CONSTRUCTIVISM Constructivism.Grupat in jurul revistei „Contemporanul” condusa de I.Vinea-milita pentru corespondentele dintre arta si spiritul contemporan al tehnologiei moderne, inventind forme noi, ce concureaza natura. Artistul trebue sa fie creator de valori estetice. Au fost incurajate: pictura abstracta, armonia de senzatii cromatice, cubismul – perceperea obiectelor, stilizarea sculpturii, sincretismul artelor; pictografia, colajul poetic, functionalismul arhitectural.Se impune Constantin Brtncusi, prin contributia fundamentala la dezvoltarea artei moderne,a sculpturii. Constructivismul, este o mişcare artistică influenţată de futurism, apărută în Rusia. Direcţiaconstructivismului este reprezentată de revista CONTIMPORANUL, care apare în 1922, sub îndrumarea lui Ion Vinea şi Marcel Iancu. În această revistă se publică Manifestul activist către tinerime, în 1924, redactat de Ion Vinea. În paginile revistei apar şi câteva poezii ale lui Ion Barbu. Altă revistă constructivistă este PUNCT (1924), care va fuziona cu CONTIMPORANUL în 1925. Constructivismul propune o nouă formulă estetică prin care se încearcă armonizarea artei cu spiritul contemporan al tehnicii moderne.Suprarealismul -provine din franţuzescul surrealisme = suprarealism -reprezentanţi: G.Apollinaire, Andre Breton, L. Aragon. Curent artistic şi literar de avangardă care proclama o totală libertate de expresie, întemeiat de Andre Breton(1896-1966) şi dezvoltat mai ales în deceniile trei şi patru ale secolului trecut(cu aspecte şi prelungiri ulterioare).

Suprarealism. Teoretizat si practicat la revistele: „Urmuz”, „Alge”.Spirit teribilist, negatevist-initiat de poetul francez Andre Breton, care a impus nume referentiale in literatura si arta:scriitorii – Louis Aragon, Paul Eluard, Lacques Prevert si pictorii – Max Ernst, Salvator Dali, Pablo Picasso, Giorgio de Chirico etc.Tehnica artistica – dicteul automat – spontan, continuu al subconstientului, fara controlul actiunii. Se exalta psihanaliza, cultivarea lumii tulburi, a complexelor, a proectiilor onirice,a halucinatiilor. Un rol deosebit l-au avut tezele filozofului francez Henri Bergson.Trasaturi: crearea unei alte lumi, propune un sistem de cunoastere continuind expresionismul si opunindu-se dadaismului.Reprezentanti din literatura romana: Arghezi, Bogza, Voronca, Naum, Teodorescu etc.Salvator Dali „poezia Amerecii”Suprarealismul (fr. surréalisme= supra+realitate), o altă orientare avangardistă, a fost iniţiat de poetul francez, Guillaume Apollinaire, şi denumeşte o mişcare literar-artistică, promovată apoi de poeţii Lautréamont şi Alfred Jarry. În artele plastice suprarealismul a fost reprezentat de pictorul Salvador Dali. Pe plan artistic, suprarealismul propune o tehnică a surprizei prin sabotarea (=împiedicarea) universului imagistic şi metaforic, „hazard obiectiv”, „delir metodic”, exploatarea fenomenelor onirice, iar în pictură metoda „paranoia-critică” (a lui Salvador Dali). În anul 1924, Breton publică primul Manifest al suprarealismului. În literatura română, suprarealismul a avut mai mulţi adepţi şi a fost cultivat cu succes de către: Urmuz, Ilarie Voronca, Saşa Pană, Geo Bogza (primul scriitor român, autor de reportaje literare), Tristan Tzara, ulterior au aderat Gellu Naum şi Virgil Teodorescu. Direcţia suprarealismului poate fi remarcată în 1928, în revistele: URMUZ, condusă de Geo Bogza şi UNU, editată de Saşa Pană.Termenul suprarealism presupune ceva ce transcende realitatea (visul), fiind influenţaţi de psihanaliza lui Freud. Scriitorii au apelat la tehnica dicteului automat (procedeu care presupune notarea necenzurată a oricăror gânduri ce ne trec prin minte în legătură cu subiectul abordat, scrierea spontană, jocul absolut liber al imaginaţiei), dar şi la promovarea visului, a stărilor halucinatorii, sondarea subconştientului, spiritismul, hipnoza. Poeziile suprarealiste ilustrează atotputernicia visului şi puterea de creaţie a autorului. Cele două direcţii, constructivismul şi suprarealismul, se unesc în Integralism sau Sintetism (în

