Constantin Preda - Acolo Unde Moartea Nu Ajunge VOL III_TIPAR

8/16/2019 Constantin Preda - Acolo Unde Moartea Nu Ajunge VOL III_TIPAR

1/583

Constann Preda

Acolo unde moartea nu ajunge

III


2/583

tehnoredactare şi corectură: daniel predadtp & design: mihai băileşteanu

coperta IV: fotograa autorului – paul buciuta

Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a RomânieiPREDA, CONSTANTIN

Acolo unde moartea nu ajunge / Constann Preda. -Craiova : Autograf MJM, 2016 ISBN 978-606-709-072-7 Vol. III Vol. I - ISBN 978-606-709-070-3 Vol. II - ISBN 978-606-709-071-0

821.135.1-92


3/583

Constantin Preda

2016

Acolo unde moartea nu ajunge III

Antologie

(în trei volume)

Antologia de faţă cuprinde poeme scrise în perioada 1983–2016

şi publicate în volumele: „Sora mea, înserarea”, „Fiecare cu steaua lui”, „Fire de poet”, „Oare acesta să fie sufletul?”, „Teama de a te pierde”,

„Fantasme cu mirese zburând”, „Fruntea mea, în cătarea puştii”, „Lacrima Ana”, „Eşti cea mai frumoasă femeie/ care m-a iubit vreodată”, „Karenina, Anna lui Constantin. Istoria sărutului”, „Aş veni să daunume de flori genunchilor tăi”, „Cea mai frumoasă icoană? Cerul privit pe sub rochia ta”, „Am fost cândva egalul zeilor”, „Iertaţi-mi mâinilenăuce,/ Nu ştiu să mai coboare de pe cruce”, „Didahiile de la Craiova”, „Celălalt Constantin”, „Clopotarul”, „Floare de ginere”, „Nimeni nu vaavea o iubire mai frumoasă ca a noastră”, „Aș muri dacă n-aș scrie”,

„Când se desprinde sufletul de trup”, „Carte de rugăciuni”, „Împart cu poezia aceeași inimă”.

Antologia mai include 54 de poeme inedite.


4/583

Soţiei mele, ANA,şi fiilor noştri,

CONSTANTIN-ROMULUS şi DANIEL


5/583

5


Prefaţă

Constantin Preda şi poetica visului

Constantin Preda profesează o poetică a visului.

Romanticii chiar credeau că visul şi poezia au o esenţăcomună, se întrepătrund şi se intercondiţionează şi considerau că

visul este “poezie involuntară”. Cele două ipostaze fundamentale

ale visului sunt visul în somn şi visul în stare de veghe.

Romantismul a cultivat, mai ales, visul nocturn, ca o

modalitate de investigare a subconştientului, deschizând, astfel, calea

psihanalizei moderne.

Un motiv lozoc, frecvent în romantism, este motivullumii ca vis. Novalis spunea, în celebrele sale imnuri către noapte,

că visul este o lume, iar lumea este un vis. Eminescu mergea şi mai

departe, armând că viaţa întregii lumi nu este decât un “vis al

morţii eterne”.

Poezia lui Constantin Preda capătă o tot mai evidentă şi

pregnantă dimensiune metazică, ind marcată tot mai mult de

obsesia morţii şi a plânsului, ca stare ontologică, denitorie, a

inţei umane, ceea ce nu trebuie să ne surprindă, pentru că, în

fond, confruntarea cu moartea şi cu timpul rămâne marea temă a

literaturii şi losoei universale.

Poezia capricorn însingurat este un fel de “ars poetica” a durerii

şi a suferinţei: «cuvânt lângă cuvânt, lacrimă lângă lacrimă / mormânt

lângă mormânt (cruce lângă cruce) / Versul–încleştarea în care se

leagănă Snxul». Realitatea interioară i se pare mult mai bogată şi


6/583

6

Constann Preda

insondabilă: “ştim atât de puţin despre noi / cum corăbiile încărcate

cu aur / despre munţii de pe fundul mării”.

