CONSTANTIN VITANOS MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE · Mesajul civilizaþiei est-europene din veacul...

În condiþii istorice concrete, popoarele ºi-au exprimat viziuneaproprie asupra vieþii ºi a lumii, asupra omului, formulând unsistem de valori, ºi au creat forme de culturã prin care ºi-aurelevat opþiunile spirituale, idealurile, aºteptãrile, decepþiile sau refulãrile.1

Cadrul social-istoric al secolului al XX-lea se caracterizeazãprintr-o mai puternicã afirmare a naþiunilor pe plan internaþionalºi printr-o adâncire a contradicþiilor dintre marile puteri, ceea cea determinat izbucnirea a douã rãzboaie mondiale, rãzboaieurmate de importante mutaþii sociale ºi politice. Tot în acestsecol, Europa îºi pierde predominanþa politicã ºi putereamodelatoare a civilizaþiei, a culturii universale.

Una dintre marile idei ºi descoperiri ale secolului al XX-lea oreprezintã Ecumenismul, ca încercare de refacere a unitãþiicreºtine. Se aºteaptã, mai ales de la tineri, „sã se implice pe acestdrum care este drumul spre un viitor creºtin mai coerent, unitar,credibil, folositor tuturor, ºi, poate, ºi societãþii vremii noastre ºia viitorului.”2

Filosofia secolului cuprinde curente care influenþeazã puternicdezvoltarea ºtiinþei, a literaturii ºi a artei. Secolul al XX-lea a fostunul al transformãrilor uluitoare, în care progresul tehnologiei ºial gândirii ºtiinþifice a jucat un rol proeminent. Domeniulinvestigaþiei ºtiinþifice este tot mai larg, cuprinzând atât structuramateriei infinitezimale (a atomului), cât ºi a universului(cucerirea ºi cercetarea spaþiului cosmic). Literatura este marcatãîn evoluþia ei de aspectele dominante ale istoriei, ale culturiiepocii. Poezia, proza, dramaturgia realizeazã o sintezã superioarãa tradiþiei cu inovaþia ºi încearcã, în limbajul lor specific, sã dearãspunsuri problemelor fundamentale ale omului ºi lumiicontemporane. Arta este imaginea schimbãrilor sociale, arupturilor politice ºi ideologice, a progreselor ºtiinþifice ºitehnice, a „exploziei” gândirii cu privire la poziþia omului însocietate ºi la raportul cu el însuºi (psihanaliza).

În anii de dupã cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial, câmpul culturaldevine ºi el un teren de confruntare între influenþele rivale alecelor doi mari învingãtori ai rãzboiului. Din anii 1960, în stateleindustrializate se dezvoltã o conturatã criticã, de multe orivirulentã, a societãþii de consum, criticã strâns legatã deconfruntãrile de idei dintre generaþii.

117

MESAJUL CULTURIICONTEMPORANE

Mesajul ºi suportulexperienþei culturalemilenare pentru o educaþiecivic-democraticã.

Intercondiþionareacomponentelor culturii ºiinfluenþa lor asupraevoluþiei societãþii umane.

CONSTANTIN VITANOS

CONSTANTIN VITANOS • MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE

Mesajul civilizaþiei est-europene din veacul al XX-lea este cel al„omenescului profund ºi al inserþiei în cea mai dinamicã istorie.”Asemenea tragediei greceºti din Antichitate, evenimentelebalcanice contemporane ne transmit „un apel la smerenie ºimoderaþie”, iar problemele sud-estului Europei, ale zoneibalcanice se vor soluþiona „prin înfãptuirea unei noi sinteze întreOrient ºi Occident, în cadrul Europei secolului al XXI-lea.”3

Modulul Mesajul culturii contemporane cuprinde douã teme:1. Cultura tinerilor – valori, idealuri, aspiraþii; 2. Omul în centrulglobalizãrii. Ele sunt abordate ºi tratate specific, din perspectivacontribuþiei istoriei – disciplinã umanistã, dar ºi globalã, cuvocaþie în acest sens – la educaþia pentru cetãþenie democraticã:apãrarea valorilor ºi principiilor libertãþii, pluralismului,drepturilor omului ºi a domniei legii, care sunt „fundamenteledemocraþiei”. Desigur, toate modulele pachetului educaþional –cu argumentele, cronologiile, tabelele ºi temele lor – suntconexate, se completeazã ºi se potenþeazã reciproc. Fiecare dintrecele douã teme ale acestui modul cuprinde mai multe nuclee(subteme), care poartã numele dat de chintesenþa sursei; nucleeleînsumate dau conturul ºi substanþa temei. Cronologia ºibibliografia sunt integrate modulului, accesibile ºi focalizateîndeosebi pe specificul celor douã teme.

Evidenþiem faptul cã sursele au fost selectate în funcþie de scopulºi obiectivele proiectului ºi ale modulului, dar, în acelaºi timp,s-a dorit ca ele sã fie accesibile direct grupului þintã – elevii – ºisã aibã valenþe interdisciplinare. Apreciem cã sursele „vorbesc”de la sine, sunt problematice ºi invitã la interogare, reflexie ºiatitudine. O notã de originalitate este datã de relaþia complexãexistentã între surse ºi aprecierile valorice referitoare la context,autor, operã.

În fine, demersul nostru didactic, cu numeroase elemente deinteractivitate, se constituie într-un reper pentru profesor ºi,totodatã, un îndemn pentru contribuþii originale.

118

Consideraþii metodologice.

1 Cf. OVIDIU DRÎMBA – Istoria culturii ºi civilizaþiei, I, Ediþiedefinitivã, Bucureºti, Editura Saeculum I.O., Editura Vestalo, 1998, p. 5.

2 ANTONIE PLÃMÃDEALÃ – Cuvânt înainte, în PETRU I. DAVID –Ecumenismul, un factor de stabilitate în lumea de astãzi,Bucureºti, Editura Gnosis, 1998, p. XVII.

3 GEORGIOS PREVELAKIS – Balcanii. Culturã ºi geopoliticã,Bucureºti, Editura Corint, 2001, pp. 192-193.


Tema I. Cultura tinerilor – valori, idealuri, aspiraþii

Concepte – Cauze ºi consecinþe– Continuitate ºi schimbare

– Cultura tinerilor– Conflict între generaþii

Întrebãri cheie – Care este relaþia dintre culturã ºi celelalte componente ale vieþii/societãþiiumane în secolele XX-XXI?

– Care au fost factorii (politici, economico-sociali, culturali etc.) care auinfluenþat cultura tinerilor?

– Care sunt valorile ºi formele de expresie ale culturii tinerilor?– Care sunt evenimentele semnificative care indicã existenþa culturii tinerilor?

Cuvinte cheie – Democraþie pluralistã– Dreptate– Gulag– Holocaust– Idoli– Învãþãminte– Libertate

– Pace– Rãzboi– Toleranþã– Totalitarism– „Flower power”– „Generaþia iubirii”

Valorile cetãþenieidemocratice

– Demnitate– Diversitate– Drepturile omului– Justiþie (Respectarea legii)

– Legalitate– Libertate– Solidaritate– Toleranþã

Competenþe princurriculum-ul deistorie

– Exprimarea unor opinii faþã de o operã culturalã în cadrul unei dezbateri– Recunoaºterea continuitãþii, a schimbãrii ºi a cauzalitãþii în evoluþia socialã– Identificarea aspectelor trecutului ce pot contribui la înþelegerea prezentului– Plasarea proceselor istorice într-un context istoric mai larg, românesc,

european sau universal

Competenþelecetãþenieidemocratice

– Receptarea criticã a informaþiilor– Susþinerea solidaritãþii ºi a

coeziunii sociale– Rezolvarea conflictelor într-o

modalitate non-violentã

– Recunoaºterea ºi acceptareadeosebirii

– Echilibrul între toleranþã ºi respectulvalorilor ºi intimitãþii celorlalþi

– Respectarea legii

Rezultate aºteptate – Elevii sã fie capabili sã evalueze consecinþele grave ale încãlcãriidemocraþiei ºi ale neînþelegerii valorilor promovate de tineri

– Atitudine pozitivã, democraticã faþã de toate formele de expresie culturale– Elevii sã înþeleagã ºi sã adere la mesajul esenþial al culturii universale

Categorii de surse – Literaturã ºtiinþificã ºi beletristicã– Harta– Pictura– Grafica– Sculptura

– Fotografia– Afiº/poster– Presa– Filmul

Metode – Conversaþia euristicã– Problematizarea– Descoperirea– Lucrul în pereche ºi în grup („Linia

valorilor”, „Metoda mozaicului”) etc.

– Dezbaterea– Istoria oralã– Eseul– Simularea/Jocul de rol

119

TABEL METODOLOGIC


Tema II. Omul în centrul globalizãrii

Concepte – Globalizare– Egalitate ºi diversitate– Individ ºi comunitate

– Schimbare– Conºtiinþã universalã

Întrebãri cheie – De ce globalizarea provoacã dezbateri multiple ºi profunde de idei?– Ce se întâmplã cu statul, identitatea naþionalã ºi valorile culturale proprii?– De ce se apreciazã cã adevãrata provocare a globalizãrii este dezvoltarea

unei conºtiinþe universale?

Cuvinte cheie – Cetãþenie globalã– Democraþie pluralistã– Drepturile omului– Globalizare– Identitate naþionalã

– Provocare– Schimbare– Toleranþã– Viitorul statului

Valorile cetãþenieidemocratice

– Dimensiunea europeanã– Diversitate– Dreptate socialã– Egalitate– Libertate– Nediscriminare

– Participare– Pluralism– Responsabilitate– Solidaritate– Toleranþã

Competenþe princurriculum-ul deistorie

– Exprimarea de judecãþi de valoare utilizând limbajul specific istoriei– Alcãtuirea planului unei investigaþii, al unui proiect, utilizând resurse diverse– Analizarea factorilor politici, sociali, economici, culturali care alcãtuiesc

imaginea unei societãþi– Recunoaºterea continuitãþii, a schimbãrii ºi a cauzalitãþii în evoluþia socialã– Plasarea proceselor istorice într-un context mai larg, românesc, european

sau universal

Competenþelecetãþenieidemocratice

– Exercitarea drepturilor cetãþeneºti ºi a responsabilitãþilor într-o societatedemocraticã

– Operarea cu criterii valorice pentru evaluarea atitudinilor cetãþeneºti– Identificarea ºi analiza unor probleme controversate– Identificarea modalitãþilor prin care cetãþenii, societatea civilã influenþeazã

politicile publice– Recunoaºterea ºi acceptarea deosebirii

Rezultate aºteptate – Elevii sã fie capabili sã evalueze critic toate consecinþele globalizãrii ºi sãopteze pentru angajarea în folosul umanitãþii

– Atitudine ºi comportament în conformitate cu valorile europene aledemocraþiei pluraliste, dreptãþii, egalitãþii, solidaritãþii ºi drepturilor umane

– Adeziunea proactivã pentru dezvoltarea durabilã ºi pentru plasareaOmului în centrul globalizãrii

Categorii de surse – Literaturã ºtiinþificã ºi beletristicã– Harta– Caricatura– Grafica– Fotografia– Afiº/poster

– Simboluri– Presa– Mãrturii orale– Ilustraþii virtuale– Pagina Internet

Metode – Conversaþia euristicã– Descoperirea– Problematizarea– Dezbaterea– Jocul de rol

– Lucrul în pereche ºi în grup („Liniavalorilor”, „Metoda mozaicului”,„Turul galeriei”)

– Istoria oralã– Eseul

120

TABEL CRONOLOGIC


121

Evenimente politice ºi social-economice Culturã

– Expoziþie internaþionalã, la Paris, pentru acelebra noul secol ºi a exprima dorinþa depace.

– Dupã 1900, se afirmã puternic miºcareasufragetelor. E. Pankhurst (1858-1928), unuldintre principalele modele pentruemanciparea femeilor.

1900

– S. Freud (1856-1939) – Interpretarea viselor.Ia naºtere psihanaliza, una dintre marilerevoluþii intelectuale ale secolului XX.

– M. Plank (1858-1947) – Teoria cuanticã;revoluþioneazã fizica tradiþionalã.

– A doua jumãtate a secolului XIX – secolulXX: miºcarea realistã.

1901– G. Marconi (1874-1937) a transmis semnale

radio peste Atlantic; se pun bazelecomunicaþiilor radio globale.

1905

– A. Einstein (1879-1955) – Teoriarelativitãþii: punct de plecare pentrustudiile referitoare la structura atomului ºila energia nuclearã.

– Marea rãscoalã a þãranilor din România, subdeviza „Vrem pãmânt!”.

1907

– P. Picasso (1881-1973) – Domniºoarele dinAvignon; marcheazã naºterea cubismului.Picasso influenþeazã profund ºi decisiv artamodernã.

– H. Ford (1863-1947) a început sã construiascãautomobilul model T, simplu, fiabil ºi ieftin;a deschis calea societãþii de consum.

1908

1909

– F. T. Marinetti publicã Manifestul –program al miºcãrii futuriste. Cubismul ºifuturismul ºi-au pus durabil amprentaasupra artei secolului XX.

1910

– Începuturile artei abstracte – „expresialibertãþii” – cu acuarela Compoziþie, pictatãde W. Kandinsky.

– H. Coandã (1886-1972) concepe,construieºte ºi piloteazã primul avion cureacþie. În 1934 descoperã efectul fizic ce-ipoartã numele.

– Primul Rãzboi Mondial (1914-1918). 1914 – C. Chaplin (1889-1977) creeazã personajulmit Charlot.

– Intrarea României în Rãzboiul ÎntregiriiNaþionale. 1916

– T. Tzara (1896-1963) pune bazele miºcãriiavangardiste a dadaismului.

– Revoluþia din Rusia; bolºevicii, conduºi deV. I. Lenin, cuceresc puterea. 1917

– H. Oberth (1894-1980); primul model alunei rachete cu combustibil lichid.

– 1 Decembrie, se încheie fãurirea statuluinaþional unitar român. 1918

– I. Stravinski (1882-1971) – Povesteasoldatului; compoziþie în care integreazãelemente de jazz.


122


1920– E. Racoviþã (1868-1947) – întemeiazã

biospeologia.

– B. Mussolini preia conducerea Italiei.1922

– Le Corbusier – Cãtre o nouã arhitecturã alumii.

– I.V. Stalin preia conducerea U.R.S.S.1924

– A. Breton (1896-1966) – Manifestulsuprarealismului.

1927– 6 octombrie – premiera primului film

vorbit: „Cântãreþul de jazz”.

– Marea crizã economicã mondialã (1929-1933). 1929

– B.B.C. a transmis prima emisiune televizatãdin lume.

– A. Hitler devine cancelar al Germaniei;începutul Holocaustului. 1933

– Rãzboiul civil spaniol (1936-1939).1936

– G. Enescu (1881-1955) – Oedip; premierãabsolutã la Opera din Paris.

– Americanul Du Pont de Nemourscomercializeazã nailonul.

1938

– La Târgu Jiu, inaugurarea ansambluluisculptural realizat de Constantin Brâncuºi(1876-1957), cel mai vestit ansamblu dinîntreaga artã modernã.

– Al Doilea Rãzboi Mondial (1939-1945). 1939

– În statele Europei de Est se instaureazãcomunismul (1945-1948). 1945

– Dupã 1945, în Franþa ºi SUA, dezvoltareaunei literaturi „angajate”.

– Congresul SUA voteazã Planul Marshall.1947

– Se publicã Jurnalul Annei Frank, unadintre cãrþile cele mai citite din lume.

