Contracte Speciale Anul 3 Conspecte

8/2/2019 Contracte Speciale Anul 3 Conspecte

http://slidepdf.com/reader/full/contracte-speciale-anul-3-conspecte 1/64

Universitatea “Spiru Haret” Facultatea de Drept şi Administrație Publică ConstanțaSpecializarea: DreptTitular de disciplină: Prof.Univ. Dr. Gheorghe Dinu

CONTRACTELE SPECIALE-SINTEZE

1. CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPARARE2. CONTRACTUL DE DONAŢIE3. CONTRACTUL DE MANDAT4. CONTRACTUL DE LOCATIUNE6. IMPRUMUTUL DE CONSUMATIE (PROPRIU-ZIS)7. IMPRUMUTUL CU DOBANDA8. IMPRUMUTUL DE FOLOSINTA (COMODATUL)9. CONTRACTUL DE DEPOZIT10. CONTRACTUL DE SOCIETATE CIVILA11. CONTRACTUL DE TRANZACTIE

CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPARARE

1. Noțiune Vânzare-cumpărare = contractul prin care una din părți (vânzătorul) strămută proprietatea unui bun al sauasupra celeilalte părți (cumpărătorul) care se obligă în schimb a plăti vânzătorului prețul bunului vândut. - se poate transmite şi alt drept decât dreptul de proprietate (ex.: un alt drept real, un drept de creanţă, un dreptdin domeniul propr. intelectuale etc.)NU pot forma obiectul vânzare-cumpărare drepturile: - personale nepatrimoniale

- patrimoniale cu caractere strict personal.2. Caractere juridice2.1. sinalagmatic: dă naștere la obligații reciproce;

2.2. cu titlu oneros: ambele părți urmăresc interese patrimoniale;2.3. comutativ: existenţa şi întinderea obligațiilor reciproce sunt cunoscute de părți de la încheiereacontractului;2.4. consensual (în principiu): simplul acord de voinţă, fără 2.5. îndeplinirea vreunei formalități şi fără remiterea bunului şi a prețului în momentul încheierii contractului;EXCEPŢII: a. vânzarea terenurilor - trebuie să se facă prin act autentic, sub sancțiunea nulității absolute a actului; b. vânzare-cumpărare unui autovehicul - problema controversată:- în literatura de specialitate - este considerat contract solemn; motivare: cerința înscrisului autentic pentru validitatea vânzării este prevăzută de legislația privind taxele de timbru; - în practica judec. se aplică soluția consensualismului: numai că proba în vederea radierii şi înscrierii penumele noului proprietar, autoritățile pretind să li se prezinte actul de vânzare-cumpărare în formă autentică;

- toate dispozițiile referitoare la condițiile de validitate ale contractului trebuie să fie raportate la momentulrealizării acordului de voinţă, iar nu la momentul autentificării;

- deoarece valoarea este > de 250 lei, este necesară pentru proba prezentarea unui înscris sau a unui început dedovada scrisă, în afara cazului în care a existat imposibilitatea preconstituirii dovezii;

- numai terțele persoane, nu şi părțile sau succesorii lor în drepturi, vor putea dovedi cu orice mijloc de probă contractul (pentru terți, contractul este un simplu fapt juridic).2.6. translativ de proprietate: prin efectul realizării acordului de voinţă (independent de predarea lucruluivândut şi de plata prețului) se produce nu numai încheierea contractului, dar operează şi transferul dreptului deproprietate.

- din momentul dobândirii dreptului de proprietate, cumpărătorul suporta şi riscul pieirii lucrului ( res perit domino) dacă vânzătorul dovedește faptul străin (neculpabil) exonerator de răspundere; - dacă cauza străină a fost dovedită, vânzătorul va suporta riscul pieirii numai dacă a fost pus în întârziere înceea ce privește predarea lucrului.Condiții pentru transferul automat al dreptului de proprietate:



a. vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut, iar contractul perfect valabil încheiat;b. să fie vorba de lucruri determinate individual (lucrurile de gen nu pot pieri)- în cazul lucrurilor de gen transferul proprietarii se produce în momentul individualizării (care se poate faceatât prin predare, cât şi prin alte metode: ex.: etichetarea coletelor etc.);- în cazul obligațiilor alternative, dacă vânzarea are ca obiect un lucru din mai multe, determinate, dar numaialternativ, proprietatea se transmite în momentul alegerii; dacă piere fortuit unul din lucruri, se datorează celalalt, iar dacă amândouă au pierit, fără vina vânzătorului, obligația este stinsă; dacă amândouă lucrurile suntde gen, pe lângă alegere, trebuie să se procedeze şi la individualizarea propriu-zisă a lucrului ales;

- în cazul obligațiilor facultative (obiectul este unul singur, celalalt fiind prevăzut doar ca o simplă posibilitatede plată), problema transferului şi a riscurilor se rezolvă după regulile generale.c. lucrul vândut trebuie să existe;- bunurile viitoare pot forma obiectul contractului, însă transferul proprietății poate opera: - după ce au fostterminate, în stare de a fi predate (dacă sunt bunuri certe)- după individualizare (dacă sunt bunuri de gen)Astfel, în cazul unei recolte viitoare, proprietatea se transmite: în momentul în care este gata de recoltat (dacălucrul şi prețul sunt determinate), respectiv în momentul individualizării (dacă vânzarea se face pe unitate demăsură).- riscurile se transmit o dată cu proprietatea, cu excepția cazului în care cumpărătorul îşi asumă risculnerealizării - în tot sau în parte - a lucrului viitor, când riscurile se transmit în momentul încheierii contractului

d. părțile să nu fi amânat transferul proprietății printr-o clauză specială, pentru un moment ulterior:- până la împlinirea unui termen suspensiv, dacă părțile au prevăzut expres amânarea ca efect al contractului;dacă termenul a fost stipulat pur şi simplu nu afectează decât executarea obligației de predare;- până la realizarea unei condiții suspensive, care prin ea î nsăși amână transferul proprietății până la realizareaevenimentului;- un caz special: cumpărarea dintr-o unitate comercială cu autoservire: contractul nu se încheie în momentulindividualizării (alegerii) bunurilor, ci din momentul plăţii prețului, până atunci cumpărătorul fiind un simpludetentor precar, vinovat de furt dacă pleacă fără să plătească (în primul caz ar fi fost un debitor care nu şi-aonorat obligația de plată);- dacă prin convenția părților, transferul proprietății a fost amânat, se amână corespunzător şi transferulriscurilor; această regulă nu este imperativă, părţile pot disocia transferul proprietății de transferul riscurilor.

2.7. în materie imobiliară: condiția publicității imobiliare. a. sistemul registrului de transcripțiuni-inscripțiuni:- între părţi şi faţă de succesorii lor (succesori universali sau cu titlu universal, legatari cu titlu particular şicreditori chirografari) contractul produce efecte translative de proprietate chiar dacă nu a fost transcris;- faţă de terțe persoane (succesori cu titlu particular prin acte între vii) - chiar dacă au avut cunoștință de

încheierea contractului - transmisiunea va fi valabilă numai din momentul transcrierii.b. sistemul cărţ ii funciare:- drepturile imobiliare se strămută, se modifică sau se sting, nu numai între terţi, dar şi între părţile contractante,numai prin intabulare, aceasta având caracter constitutiv de drepturi.În practica există următoarea concepție:- lipsa înscrierii nu poate fi opusă de către o parte contractantă celeilalte părți, precum şi succesorilor lor;- un atare drept real este opozabil şi terților care au cunoștința de existenţa lui, deși nu este înscris în carteafunciară;- numai terții care nu aveau cunoștință de existenţa dreptului netranscris şi, încrezându-se în cartea funciară, audobândit prin acte cu titlu oneros, drepturi pe care şi le-au transcris, le pot opune dobânditorului anterior.Pentru drepturile mobile nu există un sistem de publicitate, astfel încât dacă vânzătorul a vândut de două ori, vaavea preferință cel care a intrat mai întâi cu bună-credinţă în posesia bunului.3. Condiții de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare A. Consimțământul părților - acordul de voinţă între părţi este întotdeauna necesar şi suficient. B. Promisiunea unilaterală de vânzare (sau cumpărare)- atunci când o persoană, prevăzând un eventual interes pentru ea de a dobândi proprietatea unui bun, primește

promisiunea proprietarului de a vinde acest bun, rezervându-şi facultatea de a îşi manifesta în acest sens - deobicei înăuntrul unui termen - consimțământul său de a îl cumpăra;- este, de fapt, un ante-contract, care dă naștere la un drept de creanţă: una din părţi având obligația (de a face)de a vinde în viitor un anumit bun, iar beneficiarul promisiunii putând opta pentru a cumpăra sau nu;- dacă promitentul refuză vânzarea, beneficiarul va avea dreptul la daune-interese;



Promisiunea este un contract unilateral; el poate fi transformat într-un contract bilateral dacă:- beneficiarul se obligă, în schimbul dreptului de opțiune, la plata unei sume de bani ( prețul dreptului deopțiune);- dacă beneficiarul se obligă la plata unei sume de bani în cazul în care va opta în sens negativ;- dovada promisiunii se face conform regulilor generale aplicabile creanțelor ;- obligația promitentului se stinge: la termen sau, dacă nu s-a prevăzut un termen, la expirarea termenuluigeneral de prescripție (care curge de la data încheierii promisiunii de vânzare);- promisiunea unilaterală ar putea fi asumată şi de cumpărător (caz care nu a fost întâlnit în practică).

C. Promisiunea bilaterala de vânzare-cumpărare - ambele părţi se obligă să încheie în viitor contractul de vânzare-cumpărare;- este, de asemenea, un ante-contract, cu deosebirea ca, în acest caz oricare dintre părţi poate cere încheiereacontractului;- în cazul în care promitentul-vânzător nu îşi respectă obligația şi vinde lucrul, beneficiarul-cumpărător nu poatecere predarea, iar vânzarea este valabilă, cu excepția fraudei;- în cazul în care promitentul nu îşi execută obligația, dar lucrul se mai găsește în patrimoniul sau, instanța poate da o hotărâre care să ţină loc de contract şi să aibă caracter constitutiv de drepturi din momentul în carerămâne definitivă (în virtutea principiului executării în natură a obligațiilor ).D. Pactul de preferință - proprietarul unui bun se obligă ca, în cazul în care va vinde, să acorde preferința unei anumite persoane, la

preț egal (este o promisiune afectată de o condiție simplă potestativă);- la fel ca la promisiunea de vânzare, beneficiarul nu are dreptul la acțiunea în revendicare sau în anulareavânzării făcute cu nerespectarea promisiunii (cu excepția fraudei); acesta are dreptul numai la daune-interese;- dreptul beneficiarului se poate transmite (dacă nu există dispoziție contrară în convenția dintre părţi) prin acte

între vii (regulile de la cesiunea de creanțe) sau prin moștenire;- obligația promitentului se transmite numai prin moștenire, dreptul nostru necunoscând cesiunea de datorie.E. Dreptul de preemțiune - în cazul în care proprietarul unui teren agricol din extravilan intenționează să îl vândă (deci nu prinînstrăinare cu titlu gratuit, cu caracter aleatoriu, sau prin schimb, chiar şi cu sulta, prin aducerea terenului caaport într-o societate sau printr-o tranzacție) legea conferă un drept prioritar la cumpărare coproprietarilor,proprietarilor vecini şi arendașilor ; este vorba numai de cazul în care actul juridic proiectat are ca obiect

transmiterea dreptului de proprietate - spre deosebire de pactul de preferință, care are caracter contractual, dreptul de preemțiune are caracterimperativ (derogare de la principiul liberei circulații a bunurilor => trebuie interpretata restrictiv);- dreptul de preemțiune trebuie ocrotit ca orice drept patrimonial, indiferent de titularul sau; de asemenea, esteun drept opozabil erga omnes (pentru nerespectarea lui se poate cere anularea contractului, indiferent de bunasau reaua-credință a terțului cumpărător );- dreptul de preemțiune trebuie recunoscut indiferent de persoana titularului (poate fi exercitat şi în cazul în careterenul agricol din extravilan face parte din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;- vânzătorul unui teren situat în extravilan trebuie să înregistreze oferta de vânzare la consiliul local în razacăruia este situat terenul, iar în aceeași zi secretarul unităţii administrativ-teritoriale afișează oferta la sediul

primăriei; titularii dreptului de preemțiune trebuie să se pronunțe în scris, în termen de 45 de zile de la dataafișării ofertei de vânzare, arătând şi prețul oferit, iar oferta de cumpărare se va afișa la primărie;- dacă în termenul legal îşi exercita dreptul mai mulți titulari din aceeași categorie, vânzătorul are dreptul de aalege pe unul dintre ofertanți; dacă prețul oferit de către titularii dreptului de preemțiune nu este convenabilvânzătorului, acesta poate să vândă terenul oricărei alte persoane; terenul va fi, de asemenea, vândut liber şi încazul în care în termenul de 45 de zile nici unul dintre titularii dreptului de preemțiune nu îşi manifestă voința de a cumpăra terenul;- la autentificarea actului de vânzare-cumpărare, vânzătorul trebuie să facă dovada publicităţii necesare pentrurespectarea dreptului de preemțiune, dovadă care se face cu actul eliberat vânzătorului de către secretarulunităţii administrativ-teritoriale, după expirarea termenului de 45 de zile;- nerespectarea se sancționează cu nulitatea relativă a contractului; în cazul în care vânzarea s-a făcut prin

simulație (ex.: contract de întreținere, arenda, donație etc.), acțiunea în declararea simulației va fi dublată deacțiunea în anularea vânzării-cumpărării); terenul reintră, cu efect retroactiv în patrimoniul vânzătorului).

4. Capacitatea părților



- regula este capacitatea, iar incapacitatea este excepția => cazurile de incapacitate sunt expres şi limitativ prevăzute de lege;- vânzare-cumpărare este, în principiu un act de dispoziție atât pentru vânzător, cât şi pentru cumpărător =>

părţile trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu, iar persoanele lipsite de capacitate sau cu capacitate deexercițiu restrânsă încheie contractul prin ocrotitorul legal, respectiv cu autorizarea acestuia;- însă, raportat la patrimoniul părţii contractante, vânzare-cumpărare poate mijloci efectuarea de acte deconservare sau de administrare a patrimoniului => este suficient ca partea să aibă capacitatea de a încheia astfelde acte şi încuviințarea necesară efectuării lor.

Incapacităţi speciale: - aceste incapacităţi sunt: - interdicții de a vinde şi a cumpăra- interdicții de a cumpăra - interdicțiile numai de a vinde (inalienabilitatea) sunt stabilite de lege în funcție de natura bunului, şi nu înconsiderația persoanei.a. vânzarea între soți este interzisa - donația între soți fiind revocabilă, dacă vânzarea ar fi permisă, această dispoziție ar putea fi ocolită prin

încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare simulate;- sunt aparate şi interesele moștenitorilor rezervatari;- se mai apără şi interesele creditorilor.- nerespectarea acestei interdicții duce la nulitatea relativă a contractului; ea poate fi confirmata după

desfacerea căsătoriei de către părţi, sau de către moștenitori, după moartea vânzătorului;- vânzarea între concubini este valabilă, afara de cazul în care a fost încheiată pentru a menține starea deconcubinaj (are cauza imorala).b. tutorii nu pot cumpăra bunurile persoanelor de sub tutela lor (cât timp socotelile definitive ale tutelein-au fost date şi primite);

c. mandatarii (atât legali cât şi convenționali), împuterniciți să vândă un lucru, nu îl pot cumpăra); =>nulitate relativă;d. persoanele care administrează bunuri ce aparțin statului, comunelor, orașelor, municipiilor sau

județelor nu pot cumpăra bunurile aflate în administrarea lor; => nulitate relativă; e. funcționarii statului nu pot cumpăra bunurile statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale carese vând prin mijlocirea lor; totuși, dacă bunurile au preţuri fixe, lăsând la o parte aprecierile subiective,

vânzare-cumpărare poate fi recunoscută valabilă, dacă nu intervin alte cauze de nulitate => nulitate relativă; f. judecătorii, procurorii şi avocații nu pot deveni cesionari de drepturi litigioase care sunt de competenţacurții de apel în a cărui circumscripție îşi exercită funcția sau profesia (în cazul judecătorilor de la CSJ,respectiv al procurorilor de la Parchetul de pe lângă CSJ, interdicția se întinde pentru toată ţara); =>nulitate absolută , cu suportarea cheltuielilor vânzării şi plata daunelor-interese; “drepturi litigioase” = inclusiv cele în privința cărora se poate naște o contestație serioasă şi viitoare; g. terenurile agricole (indiferent că sunt situate în intravilan sau î n extravilan) nu pot fi dobândite prinacte juridice între vii decât în limita a 200 ha de teren de familie ( soții şi copiii lor necăsătoriţi – dacăgospodăresc împreună cu ei), indiferent de caracterul oneros sau gratuit al actului =.> nulitate absolută a actului. În cazul în care o familie dobândește un teren agricol cu o suprafață mai mare de 200 ha, intervine reducțiunea actului juridic pana la limita suprafeței legale => arendarea care conține o dobândire interzisă deghizată estenulă.h. persoanele insolvabile nu pot cumpăra bunurile imobile care se vând prin licitație publică; i. cetățenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate => nulitate absolută;- atât prin acte juridice între vii cât şi prin acte mortis causa;- pot însă dobândi dreptul de proprietate asupra construcțiilor, şi, prin urmare şi dreptul de superficie asupraterenurilor pe care se află respectivele construcții;- această interdicție se aplică şi persoanelor juridice care nu au naționalitatea română;- în cazul în care o persoană fizică sau juridică vrea să investească în Romania, aceasta nu poate aporta terenurila societatea pe care o înființează, însă societatea, după ce a fost înființată , va putea dobândi, în nume propriu

terenuri în Romania (fiind persoană juridică cu naționalitate română)5. Obiectul contractului - din vânzare-cumpărare (contract sinalagmatic) => două obligații reciproce:- lucrul vândut (obligația vânzătorului);- prețul (obligația cumpărătorului).



Condițiile lucrului vânduta. lucrul să fie î n comerț (î n circuitul civil)- principiul este acela al liberei circulații a lucrurilor, iar prohibiția poate fi absolută (pentru lucrurile care, prinnatura lor sau prin lege sunt de uz sau interes public => sunt inalienabile) şi relativa (pentru lucrurile care pot fivânzare-cumpărare numai de către anumite persoane sau în anumite condiții):1. în sensul propriu-zis al cuvântului sunt scoase din circuitul civil lucrurile care, prin natura lor nu pot faceobiectul dreptului de proprietate: lucrurile comune ( rex communis) cum ar f i aerul, razele soarelui, apa măriisau din râul curgător , care, fiind inepuizabile, nu aparțin nimănui, şi al cărui uz este comun tuturor (art. 647

C.civ.), în condițiile şi limitele prevăzute de lege;2. bunurile din domeniul public al statului (de interes național) sau al unităţilor administrativ-teritoriale (deinteres local) sunt inalienabile ( bogățiile de orice natură ale subsolului, căile de comunicație, spațiul aerian,apele cu potențial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public, marea teritorială, resurselenaturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lege !!Deak şiCarpenaru - consideră că sunt inalienabile şi bunurile care, datorită naturii lor, sunt de uz sau interes public,cum ar fi tablourile din muzeele publice, cărțile şi manuscrisele din biblioteci sau arhive publice). Ele suntimprescriptibile şi insesizabile => nu pot fi vândute, însă pot fi date în administrare RA sau instituțiilor publicesau pot fi concesionate sau închiriate.În ceea ce privește bunurile din domeniul privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale sunt supusedispozițiilor de drept comun, atâta timp cât prin lege nu se prevede astfel => condițiile de vânzare-cumpărare a

acestora sunt cele comune, în măsura în care prin lege specială nu se prevede altfel (ex: prevederile legiipublice locale nr.69/1991).3. Un caz de inalienabilitate temporară este cel prevăzut de art.32 al Lg nr.18/1991, republicată, prin care,persoanele cărora li s-a “constituit” (nu “reconstituit”) dreptul de proprietate asupra unor terenuri, nu potînstrăina aceste terenuri prin acte între vii timp de 10 ani scutiţi de la începutul anului următor celui în care s-afăcut înscrierea proprietăţii. Aici nu este vorba de o incapacitate de înstrăinare prevăzută intuituu personae, cide o inalienabilitate propter in rem, adică nu în considerația persoanei care tranzacționează, ci a lucrului(important, deoarece în cazul decesului titularului dreptului, interdicția de vânzare-cumpărare rămâne).4. Bunurile care constituie monopolul statului pot fi vânzare-cumpărare, în condițiile prevăzute de lege,

numai de către persoane fizice sau juridice autorizate (ex: tutun, chibrituri); 5. Există şi bunuri care, deși sunt în circuitul civil, din motive de ordine publica sau economico-sociala, pot fi

vânzare-cumpărare numai cu respectarea unor prevederi legale speciale (armele, munițiile şi materiile explozive, produsele şi substanțele stupefiante. 6. În principiu, un bun nu poate fi declarat inalienabil (scos din circuitul civil) prin voința omului (ex prin clauza testamentară), deoarece o asemenea clauză contravine principiului liberei circulații a bunurilor şi dreptului pro prietarului de a dispune liber şi absolut de bunul său => inalienabilitatea convențională poate firecunoscută valabilă dacă se justifică printr -un interes serios şi legitim (ex: garantarea executării unei obligații: de plată a prețului, a unei rente viagere în favoarea unui terț) sau a altui interes (ex: interdicția înstrăinării bunului transmis minorului până la majoratul lui) => CONDITII: interes şi caracter temporar şi, de asemenea, să nu contravină ordinii publice şi bunelor moravuri. Dacă clauza de inalienabilitate nu întrunește cerințele arătate => numai clauza urmează să fie declarată nulă (dacă nu este cauza determinantă a încheieriicontractului). Sancțiunea nulității contractului încheiat cu nerespectarea clauzei de inalienabilitate poate fiaplicată numai dacă inalienabilitatea este prevăzută de lege. Dacă clauza de inalienabilitate este valabilă şi, cutoate acestea bunul este înstrăinat, stipulantul clauzei/succesorii săi poate cere:- rezoluțiunea (revocarea) înstrăinării inițiale (cu daune-interese) pentru neexecutare de obligații:- sau, repararea prejudiciului cauzat prin nerespectarea clauzei.Terțul dobânditor de buna credinţă se va putea apăra:- prin invocarea art.1909 C. civil (în cazul mobilelor);- prin invocarea uzucapiunii (în cazul imobilelor).b. lucrul să existe (existenţa actuală sau viitoare)1. dacă părţile au avut în vedere un lucru existent , dar care era pierit total în momentul încheierii contractului,sau un lucru care nu a existat în realitate => vânzarea este nulă absolut (deoarece obligația vânzătorului este

Lipsită de obiect);2. dacă lucrul există în momentul încheierii contractului, dar a pierit în parte anterior (sau mai multe lucruri formează obiectul contractului, dar numai o parte au pierit), cumpărătorul poate alege: să renunțe la contract (rezoluţ iune) sau să ceară executarea asupra părţii ră mase, cu o reducere proporțională de preț . Alegerea nu



trebuie să fie abuzivă (ex: renuanțare la contract, deşi partea pierită este neînsemnată, sau cele două sau maimulte lucruri cumpărate nu sunt interdependente). În principiu, cumpărătorul poate renunța la contract atuncicând executarea parțială nu duce la realizarea scopului contractului => riscul pieirii totale sau parțiale a lucruluiaparține vânzătorului (res perit domino), cu excepţia cazului în care operațiunea are caracter aleatoriu.3. Vânzare-cumpărare este valabilă dacă are ca obiect un bun viitor, cu excepția moștenirilor nedeschise.Nerealizarea lucrului nu afectează valabilitatea contractului.Vânzătorul:- va pierde prețul;

- va fi obligat la plata daunelor-interese pentru neexecutare, cu excepția cazului în care dovedește o cauzăexoneratoare de răspundere.Cumpărătorul nu va fi obligat să plătească prețul, chiar dacă lucrul nu a pierit din cauza vânzătorului (acestafiind cel care suporta riscul pieirii bunului).c. Lucrul să fie determinat sau determinabil, licit şi posibil;d. Vânzătorul trebuie să fie proprietarul lucrului individual determinat (în caz contrar nu poate transmite:nemo dat quod non habet sau nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet) În cazul în care vânzătorul transmite un lucru care nu este al său:1. dacă părțile (sau cel puțin cumpărătorul ) au fost în eroare, vânzarea este anulabilă pentru eroare asupracalităţii esențiale a vânzătorului (de proprietar al bunului).Nulitatea poate fi cerută: - pe cale de acțiune (când prețul s-a plătit)

- pe cale de excepție (când prețul nu s-a plătit) numai de către cumpărător ; vânzătorul nu poate cere anulareachiar dacă a fost de bună-credință; cumpărătorul nu mai poate cere anularea dacă vânzătorul a devenitproprietarul bunului după vânzare sau dacă vânzarea este ratificată de către adevăratul proprietar.Dacă cumpărătorul este evins de către adevăratul proprietar înainte de a fi cerut anularea, obligația de garanție avânzătorului pentru evicțiune subzistă.Adevăratul proprietar nu poate cere anularea (este terț faţă de contract), dar poate introduce acțiunea înrevendicare. Cumpărătorul se poate apăra invocând art.1909 C civil sau uzucapiunea (contractul încheiat cuvânzătorul neproprietar putând fi invocat ca just titlu pt. uzucapiunea de 10-20 de ani şi pentru dobândireafructelor.2. Dacă părțile erau în cunoștința de cauză, există mai multe opinii:a. vânzarea este valabilă (vânzătorul s-a obligat să procure bunul mai târziu, în caz de neexecutare fiind

pasibil de plata daunelor interese) – nu b. vânzarea lucrului altuia în cunoștința de cauză are o cauză ilicită şi deci este nulă absolut (art. 948 C. Civ), cuexcepția săvârșirii actului în cadrul exercitării legale a comerțului. Dacă contractul s-a încheiat în fraudadreptului proprietarului – nulitate absolută (FRAUS OMNIA CORRUMPIT).Dacă bunul face parte din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, contractul estenul în absolut toate cazurile (chiar dacă cumpărătorul a fost de buna-credință).3. în cazul bunurilor aflate în indiviziune, se aplică regulile proprii stării de indiviziune:- dacă unul dintre coproprietari înstrăinează întregul bun (nu doar cota sa parte indiviză), fără acordul celorlalți coproprietăţi, vânzarea nu este nulă, însă dreptul cumpărătorului asupra bunului respectiv este supus uneicondiții pe tot timpul indiviziunii. După încetarea stării de indiviziune, dreptul dobânditorului va depinde derezultatul partajului:- dacă bunul intră în lotul vânzătorului, vânzarea va fi considerată valabilă retroactiv;- dacă bunul intră în lotul altui coproprietar, vânzarea va fi nulă (pentru lipsa calităţii de proprietar avânzătorului).Condițiile prețului a. să fie stabilit î n bani; dacă nu, contractul poate fi calificat altfel: schimb, dare în plată, sau alt contractnenumit. Spre exemplu: dacă proprietatea se transmite în schimbul întreținerii pe viață (nu este vânzare, pentrucă obligația de întreținere este de a face, nu echivalează cu un preț), sau dacă contraechivalentul este o prestație

periodica în bani (=> este renta viageră).b. să fie determinat sau determinabil:- este determinat - dacă cuantumul (nu modalitatea de plată) este hotărât de părți în momentul încheierii

contractului; - este determinabil - dacă sunt precizate doar elementele cu ajutorul cărora va fi determinat prețul. - dacă stabilirea lui este lăsată la aprecierea unui terț ales de comun acord de către părți sau de către o persoanădeterminată de părți (nu este un arbitru, dar nu are nici calitatea de expert, ci este, de fapt, mandatarul comun al

părților care, prin derogare de la dreptul comun, nu poate fi revocat decât prin acordul comun al părților ).



Daca prețul rămâne la aprecierea ulterioară a părților sau a unei părți, sau dacă terțul nu desemnat nu poate saunu vrea să determine prețul, vânzarea este nulă de drept (nu este același lucru atunci când părțile stabilesc terțul mai târziu - vânzarea se considera încheiată în acel moment). În nici un caz instanța nu e competenţa sadetermine prețul sau persoana terțului. - în cazul în care există preţuri legale obligatorii, părțile sunt obligate să se conformeze, respectiv se subînțelege ca părțile au avut în vedere acel preț:- dacă părțile au stabilit un alt preț, acesta se înlocuiește de drept cu cel legal;- dacă contractul a fost executat cu alt preț, diferența urmează să fie plătită (vânzătorul are acțiune

contractuală), respectiv restituită (plata nedatorată).c. să fie sincer şi serios: - este sincer un preț real, care nu e stabilit în mod fictiv, ci în scopul de a fi cerut şi plătit în realitate: - în cazul în care prețul este simulat, contractul este nul ca vânzare-cumpărare; poate fi recunoscut valabil ca odonație deghizată, dacă sunt îndeplinite condițiile donației;- dacă prețul este deghizat parțial (fără să devină derizoriu), contractul este valabil ca vânzare-cumpărare, seaplică regulile de la simulație şi cele fiscale;- prețul trebuie să fie serios, adică să nu fie derizoriu, adică atât de disproporționat faţă de valoarea lucrului

încât să nu poată constitui obiectul obligației cumpărătorului; seriozitatea este lăsată la aprecierea instanței;dacă prețul este derizoriu, contractul este nul ca vânzare-cumpărare, dar poate subzista ca donație, dacă sunt

îndeplinite condițiile;

- dacă prețul este sincer şi serios, contractul este valabil chiar dacă prețul este mult inferior/superior valorii realea lucrului vândut; prin derogare se poate cere anularea pentru leziune (acțiunea în resciziune) dacă:- există disproporție vădită între valoarea lucrului şi preț - lezatul este un minor între 14 - 18 ani care a încheiat singur contractul (şi nu se cere autorizarea prealabilă aautorităţii tutelare pentru acel contract)- si nu l-a ratificat expres sau tacit după ce a împlinit 18 aniDacă contractul este încheiat de o persoana incapabilă (sub 14 ani sau pusa sub interdicție), acesta este anulabilchiar fără leziune.Dacă partea lezată este un major, nu poate introduce acțiunea în resciziune, dar, în mod excepțional, dacă cineva profită de neștiința, ignoranţă, stare de constrângere pentru a obține avantaje disproporționate, contractulpoate fi considerat nul pentru că s-a întemeiat pe o cauză imorală.

7. Efectele contractului de vânzare-cumpărare Interpretarea clauzelor contractuluiEfectele contractului = obligațiile pe care contractul le creează pentru părți. Pentru a interpreta clauzele există anumite reguli:- de regulă, daca interesul este îndoielnic, interpretarea se face în favoarea debitorului;- însă, în materie de vânzare există o regulă specială şi derogatorie: vânzătorul trebuie să explice şi săstabilească clar clauzele contractului, iar clauzele care nu sunt clare se interpretează în contra vânzătorului (INDUBIO CONTRA STIPULATEM); => în materie de vânzare, toate clauzele îndoielnice se interpretează înfavoarea cumpărătorului.OBLIGAŢIILE VÂNZĂ TORULUI - să predea lucrul vândut cumpărătorului;- să garanteze contra evicțiunii şi contra viciilor;- nu este prevăzută obligația de a transmite proprietatea lucrului vândut, deoarece aceasta se produce, deregulă, prin încheierea contractului.A. Predarea lucrului vânduta. obligația principala de predare (= punerea la dispoziție a lucrului vândut; nu are semnificația transferuluidreptului de proprietate şi nici a posesiei, ci doar a detenției, cumpărătorul posedând, din momentul încheieriicontractului, corpore alieno):- modul de executare:- în unele cazuri - atitudine pasivă; ex: lăsarea lucrului la dispoziția cumpărătorului;- în alte cazuri - atitudine activă; ex: îndeplinirea unor acte sau fapte pozitive necesare pentru ca cumpărătorul

să intre în posesia lucrului (predarea cheilor, eliberarea clădirii)- termenul şi dovada predării - se aplică regulile generale referitoare la executarea obligațiilor ;- locul predării :- în cazul în care lucrul poate fi localizat în momentul încheierii contractului, predarea se face la locul unde seaflă acesta;



- în celelalte cazuri, regula este că predarea să se facă la domiciliul debitorului (vânzătorul) => plata estecherabilă. - cheltuielile de predare - sunt în sarcina vânzătorului (cântărire, măsurare, numărare); cheltuielile ridicării sunt în sarcina cumpărătorului, DACĂ nu este stipulație contrară (ex: dacă s-a stabilit că locul presării este ladomiciliul cumpărătorului, cheltuielile de transport sunt în sarcina vânzătorului);- obiectul predă rii: lucrul vândut trebuie predat în măsura determinată prin contract şi în starea în care se găsea

în momentul încheierii contractului; în cazul bunurilor de gen sau viitoare se aplică regulile generalereferitoare la obiectul plăţ ii.