La capătul călătoriei prin bolgiile infernului interior,

Constantin Preda descoperă esenţa tragicului care străbate adânculinţei umane şi care ne marchează, vrând-nevrând, existenţa.

OVIDIU GHIDIRMIC


7/583

CÂND SE DESPRINDESUFLETUL DE TRUP

(2015)

Doamnei doctor Lucia Mihaela Botezatu,

unul dintre cele mai frumoase caractere

din câte am întâlnit într-o viață de poet


8/583


9/583

9


când se desprinde suetul de trup

când se desprinde suetul de trupcâte funii la temelia unei case se rup?

când suetul mamei se-nalţă, se-nalţăun fulg de zăpadă mai zăbovete pe clanţă

când suetul mamei se-nalţă i scrieun ghiocel de zăpadă rămâne-n sicrie

când suetul mamei se rupe de truplumina mierii alel se aază în stup

când suetul mamei devine o picătură de cergaroafa sângelui meu umblă nebună prin ger

unde se duce suetul mamei, unde se duce în ce stea fără durată, în ce sămână-ncolită pe cruce?

când se desprinde suetul de trupcâte grădini cu ori în seminţe se rup?


10/583

10

Constann Preda

o mie de snţi vor bea o singură picătură de vin

i se vor tăia mâinile îi vor creşte aripi, constantinmama-n amurg frământă pâinileşi-o mie de struguri copi pentru o picătură de vin

i se vor tăia degetele de la mâinirănile-ţi vor acoperite de toporai i de alte miresmecerbii vor adulmeca aerul, păziţi de haite de câinivei purta un sărut de copilă pe glezne

i se vor tăia degetele cu care scriii se vor arde cuvintele cu care-i câştigi o frimitură de pâine îi vor creşte aripi din galben crud de păpădiidumnezeu îţi va zâmbi din ciobul zilei de mâine

i se vor tăia, înfrigurate, mâinilecel mai mult îţi va sângera degetul arătătormama va scoate aburinde pâinileşi-o mie de maci vor răsări din acelaşi foc şi din acelaşi cuptor

i se va lua aeruli se vor pregăti o mie de spânzurătoridar nimeni nu-ţi va putea aresta vaieruldin care vor răsări o mie de biserici i o mie de văi cu bujori

i se vor tăia mâiniledar îţi vor crete cele mai frumoase aripi, constannnu-ţi e teamă, mama-n amurg frământă pâinileo mie de snţi vor bea o singură picătură de vin


11/583

11


constann i ana

constann i anaana i constannbujorul i rana

din picătura de vin

miroase-a răinămiroase-a gutuiedouă cumpeni de lumină într-o singură flăcăruie

miroase a nă

miroase a moartedoi miri de luminăse-nchid într-o carte

miroase a ciuturimiroase a ghindădoi miri ca doi uturi

se-nchid în oglindă

miroase-a ciorchinemiroase a roatăărâna ce vinee-atât de-mbujorată


12/583

12

Constann Preda

doi miri ca două cocarde de saredoi miri ca două rugăciuni de zăpadă în dumnezeu se-ntoarce fiecareca orile i frunzele într-o livadă

constann i anaana i constannse vindecă rana în picătura de vin


13/583

13


vei dat în urmărire generală

vei dat în urmărire generalăpe urmele tale vor veni haite de lupi cenuiie bănuit de prea multă lumină, de prea multă sală

te vei întâlni cu dumnezeu în căsuţa sa de struguri brumăriivei dat în consemn la fronerăfotograa ta va arătată i jderilor din pădurese bănuiete că tămâioarele din cauza ta suferă i disperăse vor pregă pentru ne lanţuri din ruguri de mure

vei căutat popas cu popasvei căutat trecătoare cu trecătoareprin munţi va răsuna, nebun, un contrabasadus de dumnezeu din străfunduri de mare