– Rãzboiul din Coreea (1950-1953).1950

– Eugen Ionescu (1909-1994) – Cântãreaþachealã; apare teatrul absurdului.

– A început miºcarea pentru drepturi civileîn S.U.A., condusã de legendarul M. L.King (1929-1968).

1951– J. D. Salinger (n. 1919) – De veghe în lanul

de secarã; a captivat tinerii din întreagalume.

– La Bucureºti (2-14 aug.), Festival Mondialal Tineretului ºi Studenþilor (30 000 departicipanþi). 1953

– F. Crick (Marea Britanie) ºi J. Watson (SUA)descoperã structura ADN-ului. Una dintrecele mai importante cuceriri ºtiinþifice alesecolului.

– Manifestãri ale începuturilor societãþiipostindustriale.

– România este admisã în ONU ºi UNESCO.1955

– A murit, la 24 de ani, actorul James Dean,star rebel ºi nemulþumit, „erou al generaþieitinere”.

– În Ungaria, insurecþia împotriva dominaþieisovietice.

– Demonstraþii studenþeºti la Bucureºti, Iaºi,Cluj ºi Timiºoara pentru îmbunãtãþireacondiþiilor de viaþã.

1956

– Heartbreak Hotel – primul single de top allui Elvis Presley (1935-1977), „regele rockand roll-ului”, model pentru milioane deadolescenþi.

– G. Pincus (1903–1967) preparã pilulacontraceptivã; din 1960, în vânzare.

1961– Iuri Gagarin (URSS) – primul om în cosmos.– În anii 1960 a apãrut, simultan în Europa ºi

America, miºcarea pop-art.


123


– Criza internaþionalã a rachetelor (Cuba).1962

– SUA lanseazã primul satelit Telstar, caretrimite imagini T.V. peste Atlantic.

1965

– Încheierea Conciliului II Vatican (1962-1965). Dorinþã de adaptare la lumeamodernã ºi de refacere a unitãþii creºtine.

– Bob Dylan (n. 1941), provenit din „beatgeneration”, lanseazã discul Highway 61Revisited; cântecele sale devin adevãrateimnuri ale tineretului contestatar.

– „Che” Guevara (n.1928) este ucis în Bolivia;simbol al revoltei politice. 1967

– Oamenii de ºtiinþã descoperã efectul deserã.

– Revolte studenþeºti în lume; acestea punsub semnul întrebãrii valorile clasice.

– „Primãvara de la Praga”. 1968

– Pe fundalul evenimentelor din `68, sedezvoltã, în Europa, un realism critic;obiectivele de angajare socialã suntapropiate celor ale verismului.

1969– Festivalul de la Woodstock, New York –

apogeu al culturii hippy – strãbate lumea.

– G. Greer – Femeia eunuc, carte din aldoilea val al feminismului; libertate ºiegalitate sexualã ºi economicã.

1970– Despãrþirea membrilor grupului Beatles;

aveau vândute 250 milioane de discuri.

– Sfârºitul rãzboiului din Vietnam (1964-1975). 1975

– W. Gates (n.1955) înfiinþeazã Microsoft,simbol al revoluþiei informatice.

– Înfiinþarea Chartei 1977.– Începe miºcarea anticomunistã iniþiatã de

scriitorul P. Goma.– Greva din Valea Jiului (35000 de mineri).

1977

1978– Primul copil inseminat în eprubetã, Louise

Brown, se naºte la Manchester.

– Gdansk: crearea sindicatului Solidaritatea. 1980 – Expoziþia graffiti la New York.

– Revolta popularã de la Braºov (15 nov.). 1987

– Cad regimurile comuniste est-europene;sfârºitul rãzboiului rece. 1989

– Timothy Berners-Lee (britanic) inventeazãWorld Wide Web.

– Rio de Janeiro: Conferinþa Pãmântului. 1992

– Compania suedezã Ericsson lanseazãprimul telefon mobil digital.

– Agenda 2000 pentru o Europã maiputernicã ºi mai largã. 1997

– Oamenii de ºtiinþã scoþieni anunþã cã aureuºit sã cloneze o oaie – Dolly.

– Comunitãþile umane îºi exprimã speranþaîntr-un mileniu mai bun. 2000

– Se finalizeazã prima variantã a ProiectuluiGenomului Uman, proiect demarat în urmãcu 10 ani.

– 11 sept. 2001: SUA declarã rãzboiterorismului. 2001

– Semnarea Tratatului de aderare a Românieila Uniunea Europeanã. 2005

– Summit-ul Mondial al Societãþiiinformaþiei, cea mai mare reuniuneorganizatã sub egida ONU.


Cultura de masã este o caracteristicã a secolului XX. Presa demasã, cinematograful, radioul, televiziunea – dupã 1950 – autransformat majoritatea populaþiei în consumatoare de culturã.Începând cu mijlocul anilor '50, creºterea salariului real ºiregresul ºomajului au fãcut ca publicul jocurilor de fotbal(fotbalul devine un adevãrat liant cultural în lume), al concertelorrock, al emisiunilor de radio, al show-urilor T.V. etc. sã provinãpreponderent din mediul muncitoresc. Dealtfel, odatã cusimultaneitatea ºi mondializarea informaþiilor, s-a realizat, firesc,o oarecare uniformizare a mentalitãþilor.

Constituirea unei culturi tinere specifice ºi foarte influente indicão schimbare amplã ºi profundã în relaþiile dintre generaþii.Tineretul devine un agent social independent. Radicalizareapoliticã din anii '60 a aparþinut tinerilor. O culturã a tineretului aluat fiinþã la nivel global1.

Aceastã culturã a devenit „matricea revoluþiei culturale,revoluþiei în moravuri ºi obiceiuri, în modalitãþile de a petrecetimpul liber, în artele comerciale, care au format din ce în ce maimult atmosfera pe care o respira populaþia de la oraº.”2 Blue-jeanºii ºi muzica rock au devenit semne ale tineretului „modern”.

Pornind din SUA, de la cultura tineretului din anii '50 – miºcareabeatnik-ilor, care a „coborât poezia în stradã” ºi propovãduianon-violenþa –, s-a dezvoltat, în anii '60, „o contra-culturã”marcatã de un sistem de valori care opunea normelor adulþilor –munca, proprietatea, statul, puterea – ºi stilului de viaþãamerican, concurenþei ºi urii, conformismului etc. valori caemoþionalul, intuiþia, spontaneitatea, solidaritatea, lipsa deviolenþã, toleranþa, creativitatea ºi dezvoltarea capacitãþilorproprii. Valoarea centralã se numea „iubire” ºi dãdea numeleîntregii generaþii – „love generation”.

Unul dintre primii idoli ai protestului adolescentin împotrivanormelor ºi valorilor generaþiei pãrinþilor a fost, din anul 1955,Elvis Presley. El a impus rock and roll-ul pe plan mondial, iargenul a atins apogeul prin contribuþia grupului The Beatles.

Punctul culminant al stadiului în care starurile muzicii rockexprimau internaþional sentimentul vieþii unei întregi generaþiitinere – love generation – a fost atins la legendarul Festival de laWoodstock, New York – SUA (15-17 august 1969), care a atras, peo pajiºte, circa 500.000 de oameni.

Concertul de la Woodstock a fost considerat „mare mesã” aculturii hippy ºi a avut un larg ecou în Europa, în întreaga lume.

124

CULTURA TINERILOR –VALORI, IDEALURI, ASPIRAÞIII.

Epocã a protestelortineretului ºi a „crizeigeneraþiilor”.

Sistemul de valori alculturii tinerilor dindeceniile VI-VIII alesecolului XX.

CULTURA TINERILOR – VALORI, IDEALURI, ASPIRAÞII

Într-o oarecare mãsurã, spiritul miºcãrii hippy a inspirat ºiexperienþele comunitare ale unor miºcãri alternative, care, active,mai ales în R.F.G., la începutul anilor '80, au încercat sãinventeze „noi forme de viaþã în societate.”

ªi, aºa cum „în Occidentul anilor '60 ºi '70 artiºtii au avut un rolesenþial în inventarea (s.a.) acestei noi planete – sã ne gândimdoar la covârºitoarea influenþã a grupurilor rock «The Beatles»,«The Rolling Stones», «Pink Floyd» etc., dar ºi a poeþilorgeneraþiei Beat, de pildã, […], în România ºi, probabil, în tot estulEuropei, artiºtii au preluat ºi au dus mai departe, în condiþiilemult mai dure ale regimurilor totalitare, mesajul miºcãrilor dinApus”.3

Se apreciazã cã sistemul starurilor rock din anii '70 a corespunscu risipirea culturii tineretului în nenumãrate direcþii ºi grupuride interese – de la fanii pop la fanii punk, de la faniimotocicletelor la ecologism –, dar, desigur, fãrã forþa integrativã amiºcãrii contestatare din anii '60. Iar din anii '80 ne aflãm într-onouã fazã în evoluþia starului rock, faza declanºatã prinrãspândirea videoclipului. Michael Jackson, superstarul mondialal anilor '80 ºi '90, are un deosebit succes.

La periferia marilor oraºe îºi face apariþia o nouã culturãcontestatarã, care se bazeazã pe miºcarea hip-hop.

Se recomandã o înþelegere, atât holisticã, cât ºi în detaliu, aacestei deosebit de importante ºi provocatoare teme – cu nucleelesale: Învãþãminte ale rãzboaielor mondiale, Nu totalitarismului!Credem în libertate, credem în omul de lângã noi – concomitentcu abordarea în conexiune a tuturor componentelor ei ºi aleîntregului modul. Aplicaþiile propuse nu epuizeazã potenþialulsurselor, ci se constituie doar într-una dintre posibilitãþileconcrete de punere a lor în valoare. De asemenea, este necesar sãrelaþionãm permanent „Întrebarea cheie” cu „Rezultateleaºteptate”.

125

Risipirea culturii tinerilorîn direcþii ºi grupuri deinterese multiple.

1 Vezi pe larg: GIOVANI LEVI, JEAN CLAUD SCHMITT(coordonatori) – Istoria tinerilor în Occident, vol. 1, Iaºi, InstitutulEuropean, 2001, pp. 22-23.

2 ERIC HOBSBAWN – O istorie a secolului XX. Era extremelor.1914-1991, Chiºinãu, Editura Cartier, 1999, p. 346.

3 MIRCEA CÃRTÃRESCU – Postmodernismul românesc, Bucureºti,Editura Humanitas, 1999, p. 365.


„Tãcerea se prelungeºte.Vorbesc ºi trebuie sã vorbesc. Îivorbesc deci lui ºi-i spun:– Camarade, n-am vrut sã teomor. Dacã ai mai sãri o datãaici, n-aº mai face-o, în cazulîn care ai fi ºi tu înþelegãtor.Dar tu ai fost pentru mine, înclipa aceea, nu un om, ci doaro idee, o combinaþie care aexistat în creierul meu ºi a

dezlãnþuit hotãrârea – iar eu,din pricina acestei combinaþii,mi-am împlântat pumnalul întine. Abia acum vãd cã eºti unom ca ºi mine. Atunci m-amgândit numai la grenadele, labaioneta ºi la armele tale –acum o vãd pe soþia ta, îþi vãdfaþa, vãd asemãnarea dintreursitele noastre. Iartã-mã,camarade! Totdeauna ne dãmseama prea târziu. De ce nu nise repetã mereu cã voi cei dedincolo sunteþi niºte bietefiinþe la fel ca ºi noi, cãmamele voastre tremurã deteamã ca ºi ale noastre ºi cã ºivouã ºi nouã ne e la fel fricã demoarte, cã ne aºteaptã aceeaºimizerie ºi aceeaºi suferinþã?Iartã-mã, camarade! Cumputeai sã fii duºmanul meu?Dacã am arunca armele ºiuniformele acestea, ai puteasã-mi fii frate, întocmai caAlbert ºi Kat. Ia douãzeci deani din viaþa mea, camarade, ºiscoalã-te; ia mai mulþi, cã totnu ºtiu ce sã fac cu ei.”

126

ÎNVÃÞÃMINTE ALE RÃZBOAIELORMONDIALE1.

1.1. „EªTI UN OM CA ªI MINE”

Sursele secvenþei – ºtiinþifice,beletristice, artistice – au unevident ºi puternic mesajumanitarist-pacifist. În acelaºicontext, se reliefeazã cã procesuldreptãþii, potrivit legilor, nupoate fi oprit atâta timp câtasasinii – asasinii de copii! – suntprintre noi.

Nimic nou pe frontul de vest,ecranizarea legendarã a lui LewisMilestone, din anii 1929/1930, a fostprimul film antirãzboi care a fãcutînconjurul lumii.

Erich Maria Remarque (1898-1970), renumit prozator german,evocã în romanele sale dramele ºiconsecinþele morale ale primuluirãzboi mondial. Cartea Nimic noupe frontul de vest (1929) esterecomandatã, dupã opiniaautorilor volumului Cele maicunoscute 50 de romane alesecolului XX, J. Scholl ºi U. Braun, „tuturor celor care nuau trãit aºa ceva ºi care îºiimagineazã cã este o aventurãromanticã”.

ERICH MARIA REMARQUE – Nimic nou pe frontul de vest,Bucureºti, Editura pentru Literaturã, 1965, pp. 241-215.JOACHIM, SCHOLL – Cele mai cunoscute 50 romane ale secoluluiXX, Bucureºti, Editura Corint, 2001.

1.2. „ARMELE MELE: PANA, VIOARA ªI BAGHETA”

„În timpul primului rãzboimondial am fost obligat sãtrãiesc evenimente la care nuparticipam. Nu mi-am slujitpatria decât cu armele mele:pana, vioara ºi bagheta. Faþã deîntinderea ºi grozãviaconflictului, armele acestea

erau prea paºnice. […].Rãzboiul însã a dus laprãbuºirea valorilor, cât ºi asperanþelor mele: adiofrumoase visuri! Cum însãtrebuia sã-mi asigur traiul, în1918 am deschis iar cutia vioriiºi, îndatã ce rãzboiul a luat

George Enescu (1881-1955), unadintre personalitãþile artistice degeniu ale secolului XX. Criticulmuzical B. Gavoty (1908-1982) apublicat albume ilustrateconsacrate unor mari muzicienicontemporani.


sfârºit, am pornit-o la drum,cutreierând din nou lumeazicându-mi: «Poate mai

târziu…». Din nefericire,mai târziu a fost anul1939…[…].”

127

BERNARD GAVOTY – Amintirile lui George Enescu, Bucureºti,Editura Muzicalã, 1982, pp. 78-79.

APLICAÞIE1. Lucrând în perechi ºi apoi în grupuri mici, pe suportul cunoºtinþelor anterior dobândite, atâtla Istorie, cât ºi la alte discipline, gãsiþi argumente pentru afirmaþiile din sursele 1.1-2: – „neaºteaptã aceeaºi mizerie ºi aceeaºi suferinþã” ºi – rãzboiul a dus la „prãbuºirea valorilor”.2. Apelând la cunoºtinþele dobândite la Istorie ºi la alte discipline de învãþãmânt, dar ºi pe caleinformalã, realizaþi o dezbatere pe tema traumelor morale provocate de rãzboaie ºi a poziþieigeneraþiilor postbelice faþã de acestea.