denumirea lui Ilarie Voronca), ilustrat prin revista INTEGRAL, apărută în 1925 şi condusă de Ilarie Voronca.AVANGARDA(AVANGARDISM) fr. avant-garde, termen militar denumind detasamentul care exploreaza terenul necunoscut pentru a pregati inaintarea grosului trupei.Manifestata in primele decenii ale secolului 20 si caracterizata prin spiritul de fronda, prin negarea violenta a formelor dearta consacrate, prin proclamarea a noului.Avangarda se caracterizeaza prin: activism si negarea traditiei, prin extremism,prin concentrarea asupra creatiei ca proces si prin absenta interesului pentru opera, pentru rezultatul acestui proces.Miscarea de avangarda ilustreaza o stare de criza prin acte anarhice si revolte spectaculoase.Actiune de soc, avangarda are functie regeneratoare si dischizatoare de drum.In literatura romana se poate vorbi despre un avangardism activ mai ales in anii 1922-1932 prin intermediul unor reviste „Contemporanul”, „Urmuz”, „Alge” etc.Ca precursor al avangardismului poate fi socotit „Urmuz” care,prin prozele sale insolite unice,anunta absurdul suprarealist. Acest ziar a fost condus deinitiatorul avangardismului romanesc Tudor Arghezi.Reprezentanti din literatura universala: Tristan Tzara, Hans Arp, Marinetti, Breton etc.Reprezentanti din literatura romana: Tudor Arghezi, Macedonski, Davidescu, Aderca.În esenţă, trăsăturile avangardei sunt următoarele:- negarea ideii de literatură şi a oricăror constrângeri formale- proclamarea subiectivităţii absolute a artistului- dinamismul- libertate absolută de creaţie, care permite orice abatere, atât de la estetica tradiţională, cât şi de la normele gramaticale şi de punctuaţie- tehnica dicteului automat- supremaţia visului în procesul de creaţie artisticăTrasaturile simbolismului:

- raportul dintre simbol (semn, cuvanT) si eul poetic nu este exprimat, ci sugerat, deci sugestia este o modalitate specifica simbolismului;

- poezia simbolista exprima numai atitudini poetice sau stari sufletesti specifice acestui curent literar: spleen-ul, angoasa, oboseala psihica, disperarea, apasarea sufleteasca, nevroza, toate fiind insa sugerate, fara a fi numite: "a numi obiectul este a suprima trei sferturi din farmecul poemului; a sugera, iata visul!

   " (Stephane MallarmG);

- corespondenta dintre cuvinte si elemente din natura este principala modalitate de realizare literara a poeziilor; de exemplu: cuvantul plumb are drept corespondent in natura un metal greu, de culoare cenusie, maleabil si cu o sonoritate surda (patru consoane si doar o vocala), care simbolizeaza starile sufletesti sugerate de trasaturile acestui metal: greutate sufleteasca, angoasa, instabilitate psihica, claustrare intr-un spatiu fara solutii de evadare;

- muzicalitatea versurilor: fie prin prezenta instrumentelor muzicafe sau a ariilor ca simbol ("Muzica inainte de toate" -P.VerlainE), fie prin muzicalitatea interioara a versurilor ( "Arta versurilor e arta muzicii" - Al.MacedonskI);

- versul liber, ca noutate prozodica, rima fiind considerata o simpla conventie, accentul punandu-se pe forma si ritmul versului;

- tema generala a poeziilor simboliste o constituie conditia nefericita a poetului intr-o societate superficiala, meschina, incapabila sa perceapa, sa inteleaga si sa aprecieze nivelul artei adevarate;

- cromatica este, de asemenea, fie exprimata direct prin culori cu putere de simbol, fie sugerata prin corespondente (ex. simbolul plumb = cenusiU), toate simbolizand stari si atitudini poetice;

- olfactivul sugereaza in poezia simbolista stari ale eului poetic, fiind in general sugerate mirosurile puternice prin simboluri foarte sugestive (ca