i se vor trece în cazier toate duioşiilevei vinovat de albastrul cerului pe sub care zboară ereţiidar cu atât mai mult te vor iubi anele i mariilecu atât mai mult vei simţi otrava din vârful săgeţii

vei dat în urmărire generalăvei căutat din hău în hăue bănuit de prea multă dragoste, de prea multă salăo scorbură de ulm va purta numele tău

vei hăituit, vei urmărit, vei interziscapul tău va atârna ca raza de lună în treange numai vis, e numai vis, e numai visninsoare nebună, zăpadă nebună, ding-dang


14/583

14

Constann Preda

clopot bătrân

îi sunt credinciosca un clopot bătrân funiei salemi te-au săpat în os

snţii, cu dălţi de petale


15/583

15


cu această lumină

cu această lumină (chirilică) de murecu-această lumină divină, -n paraginăte chem ca un urs în pădure

s-asculţi pădurea din pagină


16/583

16

Constann Preda

închid ochii

închid ochiişi te găsesc mult mai purădecât ai fost vreodată

– rugăciune, lumină de biblie, oare de cazanie,picătură de mir, picătură de untdelemn,picătură de ulei de candelăpe fruntea condamnailor la moarte –

faci parte dintre aceide-a pururea fericii


17/583

17


înălimi interzise

privescpe sub rochia tai văd cerul înstelat

vechi constelaţii cere. párcele înălţimi interzise. aer alpinvechiul meu obiceide a culege ori rare, de a lefui diamantede a deschide scrisori duhovnicela ecare miez de noapte

tu ai lumina în sânge

eu saladin cel mai plin de salăneam de poeţi


18/583

18

Constann Preda

rochia ta-n amurg

rochia ta-n amurg, rochia ta-n amurgare gust de ciree date în pârg

rochia ta-n amurg, rochia ta-n amurg într-o craiovă nebună cu tlu de burg

rochia ta-n amurg, rochia ta-n amurgcu uvii ce zboară, cu uvii ce curg

rochia ta-n amurg, numai voal i ecou într-o craiovă nebună, cu mov i halou

rochita ta albastră, în dungi sau viorienumete ierarhi de zambilă la epitropie

rochia ta aprinde mucate la geamurirochia ta se-mbată cu psalmi i bairamuri

rochia ta cu ciripit de pădurerochia ta-n amurg, cu biserici de mure

rochia ta-n amurg, rebelă, albastră, frumoasărochia ta, oh, rochia ta, căzută la datorie, în patul meu de avrămeasă


19/583

19


s-ar putea

s-ar putea să te ams-ar putea să mă aica pe-un blând epitalam

ca pe zahărul furat din ceai

s-ar putea să mă ais-ar putea să te amhai să-nchiriem o pereche de caide la predeal la diham

hai să plângem încet

amurgul nebun de-astă varăsă-nchiriem la clăbucetcabana cu stâlpi i lămpi de secară

s-ar ptea să te chems-ar putea să te mintca-ntr-un trist recviem

cu ninsoare i mirt

hai să scriem poemehai să scriem ninsorihai să-nchiriem o vremegara. să mutăm predealul în nori


20/583


21/583

21


stampă

nu mi-ai cit niciuna din scrisorile-a transformat amurgul în ninsori

sub lampa fermecată care arderăina vechilor mansarde

în iarna veche din ardealcu dumnezeu în ubă de podbal

nu mi-ai răspuns, îţi scriu i azibeau vin cu scorţioară printre brazi

nu mi-ai răspuns i ninge înteţitcăruţa potei s-a înzăpezit

chiar dumnezeu împinge atelajul prin nămeţibat clopote în suete de mierle şi ascei