1.3. SÃ NU SE UITE…

În 1977, cu ocazia celei de-a 40-a aniversãri a tragediei de la Guernica, locuitoriioraºului basc iau parte la o manifestaþie în faþa unei reproduceri a celebrei pânze alui Pablo Picasso. Pictura, poate cea mai cunoscutã operã de artã a secolului XX,este o vastã alegorie plinã de semnificaþii ºi de prezenþe simbolice. (Tempera pepânzã, 354 x 782 cm, Madrid, www.terra.es)

1.4. TINERII „AU DREPTUL SÃ AFLE”

APLICAÞIE1. Lucrând individual ºiapoi în perechi, desprindeþimesajele transmise deGeorge Enescu ºi de PabloPicasso (sursele 1.2-3).2. Lucrând în grupuri mici,listaþi – ºi argumentaþi –manifestãrile libertãþii întimp de pace ºi în timp deconfruntãri violente,sângeroase.3. Organizaþi, la nivelulîntregii clase, o dezbatere peaceeaºi temã, corelând-o cuideile rezultate dindezbaterile anterioare.

1.4.2. „Într-o Postfaþã inseratãla sfârºitul acestei cãrþi, SimonWiesenthal relateazã o discuþieavutã, în septembrie 1944, cuun subofiþer SS care l-aîntrebat ce ar povesti desprelagãrele de concentrare dacã,printr-un miracol, s-ar trezibrusc în America. Dupã o lungãezitare, Wiesenthal i-a rãspunscã ar dezvãlui adevãrul. Merz,Rottenführerul SS, unul dintrepuþinii de teapa lui care nu îºi

Copii ca el erau duºi în lagãrele deconcentrare (Fotografie din Poloniaocupatã de naziºtihttp://www.holocaust-education.dk/¬images/billeder/26543.jpg)

1.4.1.

Simon Wiesenthal (1908-2005),supravieþuitor al Holocaustului, adevenit personaj de legendã. Seapreciazã cã volumul Asasiniiprintre noi este o chemare lavigilenþa perpetuã, odemonstraþie a necesitãþiimenþinerii conºtiinþei treze,pentru ca adormirea ei sã nu mainascã monºtri.


pãtaserã mâinile cu sângenevinovat, i-a spus atunci:«O sã le povesteºti adevãruloamenilor din America. Foartebine. Dar ºtii dumneata ce se vaîntâmpla, Wiesenthal? N-or sãte creadã. Or sã te ia dreptnebun. Poate chiar or sã teînchidã la balamuc. Cine arputea crede aceste orori dacãnu le-a trãit?» […].În 1965, Wiesenthal l-a întâlnitpe Alfons Gorbach, fostul

cancelar federal al Austriei, uncatolic care trecuse ºi el prinlagãrul de concentrare de laDachau. Gorbach i-a reproºatlui Wiesenthal cã redeschide«rãni vechi».«Poate cã istoria va hotãrî dacãceea ce fac este bine sau rãu –i-a rãspuns Wiesenthal. – Darºtiu cã ceea ce fac este necesar.Aþi dori, oare, ca fiii ºi nepoþiidumneavoastrã sã ajungã lamaturitate contaminaþi de

teoriile conform cãrora existãrase inferioare care trebuieexterminate ca viermii?N-aþi dori oare ca ei sã creascãimunizaþi prin cunoaºtereaadevãrului? […] Deseori staude vorbã cu tinerii ºi ºtiu câtsunt de avizi sã afle. Ei auauzit mult vorbindu-se despre«aceste chestiuni», au cititdestul. Sunt convins cã audreptul sã afle…»“

128

IOAN GRIGORESCU – O cursã a justiþiei contra cronometru, în SIMON WIESENTHAL – Asasinii printre noi,Bucureºti, Editura Politicã, 1969, p. 11; 15; 21.

Templul evreilor sefarzi din Bucureºti,devastat ºi incendiat de legionari întimpul pogromului din ianuarie 1941.Apud.: Comisia Internaþionalã pentruStudierea Holocaustului în România,Documente, Ediþie îngrijitã de LyaBenjamin, Editura Polirom, 2005, foto 7.

1.4.3.

1.4.4.Jurnalul Annei Frank. O copilãevreicã, fugitã cu familia dinFrankfurt la Amsterdam, dupãvenirea la putere a lui AdolfHitler, ºi-a þinut jurnalul înperioada 1942-1944, când a locuitîntr-o anexã secretã deasuprabiroului tatãlui ei. Anne avea 15ani când a murit în lagãrul de laBelsen. Jurnalul sãu, care conþinemãrturii din timpul dominaþieiterorii, a arãtat lumii o parte dinororile Holocaustului.

JOI, 25 MAI 1944„Totul este pe dos. Oameniide treabã sunt trimiºi înlagãre de concentrare,închisori, în celule izolate; eiadul pe pãmânt pentrutineri ºi bãtrâni, bogaþi ºisãraci […].”

Anne


129

APLICAÞIE

De ce credeþi cã tatãl Annei, unicul supravieþuitor al familiei Frank, a publicat, în 1947, jurnaluldin ultimii ani de viaþã ai fiicei sale, care va deveni una dintre cele mai citite cãrþi din lume?

APLICAÞIE

1. Analizaþi individual ºi apoi în perechi fiecare sursã a secvenþei 1.1-4 ºi esenþializaþi-oprintr-un cuvânt (sintagmã) cheie, altul (alta) decât denumirea pe care o are deja sursa.2. Lucrând în grupuri mici, gãsiþi argumente pentru afirmaþiile cuprinse în sursele 1.4.2. – „Cinear putea crede aceste orori dacã nu le-a trãit?” ºi 1.4.4. – „e iadul pe pãmânt, pentru tineri ºibãtrâni, bogaþi ºi sãraci.”3. Organizaþi, la nivelul întregii clase, o dezbatere cu tema „Învãþãmintele rãzboaielor”, în care sãcuprindeþi judecãþile tuturor grupãrilor angajate în conflict. Extindeþi dezbaterea ºi asuprapracticii grave din zilele noastre, de a se folosi copii în conflictele armate din întreaga lume:„Copiii-soldaþi”. Argumentaþi-vã opinia!

SUGESTII PENTRU ACTIVITÃÞI VIITOARE

Printr-o strânsã colaborare interdisciplinarã se pot realiza, pe secvenþe, mape tematice, CD-uri,casete audio-video etc., care sã fie utilizate atunci când se abordeazã domeniile de conþinut aleIstoriei contemporane. Activitatea, deosebit de eficientã, este uºuratã de existenþa unor valoroaselucrãri-reper, precum MILAN RISTOVIÆ, DUBRAVKA STOUANOVIÆ (editori) – Copiii în istorie(Secolele XIX-XX). Material didactic auxiliar pentru ºcolile secundare (Belgrad, Asociaþia deIstorie Socialã, 2001) sau JOACHIM SCHOLL, ULRIKE BRAUN – Cele mai cunoscute 50 romaneale secolului XX (Bucureºti, Editura Aquila '93, 2002): al doilea volum cuprinde o bogatãilustraþie, exemple de ecranizãri celebre ale romanelor, recomandãri din domeniul creaþiilormuzicale inspirate de operã etc. De asemenea, se recomandã, ca alternativã metodicã, folosireasimulãrii ºi a jocului de rol în abordarea prevederilor conferinþelor de pace de dupã rãzboaielemondiale, pentru desprinderea învãþãmintelor.


„Termenul de «totalitar»surprinde exercitarea puteriiunui partid asupra maselor, prinutilizarea unor sistememoderne, pornind fie de laadeziunea liberã, fie de laconstrângere, fãrã separaþiaputerilor, fãrã stat de drept ºistat constituþional, prin teroareºi îndoctrinare. Pretenþiatotalitarismului absolut de astãpâni viaþa individului subtoate aspectele acesteia – privateºi colective (inclusiv prin«unitatea întregului popor») –,printr-o înlãnþuire totalã decãtre stat ºi societate, ne lasã sã

întrevedem intenþia de a crea un«om (total) nou» […].Mijloacele de îndoctrinare aucunoscut o paralelã frapantã,mergând pânã la cultuldrapelului, al conducãtoruluiºi al personalitãþii. Ambelesisteme au fostsupermilitarizate, au cultivatmodelul urii faþã de «duºmaniipoporului», «duºmanul declasã», «rasele duºmane»,«evreimea mondialã» ºi«sionism», «imperialism»,«capitalism», «plutocraþie»,«suboameni», «duºmani» sau«elemente duºmãnoase» […].”

130

NU TOTALITARISMULUI!2.

2.1. COMUNISMUL ªI NAÞIONAL-SOCIALISMUL: CELE DOUÃ MARI SISTEME TOTALITARE ALE SECOLULUI XX

Hannah Arend (1906-1975),personalitate proeminentã agândirii socio-politice contempo-rane, evidenþiazã, în monumen-tala monografie Originile totali-tarismului (1994, Humanitas):„[…]; oriunde a domnit totali-tarismul, el a început sã distrugãesenþa omului” (p.7).

Imanuel Geiss (n.1931), a predatistoria modernã ºi contemporanãla Universitatea din Bremen, apublicat mai multe sinteze deistorie universalã.IMANUEL GEISS – Istoria lumii. Din preistorie pânã în anul 2000,

Bucureºti, Editura All Educational, 2002, pp. 496-497.

2.2. CULTUL CONDUCÃTORULUI

V.I. LENIN în noiembrie 1917 (Secolul XX: pas cu pas, Bucureºti, Editura ªtefan ’94, 2000.)

2.2.1.


„– Unor rinoceri?– De exemplu. Ei au candoareaºi ferocitatea lor, amestecate.V-ar ucide cu conºtiinþaîmpãcatã dacã n-aþi gândi lafel ca ei. Iar istoria ne-adovedit îndeajuns, în cursulacestui ultim sfert de secol,cã persoanele astfeltransformate nu seamãnã doarcu niºte rinoceri, ci devinrinoceri cu adevãrat. […]Aceasta e toatã temaRinocerilor. […]Trebuie sã spun cã scopulpiesei a fost tocmai acela de adescrie procesul de nazificare aunei þãri, ca ºi zãpãceala celuicare, în chip firesc alergic faþãde contagiune, asistã lametamorfoza mentalã acolectivitãþii sale. La origini,«rinoceriþa» era chiar unnazism.”

131

APLICAÞIE1. Lucrând în perechi, selectaþidin sursele 2.1. ºi 2.2.(1-2)asemãnãrile existente între celedouã mari sisteme totalitare ºitranspuneþi-le într-un tabel.2. Brainstorming: Corelaþicunoºtinþele voastre cu structuratematicã a ilustraþiilor pentru adesprinde câteva caracteristiciale „omului nou” pe careintenþionau sã-l creeze regimuriletotalitare.3. Aþi accepta astãzi sãparticipaþi, din liberã voinþã, la omanifestare ilustratã în sursa 2.2(1-2) „Cultul conducãtorului”?Argumentaþi-vã rãspunsul!Mulþimile îl urmeazã pe Führer

(Secolul XX: pas cu pas, Bucureºti, Editura ªtefan’94, 2000.)

2.2.2.

2.3. RINOCERII

Rinocerii lui Eugen Ionescu(1909-1994) – scriitor francez deorigine românã, „emblemã” aspiritului european ºi aumanitãþii din secolul XX – esteo piesã de teatru antitotalitarã,una dintre marile succese dedupã Al Doilea Rãzboi Mondial.

EUGENE IONESCO – Note ºi contranote, Humanitas, 1992, pp. 214-215


„Toatã lumea cunoaºte aziArhipelagul Gulag. Toatãlumea mai ºtie cã, subdenumirea posibilã deArhipelag M.A.I., el s-a întinsºi asupra României. Ceea cen-a ajuns însã – ºi încã – lacunoºtinþa tuturor este cã înArhipelagul românesc a existato insulã a ororii absolute, cumalta n-a mai fost în întreagageografie penitenciarãcomunistã: închisoarea de laPiteºti. Acolo a început, la 6decembrie 1949, o experienþãde o sumbrã originalitatedenumitã reeducare (s.a.) ºitinzând la distrugerea psihicã aindividului. Experienþa

aceasta, care a þinut pânã înaugust 1952, întinzându-se ºiasupra altor închisori dinRomânia, a fost ºi maiacoperitã de tãcere, ºi maiînfundatã în uitare decâtcelelalte crime sãvârºite înînchisorile din România […]Apoi, ºi aici stã, fãrã îndoialãcheia tãcerii, victimelereeducãrii au fost nevoite sãdevinã, la rândul lor, cãlãi. Or,cãlãul – chiar împotrivavoinþei ºi firii lui – nu segrãbeºte niciodatã sã-ºimãrturiseascã crimele. De-alungul experienþei de la Piteºti,categoria martorului inocent afost pur ºi simplu suprimatã.”

132

Opera lui George Orwell (1903-1950) – geniul necontestat al literaturiipolitice – este manifestul unui cetãþean împotriva sistemului totalitar.Ferma animalelor (1945) este o fabulã extinsã ce prezintã ascensiuneacomunismului, iar O mie nouã sute optzeci ºi patru (1949) este unavertisment împotriva pericolului pe care îl aducea totalitarismul, atât destânga, cât ºi de dreapta.

2.4. „TOATE ANIMALELE SUNT EGALE, DAR UNELE ANIMALE SUNT MAI EGALE DECÂT ALTELE”

APLICAÞIELucrând în grupuri mici, desprindeþi din analiza surselor2.3-4, a prezentãrilor autorilor ºi a volumelor lor scopurileurmãrite de scriitorii Eugene Ionesco ºi George Orwell prinpublicarea operelor Rinocerii ºi, respectiv, Ferma animalelor.Listaþi ºi alte opere literare care au acelaºi scop.

2.5. „O INSULÃ A ORORII ABSOLUTE”

Fenomenul Piteºti, de VirgilIerunca (n.1920), este undocument de penitenciar despreexperienþa „reeducãrii” printorturã a tineretului încarcerat laPiteºti, în perioada 1949-1952;este un strigãt adresat comunitãþiiinternaþionale.VIRGIL IERUNCA – Fenomenul Piteºti, Bucureºti, Editura

Humanitas, 1990, p. 9-12.

2.6. LIMITELE DEZNÃDEJDII OMENEªTI

„Ceea ce ar trebui cuprins înaceastã parte este de necuprins.Pentru a concepe ºi a pricepeacest sãlbatic adevãr, trebuiesã-þi fi târât vieþi de-a rândulzilele prin lagãre, prin aceste

locuri unde, fãrã o înlesnire câtde cât, nu apuci sãsupravieþuieºti nici mãcar uneisingure condamnãri, cãcilagãrele au fost nãscocitepentru exterminare.


Urmarea: toþi cei ce au sorbitpânã la fund, cei ce au gustatmai din plin sunt în mormânt;ei nu vor vorbi niciodatã.Esenþialul despre lagãreleArhipelagului nu va fi spus denimeni, nicicând”.

133

Alexandr Soljeniþîn (n.1918),simbolul disidenþei ruse, scrieromane de substanþã auto-biograficã în care descrie ororilesistemului totalitarist ºiîngrãdirea libertãþii individului.

ALEXANDR SOLJENIÞÎN –Arhipelagul Gulag. 1918-1956. Încercare deinvestigaþie literarã, vol.II,Bucureºti, Editura Univers,1997, p.6.

