice ale producerii seminţelor la noii hibrizi de porumb creaţi la S.C.A. Turda. Contribuţii ale Cercetării Ştiinţifice la Dezvoltarea Agriculturii, V: 153–159.

JUGENHEIMER, W. R., 1958 – Hybrid Maize Breeding and Seed Production: 273–290. MANOLIU, M., SARCA, VASILCHIA, 1965a – Baza genetică a fenomenului de restaurare a

fertilităţii polenului la porumb şi folosirea sa în producerea de sămânţă. Probleme agri-cole, 10: 33–43.

MANOLIU, M., SARCA, VASILCHIA, PĂCURAR, I., GRÜNBERG, S., 1965b – Cercetări pri-vind biologia înfloritului şi polenizării la liniile de sorg pentru boabe. An. ICCPT Fun-dulea vol. XXXIII, seria C, 257-267.

MANOLIU, M., PĂCURAR, I., SARCA, VASILCHIA, 1967 – Rezultate privind cercetările în domeniul producerii de sămânţă hibridă de porumb. Probleme agricole, 2: 41–47.

MAUNDER, A.B., 1999 – Logistics of seed production and commercialization. In: J.G. Coors and S. Pandey (ed.), The Genetics and Exploitation of Heterosis in Crops, Madison, Wisconsin: chap. 29.

MIRIŢESCU, M., 2000 – Particularităţile producerii seminţelor hibride la porumb. SIN, Gh. (ed.). Tehnologii moderne pentru cultura plantelor de câmp: 97-117.

MUREŞAN, T., VOINEA, S.,1959 – Tehnica producerii seminţei la porumbul dublu hibrid. 5-6. MUREŞAN, T., COSMIN, O., SARCA, Tr., 1961 – Importanţa culturii sorgului şi comportarea

unor hibrizi încercaţi la Baza experimentală Fundulea, în anii 1958-1960. Probleme agri-cole, 8.

PĂCURAR, I., SARCA, VASILCHIA, GRÜNBERG, S., 1963 – Rezultate experimentale privind metodica de castrare la porumb. Analele I.C.C.P.T. Fundulea, XXXI, C: 221–225.

PĂCURAR, I., SARCA, VASILCHIA, 1967 – Corelaţia între gradul de hibriditate şi producţia unor hibrizi dubli de porumb. Analele I.C.C.P.T. Fundulea, XXXIV, C: 362–364.

PĂCURAR, I., DRAGOMIR, Gh., SARCA, VASILCHIA. CHIRIŢĂ, N., POPESCU I., BARBU, V., 1987 – Contribuţii ale cercetării în domeniul producerii seminţelor de cereale şi leguminoase pentru boabe. Analele ICCPT Fundulea, LV (30 ani de activitate): 195-211.

RUSSELL, W.A., 1984 – Further studies on the response of maize inbred lines to N fertilizer. Maydica, XXIX, I.S.C., Bergamo, Italy: 141–149.

SARCA, VASILCHIA, 1972 – Cercetări cu privire la menţinerea valorii biologice a liniilor consangvinizate de porumb. Teză de doctorat, I.A.N.B. Bucureşti.

SARCA, VASILCHIA, DRAGOMIR, Gh., 1974a – Producerea de sămânţă hibridă la porumb. Producerea seminţelor de cereale, leguminoase, plante tehnice şi furajere: 102–141.


273

SARCA, VASILCHIA, DRAGOMIR, Gh., 1974b – Producerea de sămânţă la sorgul de boabe. ICCPT Fundulea, Producerea seminţelor de cereale, leguminoase, plante tehnice şi furaje-re: 282-289.

SARCA, VASILCHIA, PĂCURAR, I., GUMANIUC, N., 1976 – Producerea de sămânţă hibridă la sorgul pentru boabe şi sorgul x iarbă de Sudan. Producţia vegetală - Cereale şi plante tehnice, 4: 10-17.

SARCA, VASILCHIA, PĂCURAR, I.., COSMIN, O., CĂBULEA, I., SUBA, T., RUSANOVSCHI, V., CIPĂIANU, V., 1977 – Cercetări cu privire la zonarea producerii de sămânţă a hibrizi-lor de porumb. Producţia vegetală - Cereale şi plante tehnice, 3: 17–25.

SARCA, VASILCHIA, PĂCURAR, I., CĂBULEA, I., SUBA, T., RUSANOVSCHI, V. şi încă 18 colaboratori, 1978 – Studiul comportării la înflorit a liniilor consangvinizate componente ale hibrizilor simpli de porumb forme parentale. An. I.C.C.P.T. Fundulea, XLIII: 93–100.