nu m-ai cit, nu mi-ai răspunsde parcă viscolul n-ar de-ajuns

nu te-am cit, nu ţi-am răspunsninsoarea asta parcă e un plâns


22/583

22

Constann Preda

adulter de piersică

roşie carnea piersicii în lumina languroasă de vară

roşie sala umbreicu valoare de muzică veche şi palimpsest

roşii şoaptele ce îmbogăescdivina decojire a fructuluidegetul (în miditatea lui miscă) indicăadorabilul abis

buzele urcă şi coboarăzidurile ce-mprejmuiesc livada cu piersici sunt fericite


23/583

23


aerul

aerul dintre genunchii tăi:haosul fragilorhaosul zmeurei sălbace

haosul căneihaosul fraged al genezei


24/583

24

Constann Preda

ai milă, doamnă, ai milă

sunt o inţă slabă, umilăprin venele mele curge sânge (sălbac) de macai milă, doamnă, ai milă

două mierle devin palmele mele, când te dezbrac

sunt o inţă slabă, fragilătrupul tău poartă lumina a o mie de ori în mijlocul coapselor îi creşte o zambilă în triluri de mierle, de nori şi de privighetori

sunt o inţă umilă i pură

inima mea este un mic clopot de macitrece îngerul i-mi aază pe gurămireasma coapselor tale, când te dezbraci

sunt cea mai soasă i pură făpturăca un uture căruia i s-au ans aripile de prima zăpadătrece chiar dumnezeu i-mi picură pe gură

mierea coapselor tale, ca de prescură, ca dintr-o neculeasă livadă

ai milă, doamnă, de inima mea, ai milă în mijlocul coapselor îi înfloreşte o zambilă


25/583

25


altare cu fragi

sfârcurile tale – ca fragii – la mine pe limbăfragii, misc, spre cerul gurii se plimbă

sfârcurile tale, evlavioase, la mine pe limbăcând dumnezeu, în câmpuri cu fragi, lumea o schimbă


26/583

26

Constann Preda

am făcut dragoste pe zăpadă

am făcut dragoste pe zăpadăam făcut dragoste în paturi cu maci în urma mea a răsărit mereu câte-o livadă

buzele-mi miros a vinuri vechi i cozonaciam făcut dragoste în turla bisericiiam făcut dragoste într-o haltă de cale feratăm-au înjurat acarii i toţi clericiimă credeam dumnezeu sub rochia ta înorată

am făcut dragoste i m-am topit în sărutam făcut dragoste i m-am topit în păcatcea mai frumoasă noapte de dragoste? într-o permisie de recutcea mai frumoasă noapte de dragoste? într-o cabană-n retezat

am făcut dragoste într-o livadă cu pomii daţi în oaream făcut dragoste într-o livadă cu iarba retezată de coasă între genunchi neatinşi am lăsat mereu câte-o cărareşi-un foşnet de lumină veche şi mătasă

am făcut dragoste ca un uture buimacam făcut dragoste ca un ocna, ca un cal nărăvaam purtat jiletcă sau fraco stradă cu tei îmi poartă numele-n ecare ora

am făcut dragoste pe zăpadăam făcut dragoste la schitul cu maci în urma mea a răsărit mereu câte-o livadăbuzele-mi miros a vinuri vechi i cozonaci


27/583

27


de la sud la nord

de la sud la nordmi-e ca o oare de cire pe cord

de la est spre veste ca un abur de azimă caldă în ţest

de la sud spre nord, de la sud spre nordfaci o mie de cântece-ntr-un singur acord

faci cât o mie de snţi, cât o mie de clericifaci cât o mie de amurguri, pe praguri de biserici


28/583

28

Constann Preda

balalaică

întoarce-te cu faa la peretepe mâna mea de struguri parfumatăsă intru-n ne pe-ndelete

până la nori, până la stele i-nc-o dată

întoarce-te către mine cu genunchii la gurăsă muc din ei ca din prescurăsă muc din ei până la mieregenunchi de copilă i de muiere

lasă-ţi genunchii să se-mbete

să intru-n dânii pe-ndeleteprintre tropare i soneteşi printre zboruri de egrete

întoarce-te cu faa la peretepe mâna mea de piersici parfumatăsă intru-n ne pe-ndelete

până la cer, până la stele i-nc-o dată


29/583

29


blues

avea chiloţii din mătase neagrăo venerau i pustnicii, i preoţimea-ntreagă

avea i un suspin, i-un sfârc de mură coaptăşi câte-o picătură de vin în fiecare şoaptă