2.7. „ERA TICÃLOªILOR”

„Cum a devenit imposibilulaproape posibil o datã cu Celmai iubit dintre pãmânteni,unde pentru prima oarã unautor publicat în þarã dibuieºteesenþa rãului în însuºi actul«revoluþionar» ºi insistã asuprarolului torþionar al Securitãþii,rãmâne o întrebare deschisã, ºi-o pun toþi cititorii care au

smuls acest roman din librãrii(cartea se cumpãrã la negru lapreþuri incredibile ºi,bineînþeles, nu este reeditatã).Sã ne mirãm cã unii cititori airomanului, înmãrmuriþi deaceastã trimitere a Securitãþii înboxa acuzãrii, au lansat zvonul –persistent – cã «organele» n-ar fifost strãine de moartea

scriitorului? […] El aratã în oricecaz cã nu prin povestea deiubire, ºi nu numai prin calitãþilesale estetice, Cel mai iubit dintrepãmânteni a scurtcircuitatsensibilitatea publicului din þarã.[…] Marin Preda a mers cel maideparte în cartea ce meritãîntr-adevãr titlul pe care nu-lpoartã: Era ticãloºilor.”

Monica Lovinescu (n.1923), criticliterar ºi eseist, cu rezidenþã laParis, a desfãºurat alãturi de soþulei, Virgil Ierunca, o activitatecriticã aparte – criticaradiofonicã, prin intermediulpostului Europa liberã. Undescurte (4 volume) cuprind o micãparte din opera MonicãiLovinescu.

MONICA LOVINESCU – Posteritatea contemporanã. Unde scurte, III, Bucureºti, Editura Humanitas, 1994, pp. 132-141.


134

APLICAÞIE1. Lucrând individual, apoi în perechi ºi în grup, identificaþi ºi notaþi cuvintele-cheie comunepentru toate cele opt surse ale nucleului „Nu totalitarismului!”.2. Dupã lectura atentã a surselor 2.5-7, listaþi, într-un tabel cu trei rubrici, cel puþin douãargumente care sã susþinã titlurile surselor – „Limitele deznãdejdii omeneºti”, „O insulã a ororiiabsolute” ºi „Era ticãloºilor”.

SUGESTII PENTRU ACTIVITÃÞI VIITOARESe recomandã activitãþi care sã se concentreze asupra utilizãrii istoriei orale. Un exemplu pentruconstituirea de fonduri îl putem avea în volumul Copilãria ºi adolescenþa altãdatã. Tinerii de azicerceteazã istoria de ieri – Concursul Istoria mea – Eustory, Ediþia I, 2000, volum îngrijit deMIRELA–LUMINIÞA MURGESCU ºi SILVANA RACHIERU. (A se vedea ºi volumele ediþiilorurmãtoare).


„– Nu mai înjura. Bine, hai,spune-mi altceva. Uite, de pildã,spune-mi ce vrei sã te faci? Omde ºtiinþã, avocat, sau ce?– Nu pot sã mã fac om deºtiinþã. N-am nici un talent laºtiinþã.– Atunci avocat … ca tata.– Avocat! N-am nimicîmpotriva avocaþilor, dar numã tenteazã, i-am zis, adicã-i omeserie frumoasã când îºi batcapul sã scape cu viaþãoamenii nevinovaþi sau altelucruri d-astea, dar de obiceicând eºti avocat nu faci lucrurid-astea. De obicei, câºtigi ogrãmadã de bani ºi joci golf ºibridge ºi-þi cumperi maºini ºibei Martini ºi arãþi ca un omimportant. […]– Te omoarã tata. Te omoarã(s.a), mi-a zis.Dar n-o ascultam. Mã gândeamla altceva – la ceva nãstruºnic.– ªtii ce mi-ar plãcea mie sãfiu? am întrebat-o. ªtii ce-aºvrea sã fiu, dacã aº putea s-aleg?

– Ce? ªi nu mai înjura.– ªtii cântecul ãla: Dacãcineva prinde pe careva venindprin lanul de secarã. Mi-arplãcea …– E Dacã cineva întâlneºte pecareva venind prin lanul desecarã, spuse Phoebe. […]– Am crezut cã-i Dacã cinevaprinde pe careva i-am zis. Înorice caz, în mintea mea amvãzut o mulþime de copiimititei jucând un joc în lanulîntins de secarã. Mii de copii –ºi nimeni în jur, adicã niciun om mare, în afarã de mine.ªi eu stau la marginea uneiprãpãstii ameþitoare. ªi ºtii cefac? Prind copiii sã nu cadã înprãpastie. Vreau sã spun, cândaleargã ºi nu se uitã undemerg, trebuie sã le ies în caleºi sã-i prind. Asta aº facetoatã ziua. Aº sta de veghe înlanul de secarã. ªtiu cã-i onebunie. Dar e singurul lucrucare m-ar tenta. ªtiu cã-i onebunie. […]”

135

CREDEM ÎN LIBERTATE, CREDEM ÎN OMUL DE LÂNGÃ NOI3.

3.1. „COPIII SÃ NU CADÃ ÎN PRÃPASTIE”

Denumirea ultimului nucleu altemei se constituie, în fapt,într-un Motto, care trebuiecompletat cu titlul volumului dereferinþã al renumitului filosofKarl Raimund Popper (1902-1994) – În cãutarea unei lumimai bune (1998, Humanitas).Sursele nucleului, îndeosebiconexate, au un rol însemnat încunoaºterea, respectarea ºipromovarea valorilor ºi aspi-raþiilor fiecãrei noi generaþii, avalorilor ºi aspiraþiilor umanitãþii.

Jerome D. Salinger (n. 1919) acreat un idol – Holden Coulfield,în vârstã de 16 ani – „primul starpop al literaturii universale” –care viseazã la o viaþã liberã,simplã, în mijlocul naturii,departe de toate civilizaþiile ºi detoþi „blestemaþii” de adulþi ºilumea lor de minciuni, în caretotul se învârte în jurul banilor ºial puterii.J.D. SALINGER – De veghe în lanul de secarã, Iaºi, Editura Polirom,

2001, pp. 209-210

3.2. WOODSTOCK (15-17.08.1969): FESTIVALUL „GENERAÞIA IUBIRII”3.2.1. dstock69.com

3.2.1.

Sursa imaginilor: www.woodstock69.com

3.2.2.


3.2.3. Miºcarea hippy.„Miºcarea hippy din SUA alansat sfidarea societãþiiindustriale, înlocuind tehno-optimismul acesteia cu tehno-pesimism ºi, chiar, tehnofobie,formulând chemarea «Înapoi lanaturã». Chemarea conþineanostalgia, dorul de întoarcere lacultura preindustrialã(A. Toffler). Pe acest fundal, aapãrut, odatã cu pletele,interesul faþã de astrologie,

misticism, culte orientale, secteºi religii neoficiale, a apãrutmoda «retro» cu ghetele înalte,rochiile lãlâi ºi ochelariibunicuþei; sfidarea costumuluiimpecabil al întreprinzãtoruluiindustrial-bancar-comercial ºiînlocuirea lui cu o vestimentaþiecare mimeazã sãrãcia; mãrgeleleindiene ºi banderolele pe capresping ghiulul de aur ºimelonul «respectabilitãþii» ereiindustriale.”

136

În cartea sa, Viorica Ramba adorit sã îmbogãþeascã zestrea devalori a lumii. Dintre miºcãriletineretului (începute în anii ’50 –miºcarea beatnik-ilor), miºcareahippy – componentã puternicã aculturii tinerilor – a atins punctulculminant la legendarul Festivalde la Woodstock.Cunoscutul scriitor Paulo Coelho(n.1947, Brazilia) a fost adept almiºcãrii hippy. Împreunã cumuzicianul Raul Seixos „aurevoluþionat scena rock-uluibrazilian”.VIORICA RAMBA – Ecologii culturale vechi ºi noi în pragul

mileniului III. Repere sintetice din istoria culturii umane, Bucureºti,All Educational, 1999, pp. 463-464.

3.2.4. Postmodernismul ºimuzica rock„[…] Genul de naraþiuneimplicat în istoria ei ar putea fiurmãtorul: dupã revoltadezlãnþuitã din anii '60, muzicarock este încadratã în canoaneºi asimilatã de industria culturiiîn anii '70, exact în momentulîn care reprezentanþii ei cei maiprogresiºti pãreau sã explorezestiluri experimentale sauparodii ale acestora asociate cuestetica avangardistãcontemporanã; rezultatul esteun amalgam contradictoriu, dar,s-ar putea susþine, «modernist»,care încorporeazãexperimentalul ºiinstituþionalul. […]

În termeni generali, desigur,muzica rock pretinde cã este ceamai reprezentativã dintreformele culturale postmoderne.În primul rând, ea întruchipeazãperfect paradoxul principal alculturii de masã contemporane,prin accesibilitatea ºi influenþasa, globale ºi unificatoare, pe deo parte, combinate cu tolerareaºi promovarea pluralitãþiistilurilor, mediilor ºiidentitãþilor etnice, pe de altãparte. Cu toate cã are o istoriecategoric evidentã, uºordemonstrabilã, muzica rock secaracterizeazã ºi printr-oimpuritate înnãscutã amijloacelor ºi esenþei sale.Încã de la început, prestigiul

Artiºtiispectacoluluirock Hair (1968)ilustreazã stilulhippy. Hair a devenitun hit. (Secolul XX: pas cu pas)

Steven Connor, istoric ºiteoretician literar, profesor laUniversity of London, a urmatevoluþia tipicã a studiilor literare,îmbrãþiºând, în cele din urmã,agenda mai provocatoare astudiilor culturale. De altfel,reperele tematice ale cãrþii saleCultura postmodernã…, studiu cuexcelentã valoare de ghid teoretic,pus acum pe masa specialistuluiromân, îi lãmuresc poziþia. Uncapitol este dedicat consecinþeloramplului fenomen pe care îl trãimºi în Europa de Est.Dezbaterile noi, incluse în ediþiaa II-a, au scopul nu numai de aaduce cartea la zi – prin analizaunor dezvoltãri practice ºiteoretice mai noi în domeniiledansului, muzicii, studiilorculturale, culturii generate deciberneticã, al geografiei ºi algândirii ecologice, precum ºi prinreflecþiile mai recente ale unorgânditori ca Jean-FrançoisLyotard ºi Frederic Jameson –, ci,de asemenea, de a oferi câtevamateriale ºi ocazii pentruabordarea acestei supracoerenþe.


muzicii rock a depins de forþaamalgamãrilor sale cu culturatineretului în ansamblu; cumoda, cu stilul ºi cultura strãzii,cu spectacolul ºi artainterpretativã din creaþiile unor

artiºti, cu filmul ºi noiletehnologii ºi forme de mediaaxate pe reproducere –exemplul cel mai recent ºielocvent fiind video-clipurile demuzicã rock. […]”

137

STEVEN CONNOR – Cultura postmodernã. O introducere în teoriilecontemporane, Ediþia a II-a, Bucureºti, Editura Meridiane, 1999, p. 259, 260-261.

3.3. „VÂNTUL DE LIBERTATE…”

„Cãtre Sfârºitul anilor '60,totuºi, odatã cu înmulþireatraducerilor din literatura ºicritica universalã […], artiºtii,criticii ºi publicul iaucunoºtinþã, cu un oarecaredecalaj temporal, de numeroasedirecþii, orientãri, puncte devedere, practicã artisticã alevieþii intelectuale dinOccident. Este epoca în carelumea vesticã se schimbãîntr-un ritm dramatic în jurulacelui «turning point» esenþialcare a fost anul 1968, anul

intrãrii trupelor Tratatului de laVarºovia în Cehoslovacia ºi almiºcãrilor studenþeºti dinParis. Este epoca rãzboiului dinVietnam, a miºcãrilor hippy, arevoluþiei sexuale, astructuralismului ºi aromanului sud-american.Vântul de libertate începe sãbatã ºi în cultura românã: aparacum primii disidenþi ºiprimele miºcãri literare ºiartistice care nu se mai inspirãdin vechiul modernisminterbelic […].”

Mircea Cãrtãrescu (n. 1956) este,din 1980 ºi pânã în 1989,profesor la ªcoala Nr. 41 dinBucureºti, funcþionar la UniuneaScriitorilor ºi redactor la revista„Caiete critice”. În anul 1990devine asistent, iar în 1991 lectorla Catedra de Istoria literaturiiromâne a Facultãþii de Litere din Bucureºti.A debutat în 1978, în „RomâniaLiterarã”. Cunoaºte succesul, darºi contestarea. Devine repede unlider de opinie, participând cufrenezie la afirmarea generaþiei’80, sub stindardul, definitivadoptat, al „postmodernismului”.

MIRCEA CÃRTÃRESCU – Postmodernismul românesc, Bucureºti,Editura Humanitas, 1999, pp. 132-133.

3.4. TINERE, TACI! Criza din mai 1968 se înscrieîntr-un val de contestãriînregistrat pe plan mondial,comun tuturor þãrilor dezvoltate,care pune sub semnul întrebãriiînseºi fundamentele societãþii.Revolta studenþilor franceziantreneazã ºi o revoltã spontanã amuncitorilor. Criza socialãdobândeºte o dimensiune politicãpentru regimul generaluluiCharles De Gaulle (1890-1970).Unul dintre liderii revoltelorstudenþeºti din Franþa a fostDaniel Marc Cohn-Bendit, astãzicopreºedintele grupului euro-parlamentar Verzii – AlianþaLiberã Europeanã.

Mai 1968: Preºedintele De Gaulle ºimiºcãrile tineretului studios(Afiº manifest, Personalitãþi care auschimbat istoria lumii, 4 vol., Larousse,Bucureºti, Editura Enciclopedia RAO,2002-2004.)


„Tinerilor trebuie sã li seacorde dreptul de a-ºi spunecuvântul, precum ºi o putererealã de a lua hotãrâri nunumai în problemele lor, dar ºiîn acelea privind întreagaactivitate socialã.

Puterea impune o rãspunderesporitã a tinerilor, iarrãspunderea genereazãmaturizarea. Ar fi o maregreºealã sã credem cã tineretulnu poate face altceva decât sãcritice ºi sã revendice […].Vreau numai sã spun cãtineretul protestatar nuînseamnã neapãrat o generaþienedisciplinatã ºi în nici un cazlipsitã de idealism.[…]Am observat apoi, cu plãcere,cã tineretul este capabil sãlãrgeascã aria solidaritãþiiumane. Marile problemeprivind destinele omenirii,mizeria „lumii a treia” ºi paceainternaþionalã au luat oasemenea amploare, încât cugreu putem pretindetineretului sã aibã încredereîntotdeauna în înþelepciuneageneraþiei vechi.”

138

3.5. TINERETUL „SPERANÞA LUMII”

Urho Kekkonen (1900-1986) afost Preºedinte al Finlandei(1956-1981); a promovat,consecvent, o politicã paºnicã, deneangajare, de menþinere a unorbune relaþii de vecinãtate.

URHO KEKKONEN – Un tineret lipsit de prejudecãþi, speranþa lumii,în *** – Mãrturii despre tineri ºi tinereþe, Anchetã internaþionalã,Bucureºti, Editura Politicã, 1970, pp. 125-126.Imagine: www.eduskunta.fi

3.6. IDOLI AI TINERILOR

În clasamentul internaþional alvedetelor care, deºi au murit, câºtigãîncã milioane de dolari, Elvis ocupãprimul loc – 40 milioane/an(„Forbes” – 2005).

3.6.1.

Elvis Presley (1935-1977) – actorºi cântãreþ american, unul dintrecei mai celebri artiºti din secolulXX. Cunoscut ca Regele Rock andRoll-ului, a fost unul dintreprimii idoli ai protestuluiadolescentin împotriva normelorºi valorilor generaþiei pãrinþilor.


