Particularitatile constituirii exploatatiilor agricole

Exploataţia agricolă este o structură organizatorică de producţie agricolă reprezentată de o persoană sau un grup de persoane, care, dispunând de mijloace de muncă proprii sau închiriate, concep şi desfăşoară un complex de procese de muncă în vederea obţinerii unor produse cu specific agricol, având ca destinaţie preponderentă autoconsumul. Ea poate fi familială (individuală) sau de tip asociativ.

Exploatatia agricola, spre deosebire de alte activitati economice, prezinta o gama larga de particularitati ce influenteaza procesele de productie atat in timp cat si in spatiu.Principalul mijloc de productie in agricultura este pamantul. Prin pamant in sens larg se intelege: solul, subsolul, aerul, apa, fauna, flora etc., iar in sens restrâns, numai solul ce mai poarta denumirea de fond funciar. Fondul funciar cuprinde terenurile arabile, pasunile, fânetele, viile, livezile, fondul forestier, luciul apei interioare, alte suprafete.

Ca principal mijloc de productie agricola pamântul se caracterizeaza printr-un sir de trasaturi specifice si prezinta o extindere spatiala direct proportionala cu dimensiunea exploatatiei agricole.- In functia de spatiu si timp, pamantul este deosebit de variat ca potential natural de productie;- Ca mijloc de munca pamantul nu poate participa de unul singur in procesul complex de producerea bunurilor materiale, ci numai impreuna sau alaturi de mijloacele de munca mecanice, chimice si biologice si care prin interrnediul fortei de munca actioneaza asupra lui;- Pamantul, din punct de vedere juridic este subiect de drept, obiect al proprietatii si obiect de exploatare agricola. - Prin imbunatatirile ce i se aduc participa nemijlocit la crearea de valori, ceea ce face necesara evaluarea economica a diferitelor categorii de teren in functie de capacitatea lor efectiva de productie.In procesul de productie agricola se disting doua categorii de fertilitate a pamantului: - fertilitatea naturala sau potentiala; - fertilitatea economica sau efectiva.

In procesul de productie din agricultura s-au creat legaturi stranse intre proprietatea funciara, exploatarea pamantului si exploatatia agricola propriu-zisa, generand structuri rurale complexe.

Pentru reducerea caracterului sezonier al muncii in agricultura este necesara imbinarea rationala a ramurii vegetale cu cea zootehnica si in mod deosebit cu mica industrie prelucratoare a produselor rezultate din cele doua ramuri amintite.

Datorita dispunerii spatiale a pamantului, in agricultura, cea mai mare parte a proceselor de munca au un caracter mobil. Datorita acestei particularitati este necesara deplasarea in spatiu a mijloacelor de munca. Desfasurarea proceselor de productie din exploatatiile agricole pe suprafete intinse sau dispersarea teritoriala a parcelelor de teren detinute de gospodariile familiale, imprima un caracter complex organizarii productiei si a muncii, folosirii mijloacelor tehnice si a fortei de munca, precum si cuprinderea activitatilor care se desfasoara in procesul managerial.

1

In aceste situatii devin importante conditiile existente pentru deplasarea mijloacelor tehnice, a altor factori de productie si a produselor obtinute, care influenteaza consumul de timp, starea tehnica a masinilor si tractoarelor cat si calitatea produselor realizate.

Datorita caracterului limitat ca intindere al pamantului, procesul de productie din agricultura la un moment dat nu mai poate urma o dezvoltare extensiva, ci una intensiva prin cresterea randamentului, ca urmare a investitiilor suplimentare efectuate la unitatea de suprafata.

Alaturi de mijloacele tehnice de productie, sunt folosite si mijloacele biologice ( plantele si animalele). Procesul productiv in agricultura trebuie sa tina seama de restrictiile impuse de factorii naturali, in special cei biologici. Aceasta cerinta face necesara utilizarea unor masuri energice de reglare si prevenire a abaterilor de la dezvoltarea normala a plantelor si animalelor, generate de boli si daunatori. Sesizarea acestor perturbatii ca si masurile care se initiaza pentru inlaturarea lor depind la un moment dat de nivelul cunostintelor in domeniu, dar si de posibilitatile materiale ale producatorului.

