Contractul de Donatie

CAPITOLUL III

CONTRACTUL DE DONAŢIE

Secţiunea I. Noţiune, reglementare şi caractere juridice

1. Noţiune. Potrivit art. 801 C. civ. „Donaţiunea este un act de

liberalitate prin care donatorele dă irevocabil un lucru donatarului care-l

primeşte”.

Definiţia dată donaţiei de Codul civil a fost apreciată ca „inexactă”1,

deoarece ar lăsa impresia că este vorba numai de o manifestare unilaterală

de voinţă şi nu de un contract (cum este în realitate)2.

Deşi incomplet definită, legiuitorul de la 1864 a conceput donaţia ca un

act juridic de formaţie bilaterală, ce presupune acordul ambelor părţi, prin

care: donatorul „dă un lucru” donatarului „care-l primeşte”.

În aceste condiţii, definim donaţia ca fiind: contractul prin care una din-

tre părţi, donatorul îşi manifestă intenţia liberală (animus donandi) prin care

îşi micşorează, în mod irevocabil propriul patrimoniu cu un drept real sau de

creanţă, fără a urmări să primească ceva în schimb.

Contractul de donaţie este o liberalitate deoarece prin încheierea sa

patrimoniului donatorului se micşorează cu un bun (sau un drept). Împreună

cu contractele dezinteresate (de exemplu, comodatul, mandatul, depozitul

etc.) donaţia face parte din categoria actelor cu titlu gratuit.

Donaţia este totodată, o liberalitate inter vivos, deoarece se încheie şi

îşi produce efectele, de regulă, în timpul vieţii donatorului (spre deosebire de

testament care este tot o liberalitate, însă mortis causa).

Calificarea contractului drept donaţie este uneori dificilă. Ea are drept

criteriu principal intenţia liberală (animus donandi) a donatorului care „trebuie

să fie temeinic ancorată în elementele convenţiei între părţi”3. În materie de li-

beralităţi elementul voinţei prezintă, mai mult ca oricând, o importanţă deose-

1 E. Saf ta-Romano, Contracte civile, Ed. Polirom, Iaşi, 1999, p. 177.2 „Donaţia este un contract, în care donatarul joacă un rol mai puţin important: voinţa

donatorului fiind preponderentă”; a se vedea Ph. Malaurie, L. Aynès, Cours de droit civil, Ed. Cujas, Paris, 1989, p. 191.

3 A se vedea, Fr. D e a k , Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami, Bucureşti, 1999, p. 125-126.

CONTRACTE SPECIALE

bită deoarece prin aceste acte (cu caracter gratuit) dispunătorul înstrăinează

bunurile sale fără a primi un echivalent în schimb (cum se întâmplă de obi-

cei).

După forma de realizare a voinţei animus donandi, donaţiile pot fi: di-

recte (realizate cu respectarea formei autentice), indirecte (înfăptuite pe ca-

lea unui alt act juridic decât donaţia; de exemplu, renunţarea la un drept, re-

miterea de datorie, stipulaţia pentru altul) sau simulate [deghizate sau „disi-

mulate sub aparenţa unui act cu titlul oneros” (s.n.)]4.

Amintim în acest context şi existenţa donaţiilor de bunuri viitoare care,

sunt contracte de donaţie „făcute soţilor sau unuia dintr-înşii, prin contractul

de maritagiu” (art. 932-934 C. civ.). Precizăm că dispoziţiile în cauză au devenit inaplicabile ca urmare a abrogării Titlului IV din Cartea a III-a a Codului civil „Despre contractul de căsătorie şi despre drepturile res-pective ale soţilor” prin art. 49 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei5.

Practica cunoaşte şi aşa numitele „contracte de donaţie cu clauză de

întreţinere” prin care una dintre părţi înstrăinează un bun (de regulă, un imo-

bil), iar cealaltă parte se obligă să-l întreţină pe tot timpul vieţii. Calificarea

contractului drept „donaţie” provine din faptul că înstrăinătorul bunului nu pri-

meşte în schimb o sumă de bani ori un alt bun (şi îşi produce o diminuare a

patrimoniului), însă atât timp cât contractul nu are la bază intenţia liberală (ci

asigurarea întreţinerii viagere) el nu poate fi donaţie.

2. Reglementare. Donaţiile sunt reglementate îndeosebi, de Codul

Civil în Cartea a III-a intitulată “Despre diferitele moduri prin care se

dobândeşte proprietatea”, în Titlul II “Despre donaţiuni între vii şi despre

testamente”, Capitolele I-IV, art. 813-855. Astfel, donaţiile au fost

reglementate alături de testamente (ca liberalităţi inter vivos şi respectiv

mortis causa) şi nu împeună cu celelalte contracte civile6.

4 A se vedea, C. Hamangiu , I. Roset t i -Bălănescu , Al. Băico ianu, Tratat de drept civil, vol. III, Ed. All, Bucureşti, 1998, p. 398.

5 Le reamintim totuşi, în speranţa că în viitorul apropiat vor fi repuse în vigoare.6 Doctrina franceză împarte liberalităţile în contractuale (donaţia) şi unilaterale

(testamentul); a se vedea M. Gr imald i , op. cit., p. 268.

110


Prin dispoziţiile Legii nr. 32/1994 (modificată prin Legea nr. 204/2001)

au fost numite “două contracte noi”7, respectiv contractul de sponsorizare8 şi

contractul de mecenat9.

Alte acte normative cu dispoziţii incidentale în materie sunt: Legea nr.

2/1998 privind prelevarea şi transplantul de ţesuturi şi organe umane, Legea

nr. 217/2002 pentru modificarea şi completarea legii partidelor politice; OG

nr. 37/2003 privind modificarea şi completarea OG nr. 26/2000 cu privire la

asociaţii şi fundaţii.

3. Caractere juridice. a). Donaţia este un contract unilateral. Deşi actul juridic se încheie prin

acordul celor două părţi, numai una dintre acestea are obligaţii contractuale

(donatorul).

În principiu, donatarul nu-şi asumă obligaţii faţă de donator. Se acceptă

unanim însă că donatarul trebuie să aibă o obligaţie de recunoştinţă (faţă de

donator).

Obligaţia de recunoştinţă a donatarului este, în general, o obligaţie

morală şi deci, neîndeplinirea ei nu poate atrage în mod direct sancţiuni

juridice10.

b). Donaţia este un contract gratuit. Astfel, donatorul transmite unul sau

mai multe drepturi donatarului, fără ca acesta (din urmă) să se oblige la plata

vreunui echivalent.

Ca excepţie, în cazul donaţiei cu sarcini contractul devine oneros, dar

numai în limitele valorii sarcinii. În această situaţie donaţia nu mai este unila-

terală, ci în limitele sarcinii devine sinalagmatică.

7 A se vedea C. Toader, Drept civil. Contracte speciale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, p. 105; F. Ţuca, Donaţie, sponsorizare, mecenat, în RDC nr. 9/1998, p. 100.

8 Sponsorizarea este un contract “prin care două persoane convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare pentru susţinerea unor activităţi fără scop lucrativ desfăşurate de una dintre părţi, denumită beneficiarul sponsorizării” (art. 1 alin. 1 din lege).

9 Mecenatul este un “act de liberalitate prin care o persoană fizică sau juridică, numită mecena, trasferă fără obligaţie de contrapartidă directă sau indirectă, dreptul său de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare către o persoană fizică, ca activitate filantropică cu caracter umanitar, pentru desfăşurarea unor activităţi în domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar sau ştiinţific-cercetare fundamentală sau aplicată” (art. 1 alin. 3 din lege ).

10 A se vedea, J. Manol iu , St. Răuschi , Drept civil. Contracte, vol. I, Ed. Graphix, Iaşi, 1984, p. 174

111

CONTRACTE SPECIALE

c). Donaţia este un contract solemn, deoarece este supusă formei

speciale, impusă ca o condiţie ad validitatem de art. 813 C. civ. potrivit căruia

„Toate donaţiunile se fac prin act autentic”.

Excepţie de la regula de mai sus o fac darurile manuale, care se per-

fectează valabil numai prin predare, tradiţiune.

d). Donaţia este un contract translativ de proprietate. Astfel, o dată cu

încheierea contractului operează de regulă, şi transferul dreptului de

proprietate de la donator la donatar.

Precizăm însă, că donaţia este translativă de proprietate numai prin

natura sa, contractul putând transmite valabil şi un alt drept (de exemplu, un

alt drept real sau un drept de creanţă).

În principiu, şi în cazul donaţiei, dreptul de proprietate se transferă din

momentul încheierii contractului, dar este posibil ca părţile (solo consensu)

să amâne acest moment.

Ca excepţie, amânarea transferului dreptului de proprietate nu este

posibilă în cazul darului manual, deoarece fiind un contract real, încheierea

sa valabilă presupune (pe lângă acordul de voinţă) şi tradiţiunea (predarea)

bunului la momentul încheierii contractului.

Transmiterea dreptului de proprietate de la donator la donatar produce

consecinţele instituite de dreptul comun (de exemplu, riscul pieirii lucrului va

fi suportat de donatar potrivit principiului res perit domino).

Secţiunea a II-a. Condiţii de fond

Pentru a fi valabil încheiată donaţia, ca orice contract, trebuie să

îndeplinească condiţiile de fond ale contractului prevăzute de art. 948 C. civ.

(capacitate, consimţământ, obiect, cauză).

Originalitatea contractului (în raport cu celelalte contracte speciale) se

manifestă, în acest domeniul, printr-o regulă importantă exprimată de

principiul irevocabilităţii donaţiei.

§ 1. Capacitatea părţilor

Potrivit regulii generale, aplicabile şi contractului de donaţie,

capacitatea de a contracta constituie regula, iar incapacitatea excepţia.

Atât donatorul cât şi donatarul trebuie să aibă, la momentul perfectării

contractului, capacitatea necesară pentru a încheia acte de dispoziţie.

112


În cazul donaţiei încheiate între absenţi, părţile (dar mai ales donatorul)

trebuie să fie capabile atât la momentele ofertei şi acceptării, precum şi la

momentul primirii comunicării actului de acceptare11.

Incapacităţile în materie pot fi: absolute, când persoana în cauză nu

poate face şi nici primi donaţii, şi incapacităţi relative care presupun că

incapabilul nu poate dona anumitor persoane şi nici primi de la unele din

ele12.

Incapacităţile la încheierea contractului de donaţie sunt expres şi

limitativ prevăzute de lege. Ele urmează a fi analizate în continuare, după

cum interdicţia este de a dispune sau de a primi donaţii.

A. Incapacităţi de a dispune prin donaţiiSunt incapabili absolut de a dispune: minorii şi persoanele puse sub

interdicţie judecătorească.

a). Potrivit art. 129 şi art. 133 alin. 3 C. fam., minorii nu pot face donaţii

nici prin reprezentanţi legali şi nici cu autorizaţia autorităţii tutelare.