şoldul ei, de asemenea, aveape vino-ncoa, pe vino-ncoa

avea furnicături de ori pe braţe i pe pânteclumina genunchilor ei era lumina unui cântec

era ca roua-nmiresmată în vreme de ariţătămâioare nebune îi cădeau din ecare uviţă

din ecare oat îi zburau ori de pădurese speriau iconarii i lotrii veniţi să o fure

avea sânii pe cât de sălbaci i de rotunzipe-atât de miloi, de tămâioi i de blânzi

avea cei mai frumoi sâni, rotunzi i sălbaciatât de miloi, de tămâioi i de hieraci

avea chiloţii din dantelă neagrăşi-un zbor maiestuos, în muni, de capră neagră


30/583

30

Constann Preda

ecare geamăt al ei, ecare suspinse terminau în câte-o bobiţă de mure, în câte-o picătură de vin

picioarele ridicate pe umeri erau ca două confesiunica o icoană de fragi era gura ei, spunea numai minuni

ploua mocănete, eu nu mai aveam nimic de zis îmi făcusem culcuş între lumină şi vis

eu nu mai aveam nimic de zis i ploua mocăneteo lumina de mure i-acum prin inimă îmi crete


31/583

31


bobocul

din toată grădina cu frezii i crinicel mai mult îmi place degetul tău micdoar el te aude când suspini

doar el îţi pune uturi în bac

din toată grădina cu tămâioare i macicel mai mult îmi place buza de jose ca o petală de purpură când te dezbracice tremură-n lumina lui hristos

din toată grădina cu miresme i rouă

cel mai mult îmi place pântecul tău caldcând înorete îl apăr cu mâinile-amândouăca pe o troiţă, ca pe un vechi smarald

dar cel mai mult i mai mult din toată grădina îmi place bobocul acela când plânge lumina


32/583

32

Constann Preda

buzele tale – buze de piersică

buzele tale – buze de piersicănesărutate, neduse la biserică

buzele tale de piersică, nedesfăcutede ce-s atât de fragede i de tăcute?

buzele tale se vor mucate până la sângebuza de jos râde, buza de sus se preface că plânge

buzele tale la mine-ntre buzecontururi de piersici, nebune, confuze

buzele tale, parcă furate din livadăau carnea de piersică, de vaier i de zăpadă

buzele tale – buze de piersicăheraldică de lumină, de nedescoperită americă

buzele mele, parfumate de buzele taleca două jere de piersici, ca două duminici fatale

cum se năruie-ntre buzele tale, buzele mele?ca două cuţite-npte-n piersică, pân` la prăsele

doar limba, ca o ăcăruie, ca o dojană între buzele tale, întoarce cuitul de piersică în rană


33/583

33


buzele tale, mucate de buzele mele, miros a literatură

buzele tale, mucate de buzele mele, miros a literaturăbuzele mele, -ntre buzele tale, heraldică pură

buzele tale, -ntre buzele mele, început de incendiubuzele mele, -ntre buzele tale, ninsori în compendiu

buzele tale, -ntre buzele mele, rămânca lumina în munţi, înainte de cosirea orii de fân


34/583

34

Constann Preda

ca pentru o răzmeriţă

ca pentru o răzmeriţă îi sunt pregătitesimţurile

ca pentru o răzmeriţă de ori

potecile mele vin de departevelinţa ta e caldăde la respiraţia puilor de lup în prima zi de haită

ce obârie frumoasă ai

ce întretăiere de munţice duminică de murece sâmbătă de zmeurăce tufe celestedeasupra genunchilor tăi

ce bot de căprioară

neans de nimenivreodatăse-aratăsub imediata luminăa pântecului tău


35/583

35


ca pentru o răzmeriţă de ori îi sunt pregătitesimţurilepotecile mele vin de departe