Reguli speciale sunt prevăzute în materie de vânzare de imobile (aplicabile în lipsă de stipulație contrară în contract, ca şi în caz de fraudă): a. dacă vânzarea s-a făcut “cu arătare de cuprinsul său şi pe atât măsura (m.p.)”, şi, ulterior se constată că

întinderea nu corespunde celei arătate în contract: - daca întinderea este mai mică, cumpărătorul poate cere completarea, dacă vânzătorul mai are teren, sau reducerea proporțională a prețului; rezoluțiunea DOAR DACĂ imobilul nu mai poate fi folosit pentru destinația avuta în vedere; - dacă întinderea este mai mare, cumpărătorul este obligat să plătească excedentul; el poate cere rezoluțiunea DOAR DACĂ excedentul (dovedit prin măsurare) depășește a 20 - parte din întinderea arătată în contract.b. Dacă vânzarea este făcută altfel decât pe măsură (adică pe preț global):- diferența - în plus sau în minus - faţă de întinderea declarată nu se ia în considerare decât dacă depășește a

20-a parte din întindere;- în caz de excedent peste a 20-a parte - spor al prețului, şi cumpărătorul poate opta şi pentru rezoluțiune;- în caz de lipsa cu mai mult de a 20-a parte - micșorare a prețului, însă cumpărătorul nu poate cerecompletarea terenului sau rezoluțiunea contractului.c. Dacă s-au vândut două (sau mai multe) imobile (cu arătarea întinderii) printr-un singur contract şi preț, iar

întinderea unuia este mai mare şi a altuia mai mică, diferențele de preț datorate se compensează. În cazul în carecumpărătorul cere rezoluțiunea, el are dreptul, pe lângă preț, la restituirea cheltuielilor vânzării şi la daune-interese. Dacă păstrează imobilul, este obligat să plătească diferența de preț. Dreptul la acțiune pentru celearătate mai sus se prescrie într-un an de la încheierea contractului.- fructele: vânzătorul trebuie să predea, o dată cu lucrul, şi fructele percepute după momentul transferării dreptului de proprietate. În schimb, vânzătorul are dreptul la restituirea cheltuielilor făcute pentru producerea

fructelor.- accesoriile: cumpărătorul are dreptul la accesoriile lucrului vândut şi la tot ce a fost destinat uzului sauperpetuu.b. Obligația accesorie predării - este aceea de conservare a lucrului vândut până în momentul predării (încazul în care lucrul nu a fost predat în momentul încheierii contractului).Efectele acestei obligații:- în caz de deteriorare/pieire a lucrului, vânzătorul răspunde ca un depozitar;- întrucât conservarea se face în numele şi pe seama lui, cumpărătorul trebuie să plătească cheltuielileconservării.c. Sancțiunea nerespectării obligației de a preda lucrul:- cumpărătorul poate invoca excepția de neexecutare (EXCEPTIO NON ADIMPLETI CONTRACTUS); - poate cere rezoluțiunea contractului cu daune-interese;- poate cere executarea contractului, iar dacă nu este posibil – > daune-interese/procurarea bunurilor de gen de laterți pe seama vânzătorului.În cazul întârzierii cu întârziere, cumpărătorul are dreptul la daune-interese, dar numai de la data punerii în

întârziere a vânzătorului.B. Obligația de garanție - pp: vânzătorul trebuie să facă tot ce-i stă în putință pentru a asigura cumpărătorului stăpânirea - liniștita ( contra evicțiunii ) şi utilă ( contra viciilor) - a lucrului vândut. I. Garanția contra evicțiunii

Evicțiune = (1) pierderea proprietății lucrului (în tot sau în parte)

(2) tulburarea cumpărătorului în exercitarea prerogativelor de proprietar- vânzătorul este de drept obligat să-l garanteze pe cumpărător de evicțiunea totală sau parțială precum şi desarcinile care nu au fost declarate la încheierea contractului;- această obligație subzistă şi faţă de subdobânditori, chiar dacă aceștia sunt succesori cu titlu particular şi cutitlu gratuit (ex: donatar), şi cu toate că cumpărătorul inițial (donatarul) nu răspunde faţă de donatar; dacă



contractul s-a încheiat prin intermediar, acesta nu răspunde pentru evicțiune DECÂT DACĂ s-a comportat cavânzător aparent (ex: mandat simulat prin interpunere de persoane); a. Garanția contra evicțiunii rezultând din fapte personale:

Fapt personal = orice fapt sau act - anterior vânzării, dar tăinuit faţă de cumpărător ,- sau ulterior vânzării, dar neprevăzut în contract săvârșit de către vânzător sau succesorii lui universali sau cutitlu universal, de natură a-l tulbura pe vânzător în liniştita folosință, indiferent că este vorba de o tulburare de

fapt (ex: deposedarea de bun) sau de drept (ex: invoca un drept de uzufruct sau de abitație).- cumpărătorul se poate apăra împotriva vânzătorului opunându-i “excepția de garanție” (cine trebuie să

garanteze pentru evicțiune nu poate să evingă); astfel vânzătorul nu poate să evingă NICI măcar DACĂ dobândește o nouă calitate, pe care nu o avea la încheierea contractului (ex: a vândut lucrul altuia, apoi l-amoștenit pe adevăratul proprietar);- obligația de garanție este o obligație patrimonială => după moartea vânzătorului, aceasta se transmitesuccesorului universal sau cu titlu universal; având în vedre cele de mai sus, exce pția de garanție poate fiinvocată şi când adevăratul proprietar îl moștenește pe vânzător, dacă tulburarea provine din parteamoștenitorului;- excepția de garanție NU poate fi opusă succesorilor cu titlu particular ai vânzătorului (nu sunt ținuți deobligațiile autorului lor); este situația în care vânzătorul vinde imobilul de două ori şi primul cumpărător îlrevendica de la cel de al doilea (procesul nu pate fi soluționat prin invocarea excepției de garanție DECÂT decătre al doilea cumpărător DACĂ primul cumpărător (reclamantul) cumulează şi calitatea de vânzător ;

- obligația de garanție a vânzătorului pentru fapte proprii (săvârșite înainte sau după încheierea contractului devânzare-cumpărare) vizează nu numai tulburarea directă a cumpărătorului, dar şi evicțiunea care se realizează prin intermediul unui terț; ex: vânzătorul vinde imobilul de două ori, răspunde de evicţiune faţă de primulcumpărător dacă cel de-al doilea şi-a transcris titlul înaintea primului; sau, după vânzarea unui imobil,vânzătorul îl ipotechează şi creditorul ipotecar trece la realizarea garanției;- orice convenție contrară garanției pentru evicțiune este nulă (obligația negativă a vânzătorului de a nu îltulbura pe cumpărător în liniştita folosinţă fiind de esența vânzării.II. Garanția contra evicțiunii rezultând din fapta unui terț - vânzătorul va trebui să-l apere pe cumpărător de tulburarea ce provine din partea unui terț, iar dacă nu reușește va fi obligat să suporte consecințele evicțiunii;- obligația aceasta există dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

- să fie vorba de o tulburare de drept;- cauza evicțiunii să fie anterioară vânzării;- cauza evicțiunii să nu fi fost cunoscută de cumpărător .- la aceste condiții se adăugă UNEORI condiția unei acțiuni in justiție intentată de către terț împotrivacumpărătorului; în lit. de spec. se arată însă şi cazuri de evicțiune care nu sunt consacrate printr-o hotărâre

judecătorească (dreptul terțului este atât de evident încât cumpărătorul renunţa la lucru fără judecată;cumpărător ul de la neproprietar devine proprietarul lucrului pe cale de moștenire; cumpărător ul plătește creanța ipotecară pentru a degreva imobilul şi a-l păstra); pe de alta parte, cumpărător ul însuși poate introduceacțiune împotriva terțului care a pus stăpânire pe lucru; => obligația de garanție contra evicțiunii NU poate ficondiționată de acțiunea în justiție a terțului.Tulburarea din partea terțului să fie o tulburare de drept- în contra tulburărilor de fapt, cumpărător ul se poate apăra singur prin mijloacele legale (cum ar fi acțiunile posesorii);- dreptul invocat de terț poate fi un drept real (drept de proprietate, drept de uzufruct);- vânzătorul răspunde pentru existenţa unor servituți nedeclarate şi care sunt neaparente (cele aparente se

presupune că sunt cunoscute şi acceptate de cumpărător); dacă în schimb, imobilul a fost vândut ca fond dominant , vânzătorul răspunde dacă servitutea nu există (se presupune că acest fapt micșorează valoareaimobilului);- în cazul ipotecilor şi a privilegiilor , obligația se declanșează NUMAI dacă debitorul principal nu plătește, şicreditorul trece la executarea garanției;- poate exista evicțiune şi în cazul invocării de către terț a unui drept de creanță; ex: contract de locațiune

încheiat de către vânzător (care, în anumite condiții, este opozabil cumpărătorului) sau de existenţa unor îmbunătățiri aduse de locatar, de care cumpărător ul nu avea cunoștința la încheierea contractului => vânzătorul este obligat să răspundă pentru evicțiune.Tulburarea din partea ter ţului să aibă o cauză anterioară vânzării- vânzătorul NU răspunde pentru împrejurări ivite după încheierea contractului, decât dacă evicțiunea provine



dintr-un fapt personal;- ex: pentru uzucapiunea, chiar începută anterior vânzării, dar definitivată după, vânzătorul nu va răspunde deoarece cumpărătorul, devenit proprietar, putea să întrerupă prescripția achizitivă.

Necunoașterea cauzei evicțiunii de către cumpărător - dacă a avut cunoștința, înseamnă că a acceptat riscul => contractul are caracter aleatoriu;- sarcina probei cunoașterii cauzei evicțiunii de către cumpărător incumbă vânzătorului (cine pretinde trebuie să dovedească).b. Natura şi modul de funcționare a obligației de garanție

Cât timp evicțiunea nu s-a produs- obligație de a nu face (indivizibilă, de ex: între moștenitorii vânzătorului sau între mai mulți vânzători coproprietari): vânzătorul trebuie să se abțină de la orice fapt ce ar putea avea drept consecință tulburareacumpărător ului;

Dacă evicțiunea este pe cale să se producă - obligație de a face (vezi mai sus): vânzătorul este obligat să îl apere pe cumpărător împotriva pretențiilor terțului; el trebuie introdus in proces de către cumpărător . Printr-o cerere de chemare în garanție;- dacă vânzătorul nu este introdus de cumpărător în proces, cumpărător ul se poate întoarce apoi împotrivaacestuia, într-un alt proces; în această acțiune ÎNSĂ, vânzătorul îi poate opune cumpărător ului exce pția

procesului rău condus (EXCEPTIO MALI PROCESSUS) DACĂ dovedește că introdus în proces, ar fi reușit să îl apere pe cumpărător împotriva pretențiilor terțului.

Dacă evicțiunea s-a produs - obligație de a da (obligație divizibilă): se angajează răspunderea vânzătorului (sau a succesorului sau universalsau cu titlu universal) pentru pagubele suferite de cumpărător .c. Efectele obligației de garanție în caz de evicțiune consumată - drepturile cumpărătorului (sau ale succesorului său în drepturi, fie şi cu titlu particular) sunt stabilite după cumevicțiunea a fost totală sau parțială;

Evicțiunea totală - vânzătorul este obligat să restituie integral prețul primit, chiar dacă valoarea lucrului s-a micșorat din cauzefortuite ori din neglijenţa cumpărătorului (acesta are dreptul să fie neglijent cu privire la un lucru pe care îlconsideră al său); singura EXCEPŢIE: foloasele realizate de cumpărător din stricăciunile aduse lucrului;- vânzătorul este obligat să restituie prețul şi în ipoteza exercitării dreptului de către un subdobânditor,

indiferent dacă acesta a obținut bunul la un preț mai mare sau cu titlu gratuit (deoarece drepturilecumpărător ului legate de lucru se transmit subdobânditorului);- cumpărător ul are dreptul la valoarea fructelor pe care a fost obligat să le înapoieze terțului evingător ; estevorba de fructele percepute după ce cumpărător ul a devenit de rea-credință (a luat cunoștința de dreptul terțului asupra lucrului), deoarece la valoarea fructelor percepute cât timp a fost de buna-credinţă are dreptul oricum;- cumpărătorul are dreptul să ceara restituirea cheltuielilor de judecată (atât a procesului din care a rezultatevicțiunea, cât şi, dacă este cazul, ale acțiunii în regres contra vânzătorului; la acestea se adăugă şi cheltuielile contractului;- cumpărător ul mai are dreptul la daune-interese cf. dreptului comun, cu respectarea următoarelor regulispeciale:- vânzătorul trebuie să plătească cumpărător ului sporul de valoare dobândit de lucru între momentul încheieriicontractului şi data producerii evicțiunii, indiferent de cauza producerii excedentului de valoare, dacă acesta afost sau nu previzibil şi dacă cumpărător ul a fost sau nu de bună-credinţă;- vânzătorul este obligat să restituie cumpărător ului cheltuielile necesare (făcute pentru conservarea lucrului) şiutile (care sporesc valoarea lucrului), iar dacă vânzătorul a fost de rea-credinţă, chiar şi cheltuielile voluptuarii(făcute în scop de lux sau de plăcere).Aceste cheltuieli vor trebui restituite în primul rând de către terțul evingător , vânzătorul fiind garant doar însubsidiar. ÎNSĂ terțul poate fi OBLIGAT doar la restituirea cheltuielilor necesare (dacă nu se compensează cuvaloarea fructelor) şi utile (acestea NUMAI în limita sporului de valoare). Pentru rest răspunde numaivânzătorul.

Evicțiunea parțială = are ca obiect fie o fracțiune din lucru sau o cotă ideală din dreptul de proprietate, fie

valorificarea sau negarea unui alt drept cu privire la lucru; =>cumpărător ul poate alege între rezoluțiunea vânzării şi menținerea vânzării cu despăgubiri : - dacă evicțiunea este atât de importantă încât cumpărător ul nu ar fi cumpărat dacă ar fi prevăzut-o, el poatecere rezoluțiunea vânzării . Cumpărătorul va restitui bunul aşa cum a rămas după evicțiune şi va primi prețul şidespăgubiri ca în cazul evicțiunii totale;



- dacă vânzătorul nu cere sau nu obține rezoluțiunea, el are dreptul la valoarea părții pierdute (socotită înmomentul evicțiunii). Vânzătorul NU poate oferi şi nici cumpărător ul nu poate cere o parte din preț,

proporțională cu partea evinsă, indiferent de creșterea sau de scăderea valorii de vânzare;- în cazul servituților (active sau pasive) sau a altor drepturi, dacă nu intervine rezoluțiunea, cumpărător ul aredreptul la daune-interese.PRESCRIPTIA: Acțiunea în garanție pentru evicțiune a cumpărătorului împotriva vânzătorului seprescrie în termenul general. Termenul începe să curgă de la data producerii evicțiunii. Până în acel momentobligația vânzătorului este CONDIŢIONALĂ iar cumpărătorul nu poate să acţioneze.

d. Modificări convenționale ale garanției contra evicțiunii: - regimul legal al evicțiunii NU are caracter imperativ => poate fi modificat prin convenția părților :- clauze de agravare a răspunderii vânzătorului pentru fapte proprii, ale terților sau chiar pentru evenimentefortuite - legea NU prevede limitări. ÎNSĂ clauzele trebuie să fie expres prevăzute şi clar exprimate, deoarecesunt de strictă interpretare;- clauzele de exonerare ( înlăturare sau micșorare a răspunderii) sunt prevăzute două LIMITĂ RI :- obligația negativă de răspundere a vânzătorului pentru faptele personale NU poate fi NICI înlăturată şi NICImicșorată prin convenția între părți; ar => nulitatea clauzei (NU a contractului);În lit. de spec. se admite că exonerarea de garanție pentru fapte personale se admite TOTUŞI dacă vizează anumite fapte determinate, săvârșite înainte de încheierea contractului şi aduse la cunoștința cumpărător ului.- Exonerarea totala sau parțială pentru fapta unui terț este permisă DAR NU îl poate scuti pe vânzător de

restituirea prețului (FĂRĂ DESPĂGUBIRI), NUMAI DACĂ cumpărător ul nu a cunoscut la încheiereacontractului pericolul evicțiunii (în acest caz fiind vorba de un contract aleatoriu).Garanția contra viciilor lucrului vânduta. Noțiune - vânzătorul răspunde de viciile ascunse ale lucrului DACĂ:- din cauza lor lucrul este impropriu î ntrebuințării după destinație - dacă viciile micșorează intr-atât valoarea de întrebuințare, încât cumpărător ul nu ar fi cumpărat dacă ar fi știutsau ar fi plătit un preț mai redus (art.1352).Cea de-a doua situație prezintă asemănare cu viciul de consimțământ al erorii asupra substanței obiectului.

DEOSEBIRI:- în cazul viciului de consimțământ, din cauza acestui viciu cumpărător ul nu a putut cumpăra în substanța sa

lucrul dorit şi poate cere anularea contractului;- în cazul art.1352, cumpărător ul a cumpărat lucrul voit însă acesta este impropriu întrebuințării după destinație,sau valoarea de î ntrebuințare este mult micșorată => eroarea se referă la calitatea lucrului şi cumpărător ul NUpoate cere anularea contractului, ci are o acțiune în GARANŢIE contra vânzătorului (ex: se vinde o casă desprecare vânzătorul afirmă că este din cărămidă, dar în realitate este din material lemnos => se poate cere anularea;dacă însă casa este construită din cărămidă însă este afectată de vicii, intră în funcțiune obligația de garanție pentru vicii.)Aceste vicii se mai numesc şi redhibitorii, deoarece cumpărător ul are la dispoziție o acțiune redhibitorie (îngaranție) prin care poate cere rezoluțiunea contractului, dacă nu se mulțumește cu reducerea prețului.b. Condiții (care toate trebuie dovedite de cumpărător ):- viciul să fie ascuns (vânzătorul nu răspunde de viciile aparente şi despre care vânzătorul a putut singur să seconvingă) - la o verificare normală, dar atentă, viciul nu putea fi cunoscut, ş i nici vânzătorul să nu îl ficomunicat cumpărător ului (aprecierea se face in abstracto, avându-se în vedere un cumpărător atent şi diligent;- viciul să f i existat în momentul încheierii contractului, chiar dacă predarea se face ulterior; în cazul în careproprietatea nu se transmite în momentul încheierii contractului, vânzătorul răspunde şi pentru viciile apărute ulterior vânzării, dar până în momentul transferării dreptului de proprietate;- viciul să fie grav = din cauza lui lucrul să fie impropriu întrebuințării la care este destinat sau să se micșoreze valoarea de î ntrebuințare încât cumpărătorul, dacă ar fi știut, nu ar fi cumpărat sau ar fi plătit un preț mai redus.Răspunderea NU este condiționată de cunoașterea viciului de către vânzător , ci doar întinderea răspunderii diferă în funcție de aceasta.Obligația de garanție pentru vicii se aplică la ORICE tip de vânzare, inclusiv antecontractul de vânzare-

cumpărare, indiferent dacă bunul este un imo bil sau un mobil sau de starea în care se află acesta cu DOUĂ EXCEPŢII:- nu exista obligatia de garantie in cazul vanzarii prin licitatie publica care se face prin intermediul justitiei;- in cazul vanzarii de drepturi succesorale – daca nu s-a obliugat sa garanteze continutul universalitatii – vanzatorul raspunde numai de calitatea sa de mostenitor.



c. Efectele si limitarea raspunderii vânzătorului pentru vicii- cumpărător ul are dreptul sa ceara fie rezolutiunea vanzarii, fie o reducere a pretului, iar DACA vanzatorul afostde rea credinta, si daune-interese;

Dreptul de optiune al cumpărător ului intre actiunea redhibitorie si actiunea estimatorie13- actiunea redhibitorie este admisibila chiar daca natura viciului n-ar face lucrul absolut impropriu destinatieisale normale. TOTUSI instanta poate aprecia ca dreptul de optiune a fost exercitat abuziv si sa acorde doar o

reducere a pretului.In caz de admitere a actiunii redhibitorii, vanzatorul este obligat sa restituie pretul si cheltuielile vanzarii, iar, inschimb, reprimeste bunul. DACA cumpărător ul a exercitat lucrul, actiunea redhibitorie poate fi exercitata decatre subdobanditor.- actiunea estimatorie (actiunea speciala de reducere a pretului) – poate fi intentata de cumpărător in loc deactiunea redhibitorie; se numeste estimatorie deoarece deprecierea valorii lucrului se estimeaza prin expertiza;DESI legea reglementeaza numai optiunea intre cele doua actiune, in lit. de spec. si in practica se intrevede siposibilitatea remedierii defectiunilor (inlaturarii viciilor) de catre sau in contul vânzătorului, ATUNCI CAND:- aceasta reparare este posibila;- repararea nu ar ocaziona cheltuieli disproportionate cu valoarea lucrului;- cand asemenea solutie nu contravine cu interesele cumpărător ului (ex: cand lucrul era in stare noua).

Acordarea de daune-interese- in cazul viciilor ascunse vanzatorul este obligat sa plateasca daune-interese NUMAI daca cumpărătoruldovedeste, cu orice mijloace de proba (inclusiv prezumtii: cum ar fi aceea ca in cazul vânzătorului profesionist ignoranta se prezuma a fi culpabila), ca vanzatorul a fost de rea-credinta (a cunoscut viciile lucrului); DACAnu cunostea viciul, poate fi obligat DOAR la restituirea pretului si a cheltuielilor vanzarii;Aceasta spre DEOSEBIRE de materia evictiunii, unde si vanzatorul de buna-credinta poate fi obligat ladauneinterese.- dovada prejudiciului (majorarea pretului, paguba suferita de cumpărător sau despagubirea platita teruluipentrupaguba cauzata de accidentul survenit din viciul lucrului) trebuie sa fie facuta de cumpărător.- DESI art. 1356 C. Civ. vizeaza plata daunelor numai in cadrul actiunii redhibitorii, ea se admite si in cazul

actiunii estimatorii. Riscul pieirii lucrului afectat de vicii- vanzatorul este obligat sa restituie pretul si cheltuielile vanzarii, iar DACA vanzatorul a fost de rea-credintapoate fi obligat la plata daunelor-interese;- DACA lucrul afectat de vicii a pierit fortuit (sau datorita culpei cumpărătorului) vanzatorul NU raspundepentru vicii.d. Termenul de intentare a actiunilor- 6 luni daca viciile NU au fost ascunse cu viclenie;- termenul general de prescriptie daca viciile au fost ascunse cu viclenie (vanzatorul a fost de rea-credinta);- termenele incep sa curga de la data descoperirii viciilor INSA cel mai tarziu de la implinirea unui an de lapredarea lucrului de orice natura CU EXCEPTIA constructiilor (cel mai tarziu la implinirea a 3 ani de lapredare)Aceste termene sunt privite, de regula, ca teremene limita in care viciile ascunse trebuie sa fie descoperite , decica termene legale de garantie pentru descoperirea lor => NU sunt susceptibile de intrerupere sau suspendare.Daca viciile nu au fost invocate (pe cale de actiune sau pe cale de exceptie) in cadrul termenului de prescriptie,ele NU pot fi invocate pe cale de exceptie in cadrul actiunii neprescrise intentate de vanzator pentru platapretului (termenul este de 3 ani).e. Modificari conventionale ale garnatiei pentru viciiDispozitiile de drept comun analizate mai sus sunt supleative => paqrtile sunt libere sa agraveze, sa limiteze sauchiar sa inlature prin conventia lor aceasta obligatie a vânzătorului printr-o clauza expresa.- clauza de limitare sau de inlaturare a garantiei pentru vicii este valabila si produce efecte NUMAI daca

vanzatorul a fost de buna-credinta; dovada cunoasterii viciilor de catre vanzator poate fi facuta de catrecumpărător cu orice mijloc de proba; in caz de rea-credinta, clauza de exonerare NU poate fi invocata fata decumpărător ul de buna-credinta;- clauzele de limitare sau de inalturare a raspunderii pot fi foarte variate (suprimarea totala a garantiei,



posibilitatea intentarii numai a unei actiuni estimatorii, asigurarea numai a pieselor de schimb sau agarnatiilor necesare); limitarea poate fi stipulatas I sub forma scurtarii termenului de 1 an/3 ani; in schimb termenul deprescriptie insusi NU poate fi modificat prin conventia partilor;- clauzele de agravare – nu comporta limitari. Stipularea unei clauze de agravare pentru orice vicii, inclusivceleaparente, in cadrul unui termen mai scurt decat cel prevazut pentru descoperirea viciilor ascunse nu atrage dela

sine - la expirare- incetarea garantiei pentru vicile ascunse , daca termenul legal stabilit pentru descoperirea14acestora nu a expirat (clauza de agravare nu poate fi transformata, prin interpretare, in contrariul ei). Pentruaceasta trebuie stipulata o clauza expresa, nu numai de agravare a garantiei, ci si de limitare a acesteia in timp(la o perioada mai scurta pentru descoperirea viciilor ascunse).OBLIGATIILE CUMPĂRĂTOR ULUI- de a plati pretul;- de a lua in primire lucrul vandut;- daca nu s-a prevazut altfel in contract, de a suporta cheltuielile vanzarii;- partile pot stipula si alte obligatii (ex: de a asigura pentru vanzator sau pentru alte personale folosinta lucrului)A. Plata pretului

a. Locul si data platii- daca nu s-a prevazut altfel in contract, cumpărător ul este obligat sa plateasca pretul la locul si in momentulincare i se face predarea lucrului vandut. Acest text este derogatoriu de la regulile generale sub doua aspecte:- cf. regulilor generale plata se face, in lipsa de stipulatie contrara, la domiciliul debitorului, pe cand inmateria vanzarii, plata este portabila; DACA insa partile deroga de la regula executarii concomitente,plata pretului trebuie facuta la domiciliul debitorului, cf. regulilor generale;- in dreptul comun, in lipsa de termen, plata se poate cere imediat, iar in materie de vanzare – numai inmomentul predarii lucrului vandut; in schimb, termenul prevazut pentru plata pretului nu afecteazaobligatia vânzătorului de a preda lucrul vandut.- daca partile au stabilit un termen pentru plata pretului (vanzare pe credit), la scadenta vanzatorul trebuie

saplateasca datoria in intregime, doar daca partile nu s-au inteles ca pretul sa fie platit in mod fractionat (vanzarein rate);In toate toate cazurile de vanzare in rate cumpărător ul are dreptul sa plateasca cu anticipatie, deoarece sepresupune ca termenul a fost convenit in favoarea sa; dobanda stipulata va fi INSA calculata si datorata pana latermenul stabilit in contract, daca vanzatorul nu consimte la recalcularea ei in functie de data platii.- cand cumpărătorul are motive sa se teama de vreo evictiune, el are dreptul sa suspende plata pretului panacand vanzatorul va face sa inceteze tulburarea sau ii va da o cautiune, AFARA DE CAZUL in care s-a stipulatca pretul se va plati si atunci.b. Dobanda pretului- cumpărător ul este obligat sa plateasca dobanda pretului pana la efectiva achitare a pretului in urmatoarele 3cazuri:- daca exista conventie in acest sens ;- daca lucrul vandut si predat este producator de fructe (civile sau naturale);- in toate celelalte cazuri DACA si NUMAI in momentul in care cumpărător ul a fost pus in intarziereprintr-o notificare (nu neaparat prin chemare in judecata).- dobanda datorata va fi cea legala DACA prin conventie nu s-a stabilit o dobanda mai mica.c. Sanctiunea neplatii pretului:Vanzatorul poate alege intre:- obligarea cumpărătorului la executarea in natura a obligatiei – intotdeauna posibil daca vanzatorul estesolvabil, fiind vorba de o suma de bani; actiunea are caracter personal si se prescrie in termenul general de

prescriptie;- vanzatorul NU este obligat sa ceara executarea silita => poate fie sa invoce exceptia de neexecutare (dacalucrul vandut nu a fost predat cumpărător ului) fie, daca a predat, e gata sa predea sau nu intelege sa invoceexceptia sa ceara rezolutiunea contractului pentru neplata pretului (inclusiv a dobanzilor), aceste sanctiunifiind indivizibille (in caz de transmitere a obligatiei de plata asupra mostenitorilor cumpărător ului sau a creantei



asupra mostenitorilor vânzătorului:- exceptia de neexecutare (confundata cu dreptul de retentie daca cumpărător ul a devenit proprietar inainte deinvocarea ei) = vanzatorul refuza sa predea daca cumpărător ul nu plateste pretul si NU beneficiaza de untermensuspensiv; DACA cumpărător ul beneficiaza de un termen suspensiv, vanzatorul nu poate invoca exceptia decatdaca cumpărător ul a decazut din beneficiul acestui termen (a cazut in faliment sau a devenit insolvabil) cazuriincare vanzatorul va fi obligat sa predea NUAMI daca cumparatoul da cautiune ca va plati la termen;

- exceptia de neexecutare poate fi ceruta de vanzator cu rumatoarele precizari:15- in materia vanzarii de imobile instanta NU acorda termen de gratie daca vanzatorul este in pericol sapiarda si pretul si bunul; daca asemenea pericol nu exista instanta poate acorda un singur temen de gratie(cumpărător ul plateste sau pierde bunul);- daca exista pact comisoriu expres care prevede rezolutiunea de drept a contractului pentru neplatapretului, acesta se produce fara interventia justitiei INSA NUMAI dupa punerea in intarziere acumpărător ului cu exceptia cazului in care partile au renuntat expres la necesitatea punerii in intarziere( pact comisoriu de ultim grad ;- actiunea in rezolutiunea vanzarii este reala => se urmareste nu persoana ci bunul , deci poate fi intentataimpotriva persoanei in mana careia se afla lucrul vandut CU 3 RESTRICTII:

- rezolutiunea ramane fara efect in contra autoritatilor publice (ex: rechizitie sau expropriere);- rezolutiunea pentru neplat apretului nu e opozabila tertilor dobanditori de drepturi reale asupralucrului vandut (care au indeplinit actele necesare ca dreptul lor sa fie opozabil tertilor) DECATdaca vanzatorul a indeplinit cerintele legii pentru conservarea privilegiului sau de vanzator:- daca bunul e un imobil – prin transcrierea actului de vanzare in care se face mentiune deneplata pretului, inainte ca tertul dobanditor sa isi transcrie titlul sau;- daca bunul este imobil – prin intentarea actiunii in rezolutiune in termen de 8 zile de lapredare.B. Luarea in primire a lucrului vandutCumpărător ul este obligat sa ia in primire bunul la locul si la termenul la care vanzatorul este obligat sa-lpredea,

suportand si cheltuielile ridicarii de la locul predarii.- in caz de neexecutare DUPA punerea in intarziere a cumpărător ului, vanzatorul poate cere:- obligarea cumpărător ului la luarea in primire a lucrului, la nevoie sub sanctiunea platii de daunecominatorii;- autorizarea instantei sa-l depuna in alt loc daca are nevoie de locul in care se gaseste, cheltuielile detransport fiind in sarcina cumpărător ului.- vanzatorul mai poate opta pentru rezolutiunea contractului cu daune-interese; daca partile nu au stipulat unpact comisoriu expres care sa aiba ca efect rezolutiunea de drept, aceasta se face pe cale judecatoreasca:- prin derogare de la regula rezolutiunii judiciare, in cazul produselor care se deterioreaza repede si a altorlucruri mobile (in special efecte si actiuni supuse fluctuatiilor de valoare), codul civil prevederezolutiunea contractului CHIAR si FARA punerea in interziere DAR NUMAI daca in contract s-astabilit termenul ridicarii si numai in favoarea vânzătorului (care poate renunta la beneficiul lui cerandexecutarea) daca nerespectarea termenului de ridicare nu se datoreaza faptei sale;- cumpărător ul NU ar putea invoca aceasta rezolutiune pentru a se elibera de obligatie de a plati pretul;- vanzatorul, daca a valorificat lucrul vanzandu-l unui tert, nu poate retine pretul incasat de la primulcumpărător ; el are INSA dreptul la daune-interese (cum ar fi diferenta intre pretul obtinut si cel initial);- cumpărător ul nu ar putea pretinde diferenta dca vanzatorul a valorificat lucrul dupa rezolutiunea de drepta contractului la un pret mai mare; REZOLUTIUNEA OPEREAZA NUMAI IN FOLOSULVÂNZĂTORULUI.C. Suportarea cheltuielilor vanzarii- cumpărător ul mai este obligat, in lipsa de stipulatie contrara, sa plateasca, ca accesoriu al pretului,

cheltuielilevanzarii (cu actul, taxe de timbru, de autentificaer, de publicitate imobiliara etc); DACA cumpărător ul pretindeca s-a inteles cu vanzatorul sa plateasca parte din cheltuieli, trebuie sa faca dovada (daca nu s-a prevazut inactulde vanzare-cumparare); cheltuielile NU pot fi puse in sarcina vânzătorului pe baza unor simple prezumtii;



- prevederile Codului civil referitoare la vanzare, precum si intelegerea partilor nu sunt opozabile statului;acestereguli vizeaza numai raporturile intre parti (vanzator-cumpărător si succesorii lor in drepturi); spreexemplu:daca avocatul care a redactat contractul si a efectuat alte acte este mandatarul ambelor parti, ele vor raspundesolidar pentru plata onorariului;- regulile care reglementeaza raporturile partilor cu tertii, NU modifica insa reglementarea aplicabila intre parti(art. 1305 + preved. contract.); ex: daca una din parti (contrar obligatiilor contractuale dintre ele) plateste in

intregime, va avea actiune in regres in contra celilalte parti, deoarece obligatia ambelor parti (solidara) esteprevazuta NUMAI in favoarea tertului.VARIETATI DE VANZARE

– pentru anumite varietati de vanzare sunt prevazute anumite reguli speciale:16A. Vanzarea dupa greutate, numar sau masuraa. Notiune. Incheiere- are ca obiect lucruri de gen, DAR dintr-un lot determinat si este necesar sa se procedeze la cantarire,numararesau masurare, fie pentru individualizarea cantitatii vandute din loti, fie pentru determinarea pretului;- vanzarea este perfecta din momentul in care partile au cazut de acord asupra lucrului si asupra pretului

=>in caz de neexecutare din partea vânzătorului, cumpărător ul este in drept sa ceara fie executarea, fierezolutiuneacu daune-interese;b. Efecte- proprietatea si riscurile NU se transmit pana la numarare, masurare sau cantarire, deoarece nu esteindividualizatlucrul vandut sau pretul, iar in caz de pieire detetminarea nici nu r fi posibila;- daca pieirea este fortuita, vanzatorul NU va putea fi obligat sa plateasca daune-interese DAR NICI nu vaputeasa ceara pretul (suporta riscul lucrului si riscul contractului).