Pentru realizarea proceselor biologice este necesara folosirea unei game largi de resurse : -energii primare sau neconventionale (in toate tarile civilizate se pune un accent deosebit in producerea si folosirea energiei alternative : solare, eoliana, hidraulica, precum si cea produsa din reciclarea produselor secundare din agricultura sau a dejectiilor animale - biocombustibili ) ;

-energii limitate ( combustibili fosili si energia umana).

Exploatatiile agricole sunt, de regula, supuse unor factori de risc :- epizootii in fermele de animale ( pe langa bolile obisnuite, mai nou, un mare factor de

risc il constituie aparitia gripei aviare si cea porcina)  ;- calamitati naturale ( inundatii, grindina, seceta, inghet, etc.).

Prin imbinarea proceselor naturale ( biologice) cu cele tehnologice se realizeaza procesele de productie agricola propriu-zise.Procesul de productie in agricultura se desfasoara intr-un cadru natural pedo-climatic

specific fiecarei activitati. Astfel, diferitii parametri pedologici ( caracteris-ticile si fertilitatea solului) precum si cei climatici ( regimul hidric, termic, expunere geografica, etc) specifici unui anumit spatiu devin factori de productie. Acestia au un caracter restrictiv mai mult sau mai putin pronuntat, in corelere stricta cu cerintele factorilor biologici (plantele si animalele). Factorii naturali au impact asupra unor laturi importante ale activitatii exploatatiei, cum ar fi alegerea sistemului si a structurii de productie si utilizarea mijloacelor tehnice. Influenta lor se regaseste si in ceea ce priveste respectarea perioadei optime de efectuare a lucrarilor agricole precum si nivelul productiei, in special in sistemele extensive.

O alta particularitate de care trebuie sa se tina seama la constituirea unei exploatatii agricole este aceea ca intre structurile economice, juridice, sociale si mediul ambiant exista relatii care se adapteaza continu cu scopul de a realiza obiectivele impuse de cerintele pietii. Organizarea exploatatiei agricole pe ramuri este o trasatura care decurge din neconcordanta dintre timpul de munca si cel de productie in agricultura. Prin organizarea pe ramuri pot fi eliminate sau atenuate efectele negative generate de neconcordanta amintita in ceea ce priveste eficienta cu care sunt folosite resursele de productie ce contribuie la asigurarea rotatiei culturilor, care are un anumit aport la protejarea solului,etc.;O alta particularitate este modul in care o exploatatie agricola poate fi administrata.

Exploatantul agricol poate fi proprietarul capitalului funciar in totalitate sau partial - pamantul fiind pus in valoare de el insusi cu ajutorul familiei sau angajand mana de lucru salariata.

2

Acest mod de punere in valoare mai este numit direct sau in regie proprie. Exploatantul in calitate de proprietar este cel care munceste si care beneficiaza integral de roadele muncii si proprietatii sale, suportand totodata singur si pierderile exploatatiei sale. El organizeaza si conduce nemijlocit procesul de productie. Daca exploatatia agricola este de dimensiuni mai mari gestiunea acesteia poate fi incredintata unui manager salariat. Aceasta forma de exploatare a fost considerata mult timp ca o modalitate optima de exploatare.

