Capitolul I

Introducere

1.1 Managementul întreprinderii

Managementul reprezintă ştiinţa de a conduce munca altora. Ca ştiinţă, s-a

cristalizat relativ recent ca răspuns la stringentele necesităţi ale practicii sociale. În

lucrările de specialitate, managementul se defineşte de pe poziţia managerului şi

înseamnă procesul de coordonare a resurselor umane, informaţionale, fizice şi

financiare pentru realizarea scopului organizaţiei.

Managementul întreprinderilor studiază procesele şi relaţiile de management în

vederea descoperirii legilor, a principiilor care le guvernează, a conceperii de noi

sisteme, metode, tehnici şi modalităţi de conducere de natură să asigure obţinerea şi

creşterea competitivităţii.

Principalele caracteristici ale managementului întreprinderilor moderne sunt:

1) Luarea deciziilor manageriale sunt principala preocupare;

2) Aplicarea metodelor ştiinţifice în luarea deciziilor;

3) Studierea situaţiilor din toate punctele de vedere; adică aplicarea unui mod

sistematic de a examinare;

4) Utilizarea metodelor și cunoștințelor specifice altor discipline;

5) Bazarea pe metodele matematice consacrate;

6) Utilizarea frecventă a computerului.

Specific managementului sunt procesele şi relaţiile de management care se

confundă cu cele economice. Ţelul managerului este de a produce un surplus, de a

realiza un câştig.

Elementele activităţii manageriale:

3

● _Ţelul acesteia – cu care începe orice acţiune managerială. Dacă ţelul este

fixat, este uşor de stabilit dacă _acesta a fost atins;

● Timpul reprezintă o cantitate limitată şi, odată pierdut, nu mai poate fi

recuperat;

● Know-how-ul - a şti cum se face, adică managerul trebuie să aibă _cunoştinţe

în cât mai multe domenii (tehnic, economic, juridic), să înţeleagă interacţiunea între

domeniile de specialitate şi piaţa de desfacere, să ştie să lucreze cu oamenii, cu opinia

publică, să cunoască obiceiurile şi legile ţării în care lucrează, adică să înveţe

continuu;

● Banii se pot înmulţi sau cumpăra, împrumuta. Capitalul este elementul

esenţial ale oricărei activităţi. El face posibilă orice activitate şi asigură condiţiile de

desfăşurare a oricărei activităţi. România trece printr-o fază în care duce lipsă de

aceste elemente.

Din punct de vedere economic țelul este privit, parţial, cu neîncredere, deci

dorinţa de a-1 atinge într-un timp scurt lipseşte.

Know-how este disponibil într-o unică _măsură.

Capitalul indigen nu este disponibil, iar cel străin nu este încurajat suficient

pentru a fi investit în ţara noastră.

Singurul element suficient şi la dispoziţie este timpul celor ce doresc să lucreze,

însă, cu acesta, fără capital, nu s-au început decât afacerile mici de vânzare-cumpărare

cu produse cunoscute.

Managementul întreprinderii este o componentă a ştiinţei manageriale pentru

că, în primul rând, întreprinderea este agent economic de bază al fiecărei economii.

În cadrul oricărei întreprinderi de dimensiuni medii sau mari se regăsește un

departament contabil. În cadrul firmelor mici acesta nu este prezent, dar acestea

colaborează cu firmele de contabilitate. Acestea se întâmplă datorită necesității

păstrării unei bune evidențe contabile. Legislația în domeniul economic se schimbă și

se adaptează continuu, iar managerii trebuie să aibă siguranța corectitudinii

documentelor, buna lor coordonare cu legile în vigoare, păstrarea unei contabilități

4

eficiente pentru a-și putea desfășura în bună măsură propria activitate. În prezent

profesia contabilă a ajuns la un nivel ridicat de complexitate, iar un contabil este mai

mult decât un simplu om ce întocmește acte și calculează impozite. Managementul

întreprinderii depinde în mare măsură de managementul contabil, departamentul

contabil, contabilitatea ca profesie bine organizată.

1.2 Profesia contabilă

Profesia de expert contabil se exercită de către persoanele care au aceasta

calitate, în condițiile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 65 / 1994 și Ordonanța

Guvernului nr. 89 / 1998, cu respectarea principiului independenței profesiei.