c. Delimitarea fata de vanzarea cu gramada:- vanzarea cu gramada are ca obiect o cantitate determinata prin masa ei ( ex: graul aflat intr-un hambar), iarpretul este determinat global pentru intreaga cantitate;- proprietatea si riscurile trec asupra cumpărător ului din momentul incheierii contractului, deoarece lucrulvandutsi pretul sunt bine individualizate.B. Vanzarea pe incercatea. Notiune:- incheiat din momentul realizarii acordului de vointa in care se prevede conditia suspensiva a incercariilucruluide catre cumpărător ; cumpărător ul NU poate refuza lucrul pe motiv ca nu ii place, deoarece vanzatorul poatecere expertiza in acest caz; lucrul poate fi refuzat daca in mod obiectiv este necorespunzator; vanzatorul aredrepul de a fixa termen potrivit pentru incercare si raspuns.b. Efecte:- fiind conditiei suspensiva, pana la indeplinirea acesteia (raspuns pozitiv) – desi contractul a fost realizat inmomentul realizarii acordului de vointa – riscul pieirii fortuite este in sarcina vânzătorului (proprietar subconditie rezolutorie), deoarece proprietatea nu a fost transmisa;- dupa indeplinirea conditiei, cumpărător ul devine proprietar in mod retroactiv.c. Delimitarea fata de vanzarea pe gustate:- exista marfuri (ex: vinul) pe care cumpărător ul le gusta inainte de le cumpara; vanzarea, in acest caz, nu esteconsiderata incheiata decat dupa ce cumpărător ul a gustat marfa si a declarat ca ii convine; el poate refuza pe

simplul motiv ca nu ii place;- vanzarea pe gustate nu ete o vanzare sub conditie, deoarece in acest caz conditia ar fi pur potestativa sivanzarea ar fi nula => vanzarea exista dupa ce cumpărător ul si-a dat acordul (dupa gustare), iar proprietatea setransmite dupa individualizarea bunului.C. Vanzarea cu pact de rascumparare



- este supusa unei conditii rezolutorii exprese = facultatea pe care si-o rezerva vanzatorul de a relua lucrulvandut, restituind pretul si cheltuielile facute de cumpărător , intr-un anumit termen;- reluarea opereaza cu efect retroactiv atat impotriva cumpărător ului (succesorilor lui in drepturi), cat siimpotrivatertilor dobanditori de drepturi asupra lucrului vandut (cu exceptia art. 1909 – 1910 Cod civil si a uzucapiunii);NU sunt supuse restituirii fructele percepute pana la rascumparare;- astfel de vanzare ESTE NULA DE DREPT, chiar daca pactul de rascumparare este incheiat printr-un altinscris

(care cf. vointei partilor face parte integranta din contract); aceasta interdictie NU priveste actele deretrocesiuneprin care cumpărător ul unui bun revinde bunul fostului proprietar, printr-un contract separat si ulterior vanzariiinitiale;- astfel de vanzari sunt interzise deoarece – de cele mai multe ori – ascund imprumuturi cu dobanzi camataresti(garantate real cu bunul respectiv), in contractul de vanzare-cumparare stipulandu-se drept pret sumedisproportionat de mare fata de suma imprumutata (diferenta reprezentand dobanda); in plus, dacacumpărător ulnu plateste suma trecuta in contract drept pret, imprumutatul pierde definitiv bunul, pentru o suma care, deregula, este cu mult inferioara valorii lui;- vanzarea afectata o conditie rezolutorie este nula de drept NUMAI daca reprezinta o vanzare cu pact de

rascumparare.D. Vanzarea unei mosteniri17a. Notiune:- = titularul unui drept succesoral intraineaza cu titlu oneros acest drept altei persoane; poate avea loc numaidupa deschiderea succesiunii; mostenirea nedeschisa nu poate fi instrainata – sanctiunea nulitatii absolute – NICI cu consimtamantul persoanei despre a carei mostenire este vorba;- obiectul acestei vanzari este mostenirea dobandita de vanzator:- dreptul asupra unei universalitati – daca este singurul mostenitor;- sau cota parte indiviza asupra universalitatii – dca sunt mai multi mostenitori.- daca vanzatorul instraineaza bunuri determinate se aplica regulile generale ale vanzarii.

b. Efecte:- fiind vorba de o universalitate, vanzarea cuprinde tot activul mostenirii (respectiv a cotei parti din mostenire):inclusiv fructele percepute, creantele incasate sau pretul lucrurilor vandute din masa succesorala => se renascprin efectul vanzarii si datoriile vânzătorului fata de succesiune, ce se stinsesera prin confuziune;- cumpărător ul dobandeste si pasivul mostenirii => este dator sa restituie vânzătorului sumele platite de acestapentru datoriile si sarcinile mostenirii, si renasc si creantele vânzătorului fata de succesiune, ce se stinseseraprin confuziune;- datoriile succesiunii fata de alti creditori decat vanzatorul trec asupra cumpărător ului, dar aceasta transmitereNU produce efecte fata de creditorii mostenirii (cesiunea de datorie intre vii nu este admisa), creditoriiurmarindu-l pe vanzator, care nu a putut instraina si calitatea sa succesorala; vanzatorul se poate intoarceimpotriva cumpărător ului printr-o actiune in regres; cumpărător ul va putea fi urmarit de creditorii succesiuniipe calea actiunii subrogatorii (oblice) – nu este debitorul lor direct;- in ceea ce priveste obligatia de garantie, vanzatorul raspunde NUMAI de calitatea sa de mostenitor, nu si decontinutul universalitatii transmise; aceasta garantie poate fi modificata npe cale conventionala (in sensulagravarii ei); exonerarea de garantie poate fi stipulata NUMAI in limitele permise in materie de evictiune;- daca mostenirea cumprinde si dreptul de proprietate asupra unui imobil, contractul trebuie sa fie incheiat informa autentica, iar pentru opozabilitate, in functie de natura drepturilor - indeplinirea formelor de publicitate.E. Vanzarea de drepturi litigioase si retractul litigiosa. Notiune:- obiectul vanzarii = dreptul litigios supus unei contestatii judiciare, indiferent ca este vorba de un drept realsau de creanta, drept de proprietate intelectuala sau drepturi succesorale; contractul este aleatoriu, intrucat

vanzarea are ca obiect sansele castigarii/pierderii procesului, vanzatorul NU garanteaza existenta dreptuluicedat;- dupa o astfel de instrainare, adversarul cedentului are posibilitatea de a elimina din proces pe cesionar,platindu-isuma cu care a cumparat dreptul litigios, impreuna cu cheltuieli si cu dobanzi; ac. operatiune = retract litigios,



iar cel care il exercita – retractant.b. Conditii:- sa existe un proces inceput dar neterminat asupra fondului dreptului; trebuie sa fie in stare de judecataATAT in momentul cesiunii CAT si in momentul exercitarii retractului – interpretare restrictiva;- cesiunea sa fie facuta in schimbul unui pret;- manifestarea vointei de a exercita retractul litigios trebuie sa fie insotita de faptul material al platii pretuluireal al cesiunii, cu dobanzile aferente din ziua platii si a cheltuielilor facute de cesionar;- retractul sa fie exercitat in fata instantei cu ocazia dezbaterii procesului sau pe cale extrajudiciara printr-o

notificareDACA aceste conditii au fost indeplinite, efectele retractului litigios NU pot fi anihilate printr-o retrocesiunevolunatara sau prin anularea cesiunii printr-o hotarare judecatoreasca obtinuta intr-un proces de convenientaintre cedent si cesioanr, intentat posterior exercitarii retractului.Retractul NU se poate exercita in cazuruile limitativ prevazute de lege:Art. 1404 Cod civil:• cand cesiunea s-a facut catre un mostenitor sau coproprietar al dreptului cedat (in acest caz, cesiunea aredrept scop sa puna capat indiviziunii);• cand cesiunea s-a facut la un creditor spre plata creantei (dare in palta);• cand cesiunea s-a facut catre posesorul fondului asupra caruia exista dreptul litigios (ex: cazul in careproprietarul imobilului ipotecat cumpara creanta ipoteacra de la creditorul reclamant, chiar pe un pret mai mic,

dar nu in scopuri speculative, ci pentru a pune la adapost imobilul de eventuala urmarire).La aceste cazuri se poate adauga cel prevazut de art. 48 din legea 18/1991:18• cand litigiul are ca obiect dreptul de proprietate asupra unui teren agricol din extravilan, iar cesionaruldreptului litigios beneficiaza de dreptul de preemtiune.c. Efecte:- vanzarea dreptului litigios se desfiinteaza fata de retractant cu efect retroactiv (ca si cum ar fi fost vorbadeindeplinirea unei conditii rezolutorii) => daca cesionarul dreptului litigios ar fi constituit drepturi in folosulaltora (ex: ipoteca) sau daca creditorii cesioanrului ar fi infiintat poprire asupra creantei cumparate de debitorullor, acestea raman fara efect fata de retractant, deoarece vanzarea dreptului litigios este desfiintata fata de el

cuefect retroactiv;- se stinge procesul deoarece retactantul cumuleaza calitatile incompatibile de parat si de reclamant;- intre cedent si cesionar retractul nu produce nici un efect; intre ei continua sa produca efecte vanzarea; fataderetractant, cedentul nu are nici o actiune pentru plata pretului (nici actiune oblica).CONTRACTUL DE DONAłIE SecŢiunea I. NoŢiune, reglementare si caractere juridice1. NoŢiune. Potrivit art. 801 C. civ. DonaŢiunea este un act de liberalitate prin care donatorele dă irevocabil un lucru donatarului care-l primeste”. DefiniŢia dată donaŢiei de Codul civil a fost apreciată ca inexactă”1, deoarece ar lăsa impresia că este vorba numai de o manifestare unilaterală de voinŢă si nu de un contract (cum este in realitate). Desi incomplet definită, legiuitorul de la 1864 a conceput donaŢia ca un act juridic de formaŢie bilaterală, ce

presupune acordul ambelor părŢi, prin care: donatorul dă un lucru” donatarului care-l primeste”. In aceste condiŢii, definim donaŢ ia ca fiind: contractul prin care una dintre părŢi, donatorul isi manifestă intenŢia liberală (animus donandi) prin care isi micsorează, in mod irevocabil propriul patrimoniu cu un dreptrealsau de creanŢă, fără a urmări să primească ceva in schimb. Contractul de donaŢie este o liberalitate deoarece prin incheierea sa patrimoniului donatorului se micsorează cu un bun (sau un drept). Impreună cu contractele dezinteresate (de exemplu, comodatul, mandatul, depozituletc.)

donaŢia face parte din categoria actelor cu titlu gratuit.DonaŢia este totodată, o liberalitate inter vivos, deoarece se incheie si isi produce efectele, de regulă, in timpul vieŢii donatorului (spre deosebire de testament care este tot o liberalitate, insă mortis causa).Calificarea contractului drept donaŢie este uneori dificilă. Ea are dr ept criteriu principal intenŢia liberală (animus donandi) a donatorului care trebuie să fie temeinic ancorată in elementele convenŢiei intre părŢi”. In



materie de liberalităŢi elementul voinŢei prezintă, mai mult ca oricând, o importanŢă deosebită deoarece prinacesteacte (cu caracter gratuit) dispunătorul instrăinează bunurile sale fără a primi un echivalent in schimb (cum se intamplă de obicei). După forma de realizare a voinŢei animus donandi, donaŢiile pot fi: directe (realizate cu respectarea formeiautentice), indirecte (infăptuite pe calea unui alt act juridic decat donaŢia; de exemplu, renunŢarea la un drept,remitereade datorie, stipulaŢia pentru altul) sau simulate [deghizate sau disimulate sub aparenŢa unui act cu titlul

oneros” (s.n.)]2. Amintim in acest context si existenŢa donaŢ iilor de bunuri viitoare care, sunt contracte de donaŢie făcute soŢilor sau unuia dintr-insii, prin contractul de maritagiu” (art. 932-934 C. civ.). Precizăm că dispoziŢiile incauză au devenit inaplicabile ca urmare a abrogării Titlului IV din Cartea a III-a a Codului civil Despre contractul decăsătorie si despre drepturile respective ale soŢilor” prin art. 49 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei3.

Practica cunoaste si asa numitele „contracte de donaŢie cu clauză de întreŢinere” prin care una dintre părŢi înstrăinează un bun (de regulă, un imobil), iar cealaltă parte se obligă să-l întreŢină pe tot timpul vieŢ ii.

1 E. Safta-Romano, Contracte civile, Ed. Polirom, Iasi, 1999, p. 177.2 A se vedea, C. Hamangiu, I. Roset t i -Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil, vol. III, Ed. All,Bucuresti, 1998, p.398.3 Le reamintim totusi, in speranŢa că in viitorul apropiat vor fi repuse in vigoare. 19Calificarea contractului drept „donaŢie” provine din faptul că înstrăinătorul bunului nu primeste în schimb

osumă de bani ori un alt bun (si îsi produce o diminuare a patrimoniului), însă atât timp cât contractul nu arelabază intenŢia liberală (ci asigurarea întreŢ inerii viagere) el nu poate fi donaŢ ie.

2. Reglementare. DonaŢ iile sunt reglementate îndeosebi, de Codul Civil în Cartea a III-a intitulată “Despre diferitele moduri prin care se dobândeste proprietatea”, în Titlul II “Despre donaŢ iuni între vii si despretestamente”, Capitolele I-IV, art. 813-855. Astfel, donaŢiile au fost reglementate alături de testamente (ca liberalităŢ i inter vivos si respectiv mortis causa ) si nu împeună cu celelalte contracte civile.

Prin dispoziŢiile Legii nr. 32/1994 (modificată prin Legea nr. 204/2001) au fost numite “două contracte noi”4, respectiv contractul de sponsorizare5 si contractul de mecenat6.

Alte acte normative cu dispoziŢ ii incidentale în materie sunt: Legea nr. 2/1998 privind prelevarea si transplantul de Ţ esuturi si organe umane, Legea nr. 217/2002 pentru modificarea si completarea legii partidelor politice; OG nr. 37/2003 privind modificarea si completarea OG nr. 26/2000 cu privire la asociaŢ ii si fundaŢ ii.3. Caractere juridice.

a). DonaŢ ia este un contract unilateral . Desi actul juridic se încheie prin acordul celor două părŢ i, numaiuna dintre acestea are obligaŢ ii contractuale (donatorul).

În principiu, donatarul nu-si asumă obligaŢii faŢă de donator . Se acceptă unanim însă că donatarul trebuie să aibă o obligaŢie de recunostinŢă (faŢă de donator). ObligaŢ ia de recunostinŢă a donatarului este, în general, o obligaŢie morală si deci, neîndeplinirea ei nu

poate atrage în mod direct sancŢ iuni juridice. b). DonaŢ ia este un contract gratuit . Astfel, donatorul transmite unul sau mai multe drepturi donatarului, fără ca acesta (din urmă) să se oblige la plata vreunui echivalent. Ca excepŢ ie, în cazul donaŢ iei cu sarcini contractul devine oneros, dar numai în limitele valorii sarcinii. În

această situaŢ ie donaŢ ia nu mai este unilaterală, ci în limitele sarcinii devine sinalagmatică. c). DonaŢ ia este un contract solemn , deoarece este supusă formei speciale, impusă ca o condiŢ ie advaliditatem de art. 813 C. civ. potrivit căruia „Toate donaŢiunile se fac prin act autentic”. ExcepŢie de la regula de mai sus o fac darurile manuale, care se perfectează valabil numai prin predare,tradiŢ iune.



d). DonaŢia este un contract translativ de proprietate. Astfel, o dată cu incheierea contractului operează de regulă, si transferul dreptului de proprietate de la donator la donatar.Precizăm insă, că donaŢia este translativă de proprietate numai prin natura sa, contractul putand transmitevalabil si un alt drept (de exemplu, un alt drept real sau un drept de creanŢă). In principiu, si in cazul donaŢiei, dreptul de proprietate se transferă din momentul incheierii contractului, dar este posibil ca părŢile (solo consensu) să amane acest moment. Ca excepŢie, amanarea transferului dreptului de proprietate nu este posibilă in cazul darului manual, deoarecefiind un contract real, incheierea sa valabilă presupune (pe langă acordul de voinŢă) si tradiŢ iunea (predarea)

bunului la momentul încheierii contractului.Transmiterea dreptului de proprietate de la donator la donatar produce consecinŢele instituite de dreptul comun(de exemplu, riscul pieirii lucrului va fi suportat de donatar potrivit principiului res perit domino).SecŢiunea a II-a. CondiŢii de fond4 A se vedea C. Toader, Drept civil. Contracte speciale, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003, p. 105; F. łuca,

DonaŢ ie, sponsorizare,mecenat , in RDC nr. 9/1998, p. 100.5 Sponsorizarea este un contract “prin care două persoane convin cu privire la transferul dreptului de

proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare pentru susŢinerea unor activităŢi fără scop lucrativ desfăsurate deuna dintre părŢ i,

denumită beneficiarul sponsorizării” (art. 1 alin. 1 din lege). 6 Mecenatul este un “act de liberalitate prin care o persoană fizică sau juridică, numită mecena, trasferă fărăobligaŢ ie decontrapartidă directă sau indirectă, dreptul său de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace

financiare către o persoană fizică, ca activitate filantropică cu caracter umanitar, pentru desfăsurarea unor activităŢ i îndomeniile: cultural, artistic,medico-sanitar sau stiinŢ ific-cercetare fundamentală sau aplicată” (art. 1 alin. 3 din lege ). 20

Pentru a fi valabil încheiată donaŢia, ca orice contract, trebuie să îndeplinească condiŢiile de fond alecontractului prevăzute de art. 948 C. civ. (capacitate, consimŢământ, obiect, cauză). Originalitatea contractului (în raport cu celelalte contracte speciale) se manifestă, în acest domeniul,

printr-o regulă importantă exprimată de principiul irevocabilităŢii donaŢiei .§ 1. Capacitatea părŢilorPotrivit regulii generale, aplicabile si contractului de donaŢie, capacitatea de a contracta constituie regula,iar incapacitatea excepŢia.Atat donatorul cat si donatarul trebuie să aibă, la momentul perfectării cont ractului, capacitatea necesară pentru a incheia acte de dispoziŢ ie.In cazul donaŢiei incheiate intre absenŢi, părŢile (dar mai ales donatorul) trebuie să fie capabile atat la momentele ofertei si acceptării, precum si la momentul primirii comunicării actului de acceptare7.IncapacităŢile in materie pot fi: absolute, cand persoana in cauză nu poate face si nici primi donaŢii, siincapacităŢi relative care presupun că incapabilul nu poate dona anumitor persoane si nici primi de la unele dinele8.IncapacităŢile la incheierea contractului de donaŢie sunt expres si limitativ prevăzute de lege. Ele urmează a fi analizate in continuare, după cum interdicŢia este de a dispune sau de a primi donaŢii.A. IncapacităŢi de a dispune prin donaŢiiSunt incapabili absolut de a dispune: minorii si persoanele puse sub interdicŢie judecătorească. a). Potrivit art. 129 si art. 133 alin. 3 C. fam., minorii nu pot face donaŢ ii nici prin reprezentanŢi legali si nicicu autorizaŢia autorităŢii tutelare.Mai mult, minorul nu poate dispune prin donaŢii nici in favoarea tutorelui său, chiar după implinirea varstei majoratului (dacă autoritatea tutelară nu a dat descărcare de gestiune tutorelui). ExcepŢie face cazul candtutorele

este insă un ascendent al minorului (art. 809 alin. 3 C. civ.).In cazul in care minorul (minora) se căsătoreste si dobandeste capacitatea de exerciŢiu deplină el va putea să incheie valabil contracte de donaŢie.In practică, se admite valabilitatea unor donaŢii făcute de minori cu condiŢia să reprezinte daruri obisnuite (de exemplu, la aniversări)9.



b). Persoanele puse sub interdicŢie judecătorească, fiind lipsite de capacitate de exerciŢiu, nu pot incheiavalabilcontracte de donaŢie (cu atat mai mult cu cat, in general, nu pot contracta).De precizat că alienatul sau debilul mintal, nepus sub interdicŢie, este prezumat a fi normal, iar actele incheiatede el vor fi valabile, pană cand acesta va fi pus sub interdicŢie (momentul de referinŢă al capacităŢii persoaneifiindevident cel al incheierii contractului).SancŢiunea nerespectării incapacităŢii minorilor si a interzisilor judecătoresti de a dispune prin donaŢii este

nulitatea absolută a actului incheiat10.B. IncapacităŢi de a primi donaŢiia). Sunt incapabili absolut de a primi donaŢii: persoanele neconcepute precum si organizaŢiile care nu audodandit personalitate juridică. 7 Intr-o opiniei restrictivă se apreciază că donatarul nu trebuie să fie capabil decat la momentul acceptăriiofertei, intrucat oferta esteun act unilateral al donatorului; a se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 139.8 Pentru amănunte privind incapacităŢile in materie de liberalităŢi, a se vedea F. Terre, Y. Lequette, Droit civil. Les successions. Lesliberalites, Daloz, Paris, 1997, p. 223-224.9 In favoarea tutorelui minorului nu poate dispune nici dacă a ajuns la majorat, pană cand nu a fost descărcat de

gestiunea sa (cuexcepŢia ascendenŢilor minorului), a se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 134.10 IncapacităŢile speciale de a dispune sunt, in dreptul nostru, numai de folosinŢă, cu alte cuvinte legea refuzăincapabilului…chiar dreptul de a dispune prin donaŢie sau legat” (s. n.); a se vedea, M. El iescu, Mostenirea si devoluŢ iunea ei îndreptul RSR, Ed.Academiei, 1966, p. 158-16321Potrivit art. 808 alin. (1) C. civ. este capabil de a primi prin donaŢiune intre vii oricine este conceput inmomentul donaŢiunii”11. Este posibil totusi ca persoanele neconcepute să fie gratificate indirect, de exemplu, prin gratificarea unor terŢi

capabili in favoarea unui copil neconceput sau prin contractul de asigurare (ca beneficiare ale asigurării). Tot asa, organizaŢiile care nu au dobandit personalitate juridică nu pot primi donaŢii. Pentru a primi donaŢii

persoana juridică trebuie să fie legal constituită, iar liberalitatea se dobandeste numai cu respectarea principiului specialităŢii capacităŢ ii de folosinŢă, potrivit căruia obiectul donaŢiei trebuie să corespundă scopuluiorganizaŢiei

prevăzut in actul de constituire. Potrivit art. 33 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954, ca excepŢie, organizaŢiile care nu au dobandit personalitate

juridică pot primi donaŢii în cursul constituirii (de la data actului de constituire) in vederea formării unuipatrimoniunecesar funcŢionării.

Nerespectarea incapacităŢilor absolute de a primi donaŢii este sancŢionată cu nulitatea absolută.b). Alte categorii de persoane sunt incapabili relativ de a primi donaŢii.Potrivit art. 810 C. civ. medicii si farmacistii nu pot primii donaŢii de la persoanele tratate pentru boli care au

produs decesul acestora. Incapacitatea se intemeiază pe o prezumŢie absolută de captaŢie si sugestie (varietăŢialedolului), apreciindu-se consimŢămantul ca fiind viciat. Pentru a opera, interdicŢia trebuie să indeplinească trei condiŢii cumulative:- donaŢia trebuie să fi fost făcută in cursul unei boli de care donatorul a murit; - moartea să fi fost cauzată de boala pentru care era ingrijit; - tratamentul să fi avut caracter repetat sau de continuitate.

Ca excepŢie de la regula de mai sus, legea declară valabile donaŢiile remuneratorii făcute de pacient medicului sau farmacistului, dacă sunt potrivite cu starea materială a acestuia, precum si cele făcute unei rude pană la gradul IV inclusiv, cu condiŢia ca donatorul să nu aibă mostenitori in linie dreaptă, afară de cazul in care donatarul este chiar el un astfel de erede[art. 810 alin. (1) si (2) C. civ.].



Potrivit art. 810 alin. (3) C. civ. Aceleasi reguli sunt aplicabile in privinŢa preoŢilor”. Este necesar ca preotul să-l fi asistat pe bolnav si să nu fi săvarsit un act izolat12. Datorită faptului că incapacităŢile medicilor, farmacistilor si preoŢilor pot fi usor ocolite prin simulaŢie,legiuitorul a intervenit arătand că DispoziŢiile in favoarea unui incapabil sint nule, fie ele deghizate subforma unui contract oneros, fie făcute in numele unor persoane interpuse” [art. 812 alin. (1) C. civ.], mai mult legea instituie o prezumŢie de persoane interpuse in favoarea tatălui, mamei, copiilor (si descendenŢii lor), precum si a soŢului persoanei incapabile [art. 812 alin. (2) C. civ.].Opinăm că nerespectarea incapacităŢ ilor relative de a primi donaŢ ii privind pe medici, farmacisti si preoŢi se

sancŢionează cu nulitatea relativă a donaŢiei.Minorii si interzisii au dreptul de a primi donaŢii, dar neavand capacitate de exerciŢiu le pot accepta numaiprinreprezentanŢii lor legali sau cu incuviinŢarea autorităŢii tutelare. Astfel, potrivit art. 815 alin. (1) C. civ.,donaŢiilefăcute unui minor sau interzis, se acceptă de tutore sau de părinte”. In apărarea intereselor minorilor si interzisilor legiuitorul [art. 815 alin. (2) C. civ.] a intervenit dand

posibilitatea si altor persoane (fără calitate de tutori) să poată accepta donaŢii pentru ei, cum ar fi: ceilalŢiascendenŢi(decat părinŢii, chiar dacă acestia ar fi in viaŢă). In toate cazurile, insă dacă donaŢia este cu titlu oneros (cusarcini sau

sub condiŢie) acceptarea este un act de dispoziŢie si, in consecinŢă, ea trebuie autorizată de autoritateatutelară. Încălcarea dispoziŢiilor prevăzute de art. 815 C. civ. atrage nulitatea relativă a donaŢiei.Potrivit art. 816 C. civ., incapabil de a primi donaŢii este si surdo-mutul ce nu stie să scrie” care poate accepta valabil o donaŢie numai cu asistarea unui curator special numit d e autoritatea tutelară (cu rol de interpret alvoinŢeiacestuia).11 Potrivit art. 654 alin. (2) C. civ. Copilul conceput este considerat că există” cu condiŢia să se nască viu[copilul născut mort este considerat că nu există” art. 654 alin. (3) C. civ.].12 In categoria preoŢilor intră: preoŢii mireni, călugării, diaconii, arhiereii, ieromonahii etc. (nu insă si

dascălii, paracliserii etc.); a se vedea, E. Sa f ta -Romano, op. cit., p. 182.22SancŢiunea nerespectării prevederilor art. 816 C. civ. privind incapacitatea surdo-mutului de a primi donaŢiieste nulitatea relativă. Potrivit art. 34 din Decretul nr. 31/1954, in principiu, persoanele juridice pot primi donaŢii dacă dreptul ce face obiectul donaŢiei corespunde scopului stabilit in actul de constituire.DonaŢiile făcute instituŢiilor bugetare (ministere sau alte instituŢii centrale) urmează să fie acceptate de ministru sau de conducătorul instituŢiei centrale de stat (potrivit prevederilor Decretului nr. 478/1954). In cazulincare donaŢiile făcute statului au ca obiect un bun grevat de sarcini acceptarea se va face numai cu avizulMinisteruluiFinanŢelor.Potrivit art. 7 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică bunurile donate ce urmează a intra in domeniul public al statului sau al unităŢilor administrativ-teritoriale se acceptă de Guvern sau de consiliul

judeŢeanori local (după caz). SancŢiunea nerespectării dispoziŢiilor legale privind autorizaŢia dată de către organul competent este nulitatea absolută.În cazul altor persoane juridice (decât cele de stat) dar care au scopuri patrimoniale, donaŢiile pot fiacceptate de organelor lor de conducere fără autorizaŢii prealabile. De exemplu, liberalităŢile făcute

UniuniiAvocaŢilor sau Uniunii NaŢionale a Notarilor Publici se acceptă de consiliul Uniunii respective potrivitLegiinr. 51/1995 sau Legii nr. 36/1995.C. IncapacităŢi privind donaŢiile de organe



DonaŢiile de organe au fost reglementate de Legea nr. 2/1998 privind prelevarea si transplantul deŢesuturi si organe umane.Legea are dispoziŢii distincte pentru două categorii de donatori: persoane in viaŢă” sau decedaŢi.a). Pentru a putea fi donator „în viaŢă”, persoana trebuie să fie majoră, cu capacitate mintală deplină, iarprelevarea de Ţesuturi să nu-i pună în pericol viaŢ a.Donatorul viu (in viaŢă) nu poate ceda organe unice sau vitale (art. 10 pct. 3).Se interzice prelevarea de organe si Ţesuturi umane de la potenŢiali donatori minori, precum si de la persoanelelipsite de discernămant, aflate in viaŢă (art. 6). In mod excepŢional, dacă donaŢia are ca obiect prelevarea si

transplantul de măduvă osoasă, iar donatarul este fratele sau sora donatorului, acesta (din urmă) poate fi si o persoană minoră (art. 7 pct. 1) ConsimŢămantul donatorului major trebuie să fie scris, liber, prealabil si expres” (art. 5 pct. 1). ConsimŢămantul se dă numai după ce donatorul a fost informat de medic asupra eventualelor riscuri si consecinŢe pe plan fizic, psihic, familial si profesional, rezultate din faptul prelevării. Donatorul poate reveni inainte de prelevare asupra consimŢămantului dat (art. 5 pct. 4). DonaŢia de măduvă osoasă de la minori se poate face numai cu consimŢămantul fiecăruia dintre titularii autorităŢii părintesti sau al reprezentantului legal al minorului. ConsimŢămantul se exprimă in faŢapresedinteluitribunalului judeŢean sau al municipiului Bucuresti, după caz, in a cărui rază de activitate domiciliază minorul,ori in

faŢa unui magistrat, după efectuarea obligatorie a unei anchete de către autoritatea tutelară competentă (art. 7pct. 2).Refuzul minorului impiedică orice prelevare. b). DonaŢia de organe de la persoanele decedate se efectuează numai dacă moartea cerebrală a fost confirmata medical.Prelevarea de organe de la persoanele decedate se face cu respectarea a două condiŢ ii:- numai dacă există consimŢământul în scris al persoanelor abilitate, precum si,- dacă prin actul prelevării nu se compromite o autopsie medico-legală solicitată, in condiŢiile legii (art.10 pct. 1).In acest caz, donaŢia se face cu consimŢământul scris al membrilor majori ai familiei sau al rudelor, inurmătoarea ordine: soŢ, părinte, copil, frate ori soră. In absenŢa acestora, consimŢămantul va fi luat de la

persoanaautorizată in mod legal să il reprezinte pe defunct. Ca excepŢie, consimŢămantul acestora nu mai este necesar cand persoana posesoare a cărŢii de donator,decedată, si-a exprimat, in scris, in timpul vieŢii, dorinŢa de a dona organe si/sau Ţesuturi.23Pentru a primi donaŢ ia de organe donatarul trebuie să-si manifeste in scris consimŢămantul, in prezenŢamedicului-sef al secŢiei in care este operat si a doi martori (art. 11 pct. 1).Cand persoanele donatare sunt minori sau persoanele lipsite de discernămant, consimŢămantul va fi dat pentru ei de părinŢi sau, după caz, de reprezentantul legal.ConsimŢămantul donatarului poate fi dat numai după ce medicul a informat primitorul sau persoanele abilitatede lege să-si dea acordul, asupra eventualelor riscuri de ordin medical rezultate din transplant.

În mod excepŢ ional, donaŢia de organe umane se poate face fără consimŢământul persoanei donatare sau a împuterniciŢ ilor legali, dacă, datorită unor imprejurări obiective, legătura cu familia ori cu reprezentanŢii legaliaiprimitorului, aflat in imposibilitatea de a-si da consimŢămantul, nu se poate lua in timp util, iar intarzierea arconduce inevitabil la moartea acestuia, fapt consemnat de medicul-sef de secŢie si de doi martori (art. 12).§ 2. ConsimŢământul Pentru că donaŢia este, in primul rand un contract, ea trebuie să aibă la bază acordul de voinŢă al părŢilor.Deoarece donaŢia este si o liberalitate, prin esenŢa sa, acordul de voinŢă trebuie să exprime voinŢa animusdonandi adonatorului si acceptarea acesteia de donatar.

In principiu, consimŢămantul, ca element de validitate a contractului trebuie să nu fie dat prin eroare, smuls prin violenŢă, sau surprins prin dol” (art. 953 C. civ.).Im materie de liberalităŢi vicierea consimŢămantului se face de regulă, prin dol, manifestat sub formacaptaŢiei



sau sugestiei.Sugestia constă in folosirea unor mijloace nepermise in scopul de a sădi in mintea testatorului ideea de a face o liberalitate pe care nu ar fi făcut-o din proprie iniŢiativă. CaptaŢ ia inseamnă folosirea de manopere dolosive in scopul de a insela buna credinŢă a testator ului pentru a-ldetermina să facă o liberalitate, fără de care nu ar fi făcut-o.Contractul al cărui consimŢămantul este viciat se sancŢionează cu nulitatea relativă.§ 3. Obiectul contractuluiPot forma obiectul donaŢiei bunurile mobile si imobile care deopotrivă, trebuie să indeplinească (potrivit

dreptului comun) o serie de condiŢii precum: să fie in circuitul civil, să fie determinate sau determinabile,posibile,licite si să existe sau să poată exista in viitor. ExcepŢie de la condiŢiile arătate mai sus fac: darurile manuale, care nu pot avea ca obiect bunuri viitoare,intrucat nu sunt susceptibile de tradiŢiune.Ca si in alte contracte transmisibile de proprietate, bunurile viitoare pot forma, in principiu, obiectul donaŢiei,cu excepŢia mostenirilor nedeschise care nu pot fi instrăinate, sub sancŢiunea nulităŢii absolute (art. 702 C.civ.).Cand bunul este individual determinat, donatorul trebuie să aibă calitatea de proprietar. Dacă obiectul donaŢiei este lucrul altuia, donaŢia este nulă absolut. § 4. Cauza

Scopul pentru care donatorul transferă, cu titlul gratuit, proprietatea sau un alt drept patrimonial altei persoane trebuie să fie real, licit si moral. In caz contrar, donaŢia nu poate fi valabil incheiată (pentru neindeplinireacondiŢiilor

prevăzute de art. 948 C. civ.).DonaŢia care are o cauză (scop) ce contravine legii sau bunelor moravuri ori ordinii publice este nulă absolut. Dovada cauzei ilicite incubă celui care o pretinde si fiind o chestiune de fapt, poate fi făcută prin orice mijloacede

probă. Cauza donaŢiei cuprinde două elemente: intenŢia de a gratifica si motivul determinant.24

IntenŢ ia de a gratifica constă in transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun sau altui drept real ori de

creanŢă, cu titlu gratuit. VoinŢa de a gratifica a donatorului este un element abstract, obiectiv, invariabil sicomun tuturorcontractelor de donaŢie. Evident, că intenŢia de a gratifica este strans legată de consimŢămantul liber exprimat al donatorului.