Mai mult, minorul nu poate dispune prin donaţii nici în favoarea

tutorelui său, chiar după împlinirea vârstei majoratului (dacă autoritatea

tutelară nu a dat descărcare de gestiune tutorelui). Excepţie face cazul când

tutorele este însă un ascendent al minorului (art. 809 alin. 3 C. civ.).

În cazul în care minorul (minora) se căsătoreşte şi dobândeşte capaci-

tatea de exerciţiu deplină el va putea să încheie valabil contracte de donaţie.

În practică, se admite valabilitatea unor donaţii făcute de minori cu con-

diţia să reprezinte daruri obişnuite (de exemplu, la aniversări)13.

b). Persoanele puse sub interdicţie judecătorească, fiind lipsite de

capacitate de exerciţiu, nu pot încheia valabil contracte de donaţie (cu atât mai

mult cu cât, în general, nu pot contracta).

De precizat că alienatul sau debilul mintal, nepus sub interdicţie, este

prezumat a fi normal, iar actele încheiate de el vor fi valabile, până când

11 Într-o opiniei restrictivă se apreciază că donatarul nu trebuie să fie capabil decât la momentul acceptării ofertei, întrucât oferta este un act unilateral al donato-rului; a se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 139.

12 Pentru amănunte privind incapacităţile în materie de liberalităţi, a se vedea F. Terre, Y. Lequette, Droit civil. Les successions. Les liberalites, Daloz, Paris, 1997, p. 223-224.

13 În favoarea tutorelui minorului nu poate dispune nici dacă a ajuns la majorat, până când nu a fost descărcat de gestiunea sa (cu excepţia ascendenţilor minorului), a se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 134.

113

CONTRACTE SPECIALE

acesta va fi pus sub interdicţie (momentul de referinţă al capacităţii persoanei

fiind evident cel al încheierii contractului).

Sancţiunea nerespectării incapacităţii minorilor şi a interzişilor judecă-

toreşti de a dispune prin donaţii este nulitatea absolută a actului încheiat14.

B. Incapacităţi de a primi donaţiia). Sunt incapabili absolut de a primi donaţii: persoanele neconcepute

precum şi organizaţiile care nu au dodândit personalitate juridică.

Potrivit art. 808 alin. (1) C. civ. „este capabil de a primi prin donaţiune

între vii oricine este conceput în momentul donaţiunii”15.

Este posibil totuşi ca persoanele neconcepute să fie gratificate indirect,

de exemplu, prin gratificarea unor terţi capabili în favoarea unui copil necon-

ceput sau prin contractul de asigurare (ca beneficiare ale asigurării)16.

Tot aşa, organizaţiile care nu au dobândit personalitate juridică nu pot

primi donaţii. Pentru a primi donaţii persoana juridică trebuie să fie legal

constituită, iar liberalitatea se dobândeşte numai cu respectarea principiului

specialităţii capacităţii de folosinţă, potrivit căruia obiectul donaţiei trebuie să

corespundă scopului organizaţiei prevăzut în actul de constituire.

Potrivit art. 33 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954, ca excepţie,

organizaţiile care nu au dobândit personalitate juridică pot primi donaţii în

cursul constituirii (de la data actului de constituire) în vederea formării unui

patrimoniu necesar funcţionării.

Nerespectarea incapacităţilor absolute de a primi donaţii este sancţio-

nată cu nulitatea absolută.

b). Alte categorii de persoane sunt incapabili relativ de a primi donaţii.

Potrivit art. 810 C. civ. medicii şi farmaciştii nu pot primii donaţii de la

persoanele tratate pentru boli care au produs decesul acestora. Incapacita-

tea se întemeiază pe o prezumţie absolută de captaţie şi sugestie (varietăţi

ale dolului), apreciindu-se consimţământul ca fiind viciat.

14 Incapacităţile speciale de a dispune sunt, în dreptul nostru, numai de folosinţă, „cu alte cuvinte legea refuză incapabilului…chiar dreptul de a dispune prin donaţie sau legat” (s. n.); a se vedea, M. E l iescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul RSR, Ed. Academiei, 1966, p. 158-163

15 Potrivit art. 654 alin. (2) C. civ. „Copilul conceput este considerat că există” cu condiţia să se nască viu [„copilul născut mort este considerat că nu există” art. 654 alin. (3) C. civ.].

16 A se vedea, D. A lexandresco , Explicaţiune teoretică şi practică a dreptului civil român, vol. IV, Ed. Socec, Bucureşti, 1913, p. 127; E. Saf ta-Romano, op. cit., p. 181.

114


Pentru a opera, interdicţia trebuie să îndeplinească trei condiţii cumu-

lative:

- donaţia trebuie să fi fost făcută în cursul unei boli de care donatorul a

murit;

- moartea să fi fost cauzată de boala pentru care era îngrijit;

- tratamentul să fi avut caracter repetat sau de continuitate17.

Ca excepţie de la regula de mai sus, legea declară valabile donaţiile

remuneratorii făcute de pacient medicului sau farmacistului, dacă sunt po-

trivite cu starea materială a acestuia, precum şi cele făcute unei rude până la

gradul IV inclusiv, cu condiţia ca donatorul să nu aibă moştenitori în linie

dreaptă, afară de cazul în care donatarul este chiar el un astfel de erede

[art. 810 alin. (1) şi (2) C. civ.]18.

Potrivit art. 810 alin. (3) C. civ. „Aceleaşi reguli sunt aplicabile în pri-

vinţa preoţilor”. Este necesar ca preotul să-l fi asistat pe bolnav şi să nu fi

săvârşit un act izolat19.

Datorită faptului că incapacităţile medicilor, farmaciştilor şi preoţilor pot

fi uşor ocolite prin simulaţie, legiuitorul a intervenit arătând că „Dispoziţiile în

favoarea unui incapabil sînt nule, fie ele deghizate sub forma unui contract

oneros, fie făcute în numele unor persoane interpuse” [art. 812 alin. (1)

C. civ.], mai mult legea instituie o prezumţie de persoane interpuse în favoa-

rea tatălui, mamei, copiilor (şi descendenţii lor), precum şi a soţului persoanei

incapabile [art. 812 alin. (2) C. civ.].

Opinăm că nerespectarea incapacităţilor relative de a primi donaţii

privind pe medici, farmacişti şi preoţi se sancţionează cu nulitatea relativă a

donaţiei20.

Minorii şi interzişii au dreptul de a primi donaţii, dar neavând capacitate

de exerciţiu le pot accepta numai prin reprezentanţii lor legali sau cu încu-

viinţarea autorităţii tutelare. Astfel, potrivit art. 815 alin. (1) C. civ., „donaţiile

făcute unui minor sau interzis, se acceptă de tutore sau de părinte”.

17 A se vedea TS, s. civ., dec. nr. 875/1969, în RRD, nr. 12/1969, p. 175.18 În doctrină s-a admis că sunt valabile şi donaţiile făcute doctorului de pacientul

care este soţul său; a se vedea, M. E l iescu, op. cit., p. 168.19 În categoria preoţilor intră: preoţii mireni, călugării, diaconii, arhiereii, ieromonahii

etc. (nu însă şi dascălii, paracliserii etc.); a se vedea, E. Sa f ta -Romano , op. cit., p. 182.

20 În acest sens a se vedea: C. Hamangiu , I. Roset t i -Bălănescu , Al. Băico ianu, op. cit., p. 747; M. E l iescu, op. cit., p. 174.

115

CONTRACTE SPECIALE

În apărarea intereselor minorilor şi interzişilor legiuitorul [art. 815 alin. (2)

C. civ.] a intervenit dând posibilitatea şi altor persoane (fără calitate de tutori)

să poată accepta donaţii pentru ei, cum ar fi: ceilalţi ascendenţi (decât pă-

rinţii, chiar dacă aceştia ar fi în viaţă). În toate cazurile, însă dacă donaţia

este cu titlu oneros (cu sarcini sau sub condiţie) acceptarea este un act de

dispoziţie şi, în consecinţă, ea trebuie autorizată de autoritatea tutelară.

Încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 815 C. civ. atrage nulitatea re-

lativă a donaţiei.

Potrivit art. 816 C. civ., incapabil de a primi donaţii este şi „surdo-mutul

ce nu ştie să scrie” care poate accepta valabil o donaţie numai cu asistarea

unui curator special numit de autoritatea tutelară (cu rol de interpret al voinţei

acestuia).

Sancţiunea nerespectării prevederilor art. 816 C. civ. privind incapaci-

tatea surdo-mutului de a primi donaţii este nulitatea relativă.

Potrivit art. 34 din Decretul nr. 31/1954, în principiu, persoanele juridice

pot primi donaţii dacă dreptul ce face obiectul donaţiei corespunde scopului

stabilit în actul de constituire.

Donaţiile făcute instituţiilor bugetare (ministere sau alte instituţii cen-

trale) urmează să fie acceptate de ministru sau de conducătorul instituţiei

centrale de stat (potrivit prevederilor Decretului nr. 478/1954). În cazul în ca-

re donaţiile făcute statului au ca obiect un bun grevat de sarcini acceptarea

se va face numai cu avizul Ministerului Finanţelor.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică bunu-

rile donate ce urmează a intra în domeniul public al statului sau al unităţilor

administrativ-teritoriale se acceptă de Guvern sau de consiliul judeţean ori

local (după caz).

Sancţiunea nerespectării dispoziţiilor legale privind autorizaţia dată de

către organul competent este nulitatea absolută.

În cazul altor persoane juridice (decât cele de stat) dar care au scopuri

patrimoniale, donaţiile pot fi acceptate de organelor lor de conducere fără

autorizaţii prealabile. De exemplu, liberalităţile făcute Uniunii Avocaţilor sau

Uniunii Naţionale a Notarilor Publici se acceptă de consiliul Uniunii respective

potrivit Legii nr. 51/1995 sau Legii nr. 36/1995.

Sub imperiul Legii nr. 21/1924 (azi abrogată) privind persoanele

juridice, asociaţiile şi fundaţiile fără scop patrimonial puteau primi donaţii

numai cu autorizaţie prealabilă şi cu avizul ministerului competent (excepţie

116


făcând contribuţiile ori donaţiile iniţiale necesare pentru alcătuirea

patrimoniului propriu)21.

După intrarea în vigoare a OG nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fun-

daţii asociaţiile sau fundaţiile pot fi constituite fără autorizare prealabilă, pe

baza principiilor prevăzute la art. 2. Ele pot dobândi personalitate juridică prin

înscrierea în registrul asociaţiilor sau fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a

cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul (art. 5 pct. 1).

Potrivit art. 46 pct. 1 lit. e) şi f) din OG nr. 26/2000 (modificată şi

completată prin OG nr. 37/2003) veniturile asociaţiilor, fundaţilor şi federaţiilor

pot fi şi din „donaţii, sponsorizări sau legate”. În cazul asociaţiilor sau

fundaţiilor recunoscute ca fiind de utilitate publică veniturile pot fi şi din „re-

surse obţinute de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale”, în temeiul

conferirii unui drept „preferenţial la resurse provenite din bugetul de stat şi din

bugetele locale” [art. 41 lit. b)].