36/583

36

Constann Preda

când îţi desplete tu părul

când îţi desplete tu părulse umple de oare mărul

când îţi desplete uviţase umple de struguri viţa

când intri goală în ariederaiază un tren cu ori de cire

deraiază un tren cu ori spre bicazcând tu-mi aezi un sărut evlavios pe obraz

sar o mie de marfare de pe ine încărcate cu zmeură şi afine

când îţi dezbraci tu rochia-noratătrăsura lui dumnezeu merge pe o singură roată

orologiile-ncetează să mai batăsnţii-n evangheliare o fac lată

când îţi desplete tu părulsânul ţi-e rotund ca mărul


37/583

37


de o mie de ori

de o mie de ori parc-a fost electrocutat în noaptea aceea, -n care-am devenit bărbat

în noaptea aceea nebună, în prima noastră noapte de dragostecând trupului tău i-am dăruit coroană de staroste


38/583

38

Constann Preda

cântec

mult mai frumos decât cea mai frumoasă picătură de rouăeste, misc, pistruiul tău de pe pântecpe care l-am ans cu gura, cu mâinile-amândouă

şi de-atunci nu mai sunt eu, m-am transformat în cântec


39/583

39


care e originea zmeurei?

care e originea zmeurei, caree conturul cicoriicare e lumina braţelor

când părul tău ca un uviu neasemuit de lenespune povela mine pe pernă?

dulce carnea piersicii în nesfârşita noapte languroasă de vară

dulce sala umbrei

ce scutură perdeaua

dulce cerneala ecărui pascu care tu dormi atât de adânc în mine

care e originea zmeurei, care

e conturul cicorii?


40/583

40

Constann Preda

cât erosm în văpaia orii de mac

cât erosm în văpaia orii de maccât erosm în miezul rou de piersicăam degetele lui rafael când te dezbrac

şi zbor şi desenez fluturi pe coapsa ta sferică

câtă erotologie pot deprinde de la oricâtă religie pot deprinde de la miresme îi înfloresc doi maci la subioridumnezeu îţi presară petale pe glezne

cât erosm în văpaia orii de mac

cât erosm în pămătuful de piersicăam degetele lui michelangelo când te dezbracşi zbor şi rătăcesc către o nedescoperită americă


41/583


42/583

42

Constann Preda

cele mai frumoase amurguri

cele mai frumoase amurgurisunt cele care-i deschid pleoapa în zoriam cumpărat zece trăsuri să-mi plimbe tristeţea prin burguri

am cumpărat zece trăsuri i-un stol de cocori

cerul acesta care nu se mai terminăcerul acesta ca o iluzie greacerul acesta ca un amvon de bisericăce se zidete, acum, în inima mea

cele mai frumoase amurguri

sunt cele care se petrec în zoriam cumpărat zece trăsuri să-mi plimb tristeţea prin burguriam cumpărat zece trăsuri i-un stol de cocori


43/583


44/583

44

Constann Preda

citete-mi din cesare pavese

vino-n amurg, fără să-ţi pesecitete-mi din cesare pavese

desfă-ţi vreo doi nasturi la bluză îi voi săruta buză cu buză

nebuno, frumoasă ca lunacitete-mi din pavese întruna

citete-mi din pavese mereus-a răsturnat un tren cu viori la ineu

un mac a luat foc într-o picătură de sângevai, trupul tău ca azima se frânge

mâinile mele, ca de la ciree coapte, iau focdesfă-ţi vreo doi nasturi din lumină de oare de soc

desfă-ţi vreo doi nasturi, în cântec de greierpătrunde-mi în vene, în atrii, în creier