3.6.2. Bob Dylan: Sfârºitul nu-i aici (Traducerea: Florian Pittiº)

139

Nadia Comãneci ocupã locul patru înlume într-un top al celor mai importanteperformanþe sportive din ultimii 150 deani („Forbes” – 2005).

3.6.4.

„Când necazuri te doboarãªi prieteni n-ai sã-i strigiÞine mintesfârºitul nu-i aici […]

Când oprit la o rãscruceDrumul nu ºtii sã-l preziciÞine mintesfârºitul nu-i aici

Când nu mai ai nici viseªi nu ºtii cum sã te ridici,Þine mintesfârºitul nu-i aici

Pomul vieþii creºte mândruUnde spiritul e viu,Lumineazã ea, salvareaCerul gol ºi cenuºiu […]”

Bob Dylan – cântãreþ provenit din„beat generation” a anilor ’50 –devine, din anii ’60, figuracentralã a cântecelor cu mesajpolitic. Textele cântecelor salefigureazã în toate dicþionarele deliteraturã universalã.

The Beatles – legendara formaþiecare a revoluþionat muzica anilor1960; prin contribuþia lor, rock-ula atins apogeul. Limbajul textelorera limbajul cotidian al tinerilor,care doreau sã trãiascã liberi, fãrãcompromisuri.John Lennon, autorul pieseiImagine, „simbol al inspiraþiei ºio conºtiinþã” – este apreciat decãtre Paul McCartney drept „unadintre personalitãþile care aumarcat secolul XX”.

Imagineazã-þi[…]„Imagineazã-þi cã nu ar mai exista

proprietãþiMã întreb dacã poþiN-ar mai exista nici lãcomie, nici foameteO înfrãþire a oamenilorImagineazã-þi toþi oameniiBucurându-se de aceeaºi lume…M-ai putea considera un visãtorDar nu sunt singurulSper cã într-o zi vei fi alãturi de noiIar lumea ar fi unitã”

3.6.3.

Nadia Comãneci (n. 1961) –favoritã a publicului ºi a presei,câºtigãtoare a 3 medalii de aur ºia primei note de 10 la JocurileOlimpice de la Montreal, în 1976.ªi astãzi, idol al celor care aspirã spre glorie sau admirã perfecþiunea.

3.7. FESTIVALUL STUFSTOCK ªI MESAJUL SÃU

„Festivalul de muzicã rockStufstock este un mesager. El dãmuzicii dreptul sã vorbeascã înnumele lucrurilor pe care lepreþuim. În august 2003, în faþascenei de la Stufstock, zeci demii de oameni s-au alãturat ape-lului nostru de a salva oaza delibertate de la Vama Veche ºi 2Mai. Mesajul concertului protestde atunci a fost auzit […]. Am

ales muzica rock pentru cã eapoate sã exprime cel mai binelucrurile în care credem: liberta-tea spiritului, ocrotirea naturii,toleranþa ºi acceptarea diferenþe-lor dintre noi, atitudinea civicã,solidaritatea cu cei care împãr-tãºesc aceleaºi valori.” În context, menþionãm cã artiºtiihip-hop iau atitudine la modulresponsabil, îi învaþã pe oameni

sã gândeascã cu mintea lor. Flo-rin Dumitrescu, textierul trupei„Sarmalele Reci”, evidenþiazã cã„tinerii de azi sunt mai dornicisã îºi afirme vocaþia contestata-rã”, iar formaþia „Morometzii”cântã „România trezeºte-te!”,deoarece, afirmã „B.U.G. Mafia”,„Þinem prea mult la þara asta,aºa amãrâtã cum e”.

www.stufstock.ro/html/home.html


140

APLICAÞIE

1. Studiaþi, individual ºi apoi în perechi, sursele scrise ºi ilustraþiile secvenþei 3.1-7 ºi notaþielementele fiecãrei surse care susþin denumirea ei.2. În grupuri de trei-patru elevi, analizaþi sursele 3.1, 3.2.1-4 ºi 3.5 – inclusiv prezentãrile lor – ºidesprindeþi valori ºi aspiraþii ale „generaþiei iubirii”. Menþionaþi valorile care corespundpersonalitãþii voastre.3. Tot în grupuri mici, se abordeazã, prin suportul multiperspectivitãþii, sursele 3.4. ºi 3.5. (ideilepreºedinþilor De Gaulle ºi Urho Kekkonen). Concluziile sunt utilizate în activitatea finalã.4. Corelaþi, individual, apoi în grup, valorile promovate de „Generaþia iubirii” cu cele aleFestivalului Stufstock – imagini ºi texte – ºi desprindeþi asemãnãrile ºi deosebirile. Ce gânduri ºisentimente v-ar anima dacã aþi participa direct la astfel de manifestãri? Exprimaþi-le!


Pentru diversitate didactico-metodicã, propunem tehnica de învãþare prin colaborare/cooperareLinia valorilor, care se poate realiza prin doi paºi: a) se lanseazã întrebarea care admite mai multeperspective de abordare/soluþii posibile: Cultura „generaþiei iubirii” putea reprezenta culturaviitorului?; b) se antreneazã la discuþii toatã clasa de elevi, în dispunerea: pro – indeciºi – contra.De asemenea, se poate solicita elevilor sã constituie fonduri de surse personale, care sã lepermitã corelaþii tematice multiple. Portofoliul poate cuprinde: mãrturii legate de temã; versuriale trupelor preferate care sã ilustreze valorile, întrebãrile, idealurile generaþiei; o cronologie aformãrii culturii tinerilor; un glosar de termeni; referate; ilustraþii; fotografii etc. De exemplu:„Momentul de rãscruce în viaþa mea a fost când, la Paris, am vãzut […] filmul cu festivalul de laWoodstock”- ARA ªEPTILICI în dialog cu FLORIAN PITTIª – Libertatea este o corabie desenatãpe un perete de celulã („Cultura”, 4-10 august 2004). Sau versurile hit-ului formaþiei „SarmaleleReci” – „Mai bine viu decât mort”: „[…] Nu vezi cã te-au setat/ nu vezi cã te-au programat/ sã-iasculþi/ Nu vezi, eºti liber doar/ cât e lanþul pân’ la par/ nu mai mult./ Nu vezi cã nu mai vezi/Nu crezi cã nu mai crezi/ Aflã cã poþi afla/ Strigã cât poþi striga”.

EVALUAREA SUMATIVÃ

Elaboraþi un eseu, din cel puþin 700 de cuvinte, cu titlul temei: Cultura tinerilor – valori,idealuri, aspiraþii. În structura problematicã, liber stabilitã, ºi în conþinutul eseului cuprindeþicuvinte-cheie pentru temã, cuvinte selectate din toate nucleele temei. Exprimaþi-vã critic ºi optaþiargumentat pentru o idee sau alta!

OMUL ÎN CENTRUL GLOBALIZÃRII

Cercetãtori ai domeniului apreciazã cã rãdãcinile istorice aleglobalizãrii economice ºi culturale actuale se regãsesc înetnocentrismul occidental; modelul occidental de societate esteprezent în contextul dominaþiei coloniale ºi post-coloniale ca unmodel universal de urmat. Evoluþiile politice ºi dezvoltãrileculturale dupã cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial au favorizat, larândul lor, accelerarea ritmului globalizãrii. Un nou pas s-a fãcutîn momentul încetãrii Rãzboiului Rece; acceptarea aceloraºiprincipii – credinþa în supremaþia valorilor democratice ºi aeconomiei de piaþã, necesitatea luptei împotriva violenþei ºi aterorismului s.a. – de cãtre majoritatea statelor i-a determinat peunii sã vorbeascã atât de sfârºitul ideologiei, cât ºi al istoriei.

Specialiºti reputaþi au identificat atât aspectele problematice aleglobalizãrii, cât ºi pe cele pozitive ale aceluiaºi proces.Impunerea modelului economic capitalist, neoliberal, dupãprãbuºirea lumii bipolare (1989-1990), proces care implicã ºiimpunerea unei standardizãri culturale, are drept efect apariþiaunor miºcãri mondiale antiglobalizare sau de promovare a„umanizãrii globalizãrii.”

Modernitatea, în sens european ºi nord-american, marcheazãistoria lumii prin revoluþia industrialã ºi constituireastatului-naþiune, ca model politic de stat, ºi este consideratã careprezentând drumul pentru obþinerea libertãþii ºi dreptãþiiîntr-un stat de drept, într-o societate mai democraticã. Seevidenþiazã cã de schimbarea paradigmei de la modernism lapostmodernism se leagã ºi o modificare fundamentalã a valorilor,care permite o consolidare a viziunii etico-religioase asupralumii. Adevãrata provocare a globalizãrii este „dezvoltarea uneiconºtiinþe universale a cãrei principalã valoare sunt drepturileomului, democraþia pluralistã ºi egalitatea tuturor oamenilor.”1

Dupã cum se cunoaºte, fenomenele culturale se dezvoltã într-unspaþiu al interferenþelor multiple, venite din toate direcþiile, unspaþiu numit, cu mult timp în urmã, „sat planetar”. Încât, „chiardacã s-a aflat în spatele Cortinei de Fier, civilizaþia româneascã aultimelor decenii n-a putut fi complet izolatã de ceea ce s-aîntâmplat prin alte pãrþi. «Spiritul timpului» s-a fãcut simþit ºi lanoi […]. Amintiþi-vã cã la sfârºitul anilor ’70, pe diverse cãi,ajungeau ºi la noi formule ale civilizaþiei occidentale, care evo-luau atunci spre postmodernitate: cãrþi, muzicã rock, filme de unanumit tip, forme de culturã în sens larg, comportamental ºi dementalitate, mergând pânã la detalii de viaþã concretã […]. Toateaceste lucruri, care de fapt erau simptome ale unei lumi ºi aleunei culturi, întâlneau niºte medii favorabile: erau bine primite,erau râvnite, erau arborate ca niºte semne de emancipare. […].”2

141

OMUL ÎN CENTRUL GLOBALIZÃRIIII.

Globalizarea, manifestãrileºi consecinþele ei.

Un nou sistem de valori;dezvoltarea unei conºtiinþeuniversale.


În Raportul sãu cãtre UNESCO, Comisia Internaþionalã pentruEducaþie în secolul XXI reliefeazã principalele ºapte tensiuni cucare se confruntã lumea ºi care afecteazã educaþia. Dintre acesteamenþionãm: tensiunea dintre global ºi local; tensiunea dintreuniversal ºi individual; tensiunea dintre tradiþie ºi modernitate;tensiunea dintre nevoia competiþiei ºi grija pentru egalitateaºanselor. În acest context, Comisia Internaþionalã UNESCOpropune „patru piloni” ca temelie a educaþiei, ca o strategie carear putea sprijini confruntarea cu cele ºapte tensiuni/provocãri ºi,evident, rezolvarea lor: 1. a învãþa sã trãim împreunã; 2. a învãþasã cunoaºtem; 3. a învãþa cum sã acþionãm; 4. a învãþa sã fim.3

Documentele româneºti de politicã educaþionalã relevã unconsens referitor la schimbãrile necesare pentru a face faþãprovocãrilor mileniului trei, precum: dezvoltarea unui sistem decriterii, standarde ºi indicatori de calitate corelaþi cu cei utilizaþipe plan internaþional; accent pe dimensiunea umanistã aeducaþiei; dezvoltarea competenþelor, valorilor, atitudinilornecesare integrãrii rapide într-o societate care preþuieºtelibertatea, democraþia, diversitatea, pluralismul etic ºi cultural.Istoria, prin excelenþã, poate contribui la conºtientizarea de cãtretineri a moºtenirii comune de idealuri ºi tradiþii politice, poate sãofere ºi sã formeze cunoºtinþele, competenþele, valorile ºiatitudinile de care tinerii au nevoie pentru a juca un rol activ însocietatea democraticã pe care o edificãm, la început de nousecol ºi mileniu.

Aceastã a doua temã – sugestiv intitulatã – se integreazã organicîn modul, contribuind substanþial la definirea mesajelor sale.Fiecare secvenþã din cadrul temei – Globalizarea ºi manifestãrileei, Consecinþele globalizãrii, Globalizarea ºi identitatea naþionalã,Dezvoltarea unei conºtiinþe universale – adaugã noi elemente lasistemul de valori pe care îl formãm prin activitãþi curriculare ºi extracurriculare.

142

Educaþia ºi globalizarea.

1 WALTER SCHWIMMER, Secretar General al Consiliului Europei,RUI GOMES (coordonator proiect) – Repere. Manual de educaþiepentru drepturile omului, Consiliul Europei, 2004, p.421.

2 ION BOGDAN LEFTER – Postmodernism. Din dosarul unei bãtãliiculturale, Ediþia a II-a, adãugitã, Piteºti, Editura Paralela 45, 2002,p. 78 ºi 320.

3 Vezi, pe larg: JACQUES DELORS (coordonator) – Comoaralãuntricã. Raportul cãtre UNESCO a Comisiei Internaþionalepentru Educaþie în secolul XXI, Iaºi, Editura Polirom, 2000.


„1. interpretare istoricã: în raportcu dominanþa occidentalã;

2. interpretare socialã: în raportcu absenþa unui model viabilde societate, ca rãspuns laschimbãrile ºi clivajeleprovocate de globalizare;

3. interpretare economicã: înraport cu dimensiuneaeconomicã ºi financiarã ºi cuimpunerea capitalismului lanivel planetar;

4. interpretare geopoliticã: înraport cu hegemoniaplanetarã;

5. interpretare umanistã: înraport cu etica ºi demnitateaumanã;

6. interpretare ecologicã: înraport cu biodiversitatea ºicu provocãrile de naturãecologicã;

7. interpretare legatã de mediu:în raport cu respectareabiodiversitãþii ºi cuprovocãrile de naturãecologicã;

8. interpretare culturalã: înraport cu educaþia, cudiversitatea lingvisticã ºiculturalã, cu viziunea asupralumii ºi cu credinþelereligioase;

9. interpretare demograficã: înraport cu mobilitateapopulaþiilor (migraþii).”

143

GLOBALIZAREA ªI MANIFESTÃRILE EI1.

Atacurile teroriste de la 11septembrie 2001 ne-au fãcut sãînþelegem foarte bine cã împãrþimcu toþii o singurã planetã, iarpentru a trãi împreunã – pentrucã suntem o comunitate globalã –trebuie sã respectãm câteva regulicorecte ºi juste. Primul subcapitolal temei supuneatenþiei/dezbaterii definiþiaprocesului complex al globalizãriiºi unele forme ale acestuia. Deasemenea, se reliefeazã cãevenimente recente, atât înEuropa, cât ºi în alte continente,ameninþã fundamentele uneiculturi a pãcii ºi a drepturiloromului. Acestea evidenþiazãnecesitatea unei abordãriimediate, explicite ºi conºtiente aeducaþiei pentru drepturileomului, pentru democraþiepluralistã.

JOSÉ MARIN GONZALES, de laUniversité de Geneve, este unuldintre participanþii de seamã laColocviul Internaþional„Identitate ºi globalizare”,organizat, la Bucureºti, laînceputul lunii iulie 2005.Studiul sãu se construieºtepornind de la o reflecþieinterculturalã asupra raporturilordintre local ºi global ºi încearcãsã surprindã diferite aspecte ºiconsecinþe ale globalizãrii. Deasemenea, relevã cã unul dintreelementele-cheie ale schimbãriloractuale este reprezentat deeducaþie.