Aceata forma de exploatare prezinta unele avantaje dar si dezavantaje.Datotrita faptului ca aceiasi persoana este in acelasi timp si proprietar si exploatant acest

mod de punere in valoare este considerat un avantaj :- proprietarul exploatant este in intregime stapanul bunurilor sale si are toata libertatea de

actiune. Poate sa obtina creditele dorite mult mai usor, garantand propriul capital funciar prin ipotecare ;

- exploatantul primeste in totalitate veniturile exploatatiei, fara a mai plati renta funciara ; munca sa este bine platita incurajandul sa produca ;

- exploatantul rezista mai bine in situatiile de criza deoarece nu imparte profitul ;- are tendinta sa se mentina pe propriul domeniu ( avand avantajul stabilitatii) ;

Ca inconveniente sau dezavantaje ale acestei forme de punere in valoare putem enumera :- faptul ca in aceeasi mana se gaseste capitalul funciar cat si capitalul de exploatare.Intre

capitalul funciar si capitalul de exploatare se poate manifesta o anumita concurenta, scopul agricultorului nu este de a avea ci de a produce. Pentru a produce are nevoie de pamant si de capital de explatare. Nu totdeauna capitalul funciar si cel de exploatatie apartin aceleiasi persoane. Cand agricultorul are ambele capitaluri, apare o concurenta intre ele pentru ca patrimoniu sau este limitat. O parte din capital este imobilizat in pamant, lipsind exploatantul de capitalul de exploatare necesar ;

- un alt inconvenient este acela ca pot apare dificultati de transfer intre generatii ( mosteniri). De cele mai multe ori patrimoniu este impartit intre mai multi mostenitori. Cel ce vrea sa preia exploatatia trebuind sa-i despagubeasca pe ceilalti. Astfel banii aferenti despagubirii nu vor putea fi investiti in capitalul de exploatare. Este posibil ca mostenitorul exploatatiei sa nu fie un foarte bun manager, situatie in care acesta prefera mai mult sa fie locatar decat proprietar al terenului pe care il cultiva.

Un alt mod de gestinare a unei exploatatii agricole este forma indirecta sau arenda.Arenda este modul indirect de punere in valoare a capitalului funciar. Proprietarul funciar, numit arendator, cedeaza pentru o durata determinata de timp dreptul sau de cultivare a pamantului unui exploatant ( arendas) in schimbul unei plati sau a unei chirii numita arenda. Aportul arendasului se materializeaza in capitalul de exploatare si in munca. Dupa ce plateste arenda proprietarului , arendasul isi insuseste profitul sau suporta eventualele pierderi. Arendarea este o asociere de capitaluri : capitalul funciar cu cel de exploatare, apartinand unor persoane diferite.Acest mod prezinta urmatoarele avantaje :

- fermierul nu furnizeaza capitalul funciar. El poate directiona tot avutul sau in capitalul de exploatare. In zonele unde se intalnesc aceasta forma de exploatare productivitatea agriculturii este mai ridicata ;

- fermierul nu este legat de loc, este independent si poate alege exploatatia care ii convine mai mult ;

3

- proprietarul terenului are avantajul ca valoarea capitalului sau funciar se mentine, chiar poate sa creasca, pamantul fiind o valoare sigura. El primeste un venit fix pentru capitalul sau funciar (arenda) fara sa il intereseze de modul in care se face exploatarea acestuia. Poate sa-si aleaga arendasul pe care il considera cel mai bun pentru administrarea domeniului sau.

Dezavantajele arendarii sunt :- situatia fermierului ( arendasului) este incerta, datorita faptului ca la fiecare reinnoire a

contractului de arenda, dreptul proprietarului de a-si relua proprietatea pune in pericol ramanerea fermierului. La fel si proprietarul poate sa suporte consecintele acestei incertitudini : la sfarsitul contractului de arenda, fermierul are tendinta sa-si recupereze avansurile facute in ameliorarea solului ;

- la sfarsitul perioadei de arenda apar dificultati in evaluarea si rambursarea contravaloarii amelioratiilor aduse de fermier exploatatiei,aceasta ii ingra-deste libertatea de actiune si limiteaza eventualele investitii dorite de el.

Prin „ Statutul arendasului” se reduce considerabil inconvenientele acestui mod de exploatare a pamantului. Ca urmare a sistemului de mostenire, a imbunatatirii si specializarii fortei de munca se intrevede o larga raspandire a modului de lucru in arenda.

4