Contabilitatea este știința și arta stăpânirii afacerilor, având ca scop cunoașterea,

măsurarea, evaluarea, controlul și gestiunea activelor, datoriilor și capitalurilor proprii,

precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor fizice și juridice. Contabilitatea a

apărut în același timp cu economia de subsistență a comunei primitive, fiind reprezentată de

desenele din peșteri cu forme incipiente ale „socotelilor”: animale vânate și consumate, câte

piei s-au jupuit și câte haine au rezultat ș.a.

În timp ce economia s-a dezvoltat și s-a perfecționat și contabilitatea, punctul de

cotitură reprezentându-l modelul matematic elaborat de Luca Paciolo di Borgia acum mai

bine de 500 de ani, după care contabilitatea a devenit de neînlocuit, deopotrivă o știință și o

artă în urmărirea existenței și mișcării capitalurilor și utilităților, a stabilirii rezultatelor

activității și plasării lor, și toate acestea pentru ca în afaceri să existe un permanent supor

financiar.

Contabilitatea nu are limite. Limitele ei teoretice, științifice și practice sunt fără sfârșit

atât în ceea ce privește cuprinderea fenomenelor economice cât și al modului în care ele sunt

sistematizate, prelucrate și prezentate, astfel că despre ea niciodată nu se poate pretinde a se

știi totul.

5

Profesia contabilă este poate cel mai clar definită prin Legea contabilității nr.

82/1991 (republicată în 2004) care, la art. 2, precizează: (1) „Contabilitatea, ca

activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul

activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din

activitatea persoanelor fizice și juridice trebuie să asigure înregistrarea cronologică și

sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția

financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele

interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii

financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.”

Profesia contabilă și asigurarea organizării funcționale a ei corespunzător

pretențiilor moderne este totuși atributul fiecărei persoane juridice deținătoare și

administrator de patrimoniu, inițiatoare și decizionară de acte comerciale, economice

și bănești pentru că, după cum precizează Legea nr. 82 / 1991, republicată 2004, art.

11, contabilitatea nu trebuie confundată sau redusă la întocmirea și clasarea de

documente sau alte înscrisuri, ci conturarea și respectarea unor concepții și politici

care să asigure conducerea financiară a întreprinderilor și instituțiilor, într-o manieră

care să corespundă exigențelor actuale: integrarea europeană, libera circulație a

bunurilor și a banilor, transparență în utilizarea resurselor și a fondurilor comunitare,

întărirea capacității de reziliență financiară într-o economie concurențială și plină de

obstacole.

În buna funcționare a managementului întreprinderilor contabilitatea își

exercită un rol principal. Activele, pasivele, capitalul de orice fel aflate în patrimoniul

societății trebuie bine cunoscute și utilizate pentru buna funcționare a acesteia. Prin

buna exercitare a profesiei contabile se au în vedere cele de mai sus și managementul

întreprinderii poate lua cele mai bune decizii cu privire la prezentul și mai ales

viitorul acesteia.

Importanţa contabilităţii în economia modernă este evidentă. Aşa se face că

organisme din Uniunea Europeană şi de pretutindeni se ocupă de organizarea şi

6

funcţionarea contabilităţii ca o componentă fundamentală a afacerilor.

Organismele specializate în contabilitate sunt:

- Corpul Experţilor contabili şi Contabililor autorizaţi din România (CECCAR); 

- Comitetul pentru Reglementarea Contabilităţii (ARC); 

- Federaţia Experţilor Contabili (FEE); 

- Federaţia internaţională a Contabililor (IFAC); 

- Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFERAG); 

- Consiliul pentru Raportare Financiară (FRC); 

- Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB); 

- Fundaţia Comitetului pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASCF); 

- Consiliul pentru Interpretarea Standardelor Contabile (SEC). 

La toate acestea se adaugă comisii, consilii, asociaţii etc. zonale şi

internaţionale, inclusiv din afara Europei.

Corpul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati (CECCAR) este

organismul reprezentativ al profesieicontabile din Romania, autonom,

neguvernamental, non - profit si de interes public. Cu o dezvoltare remarcabila la

nivel national CECAR este reprezentat in toate cele 42 de judete ale tarii prin filialei

teritoriale. Membrii CECAR reprezinta mai mult de 50.000 de profesionisti contabili.

Aproximativ 10.000 din acesti profesionisti lucreaza in practica publica, iar ceilalti in

industrie, comert, educatie etc.