vino-n amurg, soasă i goalăvino-n amurg, citete-mi din poală

citete-mi versuri adânci i confuzecu limba mea la ne-ntre buze


45/583

45


citete-mi pavese, citete-mi cât cerule piersica pe care o despică jungherul

citete pavese, cât luna stă să ardăvai, cartea s-a făcut scrum, cu tot cu mansardă

cenua de piersică, fără să-i pesecitete din cesare pavese


46/583

46

Constann Preda

clandesn

câi constannipot exista-ntr-un singur constann?câte păduri frumoase de pini

pot arde-ntr-o singură picătură de vin?


47/583

47


adolescenta cu tricoul mov

adolescenta cu tricoul movavea pe pleoape urme de alcov

adolescenta cu tricoul gripunea-ntre sâni punctul pe i

adolescenta cu tricou albastrupurta-ntre sâni sărutul unui astru

adolescenta cu tricou cu picăţele îmi trimitea prin uturi bileţele

adolescenta cu petunii pe maieucoresponda cu dumnezeu

adolescenta ce lega lumina între maluriscria cu sânii pslami nebuni pe valuri

adolescenta cu tricoul sărutat de noriavea pe pântec bucheţele mici de ori

adolescenta rătăcită în hulubărieavea sub rochie o neansă galaxie

adolescenta cu tricoul movnici nu-l cise pe nichita danilov

adolescenta cu un înger adormit pe genevedea-n ciree ăcări mici, obscene


48/583

48

Constann Preda

ca i când

ca şi când i-aş pune trifoi înorit pe glezne în turla bisericii bat clopote de miresme


49/583

49


colind de femeie

e nepătrunsăcu miereneunsă


50/583

50

Constann Preda

scrisoare către oarea calotă

cuţitul se roagă de ranărana se roagă, -n genunchi, de cuţiturcă evlavios în icoană

un mac mai frumos ca o lacrimă de-arhimandrit

cuţitul se roagă de ranărana – de cuţitul fraged ce plângeurcă i coboară din stranăun mac mai frumos ca o picătură de sânge

cuţitul se roagă-n nere

picătura de sânge, de-a pururidumnezeu decretează: iubiredumnezeu desenează contururi

aproape i-atât de departe-i icoanaaproape, doamne, i-atât de departedumnezeu aază de-a pururi rana

pe cea mai frumoasă copertă orală de carte

cuţitul îi cere iertare de la ranărana îi cere iertare de la cuţiturcă evlavios în icoanăun mac mai frumos ca o lacrimă de-arhimandrit


51/583

51


cuţitul

am un cuţit înpt pân` la rărunchiam un cuţit înmugurit în trunchiam un cuţit cu razele mănunchi

am un cuţit ce-mi ţine loc de văr, de lacrimă, de unchi


52/583

52

Constann Preda

datori vânduţi inimii

cea mai frumoasă corvoadă de la dumnezeue inimacea mai frumoasă osândă de la dumnezeu

tot inima

suntem datori vândui inimii


53/583

53


de ecare dată

de ecare dată când mă strigi începe să ningăşi ninge atât de frumos pe ferigi

de zboară calul fără chingă

de ecare dată când te chem începe să cadă, pură, prima zăpadăşi-n colul buzelor tale îi scriu un poempe care doar îngerii au dreptul ca să-l vadă

de ecare dată când sufăr, când suferi

începe să plouă, să ningă cu nuferi


54/583

54

Constann Preda

direct în scriptură

cură vremea, cură, curăeu îmi apropii gura, ca pe o picătură de miere, de a ta gură

cură mpul, cură, curăpustnicii cred că valea cu fragi a genunchilor tăi e ca o icoană de pură

cură vremea, cură, curăeu îţi trec valea cu fragi direct în scriptură


55/583

55


dumnezeu

jumătate beat, jumătate treazdumnezeu îi apropie buzele de gropiţa ta din obraz

dumnezeu are pe buze o ăcăruie de fragibate o toacă de ori în munţi la polovragi

bate o toacă de ori, bate o toacă de oridumnezeu zboară fericit într-un cârd de cocori