C. Incapacităţi privind donaţiile de organeDonaţiile de organe au fost reglementate de Legea nr. 2/1998 privind

prelevarea şi transplantul de ţesuturi şi organe umane22.

Legea are dispoziţii distincte pentru două categorii de donatori: per-

soane „în viaţă”23 sau decedaţi.

a). Pentru a putea fi donator „în viaţă”, persoana trebuie să fie majoră,

cu capacitate mintală deplină, iar prelevarea de ţesuturi să nu-i pună în pe-

ricol viaţa.

Donatorul viu (în viaţă) nu poate ceda organe unice sau vitale (art. 10

pct. 3)24.

Se interzice prelevarea de organe şi ţesuturi umane de la potenţiali

donatori minori, precum şi de la persoanele lipsite de discernământ, aflate în

viaţă (art. 6). În mod excepţional, dacă donaţia are ca obiect prelevarea şi

21 A se vedea E. Popa, Regimul juridic privind înfiinţarea de persoane juridice cu scop nepatrimonial sau lucrativ, în Dreptul nr. 9/1993, p. 37; L. Miha i , Legalitatea înfiinţării fundaţiilor de către mai mulţi fondatori prin acte între vii, în Dreptul nr. 3/1995, p. 5; C. Toader , op. cit., p. 113.

22 Deşi legea nu foloseşte, decât rareori termenul de donaţie, ne aflăm indiscutabil în cadrul acestei operaţii juridice, deoarece transmiterea de ţesuturi sau organe se face întotdeauna cu titlu gratuit.

23 Pentru a distinge între donatorul în viaţă şi donatorul în moarte clinică, legea foloseşte termeni atipici: „subiectul în viaţă”, „subiectul în stare de moarte cerebrală”, „persoanele decedate” etc.

24 Prelevarea de organe unice se poate face numai de la cadavre (art. 10 pct. 4 din lege).

117

CONTRACTE SPECIALE

transplantul de măduvă osoasă, iar donatarul este fratele sau sora

donatorului, acesta (din urmă) poate fi şi o persoană minoră (art. 7 pct. 1)

Consimţământul donatorului major „trebuie să fie scris, liber, prealabil

şi expres” (art. 5 pct. 1).

Consimţământul se dă numai după ce donatorul a fost informat de me-

dic asupra eventualelor riscuri şi consecinţe pe plan fizic, psihic, familial şi

profesional, rezultate din faptul prelevării.

Donatorul poate reveni înainte de prelevare asupra consimţământului

dat (art. 5 pct. 4).

Donaţia de măduvă osoasă de la minori se poate face numai cu con-

simţământul fiecăruia dintre titularii autorităţii părinteşti sau al reprezentan-

tului legal al minorului. Consimţământul se exprimă în faţa preşedintelui tribu-

nalului judeţean sau al municipiului Bucureşti, după caz, în a cărui rază de

activitate domiciliază minorul, ori în faţa unui magistrat, după efectuarea obli-

gatorie a unei anchete de către autoritatea tutelară competentă (art. 7 pct. 2).

Refuzul minorului împiedică orice prelevare.

b). Donaţia de organe de la persoanele decedate se efectuează numai

dacă moartea cerebrală a fost confirmatã medical.

Prelevarea de organe de la persoanele decedate se face cu respec-

tarea a două condiţii:

- numai dacă există consimţământul în scris al persoanelor abilitate,

precum şi,

- dacă prin actul prelevării nu se compromite o autopsie medico-legală

solicitată, în condiţiile legii (art. 10 pct. 1).

În acest caz, donaţia se face cu consimţământul scris al membrilor

majori ai familiei sau al rudelor, în următoarea ordine: soţ, părinte, copil, frate

ori soră. În absenţa acestora, consimţământul va fi luat de la persoana auto-

rizată în mod legal să îl reprezinte pe defunct.

Ca excepţie, consimţământul acestora nu mai este necesar când

persoana posesoare a cărţii de donator, decedată, şi-a exprimat, în scris, în

timpul vieţii, dorinţa de a dona organe şi/sau ţesuturi.

Pentru a primi donaţia de organe donatarul trebuie să-şi manifeste în

scris consimţământul, în prezenţa medicului-şef al secţiei în care este operat

şi a doi martori (art. 11 pct. 1)25.

25 Când donatarul este în imposibilitate de a-şi da consimţământul, acesta poate fi dat în scris: de către unul dintre membrii familiei, de o altă rudă sau de reprezentantul legal al acestuia (art. 11 pct. 2 din lege).

118


Când persoanele donatare sunt minori sau persoanele lipsite de dis-

cernământ, consimţământul va fi dat pentru ei de părinţi sau, după caz, de

reprezentantul legal.

Consimţământul donatarului poate fi dat numai după ce medicul a in-

format primitorul sau persoanele abilitate de lege să-şi dea acordul, asupra

eventualelor riscuri de ordin medical rezultate din transplant.

În mod excepţional, donaţia de organe umane se poate face fără con-

simţământul persoanei donatare sau a împuterniciţilor legali, dacă, datorită

unor împrejurări obiective, legătura cu familia ori cu reprezentanţii legali ai

primitorului, aflat în imposibilitatea de a-şi da consimţământul, nu se poate

lua în timp util, iar întârzierea ar conduce inevitabil la moartea acestuia, fapt

consemnat de medicul-şef de secţie şi de doi martori (art. 12)26.

D. Incapacităţi privind donaţiile făcute partidelor politice

Potrivit art. 3 din Legea nr. 43/2003 privind finanţarea partidelor politice

şi a campaniilor electorale, printre sursele de finanţare a unui partid politic

pot fi donaţiile şi legatele.

În materie de donaţii legea a impus unele incapacităţi atât donatorilor,

cât şi donatarilor, precum şi unele limitări ale cuantumului gratificării.

Astfel, donaţiile primite de un partid politic într-un an fiscal nu pot

depăşi 0,025% din bugetul de stat pe anul respectiv, iar în anul în care au loc

alegeri, nu pot depăşi 0,050% (art. 5).

Suma maximă donată este diferenţiată şi în raport de calitatea dona-

torului; astfel, donaţia primită de la o persoană fizică într-un an nu poate de-

păşi 200 de salarii de bază minime brute pe ţară în anul respectiv, iar donaţia

primită de la o persoană juridică într-un an nu poate fi mai mare de 500 de

salarii de bază minime brute pe ţară (în acestea incluzându-se şi valoarea

bunurilor mobile şi imobile, precum şi a serviciilor prestate).

Identitatea donatorului poate rămâne confidenţială, dar nu şi pentru o

donaţie anuală mai mare de 10 salarii de bază minime brute pe ţară. Suma

totală primită de un partid politic ca donaţii confidenţiale nu poate depăşi 15%

din subvenţia maximă acordată de la bugetul de stat unui partid politic în anul

respectiv.

26 De menţionat că lipsa consimţământului nu împiedică efectuarea transplantului, în cazuri de excepţie, dar numai dacă se referă la consimţământul donatarul-primitor .

119

CONTRACTE SPECIALE

Sunt interzise donaţiile de bunuri ori bani sau serviciile prestate gratuit

făcute cu scopul evident de a obţine un avantaj economic sau politic.

Sunt incapabile de a face donaţii instituţiile publice, regiile autonome,

societăţile comerciale sau bancare cu capital majoritar de stat, ori sindicatele

(art. 6 pct. 1).

Donaţiile făcute partidelor politice din partea altor state ori a organiza-

ţiilor din străinătate sunt interzise. Ca excepţie, sunt admise donaţiile constând

în bunuri materiale necesare activităţii politice primite de la organizaţii politice

internaţionale la care partidul politic respectiv este afiliat sau de la partide

aflate în relaţii de colaborare politică (art. 6 pct. 2).

Donaţiile acceptate de către partidele politice cu încălcarea prevede-

rilor legale sunt sancţionate cu nulitatea absolută (încălcarea dispoziţia fiind

de ordine publică), iar veniturile obţinute se fac venit la bugetul de stat.

§ 2. Consimţământul

Pentru că donaţia este, în primul rând un contract, ea trebuie să aibă la

bază acordul de voinţă al părţilor. Deoarece donaţia este şi o liberalitate, prin

esenţa sa, acordul de voinţă trebuie să exprime voinţa animus donandi a

donatorului şi acceptarea acesteia de donatar.

În principiu, consimţământul, ca element de validitate a contractului tre-

buie să nu fie „dat prin eroare, smuls prin violenţă, sau surprins prin dol”

(art. 953 C. civ.).

Îm materie de liberalităţi vicierea consimţământului se face de regulă,

prin dol, manifestat sub forma captaţiei sau sugestiei.

Sugestia constă în folosirea unor mijloace nepermise în scopul de a

sădi în mintea testatorului ideea de a face o liberalitate pe care nu ar fi făcut-

o din proprie iniţiativă.

Captaţia înseamnă folosirea de manopere dolosive în scopul de a

înşela buna credinţă a testatorului pentru a-l determina să facă o liberalitate,

fără de care nu ar fi făcut-o.

Contractul al cărui consimţământul este viciat se sancţionează cu

nulitatea relativă.

§ 3. Obiectul contractului

120


Pot forma obiectul donaţiei bunurile mobile şi imobile care deopotrivă,

trebuie să îndeplinească (potrivit dreptului comun) o serie de condiţii precum:

să fie în circuitul civil, să fie determinate sau determinabile, posibile, licite şi

să existe sau să poată exista în viitor.

Excepţie de la condiţiile arătate mai sus fac: darurile manuale, care nu

pot avea ca obiect bunuri viitoare, întrucât nu sunt susceptibile de tradiţiune.

Ca şi în alte contracte transmisibile de proprietate, bunurile viitoare pot

forma, în principiu, obiectul donaţiei, cu excepţia moştenirilor nedeschise ca-

re nu pot fi înstrăinate, sub sancţiunea nulităţii absolute (art. 702 C. civ.).

Când bunul este individual determinat, donatorul trebuie să aibă calita-

tea de proprietar.

Dacă obiectul donaţiei este lucrul altuia, donaţia este nulă absolut.

§ 4. Cauza

Scopul pentru care donatorul transferă, cu titlul gratuit, proprietatea sau

un alt drept patrimonial altei persoane trebuie să fie real, licit şi moral. În caz

contrar, donaţia nu poate fi valabil încheiată (pentru neîndeplinirea condiţiilor

prevăzute de art. 948 C. civ.).

Donaţia care are o cauză (scop) ce contravine legii sau bunelor mo-

ravuri ori ordinii publice este nulă absolut. Dovada cauzei ilicite incubă celui

care o pretinde şi fiind o chestiune de fapt, poate fi făcută prin orice mijloace

de probă27.

Cauza donaţiei cuprinde două elemente: intenţia de a gratifica şi

motivul determinant.