Motivul determinant este scopul practic urmărit de donator, element subiectiv, variabil si concret in fiecare contract de donaŢie.§ 5. Principiul irevocabilităŢii speciale. ExcepŢii1. Potrivit art. 969 C. civ. “ConvenŢiile legal făcute au putere de lege intre părŢile contractante”. Cu alte cuvinte orice contract valabil incheiat este si irevocabil (neputand fi desfăcut sau desfiinŢat prin manifestareadevoinŢă a unei singure părŢi). Astfel, putem spune că donaŢia (ca si celelalte contracte civile) este irevocabilă,inprimul rand, in temeiul dreptului comun (pentru că este un contract). Irevocabilitatea donaŢiei nu este insă, numai una generală, comună tuturor contractelor, ci si o irevocabilitate,

proprie, specială acestui contract, derivată din calitatea sa, distinctă de celelalte contracte, de liberalitate.Acestaeste si sensul dispoziŢiilor art. 801 C. civ. potrivit cărora donaŢia este “un act de liberalitate prin caredonatorele dă irevocabil un lucru donatarului”(s.n.). In literatura de specialitate, irevocabilitatea specială a donaŢiei a fost adesea exprimată prin adagiul “ Donner et retenir ne vaut ”.

Irevocabilitatea donaŢiei este, in consecinŢă specială, deoarece priveste nu numai efectele contractului, dar sinatura intrinsecă a contractului. Pentru aceste considerente, in doctrină irevocabilitatea donaŢiei a fostsupranumită si irevocabilitate de gradul doi”.Irevocabilitatea se justifică prin ocrotirea intereselor donatorului, garantarea dreptului de proprietate dobandit



de donatar, precum si pentru protejarea intereselor terŢilor ce intră in raporturi juridice cu acesta din urmă si in consecinŢă, contribuie la siguranŢ a circuitului civil (art. 801, art. 822, art. 823, art. 824 C. civ.).PărŢile nu pot include in contract clauze care să contravină irevocabilităŢii donaŢiei, astfel că orice condiŢieincompatibilă cu esenŢa sa va atrage nulitatea absolută a contractului, cu specificaŢia că nulitatea va lovi intregcontractulsi nu numai clauza nepermisă.

Nulitatea absolută a unei clauze incompatibile irevocabilităŢ ii donaŢ iei poate fi invocată de orice persoană, cu

excepŢia succesorilor în drepturi ai donatorului care, după ce au confirmat, ratificat sau executat voluntar donaŢ ia nu o mai pot invoca pentru a solicita restituirea bunului [art. 1167 alin. (3) C. civ.].Facem precizarea că nu orice clauze contractuale sunt incompatibile cu principiul irevocabilităŢ ii

donaŢiilor, ci numai cele care afectează în esenŢă dobândirea dreptului transmis donatarului. De exemplu, pot fiinserate clauze privind: transmiterea bunului la un termen ulterior încheierii contractului, reŢ inereauzufructuluiviager de către donator sau plata unor datorii determinate etc. Potrivit art. 825 alin. (1) si (2) C. civ., Donatorul poate stipula intoarcerea bunurilor dăruite” in caz de predeces al donatarului ori al acestuia si al descendenŢilor lui, dar numai în favoarea sa, nu si a altei persoane.

Această clauză conŢine o condiŢie rezolutorie cauzală (permisă de lege), care nu depinde de voinŢadonatorului, ci dehazard (art. 1005 C. civ.).

A. Clauze incompatibile cu principiul irevocabilităŢ ii donaŢ iilor .a). „Este nulă orice donaŢiune făcută în condiŢii a căror îndeplinire atârnă numai de voinŢadonatorului” (art. 822 C. civ.).DonaŢia este nulă, chiar dacă condiŢiile sunt simple potestative. Aceasta deoarece donaŢia este o liberalitate,regimul său juridic fiind diferit de contractele cu titlu oneros (care devin nule numai dacă sunt afectate decondiŢiipotestative pure).

b). Potrivit art. 824 C. civ. donaŢia este nulă dacă donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune debunurile liberalităŢii si după perfectarea contractului (chiar dacă a murit fără a fi dispus de ele). 25Tot nulă absolut este si donaŢia ce reprezintă o substituŢie fideicomisară (caz în care donatorul a desemnat un instituit cu obligaŢ ia de a păstra, conserva si remite bunul la moartea sa unei alte persoane, numită

substituit - art. 803 C. civ.).c). Este nulă si donaŢ ia prin care donatarul a fost obligat la plata unor datorii viitoare si „care nu existau la epoca donaŢ iunii sau care nu erau arătate în actul de donaŢiune” (art. 823 C. civ.). SancŢ iunea s-a impus pentru a nu permite donatorului revocarea indirectă a donaŢ iei prin crearea dedatorii posterioare, până la valoarea donaŢiei făcute.

d). DonaŢ ia care conŢine o clauză de denunŢ are unilaterală a contractului (de către donator) este de asemenea nulă, deoarece reprezintă o condiŢie pur potestativă.

Rezultă că donaŢia face excepŢie de la regula potrivit căreia nimic nu se poate opune ca părŢile să prevadă în contract o clauză de denunŢ area acestuia.

B. Clauze compatibile cu principiul irevocabilităŢ ii donaŢ iei. a). DonaŢia poate fi afectată de un termen . Clauza este permisă deoarece termenul, ca modalitate a actului juridic, nu afectează dobândirea dreptului transmis, ci numai exerciŢ iul acestuia. b). DonaŢia poate fi afectată si de o condiŢie, însă aceasta trebuie să fie exclusiv cauzală si mixtă . c). DonaŢ ia poate stipula plata datoriilor prezente (deci cu dată anterioară încheierii contractului). d). Potrivit art. 825 C. civ. „Donatorul poate stipula întoarcerea bunurilor dăruite, atât în cazul când

donatarul ar muri înaintea lui, cât si în cazul când donatarul si descendenŢii săi ar muri înaintea sa”. De menŢionat că stipulaŢia „nu se poate face decât în favoarea donatorului” [art. 825 alin. (2) C. civ.].StipulaŢia în favoarea donatorului reprezintă o condiŢie cauzală rezolutorie .2. Revocabilitatea donaŢ iilor între soŢ i. Prin excepŢie de la principiul irevocabilităŢ ii speciale a donaŢ iilor,donaŢiile între soŢi (art. 937 C. civ.) si donaŢiile “între vii pentru bunurile viitoare” (art. 821 C. civ.) sunt



revocabile. De menŢionat că doctrina este unanimă în a aprecia că revocarea donaŢ iilor între soŢ i este singuraexcepŢieveritabilă de la principiul irevocabilităŢ ii speciale a donaŢ iei.

Potrivit art. 937 alin. (1) C. civ. „Orice donaŢiune făcută între soŢi în timpul maritagiului este revocabilă”. DonaŢ iile având ca obiect bunurile proprii sunt permise între soŢi. Ca urmare a liberalităŢ ii inter vivos , bunurile proprii ale unui soŢ (donator), devin bunuri proprii ale celuilalt soŢ -donatar (fără a se putea stipula

intrarea acestora în comunitatea lor de bunuri, „ceea ce însemnă prefacerea dreptului de proprietateexclusivă a soŢ ului donator într-un drept de proprietate devălmasă a ambilor soŢi”). Revocarea donaŢ iei dintre soŢ i se poate realiza prin voinŢa unilaterală a soŢ ului donator, indiferent de forma în care s-a efectuat donaŢ ia (act autentic, donaŢie indirectă sau dar manual). Dreptul de a revoca liberalitatea inter vivos , este de esenŢa donaŢiilor făcute între soŢi. Dreptul soŢ ului-donator de a revoca donaŢia poate fi exercitat oricând în timpul căsătoriei sau după încetarea acesteia (sau chiar după moartea soŢ ului donatar, împotriva mostenitorilor celui gratificat).

DonaŢ ia între soŢ i devine definitivă si irevocabilă după moartea donatorului. Ca excepŢie, după moartea donatorului mostenitorii acestuia vor putea cere revocarea donaŢ iei, dar pentru cauze legale (neexecutarea

sarcinii sau pentru ingratitudinea donatarului). Revocarea donaŢ iei dintre soŢi operează prin simpla manifestare de voinŢă a soŢ ului donator (care nu esteŢ inut de a o si motiva). VoinŢ a soŢ ului donator de revocare a donaŢiei poate fi manifestată expres, prin

solicitarea restituirii lucrului, dar si tacit (de exemplu, în cazul în care donatorul instituie un legat cuprins într-un testament cu privire la lucrul respectiv, în favoarea unei terŢ e persoane).SoŢ ul donator nu are posibilitatea ca prin actul de donaŢ ie sau printr-un alt act juridic să renunŢ e la

dreptul de revocare, deoarece revocabilitatea donaŢiilor între soŢi este de ordine publică . DonaŢ iile între soŢi sunt revocabile pentru „ca soŢul, nevoit să ceară desfacerea căsătoriei din culpa

celuilalt soŢ, să poată revoca si donaŢiile făcute înainte de intervenirea cauzelor care determină desfacerea căsătoriei”. Ca efect al revocării donaŢiei, bunurile în cauză redevin bunuri proprii ale soŢ ului donator.26

În doctrină se aminteste uneori si despre un al doilea caz de revocabilitate a donaŢ iei, avându-se în vedere prevederile art. 821 C. civ. potrivit căruia „DonaŢ iunea între vii pentru bunurile viitoare este revocabilă” (s.n.).

DonaŢia de bunuri viitoare (ce are ca obiect bunuri pe care donatorul le va lăsa, la moartea sa, donatarului) este de asemenea, revocabilă prin esenŢa sa. Dacă însă donatarul moare înaintea donatorului, donaŢia de bunuri viitoare devine caducă. Precizăm că donaŢ ia de bunuri viitoare nu constituie un pact asupra unei succesiuni viitoare (prohibit delege si sancŢ ionat cu nulitatea absol ută).

DonaŢia “între vii de bunuri viitoare” (prevăzută de art. 821 C. civ.) este rar întâlnită în practică si prezintă în consecinŢă, un interes pur teoretic . Din aceste considerente literatura de specialitate s-a ferit să oasimileze unei “veritabile excepŢii” de la principiul irevocabilităŢ ii donaŢ iilor.

.SecŢiunea a III-a. CondiŢii de formă. § 1. Principiul solemnităŢii donaŢieiPotrivit art. 813 C. civ. Toate donaŢiile se fac prin act autentic”; rezultă că donaŢia este un contract solemn(inscrisul autentic fiind cerut ca element esenŢial de valabilitate a contractului si nu ca mijloc de probă). Astfel,

donaŢia se prezintă ca o excepŢie de la principiul consensualismului (caracteristic dreptului obligaŢional).Solemnitatea donaŢiei nu insemnă insă, numai o simplă formă de prezentare a voinŢei liberale (animusdonandi). Ea are o semnificaŢie mai profundă, Ţinand de natura extrinsecă a acestui contract.In acelasi sens, s-a opinat că forma solemnă (autentică) a donaŢiei reprezintă si “o măsură de protecŢie avoinŢei donatorului, care dispune in mod actual si irevocabil de un drept in favoarea unei alte persoane”, fără



echivalent.Putem afirma astfel, că intre principiul irevocabilităŢii speciale si principiul solemnităŢii (ca elementeprincipale de fond si respectiv, de forma) există o stransă si inseparabilă legătură care impreună, fac dindonaŢie “cel mai special contract” (dintre cele civile speciale). Din acest considerent, forma solemnă nu constituie numai un simplu (si comun) caracter al contractului, ciputem vorbi de mai mult si anume, despre principiul solemnităŢ ii donaŢ iei.

Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea absolută a contractului. Pentru ca liberalitatea inter vivos să

producă totusi efecte ea trebuie să se refacă in formele legiuite” (art. 1168 C. civ.). Deoarece forma solemnă este cerută imperativ (ad validitatem); dovada existenŢei contractului de donaŢie nu poate fi făcută cu martori (chiar dacă există un inceput de dovadă scrisă). Nulitatea donaŢiei pentru lipsa formei autentice poate fi invocată de orice persoană sau de instanŢă, din oficiu (neputand fi inlăturată in nici un fel). Nerespectarea formei donaŢiei nu poate fi acoperită ulterior prin confirmare de către donator (art. 1168 C.civ.).In schimb, s-a admis că după moartea donatorului, nulitatea donaŢiei pentru viciul de formă poate fi acoperită

prin confirmare, ratificare sau executare voluntară, de către mostenitorii donatorului. In cazul in care donaŢia se incheie prin mandatar, imputernicirea specială a acestuia trebuie să aibă tot formă autentică, asemenea actului ce urmează a fi incheiat prin reprezentant (contractul de donaŢie).

Cand donaŢia se incheie intre absenŢi, prin ofertă si acceptare separate, ambele acte trebuie să fie făcute în formă autentică (sub sancŢiunea nulităŢii absolute). De menŢionat, că acceptarea donaŢiei trebuie să aibă locîn timpulvieŢ ii donatorului, in caz contrar oferta fiind caducă [art. 814 alin. (2) C. civ.].Acceptarea donaŢiei trebuie făcută personal de donatar si notificată donatorului, in limitele termenului stabilitde acesta, iar dacă nu s-a fixat un termen, inainte de revocarea ofertei [in timpul vieŢii lui si inainte de a deveniincapabil - art. 814 alin. (2) C. civ]. Notificarea acceptării, neavand caracter personal, poate fi făcută si de cătrealtepersoane (de exemplu mostenitorii donatarului)27

Potrivit art. 827 C. civ. Orice act de donaŢiune de mobile este valabil numai pentru obiectele trecute intr-unact estimativ subsemnat de donator si donatar”. Deci, legea cer e, in cazul donaŢiei de bunuri mobile existenŢa,dreptcondiŢie de valabilitate a contractului, a unui stat estimativ. Acesta trebuie să cuprindă descrierea fiecărui bundonatin parte, inclusiv valoarea lui.Statul (actul) estimativ poate fi cuprins in inscrisul constatator al contractului de donaŢie sau poate fi un inscrisseparat, atasat contactului principal. De menŢionat că actul estimativ poate fi si sub semnătură privată (nuneapărat inscris autentic), el trebuind insă, să fie semnat de ambele părŢ i contractante. Sunt scutite de formalitateaactuluiestimativ donaŢiile indirecte si darurile manuale.§ 2. DonaŢiile deghizate, donaŢiile indirecte si darurile de nuntă Doctrina si practica au recunoscut existenŢa unor donaŢii “scutite de formalismul art. 813 c. civ.” precum: donaŢiile deghizate, donaŢiile indirecte si darurile manuale, care sunt astfel, excepŢ ii de la principiul

solemnităŢ iidonaŢ iilor .1. DonaŢia deghizată este o donaŢie simulată care, sub aparenŢ a unui contract cu titlu oneros, ascundenatura

gratuită a unui contract secret . De exemplu, desi printr-un contract public de vanzare-cumpărare seinstrăinează o

casă, in fapt dreptul de proprietate se transmite cu titlu gratuit. In acest caz, desi părŢile contractante recunoscexistenŢa unui preŢ, acesta nu există in realitate (nefiind datorat). DonaŢiile deghizate sunt valabile, simulaŢia nefiind, in principiu, sancŢionată cu nulitatea. Dacă insă, deghizarea este frauduloasă contractul este nul. In ceea ce priveste respectarea condiŢ iilor de fond , s-a apreciat unanim că actul care deghizează donaŢia (cel



aparent) trebuind să intrunească toate cerinŢele prevăzute de lege (in materie de donaŢii).In doctrină si in practică s-a pus insă intrebarea: ce formă trebuie să imbrace contractul care deghizează o donaŢie, forma cerută in general pentru valabilitatea contractelor sau forma specială (autentică) impusă de art.813 C.civ. pentru donaŢii ?Unii autori au susŢinut cerinŢa formei autentice a donaŢ iei deghizate, motivand că renunŢarea la cerinŢasolenităŢii este in contradicŢie cu dispoziŢiile imperative ale art. 813 C. civ., care prevăd că toate donaŢiile sefac

prin act autentic”, (prin aceasta inŢelegandu-se atat donaŢiile declarate de părŢi, cat si cele deghizate).Practica judiciară si o parte importantă a doctrinei a susŢinut că este suficient să fie indeplinite condiŢiile deformă cerute de lege pentru contractul care deghizează donaŢia (actul aparent). In acest sens, in exemplul demai sus,vanzarea aparentă a casei (construcŢie) in formă consensuală (deci fără respectarea formei autentice) a fostvalabilincheiată.

Ne raliem opiniei exprimate de practica judiciară si a autorilor, potrivit căreia forma donaŢ iei deghizate esteaceea cerută de lege pentru actul aparent. SusŢinem soluŢia de mai sus, pe considerentul (unanim acceptat) că, dacă sunt intrunite condiŢiile de validitatea contractului ostensibil (aparent) simulaŢia (deghizarea) este valabilă. De asemenea, desi formularea art. 813

este la prima vedere, imperativă (“Toate donaŢiie…”s.n) insusi legiuitorul a admis anumite derogări directe sauimplicite (ase vedea art. 812, 845, 940 etc.). Tot asa, apreciem că nu se poate susŢine concomitent, pe de o parte cădonaŢiadeghizată este o excepŢie de la principiul solemnităŢii, iar pe de altă parte că forma trebuie să fie (musai) cea autentică. Proba deghizării se face potrivit regulilor din materia simulaŢiei: părŢile contractante, precum si succesorii loruniversali sau cu titlu universal o pot face cu un contra inscris sau cu inceput de dovadă scrisă (completat cumartorisau prezumŢii), iar terŢii o pot face prin orice mijloc de probă (deoarece pentru ei, simulaŢia este un simplu

fapt).`In acelasi context, adăugăm că dispoziŢiile art. 845 C. civ. instituie o prezumŢie relativă de donaŢie deghizată in favoarea mostenitorilor rezervatari ai donatorului, in caz de instrăinare cu titlu oneros sub forma unei rente viagere sau cu rezerva dreptului de uzufruct, către un mostenitor in linie dreaptă directă care să fi consimŢit laincheierea actului.28

DonaŢ ia prin interpunere de persoane este tot o donaŢie simulată, asemănătoare donaŢiei deghizate, care insă are un obiect diferit. Astfel, dacă in cazul donaŢiei deghizate simulaŢia vizează natura gratuită a contractului,in cazulinterpunerii de persoane simulaŢia priveste persoana donatarului.In practică, această formă de simulaŢie este intalnită cand se doreste gratificarea unei persoane incapabile de a primi o donaŢie, caz in care, contractul (public) se incheie cu o persoană interpusă. Avand in vedere că obiectul simulaŢiei este persoana donatarului si nu operaŢiunea juridică efectuată de părŢi,

problema formei ce trebuie respectată la incheierea contractului nu mai este importantă, deoarece contractulincheiatcu persoana interpusă este o donaŢie (evident supusă prevederilor art. 813 C. civ.).Potrivit art. 812 C. civ. dispoziŢiile in favoarea unui incapabil sunt nule, fie ele deghizate sub forma unui contract oneros, fie făcute in numele unor persoane interpuse”. Sunt considerate persoane interpuse: tatăl,mama,copii si descendenŢii, precum si soŢul persoanei incapabile [art. 812 alin. (2) C. civ.].

Potrivit art. 940 alin. (2) C. civ. sunt interzise, sub sancŢiunea nulităŢii absolute, donaŢiile deghizate intresoŢi,ori făcute prin persoane interpuse, chiar dacă nu aduc atingere rezervei succesorale. DispoziŢia este raŢională,avandin vedere caracterul revocabil al donaŢiilor intre soŢi si esenŢa acestora (usor de eludat prin simulaŢie).



Prin art. 941 C. civ. se instituie, de asemenea, o prezumŢie de interpunere pentru copiii soŢului donatar, dinaltă căsătorie, din afara căsătoriei ori adopŢie si rudele in linie directă sau colaterală, pană la gradul patru inclusiv,cucondiŢia ca, in momentul incheierii contractului de donaŢie, soŢul donatar să aibă (real) vocaŢie succesoralăutilă la mostenirea acestora.2. DonaŢiile indirecte. DonaŢiile indirecte sunt acte juridice fundamentate pe intenŢia de a gratifica (animus

donandi), dar infăptuite pe calea unui alt act juridic, diferit de contractul de donaŢie.Spre deosebire de donaŢia deghizată, in care contractul aparent nu corespunde voinŢei reale a părŢilor (fiindfictiv), in cazul donaŢ iei indirecte, actul perfectat (prin care se realizează o liberalitate) este cel voit de părŢi.Strict juridic, donaŢiile indirecte sunt liberalităŢ i efectuate pe calea altor acte juridice (neasimilate sensuluicomun dat contractului de donaŢie).Pentru acest considerent donaŢiile indirecte nu sunt supuse regulilor de formă cerute de lege pentru validitateadonaŢiei, fiind o excepŢ ie de la principiul solemnităŢii donaŢiei. In schimb, donaŢiile indirecte sunt supuseregulilor de fond la care este supusă această liberalitate. Actele juridice prin care se realizează donaŢii indirecte sunt numeroase, insă cele mai uzitate sunt: renunŢareala un drept, remiterea de datorie si stipulaŢia in favoarea unei terŢe persoane.

A. RenunŢarea la un drept constituie o donaŢie indirectă ori de cate ori se fundamentează pe animusdonandi13. De exemplu, renunŢarea uzufructuarului la dreptul său de uzufruct pentru a intregi dreptul nudului proprietar, renunŢarea comostenitorului la drepturile sale succesorale pentru a profita celorlalŢi mostenitori etc.De menŢionat că intre renunŢare si donaŢie (ca instituŢii de drept civil) există un raport juridic de interdependenŢă, in care insă donaŢ ia este de fapt un simplu accesoriu al operaŢiei principale (care esterenunŢarea).Pentru a produce efectele unei donaŢii indirecte renunŢarea trebuie să fie insă, pur abdicativă, deoarece dacăsarface, de exemplu, in favoarea unuia dintre comostenitorii existenŢi, prin acesta s-ar realiza practic, o acceptareamostenirii si o transmitere a acesteia către persoana avută in vedere.

Per a contrario, dacă renunŢarea ar fi translativă de drepturi (si nu pur abdicativă) actul juridic trebuie să imbrace forma autentică prevăzută de art. 813 si art. 814 C. civ. pentru donaŢii.B. Remiterea de datorie constituie un mijloc voluntar de stingere a unei obligaŢii si reprezintă renunŢarea cutitlu gratuit a creditorului la valorificarea unui drept de creanŢă pe care o are impotriva debitorului său. RenunŢarea creditorului la valorificarea dreptului său nu este un act unilateral, ci un contract , in sensul că presupune acceptarea din partea debitorului. Efectul principal al incheierii contractului este stingerea raportuluideobligaŢie. Drept consecinŢă, debitorul realizează un folos gratuit, o imbogăŢire care corespunde cu valoareacreanŢeice ar trebui să o plătească creditorului. 13 RenunŢarea la un drept care nu are la bază intenŢia liberală, nu realizează o donaŢie indirectă. In acestsens, se spune că renunŢarea la un drept este un act juridic neutru”; a se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 156.29Cand remiterea de datorie se realizează prin acte intre vii, ea poate fi făcută prin orice formă: scrisă, verbală sau chiar tacită (atunci cand rezultă din anumite fapte ale creditorului), deci nu este supusă formei autentice.Remiterea de datorie poate fi făcută si pentru moarte, printr -un legat, pe care debitorul poate sau nu să-laccepte (caz in care trebuie să imbrace formele cerute de lege pentru testamente). In ceea ce priveste proba remiterii de datorie, aceasta urmează regulile de dovadă ale actelor juridice stipulate in art. 1191 si urm. C. civ. Astfel, creditorul poate elibera debitorului o chitanŢă prin care recunoaste efectuarea

plăŢii, desi in realitate plata nu s-a făcut.

C. StipulaŢia în favoarea unei terŢe persoane este un contract prin care o persoană numită promitent seobligă faŢă de altă persoană numită stipulant să execute o anumită prestaŢie in folosul unei terŢe persoanenumită beneficiar , care nu participă si nici nu este reprezentată la incheierea contactului. StipulaŢia in favoarea unei terŢe persoane făcută cu intenŢia de a gratifica (donandi causa), reprezintă tot o



donaŢie indirectă. Atunci cand stipulaŢia in favoarea unei terŢe persoane este o donaŢie indirectă ea este scutită de formasolemnă impusă donaŢiilor.AplicaŢiile practice ale stipulaŢiei pentru altul sunt: contractul de rentă viageră in folosul unui terŢ, donaŢia cusarcină in folosul unei terŢe persoane, contractul de asigurare asupra vieŢii, contractul de asigurare derăspundere civilă etc.

De precizat că, dacă stipulaŢia făcută donandi causa este prevăzută in cadrul unei donaŢii directe (donaŢiedublă făcută printr -un singur act juridic), contractul va fi guvernat de regulile aplicabile donaŢiilor (formăautentică etc.). Numai in privinŢa sarcinii stipulate, care este o donaŢie indirectă grefată pe o donaŢie directă, se vor aplicaregulile specifice stipulaŢiei pentru altul (in principal, lipsa formei solemne)14.3. Darurile manuale. Darul manual este o donaŢie realizată prin tradiŢiunea bunului mobil corporal transmisde la dispunător la gratificat, in baza acordului de voinŢă al părŢilor contractante.Darul manual reprezintă forma cea mai simplă de donaŢie, impunand doar tradiŢ iunea unui mobil donat (pelangă acordul de voinŢă, indispensabil incheierii contractului). Darul manual este exceptat de la condiŢiile de formă impuse donaŢiei propriu-zise, dar este supus acelorasi

condiŢii de fond ale acesteia. El reprezintă o excepŢ ie atat de la principiul consensualismului instituit deart. 971 C. civ., dar si de la principiul solemnităŢ ii instituit de art. 813 C. civ.Darul manual face parte din categoria contractelor reale, a căror valabilitate este recunoscută in dreptul nostru de art. 644 C. civ.TradiŢ iunea bunului donat de la donator la donatar este de esenŢ a acestei varietăŢi de donaŢie. Ca excepŢie,darulmanual operează prin simplul acord de voinŢă al părŢilor contractante, atunci cand pentru un motiv sau altul,obiectulacestuia se află deja in mainile donatarului (la momentul perfectării contractului). Obiectul darului manual poate consta numai in bunuri mobile corporale, susceptibile de tradiŢiune de manu ad manu (cărora le sunt asimilate titlurile la purtător si biletele de bancă, intrucat incorporează valoarea creanŢei si

potfi transmise prin tradiŢiune).Bunurile imobile, precum si mobilele incorporale (drepturi de creanŢă, drepturi de creaŢie intelectuală, fond de comerŢ etc.) nu pot forma obiectul unui dar manual, pentru că nu sunt susceptibile de a fi transferate sidobanditeprintr-o predare si primire efectivă. Nu pot forma obiectul darului manual nici bunurile viitoare, pentru simplulmotiv că neexistand, nici nu pot fi predate. Sumele de bani consemnate la C.E.C. vor putea fi obiect al darului manual in condiŢiile in care lichidarealibretului C.E.C. al donatorului, concomitent cu constituirea soldului livretului emis pe numele donatarului ausemnificaŢia

juridică a unei donaŢii”. Deci, depunerea unei sume de bani la C.E.C. pe numele unei alte persoane, poate face obiectul darului manual, cu condiŢia să nu se fi făcut cu alt titlu (de exemplu, plata unei datorii).In consecinŢă, simpla predare a unui libret C.E.C. altei persoane, nominalizat pe numele donatorului (sinetransferat pe numele donatarului), nu constituie dar manual, deoarece nu s-a transferat proprietatea sumelordebani asupra celui căruia i s-a predat libretul nominativ.14 A se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 158.30Dovada darului manual poate fi făcută, in principiu, prin orice mijloc de probă (fiind o chestiune de fapt). CaexcepŢie, donatorul si succesorii săi pot proba darul manual, numai printr-un inscris sau inceput de dovadăscrisă,

completată cu martori sau prezumŢii, conform regulilor generale in materie de probe (art. 1191 si urm. C. civ.).Donatorul- posesor nu are nevoie de dovadă scrisă (fiind prezumat propr ietar in baza art. 1909 C. civ). Darurile de nuntă constituie una dintre cele mai cunoscute categorii de daruri manuale15 avand in vedereatradiŢia potrivit căreia, cu ocazia căsătoriei, părinŢii obisnuiesc să-si inzestreze copiii cu bunuri sau alte valori,de natură



a constitui, pentru inceput, patrimoniul comun al soŢilor.Aceste bunuri sunt dăruite, de regulă, după oficierea căsătoriei, cu ocazia serbării nunŢ ii, ceea ce face ca ele să constituie bunuri comune ale soŢ ilor (deoarece se presupune că a existat intenŢia donatorului ca ele să intre in comunitatea de bunuri a soŢilor).In schimb, donaŢia făcută de părinŢii unuia dintre soŢi, după serbarea nunŢii, califică bunul drept bun propriu.SoluŢia isi are temeiul in prevederile art. 31 lit. b) C. fam. (excepŢie de la regulă) potrivit cărora bunuriledobanditein timpul căsătoriei prin donaŢ ie sunt bunuri proprii (cu excepŢia cazului cand donatorul a prevăzut că ele vor

ficomune).In doctrină s-a admis insă că darurile obisnuite au un regim derogatoriu de la dreptul comun, neintrand subincidenŢa excepŢiei prevăzute de art. 31 lit. b) C. fam., si in consecinŢă devin bunuri comune ale soŢ ilor (potrivitregulii instituite de art. 30 C. fam.). In susŢinerea punctului de vedere de mai sus s-au invocat prevederile art.759 C.civ., potrivit cărora darurile obisnuite nu sunt supuse raportului donaŢiilor.De menŢionat insă, că celelalte donaŢ ii reprezentând sume mari de bani sau alte bunuri de mare valoare,devinbunuri proprii [potrivit art. 31 lit. b)

C. fam.], chiar dacă sunt făcute cu ocazia serbării nunŢii si de către persoane care nu sunt părinŢ ii unuia dintresoŢi(cu excepŢia cazului in care donatorul a dorit ca bunurile respective să devină comune). SecŢiunea a IV-a. Efectele contractului de donaŢie

Principalul efect (legal) al contractului de donaŢ ie este transmiterea dreptului de proprietate de ladonator la donatar (consecinŢă a caracterului translativ de proprietate al donaŢ iei).

Desi, prin natura sa donaŢ ia transmite dreptul de proprietate, este posibil ca dreptul transmis cu titlu gratuitsă fie un alt drept real (decât dreptul de proprietate) sau un drept de creanŢă. În acest din urmă caz,

operaŢia juridică se va analiza ca o cesiune de creanŢă cu titlu gratuit , căreia i se vor aplica regulile prevăzute de art. 1391 si urm. C. civ. (cu derogările corespunzătoare naturii gratuite a transferului).

§ 1. ObligaŢiile donatoruluiPrincipala obligaŢie (personală) a donatorului este predea bunului donat donatarului. Predarea bunului aresemnificaŢia transmiterii materiale a lucrului si se poate face ulterior incheierii contractului, potrivit clauzelorcontractuale.Dacă părŢile au convenit ca bunul donat să fie păstrat de donator si după perfectarea contractului, acesta va răspunde pentru pieirea sau deteriorarea bunului, dar numai dacă a survenit din culpa sa (pentru celelalte cazuri răspunderea fiind a donatarului- proprietar). Evident că, dacă bunul donat este un dar manual, intotdeaunadonatarulva răspunde de pieirea lucrului in calitatea sa de proprietar.Avand in vedere caracterul gratuit al contractului, in principiu, donatorul nu are si obligaŢ ia de a-l garanta pedonatar pentru evicŢiune sau pentru viciile ascunse [art. 828 alin. (1) C. civ.].Ca excepŢie de la regula de mai sus, donatorul datorează totusi , garanŢ ie pentru evicŢ iune in următoarele cazuri:a) cand a promis expres garanŢie pentru evicŢiune [art. 828 alin. (2)C. civ.];15 Alte daruri manuale sunt: pomana” care se dă cersetorilor (care constă, de regulă, in sume mici de bani saualimente) siciubucul” sau bacsisul” care constă in gratificarea unei persoane care a prestat un serviciu satisfăcător pentrudispunător. 31b) cand evicŢiunea provine dintr-un fapt personal [art. 828 alin. (3)

C. civ.];c) cand donaŢia este cu sarcini, in limitele valorii acestora [art. 828 alin. (3) C. civ.].Tot ca excepŢie, donatorul datorează garanŢ ie pentru viciile bunului donat, in următoarele cazuri: a) cand s-a obligat expres in acest sens;b) cand viciile ascunse cunoscute de donator au pricinuit un prejudiciu donatarului;



c) cand donaŢia este cu sarcini, in limitele valorii acestora.§ 2. ObligaŢiile donataruluiAtunci cand donaŢia este pur gratuită (neafectată de vreo sarcină), donatarul nu are nici o obligaŢ ie faŢă de donator (contractul fiind unilateral).In cazul de mai sus, donatarul are, cel mult o obligaŢie imperfectă, de recunostinŢă (morală) care, dacă este incălcată poate duce implicit, in anumite condiŢii, la revocarea donaŢiei pentru ingratitudine (art. 831 C. civ.).Dacă donaŢia este sub modo (cu sarcini), donatarul are obligaŢia de a executa sarcina, intocmai ca debitorii dincontractele sinalagmatice deoarece, in caz contrar, donaŢia poate fi revocată.