1.1. INTERPRETÃRI ALE GLOBALIZÃRII

În cãutarea unei noi lumi – graficã de Dominic Cernea

JOSÉ MARIN GONZALES Globalizare, neoliberalism, educaþie ºidiversitate culturalã, în LAVINIA BÂRLOGEANU (coordonator) –Identitate ºi globalizare. Actele Colocviului Internaþional „Identitateºi globalizare”, Bucureºti, Editura Educaþia 2000+, EdituraHumanitas Educaþional, 2005, p. 122.


„Termenul de globalizare de-semneazã ansamblulfenomenelor prin intermediulcãrora viaþa fiecãrui locuitor alplanetei este legatã, cel puþin înparte, de hotãrârile luate în afarapropriei þãri ºi asupra cãrora nuare nici un control […].Intensificarea schimburilor curegiuni adesea îndepãrtate,delocalizarea întreprinderilor,deplasarea mâinii de lucru,liberalizarea miºcãrilor decapital sunt tot atâteamanifestãri ale globalizãrii, alecãrei efecte, lãudate de ºcoalaliberalã, sunt repuse în

discuþie de cãtre unii lacotitura secolelor al XX-lea ºial XXI-lea […].Ceea ce caracterizeazã în modsigur globalizarea în acestînceput de mileniu este faptulcã ea a încetat sã mai fie oproblemã doar a economiºtilor.Acest fenomen, careinfluenþeazã nu numaicomerþul, ci ºi cultura ºisãnãtatea, face valuri.Strategiilor firmelormultinaþionale le rãspund –atunci când nu i se opun –strategiile alternative aledenigratorilor globalizãrii. […]”.

144

1.2. GLOBALIZAREA NU MAI ESTE DOAR PROBLEMA ECONOMIªTILOR

BERNARD GUILLOCHON,cunoscut profesor de ºtiinþeeconomice la Universitatea Paris-IX-Dauphine, autor al mai multorlucrãri despre economiamondialã, ºi-a propus sãconstruiascã, în volumulGlobalizarea…, un portretcomplet al aspectelor complexe ºicontradictorii ale fenomenuluimultiform.Celebra enciclopedie Larousse neîndrumã ºi ne ajutã sã înþelegemLumea ºi sã protejãm Planeta.

BERNARD GUILLOCHON – Globalizarea – o singurã planetã,proiecte divergente, Mica Enciclopedie Larousse, Enciclopedia RAO,2003, p.10 ºi 66.

1.3. ADAPTÃRI ªI RÃSPUNSURI

„[…] Globalizarea se referã laposibilitatea acþiunii cotidienede a depãºi graniþele în diferitedomenii ale economiei,informaþiei, ecologiei, tehnicii,conflictelor transculturale ºiale societãþii civile. De fapt, eaimplicã în acest mod cevafamiliar ºi, în acelaºi timp,neînþeles, greu de conceput,care cu o forþã posibilãmodificã elementar viaþa de zicu zi, obligând la adaptãri ºirãspunsuri. Bani, tehnologii,mãrfuri, informaþii, toxine«trec» graniþa, de parcã aceastanici nu ar exista. Îºi aflã calea

pânã ºi lucruri, persoane sauideologii, pe care guvernele ardori sã le blocheze dincolo dehotarele þãrilor lor (droguri,imigranþi ilegali, critici laadresa încãlcãrii drepturiloromului).Înþeleasã astfel, globalizareareprezintã moartea distanþelor;abandonarea în forme de viaþãtransnaþionale, adesea nedoriteºi neînþelese sau […] acþiuneaºi (co)existenþa dincolo dedepãrtãri (lumi aparentseparate ale statelor naþionale,religiilor, regiunilor,continentelor).”

ULRICH BECK, universitar laLondon School of Economics(L.S.E.), evidenþiazã, printrealtele, cã atacurile teroristesinucigaºe de la 11 septembrie audezvãluit lumii întregivulnerabilitatea civilizaþieioccidentale, dar nu globalizareaeste cauza terorismului.Volumul îºi propune sã ofere ointroducere în hãþiºuldezbaterilor privind globalizarea,multitudinea ei de valenþe,sensuri ºi dimensiuni arareoridiferenþiate ºi îºi doreºte sã ajutela evitarea capcanelor gândirii. Înprim plan se aflã o dublãîntrebare: Ce urmãreºteglobalizarea ºi cum poate fi eamodelatã politic?ULRICH BECK – Ce este globalizarea? Erori ale globalismului –

rãspunsuri la globalizare, Bucureºti, Editura Trei, 2003, p. 39.

1.4. O ÞARÃ – DOUÃ VIZIUNI

„[…] Globalizarea economicãnu face unanimitate, doar înlumea academicã, dar, cum e ºi

normal, ea devine temacontroversatã în arena politicã astatelor naþionale, unde se


confruntã douã viziuni desprefelul în care þara în chestiunese va conecta la reþeauaglobalizãrii, ce strategii ºiconcepte trebuie sã guvernezerelaþiile dintre local ºi global.Un exemplu recent, relatat deReuters, este cel al Finlandei,unde primul ministru ºipreºedintele þãrii au pãreriopuse pe aceastã temã. În timpce Matti Vanhanen estepartizanul unei viziuni pozitiveºi un suporter al globalizãrii,preºedintele Tarja Halonen acriticat deja globalizarea cafiind imoralã ºi producãtoarede sãrãcie. Confruntãrile au fost

alimentate de publicarea unuiraport despre rolul pe caretrebuie sã-l joace Finlanda îneconomia internaþionalã, carerecomandã mai multãdeschidere faþã de exterior,modificãri ale legilor, ca bazãpentru creºterea economicã,programe sociale ºi crearea delocuri de muncã. Raportulpregãtit de un grup despecialiºti se aflã în prezent înpostura de mãr al discordieipentru partidele Finlandei,sindicate, patronat ºi alteorganizaþii naþionale careîncearcã sã-ºi apere intereselemembrilor lor.”

145

Scopul site-uluiwww.globalizarea.com este acelade a oferi o rapidã trecere înrevistã a ideilor exprimate despecialiºti români ºi strãinidespre aspecte ale globalizãrii. Deasemenea, se doreºte sã sedeclanºeze reflecþia criticã,documentatã, în rândulromânilor, din þarã sau dindiaspora, despre realitãþi urgentecare ne afecteazã viaþa la nivelindividual, dar ºi colectiv.Social-democrata Tarja Halonen,prima femeie preºedinte aFinlandei, a fost realeasã înaceastã funcþie în ianuarie 2006.

www.globalizarea.com/globalizare-stiri.htm

1.5. GLOBALIZAREA ªI REGIONALIZAREA SCHIMBURILOR

APLICAÞIEAvând drept suport hartaºi cunoºtinþele anterioare,explicaþi raportãrile dintreorganizaþiile regionale ºiprocesul globalizãrii, cuparticularizareapoziþionãrii U.E.

1. ALÉNA = NAFTA (Acordul de Liber Schimb Nord-American semnat, în anul1994, între Canada, SUA ºi Mexic)

2. ASEAN (Asociaþia Naþiunilor din Sud-Estul Asiei, creatã la Bangkok, în anul1967; cuprinde zece state)

3. MERCOSUR (Piaþa Comunã a Sudului, creatã, în anul 1991, de cãtre Argentina,Brazilia, Paraguai ºi Uruguai)

4. U.E. (Uniunea Europeanã s-a nãscut în anul 1950, prin voinþa a ºase state,voinþã instituþionalizatã, în anul 1957, prin Tratatul de la Roma)


146

APLICAÞIE

1. Studiaþi, în perechi, sursele 1-5 ale nucleului 1 – Globalizarea ºi manifestãrile ei – ºi notaþiprincipalele idei ale textelor ºi ale imaginilor, din perspectiva titlului Globalizarea ºimanifestãrile ei.a. De ce globalizarea nu este numai problema economiºtilor? Notaþi pe un poster!b. Care sunt manifestãrile globalizãrii considerate pozitive ºi care sunt manifestãrile negative?c. Menþionaþi-le într-un tabel cu douã coloane ºi exprimaþi-vã punctul de vedere!d. Recitiþi punctele de vedere ale prim-ministrului ºi ale preºedintelui Finlandei referitoare

la procesul globalizãrii. Optaþi, argumentat, pentru un punct de vedere, încercând sã luaþiîn considerare diversitatea de opinii existente.

2. Plecând de la imaginea 1.1. – În cãutarea unei noi lumi –, realizaþi un eseu, nestructurat, în250 de cuvinte. Valorificaþi informaþiile din secvenþa 1 a temei, manifestând coerenþã, rigoareºi gândire criticã, inclusiv comentarii atitudinal-valorice; titlul este la liberã alegere.


Parte din procesul deosebit de complex ºi rapid al globalizãrii, conþinutul nucleului (texte,ilustraþii), împreunã cu argumentul temei, ajutã la identificarea unor caracteristici ale contextuluieconomic, social-politic ºi cultural-istoric al epocii. Pentru aprofundarea problemei, serecomandã, odatã cu parcurgerea bibliografiei de referinþã – atent indicatã ºi dimensionatã deprofesor – selectarea, de cãtre fiecare elev, din ziare ºi reviste, din CD-uri etc., de informaþii ºiilustraþii referitoare la manifestãrile globalizãrii, în toate domeniile vieþii umane, cu precãderecele conexate cu zona sa rezidenþialã. Este indicat ca fiecare sursã sã fie însoþitã de comentariivalorice, critice proprii.


„1. Redefinirea cetãþeniei:O nouã dimensiune acetãþeniei îºi face apariþia, careeste denumitã cetãþenieglobalã. Aceasta combinãconceptul tradiþional decetãþenie, legat de exercitareadrepturilor politice ºi legale,cu obligaþii, cum ar fi votul.Într-adevãr, a fi cetãþeanglobal în ziua de azi înseamnãa fi mai critic cu privire la ceeace consumi ºi la condiþiile încare au fost produse bunurileºi a fi mai conºtient deproblemele globale, cum ar fisãrãcia care afecteazã lumea,problemele de mediu sauviolenþa […].

2. Creºterea mobilitãþii ºicomunicaþii mai rapide: […]Aceasta ne dã ocazia sãîmpãrtãºim ºi sã învãþãm uniide la alþii ºi de la alte culturi,învãþând sã fim mai toleranþi ºisã ne respectãm mai mult.3. Deschiderea treptatã agraniþelor: Ar trebui sãfaciliteze dezvoltarea ºiaplicarea sistemelor juridiceregionale ºi transnaþionale deprotecþie a drepturilor omului,care pot corecta încãlcãriledrepturilor omului. CurteaEuropeanã a DrepturilorOmului este un exemplu desistem regional de protecþie adrepturilor omului eficient.”

147

CONSECINÞELE GLOBALIZÃRII2.

2.1.A. ASPECTE POZITIVE ASUMATE ALE GLOBALIZÃRII

Reputaþi specialiºti apreciazã cãglobalizarea în sine nu este nicibunã, nici rea. Ea a fãcut – ºipoate face – foarte mult bine, dar,în acelaºi timp, în multe zone alelumii, a produs – ºi produce –sãrãcie ºi instabilitate. Existãfoarte multe controverse cuprivire la consecinþele actuale ºipotenþiale ale globalizãrii; seidentificã numeroase dileme ºi,în multe cazuri, nu existãrãspunsuri clare.

La Summitul Mondial alSocietãþii Informaþiei (Tunis, 16-18 noiembrie 2005), cea maimare reuniune internaþionalãorganizatã vreodatã sub egidaONU (23.000 de participanþi, din170 de þãri), s-a relevat cãInternetul a devenit agentul unorschimbãri revoluþionare în toatesferele de activitate. Din pãcate,din cele ºase miliarde de locuitoriai planetei, doar un miliardbeneficiazã de accesul la reþeauainformatizatã mondialã.

Utilizatori internet

Þara Milioane Procent din populaþieSUA 185,5 63%Japonia 78,0 61%Germania 47,1 57%România 4,9 22%China 99,8 8%


„Reducerea suveranitãþiistatelor: Dacã guvernele audin ce în ce mai puþin controlasupra deciziilor-cheie care lepot afecta economiile ºi, înconsecinþã, bunãstareaoamenilor, cele mai puternicecompanii transnaþionale,structuri interguvernamentaleºi instituþii financiare privateau o influenþã din ce în cemai mare ºi tind sã acþionezeîn acelaºi mod ca ºiguvernele […].«Concentrare asupraaspectelor economice»:Consideraþiile economice iau

locul consideraþiilor politice ºisociale. […]Omogenizare: Uniiargumenteazã cã ameninþareade a trãi într-o societate unicãintegratã cu modele decomportament social ºi culturalstandardizate ne-ar condiþionasã mâncãm aceeaºi mâncare, sãascultãm aceeaºi muzicã sau sãprivim aceleaºi filme, indiferentunde trãim ºi care estenaþionalitatea noastrã. Aceastãsituaþie ar nega specificitateafiecãrei þãri ºi ar viola dreptulnostru de a ne bucura depropriile noastre culturi.”

148

RUI GOMES a asiguratcoordonarea proiectului ºieditarea finalã a Manualului deeducaþie pentru drepturileomului (este ºi unul dintre ceiopt autori), manual elaborat încadrul Programului de Educaþiepentru Drepturile Omului alDirectoratului pentru Tineret ºiSport al Consiliului Europei. Elpoate fi folosit de cãtre oricineeste interesat de drepturileomului, democraþie sau cetãþenie.

RUI GOMES (coordonator proiect) – Repere. Manual de educaþiepentru drepturile omului, Consiliul Europei, Institutul Intercultural,Timiºoara, 2004, p. 418 ºi pp. 420-421.

2.2.A. AVANTAJELE MCDONALDIZÃRII

„[…] Procesul Mcdonaldizãrii aevoluat extraordinar ºi pentrucã a condus, fãrã îndoialã, laschimbãri pozitive. Iatã cîtevaexemple concrete:– Procurarea de bunuri ºiservicii depinde mult mai puþindecît înainte de timp sau delocalizarea geograficã; oameniipot face lucruri care înainte nu

erau posibile, cum ar fi sãobþinã bani sau un extras decont la miezul nopþii. […]– Alternative mult maieconomice la bunuri ºi serviciila comandã, scumpe, decioamenii îºi pot permite lucruricare înainte le erauinaccesibile.[…]– Într-o lume aflatã întransformare rapidã,nefamiliarã, aparent ostilã,sistemul Mcdonaldizat esteprin comparaþie un mediustabil, familiar ºi sigur, careoferã confort. […]– Existã o mai mareprobabilitate ca oamenii sã fietrataþi egal, indiferent de rasã,sex sau clasã socialã.– Inovaþiile tehnologice ºiorganizaþionale sunt mult mairapid ºi mai uºor difuzate prinreþele de operatori identici.– Produsele unei culturi suntmult mai uºor difuzate cãtrealte culturi.”

GEORGE RITZER este unul dintrecei mai cunoscuþi sociologiamericani contemporani. Carteaeste un bestseller, una dintre celemai importante ºi influente cãrþiapãrute în ultimii 50 de ani, oreferinþã obligatorie pentrustudenþii facultãþilor desociologie din America.