Intenţia de a gratifica constă în transmiterea dreptului de proprietate

asupra unui bun sau altui drept real ori de creanţă, cu titlu gratuit. Voinţa de a

gratifica a donatorului este un element abstract, obiectiv, invariabil şi comun

tuturor contractelor de donaţie. Evident, că intenţia de a gratifica este strâns

legată de consimţământul liber exprimat al donatorului.

Motivul determinant este scopul practic urmărit de donator, element su-

biectiv, variabil şi concret în fiecare contract de donaţie28.

§ 5. Principiul irevocabilităţii speciale. Excepţii

27 A se vedea, C. Toader , op. cit., p. 117.28 A se vedea, D. Macovei , M.S. St r ib lea , Drept civil. Contracte. Succesiuni,

Ed. Junimea, Iaşi, 2000, p. 128.

121

CONTRACTE SPECIALE

1. Potrivit art. 969 C. civ. “Convenţiile legal făcute au putere de lege

între părţile contractante”. Cu alte cuvinte orice contract valabil încheiat este

şi irevocabil (neputând fi desfăcut sau desfiinţat prin manifestarea de voinţă a

unei singure părţi). Astfel, putem spune că donaţia (ca şi celelalte contracte

civile) este irevocabilă, în primul rând, în temeiul dreptului comun (pentru că

este un contract).

Irevocabilitatea donaţiei nu este însă, numai una generală, comună

tuturor contractelor, ci şi o irevocabilitate, proprie, specială acestui contract,

derivată din calitatea sa, distinctă de celelalte contracte, de liberalitate.

Acesta este şi sensul dispoziţiilor art. 801 C. civ. potrivit cărora donaţia este

“un act de liberalitate prin care donatorele dă irevocabil un lucru

donatarului”(s.n.).

În literatura de specialitate, irevocabilitatea specială a donaţiei a fost

adesea exprimată prin adagiul “Donner et retenir ne vaut”.

Irevocabilitatea donaţiei este, în consecinţă specială, deoarece priveşte

nu numai efectele contractului, dar şi natura intrinsecă a contractului. Pentru

aceste considerente, în doctrină irevocabilitatea donaţiei a fost supranumită

şi „irevocabilitate de gradul doi”29.

Irevocabilitatea se justifică prin ocrotirea intereselor donatorului, garan-

tarea dreptului de proprietate dobândit de donatar, precum şi pentru

protejarea intereselor terţilor ce intră în raporturi juridice cu acesta din urmă

şi în consecinţă, contribuie la siguranţa circuitului civil (art. 801, art. 822, art.

823, art. 824 C. civ.).

Părţile nu pot include în contract clauze care să contravină irevoca-

bilităţii donaţiei, astfel că orice condiţie incompatibilă cu esenţa sa va atrage

nulitatea absolută a contractului, cu specificaţia că nulitatea va lovi întreg

contractul şi nu numai clauza nepermisă30.

Nulitatea absolută a unei clauze incompatibile irevocabilităţii donaţiei

poate fi invocată de orice persoană, cu excepţia succesorilor în drepturi ai do-

natorului care, după ce au confirmat, ratificat sau executat voluntar donaţia nu

o mai pot invoca pentru a solicita restituirea bunului [art. 1167 alin. (3) C. civ.].

Facem precizarea că nu orice clauze contractuale sunt incompatibile

cu principiul irevocabilităţii donaţiilor, ci numai cele care afectează în esenţă

29 A se vedea, Ph. Malaur ie , L. Aynès, op. cit., p. 214; Fr. Terre, Y. Lequette, op. cit., p. 351.

30 Ca excepţie, dacă donaţia este divizibilă şi restul efectelor contractului se pot menţine; a se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 142.

122


dobândirea dreptului transmis donatarului. De exemplu, pot fi inserate clauze

privind: transmiterea bunului la un termen ulterior încheierii contractului, re-

ţinerea uzufructului viager de către donator sau plata unor datorii determinate

etc.

Potrivit art. 825 alin. (1) şi (2) C. civ., „Donatorul poate stipula

întoarcerea bunurilor dăruite” în caz de predeces al donatarului ori al

acestuia şi al descendenţilor lui, dar numai în favoarea sa, nu şi a altei

persoane. Această clauză conţine o condiţie rezolutorie cauzală (permisă de

lege), care nu depinde de voinţa donatorului, ci de hazard (art. 1005 C. civ.).

A. Clauze incompatibile cu principiul irevocabilităţii donaţiilor.

a). „Este nulă orice donaţiune făcută în condiţii a căror îndeplinire

atârnă numai de voinţa donatorului” (art. 822 C. civ.).

Donaţia este nulă, chiar dacă condiţiile sunt simple potestative. Aceasta

deoarece donaţia este o liberalitate, regimul său juridic fiind diferit de contractele cu titlu oneros (care devin nule numai dacă sunt afectate de condiţii potestative pure).

b). Potrivit art. 824 C. civ. donaţia este nulă dacă donatorul şi-a rezer-

vat dreptul de a dispune de bunurile liberalităţii şi după perfectarea contrac-

tului (chiar dacă a murit fără a fi dispus de ele).

Tot nulă absolut este şi donaţia ce reprezintă o substituţie fideicomi-

sară (caz în care donatorul a desemnat un instituit cu obligaţia de a păstra,

conserva şi remite bunul la moartea sa unei alte persoane, numită substituit -

art. 803 C. civ.).

c). Este nulă şi donaţia prin care donatarul a fost obligat la plata unor

datorii viitoare şi „care nu existau la epoca donaţiunii sau care nu erau

arătate în actul de donaţiune” (art. 823 C. civ.).

Sancţiunea s-a impus pentru a nu permite donatorului revocarea

indirectă a donaţiei prin crearea de datorii posterioare, până la valoarea

donaţiei făcute.

d). Donaţia care conţine o clauză de denunţare unilaterală a contrac-

tului (de către donator) este de asemenea nulă, deoarece reprezintă o

condiţie pur potestativă.

123

CONTRACTE SPECIALE

Rezultă că donaţia face excepţie de la regula potrivit căreia nimic nu se

poate opune ca părţile să prevadă în contract o clauză de denunţarea aces-

tuia31.

B. Clauze compatibile cu principiul irevocabilităţii donaţiei.

a). Donaţia poate fi afectată de un termen. Clauza este permisă deoa-

rece termenul, ca modalitate a actului juridic, nu afectează dobândirea drep-

tului transmis, ci numai exerciţiul acestuia.

b). Donaţia poate fi afectată şi de o condiţie, însă aceasta trebuie să fie

exclusiv cauzală şi mixtă32.

c). Donaţia poate stipula plata datoriilor prezente (deci cu dată ante-

rioară încheierii contractului).

d). Potrivit art. 825 C. civ. „Donatorul poate stipula întoarcerea bunu-

rilor dăruite, atât în cazul când donatarul ar muri înaintea lui, cât şi în cazul

când donatarul şi descendenţii săi ar muri înaintea sa”.

De menţionat că stipulaţia „nu se poate face decât în favoarea dona-

torului” [art. 825 alin. (2) C. civ.].

Stipulaţia în favoarea donatorului reprezintă o condiţie cauzală

rezolutorie.

2. Revocabilitatea donaţiilor între soţi. Prin excepţie de la

principiul irevocabilităţii speciale a donaţiilor, donaţiile între soţi (art. 937 C.

civ.) şi donaţiile “între vii pentru bunurile viitoare” (art. 821 C. civ.) sunt

revocabile33.

De menţionat că doctrina este unanimă în a aprecia că revocarea

donaţiilor între soţi este singura excepţie veritabilă de la principiul

irevocabilităţii speciale a donaţiei.

Potrivit art. 937 alin. (1) C. civ. „Orice donaţiune făcută între soţi în

timpul maritagiului este revocabilă”.

Donaţiile având ca obiect bunurile proprii sunt permise între soţi. Ca

urmare a liberalităţii inter vivos, bunurile proprii ale unui soţ (donator), devin

bunuri proprii ale celuilalt soţ-donatar (fără a se putea stipula intrarea aces-

tora în comunitatea lor de bunuri, „ceea ce însemnă prefacerea dreptului de

31 A se vedea, C. Stătescu , C. Bî rsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. All, Bucureşti, 1995, p. 60.

32 A se vedea, D. A lexandresco , op. cit., p. 199.33 În doctrina franceză revocarea donaţiilor este privită ca o atenuare a principiului

irevocabilităţii; a se vedea J. Maury , Successions et liberalites, Litec, Paris, 2001 p. 187-189.

124


proprietate exclusivă a soţului donator într-un drept de proprietate devălmaşă

a ambilor soţi”34).

Revocarea donaţiei dintre soţi se poate realiza prin voinţa unilaterală a

soţului donator, indiferent de forma în care s-a efectuat donaţia (act autentic,

donaţie indirectă sau dar manual).

Dreptul de a revoca liberalitatea inter vivos, este de esenţa donaţiilor

făcute între soţi.

Dreptul soţului-donator de a revoca donaţia poate fi exercitat oricând în

timpul căsătoriei sau după încetarea acesteia (sau chiar după moartea soţu-

lui donatar, împotriva moştenitorilor celui gratificat35).

Donaţia între soţi devine definitivă şi irevocabilă după moartea dona-

torului. Ca excepţie, după moartea donatorului moştenitorii acestuia vor

putea cere revocarea donaţiei, dar pentru cauze legale (neexecutarea

sarcinii sau pentru ingratitudinea donatarului).

Revocarea donaţiei dintre soţi operează prin simpla manifestare de

voinţă a soţului donator (care nu este ţinut de a o şi motiva). Voinţa soţului

donator de revocare a donaţiei poate fi manifestată expres, prin solicitarea

restituirii lucrului, dar şi tacit (de exemplu, în cazul în care donatorul instituie

un legat cuprins într-un testament cu privire la lucrul respectiv, în favoarea

unei terţe persoane)36.

Soţul donator nu are posibilitatea ca prin actul de donaţie sau printr-un

alt act juridic să renunţe la dreptul de revocare, deoarece revocabilitatea do-

naţiilor între soţi este de ordine publică37.

Donaţiile între soţi sunt revocabile pentru „ca soţul, nevoit să ceară

desfacerea căsătoriei din culpa celuilalt soţ, să poată revoca şi donaţiile fă-

cute înainte de intervenirea cauzelor care determină desfacerea căsătoriei”38.

Ca efect al revocării donaţiei, bunurile în cauză redevin bunuri proprii

ale soţului donator.

În doctrină se aminteşte uneori şi despre un al doilea caz de

revocabilitate a donaţiei, avându-se în vedere prevederile art. 821 C. civ.

potrivit căruia „Donaţiunea între vii pentru bunurile viitoare este revocabilă”

(s.n.).

34 A se vedea, I.P. F i l ipescu , Tratat de dreptul familiei, Ed. All, Bucureşti, 1993, p. 73.

35 A se vedea, TS, col. dec. nr. 1649/1955, în CD, 1955, p. 82-83.36 A se vedea, D. Macovei , M.S. St r ib lea , op. cit., p. 132.37 A se vedea, D. Chi r ică , op. cit., p. 169.38 A se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 147.