§ 3. Efectele donaŢiei faŢă de terŢiPrin caracterul său translativ de proprietate, contractul de donaŢie, produce efecte directe, doar intre părŢilecontractante.Pentru ca donaŢia să producă efecte si faŢă de terŢi este necesară indeplinirea formelor de publicitate. Cand bunul donat este un mobil corporal opozabilitatea se realizează prin transmiterea posesiei bunuluirespectiv (art. 972 si art. 1909 C. civ.).Dacă obiectul donaŢiei este un drept de creanŢă opozabilitatea faŢă de terŢi se realizează numai prinnotificareacesiunii către debitorul cedat ori prin acceptarea ei de către acesta printr -un act autentic (art. 1393 C. civ.).In cazul in care obiectul donaŢiei este un imobil, contractul devine opozabil terŢilor din momentul transcrieriidreptului in cartea funciară (art. 818 C. civ. si art. 22 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicităŢii

imobiliare).Transcrierea in cartea funciară poate fi cerută, in primul rand de donatar, deoarece el este cel mai interesat să

preintampine dobandirea aceluiasi drept de către terŢi. Pot de asemenea să ceară transcrierea: mandataruldonatarului,tutorele, ascendenŢii minorului donatar si chiar donatorul.Potrivit art. 820 C. civ. anumite persoane, cum sunt: tutorii care ii reprezintă pe minori sau pe interzisi sunt obligate să solicite transcrierea donaŢiei, sub sancŢiunea acoperirii daunelor create persoanelor fără capacitate,prininacŢiunea lor.Art. 819 C. civ. prevede dispoziŢii derogatorii in materie (faŢă de publicitatea actelor cu titlu oneros), in sensul că lipsa transcrierii poate fi invocată de orice persoană interesată, dar in primul rand de cei care au primit de la

instrăinător proprietatea bunului, creditorii ipotecari asupra bunului donat si succesorii cu titlu particular ai donatorului.Nu pot invoca lipsa transcrierii donaŢiei: donatorul si succesorii săi universali sau cei cu titlu universal,precum si reprezentanŢii legali sau convenŢionali ai donatarului, deoarece acestia erau obligaŢi să cearătranscriereaactului.Potrivit art. 37 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicităŢ ii imobiliare dobanditorul de

bunăcredinŢă al unui drept real (prin donaŢie sau legat), ce si-a inscris dreptul in cartea funciară va simŢi pe deplin efectele

publicităŢii imobiliare “decat in termen de 10 ani, socotiŢi din ziua cand s-a inregistrat cererea lor de inscriere”(după prescripŢia acŢiunii in rectificare).SecŢiunea a V-a. Cauzele legale de revocare a donaŢiilorDonaŢiile sunt, prin esenŢa lor, in principiu, irevocabile.32După cum am văzut anterior, ca excepŢ ie de la principiul irevocabilităŢii, donaŢ iile sunt revocabile in două cazuri. Este cazul donaŢiilor intre soŢi (art. 937 C. civ.) si a donaŢiilor de bunuri viitoare (art. 821 C. civ.).Codul civil (art. 829) prevede si alte trei cazuri in care donaŢia “se revocă” (pentru neexecutarea sarcinii,pentruingratitudine, si pentru nasterea unui copil), cunoscute in doctrină drept “cauze legale de revocare adonaŢiilor”.

Doctrină este unanimă in a aprecia că cele trei cauze legale de revocare nu sunt excepŢ ii de la principiulirevocabilităŢ ii donaŢiei, deoarece nu depind exclusiv de voinŢa donatorului16.Elementul care a creat confuzii in cazul excepŢ iilor de la principiul irevocabilităŢii donaŢiilor a fost folosireaimproprie a termenului de “revocare” in art. 829. Precizăm că cele trei cazuri de “revocare legală” prevăzute de legiuitor sunt in fapt, cazuri de rezoluŢ iune a contractului.



De menŢionat că părŢile pot stipula in contract si alte clauze care pot duce la revocarea donaŢiei (curespectarea

principiului irevocabilităŢii).Precizăm că numai revocarea legală pentru nasterea unui copil operează de drept (celelalte două fiind

judiciare).§ 1. Revocarea donaŢiei pentru neexecutarea sarciniiDacă donaŢia este sub modo (cu sarcini), donatarul are obligaŢia de a executa sarcina, deoarece in caz contrar,donaŢia va fi revocată (rezoluŢionată).

Sarcina reprezintă o obligaŢie impusă de donator gratificatului, in limita căreia se diminuează caracterul gratuit al liberalităŢii.Sarcina trebuie să fie posibilă, licită si morală. Ea poate fi dispusă in favoarea dispunătorului, in favoarea unui terŢ sau in favoarea gratificatului insusi. In primele două situaŢii, sarcina transformă liberalitatea intr -un actmixt, in

parte oneros, in parte gratuit. Dacă sarcina absoarbe integral valoarea liberalităŢii, caracterul gratuit dispare siliberalitatea se transformă intr -un act cu titlu oneros.Sarcina se aseamănă cu o condiŢie rezolutorie deoarece nici una nu afectează nasterea dreptului, iar in caz de realizare a condiŢiei sau de revocare legală a donaŢiei pentru neexecutarea sarcinii, efectele sunt retroactive.Sarcina si condiŢia rezolutorie nu se confundă. Astfel, in cazul condiŢiei rezolutorii nu se creează obligaŢii insarcina donatarului (chiar dacă este potestativă)17, in schimb sarcina obligă pe donatar (in caz de neexecutare

putandu-se recurge la măsuri de executare). Avand in vedere că în limita sarcinii, contractul de donaŢ ie are caracter sinalagmatic, in caz de neexecutare,donatorul poate cere justiŢiei executarea silită a obligaŢiei (ce formează obiectul sarcinii), cu daune-interesesau revocareadonaŢiei, potrivit dispoziŢiilor art. 1020 si 1021 C. civ. In schimb, donatarul nu se poate elibera de sarcină, abandonand bunurile dăruite (fără acordul donatorului).

Neindeplinirea sarcinii trebuie să fie culpabilă donatarului.Revocarea donaŢiei pentru neexecutarea sarcinii este judiciară, deci trebuie să fie cerută instanŢei.AcŢiunea in revocarea donaŢiei pentru neindeplinirea sarcinilor poate fi exercitată in principiu, de donator, dar si de succesorii săi in drepturi, de creditorii chirografari pe cale oblică (art. 974 C. civ.) ori de cesionar (atunci

cand is-a transmis acŢiunea in revocare, cu titlu oneros sau gratuit).In cazul sarcinii stipulate in favoarea unui terŢ, acesta poate cere numai executarea obligaŢiei asumate dedonatar, dar nu si rezoluŢ iunea contractului, deoarece el nu este parte contractantă. § 2. Revocarea pentru ingratitudineFaptele care atrag revocarea donaŢiei pentru ingratitudine sunt enumerate limitativ de art. 831 C. civ. (si, inconsecinŢă, sunt de strictă interpretare). 16 Adăugăm că in acest sens, că cele trei cauze nici nu sunt de fapt revocări veritabile (ci in fapt sunt cauze derezoluŢiune acontractului).17 CondiŢia potestativă contravine principiului irevocabilităŢii numai dacă este din partea donatorului; a sevedea, Fr. Deak, op. cit.,p. 170.33a). Donatarul să fi atentat la viaŢ a donatorului (art. 831 pct. 1 C. civ.). In această situaŢie, nu se cere ocondamnare penală (asa cum se cere in cazul nedemnităŢii prevăzute de art. 655 C. civ.), fiind suficient săexisteintenŢ ia autorului de a ucide (chiar dacă donatorul nu a fost nici măcar rănit). Uciderea din culpă sau in legitimă apărare nu este cauză de revocare (precum nici uciderea donatorului decătre donatarul lipsit de discernămant). b). Donatarul să fi săvârsit delicte, cruzimi sau injurii grave (art. 831 pct. 2 C. civ.).

Prin delicte se inŢeleg orice fapte penale, prin care sunt lezate bunurile sau persoana donatorului.Delictul comis asupra persoanei sau averii soŢ ului donatorului sau contra rudelor acestuia se consideră delict indreptat contra donatorului insusi.Actele de cruzime vizează integritatea corporală si sănătatea doctorului (si trebuie săvarsite de donatar sau din ordinul acestuia, de către o altă persoană).



Injuriile sunt fapte care ating onoarea, demnitatea sau reputaŢia donatorului. Faptele trebuie să aibă o anumită gravitate (care se apreciază de instanŢa de judecată). Faptele enumerate de art. 831 pct. 2 C. civ. trebuie săvar site cu intenŢie (in lipsa acesteia, ingratitudinea nu sepoate presupune).c). Refuzul donatarului de a da alimente donatorului (art. 831 pct. 3C. civ.). Se are in vedere fapta donatarului care (desi avea posibilitatea) a refuzat cererea donatorului (aflat innevoie) de a-i da alimente.De menŢionat că, revocarea donaŢiei nu operează dacă donatorul avea obligate alte persoane de ai acorda

intreŢinere (inclusiv alimente).Valoarea alimentelor nu poate depăsi valoarea bunului donat. In toate cazurile, refuzul nejustificat de alimente este sancŢionat numai prin posibilitatea revocării donaŢiei”.Donatorul si donatarul nu au acŢiune in justiŢie pentru a cere, intreŢinere de la donatar si respectiv restituireaprinechivalent a prestaŢiilor.

AcŢ iunea în revocarea donaŢ iei pentru ingratitudine va putea fi indreptată doar impotriva donatarului vinovat[art.833 alin. (2) C. civ.]. Mostenitorii donatarului nu pot fi obligaŢi să restituie bunul primit de autorul lor cu titludedonaŢie.

Revocarea donaŢiei pentru ingratitudine poartă in mod evident amprenta caracterului ei de pedeapsă civilă” (s.n.).Ea poate fi intentată numai de donator , fiind o acŢiune strict personală.Ca excepŢie, mostenitorii donatorului vor putea deveni titulari ai acŢiunii in revocare, dacă acŢiunea a fostintrodusă de donator sau dacă donatorul a decedat inainte de expirarea termenului in care acŢiunea putea fiintentată [art. 833 alin. (2) C. civ.]. AcŢiunea nu poate fi intentată nici de către creditorii donatorului pe calea acŢiuniioblice,deoarece ea presupune aprecierea morală a conduitei donatarului, pe care o poate face numai donatorul”. Revocarea legală pentru ingratitudine este de asemenea judiciară (deci trebuie cerută instanŢei de judecată). AcŢiunea trebuie introdusă in ter men de un an, calculat de la data producerii faptului sau din ziua cand

donatorul l-a cunoscut [art. 833 alin. (1)C. civ.]. Termenul de un an este un termen de decădere (nu de prescripŢie), prezumandu-se că dacă a trecut unanfără ca donatorul să ceară r evocarea donaŢiei, acesta l-a iertat pe donatar.Datorită faptului că acŢiunea in revocare pentru ingratitudine are caracter esenŢ ialmente personal, admitereaacesteia nu va produce efecte retroactive fata de ter Ţ i.Toate donaŢiile sunt supuse revocării pentru ingratitudine.§ 3. Revocarea pentru nasterea unui copilOrice donaŢie făcută de o persoană care nu are copii, va fi revocată de drept, dacă donatorului după

încheierea donaŢiei i se naste un copil sau un alt descendent, din căsătorie sau din afara căsătoriei. Potrivit art. 836 C. civ. revocarea donaŢiei va avea loc chiar si în cazul în care copilul se naste după moartea donatorului.34Cauza de revocare se întemeiază pe prezumŢia voinŢei donatorului de a revoca donaŢia în caz deproducere a acestui eveniment, dar si pe ideea de protecŢie a copilului.Pentru ca donaŢia să fie revocată pentru nasterea unui copil se cer întrunite două condiŢii:a). Donatorul să nu fi avut copii sau alŢ i descendenŢ i, la momentul incheierii donaŢiei. ExistenŢa unui copilconceput la incheierea donaŢiei nu impiedică revocarea contractului (art. 837 C. civ.). b). Ulterior donaŢiei, să i se fi născut (donatorului) un copil viu.18Revocarea pentru nasterea unui copil operează de drept (art. 836 C. civ.) si pentru orice fel de donaŢii. InconsecinŢă, prin simplul fapt al nasterii unui copil al donatorului, donaŢia anterior incheiată este desfiinŢată

prindispoziŢia legii (fără a fi necesară intervenŢia justiŢiei).Pentru considerentele de mai sus, in caz de litigiu instanŢa, reŢinand că sunt indeplinite condiŢiile legale, vaconstata numai revocarea (nepronunŢandu-se in cauză). AcŢiunea in restituire poate fi intentată de către donator , dar si de către succesorii săi in drepturi (inclusiv



creditorii, pe calea acŢiunii oblice).Potrivit art. 21 din Decretul nr. 167/1958, acŢiunea in restituirea bunului donat - proprietatea fiind redobandită de drept - se prescrie după 30 de ani de la nasterea copilului. Ca efect al nasterii unui copil, dreptul de proprietate al donatarului este desfiinŢat retroactiv, iar lucruriledonate reintră in patrimoniul donatorului, libere de orice sarcini. Orice clauză, prin care donatorul ar renunŢa la revocarea donaŢiunii pentru nastere de fiu (copil – s.n.), estenulă si fără nici un efect” (art. 839 C. civ.).

După cum am văzut, doctrina este unanimă in a aprecia că nasterea unui copil din căsătorie sau din afaracăsătoriei revocă, de drept, donaŢia anterior incheiată. Doctrina a fost insă impărŢită cand a trebuit să răspundă la intrebarea: ce efecte va produce adopŢ ia in această materie?Potrivit unei opinii, dacă donatorul avea un copil adoptat in momentul donaŢiei, nasterea ulterioară a unui copil nu va determina revocarea donaŢiei, deoarece adoptatul este asimilat copilul din căsătorie”. Tot asaadoptareaunui copil ulterior donaŢiei ar avea drept efect revocarea acesteia.Intr-o altă opinie, la care ne raliem, impărtăsită si de practica judecătorească s-a reŢinut soluŢia contrară,

potrivit căreia revocarea pentru nasterea unui copil operează numai cand donatorul dobandeste (chiar postum)un copil

exclusiv din căsătorie sau din afara căsătoriei. In acest context, trebuie să admitem implicit, că nici existenŢ a unui copil adoptat anterior donaŢ iei nuîmpiedică revocarea contractului. CONTRACTUL DE MANDATSecŢiunea I. Mandatul cu reprezentare§ 1. NoŢiune si reglementare1. NoŢiune. Potrivit art. 1532 C. civ. mandatul este un contract in puterea căruia o persoană se obligă, fără

plată, de a face ceva pe seama unei alte persoane de la care a primit insărcinarea”. DefiniŢia dată mandatului de Codul civil, desi conŢine elementele generale ce caracterizează acest contract, are insă neajunsul de a nu-l delimita suficient de alte contracte civile (de exemplu, de contractul de antrepriză saude

contractul de muncă). Din cele de mai sus rezultă că, părŢ ile contractului de mandat sunt mandantul (persoană fizică sau juridică) care împuterniceste o altă persoană să încheie acte juridice pe seama sa si mandatarul (persoană fizică sau juridică) care se obligă să încheie acte juridice în numele mandantului.18 Este fără de relevanŢă dacă copilul este născut viu sau viabil. 35

De menŢionat că, trimisul sau mesagerul nu pot fi asimilaŢi mandatarului, ei executând, de regulă, servicii care nu implică încheierea de acte juridice si, oricum, nu au calitatea de reprezentanŢ i ai mandantului(activitatea lor putând fi calificată ca antrepriză).

În general, contractul de mandat este rodul exclusiv al voinŢ elor reunite ale mandantului si respectiv,mandatarului, însă raporturil e juridice de mandat pot fi generate si de litera legii; de exemplu, art. 35 alin.(2) C.

fam instituie prezumŢ ia de mandat tacit reciproc între soŢ i în ceea ce priveste actele de administrare (siuneori

chiar de dispoziŢ ie) cu privire la bunurile comune. Mandatul are o plansă largă de acŢine: de la activităŢ i simple de reprezentare (de exemplu, exercitareavotului într-un consiliu de administraŢie), până la activităŢ i complexe (de exemplu, administrarea unui

patrimoniu).2. Reglementare. Sediul materie se află în Codul civil, Cartea a III -a, Titlul IX „Despre mandat”: Capitolul

I „Despre natura mandatului”, art. 1532-1538, Capitolul II „Despre îndatoririle mandatarului” art. 1539-

1545,Capitolul III „Despre obligaŢ iile mandantului art. 1546-1551 si Capitolul IV „Despre diferitele moduri dup caremandatul încetează” art. 1552-1559.§ 2. Caractere juridice si delimitare



1. Caractere juridice.a). Mandatul este un contract consensual deoarece pentru incheierea lui valabilă este suficientă simpla manifestare de voinŢă a părŢilor.In practică, mandatul, ca instrumentum, se prezintă sub forma unui înscris, care de cele mai multe ori poartă numele de mandat, procură sau împuternicire. In limbajul juridic curent, se mai foloseste si termenul dedelegaŢie” (total inadecvat).

Dovada mandatului se face, de regulă, potrivit dreptului comun (art. 1191 alin. 1,2,si 3), atât faŢă de părŢ i, dar si faŢă de terŢ ul contractant (nu si de al Ţ i terŢ i), respectiv înscris peste 250 lei, interdicŢ ia probei cu

martori etc.Ca o excepŢie de la regula de mai sus, dacă mandatul este tacit dovada se va putea face atat intre părŢi cat sifaŢă de terŢi prin orice mijloace de probă admise de lege, indiferent de valoarea actului. In ceea ce priveste pe terŢi (alŢii decat cei care au contractat cu mandatarul) acestia vor putea face dovadamandatului prin orice mijloace de probă (inclusiv martori sau prezumŢii), deoarece pentru ei contractul nu estedecât un fapt juridic (si nu act juridic).b). In principiu, mandatul este cu titlu gratuit , fiind fără plată, cand nu s-a stipulat contrariu” (art. 1532,1534 C. civ.).Din conŢinutul art. 1534 C. civ. rezultă insă că mandatul este gratuit numai in lipsa unei stipulaŢii contrare;deci mandatul poate fi si remunerat .

In consecinŢă, prin natura sa contractul de mandat este gratuit . Gratuitatea mandatului nu este insă si deesenŢaacestuia, părŢile putand conveni si asupra unei plăŢi datorate mandatarului (caz in care mandatul devineoneros).Dacă mandatarul este un profesionist se prezumă că mandatul este oneros. In acest caz, poate fi prezumată chiar retribuŢia mandatarului, cuantumul acesteia rezultand din natura profesiei lui (de exemplu, avocat).c). Mandatul este un contract intuitu personae, deoarece se incheie in consideraŢia unei anume persoane,increderea pe care mandantul o are in mandatar avand o importanŢă esenŢială la perfectarea contractului. d). Cand mandatul este cu titlu gratuit, el are caracter unilateral, deoarece creează obligaŢii exclusiv insarcina uneia din părŢi (a mandatarului). In cazul in care contractul este cu titlu oneros, mandatul devinebilateral

(sinalagmatic), fiecare dintre părŢi obligandu-se.2. Delimitare. Mandatul prezintă asemănări cu contractul de muncă si contractul de antrepriză. Deosebirile principale sunt determinate de obiectul distinct al contractului de mandat, respectiv incheierea deacte juridice de către mandatar pe seama si in numele mandantului. Obiectul contractului de antrepriză il reprezintă actele sau faptele materiale pe care antreprenorul se obligă să le execute pentru client (de exemplu, construirea unui imobil).36In contractele de antrepriză si de muncă, atat antreprenorul cat si salariatul nu au, de regulă, calitatea dereprezentanŢ i. In principiu, angajatul nu poate fi reprezentantul angajatorului (patronului) si nici nu poate fireprezentat,el trebuind să presteze personal munca la care s-a obligat (spre deosebire de mandatar care isi poate substituio altă persoană pentru realizarea actelor juridice la care s-a obligat).Ca excepŢie, salariatul sau antreprenorul pot fi imputerniciŢi să reprezinte patronul ori clientul. Ei pot incheia, în accesoriu, si acte in numele patronului sau clientului, dar obligaŢiile lor principale nu sunt de mandat, ciderivă din raporturile de muncă sau de antrepriză. De exemplu, intre avocat, ca liber profesionist si client se stabileste, de regulă, un raport de mandat cu reprezentare. Este posibil insă, ca obligaŢia avocatului să se rezume exclusiv la acordarea de consultaŢii

juridice,situaŢie in care nu mai suntem in limitele contractului de mandat (ci de antrepriză). § 3. CondiŢiile de validitate a mandatului

A. Capacitatea părŢilorAvand in vedere că art. 1552 pct. 3 C. civ., printre altele, prevede că interdicŢ ia mandantului ori amandatarului este caz de incetare a mandatului, putem aprecia, implicit că: a) mandatarul trebuie să aibă capacitate de exerciŢiu deplină (deoarece, desi incheie acte juridice pe seama siin numele mandantului, el devine parte contractantă in raporturile cu terŢii, trebuind să aibă astfel capacitatea



necesară pentru a incheia el insusi actele respective); b) mandantul trebuie să aibă capacitatea necesară de a contracta, el insusi actul juridic cu care l-a imputernicit pe mandatar, deci capacitatea juridică a acestuia se va determina în funcŢ ie de natura actului juridic care faceobiectul contractului de mandat.Astfel, dacă se are in vedere incheierea unui act de dispoziŢ ie, mandantul trebuie să aibă capacitate deexerciŢiu deplină iar dacă actul ce urmează a fi incheiat este insă numai de administrare, mandatul va putea fidatchiar de un minor cu capacitate de exerciŢiu restransă.

Dacă mandatul este cu titlu oneros, in toate cazurile mandantul (care plătind efectuează acte de dispoziŢie)trebuie să aibă capacitatea deplină, chiar dacă actul cu care l-a imputernicit pe mandatar este numai unul deadministraresau conservare.De precizat că trimisului sau mesagerului (nefiind părŢi in contractul de mandat) nu li se aplică regulile de mai sus, ei trebuind să aibă numai discernământul necesar pentru activitatea indeplinită. B. Obiectul mandatuluiMandatul poate avea ca obiect numai încheierea de acte juridice de către mandatar pe seama si in numele mandantului.Ca în orice contract obiectul trebuie să îndeplinească condiŢiile generale de validitate: să fie determinat

sau cel puŢ in determinabil , să fie licit, moral si posibil .

Nu pot face obiectul (principal) al contractului de mandat faptele materiale. Acestea pot fi numai obiectulaccesoriu al mandatului in care obiectul principal inseamnă incheierea de acte juridice (de ex., expertizarea unuibunce urmează a fi cumpărat).

Actele juridice cu caracter strict personal nu pot fi încheiate prin mandatar (de ex., testamentului, căsătoria etc.).In consecinŢă, mandatarul nu poate săvarsi decat actele juridice cu care a fost imputernicit de mandant, el neputand face nimic peste limitele mandatului său. C. Forma mandatuluiPotrivit art. 1533 C. civ. mandatul poate fi scris, verbal sau tacit.Mandatul este tacit cand rezultă din imprejurări care fac neindoielnică voinŢa părŢilor (nu trebuie confundat cu

mandatul aparent).Mandatul este aparent cand nu există voinŢa mandantului de a fi reprezentat sau voinŢa există, dar mandatarul si-a depăsit limitele imputernicirii, iar terŢii contractează cu credinŢa că mandatarul are puteri de reprezentare. 37Mandatul poate fi general sau special (art. 1535 C. civ.). Mandatul este general cand imputernicireamandatarului nu are limite. Mandatul este special cand se dă pentru o singură operaŢie juridică. Potrivit art. 1536 alin. (2) C. civ. pentru actele de dispoziŢie (instrăinări, tranzacŢii, inclusiv participări la licitaŢii) se cere mandat special. Specializarea se rezumă la indicarea naturii operaŢiei juridice si a obiectului ei(in

practică se cere mai mult). De exemplu, pentru a incheia o vanzare avand ca obiect un teren mandatarul trebuiesă aibă procură (ca instrumentum) in formă autentică, care să precizeze imputernicirea de vanzare-cumpărare,precumsi obiectul vanzării (cu indicarea datelor de identificare).Pentru actele de administrare, conservare este suficient un mandat general [art. 1536 alin. (1) C. civ.].De menŢionat, că mandatul trebuie să aibă forma cerută de lege pentru actului juridic preconizat a se incheia.Această regulă este cunoscută in doctrină sub denumirea de regula simetriei formelor .§ 4. VarietăŢi de mandat1. Actul cu sine însusi este mandatul încheiat între mandatar (ca reprezentant al mandantului) si persoanasa (în nume propriu, de această dată). 2. Dubla reprezentare este mandatul incheiat intre mandatar (ca reprezentant al mandantului) cu el insusi

(ca reprezentant al terŢului).In doctrină, actul cu sine insusi si dubla reprezentare sunt cunoscute sub numele de autocontracte.Autocontractul prezintă pericol pentru intereselor mandantului (cu excepŢia cazului cand acesta a fost incunostinŢă de cauză). Cand interesele mandantului sunt lezate acesta poate cere anularea actului pentru dol

prin



reticenŢă.3. Mandatul în interes comun este mandatul in care mandatarul contractează cu un terŢ, atat in interesulmandantului, cat si in interesul său (pentru că au aceleasi interese, de ex., bunul care urmează a se vinde este coproprietate: mandant, mandatar.

Mandatul remunerat este mandatul cu tilu oneros, in care interesul mandatarului derivă din plata remuneraŢiei(si nu obiectul comun).§ 5. Efectele contractului de mandatIntrucat mandatul este un contract, el va produce efecte juridice (intre părŢile contractante) potrivit dreptului

comun.Avand in vedere insă, că mandantul imputerniceste mandatarul să incheie acte juridice cu un anume ter Ţ ,ne aflăm in prezenŢa a trei subiecte de drept civil, fapt pentru care efectele contractului se vor produce implicitsifaŢă de acesta din urmă (nu insă si faŢă de alŢi terŢi, pentru care contractul este o res inter alios acta aliisnequenocere, neque prodesse potest).In consecinŢă, datorită particularităŢilor contractului de mandat efectele acestuia vor fi analizate, atat inter

partes, cat si faŢă de terŢul cu care s-a incheiat actul juridic preconizat.I. Efectele mandatului între părŢiA. ObligaŢiile mandatarului

1. ObligaŢ ia de a îndeplini mandatul. Potrivit art. 1539 C. civ. „Mandatarul este îndatorat a executa mandatul atât timp cât este însărcinat”. Astfel, principala obligaŢ ie a mandatarului este aceea de a îndeplini

mandatul (obligaŢ ie de a face). În doctrină, s-a apreciat că obligaŢ ia mandatarului este una de mijloace si nu de rezultat , mandatul considerându-se îndeplinit, dacă mandatarul a depus toate dil igenŢ ele pentru perfectarea actului juridic cu care a fost împuternicit (chiar dacă operaŢiunea juridică nu s-a realizat). Nerealizarea actului juridic preconizat din culpa mandatarului atrage însă răspunderea acestuia [art. 1540 alin. (1) C. civ.].38Cul pa mandatarului se apreciază însă diferit după cum mandatul este gratuit sau oneros.

Astfel, dacă mandatul este cu titlu gratuit, culpa mandatarului se va aprecia în concret , în raport cu diligenŢ a pe care acesta o depune pentru realizarea propriilor sale interese. Dacă însă mandatul este cu titlu oneros, potrivit art. 1540 alin. (2) C. civ. culpa mandatarului se apreciază după tipul abstract al omului prudent si diligent ( culpa levis in abstracto ).

Dacă bunul deŢ inut în baza mandatului piere fortuit, mandatarul nu va răspunde, chiar dacă l -ar fi putut salva sacrificând propriile sale bunuri. Răspunderea mandatarului poate fi modificată însă de părŢi, atenuată sau agravată (regulile de mai sus fiind aplicabile în lipsa unor dispoziŢ ii contractuale).Dacă intr-un contract de mandat sunt imputernicite mai multe persoane in calitate de mandatari, fiecare isi vaexecuta independent obligaŢiile contractuale, neexistand solidaritate intre mandatari.2. ObligaŢia de a da socoteală. Potrivit art. 1541 C. civ. mandatarul este dator, oricand i se va cere, a daseama mandantului de lucrările sale”. Totodată el este obligat, la cerere, să inapoieze toate actele sau bunurile primite de la mandant pentru realizarea obligaŢiilor sale.ObligaŢia principală a mandatarului de a da socoteală, precum si cea auxiliară a restituirii bunurilor la cerere, operează fără distincŢie: dacă mandatul este gratuit sau cu titlu oneros. Sumele de bani primite de mandatar urmează să fie restituite distinct, după cum au fost sau nu intrebuinŢatede mandatar in folosul său: a) dacă sumele de bani sunt folosite de mandatar in interesul său ele vor fi producătoare de dobanzi fără

punere în întârziere; b) dacă sumele de bani primite de mandatar nu au fost intrebuinŢate ele sunt producătoare de dobanzi numaidupă ce au fost cerute de mandant.

In caz că mandatarul refuză să predea sumele de bani primite, mandantul are la dispoziŢie o acŢiune personală prescriptibilă in termenul general de prescripŢie. PrescripŢia dreptului la acŢiune al mandantului incepe săcurgă de ladata încetării contractului19.3. ObligaŢia de răspundere pentru faptele persoanei substituite în executarea contractului. Potrivit art.



1542 alin. (1) C. civ. Mandatarul este răspunzător pentru acela pe care a substituit in gestiunea sa”. Întrucât mandatul este un contract încheiat intuitu personae, mandatarul îndeplineste personal obligaŢ iile asumate.Codul civil conferă însă mandatarului posibilitatea de a-si substitui expres o terŢă persoană căreia să-i

transfere executarea mandatului. Dacă s-a făcut substituirea, în principiu, răspunzător de executarea mandatului devine substituitul, mandatarul fiind eliberat de sarcini. Ca excepŢie, el va răspunde totusi de faptele substituitului, dar numai în

două cazuri:a) dacă substitui rea s-a făcut fără acordul mandantului; si b) dacă a existat acordul mandantului, dar mandatarul a trecut puterile sale unei persoane incapabile sau insolvabile (art. 1542 pct. 2 C. civ.).

MenŢionăm că, cele trei subiecte de drept civil sunt părŢ i în două raporturi juridice diferite: pe de o partemandantul si mandatarul, iar pe de altă parte mandatarul si substituitul. În aceste condiŢ ii, în principiu,

mandantul si substituitul nu au acŢ iuni directe si, în consecinŢă, nu se pot acŢ iona reciproc decât pe calea acŢ iuniioblice prevăzută de art. 974 C. civ.

Legea a conferit numai mandantului dreptul de a-l acŢiona direct pe substituit (art. 1542 alin. ultim C.civ.), în măsură în care acesta din urmă are datorii faŢă de mandatar.

In consecinŢă, substituitul nu are insă acŢiune directă asupra mandantului, putandu-l acŢiona numai pe calea prevăzută de art. 974 C. civ. B. ObligaŢiile mandantului19 A se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 350.391. ObligaŢia de a dezdăuna pe mandatar pentru cheltuielile făcute. Potrivit art. 1547 C. civ. Mandantul trebuie să dezdăuneze pe mandatar de anticipaŢiile si spezele făcute pentru indeplinirea mandatului”. Deci, mandantul este obligat să restituie mandatarului toate cheltuielile făcute pentru executarea mandatului. Numai culpa il poate scuti de plata remuneraŢiei.Potrivit art. 1548 C. civ., in lipsa culpei, mandantul nu poate refuza cheltuielile pe motiv că suma cheltuielilor sau anticipaŢiilor … ar fi putut fi mai mică” sau că nu au produs un rezultat (obligaŢia fiind de

diligenŢă). Mandantul trebuie să plătească dobanzi la sumele cheltuite de mandatar, fără punere in intarziere (chiar din momentul avansării lor). Mandantul trebuie asemenea să dezdăuneze pe mandatar de pierderile suferite cu ocazia indeplinirii insărcinărilor sale”, dacă nu ii sunt imputabile (art. 1549 C. civ.). 2. ObligaŢia de plată a remuneraŢiei. Cand mandatul este oneros mandantul este obligat să plătească onorariu (retribuŢia) stipulată in contract. Onorariu este datorat pentru diligenŢele depuse de mandatar, chiardacă operaŢia juridică nu s-a finalizat (art. 1547 C. civ.).Culpa mandatarului il poate scuti pe mandant de plata parŢială sau totală a retribuŢiei (art. 1548 C. civ.).Cand mai mulŢi mandanŢi au numit un mandatar pentru aceeasi operaŢie juridică, ei vor fi Ţ inuŢi sărăspundă solidar ” (s.n.). Mandatarul poate reŢine lucrurile care le-a primit de la mandant pană la achitarea cheltuielilor făcute cu indeplinirea mandatului (drept de retenŢie).II. Efectele faŢă de terŢi1. Raporturile dintre mandant si terŢi. Dacă mandatarul va reusi, în fapt , incheierea actului juridic pentrucare a fost imputernicit, de drept , raporturi juridice directe se vor crea între mandant si ter Ţ i (deoarecemandatarulincheie actul juridic pe seama si in numele mandantului).Actele juridice încheiate de mandatar nu vor obliga pe mandant, dacă s-au făcut cu depăsirea limitelor

împuternicirii date acestuia (decât dacă mandantul le-a ratificat). Ratificarea lor de către mandant vaproduceefecte retroactive (de la data încheierii actului), ca si cum actul juridic ar fi fost valabil încheiat.Actele juridice încheiate cu depăsirea limitelor împuternicirii si neratificate nu vor obliga pe mandant ,decât eventual, în cadrul unor obligaŢii extracontractale (de exemplu, gestiunea de afaceri).



2. Raporturile dintre mandatar si terŢi. Intre mandatar si terŢi nu se creează raporturi juridice, deoarece mandatarul contractează, in drept, in numele si pe seama mandantului ( si numai in fapt, personal). In consecinŢă, pentru mandatar actul juridic incheiat (de el, in fapt) este numai o res inter alios acta.Pentru actele excesive, mandatarul garantează faŢă de terŢi, cu excepŢia cazului cand acestia au cunoscutintinderea mandatului (art. 1545 C. civ.).§ 6. Încetarea mandatuluiCa orice alt contract civil, mandatul incetează o dată cu executarea obligaŢiilor contractate ori la intervenŢiaaltor cauze generale precum: expirarea termenului, realizarea condiŢiei rezolutorii, pieirea bunului etc.