2.1.B. PROVOCÃRI-CHEIE ALE GLOBALIZÃRII


„[…] De exemplu,Mcdonaldizarea a produs unnumãr mare de efecte negativeasupra mediului. Unul dintreele este efectul secundar alnevoii de a cultiva cartofiuniformi pentru a producecartofi prãjiþi într-un modprevizibil. Fermele uriaºe de pecoasta de nord-vest aPacificului care produc acumastfel de cartofi folosescsubstanþe chimice pe scarãlargã. Mai mult, necesitatea de aobþine un cartof prãjit perfectpresupune cã cea mai mareparte a cartofului se pierde, iarresturile se folosesc ca hranãpentru animale sau caîngrãºãmânt. Pânza freaticã dinzonã are acum o concentraþiemare de nitraþi, datoritã,probabil, îngrãºãmintelor ºi

dejecþiilor animale. Mai sunt ºialte probleme ecologice asociateMcdonaldizãrii industriei fast-food: tãierea pãdurilor pentru aproduce hârtie pentru ambalaj,efectele nocive alepolistirenului sau ale altormateriale folosite la împachetat,cantitatea enormã de nutreþurinecesare pentru creºtereaanimalelor care intrã înprocesul de producþie etc. […]Astfel de critici pot fi extinsela toate aspectele lumii în cursde Mcdonaldizare. Deexemplu, la deschidereaparcului de distracþii EuroDisney, un politician francez aspus cã «acesta va bombardaFranþa cu creaþii rupte detradiþie, care sunt pentruculturã ceea ce fast-food-ul estepentru gastronomie».”

149

APLICAÞIE1. Care este poziþia voastrãfaþã de Mcdonaldizare?Argumentaþi!2. Existã în localitateavoastrã un fast-food?Caracterizaþi-l dinperspectiva avantaje-dezavantaje.

2.2.B. O CRITICÃ A MCDONALDIZÃRII

GEORGE RITZER – Mcdonaldizarea societãþii, Bucureºti, Edituracomunicare.ro, 2000, pp. 29-30.

2.3.A. GLOBALIZAREA – PROPAGARE A BINELUI

„[…] Globalizarea poate fi oforþã de propagare a binelui:globalizarea ideilor privitoarela democraþie ºi la societateacivilã a schimbat modul degândire al oamenilor, în vremece miºcãrile politice produse lascarã mondialã au dus lauºurarea poverii datoriilor ºi laadoptarea tratatului cu privirela minele terestre. Globalizareaa fãcut ca sute de milioane deoameni sã ajungã la un nivel detrai superior celui la care ei saumajoritatea economiºtilor s-ar

fi gândit nu cu mult timp înurmã. Globalizarea economiei aadus foloase þãrilor care auprofitat de ea identificând noipieþe de export ºi atrãgândinvestiþiile strãine. Chiar ºi aºa,þãrile care au avut cel mai multde câºtigat au fost cele careºi-au asumat propria soartã ºiºi-au dat seama de rolul pe carestatul îl poate juca în procesuldezvoltãrii, renunþând a se maibaza pe ideea unei pieþecapabile sã-ºi rezolve singurãproblemele.”

JOSEPH STIGLITZ, în prezent,profesor la UniversitateaColumbia, SUA, a primit PremiulNobel pentru economie (2001) ºia fost prim-vicepreºedinte ºieconomist-ºef al Bãncii Mondiale(1997-2000). Acordã asistenþã despecialitate guvernelor dindiferite þãri ale lumii. Foartepuþini specialiºti sunt mai înmãsurã decât el sã-ºi spunã pã-rerea cu privire la globalizare.

2.3.B. GLOBALIZAREA – PROPAGARE A RÃULUI

„[…] Pentru milioane de oameni,însã, globalizarea nu a adusnimic. Situaþia multora chiar s-aînrãutãþit, locurile lor de muncã

fiind desfiinþate, iar traiuldevenind mai nesigur. Aceºtioameni s-au simþit tot maineputincioºi în faþa unor forþe pe


care nu le puteau controla. ªi-auvãzut democraþiile subminate,iar culturile, erodate.

Dacã globalizarea va continuasã se desfãºoare ca pânã acum,dacã noi vom continua sã nuînvãþãm din greºelile noastre,acest proces nu numai cã nu vareuºi sã încurajeze dezvoltarea,dar va continua sã producãsãrãcie ºi instabilitate. Fãrãreformã, reacþia de împotrivirecare s-a declanºat deja se vaamplifica, iar nemulþumirea înprivinþa globalizãrii vacreºte. […]”

150

APLICAÞIE1. Argumentaþi posibilultitlu al fotografiei: „Un copildin Asia «fabricã»renumitele mingi Nike”.2. Susþineþi apreciereareferitoare la miºcãrileantiglobalizare cu exempledin sursele temei (2.1-2) saudin evenimentele cotidienespecifice procesului deglobalizare. Listaþi ºiargumentaþi exemplele!

JOSEPH E. STIGLITZ – Globalizarea. Speranþe ºi deziluzii,Bucureºti, Editura Economicã, 2005, pp. 378-379.

APLICAÞIE1. Studiaþi individual, apoi în perechi ºi în grupuri mici (3-4 elevi), toate sursele secvenþei 2 –

Consecinþele globalizãrii – pentru a identifica ºi nota pe caiete consecinþele pozitive ºinegative ale globalizãrii. Adãugaþi efecte ale globalizãrii în viaþa de zi cu zi.

2. Ordonaþi consecinþele globalizãrii într-un tabel ºi, concomitent, realizaþi o corespondenþã a acestoracu o valoare a democraþiei pe care o reflectã sau o încalcã; tabelul va avea structura de mai jos:

3. Subdivizaþi componentele vieþii umane (în cadrul consecinþelor pozitive – negative) – ex.:politicã/reducerea suveranitãþii statelor, cetãþenie globalã etc. – ºi ierarhizaþi-le, argumentândpoziþionarea prin organizarea unei dezbateri cu întreaga clasã.

4. Dupã analiza opiniilor unor reputaþi specialiºti referitoare la globalizare ºi la consecinþele ei, expli-caþi poziþia lor – ºi a voastrã – faþã de omul-cetãþean ºi valorile lui în cadrul complexului proces.

5. Care este poziþia voastrã faþã de Mcdonaldizare? Realizaþi un eseu scurt, de cel mult 100 decuvinte, în care sã vã argumentaþi punctul de vedere.

Componente Consecinþepozitive Valoarea afirmatã Consecinþe

negativeValoareaîncãlcatã

EconomicãSocialãCulturalãPoliticã

SUGESTII PENTRU ACTVITÃÞI VIITOARERecomandãm un joc de rol: dupã studierea atentã a secvenþei II – Consecinþele globalizãrii –,împãrþiþi-vã în cinci echipe, cu urmãtoarele roluri: politicieni (putere-opoziþie), întreprinzãtori,ecologiºti, etnologi, reprezentanþi ai autoritãþii locale. Dezbateþi, la nivelul echipei, consecinþele glo-balizãrii. Câte un reprezentant va prezenta decizia grupului (subgrupului) pro sau contra globalizare.Un rol deosebit în formarea atitudinilor ºi interiorizarea unor valori poate sã-l aibã realizarea decãtre elevi a unui portofoliu cu titlul „Live 8” (LIVE AID). Dupã cum se ºtie, în data de 2 iulie2005, peste 130 de artiºti ºi trupe solo – printre care Madonna, Elton John, Paul McCartney, PinkFloyd, Sting, U2 – au cântat în faþa a circa 1,5 milioane de participanþi la concertele organizate înoraºe mari din statele membre ale organizaþiei G8. Sub motto-ul „Faceþi din sãrãcie istorie”, celmai mare eveniment muzical din toate timpurile (5,5 miliarde de oameni au urmãrit la T.V.concertele) a marcat debutul campaniei „Lungul drum cãtre dreptate”.


„[…] Democraþia este îndificultate. Cum sã-i faci pecetãþeni sã înþeleagãmetamorfoza în curs, pentrucare nimeni nu i-a pregãtit, înspecial în Europa, unde fiecareaºtepta confortul unui statprovidenþã? […]

Presiunea globalizãrii spargemonopolurile serviciilorpublice. Controlul exercitatîntotdeauna în istorie de cãtreputerea politicã asupra banilor,informaþiei ºi educaþiei, esteinoperant. Centralismul esteinadaptat experimentãrilorîntreprinse de pionieri. Statuleste constrâns sã-ºiredefineascã misiunile,reducându-le la esenþial. El estesupus la o schimbare adimensiunii: prea mic, nu arenici o greutate în negocieri lascarã mondialã, de undeinevitabila înmulþire agrupãrilor regionale. Dar cumsã pãstrezi identitãþile naþionalecare au stat pânã acum la bazasolidaritãþii cetãþenilor? Pentrua construi ce societate? Cum sãguvernezi diversitatea detradiþii ºi interese? ªi cum sãfaci sã aparã o culturãidentitarã nouã, în interiorulcãror frontiere virtuale?[…]”

151

GLOBALIZAREA ªI IDENTITATEA NAÞIONALÃ3.

3.1. REDEFINIREA ROLULUI STATULUI

Ce se întâmplã cu statul,identitatea naþionalã ºi valorilecultural-spirituale?Subminarea valorilor tradiþionalepare sã fie realã, iar orientãrilespecialiºtilor sunt diferite;concepþia referitoare la natura ºila rolul statului variazã în funcþiede ºcoli.

Filosoful YVES BRUNSWICK estepreºedinte de onoare al BirouluiInternaþional al Educaþiei ºivicepreºedinte al Comisieifranceze pentru UNESCO.ANDRÉ DANZIN este de un sfertde veac consultant al ComisieiU.E., al NATO ºi al UNESCO,unde este preºedinte de onoare alprogramului interguvernamentalde informaticã.

http://www.iqi.ru/indexes/¬Globalization.gif

YVES BRUNSVICK, ANDRÉ DANZIN – Naºterea unei civilizaþii..ªocul globalizãrii. Apud: www.globalizarea.com

3.2. ADEVÃRUL ECONOMIªTILOR ªI ADEVÃRUL POLITOLOGILOR

„În miºcarea actualã aglobalizãrii, deþinãtorii de capitalºi managerii par sã aibã un rolprimordial. Frontierele tind sãdisparã, mijloacele financiare decare dispun firmele se dezvoltã,iar deciziile politice sunt multinfluenþate de situaþia economicãinternã. Ponderea relaþiilorcomerciale ne conduce laîntrebarea urmãtoare: statul, camaterializare a opþiunilorcetãþenilor aparþinând unei

aceleiaºi naþiuni, mai este încãun actor important în relaþiileeconomice internaþionale?Rãspunsul este afirmativ înmãsura în care puterea publicãhotãrãºte, prin politica sa,numeroase elemente esenþialeale economiei naþionale ºiadministreazã relaþiile externe,fie cã acestea sunt conflictuale,fie cooperante. Economiºtiiprivilegiazã comportamenteleîntreprinderilor ºi ale

BERNERD GUILLOCHON a inclusîn volumul sãu Globalizarea – osingurã planetã, proiectedivergente mai multe anexe; una,foarte valoroasã, se numeºteDezbateri – aici SUZAN GEORGE(membrã a Miºcãrii internaþionaleATTAC) ºi MARTIN WOLF (fosteconomist al Bãncii Mondiale ºieditorialist la „Financial Times”)îºi confruntã punctele de vedereasupra rolului statului.


consumatorilor, pe cândpolitologii considerã cã actorulprincipal al relaþiilorinternaþionale nu este

întreprinzãtorul, ci statul.Adevãrul se situeazã, fãrãîndoialã, undeva între cele douãviziuni, puþin prea radicale.

Istoria ideilor economicedezvãluie existenþa uneidezbateri în toatã regulareferitoare la acest punct.”

152

BERNARD GUILLOCHON – Globalizarea – o singurã planetã, proiecte divergente, Mica EnciclopedieLarousse, Enciclopedia RAO, 2003, p. 78.

APLICAÞIE1. Analizaþi individual ºi apoi în perechi sursele 3. 1-2 ºi desprindeþi redefinirea rolului statului,din perspectiva funcþiilor interne ºi externe, cu implicaþii în viaþa oamenilor. Treceþi rezultateleîn tabelul de mai jos:

2. Pornind de la întrebarea „Cine deþine adevãrul, economiºtii sau politologii?”, realizaþi o dezbatere.Vã puteþi situa, fiecare dintre voi, pe una dintre urmãtoarele poziþii: pro, indeciºi sau contra.

Exercitarea funcþiilor interne Exercitarea funcþiilor externeConsecinþe pozitive Consecinþe negative Consecinþe pozitive Consecinþe negative

3.3. ROMÂNII SE AFLÃ ÎNTR-UN MOMENT CRUCIAL

„Orice în lumea asta se explicãmai întâi de toate prinistorie.[…] Istoria a însemnatînsã, pe de altã parte, ºicristalizarea unui anume tip decivilizaþie ºi a unei identitãþiromâneºti. […]Românii se aflã într-un momentcrucial; recuperând ceea ce semai poate recupera din trecutsau ceea ce meritã, trebuie sãconstruiascã ceva nou, în acordcu lumea de astãzi, ºi, cel puþinse poate spera, mai durabil ºimai stabil. Vor reuºi oare?Atuurile nu sînt neglijabile.[…]În plus, românii au dovedit

întotdeauna o extraordinarãcapacitate de a recepta modele.Au avut, e drept, ºi înclinareade a le trata superficial ºi de anu persevera în aplicarea lor.Rigoarea, disciplina ºiperseverenþa nu au fost chiarprimele lor calitãþi: este ceeace-i separã mai profund detipul occidental de civilizaþie.Fãrã a-ºi pierde sufletul,românii au de fãcut, înmentalitãþi ºi comportamente,mãcar un pas spre Occident.România are nevoie de Europa[…]. Dar ºi Europa are nevoiede România.[…]”

LUCIAN BOIA (n. 1944),universitar bucureºtean din 1967,anul când a absolvit Facultatea deistorie a Universitãþii, unde acumeste profesor titular, are o bogatãoperã ºi carierã internaþionalã.Secretar general ºi vice-preºedinte al Comisiei Inter-naþionale de Istorie a Istorio-grafiei: 1980-1990; Directorfondator al Centrului de Istorie aImaginarului din 1993.

LUCIAN BOIA – România: þarã de frontierã a Europei, Bucureºti,Editura Humanitas, 2001, pp. 269-270.

3.4. NOUA REALITATE CULTURALÃ „GLOBALÃ”AFECTEAZÃ „SPECIFICITATEA”?

„Europa ºi-a realizat unitatea înjurul unor valori ideologiceesenþiale: democraþie, libertate,drepturile omului, pluralism,economie liberã de piaþã.Aceastã Europã fascineazã,obsedeazã, constituie unadevãrat model, un ideal

pentru conºtiinþele estice.Regimurile totalitare comunistedin Est au combãtut cu vioenþãtocmai aceste valori. […]Ideea de «Europa» esteconcuratã tot mai insistent deideea de «globalizare», cutendinþa de a se suprapune ºi a


se impune integral. S-ar pãreacã noua realitate culturalã«globalã» defavorizeazãprofund micile culturi precuma noastrã, care ar pierde astfel,

prin integrare, „specificitatea”.În realitate, «integrarea» –adevãratã obsesie naþionalã –nu dispare, ci doar îºi schimbãconþinutul ºi mai alesmecanismul. […]În sfârºit, «Europa» seidentificã tot mai mult, pentrupãtura cultivatã, cu ideea delibertate, spirit critic,democraþie ºi progres. Dupãdecenii de dictaturã deextremã dreaptã ºi extremãstângã, o «evadare» în «Europaliberalã» – într-un spaþiu fãrãcenzurã, dogme, normative ºifundamentalisme – reprezintão condiþie nu numai desupravieþuire ºi salvare, dar ºide progres prin realizareagradualã în România a ideii delibertate integralã în toatedomeniile.[…]”

153

ADRIAN MARINO (1921-2005),distins cãrturar de talieeuropeanã. Cartea sa PentruEuropa. Integrarea României.Aspecte ideologice ºi culturale adevenit bibliografie obligatoriepentru orice facultate saumasterat de studii europene. Elcontinuã o serie „europeanã”anterioarã, începutã cu Olé!España, Carnete europene,Prezenþe româneºti ºi realitãþieuropene, Evadãri în lumea liberã.