125

CONTRACTE SPECIALE

Donaţia de bunuri viitoare (ce are ca obiect bunuri pe care donatorul le

va lăsa, la moartea sa, donatarului) este de asemenea, revocabilă prin

esenţa sa. Dacă însă donatarul moare înaintea donatorului, donaţia de bu-

nuri viitoare devine caducă.

Precizăm că donaţia de bunuri viitoare nu constituie un pact asupra

unei succesiuni viitoare (prohibit de lege şi sancţionat cu nulitatea absolută).

Donaţia “între vii de bunuri viitoare” (prevăzută de art. 821 C. civ.) este rar întâlnită în practică şi prezintă în consecinţă, un interes pur teoretic. Din aceste considerente literatura de specialitate s-a ferit să o asimileze unei “veritabile excepţii” de la principiul irevocabilităţii donaţiilor.

.

Secţiunea a III-a. Condiţii de formă.

§ 1. Principiul solemnităţii donaţiei

Potrivit art. 813 C. civ. „Toate donaţiile se fac prin act autentic”; rezultă

că donaţia este un contract solemn (înscrisul autentic fiind cerut ca element

esenţial de valabilitate a contractului şi nu ca mijloc de probă). Astfel, donaţia

se prezintă ca o excepţie de la principiul consensualismului (caracteristic

dreptului obligaţional).

Solemnitatea donaţiei nu însemnă însă, numai o simplă formă de

prezentare a voinţei liberale (animus donandi)39. Ea are o semnificaţie mai

profundă, ţinând de natura extrinsecă a acestui contract.

În acelaşi sens, s-a opinat că forma solemnă (autentică) a donaţiei reprezintă şi “o măsură de protecţie a voinţei donatorului, care dispune în mod actual şi irevocabil de un drept în favoarea unei alte persoane”, fără echivalent40.

Putem afirma astfel, că între principiul irevocabilităţii speciale şi principiul solemnităţii (ca elemente principale de fond şi respectiv, de forma) există o strânsă şi inseparabilă legătură care împreună, fac din donaţie “cel mai special contract” (dintre cele civile speciale).

39 “Elle (sollenite, s.n.) se relie techniquement a la substance de l“acte”; a se vedea Fr. Terre, Y. Lequette, op. cit., p. 368.

40 A se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 128.

126


Din acest considerent, forma solemnă nu constituie numai un simplu (şi

comun) caracter al contractului, ci putem vorbi de mai mult şi anume, despre

principiul solemnităţii donaţiei.

Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea absolută a

contractului. Pentru ca liberalitatea inter vivos să producă totuşi efecte „ea

trebuie să se refacă în formele legiuite” (art. 1168 C. civ.).

Deoarece forma solemnă este cerută imperativ (ad validitatem);

dovada existenţei contractului de donaţie nu poate fi făcută cu martori (chiar

dacă există un început de dovadă scrisă).

Nulitatea donaţiei pentru lipsa formei autentice poate fi invocată de

orice persoană sau de instanţă, din oficiu (neputând fi înlăturată în nici un

fel).

Nerespectarea formei donaţiei nu poate fi acoperită ulterior prin confir-

mare de către donator (art. 1168 C. civ.).

În schimb, s-a admis că după moartea donatorului, nulitatea donaţiei

pentru viciul de formă poate fi acoperită prin confirmare, ratificare sau

executare voluntară, de către moştenitorii donatorului.

În cazul în care donaţia se încheie prin mandatar, împuternicirea spe-

cială a acestuia trebuie să aibă tot formă autentică, asemenea actului ce ur-

mează a fi încheiat prin reprezentant (contractul de donaţie).

Când donaţia se încheie între absenţi, prin ofertă şi acceptare sepa-

rate, ambele acte trebuie să fie făcute în formă autentică (sub sancţiunea nu-

lităţii absolute). De menţionat, că acceptarea donaţiei trebuie să aibă loc în

timpul vieţii donatorului, în caz contrar oferta fiind caducă [art. 814 alin. (2)

C. civ.].

Acceptarea donaţiei trebuie făcută personal de donatar şi notificată

donatorului, în limitele termenului stabilit de acesta41, iar dacă nu s-a fixat un

termen, înainte de revocarea ofertei [în timpul vieţii lui şi înainte de a deveni

incapabil - art. 814 alin. (2) C. civ]. Notificarea acceptării, neavând caracter

personal, poate fi făcută şi de către alte persoane (de exemplu moştenitorii

donatarului)

Potrivit art. 827 C. civ. „Orice act de donaţiune de mobile este valabil

numai pentru obiectele trecute într-un act estimativ subsemnat de donator şi

donatar”. Deci, legea cere, în cazul donaţiei de bunuri mobile existenţa, drept

condiţie de valabilitate a contractului, a unui stat estimativ. Acesta trebuie să

cuprindă descrierea fiecărui bun donat în parte, inclusiv valoarea lui.

41 A se vedea, TS, dec. nr. 1406/1992, în CD 1992, p. 150.

127

CONTRACTE SPECIALE

Statul (actul) estimativ poate fi cuprins în înscrisul constatator al

contractului de donaţie sau poate fi un înscris separat, ataşat contactului

principal. De menţionat că actul estimativ poate fi şi sub semnătură privată

(nu neapărat înscris autentic), el trebuind însă, să fie semnat de ambele părţi

contractante42. Sunt scutite de formalitatea actului estimativ donaţiile indirecte

şi darurile manuale.

§ 2. Donaţiile deghizate, donaţiile indirecte şi darurile de nuntă

Doctrina şi practica au recunoscut existenţa unor donaţii “scutite de formalismul art. 813 c. civ.” precum: donaţiile deghizate, donaţiile indirecte şi darurile manuale, care sunt astfel, excepţii de la principiul solemnităţii donaţiilor43.

1. Donaţia deghizată este o donaţie simulată care, sub aparenţa

unui contract cu titlu oneros, ascunde natura gratuită a unui contract secret.

De exemplu, deşi printr-un contract public de vânzare-cumpărare se

înstrăinează o casă, în fapt dreptul de proprietate se transmite cu titlu gratuit.

În acest caz, deşi părţile contractante recunosc existenţa unui preţ, acesta nu

există în realitate (nefiind datorat).

Donaţiile deghizate sunt valabile, simulaţia nefiind, în principiu,

sancţionată cu nulitatea44. Dacă însă, deghizarea este frauduloasă contractul

este nul.

În ceea ce priveşte respectarea condiţiilor de fond, s-a apreciat unanim

că actul care deghizează donaţia (cel aparent) trebuind să întrunească toate

cerinţele prevăzute de lege (în materie de donaţii).

În doctrină şi în practică s-a pus însă întrebarea: ce formă trebuie să

îmbrace contractul care deghizează o donaţie, forma cerută în general pentru

valabilitatea contractelor sau forma specială (autentică) impusă de art. 813

C. civ. pentru donaţii ?

42 A se vedea, R. San i l ev i c i , op. cit., p. 68; I. Z inve l iu , op. cit., p. 156.43 A se vedea C. Hamangiu , I. Roset t i -Bălănescu , Al. Băico ianu, op. cit., p.

474; J. Manoliu, Şt. Răuschi, op. cit., p. 85. În acest sens doctrina franceză face disticţie între “formalism lourd” aplicabil donaţiilor directe şi “formalismes de substitution”, vezi J. Maury, Successiones et liberalites, Ed. Litec, Paris, 2001, p. 183-186.

44 Reamintim că simulaţia nu este, prin ea însăşi, o cauză de nulitate; deci actul simulat este valabil, dacă întruneşte condiţiile prevăzute de art. 948 C. civ. Sancţiunea simulaţiei este inopozabilitatea.

128


Unii autori au susţinut cerinţa formei autentice a donaţiei deghizate,

motivând că renunţarea la cerinţa solenităţii este în contradicţie cu dispoziţiile

imperative ale art. 813 C. civ., care prevăd că „toate donaţiile se fac prin act

autentic”, (prin aceasta înţelegându-se atât donaţiile declarate de părţi, cât şi

cele deghizate)45.

Practica judiciară şi o parte importantă a doctrinei a susţinut că este

suficient să fie îndeplinite condiţiile de formă cerute de lege pentru contractul

care deghizează donaţia (actul aparent). În acest sens, în exemplul de mai

sus, vânzarea aparentă a casei (construcţie) în formă consensuală (deci fără

respectarea formei autentice) a fost valabil încheiată46.

Ne raliem opiniei exprimate de practica judiciară şi a autorilor, potrivit

căreia forma donaţiei deghizate este aceea cerută de lege pentru actul

aparent.

Susţinem soluţia de mai sus, pe considerentul (unanim acceptat) că,

dacă sunt întrunite condiţiile de validitate a contractului ostensibil (aparent)

simulaţia (deghizarea) este valabilă. De asemenea, deşi formularea art. 813

este la prima vedere, imperativă (“Toate donaţiie…”s.n) însuşi legiuitorul a

admis anumite derogări directe sau implicite (a se vedea art. 812, 845, 940

etc.). Tot aşa, apreciem că nu se poate susţine concomitent, pe de o parte că

donaţia deghizată este o excepţie de la principiul solemnităţii, iar pe de altă

parte că forma trebuie să fie (musai) cea autentică.

Proba deghizării se face potrivit regulilor din materia simulaţiei: părţile

contractante, precum şi succesorii lor universali sau cu titlu universal o pot

face cu un contra înscris sau cu început de dovadă scrisă (completat cu mar-

tori sau prezumţii), iar terţii o pot face prin orice mijloc de probă (deoarece

pentru ei, simulaţia este un simplu fapt).`

În acelaşi context, adăugăm că dispoziţiile art. 845 C. civ. instituie o

prezumţie relativă de donaţie deghizată în favoarea moştenitorilor rezervatari

ai donatorului, în caz de înstrăinare cu titlu oneros sub forma unei rente

viagere sau cu rezerva dreptului de uzufruct, către un moştenitor în linie

dreaptă directă care să fi consimţit la încheierea actului.

Donaţia prin interpunere de persoane este tot o donaţie

simulată, asemănătoare donaţiei deghizate, care însă are un obiect diferit.

45 A se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 151; C. Toader , op. cit., p. 126. 46 A se vedea practica, TMB, dec. civ. nr. 1855/1968, în RRD nr. 7/1969, p. 167 şi

C. Hamangiu , I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băico ianu, Tratat de drept civil român, vol. III, Ed. All, Bucureşti, 1998, p. 474-477; M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 380; I. Z inve l iu , op. cit., p. 158.

129

CONTRACTE SPECIALE

Astfel, dacă în cazul donaţiei deghizate simulaţia vizează natura gratuită a

contractului, în cazul interpunerii de persoane simulaţia priveşte persoana

donatarului.