Pe langă cauzele generale, mandatul poate inceta si datorită unor cauze specifice lui, astfel, mandatul se stinge: prin revocarea mandatarului, prin renunŢarea mandatarului la mandat, prin moartea, interdicŢia,insolvabilitatea sifalimentul ori a mandantului ori a mandatarului” (art. 1552 C. civ.).1. Revocarea mandatului de către mandant. Deoarece mandatul este incheiat in folosul mandantului si arela bază increderea mandantului faŢă de mandatar, el poate in principiu, revoca mandatul ori de catre oriapreciază că interesele sale nu sunt urmărite corespunzător de cel imputernicit să-l reprezinte (fără a fi nevoit a face dovada, revocarea putand fi si arbitrară”). Mandantul poate revoca oricand mandatul, indiferent că este gratuit sau cu titlul oneros (dacă părŢile nu auconvenit in alt fel).

40Dacă mandatul este salariat (oneros – s.n.) revocarea, desi liberă, poate indreptăŢi pe mandatar să ceară o indemnizare, cand revocarea este intempestivă sau abuzivă”. Suma de bani pe care mandatarul este indreptăŢitsă o

primească are titlu de daune-interese.In caz de pluralitate de mandanŢi, revocarea se face cu acordul lor unanim.Revocarea mandatului de către mandant poate fi expresă sau tacită. Revocarea produce efecte numai pentru viitor.Revocarea va fi opozabilă terŢilor abia după ce a fost notificată acestora. 2. RenunŢarea mandatarului. Mandatarul poate de asemenea renunŢa unilateral la mandat, cu condiŢianotificării către mandant (art. 1556 C. civ.).

Prin renunŢarea sa mandatarul nu trebuie să-l păgubească pe mandant, in caz contrar va răspunde de prejudiciul cauzat (cu excepŢia cazului in care continuarea contractului i-ar pricinui o pagubă proprie). Fiind dictată de o normă imperativă posibilitatea mandatarului de a renunŢa la mandat nu poate fi impiedicată printr-o clauză contrară 3. Moartea uneia dintre părŢi. Deoarece mandatul este incheiat intuitu personae, de regulă, contractul incetează la moartea uneia dintre părŢi.Potrivit art. 1559 C. civ. in caz de moarte a mandatarului” mostenitorii acestuia trebuie să-l instiinŢeze pemandant si să continue mandatul pentru apărarea intereselor acestuia. In caz de moarte a mandantului, mandatarul trebuie să termine operaŢiunea pentru a nu provoca pagubemostenitorilor. Actele juridice incheiate de mandatar după moartea mandantului sunt, in principiu valabile, cucondiŢiaca mandatarului să nu fi cunoscut moartea mandantului, iar terŢii să fi fost si ei de bună-credinŢă. 4. Alte cauze de încetare a mandatului. Potrivit art. 1552 pct. 3 C. civ. mandatul se stinge si prin punereasub interdicŢ ie, insolvabiliatea sau falimentul uneia dintre părŢi.In doctrină s-a apreciat că orice imprejurare care determină o incapacitate duce implicit si la incetarea mandatului, intrucat normele privind incapacitatea si reprezentarea legală a incapabililor se opun continuăriimandatului”. 5. Efectele încetării mandatului. Cand mandatul incetează mandatarul nu mai poate incheia acte juridice in numele si pe seama mandantului (cu excepŢia cazului cand prerogativele sale sunt continuate pentru a nuprejudiciainteresele mandantului – art. 1539 C. civ.).

Ca urmare a incetării mandatului, in toate cazurile, mandatarul este obligat: a) să restituie mandantului procura primită; b) să predea orice act primit; c) să predea bunurile primite pentru executarea mandatului.



Potrivit art. 1557-1558 C. civ. actele încheiate de el sunt valabile si executorii în privinŢa terŢilor debună-credinŢă, „atât timp cât nu cunoaste moartea lui (a mandantului – s.n.) sau una din cauzele cedesfiinŢează man-datul”20. SecŢiunea a II-a. Mandatul fără reprezentare (Contractul de interpunere)Când mandatarul încheie un act juridic în nume propriu (deci, fără a se prezenta ca reprezentant al

altei persoane), desi el în esenŢă lucrează în interesul mandantului, contractul este de mandat fără reprezentare.In cazul de mai sus, desi ii lipseste reprezentarea, contractul incheiat este totusi de mandat intrucatreprezentarea este numai de natura, nu si de esenŢ a mandatului.In practică, se apelează la mandatul fără reprezentare atunci cand o persoană doreste incheierea unui act

juridic fără a fi cunoscută insă de terŢi.20 Cele două texte de lege sunt aplicabile la orice formă de incetare a contractului de mandat; a se vedea, E. Saf ta-Romano, op. cit., p.250.41Contractul civil de mandat fără reprezentare este cunoscut si sub denumirea de contract de interpunere.

Contractul de interpunere este in fapt un mandat simulat prin interpunere de persoane.PărŢile contractului de interpunere poartă denumirea de cocontractant (terŢul contractant) si mandatar ocult.Suntem in situaŢia a două acte juridice: a) actul public intre mandatarul ocult si terŢul cocontractant;b) convenŢia dintre mandant si mandatarul ocult (actul secret).Contractul de interpunere consfinŢ este o situaŢie juridică necorespunzătoare realităŢ ii” (s.n.)21, deci este un act simulat si, in consecinŢă, supus regimului juridic prevăzut de art. 1175 C. civ. Intre terŢul cocontractant si mandant nu se stabilesc raporturi juridice. Ei se pot acŢiona numai pe caleaacŢiuniioblice, subrogandu-se in drepturile mandatarului.ConvenŢia de interpunere nu are nimic ilicit”, deci este valabilă. Numai dacă a fost incheiată pentru eludarea

sau incălcarea legii, ambele acte vor fi nule. CONTRACTUL DE LOCATIUNENotiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate ale contractului de locatiune1. Notiunea contractului de locatiune= un contract prin care o persoana (LOCATOR) se obliga sa asigure altei persoane (LOCATAR) folosintatemporara, totala sau partiala, a unui bun, in schimbul unei sume de bani sau a altei prestatii (CHIRIE).- spre deosebire de vanzare-cumparare, locatiunea transmite numai dreptul de folosinta; chiar daca lucrl dat inlocatiune este producator de fructe, locatarul dobandeste folosinta fructelor DOAR ca accesoriu al locatiunii,loactorul nefiind obligat sa-i asigure dobandirea proprietatii fructelor (in acest caz ar fi vorba desprevanzarecumparare);Varietatile contractului de locatiune:- contractul de arendare – locatiunea fondurilor rurale;- contractul de inchiriere a suprafetelor locative – reglementat prin Legea nr. 114/1996 (legea locutintei);fiindo varietate a locatiunii si nu un contract distinct, ii sunt aplicabile dispozitiile referitoare la locatiune numia inmasura in care legislatia locativa nu prevede norme speciale;- antecontract de locatiune – promisiune unilaterala sau bilaterala, guvernat de regulile generale aplicabilecontractului.2. Caracterele juridice ale contractului de locatiune- contract sinalagmatic (bilateral) – da nastere la obligatii bilaterale intre parti (asigurarea folosintei, respectivpretul chiriei);

- contract cu titlu oneros – daca folosinta unui lucru se transmite gratuit, contractul este nul ca locatiune darpoatefi valabil ca imprumut de folosinta (daca sunt indeplinite si celelalte conditii);- contract comutativ – existenta si intinderea drepturilor nu depinde de hazard;- contract consensual – se incheie prin acordul – fie si tacit – al partilor, fara vreo



formalitate;- in cazul in care contractul NU este concretizat printr-un inscris, proba este mai dificil de facut; se distingurmatoarele situatii:- daca nu s-a inceput executarea contractului incheiat verbal si una din parti neaga existenta lui, dovada cumartori NU este admisa oricat de mica ar fi chiria;- in cazul in care contractul incheiat verbal este in curs de executare (ceea ce poate fi probat cu un inceputde dovada scrisa completat cu martori si prezumtii, iar NU prin simplul fapt al detinerii lucrului) si, inlipsa de chitanta exista o contestatie asupra pretului, locatarul poate provoca o expertiza pentru stabilirea

pretului, urmand sa plateasca expertul in cazul in care expertiza arata ca pretul este mai mare decat cel pecare l-a invocat el;- daca litigiul priveste alte elemente decat pretul, se aplica regulile generale in materie de proba; in privintatermenului, legea face referire la obiceiul lucrului si stabileste cateva prezumtii relative;21 A se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 363.42- contract cu executare succesiva; elementul timp este de esenta locatiunii; durata contractului poate fi sinedeterminata, dar nu poate fi perpetua (locatiunile ereditare sunt prohibite de lege); in principiu, duratacontractului se stabileste liber; in anumite domenii insa statul intervine prin prorogari legale sau acordalocatarului dreptul de a reinnoi contractul fara acordul locatorului (ex: in materie de inchiriere de locuinte).- locatiunea transmite doar dreptul de folosinta temporara a lucruluin inchiriat => riscul pieirii fortuite este

suportat de locator.3. Conditiile de validitate ale contractului de locatiuneA. Capacitatea partilor- atat locatarul cat si locatorul trebuie sa aiba capacitatea de a face acte de administrare;- in cazul imobilelor, daca durata locatiunii depaseste termenul de 5 ani, este considerata act de dispozitie =>este ceruta capacitatea de a face acte de dispozitie; in caz contrar, locatiunea va fi redusa la 5 ani, dar numai lacererea partii incapabile;- deoarece locatiunea nu transmite dreptul de proprietate, locatorul poate sa nu fie proprietarul lucrului dat inlocatiune; INSA, in cazul inchirierii bunului de catre o persoana care nu are un drept opozabil fata de proprietar

– drept care sa ii confere posibilitatea inchirierii (de ex: este doar posesor de buna sau de rea credinta),proprietarul nu va fi obligat sa respecte locatiunea; pe de alta parte, locatorul nu poate fi locatarul propriului sau

bun, decat daca nu are prerogativa folosintei (ex: este nud proprietar);- daca coindivizarul inchiriaza bunul aflat in indiviziune, se aplica regulile care guverneaza vanzarea de catreunuldin coproprietari (supusa conditiei ca la partaj bunul sa cada in lotul locatorului) sau ale mandatului tacitreciproc sau a gestiunii de afaceri.B. Obiectul contractuluia. lucrul inchiriat:- poate fi un lucru mobil sau imobil, corporal sau incorporal (ex: dreptul de proprietate industriala), DAR, intoatecazurile, cu conditia:- sa nu se distruga;- sau sa nu se consume prin folosinta conform destinatie dupa natura obiectului sau conform destinatieistabilita prin acordul partilor.- un lucru viitor poate forma obiectul contractului, cu execptia bunurilor dintr-o mostenire nedeschisa (in caz denerealizare a lucrului viitor, se va angaja raspunderea locatorului potrivit regulilor generale);- bunurile din domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ teritoriale pot fi inchiriate numai inconditiile legii speciale;- dreptul de servitute nu poate forma obiectul contractului DECAT impreuna cu imobilul de care este atasat;- bunurile coproprietate fortata nu pot fi inchiriate decat odata cu bunul principal de existenta caruia depindesicoproprietatea fortata;

- locatiunea NU poate avea ca obiect o persoana; daca se inchiriaza un lucru cu personalul de deservire,contractuleste mixt: locatiune pentru lucru si prestari servicii pentru personalul de deservire;- lucrurile cu regim special pot fi inchiriate numai in conditiile legii speciale (ex: armele – numai catre persoanecare au dreptul sa le detina).



b. Pretul:- chiria se fixeaza in raport cu durata contractului, fie global, fie pe unitati de timp si se plateste la termenelestipulate, de regula in mod succesiv;- chiria trebuie sa fie determinata in momentul incheierii contractului; ea poate fi si determinabila (de ex:lasatala aprecierea unui tert – ales de catre parti sau de catre persoana desemnata de parti, sau sa reprezinte unprocentdin beneficiul realizat de locatar); uneori chiria este stabilita pe cale legala;

- chiria trebuie sa fie sincera si serioasa, sub sanctiunea nulitatii; daca a fost trecuta fictiv o chirie sau lucrul afost inchiriat in schimbul unei sume derizorii, contractul nu mai este locatiune ci – daca sunt indepliniteconditiile pentru aceasta – un comodat;- pretul se fixeaza, de regula, in bani; DAR, spre deosebire de vanzare, contractul ramane locatiune chiar dacachiria s-a fixat sub forma unei alte prestatii (ex: cota parte din fructe sau prestari de servicii).Efectele contractului de locatiuneA. Obligatiile locatorului- toate obligatiile lui decurg din faptul principiul ca el trebuie sa asigure locatarului folosinta lucrului in tottimpullocatiunii =>:a. Obligatia de predare:

43- predarea se poate cere la temenul convenit de parti (imediat daca nu s-a convenit un termen) si, in lipsa destipulatie contrara, la locul unde se gasea lucrul in momentul contractarii si cu cheltuiala locatorului; daca nu – locatarul se poate adresa justitiei cerand predarea silita (daca nu vrea sa ceara rezilierea contractului pentruneexecutare sau nu se multumeste sa invoce execptia de neexecutare); instanta il poate obliga pe locator ladaune-interese;- lucrul, impreuna cu accesoriile sale, intr-o stare corespunzatoare destinatiei in vederea careia a fostinchiriat,IAR NU cum se gasea in momentul incheierii contractului; locatorul este obligat – in lipsa stipulatiei contrare) -sa efectueze toate reparatiile (inclusiv cele locative) inainte de preluarea lucrului de catre locatar.b. Obligatia efectuarii reparatiilor:

- locatorul trebuie sa mentina bunul in stare de a servi la intrebyuintarea pentru care a fost inchiriat (art. 1420pct.2 si art. 1421 alin 2); pentru aceasta, el trebuie sa efectueze reparatiile necesare in tot timpul locatiunii, DARNUsi asa numitele reparatii locative care, din momentul predarii, sunt in sarcina locatarului; aceasta nu insemanacalocatorul trebuie sa reconstruiasca imobilul care a pierit in totalitate sau care nu mai poate fi folosit conformdestinatiei, in acest moment incetand contractul;- daca locatorul NU efectueaza reparatiile necesare, locatarul poate cere instantei: obligarea la plata de daunecominatorii, autorizarea de a le efectua in contul locatorului, retinand cheltuielile efectuate din chirie, fierezilierea contractului; in caz de urgenta, reparatiile pot fi efectuate si fara autorizarea justitiei.c. Obligatia de garantie:- in virtutea acestei obligatii, locatorul raspunde de tulburarile provenite din: propria sa fapta, de la terti si dinviciile lucrului:1) locatorul trebuie sa se abtina de la orice fapt personal care ar avea drept consecinta tulburarea locatarului infolosinta lucrului, tulburare de fapt sau de drept; astfel, locatorul nu poate sa schimbe forma lucrului inchiriat,fie direct (prin transformarea materiala) fie indirect (prin schimbarea destinatiei); daca NU => locatarul poatecere in instanta oprirea sau distrugerea schimbarilor;_ locatorul nu va raspunde pentru stanjenirea folosintei locatarului, adusa prin efectuarea reparatiilor, chiardaca va fi lipsit in parte de folosinta lucrului; INSA reparatiile trebuie sa aiba un caracter urgent ,neputand fi amanate pana la incetarea contractului; legea dispune ca reparatiile sa fie facute in cel mult

40 de zile; daca reparatiile nu se efectueaza in acest timp, locatarul are dreptul sa ceara reducereaproportionala a chiriei; DACA reparatiile sunt de asa natura incat locatarul pierde folosinta totala abunului, atunci el (si NUMAI el) poate cere rezilierea contractului, chiar daca pierderea folosintei nu ardepasi 40 de zile.2) daca tulburarea provine de la un tert, legea distinge intre tulburarea de drept si tulburarea de fapt:



- locatorul nu raspunde de tulburarea cauzata de fapta unui tert care nu invoca vreun drept asupra lucrului;locatarul se poate apara singur impotriva tulburarilor de fapt, prin actiunile posesorii (desi nu este posesor, cidetentor precar), cu conditia ca agentul tulburator:- sa nu fie locatorul – fata de care le se poate apara in temeiul contractului de locatiune;- sa nu invoce vreun drept asupra lucrului inchiriat – cum ar fi dreptul de proprietate, in cazul in carelocatorul a incheiat contractul in baza altui drept decat drept decat dreptul de proprietate.- in toate cazurile in care locatarul este tulburat in folosinta prin faptul exercitarii de catre un tert (inclusiv un altlocatar) a unui drept, locatorul va raspunde pentru pierderea sau reducerea folosintei, CHIAR DACA dreptul

respectiv nu a fost confirmat in justitie, dar a impiedicat folosinta locatarului; locatarul are dreptul de a cere fierezilierea contractului cu daune interese, fie o micsorare a chiriei proprotionala cu pierderea partiala a folosinteisi daune interese; in ambele cazuri, locatorul va raspunde NUMAI daca a fost instiintat in timp util deamenintarea evictiunii (chemat in garantie) – in caz contrar el poate dovedi ca ar fi avut mijloace potrivitepentrua respinge pretentiile tertului;- cand tulburarea de drept se produce impotriva locatarului, acesta poate iesi din proces, aratand cine estelocatorul impotriva caruia pretentia trebuie indreptata, si care este obligat sa ii apere folosinta;- daca tulburarea din partea tertului se combina cu fapta locatorului insusi (ex: inchiriaza o camera locatarului,airrestul imobilului il inchiriaza unui meserias care il tulbura pe locatar), locatorul va raspunde in virtutea

obligatieisale de a se abtine de la orice fapt care ar putea produce o tulburare locatarului in folosinta lucrului;- daca folosinta locatarului este tulburata printr-un fapt al unui colocatar, al unui vecin sau al unui tert, nu pebazaunui drept asupra lucrului, ci printr-un fapt ilicit cauzator de prejudicii, locatarul va avea impotriva acestuia oactiune in despagubire (raspundere delictuala), dar nu va avea actiune in garantie contra locatorului.443) locatorul este garant pentru viciile ascunse ale lucrului (ex: existenta de insecte, infiltratii de apa sau altedefectede constructie); in practica, raspunderea este angajata chiar daca lucrul nu este cu desavarsire impropriufolosintei, dar folosinta este intr-atat miscsorata incat se presupune ca daca ar fi stiut, locatarul nu ar mai fi

inchiriat sau ar fi platit un pret mai mic.- locatorul raspunde chiar daca a fost de buna-credinta la data incheierii contractului, si indiferent daca viciileexistau la data incheierii contractului sau provin din cauze ulterioare, deoarece obligatia locatorului de aasigura folosinta lucrului este succesiva (deosebire fata de vanzare);- in cazul descoperii unor astfel de vicii, locatarul poate cere o reducere proportionala din pret sau reziliereacontractului cu daune interese (chiar daca locatorul nu a cunoscut viciile lucrului);- DEOSEBIRE intre locatorul de buna-credinta si locatorul de rea-credinta: cel de al doilea raspunde si dedauneleimprevizibile;- daca viciile se datoreaza cazului fortuit sau fortei majore, locatarul poate cere reducerea pretului sau reziliereacontractului DAR fara daune-interese (cauza straina care nu poate fi imputata locatorului).- Obligatia de garantie NU este reglementata prin norme imperative => poate fi modificata prin conventia dintreparti: agravata, limitata sau inlaturata; limitarea sau inlaturarea produce efecte NUMAI daca locatorul este debuna-credinta (ex: tulburarea nu se datoreaza actelor sau faptelor savarsite de el sau nu a cunoscut viciile);inlaturarea il exonereaza de plata daunelor-interese, DAR nu il pune la adapost de rezilierea totala sau partiala acontractului.B. Obligatiile locataruluia. obligatia de a intrebuinta lucrul ca un bun locatar si potrivit destinatiei- ex: o casa de lociut nu va putea fi folosita pentru exercitarea comertului sau pentru instalarea sediului uniupartidpolitic; in schimb, dca nu s-a prevazut altfel in contract, locatarul poate sa exercite o profesiune liberala sau

chiar o meserie, cu conditia sa NU schimbe destinatia imobilului; daca in contract se mentioneaza siprofesiunealocatarului, se poate prezuma acordul locatorului pentru exercitarea acelei profesiuni;- culpa este apreciata dupa tipul abstract al omului diligent si prudent;- daca locatarul nu intrebuinteaza lucrul – total sau partial – conform destinatiei sale sau efectueaza



transformari neautorizate, locatorul va putea cere: repunerea lucrului in starea anterioara sau reziliereacontractului cu daune-interese; sunt permise lucrari de mica insemnatate, cum ar fi : instalarea telefonului sau aantenei de televizor, introducerea luminii electrice etc;- => obligatia de a intretine lucrul pe tot timpul locatiunii in stare de intrebuintare => o9bligstia de a efectuamicile reparatii locative, spre deosebire de reapratiile capitale si repararea degradarilor provenind din uzulnormal al lucrului, care sunt in sarcina locatorului; indiferent de natura lor, reaparatiile NU cad in sarcinalocatarului daca au fost cauzate de vechime sau de forta majora, caz fortuit sau culpa locatorului, inclusivviciile

de constructie; sarcina probei incumba locatarului;- daca degradarea lucrul se datoreaza culpei locatarului acesta va fi obligat sa faca reparatiile pe cheltuiala sa,chiar daca nu sunt locative; de asemenea, daca intarzierea reparatiilor ce sunt in sarcina locatorului provoacastricaciuni si mai mari, locatarul este obligat sa le faca;- locatarul raspunde, de asemenea, de stricaciunile si pierderile provocate de persoanele familiei sale (inclusivpersoanele introduse de el in imobil) sau de sublocatari;- reparatiile privind partile comune folosite de locatari sunt in sarcina proprietarului, daca nu se dovedeste castricaciunile au fost produse de locatar;- daca locatarul nu efectueaza reparatiile locative, locatorul poate cere daune-interese, dar NUMIA la incetarealocatiunii; daca INSA neefectuarea reapratiilor locative poate provoca deteriorarea sau chiar pieirea lucruluiinchiriat, ;ocatorul poate cere efectuarea reparatiilor in contul locatarului sau rezilierea contractului.

b. plata chiriei:- la termenele stipulate; in lipsa de stipulatie contrara, plata se face la domiciliul debitorului (cherabila) si incaz de pluralitate de locatari obligatia este conjuncta (divizibila), daca din contract nu rezulta ca esteindivizibila;- in caz de neexecutare, se poate cere executarea silita sau rezilierea contractului, beneficiind si de privilegiullocatorului de imobile asupra mobilelor locatorului; de asemenea, daca chiria urma sa fie platita cu anticipatie silucrul nu s-a predat, locatorul poate invoca si exceptia de neexecutare;- chitantele de plata sunt opozabile tertilor CHIAR DACA nu au data certa, iar chitantele date fara rezerva facsase prezume plata chiriilor anterioare; cesiunea sau chitanta de plata a chiriei cu anticipatie pe doi ani viitoritrebuie sa fie transcrisa;

45- daca lucrul este vandut si locatarul nu este instiintat, plata facuta vechiului proprietar este valabila.c. restituirea lucrului:- dupa incetarea contractului, lucrul trebuie restituit in starea in care a fost predat conform inventarului (=oriceactde constatare a starii) facut; in lipsa inventarului, se prezuma ca lucrul a fost primit in buna stare – prezumtierelativa, ce poate fi combatuta de locatar prin dovada contrara;- restituirea poate fi ceruta de loator printr-o actiune personala (ex contractus) sau printr-o actiune inrevendicare (daca este proprietar); NU se poate intenta o actiune posesorie impotriva unui detentor precar,DECAT DACA detentia a fost intervertita intr-o posesie utila.- Locatarul NU raspunde de deteriorarea sau pierirea lucrului din cauza fortei majore sau a cazului fortuit, sinici de uzura normala a lucrului- In cazul in care locatarul a facut lucrari sau plantatii, ele devin prin accesiune proprietatea locatorului, larestituire aplicand-se regulile de la accesiune; locatarul este considerat de rea-credinta, intrucat este un detentorprecar.d. raspunderea pentru incendiu- locatarul este raspunzator daca nu dovedeste ca incendiul a provenit din caz fortuit, forta majora sau dintr-undefect de constructie ori prinn comunicarea focului (fara greseala sa) de la o casa vecina;- daca sunt mai multi locatari, fiecare raspunde pentru pagube proportional cu valoarea locativa a oartii dinimobil

pe care o ocupa; este o raspundere contractuala => este o raspundere conjuncata, nu solidara;- pentru a fi exonerat de raspundere, oricare colocatar va putea dovedi, in plus fata de cele mentionate mai sus,caincendiul a izbucnit in partea ocupata de altul sau ca nu a putut izbucni in partea ocupata de el; in cazul inc arese dovedeste ca incendiul a izbucnit intr-o parte comuna a imobilului, care se gaseste in intretinerea si



administrarea locatorului, toti locatarii vor fi exonerati de raspundere;- simplul fapt ca locatorul foloseste si el o parte a imobilului inchiriat nu ii exonereaza pe locatari deraspundereapentru incendiu, ei trebuind sa dovedeasca una din imprejurarile prevazute mai sus.e. apararea contra uzurparilor- uzurpare = orice atingere provenita de la un tert asupra proprietatii sau posesiei lucrului dat in locatiune;locatarul trebuie informat in termen util ca sa se poata apara contra incercarii de uzurpare;- daca locatarul nu il instiinteaza pe locator, el va raspunde pentru prejudiciul suferit de locator in urma

neinstiintarii.Contractul de sublocatiune si de cesiune a contractuluia. Sublocatiunea- in principiu, locatiunea nu este un contract incheiat intuituu personae => drepturile partilor se pot transmitemortis causa sau prin acte intre vii (ex: locatorul poate transmite dreptul la chirie printr-o cesiune de creanta);astfel locatarul are posibilitatea de a transmite dreptul de folosinta asupra unui tert, in tot sau in parte, in bazaunui contract de sublocatiune;- pentru admiterea sublocatiunii sunt cerute doua conditii:1. transmiterea folosintei sa nu fie interzisa prin contractul principal (aceasta ar transforma contractulintrunulintuituu personae); interzicerea NU se prezuma (deoarece este o exceptie) ci trebuie mentionata expres; de

asemenea, o astfel de clauza este interpretata restrictiv: daca se interzice sublocatiunea totala – este permisasublocatiunea partiala, iar daca interdicita este imprecisa (“nu se poate subinchiria”), ea se interpreteaza in sensul unei sublocatiuni totale, cea partiala fiind permisa.Validitatea sublocatiunii POATE fi conditionata si de consimtamantul locatorului la incheierea contractului(care poate fi dat in scris sau verbal, ori sa rezulte din cate sau fapte concludente). Oricum, refuzul locatorul deaconsimti la subinchiriere NU trebuie sa fie motivat, DAR nici sa fie abuziv.Locatarul NU poate aduce ca aport social intr-o societate civila sau comerciala dreptul la folosinta a unuiimobil DACA sublocatiunea a fost interzisa (sau poate fi adus numai cu aportul locatorului in cazul in caresublocatiunea a fost conditionata de acordul acestuia).Sublocatiunea sa nu fie convenita in conditii care sa contravina conditiilor din contractul principal (ex:

casa de locuit sa fie subinchiriata cu destinatia de local public)In aceste limite, sublocatiunea poate fi convenita in conditii diferite fata de contractul principal. Daca insacontractul este incheiat cu nerespectarea conditiilor de mai sus, locatorul va putea cere in justitie executareaobligatiilor (care poate avea ca efect expulzarea sublocatarului) sau rezilierea contractului principal delocatiune (cu daune-interese), instanta putand acorda locatarului un termen pentru a executa conditiilecontractului.46Daca sunt respectate conditiile aratate, sub;locatiunea este valabila, insa NU produce efecte fata de locator,astfell incat drepturile si obl;igatiile din contractul principal raman neatinse (ex: locatarul raspunde pentruincendiu, urmand sa se intoarca impotriva sublocatarului) => locatorul si sublocatarul NU au nici o actiunedirecta unul impotriva celuilalt, putand actiona NUMAI pe calea actiunii oblice.Totusi, in virtutea privilegiului de locator, acesta poate serchestra mobilele sublocatarului, aduse in imobilulinchiriat, dar numai in limita chiriei datorate de subnlocatar pentru trecut si in contul chiriei viitoare, CHIARDACA chiria pentru viitor a fost platita de sublocatar anticipat (deoarece aceasta a fost platita locatarului, iar nulocatorului); aceasta deoarece existenta privilegiului nu presupune existenta unor raporturi juridice directe.Cesiunea- in conditiile in care este permisa sublocatiunea, este permisa si cesiunea contractului de locatiune de catrelocatar; spre deosebire de sublocatiune, care este tot o locatiune, cesiunea reprezinta o vanzare a dreptului defolosinta = o cesiune de creanta cu titlu oneros => consecinte:- cesiunea trebuie sa fie notificata locatorului sau acceptata de acesta – pentru opozabilitatea fata de terti;- obiectul cesiunii – numai drepturile locatarului (intrucat dreptul nostru nu cunoaste cesiunea de obligatii);

locatorul il poate libera pe locatar, caz in care cesiunea se dubleaza cu o delgatie perfecta, confundata cu onovatie prin schimbare de debitor ; in cazul in care cesiunea este insotita de o stipulatie pentru altul infavoarea locatorului, avand ca obiect pretul cesiunii (sau o parte din ea), locatorul va avea actiune directaimpotriva cesionarului, in calitate de tert beneficiar ;- locatarul-cedent garanteaza NUMAI existenta dreptului de folosinta in momentul incheierii



contrctului, nu si executarea obligatiilor de catre locator (deoarece contractul este cu executare dintr-odata, nu cu executare succesiva ca si contractul de sublocatiune); IN SCHIMB, cesionarul are actiunedirecta impotriva locatorului pentru a cere executarea contractului sau rezilierea lui pentruneexecutare, cu daune-interese (la sublocatiune, sublocatarul poate cere aceasta numai fata de locatar);- cesiunea este supusa regulilor de la vanzarea-cumpararea de creante (spre deosebire de sublocatiunecare se supune regulilor de la locatiune);- cesionarul ia locul cedentului in timp ce sublocatarul poate dobandi drepturidiferite de cele ale locatarului;- cedentul (fiind vanzator) nu are privilegiul locatorului de imobile (pe care il are locatarul principal).