ADRIAN MARINO – Pentru Europa. Integrarea României. Aspecteideologice ºi culturale, Ediþia a II-a, revãzutã ºi întregitã, Iaºi, EdituraPolirom, 2005, p. 135; pp. 271-272 ºi p. 275.

APLICAÞIEAnalizaþi sursele 3. 3-4 ºi rãspundeþi în scris la sarcinile formulate mai jos:1. Care sunt primele calitãþi ale Occidentului european în viziunea istoricului Lucian Boia?Putem sã ni le însuºim? Argumentaþi!2. Consideraþi cã globalizarea culturalã nu defavorizeazã profund micile culturi? Explicaþi.

SUGESTII PENTRU ACTIVITÃÞI VIITOAREViitorul statului ºi al specificitãþii culturale, adaptarea instituþiilor ºi a normelor tradiþionale suntprobleme fundamentale ale contemporaneitãþii. De asemenea, integrarea noastrã în UniuneaEuropeanã, în cadrul larg al globalizãrii, reprezintã o condiþie de existenþã ºi de progres. Serecomandã realizarea unor mape tematice, cu denumirea secvenþei, prin investigaþii directe ºi acelor specifice Istoriei orale, cu urmãtoarea structurã: cunoºtinþe, competenþe, valori ºi atitudini.Este bine ca alãturi de surse, variante de aplicaþii ºi extinderi sã includem multe imagini ºi hãrþi,mai ales cu dinamica procesului, a fenomenului, a evenimentului.


„[…] Cred cã globalizarea […]poate fi un factor al bunãstãriiºi are potenþialul de a aducebogãþia tuturor, în special celorsãraci. Mai cred însã cã, dacãaºa stau lucrurile, felul în carese desfãºoarã procesulglobalizãrii, inclusiv acordurilecomerciale internaþionale, careau jucat un rol atât deimportant în eliminarea acelorbariere ºi politicile impuseþãrilor în curs de dezvoltare înacest proces, trebuie sã fieradical regândit.”

154

DEZVOLTAREA UNEI CONªTIINÞEUNIVERSALE4.

4.1. REGÂNDIREA PROCESULUI GLOBALIZÃRII

Este necesar sã se rãspundã lanumeroase întrebãri în legãturãcu Omul ºi viitorul sãu, cuposibilitatea de a dezvolta oconºtiinþã universalã, care sãcuprindã ca principale valori„drepturile omului, democraþiapluralistã ºi egalitatea tuturoroamenilor.” Rãspunsurile suntnecesare pentru ca generaþiileviitoare sã nu fie pedepsite deopþiunile prezentului.

JOSEPH E. STIGLITZ – Globalizarea. Speranþe ºi deziluzii,Bucureºti, Editura Economicã, 2005, p. 10.

4.2. ESTE OMENEªTE POSIBIL

„[…] Daþi-mi voie sã vã ofer olistã cuprinzând unele dintrecele mai mari rele – dupãpãrerea mea – care pot firemediate sau ameliorate princooperare socialã: sãrãcia;ºomajul ºi alte forme similarede insecuritate socialã; boala ºi

suferinþa; cruzimea penalã;sclavia ºi alte forme deservitute; discriminarea socialãºi religioasã; lipsa deoportunitãþi educaþionale;deosebirile rigide de clasã;rãzboiul […].Nu ºtim ce ne va aduceviitorul. Însã realizãriletrecutului ºi cele ale vremiinoastre ne aratã ce esteomeneºte posibil. Ele ne potînvãþa cã deºi ideile suntpericuloase, noi putem învãþadin greºelile noastre cum sã lefacem faþã, cum sã le abordãmcritic, cum sã le îmblânzim ºicum sã ne folosim de ele îneforturile noastre de a neapropia încã puþin de adevãrul ascuns.”

KARL RAIMUND POPPER (1902-1994), filosof ºi logician deorigine austriacã, naturalizat înAnglia, este cunoscut pentruscrierile sale de filosofie politicã– „Societatea deschisã ºiduºmanii ei”, „În cãutarea uneilumi mai bune” ºi epistemologice– „Conjecturi ºi infirmãri”.

KARL R. POPPER – Conjecturi ºi infirmãri. Creºterea cunoaºteriiºtiinþifice, Bucureºti, Editura Trei, 2001, p.473 ºi 480.


„Cetãþean este acela care seintereseazã de treburilepublice, de viaþa celorlalþi, deevenimentele din oraº, adicãde «ceea ce nu îl priveºte» înmod special. Cetãþean esteacela care considerã cã aredreptul ºi datoria sã participela viaþa colectivã, sã ia parte ladeciziile publice, sã-ºimanifeste voinþa în legãturã cutreburile comunitãþii.[…]Probabil cã singura valoare înacelaºi timp religioasã, eticã ºipoliticã ce pare în mãsurã sãdevinã universalã estetoleranþa. Ea nu desemneazãaltceva decât recunoaºtereaCeluilalt ca fiind Celãlalt […].Toleranþa înseamnãrecunoaºterea nu numai aexistenþei Celuilalt, ci ºi avalorii sale ºi a valorilor sale.

Toleranþa este în aceeaºimãsurã o virtute filosoficã,eticã ºi politicã. Este rodulraþiunii transculturale, alconºtiinþei universale […].O modalitate de a definimodernitatea care esteechivalentã atâtor altora constãîn a analiza felul cum definimastãzi solidaritatea […]Solidaritatea este altceva. Estefelul în care modernitateapoate aplica principiulrecunoscut de secole de toatereligiile conform cãruia «toþioamenii sunt fraþi». […]«Referinþa universalã» pe careo au în vedere ºi pe care ocautã sociologii, etnologii,intelectualii ar face posibilãcrearea unei comunitãþi care,sub anumite aspecte, sãînglobeze toate spiritele.”

155

GÉRARD LECLERC, autor dereferinþã în domeniu, a studiatpentru Mondializarea culturalã…peste 225 de lucrãri. Volumul aapãrut în anul 2000, la PressesUniversitaires de France.La finalul Introducerii – De lamondializarea schimburilor lamondializarea culturalã –,reliefeazã: „De acum înaintetrebuie sã aprofundãm conceptelede timp mondial (unificat), despaþiu-lume (unic), tulburat demutaþiile transporturilor ºivitezei, de apariþia instantaneuluiºi a comunicãrii în direct, deavioanele cu reacþie pentrupasageri ºi de comunicareaelectronicã.“

4.3. CETÃÞEANUL, TOLERANÞA ªI SOLIDARITATEA UMANÃ

GÉRARD LECLERC – Mondializarea culturalã. Civilizaþiile puse laîncercare, Chiºinãu, Editura ªtiinþa, 2003, pp. 348-349 ºi 359-361.

4.4. O MODIFICARE FUNDAMENTALÃ A VALORILOR

„De schimbarea paradigmei dela modernism lapostmodernism se leagã ºi omodificare fundamentalã avalorilor: de la o ºtiinþã lipsitã

de eticã la o ºtiinþãresponsabilã din punct devedere etic; de la o tehnocraþiecare îl dominã pe om la otehnologie care sã serveascãumanitãþii omului; de la oindustrie care distruge mediulînconjurãtor, la o industrie carepromoveazã adevãrateleinterese ºi necesitãþi aleomului, la unison cu natura; dela o democraþie de drept formalla o democraþie trãitã, în caresunt împãcate libertatea ºidreptatea.”

HANS KÜNG (n.1928) a realizat –dupã opinia filosofului ANDREIMARGA – „cea mai cuprinzãtoaresintezã consacratã de un creºtinsubiectului mereu crucial pentrucultura lumii civilizate, aliudaismului.”Monografia profesorului deteologie ecumenicã alUniversitãþii din Tübingen sealãturã celorlalte douã consacratecreºtinismului ºi islamului; toatetrei constituie o operã din celemai proeminente în teologia,filosofia ºi istoria culturalã aepocii globalizãrii. Textul ales seîncadreazã întrebãrii: Ce vrea sãspunã termenul depostmodernism?

HANS KÜNG – Das Judentum, München, Piper Verlag, 1991.Apud: „România literarã”, Nr. 34/31 august-6 septembrie 2005 (AnulXXXVIII), p. 27.


„A devenit deja obiºnuit sãvorbim despre lume ca despreun «sat mondial». Globalizareaeste asociatã în general cuposibilitãþi ºi riscuri sporitepentru comerþ, cooperare ºicomunicare. Dar adevãrataprovocare a globalizãrii rãmânedezvoltarea unei conºtiinþeuniversale a cãrei principalãvaloare sunt drepturile omului,democraþia pluralistã ºiegalitatea tuturor oamenilor.”

156

4.5. „ADEVÃRATA PROVOCARE A GLOBALIZÃRII”

WALTER SCHWIMMER (n.1942)a semnat Prefaþa lucrãrii Repere…în calitatea sa de Secretar Generalal Consiliului Europei; este oînaltã oficialitate cu credinþã înputerea educaþiei.

WALTER SCHWIMMER – Prefaþã la RUI GOMES (coordonatorproiect) – Repere. Manual de educaþie pentru drepturile omului cutineri, Consiliul Europei, Institutul Intercultural, Timiºoara, 2004, p.9.

4.6. „EUROPA TREBUIE SÃ SE DESCHIDÃ SPRE O LUME ÎN SCHIMBARE”

„Pentru a promova libertatea,securitatea ºi prosperitateatrebuie sã culegem, nu sãrespingem binefacerileglobalizãrii. Europa trebuie sãse deschidã spre o lume înschimbare ºi sã se angajeze înaceste schimbãri, potrivitvalorilor ºi principiilor ei. […]În condiþiile globalizãrii, rolulpe plan extern al UE devine ºimai important. Trebuie sãcontinuãm sã stabilizãm

vecinãtatea noastrã imediatã, sãne angajãm în relaþii active cujucãtori globali existenþi sauemergenþi. O însemnãtateesenþialã o reprezintã încheierearundei negocierilor asupracomerþului, care sã sprijineschimburi libere ºi corecte.Trebuie sã aplicãm valorilenoastre în ce priveºtesolidaritatea ºi drepturile umanela scara întregii lumi. […]UE trebuie sã se deschidã – peplan intern – între statelemembre ºi între cetãþeni ºiinstituþii, iar pe plan externcãtre restul lumii, atât ceabogatã, cât ºi cea sãracã.Trebuie, de asemenea, sã nedeschidem, ºi aceasta are oînsemnãtate crucialã, sprereînnoire ºi reformã. O UniuneEuropeanã deschisã poate ºitrebuie sã fie un actor eficaceîn lumea globalizãrii. O UniuneEuropeanã deschisã va câºtigaîncrederea cetãþenilor sãi ºi vaarãta cã dacã ea nu exista, ar fitrebuit inventatã.”

Portughezul JOSÉ MANUELBARROSO (n.1956) estePreºedinte al Comisiei Europene.A fãcut primul pas importantpentru carierã la sfârºitul anilor’70, odatã cu înscrierea înPartidul Social Democrat.În anul 1993, a fost numit decãtre Forumul EconomicMondial, „liderul global alviitorului”.

JOSÉ MANUEL BARROSO, în „International Herald Tribune”.Apud: „Adevãrul”, Nr. 4738/ 27 septembrie 2005, p. 87.


157

APLICAÞIE1. Folosiþi dovezile incluse în cadrul surselor 4.1-6 ºi cunoºtinþele voastre anterioare, pentru a

rãspunde la întrebãrile de mai jos; puteþi lucra individual, în perechi sau în grupuri. Formulaþirãspunsuri în scris.a. Procesul globalizãrii trebuie regândit? Dacã da, de ce? Dacã nu, de ce?b. Explicaþi pe ce se bazeazã afirmaþia cã ºi unele dintre cele mai mari rele ale umanitãþii „pot

fi remediate sau ameliorate”?c. Ce înseamnã, în zilele noastre, conceptul de cetãþean? Exemplificaþi prin acþiuni din

comunitate!d. Cum se manifestã, în zilele noastre, toleranþa? Daþi exemple concrete din ºcoalã!e. Cum definim, în zilele noastre, solidaritatea? Exemplificaþi!f. Explicaþi de ce sunteþi de acord sau de ce nu sunteþi de acord cu aprecierea savantului Hans

Küng cã, în epoca postmodernã, se modificã fundamental valorile.g. Care este adevãrata provocare a globalizãrii, în concepþia lui Walter Schwimmer? Este

posibil? Argumentaþi!h. Ce roluri are Uniunea Europeanã pe plan intern ºi extern, în condiþiile globalizãrii?

2. Pornind de la conþinutul (textele ºi imaginile) secvenþei 4 – Dezvoltarea unei conºtiinþeuniversale – realizaþi un eseu de cel puþin 250-300 de cuvinte cu acelaºi titlu ca al temei.Urmãriþi, în eseul vostru, structura ideaticã indicatã mai jos:a. Gestionarea schimbãrilor din „satul mondial”;b. Diversitatea actorilor globalizãrii ºi a rolurilor lor;c. Principiile ºi valorile lumii postmoderne; promovarea valorilor conºtiinþei universale;d. Uniunea Europeanã – „dacã nu exista ar fi trebuit inventatã”;e. Implicarea activã personalã în viaþa societãþii, asumarea responsabilitãþilor cetãþeneºti.

SUGESTII PENTRU ACTIVITÃÞI VIITOAREO mare eficienþã educaþionalã o poate avea „Turul galeriei” – metodã de învãþare prin colaborare,prin care elevii sunt îndemnaþi ºi susþinuþi sã-ºi exprime opiniile referitoare la soluþiile date uneiprobleme – sau „Metoda mozaicului”, metoda grupurilor interdependente, care promoveazãînvãþarea prin colaborare ºi cooperare între elevi. Menþionãm cã ambele metode pot fi folosite înabordarea temei Dezvoltarea unei conºtiinþe universale. Pentru eseu, câte un grup de elevi poateavea ca temã de studiu unul dintre aspectele tematice indicate.Constituirea unui Glosar de termeni din domeniul globalizãrii necesitã, de asemenea, gândirecriticã cu privire la manifestãrile, cauzele ºi consecinþele globalizãrii.

EVALUAREA SUMATIVÃRealizarea unei dezbateri cu întreaga clasã, cu tema „Omul în centrul globalizãrii”, sau a unuieseu de cel puþin 1200 de cuvinte, cu acelaºi titlu ºi cu o structurã problematicã constituitã, înprincipal, din titlurile secvenþelor temei. Structura problematicã poate fi constituitã ºi dinproblematica Aplicaþiei 1 (a-h). Dezbaterea/eseul trebuie sã evidenþieze rolul istoriei în viaþaprezentã ºi ca factor de predicþie a schimbãrilor, atitudinea pro-activã în viaþa socialã, cuasumarea responsabilitãþilor cetãþeneºti.

CONSTANTIN VITANOS MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE · Mesajul civilizaþiei est-europene din veacul...

Documents

Transcript of CONSTANTIN VITANOS MESAJUL CULTURII CONTEMPORANE · Mesajul civilizaþiei est-europene din veacul...