În practică, această formă de simulaţie este întâlnită când se doreşte

gratificarea unei persoane incapabile de a primi o donaţie, caz în care, con-

tractul (public) se încheie cu o persoană interpusă.

Având în vedere că obiectul simulaţiei este persoana donatarului şi nu

operaţiunea juridică efectuată de părţi, problema formei ce trebuie respectată

la încheierea contractului nu mai este importantă, deoarece contractul în-

cheiat cu persoana interpusă este o donaţie (evident supusă prevederilor

art. 813 C. civ.).

Potrivit art. 812 C. civ. dispoziţiile în favoarea unui incapabil sunt nule,

„fie ele deghizate sub forma unui contract oneros, fie făcute în numele unor

persoane interpuse”. Sunt considerate persoane interpuse: tatăl, mama, copii

şi descendenţii, precum şi soţul persoanei incapabile [art. 812 alin. (2) C. civ.].

Potrivit art. 940 alin. (2) C. civ. sunt interzise, sub sancţiunea nulităţii

absolute, donaţiile deghizate între soţi, ori făcute prin persoane interpuse,

chiar dacă nu aduc atingere rezervei succesorale. Dispoziţia este raţională,

având în vedere caracterul revocabil al donaţiilor între soţi şi esenţa acestora

(uşor de eludat prin simulaţie).

Prin art. 941 C. civ. se instituie, de asemenea, o prezumţie de

interpunere pentru copiii soţului donatar, din altă căsătorie, din afara

căsătoriei ori adopţie şi rudele în linie directă sau colaterală, până la gradul

patru inclusiv, cu condiţia ca, în momentul încheierii contractului de donaţie,

soţul donatar să aibă (real) vocaţie succesorală utilă la moştenirea acestora.

2. Donaţiile indirecte. Donaţiile indirecte sunt acte juridice fundamentate pe intenţia de a gratifica (animus donandi), dar înfăptuite pe calea unui alt act juridic, diferit de contractul de donaţie.

Spre deosebire de donaţia deghizată, în care contractul aparent nu

corespunde voinţei reale a părţilor (fiind fictiv), în cazul donaţiei indirecte, ac-

tul perfectat (prin care se realizează o liberalitate) este cel voit de părţi.

Strict juridic, donaţiile indirecte sunt liberalităţi efectuate pe calea altor

acte juridice (neasimilate sensului comun dat contractului de donaţie).

Pentru acest considerent donaţiile indirecte nu sunt supuse regulilor de

formă cerute de lege pentru validitatea donaţiei, fiind o excepţie de la

130


principiul solemnităţii donaţiei. În schimb, donaţiile indirecte sunt supuse

regulilor de fond la care este supusă această liberalitate.

Actele juridice prin care se realizează donaţii indirecte sunt numeroase,

însă cele mai uzitate sunt: renunţarea la un drept, remiterea de datorie şi

stipulaţia în favoarea unei terţe persoane.

A. Renunţarea la un drept constituie o donaţie indirectă ori de

câte ori se fundamentează pe animus donandi47. De exemplu, renunţarea

uzufructuarului la dreptul său de uzufruct pentru a întregi dreptul nudului

proprietar, renunţarea comoştenitorului la drepturile sale succesorale pentru

a profita celorlalţi moştenitori etc.

De menţionat că între renunţare şi donaţie (ca instituţii de drept civil)

există un raport juridic de interdependenţă, în care însă donaţia este de fapt

un simplu accesoriu al operaţiei principale (care este renunţarea).

Pentru a produce efectele unei donaţii indirecte renunţarea trebuie să

fie însă, pur abdicativă, deoarece dacă s-ar face, de exemplu, în favoarea

unuia dintre comoştenitorii existenţi, prin acesta s-ar realiza practic, o accep-

tare a moştenirii şi o transmitere a acesteia către persoana avută în vedere.

Per a contrario, dacă renunţarea ar fi translativă de drepturi (şi nu pur

abdicativă) actul juridic trebuie să îmbrace forma autentică prevăzută de art.

813 şi art. 814 C. civ. pentru donaţii.

B. Remiterea de datorie constituie un mijloc voluntar de

stingere a unei obligaţii şi reprezintă renunţarea cu titlu gratuit a creditorului

la valorificarea unui drept de creanţă pe care o are împotriva debitorului său.

Renunţarea creditorului la valorificarea dreptului său nu este un act

unilateral, ci un contract, în sensul că presupune acceptarea din partea debi-

torului. Efectul principal al încheierii contractului este stingerea raportului de

obligaţie. Drept consecinţă, debitorul realizează un folos gratuit, o îmbogăţire

care corespunde cu valoarea creanţei ce ar trebui să o plătească creditorului.

Când remiterea de datorie se realizează prin acte între vii, ea poate fi

făcută prin orice formă: scrisă, verbală sau chiar tacită (atunci când rezultă

din anumite fapte ale creditorului), deci nu este supusă formei autentice.

Remiterea de datorie poate fi făcută şi pentru moarte, printr-un legat,

pe care debitorul poate sau nu să-l accepte (caz în care trebuie să îmbrace

formele cerute de lege pentru testamente).

47 Renunţarea la un drept care nu are la bază intenţia liberală, nu realizează o donaţie indirectă. „În acest sens, se spune că renunţarea la un drept este un act juridic neutru”; a se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 156.

131

CONTRACTE SPECIALE

În ceea ce priveşte proba remiterii de datorie, aceasta urmează regulile

de dovadă ale actelor juridice stipulate în art. 1191 şi urm. C. civ. Astfel, cre-

ditorul poate elibera debitorului o chitanţă prin care recunoaşte efectuarea

plăţii, deşi în realitate plata nu s-a făcut.

C. Stipulaţia în favoarea unei terţe persoane este un

contract prin care o persoană numită promitent se obligă faţă de altă

persoană numită stipulant să execute o anumită prestaţie în folosul unei terţe

persoane numită beneficiar, care nu participă şi nici nu este reprezentată la

încheierea contactului.

Stipulaţia în favoarea unei terţe persoane făcută cu intenţia de a gra-

tifica (donandi causa), reprezintă tot o donaţie indirectă.

Atunci când stipulaţia în favoarea unei terţe persoane este o donaţie

indirectă ea este scutită de forma solemnă impusă donaţiilor.

Aplicaţiile practice ale stipulaţiei pentru altul sunt: contractul de rentă

viageră în folosul unui terţ, donaţia cu sarcină în folosul unei terţe persoane,

contractul de asigurare asupra vieţii, contractul de asigurare de răspundere

civilă etc.

De precizat că, dacă stipulaţia făcută donandi causa este prevăzută în

cadrul unei donaţii directe (donaţie dublă făcută printr-un singur act juridic),

contractul va fi guvernat de regulile aplicabile donaţiilor (formă autentică

etc.). Numai în privinţa sarcinii stipulate, care este o donaţie indirectă grefată

pe o donaţie directă, se vor aplica regulile specifice stipulaţiei pentru altul (în

principal, lipsa formei solemne)48.

3. Darurile manuale. Darul manual este o donaţie realizată prin tradiţiunea bunului mobil corporal transmis de la dispunător la gratificat, în baza acordului de voinţă al părţilor contractante.

Darul manual reprezintă forma cea mai simplă de donaţie, impunând

doar tradiţiunea unui mobil donat (pe lângă acordul de voinţă, indispensabil

încheierii contractului).

Darul manual este exceptat de la condiţiile de formă impuse donaţiei

propriu-zise, dar este supus aceloraşi condiţii de fond ale acesteia. El repre-

zintă o excepţie atât de la principiul consensualismului instituit de

art. 971 C. civ., dar şi de la principiul solemnităţii instituit de art. 813 C. civ.

Darul manual face parte din categoria contractelor reale, a căror vala-

bilitate este recunoscută în dreptul nostru de art. 644 C. civ.

48 A se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 158.

132


Tradiţiunea bunului donat de la donator la donatar este de esenţa aces-

tei varietăţi de donaţie. Ca excepţie, darul manual operează prin simplul acord

de voinţă al părţilor contractante, atunci când pentru un motiv sau altul,

obiectul acestuia se află deja în mâinile donatarului (la momentul perfectării

contractului).

Obiectul darului manual poate consta numai în bunuri mobile corpo-

rale, susceptibile de tradiţiune de manu ad manu (cărora le sunt asimilate ti-

tlurile la purtător şi biletele de bancă, întrucât încorporează valoarea creanţei

şi pot fi transmise prin tradiţiune)49.

Bunurile imobile, precum şi mobilele incorporale (drepturi de creanţă,

drepturi de creaţie intelectuală, fond de comerţ etc.) nu pot forma obiectul

unui dar manual, pentru că nu sunt susceptibile de a fi transferate şi dobân-

dite printr-o predare şi primire efectivă. Nu pot forma obiectul darului manual

nici bunurile viitoare, pentru simplul motiv că neexistând, nici nu pot fi

predate.

Sumele de bani consemnate la C.E.C. vor putea fi obiect al darului ma-

nual în condiţiile în care lichidarea libretului C.E.C. al donatorului, concomi-

tent cu constituirea soldului livretului emis pe numele donatarului „au semni-

ficaţia juridică a unei donaţii”50. Deci, depunerea unei sume de bani la C.E.C.

pe numele unei alte persoane, poate face obiectul darului manual, cu

condiţia să nu se fi făcut cu alt titlu (de exemplu, plata unei datorii).

În consecinţă, simpla predare a unui libret C.E.C. altei persoane,

nominalizat pe numele donatorului (şi netransferat pe numele donatarului),

nu constituie dar manual, deoarece nu s-a transferat proprietatea sumelor de

bani asupra celui căruia i s-a predat libretul nominativ.

Dovada darului manual poate fi făcută, în principiu, prin orice mijloc de

probă (fiind o chestiune de fapt). Ca excepţie, donatorul şi succesorii săi pot

proba darul manual, numai printr-un înscris sau început de dovadă scrisă,

completată cu martori sau prezumţii, conform regulilor generale în materie de

probe (art. 1191 şi urm. C. civ.).

Donatorul-posesor nu are nevoie de dovadă scrisă (fiind prezumat pro-

prietar în baza art. 1909 C. civ).

49 „Cea care dă valoare acordului de voinţă a părţilor este tradiţiunea bunului” (s. n.); a se vedea, E. Saf ta-Romano, op. cit., p. 190.

50 A se vedea, TS, s. civ., dec. nr. 1515/1986, în RRD, nr. 6/1986.

133

CONTRACTE SPECIALE

Darurile de nuntă constituie una dintre cele mai cunoscute categorii

de daruri manuale51 având în vederea tradiţia potrivit căreia, cu ocazia

căsătoriei, părinţii obişnuiesc să-şi înzestreze copiii cu bunuri sau alte valori,

de natură a constitui, pentru început, patrimoniul comun al soţilor.