- aceste reguli se aplica si in cazul in care dreptul de folosinta se trnsmite in schimbul unui alt drept de folosinta(dubla cesiune); fiecare copermutant ramane obligat fata de locatorul initial, daca acesta nu a consmitit laliberarea debitorului; DACA schimbul drepturilor de folosinta este reglementat de reguli speciale, aceste seaplica; ex: in materia schimbului de folosinta, chiriasii sunt liberati fata de locatorii initiali, realizandu-se si odubla delegatie perfecta.Incetarea locatiuniia. Cauze de incetare- acordul de vointa al partilor (reziliere conventionala);- denuntare unilaterala;- expiraera termenului;- rezilierea contractului pentru neexecutare;

- pieirea lucrului;- desfiintarea (desfacerea) titlului locatorului;- prin acte intre vii cu titlu particular (in anumite conditii si prin efectul instrainarii).- nici moartea locatarului si nici cea a locatorului NU atrag incetarea contractului => drepturile si obligatiile setransmit asupra mostenitorilor, cu execptia cazurilor in care partile s-au inteles altfel sau daca mostenitorul partidecedate este cealalta parte (caz inca are obligatiile reciproce se sting prin confuziune total sau partial)b. Denuntarea unilaterala- DACA partile sau legea nu au determinat durata locatiunii – cu conditia respectarii termenului de preaviz (=intervalul de timp dintre manifestarea vointei de a desface contractul si data la care contractul uirmeaza sainceteze); acest termen poate fi stabilit prin conventia partilor, iar in lipsa – dupa natura lucrului si obiceiullocului;

- manifestarea de vointa (CONCEDIU) este un act unilateral de vointa si produce efecte chiar daca nu a fostacceptata de partea concediata; legea NU prevede vreo forma speciala pentru denuntare – practic trebuie facutain scris, iar daca partea concediata refuza sa dea o dovada de primire, notificarea se face prin intermediulexecutorilor judecatoresti; ORICUM actiunea de chemare in judecata pentru evacuare consitituie manifestareaneechivoca a vointei de denuntare a contractului, termenul de preaviz fiind acoperit de timpul necesar47solutionarii litigiului; dupa expirarea termenului de locatiunea preaviz inceteaza, iar un nou contract poate fiincheiat prin consimtamantul ambelor parti.c. Expirarea termenului- daca termenul a fost determinat prin vointa partilor sau prin lege, locatiunea inceteaza de drept la trecereatimpului, fara sa mai fie nevoie de instiintare prealabila; (nu e o regula, partile isi pot rezerva dreptul sadenunte contractul inainte de expirarea termenului, sau, si in cazul in care exista termen, partile pot stipulanecesitatea preaizului si la expirarea termenului;- daca locatarul ramane in folosinta lucrului dupa expirarea contractului si fara ca locatorul sa-l impieduce,locatiunea se considera innoita prin tacita relocutiune, care opereaza ca un nou contract de locatiune, undetrebuiesc indeplinite toate conditiile cerute de lege; in caz de pluralitate de de parti, reinnoirea tacita poate operanumai cu consimtamantul tacit al tuturor partilor;- tacita relocutiune, daca nu a fost interzisa prin contract, poate fi impiedicata numai prin anuntareaconcediului – inainte de expirarea termenului prevazut in contract; daca a anuntat concediul, locatarul nu poate opune tacitarelocutiune, chiar dc a continuat sa foloseasca bunul (locatorul poate cere restituirea bunului si daune-interese);

- tacita relocutiune va avea loc in conditiile primului contract, DAR se va considera incheiat fara termen (cuexceptia cazurilor in care termenul este aratat de lege); DE ASEMENEA, in lipsa de stipulatie contrara, noualocatiune nu va avea garantiile din contractul initial, caci garantiile trebuiesc prevazute expres si nu pot fiprelungite peste termenul stipulat;d. Rezilierea pentru neexecutare



- dupa punerea in intarziere => rezilierea contractului cu daune-interese ;- NU orice executare, ci neexecutarea cu privire la obligatii principale, prin violarea carora se aduce o vatamareceleilalte parti (ex: abuzul de folosinta , schimbarea destinatiei bunului, neplata chiriei, neefectuarea reparatiilorimportante, descoperirea de vici ascunse;- instanta nu este oblgata sa pronunte reziliere, putand acorda termen de gratie.e. Pieirea lucrului- daca pieirea este totala – contractul este desfacut de drept (locatorul nu mai poate asigura folosinta, si nici nupoate fi obligat la reconstruirea, refacerea sau inlociurea lui (se incadreaza aici si rechizitionarea, exproprierea

sau rechizitionarea – imposibilitate de a se folosi bunul); contractul este desfacut indiferent daca pieireanumuluieste fortuita sau cuplabila (in acest caz se platesc si daune-interese), caci nu mai exista obiect;- daca lucrul a pierit numai in parte – rezilierea este judiciara: se poate cere desfacerea contractului dacaparteapierita este atat de insemnata (la aprecierea instantei) incat se presupune ca, fara acea parte, locatarul nu ar fiincheiat contractul, sau se poate cere o scadere de pret + daune-interese dupa cum pieirea s-a produs fortuit saudin culpa.f. Desfiintarea (desfacerea) titlului locatorului- de exemplu daca titlul locatorului este anulat sau rezolvit sau daca este evins printr-o actiune in revendicaresau

daca titlul locatarului principal s-a desfacut prin expirarea termenului prevazut in contract si nu mai poateasigura sublocatarului folosinta lucrului;- EXCEPTII:- contractele de locatiune incheiate de uzufructuar raman valabile pe cel mult 5 ani, in limitele unui act deadministrare, chiar daca uzufructul a incetat;- contractele incheiate de tertul dobanditor al imobilului ipotecat, chair daca el este evins, insa numai dcacontractul de locatiune este incheiat cu buna-credinta si cu data certa anterioara transcrieriicomandamentului;- aplicarea teoriei proprietarului (mostenitorului) aparent: contractul de locatiune incheiat deproprietarul aparent cu un locatar de buna-credinta isi pastreaza efectele ca si un contract ce ar fi fostincheiat cu proprietarul real.

g. Efectele instrainarii lucrului prin acte intre vii- daca locatorul vinde lucrul inchiriat sau arendat, cumpărător ul, chiar daca nu s-a obligat in acest sens, estedatorsa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare, cu CONDITIA sa fi fost incheiata prin inscris autentic sau prininscris sub semnatura privata, dar cu data certa (cu exceptia cazului in care desfacerea contractului de locatiunedin cauza vanzarii s-ar fi prevazut in insusi contractul de locatiune);48- daca contractul este incheiat pe mai mult de 3 ni le trebuie sa fie transcirs (inainte de transcrierea contractuluidevanzare-cumparare) pentru a fi opozabil tertilor; daca nu a fost transcris insa are data certa, efectele lui se reducla 3 ani de la data vanzarii (transcrierii);- => vanzarea reprezinta o cauza de incetare a contractului de locatiune in cazul in care contractul devanzarecumpararea fost incheiat verbal sau prin inscris sub semnatura privata sau fara data certa;- in cazul in care nu sunt indeplinite conditiile de mai sus, contractul nu produce efecte opozabilecumpărător ului,chiar daca el a avut cunostinta de existenta locatiunii;- in cazul in care cumpărător ul nu este obligat sa respecte locatiunea consimtita de vanzator, pentru a obtinedesfacerea contractul trebuie sa aduca la cunostinta locatarului concediul, respectand termenul de preaviz (chiardaca desfacerea locatiunii din cauza vanzarii a fost stipulata in contractul de locatiune) => desfacerea NUopereaza de drept;

- in toate cazurile de desfacere a locatiunii (inclusiv prin clauza expresa in contractul de locatiune), locatarulestein drept sa ceara despagubiri de la locator, DACA nu s-a prevazut in contract o stipulatie expresa contrara; panala plata daunelor, locatarul are drept de retentie pana cand va fi despagubit de catre locator sau de catrecumpărător (care are actiune in regres contra locatorului);



- daca insa cumpărător ul cere, locatarul trbuie sa respecte contractul de locatiune chiar daca nu are data certa sinueste transcris (deoarece facultatea de a invoca inopozabilitatea contractului fara data certa si netranscris o aredoar cumpărător ul (cu exceptia cazului in care s-a prevazut in contractul de locatiune desfacerea lui in caz devanzare, de drept sau la cererea locatarului); cumpărător ul, se substituie in drepturile si obligatiilelocatoruluivanzatorde la data vanzarii-cumpararii (NU si cu efect retroactiv), neavand dreptul sa ceara ratele deveniteexigibile anterior si neplatite si nici sa ceara rezilierea contractului pentru cauze anterioare vanzarii-cumpararii;

- regulile de mai sus sunt aplicabile si in alte cazuri de instrainare sau constituire de drepturi reale prin acte intrevii, cu titlu particular, fie ca sunt cu titlu oneros (schimb, contract de intretinere, de constituire de uzufruct etc),fie ca sunt cu titlu gratuit (donatie).Natura juridica a drepturilor locatarului- dreptul de folosinta al locatarului este un drept de creanta;- in literatura de specialitate: dreptul de folosinta ar fi un drept real, in principal pentru urmatoarele motive:- impotriva tulburarilor de fapt locatarul se poate apara prin actiunea posesorie;- in anumite conditii (data certa a contractulu si indeplinirea formalitatilor de publicitate), locatarulse bucura de un drept de urmarire fata de tertul dobanditor si fata de creditorii urmaritori care autranscris comandamentul dupa incheierea contractului de locatiune si de un drept de preferintafata de locatarii ulteriori ai aceluiasi bun;

- daca termenul de locatiune depaseste 3 ani, contractul este supus publicitatii;- in realitate: dreptul de folosinta este un drept de creanta, argumentele invocate mai sus nu sunt hotaratoareintrucat:- actiunile posesorii pot fi intentate si de detentorii precari;- opozabilitatea contractului fata de dobanditori si fata de creditorii urmaritori este o simplaexceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului; daca dreptul de folosinta ar fi un dreptreal nu ar fi necesare texte care sa consacre exceptia; in ceea ce priveste opozabilitateacontractului fata de locatarii ulteriori, problema este controversata (unii zic ca are intaietate celcare a intrat primul in folosinta bunului, chiar daca are titlu cu data ulterioara, Deak – solutiacontrara – se aplica regulile opozabilitatii actelor juridice), dar si independenta de solutia adoptatain privinta naturii juridice a dreptului locatarului;

- daca dreptul ar fi real, publicitate s-ar impune indiferent de durata (chiar daca depaseste 3 ani);- drepturile reale, ca drepturi absolute, sunt limitativ enumerate de lege._ este un drept de creanta, dar prezinta unele aspecte particulare, mai ales in privinta opozabilitatii, deci seincadreaza in categoria obligatiilor opozabile tertilor (obligatii in rem scriptae)._ are un caracter mobiliar (chiar daca are ca obiect un imobil), temporar (nu poate fi perpetuu), estesusceptibil de gaj (nu de ipoteca), poate fi transmis intre vii conform regulilor de la cesiunea decreanta si mortis causa ca si celelalte drepturi de creanta.CONTRACTUL DE ARENDARE- varietate a contractului de locatiune, are ca obiect fondurile rurale si poate fi de doua feluri: arendarea pe banisiarendarea pe fructe;49- se aplica regulile generale de la locatiunea de imobile + urmatoarele norme speciale:- arendarea pe bani:- daca intinderea imobilului este > sau < decat cea din contract – regulile de vanzare;- in lipsa de stipulatie contrara, riscul pieirii fortuite a recoltei este suportat de arendas; dacacontractul este pe un an si, inainte de a fi culeasa, a pierit cel putin jumatate din recolta, arendasulare dreptul sa ceara o reducere proportionala din arenda; daca contractul este pe mai multi ani, sia pierit cel putin jumatate din recolta unuii an – sistemul compensatiei intre anii buni si cei rai;- daca partile nu au stipulat un termen, contractul produce efecte pe timpul necesar culegeriifructelor; daca dpa exiprarea termenului prezumat sau prevazut arendasul continua si este lasat

in folosinta, contractul se considera reinnoit pentru timpul necesar culegerii unei noi recolte.- arendarea pe fructe:- subarendarea totala sau partiala (implicit si cesiunea) este interzisa, sub sanctiunea rezilieriicontractului cu daune-interese, daca nu s-a prevazut altfel in contract;- riscul pieirii fortuite – totale sau partilae – se suporta d ambele parti, proprortional, daca arenasul



nu a fost pus in intarziere sa culeafa si sa predea recolta.CONTRACTUL DE ANTREPRIZANotiunea contractului de antrepriza si delimitarea lui fata de alte contracteNotiune – in baza acestui contract una din parti (antreprenor) se obliga sa execute pe riscul sau o anumitalucrare pentru cealalta parte (client) in schimbul unui pret.Pretul este un element esential al antreprizei. Codul civil - “pret determinat”. In cazul lucrarilor de mare amploare contractul e nul daca pretul nu e determinat sau determinabil in momentul incheierii contractului.Fara pret contractul nu mai e antrepriza – ci act dezinteresat (nu liberalitate).

Delimitarea de alte contracte:Contractul de munca – salariul se plateste dupa cantitatea si calitatea muncii – la antrepriza se plateste numairezultatul muncii antreprenorului, predat clientului.Locatiune – pretul e determinat in raport cu durata folosintei – antrepriza nu e temei pt folosinta unui lucru.Vanzarea unui lucru viitor, de confectionat – se aseamana cu sit cand antreprenorul se obliga a procura simaterialul necesar pt confectionarea lucrului - obiect al contractului, pretul stabilit cuprinzand si contravaloareamaterialului.Aprecierea trebuie facuta f atent – nu prin compararea pur aritmetica a celor doua prestatii.Mandat – are ca obiect principal incheierea de catre mandatar de acte juridice pe seama mandantului – antrepriza – obiect – o lucrare efectuata de antreprenor pt client, neavand putere de reprezentare.Caracterele juridice si conditiile de validitate ale contractului de antrepriza – caractere:

- contract sinalagmatic- cu titlu oneros- comutativ- cu executare succesiva- consensual (intrucat predarea bunului poate avea loc si dupa incheierea contractului)Legea nu cere o forma speciala pt validitatea lui.Contract intuitu personae – in principiu.Proprietatea - daca materialele sunt procurate de antreprenor el ramane proprietar pana la terminarealucrarii.Conditii de validitate – aplicabile cele de drept comun ale contractului.Clientul trebuie sa indeplineasca conditiile cerute de lege fie pt incheierea actelor de administrare, fie pt cele

de dispozitie.Antreprenorul – capacitate deplina de exercitiu.Reguli generale cu privire la contractul de antreprizaa) Problema riscurilor.Riscul pierii fortuite a lucrului – suportat de proprietar (deci de antreprenor). Art. 1479 C.civ. – “cand lucratorul da materia, daca lucrul piere, fie in orice chip, inainte insa de a se fi tradat, dauna ramane in sarcinasa” Riscul contractului – in toate cazurile – de antreprenor, pt ca s-a obligat pe riscul sau (art. 1479 si 1481) sieste debitorul obligatiei imposibil de executat.50Daca lucrul a pierit din cauza unui viciu al materialelor procurate de client – are dreptul de a cere platapretului.b) Receptia lucrarii – e obligatia clientului care trebuie sa ia in primire lucrarea dupa terminarea saintegrala. In cazul unui lucru ce se masoara sau are mai multe bucati – receptia se poate pe parti, partileplatite considerandu-se verificate.Odata cu receptionarea si luarea in primire clientul e obligat sa plateasca pretul stabilit. Daca s-a stabilitplata pe masura executarii lucrarii – clientul poate invoca exceptia – non adimpleti contractus dacaantreprenorulnu-si executa obligatiile potrivit clauzelor contractuale.c) Raspunderea antreprenorului – in caz de neexecutare a lucrarii (clauza penala, daune-interese,executarea lucrarii sub sanctiunea platii daunelor cominatorii etc)

Receptia lucrarii fara obiectii si rezerve din partea clientului si neobtinuta prin frauda = descarcareaantreprenorului si decade pe client din dreptul de a invoca ulterior viciile aparente.Pt viciile ascunse – antreprenorul raspunde in toate cazurile, dupa receptionare chiar daca lucrarea nu a fostexecutata de el.Termen de prescriptie al dreptului la actiune pt viciile ascunse – 6 luni daca nu au fost ascunse cu viclenie



(cand termenul e cel general) de la data descoperirii lor, insa cel mai tarziu de la implinirea unui an de lapredare.(art. 11 alin. 1 Decr. 167/1958)Termenul poate fi modificat prin conventie.d) Incetarea contractului - prin moartea meseriasului, arhitectului sau antreprenorului.(art. 1485). Econtract intuitu persoane.Clientul e obligat sa plateasca mostenitorilor acestuia valoarea lucrarilor executate si a materialelor pregatite,in proportie cu pretul stabilit in contract, in masura in care aceste lucrari si materiale ii sunt folositoare.

C. Reguli speciale privind antrepriza de constructiiConstruire (reconstruire, consolidare, modificare, extindere etc) de cladiri si alte imobile (constructii de oricefel, precum si lucrari de instalatii si reparatii la constructii, inclusiv activitatile de proiectare a lucrarilor deconstructii.Cu respectarea dispozitiilor legii (exceptiile prevazute) si cu respectarea autorizatiei eliberate de prefecturisau primarii.Lucrarile de constructii pot fi realizate numai de persoane fizice sau juridice autorizate.Contractul – in forma scrisa in toate cazurile.a) Subantrepriza. Antreprenorul are dreptul sa incredinteze executarea unor parti din lucrare unorsubantreprenori, incheind cu fiecare din ei un contract de antrepriza.Subantreprenorul are in raporturile cu antreprenorul rolul de antreprenor⇒ se aplica regulile pt antrepriza.

Antreprenorii nu au calitatea de prepusi – deci antreprenorul nu raspunde in calitate de comitent pt fapteleilicite cauzatoare de prejudicii tertilor, la fel cum clientul nu raspunde pt faptele antreprenorului sausubantreprenorului.Mai multi coantreprenori se obliga sa execute o lucrare de ansamblu (complexa) contractand direct cuclientul – ei nu au calitatea de subantreprenori, chiar daca unul din ei are calitatea de coordonator. Fiecareraspundept partea lui si are dreptul la partea din pret. Aceasta daca in contract nu s-a prevazut solidaritatea sauindivizibilitatea.b) Actiunea directa a lucratorilor (zidari, lemnari si alti lucratori) intrebuintati la cladirea unui edificiu saualta lucrare data in antrepriza.Codul civil – ei au actiune directa contra clientului = pot reclama plata creantelor lor de la client, dar numai

in masura in care acesta este dator catre antreprenor in momentul cererii.DAR raport juridic direct nu exista intre ei.c) Raspunderea antreprenorului pt calitatea constructieiCodul civil – o singura regula speciala de raspundere – antreprenorul de cladiri sau de alte lucrari insemnateraspunde daca constructia se darama in tot sau in parte sau ameninta invederat daramarea din cauza unui viciudeconstructie sau al terenului intr-un termen de 10 ani din ziua terminarii lucrarii (art. 1483).Termenul de 3 ani pt descoperirea viciilor ascunse nu modifica acest termen.Art. 29 legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii – raspunderea antreprenorului pt viciile ascunse aleconstructiei ivite in termen de 10 ani de la receptia lucrarii. Pt viciile de rezistenta ⇒din nerespectarea normelordeproiectaresi executie in vigoare la data realizarii ei – raspunderea pe toata durata de existenta a constructiei.51Reglementarea speciala privind raspunderea antreprenorului priveste raporturile lui cu clientul si succesoriilui in drepturi. Fata de terti contractul este o res inter alios acta – raspunderea antreprenorului pt pagubelecauzate.

Dreptul la actiune pt viciile ascunse – se prescrie la implinirea unui termen de 6 luni.Ascunse cu viclene – termenul general de prescriptie.Ambele incep de la data descoperirii viciilor.Problema impartirii raspunderii intre antreprenor si arhitect – rezolvata in fctie de clauzele din contract.Clientul trebuie sa dovedeasca doar existenta viciului.

Culpa contractuala este prezumata. Antreprenorul poate dovedi doar existenta unei cauze straineexoneratoare de raspundere.d) Modificarea pretuluiPret forfetar. Antreprenorul sau arhitectul care s-a angajat sa execute o lucrare dupa un plan stabilit cuclientul nu poate cere o sporire de pret (nici cu titlu de imbogatire fara justa cauza) pe motiv ca s-a marit pretul



muncii sau al materialelor nici pe motiv ca a efectuat modificari sau adaugiri la planul initial daca acestea nu aufostaprobate de client ibn scris si modificarile de pret de asemenea satbilite cu clientul.Pret de deviz. Partile se pot obliga si pe baza unui deviz, adica a unei pretuiri provizorii pe articole, care sepoate modifica dupa pretul materialelor si mai ales prin adaugirea de lucrari suplimentare. Aceasta e posibilintrucat“pret determinat” nu inseamna sume fixe, invariabile ci si stabilirea criteriilor de determinare a lui.IMPRUMUTUL DE CONSUMATIE (PROPRIU-ZIS)

Notiune si caractere juridice – contract prin care o persoana (imprumutator), transmite proprietatea uneialte persoane (imprumutat) o catime de lucruri cu obligatia pt imprumutat de a restitui la scadenta o cantitateegalade lucruri de acelasi gen si calitate (art. 1576).- contact real- contract unilateral (chiar daca este cu titlu oneros, deoarece obligatia de restituire si cea de plata adobanzilor – e a imprumutatului).Obiectul contractului:- lucruri fungibile (de gen)- lucruri consumptibile potrivit naturii lorImprumutatul devine proprietar si suporta riscurile.

Contractul e de regula cu titlu gratuit, dar poate fi si oneros.Capacitatea partilor.Imprumutatorul – capacitatea pt acte de dispozitie si sa fie proprietarul lucrului.Imprumutatul – capacitateapt acte de dispozitie (dat pericolului de a fi obligat sa restituie din patrimoniulsau dupa consumare o valoare echivalenta).Dovada contractului – este supusa regulilor generale.Daca valoarea lucrului imprumutat – fara unirea cu dobanzile – depaseste 250 lei – numai prin inscrisautentic sau sub semnatura privata (scris in intregime de imprumutat sau cel putin sa adauge la sfarsit “bun si aprobat” cf art. 1180 aratand in litere suma sau catimea si sa iscaleasca cu singura exceptie a inscrisului autenticnulca atare cand opereaza conversiunea in inscris sub semnatura privata)

In caz de neconcordanta intre continut si cea aratata in “bun” obligatia se prezuma juris tantum pt cantitateamai mica.In caz de nerespectare a formalitatilor art. 1180 inscrisul e nul ca inscris sub semnatura privata – e doarinceput de dovada scrisa care poate fi completat cu orice mijloace de proba.Neregularitatea inscrisului se acopera prin:- executarea voluntara a obligatiei- recunoasterea expresa sau tacita a obligatiei de catre imprumutatInscrisul – suficient un singur exemplar (contract unilateral).Dovada cu martori – admisibila daca imprumutatul consimte sau daca imprumutatorul – dovedesteimposibilitatea de a se preconstitui un inscris sau de a conserva inscrisul preconstituit.Regulile de mai sus – si in privinta probei executarii obligatiei de restituire de catre imprumutat cu

particularitatea ca “bun si aprobat” vizeaza numai nasterea obligatiei.52Efectele imprumutului de consumatieObligatiile imprumutatuluiObligatia de restituire – de a restitui la scadenta lucruri de acelasi gen si calitate art. 1584) indiferent deeventuala sporire sau scadere a valorii lucrurilor din momentul incheierii contractului si cel al platii.Scadenta obligatiei de restituire - nu se poate cere restituire inainte de termen (art. 1581), in lipsastipularii lui – instanta il va determina, la fel si in situatia cand s-a prevazut ca se va plati cand va fi cu putintasau vaavea mijloace (art. 1583).

Art. 1583 se aplica si cand:- s-a prevazut sursa materiala a restituirii lucrurilor imprumutate- se obliga sa restituie lucrurile cand va voi (cum voluero)Prescriptia actiunii in restituire.Inceputul cursului prescriptiei – in functie de scadenta obligatiei de restituire:



- la expirarea termenului- de la data expirarii termenului stabilit de instanta in temeiul art. 1583, iar de la data ramanerii definitive ahotararii date in actiunea in pretentii incepe sa curga termenul de prescriptie al dreptului de a cereexecutarea silita.Alta opinie – prescriptia incepe sa curga de la data incheierii contractului, potrivit art. 7 alin. 2 din Decretulnr. 167/1958.Argumente:- o a doua actiune in pretentii dupa cea de stabilire a termenului restituirii nu e oportuna intrucat instanta

deja a stabilit existenta obligatiei de restituire⇒de la data stabilita curge termenul de prescriptie adreptului de a cere executarea silitaActiunea poate fi intentata oricand sau e supusa dispozitiilor art. 7 alin. 2 Decretul nr. 167/1958? – argumente pro art. 7:- art. 7 se refera la obligatiile al caror termen de executare nu este stabilit neconditionand incidentadispozitiei de nasterea dreptului la actiune (exact sit art. 1582-1583)- imprescriptibilitatea ar contraveni rostului prescriptiei de mobilizare a titularilor drepturilor subiectivesa-si valorifice drepturile intr-un termen cat mai scurt- materia drepturilor de creanta – principiul prescriptibilitatii- desi nu se poate cere imediat restituirea – in sit cand a omis stipularea termenului - poate cere instantei,chiar imediat, stabilirea lui

Art. 7 alin. 2: in obligatiile al caror termen de executare nu este stabilit, prescriptia incepe sa curga de la datanasteriiraportului de drept” Raspunderea imprumutatului – daca la scadenta este in imposibilitatea (desi genera non pereunt ) de arestitui lucruri de acelasi gen si calitate – va face plata in bani, dupa valoarea pe care o au lucrurile la termenulsi inlocul unde urma a se face restituirea (art. 1585 alin. 1).Daca termenul si locul – nu au fost determinate – dupa valoarea din momentul si locul incheierii contractului(art. 1585 alin. 2).Reglementarea - derogatorie de la regulile generale ale raspunderii civile contractuale - avantajand saudezavantajand pe una din parti. De aceea interpretarea va fi restrictiva – numai in cazul executarii obligatiei de

restituire prin echivalent la scadenta stabilita in contract sau de instanta.In caz de intarziere imprumutatul datoreaza daune-interese compensatorii (de la data pronuntarii hotararii) sidaune-intrese moratorii (de la data cererii prin judecata a imprumutului).Obligatiile imprumutatorului – in principiu nu are nici una pozitiva, cheltuielile de conservare fiind insarcina imprumutatului.IMPRUMUTUL CU DOBANDANotiune – imprumutatorul pretinde de la imprumutat, pe langa obligatia de restituire, o prestatie oarecare inschimbul transferarii proprietatii lucrului imprumutat. Prestatia – de regula – o suma de bani (dobanda).Contractul are un obiect dublu – lucrul (capital) si dobanda.Lucrul imprumutat – in cazul imprumutului in bani, la scadenta trebuie restituita suma indiferent descaderea sau sporirea valorii banilor, cu exceptia cazului cand prin acte normative speciale se dispune altfel.Dobanda - nu poate depasi dobanda legala – de 6% pe an (potrivit decretului 311/1954).53Obligatia de a plati una mai mare – nula de drept iar creditorul pierde dreptul si la cea legala pe langaaplicarea sanctiunilor penale. Dobanzile incasate in contra legii – revin statului.Dobanda se calculeaza numai asupra capitalului, anatocismul interzis.Interzisa si perceperea anticipata a dobanzilor.Pt ca imprumutul sa fie cu dobanda – trebuie clauza in acest sens, dobanda necurgand de drept .Daca imprumutatul plateste dobanzi fara sa fi fost stipulate sau unele mai mari – nu le poate repeti si niciimputa asupra capitalului, decat in sit cand dovedeste ca a fost in eroare.Dobanzile – in lipsa unor termene stabilite – se platesc lunar.

Dovada platii dobanzilor – potrivit dreptului comun, inclusiv prin prezumtia absoluta de liberare adebitorului rezultand din remiterea voluntara a titlului (original sau a copiei legalizate).Regulă speciala in C. civ. – daca imprumutatorul elibereaza o chitanta de primire a capitalului fara a facementiune de dobanzi – se considera platite (prezumtie absoluta) – art. 1590.Prezumtia se aplica si in caz de plata partiala, cu precizarile:



- daca chitanta s-a dat pt plata partiala a capitalului datorat – prezumata plata dobanzii aferente acestuia- chitanta eliberata pt primirea unei parti din datorie(capital si dobanzile aferente) – se aplica regulileimputatiei platii, suma platita se imputa cu intaietate asupra dobanzilor.Reguli speciale privind raspunderea imprumutatului pentru nerespectarea obligatiilor in cazulimprumuturilor banesti – se aplica dreptul comun din materia raspunderii contractuale cu particularitatile:- daunele moratorii - echvalente cu dobanda legala- creditorul nu e obligat sa dovedeasca paguba suferita- punerea in intarziere a debitotrului se poate face numai printr-o cerere de chemare in judecata, nu si prin

notificarePrecizari in legatura cu punerea in intarziere numai prin cerere de chemare in judecata:- dobanda moratorie nu poate fi ceruta decat pentru suma restanta de la data introducerii actiunii (chiardaca pana in acel moment s-a platit cu intarziere)- pt a face sa curga dobanda moratorie trebuie ca ea sa fi fost expres solicitata in actiune- in cazul imprumutului banesc cu dobanda ea se acorda nu numai de la data cererii de chemare in judecataci si pt trecut, intrucat reprezinta fructe civile si nu daune-interese pt neexecutarea unei obligatii banesti- se aplica numai in cazul neexecutarii obligatiilor banesti contractuale. In materia raspunderii civiledelictuale – debitorul este pus de drept in intarziere- in caz de plata nedatorata accipiensul de rea-credinta datoreaza dobanzi din ziua platii si nu de la dataramanerii definitive a hotararii. Cel de buna-credinta – de la data intentarii actiuniii in restituire (de la

care nu mai e de buna-credinta).Prescriptia dreptului la actiune pentru plata dobanzilor – dreptul la actiune pt plata dobanzilor se stingept fiecare din prestatiile succesive printr-o prescriptie deosebita (art. 12 Decretul nr. 167/1958), termenulcalculandu-se de la data exigibilitatii fiecarei rate de dobanda.Nu se aplica accesorium sequitur principale pt ca dreptul la dobanzi nu se naste odata cu dreptul la creantaprincipala ⇒ momentul inceperii cursului nu e legat de inceputul prescriptiei dreptului la actiune privindpretentiaprincipala.Independenta creantei avand ca obiect dobanzile – are caracter relativ – daca creanta principala s-a stins prinprescriptie se stinge si dreptul la dobanzile conventionale pt perioada pana la stingerea datoriei principale, chiardaca

nu se implinise pt ele termenul.Aceste reguli se aplica atat in privinta dobanzilor cu natura juridica a fructelor civile cat si a celor moratorii.Pt cele moratorii – la scadenta fiecarei rate de dobanda incepe curgerea termenului de prescriptie a dreptului deacere executarea silita.Stingerea imprumutului de consumatiePrin plata – facuta la termenul prevazut in contract sau stabilit prin hotarare judecatoreasca sau facuta deimprumutat de bunavoie.Daca termenul a fost stabilit in interesul ambelor parti – imprumutatul poate plati inainte cu consimtamantulcreditorului.In cazul celui cu dobanda se prezuma ca termenul e in interesul ambelor parti.Alte moduri de stingere – potrivit dreptului comun prin:- remiterea de datorie- confuziunea54- darea in plata- compensatia avand ca obiect lucruri fungibileIn caz de moarte a oricareia dintre parti – drepturile si obligatiile rezultand din imprumut se transmitmostenitorilor potrivit regulilor generale.Termenul restituirii poate fi stabilit in contract in raport de moartea uneia din parti.Rezilierea inainte de scadenta – pt neexecutare – poate fi admisa daca imprumutatul in afara obligatiei de

restituire isi asuma si obligatii pe care nu le respecta.IMPRUMUTUL DE FOLOSINTA (COMODATUL)Notiune si caractere juridice – contract prin care o persoana (comodant) remite spre folosinta temporaraunei alte persoane (comodatar) un lucru, cu obligatia pentru aceasta din urma de a-l restitui in natura, inindividualitatea sa. (art. 1560).



E contract real – pt incheierea lui sunt necesare:- realizarea acordului de vointa- predarea lucrului (traditiunea)Contract esentialmente gratuit. Altfel ar fi locatiune de lucruri.Contract unilateral – naste obligatii numai pt comodatar.Obiect – numai lucruri nefungibile (individual determinate), deoarece urmeaza a fi restituite in natura, inindividualitatea lor.- orice lucru – mobil sau imobil – in masura in care imprumutarea nu e interzisa de lege sau permisa doar

in anumite conditii. Ex. Bunurile proprietate publica – interzisa alienarea iar concesionarea – in anumiteconditii.Dreptul transmis - in temeiul contractului – dobanditorul dobandeste dreptul de folosinta, simplu detentorprecar, obligat la inapoierea lucrului (art. 1560 ).Capacitatea partilor – capacitatea pt a incheia acte de administrare. Comodantul poate sa nu aiba calitateade proprietar.Comodatarul nu poate imprumuta lucrul, caci il detine numai pt folosinta proprie (art. 1560), daca partile nus-au inteles altfel.Dovada contractului – conform regulilor generale (art. 1191 si urm) fiind suficient ca inscrisul subsemnatura privata cerut ad probationem dac valoarea depaseste 250lei sa fie redactat intr-un singur ex.

Nu se aplica nici dispozitiile ref la „bun si aprobat”.

Faptul material al predarii lucrului – prin orice mijloc de proba.Efectele contractului de comodatI. Obligatiile comodataruluiConservarea lucrului – ca un bun proprietar (art. 1564) si chiar mai bine decat de lucrurile sale, pe care esteobligat sa le sacrifice, la nevoie, in vederea conservarii lucrului imprumutat, intrucat contractul e incheiat ininteresul sau.Folosirea lucrului potrivit destinatiei – sub sanctiunea de a plati daune interese si de a suporta riscul pieiriifortuite si rezilierea contractului.Suportarea cheltuielilor de folosinta – neavand dreptul sa ceara restituirea acestora care sunt un accesoriual folosintei.Restituirea lucrului – principala obligatie (art. 1560).

Comodatarul nu poate oferi, iar comodantul nu poate cere echivalentul in bani, daca restituirea in natura esteposibila.Chiar daca lucrul s-a deteriorat din culpa comodatarului – el este obligat sa-l repare si sa-l restituie.Echivalent – numai in ipoteza “imposibilitatii de executare a repararii in natura” - daca ambele parti opteaza in acest sens- comodatarul dovedeste ca executarea in natura nu-i mai foloseste.55Lucrul imprumutat este producator de fructe si partile nu au convenit altfel – comodatarul este obligat sa lerestituie odata cu lucrul, avand insa dreptul la restituirea cheltuielilor facute cu producerea lor.Comodatarul nu poate retine lucrul in compensatie – cele doua datorii neavand de obiect lucruri fungibile deaceeasi specie.Comodatarul are insa drept de retentie pana la plata cheltuielilor extraordinare, necesar si urgente facute ptconservarea lucrului si a despagubirilor pt viciile lucrului.Dreptul de retentie poate fi exercitat doar pt garantarea creantelor nascute in legatura cu lucrul imprumutat.Pe aceasta perioada nu mai poate folosi lucrul, intrucat retentia nu confera drept de folosinta.Actiunile pe care le are comodantul in cazul cand comodatarul refuz fara temei restituirea lucrului:- actiune reala in revendicare- actiune personala care deriva din contract. Ea este insa supusa prescriptiei si nu poate fi intentata imptertilor care detin lucrul imprumutat.Scadenta obligatiei de restituire – restituirea nu se poate cere inainte de implinirea termenului stipulat sauinainte de a se fi indestulat trebuinta comodatarului ce s-a avut in vedere la incheierea contractului.

Daca lucrul este de folosinta permanenta, si nu s-a prevazut un termen – instanta.Restituirea lucrului nu poate depinde exclusiv de vointa comodantului daca posibilitatea denuntariiunilaterale nu a fost prevazuta in contract.

Regula derogatorie – inainte de implinirea termenului – instanta poate obliga la restituire daca comodantulcade intr-o mare si neprevazuta trebuinta.



Prescriptia actiunii in restituire – inceputul cursului – in fctie de scadenta obligatiei de restituire.Termenul general de prescriptie – curge de la expirarea termenului convenit sau de la dat indestularii… In cazul lucrului de folosinta permanenta cand nu e prevazut un termen – de la dat incheierii contractului iarprescriptia dreptului de a cere executare silita – de la data ramanerii definitive a hotararii, sau de la dataimpliniriitermenului stabilit de instanta.Raspunderea comodatarului - pt deteriorarea sau pieirea – in tot sau in parte – a lucrului, daca nudovedeste ca pieirea s-a produs fortuit sau ca deteriorarea este consecinta folosirii potrivit destinatiei si fara nici

oculpa din partea sa (art. 1568 si art. 1082-1083).⇒Sarcina probei incumba comodatarului.Comodatarul raspunde si pt deteriorarea produsa de catre cel caruia I l-a incredintat, cu orice titlu.In caz de pluralitate de comodatari – raspund solidar.Comodatarul are actiune in regres impotriva tertului, in baza raportului juridic cu acesta.Comodantul impotriva tertului:

– pe calea actiunii oblice, subrogandu-se in drepturile comodatarului.- actiune delictuala – in calitate de proprietar al lucruluiIn caz de pieire, evaluarea se face dupa pronuntarea hotararii – a.i. comodantul sa-si poata procura un lucruidentic cu cel imprumutat.