7

Capitolul II

Contribuția profesiei contabile la un management performant al firmei

Descentralizarea economiei a determinat apariţia şi dezvoltarea liberei iniţiative

care solicită agentului economic să-şi asume riscul în activitatea sa pentru că

activitatea pe care o desfăşoară are loc în condiţii de concurenţă. Pentru a putea să se

menţină şi să reziste în această luptă agentul economic trebuie să îşi cunoască

rezultatele activităţii sale astfel încât din venituri să-şi acopere cheltuielile şi să obţină

şi profit.

Pentru îndeplinirea obiectului de activitate, patrimoniul întreprinderii se află

într-o permanentă mişcare şi transformare ca urmare a următoarelor procese

economice :

• aprovizionarea – urmăreşte cheltuielile privind transportul şi aprovizionarea

cu materiale prime şi materiale efectuate cu mijloace proprii şi străine (închiriate);

cheltuielile cu încărcarea, descărcarea materialelor în depozit şi magazie (cheltuieli de

manipulare); pierderi pe timpul transportului în limita normelor legale

• producţia – urmăreşte totalitatea cheltuielilor aferente producţiei precum şi

cheltuielile realizate ca rezultat al activităţii desfăşurate de ag. ec. şi care produc în

patrimoniul întreprinderiii modificarea de volum şi structură, transformări cantitative

şi calitative, determinând rezultatele financiare ca rezultat al unor operaţii

economico–financiare consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate.

Departamentul contabil din întreprindere nu ia decizii cu privire la ceea ce se

petrece la nivelul producției, achizițiilor, relațiilor cu clienții. Ea este reglementată și

furnizează informații pentru toți utilizatorii (are ca obiectiv elaborarea și furnizarea de

documente de sinteză care să asigure imaginea patrimoniului și poziția entitătii).

8

Realizarea unei viziuni curente şi de perspectivă asupra dimensiunilor teoretice

şi aplicative ale profesiei contabile nu poate fi realizată fără investigarea locului şi

rolului acesteia în interiorul întreprinderilor. Diversificarea activităţilor productive,

cunoaşterea, stăpânirea şi dirijarea proceselor economice, impun măsuri pentru

perfecţionarea continuă a mecanismelor de conducere şi funcţionare a agenţilor

economici. Perpetua preocupare pentru însuşirea, dezvoltarea şi aplicarea în practică a

principiilor moderne de conducere a determinat nemijlocit, mutaţii cantitative şi

calitative în concepţia de abordare, realizare şi folosire a surselor generatoare de

informaţii, între care se înscrie şi contabilitatea.

Organizaţiile economice sunt deosebit de complexe, relaţiile lor cu alte sisteme

fiind foarte diversificate. În mute ţări, inclusiv România, contabilitatea care oferă

informaţii utilizatorilor externi se numeşte contabilitate financiară; iar cea care oferă

informaţii de utilitate internă este contabilitatea managerială sau contabilitatea de

gestiune internă sau contabilitate analitică.

Prezentarea profesiei contabile în serviciul deciziei manageriale înseamnă

obligaţia de a descrie concepţia acestei decizii. Herbert Simon a prezentat într-o

anchetă de început ceea ce aşteaptă managerii de la contabili1:

să permită o constatare (score keeping): „lucrurile merg bine sau rău?”;

să atragă atenţia (attention directing): „de ce probleme trebuie să se

intereseze?”;

să ajute la soluţionarea problemelor (problem solving): „dintre diferitele

soluţii, care este cea mai bună?”.

De fapt, contabilitatea, fiind orientată și spre furnizarea de informaţii

managerilor, se pliază pe cele trei funcţii-cheie ale managementului, astfel:

• planificarea: în acest proces contabilitatea ajută la fixarea obiectivelor

viitoare (planificare strategică) furnizând informaţii necesare pentru luarea

deciziilor referitoare la sistemele de fabricaţie adoptate, politica de preţuri a

firmei, politica comercială, cât şi în estimarea capitalului investit. În plus, ea 1 Simon, H.A., ş.a., Centralization vs. Decentralization in Organizing the Controller’s Departament, New York, Controllership Foundation, 1954, rééd. Houston, Scholars Book Co, 1978

9

stabileşte procedurile de bugetare, le coordoneazăşi ajută la articularea

funcţională, generală a sistemului de bugete. Departamentul contabil cumulează

diferite bugete într-un buget general, adică bugetul principal, pentru afaceri şi

prezintă acest plan spre a fi aprobat de managerul de la cel mai înalt nivel

ierarhic;

10