Aceste bunuri sunt dăruite, de regulă, după oficierea căsătoriei, cu oca-

zia serbării nunţii, ceea ce face ca ele să constituie bunuri comune ale soţilor

(deoarece se presupune că a existat intenţia donatorului ca ele să intre în

comunitatea de bunuri a soţilor)52.

În schimb, donaţia făcută de părinţii unuia dintre soţi, după serbarea

nunţii, califică bunul drept bun propriu. Soluţia îşi are temeiul în prevederile

art. 31 lit. b) C. fam. (excepţie de la regulă) potrivit cărora bunurile dobândite

în timpul căsătoriei prin donaţie sunt bunuri proprii (cu excepţia cazului când

donatorul a prevăzut că ele vor fi comune).

În doctrină s-a admis însă că darurile obişnuite au un regim derogatoriu

de la dreptul comun, neintrând sub incidenţa excepţiei prevăzute de art. 31

lit. b) C. fam., şi în consecinţă devin bunuri comune ale soţilor (potrivit regulii

instituite de art. 30 C. fam.). În susţinerea punctului de vedere de mai sus s-

au invocat prevederile art. 759 C. civ., potrivit cărora darurile obişnuite nu

sunt supuse raportului donaţiilor.

De menţionat însă, că celelalte donaţii reprezentând sume mari de bani

sau alte bunuri de mare valoare, devin bunuri proprii [potrivit art. 31 lit. b)

C. fam.], chiar dacă sunt făcute cu ocazia serbării nunţii şi de către persoane

care nu sunt părinţii unuia dintre soţi (cu excepţia cazului în care donatorul a

dorit ca bunurile respective să devină comune)53.

Secţiunea a IV-a. Efectele contractului de donaţie

Principalul efect (legal) al contractului de donaţie este transmiterea

dreptului de proprietate de la donator la donatar (consecinţă a caracterului

translativ de proprietate al donaţiei).

51 Alte daruri manuale sunt: „pomana” care se dă cerşetorilor (care constă, de regulă, în sume mici de bani sau alimente) şi „ciubucul” sau „bacşişul” care constă în gratificarea unei persoane care a prestat un serviciu satisfăcător pentru dispunător.

52 A se vedea, TS, s. civ., dec. nr. 786/1979, în CD, 1979, p. 141-143.53 Pentru amănunte în materie de daruri de nuntă, a se vedea, Fr. Deak, op. cit., p.

164-167 şi E. Saf ta-Romano, op. cit., p. 191-193.

134


Deşi, prin natura sa donaţia transmite dreptul de proprietate, este

posibil ca dreptul transmis cu titlu gratuit să fie un alt drept real (decât dreptul

de proprietate) sau un drept de creanţă. În acest din urmă caz, operaţia juri-

dică se va analiza ca o cesiune de creanţă cu titlu gratuit, căreia i se vor apli-

ca regulile prevăzute de art. 1391 şi urm. C. civ. (cu derogările corespunză-

toare naturii gratuite a transferului)54.

§ 1. Obligaţiile donatorului

Principala obligaţie (personală) a donatorului este predea bunului

donat donatarului. Predarea bunului are semnificaţia transmiterii materiale a

lucrului şi se poate face ulterior încheierii contractului, potrivit clauzelor

contractuale.

Dacă părţile au convenit ca bunul donat să fie păstrat de donator şi după perfectarea contractului, acesta va răspunde pentru pieirea sau deteriorarea bunului, dar numai dacă a survenit din culpa sa (pentru celelalte cazuri răspunderea fiind a donatarului-proprietar). Evident că, dacă bunul donat este un dar manual, întotdeauna donatarul va răspunde de pieirea lucrului în calitatea sa de proprietar.

Având în vedere caracterul gratuit al contractului, în principiu, donatorul

nu are şi obligaţia de a-l garanta pe donatar pentru evicţiune sau pentru

viciile ascunse [art. 828 alin. (1) C. civ.].

Ca excepţie de la regula de mai sus, donatorul datorează totuşi,

garanţie pentru evicţiune în următoarele cazuri:

a) când a promis expres garanţie pentru evicţiune [art. 828 alin. (2)

C. civ.];

b) când evicţiunea provine dintr-un fapt personal [art. 828 alin. (3)

C. civ.];

c) când donaţia este cu sarcini, în limitele valorii acestora [art. 828 alin.

(3) C. civ.].

Tot ca excepţie, donatorul datorează garanţie pentru viciile bunului

donat, în următoarele cazuri:

a) când s-a obligat expres în acest sens;

b) când viciile ascunse cunoscute de donator au pricinuit un prejudiciu

donatarului;

54 Contractul prin care se transmite un drept de creanţă cu titlu gratuit, trebuie să respecte forma cerută de lege; a se vedea, C. Stătescu , C. Bî rsan, op. cit., p. 348-349.

135

CONTRACTE SPECIALE

c) când donaţia este cu sarcini, în limitele valorii acestora.

§ 2. Obligaţiile donatarului

Atunci când donaţia este pur gratuită (neafectată de vreo sarcină), do-

natarul nu are nici o obligaţie faţă de donator (contractul fiind unilateral).

În cazul de mai sus, donatarul are, cel mult o obligaţie imperfectă, de

recunoştinţă (morală) care, dacă este încălcată poate duce implicit, în anumi-

te condiţii, la revocarea donaţiei pentru ingratitudine (art. 831 C. civ.).

Dacă donaţia este sub modo (cu sarcini), donatarul are obligaţia de a

executa sarcina, întocmai ca debitorii din contractele sinalagmatice deoare-

ce, în caz contrar, donaţia poate fi revocată.

§ 3. Efectele donaţiei faţă de terţi

Prin caracterul său translativ de proprietate, contractul de donaţie,

produce efecte directe, doar între părţile contractante.

Pentru ca donaţia să producă efecte şi faţă de terţi este necesară înde-

plinirea formelor de publicitate.

Când bunul donat este un mobil corporal opozabilitatea se realizează

prin transmiterea posesiei bunului respectiv (art. 972 şi art. 1909 C. civ.).

Dacă obiectul donaţiei este un drept de creanţă opozabilitatea faţă de

terţi se realizează numai prin notificarea cesiunii către debitorul cedat ori prin

acceptarea ei de către acesta printr-un act autentic (art. 1393 C. civ.).

În cazul în care obiectul donaţiei este un imobil, contractul devine

opozabil terţilor din momentul transcrierii dreptului în cartea funciară (art. 818

C. civ. şi art. 22 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare)55.

Transcrierea în cartea funciară poate fi cerută, în primul rând de dona-

tar, deoarece el este cel mai interesat să preîntâmpine dobândirea aceluiaşi

drept de către terţi. Pot de asemenea să ceară transcrierea: mandatarul do-

natarului, tutorele, ascendenţii minorului donatar şi chiar donatorul.

Potrivit art. 820 C. civ. anumite persoane, cum sunt: tutorii care îi re-

prezintă pe minori sau pe interzişi sunt obligate să solicite transcrierea dona-

55 Dacă este cazul, se va transcrie atât oferta de a dona şi acceptarea, cât şi no-tificarea acceptării (art. 818 C. civ.).

136


ţiei, sub sancţiunea acoperirii daunelor create persoanelor fără capacitate,

prin inacţiunea lor56.

Art. 819 C. civ. prevede dispoziţii derogatorii în materie (faţă de publici-

tatea actelor cu titlu oneros), în sensul că lipsa transcrierii poate fi invocată

de orice persoană interesată, dar în primul rând de cei care au primit de la

înstrăinător proprietatea bunului, creditorii ipotecari asupra bunului donat şi

succesorii cu titlu particular ai donatorului.

Nu pot invoca lipsa transcrierii donaţiei: donatorul şi succesorii săi uni-

versali sau cei cu titlu universal, precum şi reprezentanţii legali sau conven-

ţionali ai donatarului, deoarece aceştia erau obligaţi să ceară transcrierea

actului.

Potrivit art. 37 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii

imobiliare dobânditorul de bună-credinţă al unui drept real (prin donaţie sau

legat), ce şi-a înscris dreptul în cartea funciară va simţi pe deplin efectele

publicităţii imobiliare “decât în termen de 10 ani, socotiţi din ziua când s-a

înregistrat cererea lor de înscriere” (după prescripţia acţiunii în rectificare).

Secţiunea a V-a. Cauzele legale de revocare a donaţiilor

Donaţiile sunt, prin esenţa lor, în principiu, irevocabile.

După cum am văzut anterior, ca excepţie de la principiul irevocabilităţii,

donaţiile sunt revocabile în două cazuri. Este cazul donaţiilor între soţi (art.

937 C. civ.) şi a donaţiilor de bunuri viitoare (art. 821 C. civ.).

Codul civil (art. 829) prevede şi alte trei cazuri în care donaţia “se

revocă” (pentru neexecutarea sarcinii, pentru ingratitudine, şi pentru

naşterea unui copil), cunoscute în doctrină drept “cauze legale de revocare a

donaţiilor”.

Doctrină este unanimă în a aprecia că cele trei cauze legale de

revocare nu sunt excepţii de la principiul irevocabilităţii donaţiei, deoarece nu

depind exclusiv de voinţa donatorului57.

Elementul care a creat confuzii în cazul excepţiilor de la principiul

irevocabilităţii donaţiilor a fost folosirea improprie a termenului de “revocare”

56 Dacă tutorele a omis să ceară transcrierea, iar donatorul înstrăinează bunul altei persoane, minorul nu mai poate cere bunul donat, dar are o acţiune în daune împotriva tutorelui; a se vedea, E. Saf ta-Romano, op. cit., p. 198.

57 Adăugăm că în acest sens, că cele trei cauze nici nu sunt de fapt revocări veritabile (ci în fapt sunt cauze de rezoluţiune a contractului).

137

CONTRACTE SPECIALE

în art. 829. Precizăm că cele trei cazuri de “revocare legală” prevăzute de

legiuitor sunt în fapt, cazuri de rezoluţiune a contractului.

De menţionat că părţile pot stipula în contract şi alte clauze care pot

duce la revocarea donaţiei (cu respectarea principiului irevocabilităţii).

Precizăm că numai revocarea legală pentru naşterea unui copil

operează de drept (celelalte două fiind judiciare).

§ 1. Revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii

Dacă donaţia este sub modo (cu sarcini), donatarul are obligaţia de a

executa sarcina, deoarece în caz contrar, donaţia va fi revocată

(rezoluţionată).

Sarcina reprezintă o obligaţie impusă de donator gratificatului, în limita

căreia se diminuează caracterul gratuit al liberalităţii.

Sarcina trebuie să fie posibilă, licită şi morală. Ea poate fi dispusă în fa-

voarea dispunătorului, în favoarea unui terţ sau în favoarea gratificatului în-

suşi. În primele două situaţii, sarcina transformă liberalitatea într-un act mixt,

în parte oneros, în parte gratuit. Dacă sarcina absoarbe integral valoarea li-

beralităţii, caracterul gratuit dispare şi liberalitatea se transformă într-un act

cu titlu oneros.