Suportarea riscurilor de catre comodatar – in general ele sunt suportate de comodant in calitate deproprietar – totusi uneori le suporta comodatarul – daca:- intrebuinteaza lucrul contrar destinatiei determinata prin natura lui sau prin conventie- prelungeste foosinta dupa scadenta si nu dovedeste ca lucrul ar fi pierit si la comodant- ar fi putut salva lucrul imprumutat inlocuindu-l cu un bun al sau- ambele lucruri fiind in pericol a salvat doar bunul sau, indiferent de valoarea celor doua bunuri- lucrul a fost evaluat in momentul contractariiAceste dispozitii sunt insa supletive.Pluralitatea de comodatari – raspund solidar fata de comodant pt executarea obligatiilorE solidaritate legala pasiva.Poate fi inlaturata, in tot sau in parte, printr-o clauza expresa contrara.

Obligatiile comodantuluiRegula – comodatul nu creeaza obligatii decat in sarcina comodatarului – contract unilateral. In cursulexecutarii lui se pot naste unele obligatii pt comodant.Restituirea cheltuielilor de conservare – cele facute in vederea conservarii lucrului, cheltuieli cu caracterextraordinar, necesar si foarte urgent (art. 1574). Se naste din gestiune intereselo altuia, sau din imbogatirea fara

justa cauza.56Comodatarul poate cere – pe acelasi temei – restituirea cheltuielilor cu producerea fructelor.Plata despagubirilor – pt daunele provocate de viciile lucrului daca el avea cunostinta de ele si nu le-a adus lacunostinta comodatarului (art. 1575).Este delictuala (pt dol sau culpa grava) – sarcina probei – a comodatarului.- pt stanjenirea comodatarului in folosirea lucrului de catre tertul caruia I-a transmis dreptul de proprietate

– pe teren delictual in baza art. 998-999.Stingerea efectelor comodatuluiPrin restituirea lucrului – in stare corespunzatoare, la termenul prevazut in contract sau dupa satisfacereatrebuintelor comodatarului sau termenul stabilit da instantaPoate restitui si inainte descadenta – daca prin contract nu s-a prevazut altfel.Prin reziliere – in caz de nerespectare a obligatiilor de catre comodata, se poate cere, conform regulilorgenerale, desi contractul e unilateral si partile nu au stipulat un pact comisoriu expres.Prin moartea comodatarului – daca contractul a fost incheiat in privinta comodatarului – tinandu-se seamade persoana lui – mostenitorii sunt obligati sa restituie imediat bunul, chiar daca in contract s-a prevazut un

termenulterior (art. 1563).CONTRACTUL DE DEPOZITNotiunea, caracterele juridice si felurile contractului de depozitNotiune – contract prin care o persoana (deponent) incredinteaza un lucru altei persoane (depozitar) care se



obliga sa-l pastreze pe o perioada determinata sau nedeterminata si sa-l restituie la cerere (art. 1591).Scopul principal – depozitarea lucrului in vederea restituirii in natura deponentului.Caractere juridice:- contract real- cu titlu gratuit sau oneros- unilateral sau sinalagmatic- netranslativ de proprietate (in principiu)

Real – se formeaza numai in momentul predarii lucrului; totusi mai e necesar si acordul de vointa in sensul

incheierii lui.Cu titlu gratuit sau cu titlu oneros – dispozitia art. 1593 alin. 1 (depozitul esentialmente gratuit) este eronatasi contrazisa de art. 1600 pct. 2 .

Depozitul este gratuit prin natura sa si nu prin esenta sa.Contract unilateral - cel cu titlu gratuit, chiar daca ulterior se nasc unele obligatii in sarcina celeilalte parti.

Depozitul cu titlu oneros este sinalagmatic. Depozitul este un contract creator de raporturi de obligatii intre parti.Felurile contractului de depozit – C. civ. – distinge 2 feluri:- depozit propriu-zis (este in toate cazurile conventional, are ca obiect numai lucruri mobile nelitigioase).Variante:a) depozitul necesar

b) depozitul neregulat - sechestru (are ca obiect bunuri litigioase, si poate fi nu numai conventional ci si judiciar)Depozitul obisnuit (voluntar)Obiectul contractului - doar lucruri mobile (art. 1593 alin. 1)Acestea trebuie sa fie corporale (datorita traditiunii).Dar pot fi obiect si creantele constatate printr-un titlu la purtator asimilate lucrurilor mobile corporale.Bun individual determinat (deoarece trenuie restituit insusi lucrul depozitat).Capacitatea partilor:Deponentul – sa aiba capacitatea de a incheia acte de administrareDepozitarul – sa aiba capacitatea de a face acte de dispozitie.Nulitatea relativa pt incapacitate poate fi invocata numai de partea incapabila.

57Codul civil – reglementeaza in mod special ipoteza depozitului facut de o persoana capabila catre unaincapabila – cand deponentul poate cere restituirea bunului cat timp se afla in mainile depozitarului incapabil,altfelavand actiune (de in rem verso) numai in masura imbogatirii depozitarului incapabil.Codul civil – art. 1596 – inopozabilitatea depozitului fata de proprietarul lucrului care n-a consimtit laincheierea contractului.Dovada contractului – depozitul sa fie constatat printr-un inscris (art. 1597), forma scrisa ceruta ad

probationem, indiferent de valoarea contractului.Proba contractului poate fi facuta si cu martori sau prezumtii daca exista un inceput de dovada scrisa sau afost imposibilitate de a procura sau conserva dovada scrisa.Daca depozitarul recunoscand depozitul pretinde ca a restituit – actiunea respinsa (in lipsa de alte probe) – marturisirea fiind indivizibila.Remiterea lucrului = fapt juridic – poate fi probata prin orice mijloc.Natura juridica a depozitului obisnuit si delimitarea lui fata de alte contracte – il caracterizeaza scopul

principal : pastrarea si conservarea lucrului de catre depozitar prin care se deosebeste de:- obligatia de pastrare si conservare a vânzătorului cand bunul nu se preda cu ocazia incheierii contractului- obligatia de pastrare si conservare a cumpărător ului in cazul vanzarii pe incercateobligatia fiind una accesorie.Depozitul cu titlu oneros se aseamana cu antrepriza cand depozitarul efectueaza anumite lucrari in vedereaconservarii lucrului – calificaera tot in functie de continutul principal: pastrarea lucrului – fata de efectuarea

lucrarii.Delimitarea fata de locatiune – calificarea in functie de scopul principal al contractului – e locatiune daca nuse asuma obligatia de pastrare si conservare.Efectele contractului de depozit obisnuit (voluntar)Precizari prealabile – potrivit C. civ. Culpa debitorului contractual este prezumata in toate cazurile (juris



tantum) acesta fiind tinut sa dovedeasca - pt a fi exonerat – interventia unei cauze straine care nu-i poate fiimputata.⇒ deponentul nu e obligat sa dovedeasca ca depozitarul nu s-a comportat cu diligenta si prudenta la care eratinut – asa cum considera unii autori care pornesc de la calificarea obligatiei depozitarului in obligatie demijloace.Obligatiile depozitaruluiObligatia de pastrare – cu aceeasi grija ca de propriul sau lucru(art. 1599).Culpa debitorului se apreciaza in concret – prin derogare de la regulile generale – in functie de grija depusa

in conservarea propriilor lucruri.Nu se poate pretinde mai mare grija decat pt propriile lucruri.Cazuri in care culpa se apreciaza dupa tipul abstract al omului prudent si diligent:- cand initiativa contractului a fost luata de depozitar- cand depozitul este cu plata- cand depozitul s-a facut in interesul depozitarului- daca s-a stipulat expres in contract ca depozitarul sa raspunda pt orice culpa )regulile ref la raspunderefiind supletive).Depozitarul nu raspunde niciodata de stricaciunile provenite din forta majora, afara de cazul cand a fost pusin intarziere pt restituirea lucrului.Forta majora – sens larg = cauza straina neimputabila, inclusiv cazul fortuit.

Stricaciuni – deteriorarea dar si orice pieire fortuita – totala sau partiala a lucrului.Clauzele de agravare a raspunderii in materie de depozit – au validitate si dincolo de ipoteza culpeidepozitarului (regulile raspunderii contractuale sunt supletive).Obligatia de pastrare nu-l indreptatescte la folosirea lucrului – in caz contrar plateste daune interese.La fel, nu poate consuma nici fructele.Obligatia de restituire – lucrul depozitat, in natura, impreuna cu fructele pe care le-a perceput, nu insa si cucele pe care le putea percepe dar n-a facut-o.Riscul pieirii sau degradarii fortuite este in sarcina deponemtului – restituirea in natura deci se face in stareain care se gaseste lucrul la momentul restituirii.In caz de pieire fortuita sau pt care se poate angaja raspunderea altei persoane – depozitarul – trbuie sa-ipredea deponentului indemnizatia de asigurare primita de la asigurator sau orice alt lucru primit drept

despagubirisau sa-I cedeze actiune impotriva tertului.58Pt nerespectarea obligatiei de restituire – depozitarul – daune interese pt repararea tuturor prejudiciilorsuferite de deponent, avandu-se in vedere pt stabilirea lor valoarea restituirii prin echivalent (valoarea dinmomentulpronuntarii hotararii) .Daca depozitarul refuza fara temei sa restituie – executare silita in natura.In caz de moarte a depozitarului – obligatia se transmite asupra mostenitorilor. DEROGARE: dacamostenitorii vand lucrul cu buna credinta, restituie doar pretul primit sau daca inca nu l-au primit – cedeazaactiunilelor contra cumpărător ului.Creditorul obligatiei de restituire – deponentul, mandatarul sau persoana indicata de deponent.Daca lucrul a fost furat si descopera cine e adevaratul proprietar – obligat sa-l anunte sa-si valorifice intr-untermen determinat drepturile – daca nu le valorifica – eliberat de obligatie⇒preda lucrul in mainile persoanei delacare il primise (art. 1610).La fel cand lucrul a fost pierdut.Moartea deponentului – mostenitorilor, chiar daca deponentul l-a autorizat sa restituie altei persoane, inipoteza mortii sale (clauza lovita de nulitate absoluta – contrara dispozitiilor exprese ale legii).Deponentul – incapabil - restituire – reprezentantului sau legal

Daca depozitul a fost facut de reprezentantul legal dar intre timp functia sa a incetat – reprezentatului saunoului reprezentant. Locul restituirii – la locul unde se afla lucrul depozitat (daca nu se prevede altfel cand cheltuielile detransport in sarcina deponentului).Termenul restituirii – deponentul o poate cere oricand, chiar daca s-a stipulat un termen.



Termenul – se considera in folosul deponentului.Daca e si in folosul depozitarului – are dreptul la remuneratia stipulata sau la daune-interese pt prejudiciulcauzat.Depozitarul poate refuza restituirea:- daca a fost instiintat pe cale legala ca s-au facut forme de urmarire (poprire sau sechestru judiciar)- exista opozitia la restituire din partea unei perwsoane care se pretinde proprietar.El e obligat sa pastreze lucrul si sa-l restituie, sa-l consemneze sau sa-l vanda prin licitatie publica in functioede

hotararea instantei.- daca dovedeste ca e proprietarul lui. Actiuni in restituire – la alegere:- actiune personala – din contractul de depozit (ex contractu) – supusa prescriptiei extinctive – termenulgeneral care curge de la data implinirii termenului prevazut in contract sau de la data nasterii dreptului laactiune(acela al incheierii contractului)- actiune in revendicare – in calitate de proprietar.Obligatiile deponentuluiObligatii extracontractuale – depozitul cu titlu gratuit nu da nastere decat la obligatii pt depozitar.Daca insa depozitarul a facut cheltuieli pt pastrarea lucrului sau a suferit pagube cauzate de lucru – sumeletrebuie restituite de deponent.

Plata remuneratiei – daca partile au convenit astfelRidicarea lucrului – la termenul stabilit sau, in lipsa, la cel stabilit de instanta la cererea depozitarului, subsanctiune platii daunelor-interese.Pt nerespectare – depozitarul nu poate vinde lucrul.Pt a fi liberat de obligatie – poate face oferta reala urmata de consemnatie.Dreptul de retentie al depozitarului – garanteaza executarea obligatiilor deponentului. Prevazut expres delege.Este debitum cum re iunctum- deci poate refuza restituirea pana la plata integrala a sumelor la care aredreptul.

Nu poate retine lucrul in compensatie.59

DEPOZITUL NECESAR Notiune si domeniu de aplicare – cand deponentul, fiind sub amenintarea unei intamplari neprevazutesi care reprezinta un pericol real ori alte evenimente de forta majora – este nevoit sa incredinteze lucrulsau altei persoane, fara a avea posibilitatea sa aleaga liber persoana depozitarului si sa intocmeasca uninscris constatator al contractului.

Forta majora – sens larg, incluzand si cazul fortuit, ebvenimetele fiind prevazute in Cod exempligratia.

Dovada contractului – dat fiind caracterul necesar - se poate dovedi prin martori si orice alt mijloc de proba admis de lege, indiferent de valoare. In rest - regulile de la depozitul obisnuit (art. 1622).Depozitul asimilat celui necesar – depozitul bunurilor aduse de calatori in unitati hoteliere.Este un accesoriu al contractului hotelier, al contractului de turism sau al altor raporturi juridice.Totusi se impune reglementarea separat datorita:- intereselor generale care reclama un regim juridic unitar in acest domeniu, regimul contractului principalputand fi diferit de la caz la caz si guvernat de conventia partilor- regulilor de dovad - calatorul lipsit de posibilitatea preconstituirii unei probe scrise- necesitatii unor reguli mai severe care sa guverneze responsibilitatea hotelierului.Domeniu de aplicare – Codul civil – hoteluri si hanuri DAR se aplica si in cazul:- camerelor din statiune balneoclimaterice, din case de odihna sau de turism- imbracamintii depuse de bolnavi la magazia spitalului- lucrurilor depuse la garderoba in cazul restaurantelor, altor unitati de alimentatie publica, localuri de

spectacole, unitati ale cooperatiei mestesugaresti, stranduri.Nu se aplica pt inchirierea sau subinchirierea de locuinte. Dovada – cu orice mijloc de proba indiferent de valoare.Calatorul trebuie sa dovedeasca:

– faptul aducerii bunurilor



– ca au fost degradate sau furate acolo – valoarea lorValoarea bunurilor – nu trebuie sa fie bunuri cu valoare deosebita care ar fi trebuit depozitate in conditiispeciale.

Raspunderea depozitarului – este apreciata cu mai multa severitate – intrcat depozitul asimila este cu plata.Raspunde pt orice culpa (culpa levis in abstracto).Raspunde si de stricaciunea cauzata de strainii care au frecventat localul.Este exonerat in acest caz doar daca dovedeste ca s-a comis “cu mana inarmata sau in alt fel, cu forta

majora”. Forta majora are aici sensul propriu-zis.Pt lucrurie uitate in hotel – raspunderea cu mai putina rigoareDaca a lasat dupa plecare lucruri in grija administratiei – regulile de la depozitul obisnuit.Clauzele prin care s-ar limita raspunderea trebuie sa fie acceptate expres de calator si dovedite de depozitarpotrivit regulilor generale de la depozitul obisnuit.

DEPOZITUL NEREGULAT Depozitul neregulat in dreptul comunNotiune, obiect si efecte – caracterizat prin faptul ca are ca obiect lucruri fungibile si consumptibile, carenu trebuie sa fie restituite in individualitatea lor, ci prin alte lucruri asemanatoare.Depozitarul devine astfel proprietarul lor - poate folosi, culege fructele si dispune de ele, dar in calitate de

proprietar suporta si riscul pieirii sau degradarii fortuite.La cerere, el este obligat sa restituie lucruri de acelasi gen, aceeasi cantitate si calitate, inclusiv fructelepercepute, deponentul fiind titularul unei creante.Depozitarul nu poate invoca in compensatie creanta pe care o are impotriva deponentului chiar daca acasta aravea ca obiect lucruri fungibile de aceeasi specie. (art. 1147 pct 2)Nu are nici drept de retentie.60Deponentul trebuie sa fie proprietarul lucrurilor sau sa fi actionat cu imputernicire din partea proprietarului – pt ca e translativ de proprietate.In caz contrar – proprietarul poate revendica bunurile – deopzitarul de buna credinta poate invoca exceptiadin art. 1909 C. civ, el fiind si posesor nu numai proprietar.

Depozitul de bani – depozitarul trebuie sa restituie suma indiferent de scaderea sau sporirea valorii banilor.La plata dobanzilor – pus doar daca a fost pus in intarziere printr-o actiune in justitie.Dovada caracterului neregulat al depozitului – trebuie facuta de cel care invoca acest caracter aldepozitului.Se admit orice mijloace de proba, inclusiv prezuntia rezultand din profesia depozitarului.Delimitare fata de imprumutul de consumatie – exista puternice asemanari:- primitorul devine proprietar- nu e obligat sa restituie lucrurile in individualitatea lorDelimitarea in functie de scopul principal urmarit:- pastrarea lucrurilor in interesul deponentului- facerea unui serviciu pt cel imprumutatcriteriu suplimentar: stipularea sau nu a unui termen de restituire:- da – juris tantum – imprumut- nu – juris tantum – depozit.Se pot administra orice probe admise de lege, fiind o chestiune de fapt.CONTRACTUL DE SOCIETATE CIVILANotiunea si caracterul contractului de societate .Notiune – contract prin care doua sau mai multe persoane (fizice sau juridice) se obliga, fiecare fata decelelalte, sa puna in comun aportul lor material si/sau de munca spre a constitui un fond si sa desfasoareimpreuna oactivitate in vederea atingerii unui scop patrimonial comun, foloasele sau pierderile fiin impartite intre ele (art.

1491comb. cu art. 1492 alin. 2 si art. 1513 C. civ. ).Consimtamantul partilor in vederea constituirii societatii (affectio societatis) – in lipsa acestuia nu avemcontract de societate civila, indiferent de denumirea data de parti.Consimtamantul nu trebuie sa fie viciat. Poate fi anulat pt eroare asupra persoanei (se incheie intuitu



personae).Partile – capacitatea de a face acte de dispozitie._ Minorilor nu li se aplica art. 10 Decretul nr. 31/1954 – nu are capacitate de a incheia contract chiar dacaaduceaport doar in munca_ Societatea =asociatie de persoane, nu de capitaluri ⇒minorul sau interzisul nu poate incheia nici prin ocrotitorlegal sau cu incuviintarea lui si cu autorizarea autoritatii tutelare_ Femeia casatorita inainte de 18 ani poate face parte

_ Nu poate fi incheiat intre doi soti – dat comunitatii de bunuriParticiparea – fie si inegala, a tuturor partilor la constituirea fondului comun prin aducerea unui aport social. Impartirea foloaselor si a pierderilor – intre toate partile contractante.Atribuirea foloaselor sau suportareapierderilor numai de unul sau unii – sanctiunea nulitatii (clauza leonina).Scopul patrimonial comun urmarit de asociati – trebuie sa fie licit.Caractere juridice:_ Contract civil – pt a fi deosebita de soc comerciale, ea neavand calitate de comerciant.Consecinte:

– nu poate fi declarata in stare de faliment – litigiile sunt de competenta instantelor civile – nu are personalitate juridica (lipsa e de natura ei) dar o poate dobandi cu respectarea formalitatilor si in

conditiile legii sau daca legea prevede expres aceasta._ Caracter lucrativ (patrimonial) este de esenta societatii civile prin care se deosebeste de collegia (asociatiilesi fundatiile fara scop lucrativ).61Scop lucrativ – nu numai beneficii sub forma castigului in banici si de alta natura._ Contract sinalagmatic – fiecare asociat se obliga fata de ceilalti sa-si aduca aportul social si sa desfasoareactivitatea la care s-a obligat.Se deosebeste de celelalte – obligatiile fiecarui asociat coincid in esenta cu ale celorlalti, pt ca scopul comun leuneste._ Contract cu titlu oneros – fiecare parte urmareste sa obtina un avantaj.Particularitate: in schimbul aportului socia adus asociatul nu primeste un echivalent in schimb de la ceilalti fata

decare s-a obligat, ci va beneficia alaturi de ei de foloasele realizate.Este un contract cu titlu oneros comutativ:- obligatiile asociatiilor sunt cunoscute la momentul incheierii contractului si nu depind de un evenimentviitor si nesigur- contractul nu se incheie cu gandul la sansa unui castig sau pierdere._ Contract consensual – poate fi incheiat prin simplul acord de vointa al partilor, fara a fi supus unei formespeciale.Dovada contractului – dupa regulile dreptului comun.Nu se impune multiplul exemplar si nici bun si aprobat.Tertele persoane pot dovedi existenta contractului – prin orice mijloc de proba. Partile opun terilor contractul desocietate daca are data certa._ Contact cu executare succesiva – asociatii fiind obligati intre ei pe toata durata societatii._ Contract incheiat intuitu personae – increderea reciproca are rol determinant⇒ nici unul nu poate cedadrepturile sale in societate si nici nu-si poate substitui o alta persoana ori asocia o a treia persoana lasocietate fara invoirea unanima a celorlalti.

De regula societatea inceteaza la moartea unuia din asociati.Aportul socialNotiune – contributia pe care fiecare asociat este obligat sa o aduca in societate pt alcatuirea fondului comun.Aportul social trebuie sa fie:- determinat sau determinabil

- posibil- licit.Poate consta dintr-o suma de bani sau alte bunuri- mobile sau imobile- corporale sau incorporale



- certe sau generice- fungibile si consumptibile sau nefungibile si neconsumptibile.Poate consta si din bunuri viitoare.Poate consta si din anumite servicii. (prestatii in munca).Poate fi de valori inegale si de natura diferita.1. suma de bani – legea e mai severa in privinta asociatilor decat in cea a debitorilor comuni⇒ daca suma nu afost pusa in comun, datoreaza dobanzi de drept si fara punere in intarziere din ziua in care trebuia sa oplateasca si poate fi obligat la plata de daune-interese.

Pt creante ca aport – raspunde nu numai de existenta ei la momentul cesiunii ci si de solvabilitate la dataexigibilitatii creantei.2. bun individual determinat si neconsumptibil sau nefungibil – aportul poate consta in proprietatea acelui bunsau numai in folosinta lui.Bunurile din domeniul public – inalienabile⇒ proprietatea lor nu poate fi adusa ca aport.Terenurile agricole pot fi aduse, de asemenea numai in folosinta societatii, asociatii pastrandu-si dreptul deproprietate.3. serviciile - nu trebuie confundate cu activitatea comuna desfasurata in cadrul administrarii treburilorsocietatii sau cu activitatea tertelor persoane in folosul societatii, in baza contractului incheiat cu societatea.Serviciile acte si fapte care:- depasesc cadrul activitatii obisnuite

- sunt de natura sa aduca foloase societatii in virtutea aptitudinilor personale sau a profesiei asociatului- sunt personale- promisiunea faptei altuia nu se aplica62Regim juridic – sumele de bani sau alte bunuri fungibile sau consumptibile ca aport juridic devinproprietatea comuna (pe cote-parti) a asociatilor.Pt imobile trebuie respectate conditiile de fond, forma si publicitate prevazute de lege.Pt creante – cesiunea ei catre asociatie tebuie notificata sau acceptata printr-un act autentic de catre debitorulcedat.Cel care aduce ca aport proprietatea unui bun – datoreaza garantie ca un vanzator ptr evictiune si raspunde caun vanzator pt viciile ascunse.Pt aportul in folosinta – garantie ca un locator.

Riscul pieirii fortuite a lucrului:- ca aport proprietatea – de catre societate chiar daca nu a fost efectiv predat- ca aport folosinta – asociatul proprietarPatrimoniul social – patrimoniu distinct de patrimoniul fiecarui asociat, asimilat cu indiviziuneasuccesorala.Functionarea societatii civileDurata societatii – este de esenta societatii civile, contractul nefiind susceptibil de executare uno ictu.Incepe – din momentul incheierii contractului, daca nu prevad un termen suspensiv.Se poate stipula si o conditie suspensiva.Daca durata nu e stipulata – se prezuma pt toata viata asociatilorRaporturile dintre asociati si societate – trebuie sa fie caracterizate prin buna-credinta si grija pt treburilesocietatii.Fiecare asociat raspunde pt daunele provocate in mod culpabil.Daunele cauzate nu se compenseaza cu eventualele foloase aduse societatii prin alte fapte sau acte.Daca a folosit sumede bani din patrimoniu in interes propriu – va datora dobanzi din ziua luarii lor, farapunere in intarziere.Asociatul are actiune imp societatii – pt sumele cheltuite in folosul ei si pt obligatiile contractate cubunacredintasi pt pagubele suferite (fara culpa) cu ocazia activitatilor desfasurate pt administrarea treburilor societatii.Administrarea societatii - modul si organele de administrare determinate prin acordul unanim al asociatilor(in contract sau un alt act ulterior).

Administrarea incredintata – unei persoane sau mai multora.Unuia singur – printr-o clauza speciala din contract (administrator statutar) – poate efectua toate actele faraconsimtamantul celorlalti iar imputernicirea – revocata doar pt cauza legitima.- daca a fost desemnat ulterior incheierii contractului – revocat ca un mandatar, prin votul majoritatiiasociatilor.



Mai multor persoane (asociati) – fara a li se determina atributiile si fara a se arata ca actele trebuie facute incomun – fiecare poate incheia valabil actele gestiunii.Daca s-a convenit contrariul – pt validitatea actului – consimtamantul tuturor administratorilor.Daca asociatii n-au prevazut nimic, regulile:a) se prezuma ca si-au dat reciproc mandat de administrareb) fiecare poate folosi lucrurile societatii cf destinatiei , cu conditia sa nu aduca pagube si sa bnu impiedicepe ceilalti in exercitarea drepturilor lorc) actele cu privire la imobilele societatii trebuie aprobate de toti

d) actele de dispozitie – nu pot fi facute valabil decat in baza unui mandat special dat de totiCand se incalca aceste reguli – actele si faptele respective – obliga doar pe cel care le-a savarsit.Raporturile cu tertii – daca prin incheierea contractului nu ia nastere o persoana juridica, in relatiile cutertii societatea nu exista ca subiect de drept.Daca asociatul contractant cu tertii – a fost imputernicit sau cand rezulta un beneficiu pt societate – seangajeaza raspunderea contractuala a tuturor asociatilor⇒creditorul poate urmari atat fondul social cat sibunuriledin patrimoniul personal al asociatilorAsociatii nu raspund solidar. Datoria se divide intre ei proportional cu numarul lor si indiferent de aportulsocial adus de fiecar.Se poate stipula si altfel (proportional).

Impartirea foloaselor si a pierderilor – se poate face la incetarea sau in cursul functionarii societatii.Se face, in lipsa de stipulatie contrara – proportional cu valoarea aportului social adus de fiecare asociat.63Modul de impartire a foloaselor – este lasat la aprecierea partilor. TOTUSI legea declara nul contractul desocietate in care totalitatea foloaselor s-ar atribui unui asociat sau prin care s-ar stipula ca unul sau mai multi safiescutiti de a particiap la pierdere.(societas leonina)se poate insa stabili un mod inegal de participare la beneficii si pierderi, cu conditia sa nu reprezinte oeludare a legii.Incetarea societatii civile

Cauze de incetare :a) prin expirarea termenului pt care a fost contractata. Inainte de aceasta valabilitatea poate fi prelungitaprin acordul unanim al asociatilor, neoperand reinnoirea tacita. Dizolvarea ei poate fi ceruta prin justitiede unul sau mai multi asociati pt motive intemeiate care se vor aprecia de instanta.b) Daca a fost contractata pe termen nelimitat, inclusiv termenul incert al vietii unui asociat – prindenuntarea contractului de societate de catre unul sau mai multi asociati, notificata cu buna credinta si latimp si celorlalti.c) Prin pierderea fondului social sau prin realizarea scopului.d) Prin moarte sau declararea judecatoreasca a mortiidaca nu s-a stipulat ca ea continua cu mostenitoriiasociatului decedat sau, dupa satisfacerea mostenitorilor – intre asociatii ramasi in viata (cel putin doi).e) Prin punerea sub interdictie sau prin insolvabilitatea (falimentul) unui asociat (recunoscuta prin hotarare

judecatoreasca). Poate continua prin intelegere (ca la decces).f) Cand un asociat a promis sa aduca in societate proprietatea unui lucru, daca acesta a pierit (integral)inainte de a fi adus ca aport in societate.g) Pt pieire partiala – instanta chemata sa aprecieze (cf art, 1529) temeinicia cererii de dizolvare.Efectele incetarii – patrimoniul se lichideaza si activul net sau pasivul se imparte intre asociati proportionalcu drepturile lor, conform cu regulile stabilite in materie de imparteala a mostenirii. Se tine insa seama deprevederile contractului referitoare la impartirea foloaselor si pierderilor.Aportul in folosinta unui lucru – se restituie asociatului proprietar.Termenul general de prescriptie a actiunii avand ca obiect desocotirea cheltuielilor efetuate de asociati – incepe sa curga de la data incetarii societatii.

Cererea de partajare a bunurilor – este imprescriptibila.CONTRACTUL DE TRANZACTIENotiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate ale contractului de tranzactieNotiune – contract prin care partile termina un proces inceput sau preintampina un proces ce se poate naste(art. 1704) prin concesii reciproce, constand in renuntari reciproce la pretentii sau in prestatii noi savarsite ori



promise de o parte in schimbul renuntarii de catre cealalta parte l adreptul care este litigios sau indoielnic.Tranzactia presupune:- existenta unui drept litigios si/sau indoielnic- intentia partilor de a pune capat litigiului existent sau a preintampina nasterea unui litigiu- existenta unor concesii reciproce.Caractere juridice:1. contract sinalagmatic – deci se poate cere rezolutiunea contractului pt neexecutare de obligatii darnumai daca una din parti si-a asumat o obligatie noua pe care nu o executa.

2. contract cu titlu oneros si comutativ – 3. contract consensual – cerinta formei scrise prevazuta de art. 1705, indiferent de valoare vizeaza numaidovada contractului si este ceruta pt a nu da nastere unui proces mai greu.Proba cu martori – admisa daca exista un inceput de dovada scrisa sau preconstituirea sau conservarea - cuneputinta.Daca pt o instrainare legea prevede forma solemna – contractul de tranzactie – tot in forma solemna, subsanctiunea nulitatii absolute (pt tranzactia extrajudiciara).Pt tranzactia judiciara – hotararea judecatoreasca de expedient suplineste cu prisosinta forma notariala.Daca tranzactia produce efecte pur declarative – nu e necesara respectarea formei autentice, indiferent ca e

judiciara sau extrajudiciara.64

Conditii de validitate – se aplica regulile generale in materie de contracte.Capacitatea partilor – de dispozitie.Mandatarul – procura speciala.Obiect – nu bunuri scoase din circuitul civil.Scop – nu ilicit – nulitate absolutaNulitatea contractului de tranzactie – art. 1712-1716 aplicatii ale regulilor generale in materie.Eroare – nu e cea asupra cuantumului prejudiciilor suferite.Se poate cere anularea tranzactiei incheiata pt executarea unui titlu nul (sau anulabil) sau alte cauze deineficacitate, sau pt stingerea unui proces solutionat printr-o hotarare definitiva, afara numai daca partile ar fitratatin cunostinta de cauza.

Greselile aritmetice – nu sunt motive de anulare – dar trebuie rectificate (art. 1717).Nulitatea tranzactiei – se intinde asupra intregului contract.Daca tranzactia a avut ca obiect stingerea litigilui prin hot de expedient si ulterior se constata sau se pronuntanulitatea tranzactiei – se anuleaza in consecinta si hot de expedient.Interpretarea contractului – principiu – renuntarile la drepturi sunt de stricta interpretare.Art. 1709 – tranzactiile se marginesc numai la obiectul lor si (art. 1710) numai la pricinile de care trateaza.Efectele contractului de tranzactieEfecte extinctive – impiedica partile sa formuleze din nou pretentii cu privire la drepturile stinse saurecunoscute prin tranzactie.Are puterea unei hotarari definitive (art. 1711).Totusi tranzactia este un contract civil obisnuit – nu constituie titlu executoriu.Daca e consemnata intr-o hotarare de expedient sau intr-un act autentic susceptibil de executare silita sepoate cere investirea ei cu formula necesara in vederea executarii silite.Efecte declarative – recunoaste drepturi preexistente si le consolideaza, punandu-le la adapostul uneicontestatii judiciare (tranzactia non est titulus, sed tituli confessio).Din efectul declarativ rezulta:- partea nu este succesorul in drepturi al celeilalte parti- produce efecte si pt trecut, pana in momentul nasterii drepturilor ce se consolideaza- nu poate servi ca just titlu pt uzucapiunea de 10-20 ani, intrucat justul titlu trebuie sa fie un act translativde proprietate.Publicitatea imobiliara – legea supune tranzactia transcrierii asupra drepturilor reale imobiliare.

Efecte constitutive sau declarative – in anumite cazuri pot fi ale tranzactiei.- cand, in schimbul renuntarilor facute de cealalta parte, efectueaza sau promite anumite prestatiiEfectele relative – potrivit principiului relativitatii contractelor – nu produce efecte fata de terti.Mai m,ult, desi are efecte retroactive – nu produce efecte fata de tertyii care, inainte de tranzactie audobandit drepturi asupra bunulu litigios.



Probleme speciale privitoare la imobile – precizari pt ipoteza in care, in schimbul renuntarilor facute de oparte, cealalta parte transmite proprietatea unui imobil:- bunurile care fac parte din domeniu public nu pot fi instrainate nici pe calea tranzactioei- proprietatea terenului atribuit cf art. 18 alin. 1 art. 20 si art. 39 din lg. 18/1991 – pt care se interziceinstrainarea timp de 10 ani de la inceputul anului urmator celui in care s-a facut inscrierea proprietatii – nu poate fi transmisa- cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor- contractul trebuie in forma autentica pt instrainarea unui teren

- daca terenul e agricol in extravilan, nu se pune problema exercitarii dreptului de preemptiune – pt calegea vizeaza doar instrainarea prin vanzareConstructii – obtinerea autorizatiei adminuistrative cf legii 50/1991 este necesara numai pt tranzactii careimplicalucrari de construire, modificare, transformare, desfiintare etc. partile trebuie s-o ceara inainte de incheiereatranzactiei.65

Contracte Speciale Anul 3 Conspecte

Documents

Transcript of Contracte Speciale Anul 3 Conspecte