SARCA, VASILCHIA, DRAGOMIR, Gh., HAŞ, I.. ILICIEVICI, S., 1980 – Elemente noi în teh-nologia producerii de seminţe la porumb. Analele I.C.C.P.T. Fundulea, XLVI: 127–136.

SARCA, VASILCHIA, ULINICI, A., MUNTEANU, Gh., PASCU, MARIA, DRAGOMIR, Gh., 1981a – Reacţia unor linii consangvinizate şi hibrizi parentali de porumb la erbicidele Sutan şi Dual. An. I.C.C.P.T. Fundulea, XLVII: 79–87.

SARCA, VASILCHIA, ŞARPE, N., DRAGOMIR, Gh., BARBU, V., POPESCU, ALEXANDRINA, 1981b – Selectivitatea erbicidelor Icedin forte, Basagran şi Lentagran faţă de liniile consangvinizate de porumb. Simpozionul IV Naţional de Herbologie, Bucureşti, 68–77.

SARCA, VASILCHIA, 1982 – Metode de menţinere a valorii biologice a liniilor consangvi-nizate de porumb. Analele I.C.C.P.T. Fundulea, XLIX: 75–80.

SARCA, VASILCHIA, PĂCURAR, I., COVOR, Al., MANOLIU, M., DRAGOMIR, Gh., BARBU, V., 1982a – Cercetări privind elaborarea şi îmbunătăţirea tehnologiei de producere a seminţei de porumb. Analele ICCPT Fundulea, L (25 ani de activitate): 203-219.

SARCA, VASILCHIA, BARBU, V., 1982b – Cercetări privind folosirea androsterilităţii cito-plasmatice de tip C şi El Salvador în producerea unor hibrizi de porumb. Probleme de ge-netică teoretică şi aplicată, XIV, 4: 299–311.

SARCA, VASILCHIA, BARBU, V., DRAGOMIR, Gh., 1984 – Măsuri pentru realizarea unor seminţe de porumb cu indici de calitate superiori. Producţia vegetală – Cereale şi plante tehnice, 1: 17–23.

SARCA, VASILCHIA, BARBU, V., DRAGOMIR, Gh., 1985a – Efectul diferitelor metode de castrare asupra producţiei şi purităţii biologice a seminţelor hibride de porumb. Analele I.C.C.P.T. Fundulea, vol. LII: 109–116.

SARCA, VASILCHIA, DRAGOMIR, GH., BARBU, V., ILICEVICI, S., BICA, N., CIOCĂZANU, I., CHIRVĂSOIU, EMILIA, DUMITRACHE, V., MUNTEANU, GH., LĂSAT, M., ŞTEFAN, I., RUSANOVSCHI, V., HAŞ, I., VLAD, P., TANISLAV, N., 1985b – Influenţa citoplasmei androsterile de tip C şi El Salvador asupra comportării unor hibrizi de porumb. An. I.C.C.P.T. Fundulea, LII: 119–132.

SARCA, VASILCHIA, 1986 – Cercetări privind menţinerea liniilor consangvinizate de porumb prin diferite metode timp îndelungat. Analele I.C.C.P.T. Fundulea, LIII: 27–39.

SARCA, VASILCHIA, DRAGOMIR, Gh., BARBU, V., 1986a – Receptivitatea stigmatelor la unele forme parentale de porumb. Analele I.C.C.P.T. Fundulea, LIII: 83–93.

SARCA, VASILCHIA, NEGUŢ, ELENA LUCIA, 1988 – Identificarea plantelor netipice din să-mânţa hibridă de porumb prin postcontrol şi electroforeză. Probleme de genetică teoretică şi aplicată, XX, 1: 29–42.

SARCA, VASILCHIA, 2004 – Producerea seminţelor la porumb. Coordonatori: M. Cristea, I. Căbulea şi T. Sarca. PORUMBUL, STUDIU MONOGRAFIC, vol I: 469-509.

SHOULTZ, D., 1985 – An evaluation of parent delay techniques. Proc. 40th Annual Corn & Sorghum Res. Conf.: 151–158.

WYCH, R.D., 1988 – Production of hybrid seed corn. In : G.F. Sprague and J.W. Dudley (ed.) Corn and Corn Improvement, A.S.A., Madison, Wisconsin: 566–602.

Prezentată Comitetului de redacţie la l4 mai 2007

CONTRIBUŢII ALE CERCETĂRII ÎN DOMENIUL ...hibrizi dubli de porumb, care au înlocuit treptat...

Documents

Transcript of CONTRIBUŢII ALE CERCETĂRII ÎN DOMENIUL ...hibrizi dubli de porumb, care au înlocuit treptat...