Sarcina se aseamănă cu o condiţie rezolutorie deoarece nici una nu

afectează naşterea dreptului, iar în caz de realizare a condiţiei sau de revo-

care legală a donaţiei pentru neexecutarea sarcinii, efectele sunt retroactive.

Sarcina şi condiţia rezolutorie nu se confundă. Astfel, în cazul condiţiei

rezolutorii nu se creează obligaţii în sarcina donatarului (chiar dacă este po-

testativă)58, în schimb sarcina obligă pe donatar (în caz de neexecutare pu-

tându-se recurge la măsuri de executare).

Având în vedere că în limita sarcinii, contractul de donaţie are caracter

sinalagmatic, în caz de neexecutare, donatorul poate cere justiţiei executarea

silită a obligaţiei (ce formează obiectul sarcinii), cu daune-interese sau revo-

carea donaţiei, potrivit dispoziţiilor art. 1020 şi 1021 C. civ.59 În schimb, do-

natarul nu se poate elibera de sarcină, abandonând bunurile dăruite (fără

acordul donatorului).

58 Condiţia potestativă contravine principiului irevocabilităţii numai dacă este din partea donatorului; a se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 170.

59 În doctrină s-a admis că revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinilor operează la fel ca rezoluţiunea contractelor; V. Sto ica, Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor civile, Ed. All, Bucureşti, 1997, p. 73.

138


Neîndeplinirea sarcinii trebuie să fie culpabilă donatarului60.

Revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii este judiciară, deci

trebuie să fie cerută instanţei.

Acţiunea în revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinilor poate fi

exercitată în principiu, de donator, dar şi de succesorii săi în drepturi, de cre-

ditorii chirografari pe cale oblică (art. 974 C. civ.) ori de cesionar (atunci când

i s-a transmis acţiunea în revocare, cu titlu oneros sau gratuit).

În cazul sarcinii stipulate în favoarea unui terţ, acesta poate cere numai

executarea obligaţiei asumate de donatar, dar nu şi rezoluţiunea contractului,

deoarece el nu este parte contractantă.

§ 2. Revocarea pentru ingratitudine

Faptele care atrag revocarea donaţiei pentru ingratitudine sunt enume-

rate limitativ de art. 831 C. civ. (şi, în consecinţă, sunt de strictă interpretare).

a). Donatarul să fi atentat la viaţa donatorului (art. 831 pct. 1 C. civ.). În

această situaţie, nu se cere o condamnare penală (aşa cum se cere în cazul

nedemnităţii prevăzute de art. 655 C. civ.), fiind suficient să existe intenţia

autorului de a ucide (chiar dacă donatorul nu a fost nici măcar rănit).

Uciderea din culpă sau în legitimă apărare nu este cauză de revocare

(precum nici uciderea donatorului de către donatarul lipsit de discernământ).

b). Donatarul să fi săvârşit delicte, cruzimi sau injurii grave (art. 831

pct. 2 C. civ.).

Prin delicte se înţeleg orice fapte penale, prin care sunt lezate bunurile

sau persoana donatorului.

Delictul comis asupra persoanei sau averii soţului donatorului sau con-

tra rudelor acestuia se consideră delict îndreptat contra donatorului însuşi.

Actele de cruzime vizează integritatea corporală şi sănătatea doctorului

(şi trebuie săvârşite de donatar sau din ordinul acestuia, de către o altă per-

soană). 61

Injuriile sunt fapte care ating onoarea, demnitatea sau reputaţia dona-

torului. Faptele trebuie să aibă o anumită gravitate (care se apreciază de

instanţa de judecată).

60 A se vedea, L. Miha i , Notă (II) la dec. civ. nr. 951/1981 a TJ Arad, în RRD, nr. 12/1982, p. 45-46.

61 Când faptele sunt consecinţa actelor provocatoare din partea donatorului, re-vocarea donaţiei nu va opera; a se vedea, E. Saf ta-Romano, op. cit., p. 202.

139

CONTRACTE SPECIALE

Faptele enumerate de art. 831 pct. 2 C. civ. trebuie săvârşite cu inten-

ţie (în lipsa acesteia, ingratitudinea nu se poate presupune).

c). Refuzul donatarului de a da alimente donatorului (art. 831 pct. 3

C. civ.). Se are în vedere fapta donatarului care (deşi avea posibilitatea) a re-

fuzat cererea donatorului (aflat în nevoie) de a-i da alimente.

De menţionat că, revocarea donaţiei nu operează dacă donatorul avea

obligate alte persoane de ai acorda întreţinere (inclusiv alimente).

Valoarea alimentelor nu poate depăşi valoarea bunului donat.

În toate cazurile, „refuzul nejustificat de alimente este sancţionat numai

prin posibilitatea revocării donaţiei”62. Donatorul şi donatarul nu au acţiune în

justiţie pentru a cere, întreţinere de la donatar şi respectiv restituirea prin

echivalent a prestaţiilor.

Acţiunea în revocarea donaţiei pentru ingratitudine va putea fi îndrep-

tată doar împotriva donatarului vinovat [art. 833 alin. (2) C. civ.]. Moştenitorii

donatarului nu pot fi obligaţi să restituie bunul primit de autorul lor cu titlu de

donaţie.

Revocarea donaţiei pentru ingratitudine „poartă în mod evident am-

prenta caracterului ei de pedeapsă civilă” (s.n.)63.

Ea poate fi intentată numai de donator, fiind o acţiune strict personală.

Ca excepţie, moştenitorii donatorului vor putea deveni titulari ai acţiunii

în revocare, dacă acţiunea a fost introdusă de donator sau dacă donatorul a

decedat înainte de expirarea termenului în care acţiunea putea fi intentată

[art. 833 alin. (2) C. civ.]. Acţiunea nu poate fi intentată nici de către creditorii

donatorului pe calea acţiunii oblice, deoarece „ea presupune aprecierea mo-

rală a conduitei donatarului, pe care o poate face numai donatorul”64.

Revocarea legală pentru ingratitudine este de asemenea judiciară (deci

trebuie cerută instanţei de judecată).

Acţiunea trebuie introdusă în termen de un an, calculat de la data pro-

ducerii faptului sau din ziua când donatorul l-a cunoscut [art. 833 alin. (1)

C. civ.]. Termenul de un an este un termen de decădere (nu de prescripţie),

prezumându-se că dacă a trecut un an fără ca donatorul să ceară revocarea

donaţiei, acesta l-a iertat pe donatar.

62 A se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 176; D. Macovei , M.S. St r ib lea , op. cit., p. 135 şi TS, col. civ., dec. nr. 1572/1968, în RRD, nr. 4/1969, p. 178.

63 A se vedea, D. Chi r ică , op. cit., p. 167.64 A se vedea, R. Sani lev ic i , op. cit., p. 83.

140


Datorită faptului că acţiunea în revocare pentru ingratitudine are carac-

ter esenţialmente personal, admiterea acesteia nu va produce efecte retroac-

tive fata de terţi65.

Toate donaţiile sunt supuse revocării pentru ingratitudine.

§ 3. Revocarea pentru naşterea unui copil

Orice donaţie făcută de o persoană care nu are copii, va fi revocată de

drept, dacă donatorului după încheierea donaţiei i se naşte un copil sau un

alt descendent, din căsătorie sau din afara căsătoriei.

Potrivit art. 836 C. civ. revocarea donaţiei va avea loc chiar şi în cazul

în care copilul se naşte după moartea donatorului.

Cauza de revocare se întemeiază pe prezumţia voinţei donatorului de

a revoca donaţia în caz de producere a acestui eveniment, dar şi pe ideea de

protecţie a copilului.

Pentru ca donaţia să fie revocată pentru naşterea unui copil se cer

întrunite două condiţii:

a). Donatorul să nu fi avut copii sau alţi descendenţi, la momentul în-

cheierii donaţiei. Existenţa unui copil conceput la încheierea donaţiei nu

împiedică revocarea contractului (art. 837 C. civ.).

b). Ulterior donaţiei, să i se fi născut (donatorului) un copil viu.66

Revocarea pentru naşterea unui copil operează de drept (art. 836 C. civ.)

şi pentru orice fel de donaţii. În consecinţă, prin simplul fapt al naşterii unui

copil al donatorului, donaţia anterior încheiată este desfiinţată prin dispoziţia

legii (fără a fi necesară intervenţia justiţiei).

Pentru considerentele de mai sus, în caz de litigiu instanţa, reţinând că

sunt îndeplinite condiţiile legale, va constata numai revocarea (nepronunţân-

du-se în cauză).

Acţiunea în restituire poate fi intentată de către donator, dar şi de către

succesorii săi în drepturi (inclusiv creditorii, pe calea acţiunii oblice).

Potrivit art. 21 din Decretul nr. 167/1958, acţiunea în restituirea bunului

donat - proprietatea fiind redobândită de drept - se prescrie după 30 de ani

de la naşterea copilului.

65 A se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 178-179; C. Toader , op. cit., p. 72.66 Este fără de relevanţă dacă copilul este născut viu sau viabil.

141

CONTRACTE SPECIALE

Ca efect al naşterii unui copil, dreptul de proprietate al donatarului este

desfiinţat retroactiv, iar lucrurile donate reintră în patrimoniul donatorului,

libere de orice sarcini67.

Orice clauză, „prin care donatorul ar renunţa la revocarea donaţiunii pen-

tru naştere de fiu (copil – s.n.), este nulă şi fără nici un efect” (art. 839 C. civ.).

După cum am văzut, doctrina este unanimă în a aprecia că naşterea

unui copil din căsătorie sau din afara căsătoriei revocă, de drept, donaţia an-

terior încheiată.

Doctrina a fost însă împărţită când a trebuit să răspundă la întrebarea:

ce efecte va produce adopţia în această materie?

Potrivit unei opinii, dacă donatorul avea un copil adoptat in momentul

donaţiei, naşterea ulterioară a unui copil nu va determina revocarea donaţiei,

deoarece adoptatul „este asimilat copilul din căsătorie”68. Tot aşa adoptarea

unui copil ulterior donaţiei ar avea drept efect revocarea acesteia.

Într-o altă opinie, la care ne raliem, împărtăşită şi de practica judecăto-

rească69 s-a reţinut soluţia contrară, potrivit căreia revocarea pentru naşterea

unui copil operează numai când donatorul dobândeşte (chiar postum) un co-

pil exclusiv din căsătorie sau din afara căsătoriei.

În acest context, trebuie să admitem implicit, că nici existenţa unui copil

adoptat anterior donaţiei nu împiedică revocarea contractului.

67 Donatarul este obligat şi la restituirea fructelor din ziua când i se va fi noti ficat naşterea copilului; a se vedea, R. Sani lev ic i , op. cit., p. 85.

68 A se vedea, E. Saf ta-Romano, op. cit., p. 204.69 A se vedea, TJ Vâlcea, dec. civ. nr. 1384/1981, în RRD, nr. 1/1982, p. 62.

142

Contractul de Donatie

Documents

Transcript of Contractul de Donatie