dumnezeu are pe buze o ăcăruie de mieredumnezeu e numai fragi i sfâiere


56/583

56

Constann Preda

e atât de frumoasă când dormi goală

e atât de frumoasă când dormi goalăi-aş pune o piersică (proaspăt culeasă) în poală

i-aş dărui o piersică muşcată de buzele melesă ţi se topească pe gură, pe pântec, pe piele

i-aş acoperi goliciunea măcar c-o petală, măcar c-un baticsau te-a chema la mine pe ilic

e atât de frumoasă când dormi, de parcă mi-ai pozaşi-n loc de nud, pe pânză apar un fluture, un picur de cişmea

nici cei mai mari maetri, nici cele mai biblice picturinu-ţi pot reda atât de del rotunjimile, bobocii cei mai puri

e atât de frumoasă (goală) în rouăte-acopăr cu rouă, cu braţele-amândouă

e poate o ţară de rouă, o ţară de fragieu n-am ştiut niciodată de ce mă alungi, de ce mă atragi

e poate o ţară de muguri, o ţară de oaptesau ţara nebună a murelor coapte

e poate un voievodat de oapte sau primul cnezat arhaic de mugurisau poate o păsăruică nebună, rătăcită prin ierburi, prin struguri

e, doamne, atât de frumoasă când dormi goalăca un boboc care abia ateaptă să e sculptat pe cârja papală


57/583

57


eres

ce duioie, ce gingăie, ce eresam intrat în livada ta de piersici i nu mai u să ies

am intrat între coapsele tale i nu mai pot ieica îngerii din vechile hulubării

ca uturii din vechile caligraica episcopii rătăciţi, nebuni, prin păpădii


58/583

58

Constann Preda

e ulma mea mare iubire

e ulma mea mare dragostee ulma mea mare poveste îi scrie un cneaz bătrân (fost staroste)

ce umblă nebun prin vifor pe crestee ulma mea mare uimiree ulma mea rază de ori topită-n oglindăe ulma mea mare iubire în stare până şi ploaia s-o aprindă

e ulma mea picătură de ploaiee ulma mea corabie ce pleacă, iarna, pe maretoate lanurile cu maci s-au strâns în ne, văpaie cu văpaietoate amurgurile, ca marrii orilor, într-o mină de sare

e ulma mea risipiree ulmul ţărm cu ori la margine de zidumnezeu aază, acum, în această zidirefelul său de-a i-al meu de-a te iubi

e ulma mea cărare pe maree ulma mea zăpadă ce cade iarna pe muntede aceea dumnezeu te-a preschimbat în oareşi umblă cu tine de-a pururi pe frunte

e ulma mea mare iubiree ulma mea feudă cu oritu e, de fapt, Nemărginireeu sunt pământ de ori, atunci când zbori


59/583

59


eu

eu, tânăr, din fotograa de bulencu amândouă mâinile de marginile cerului mă ţin


60/583

60

Constann Preda

e atât de frumoasă, evdochia

i-aş cumpăra rochiacu o mie de fragişi-aş duce-o ca pe-o icoană, ca pe sfintele moaşte

la mânăsre la polovragie atât de frumoasă, evdochia încât aş cultiva toate pământurile cu fragii-aş cumpăra rochiaşi-aş face din ea un semn heraldic pentru desagi

i-aş căuta pânteculca pe un fagur, ca pe o cărare nebună cu fragi în toate dumbrăvile s-ar auzi doar cânteculgenunchilor mei, genunchilor tăi dragi

i-aş căuta, evdochiaun alt cer, un alt prag de mănăsrei-aş proclama rochiacea mai frumoasă heraldică de iubire

i-aş căuta cu setepulpele i ţi le-a ridica pe umerile-a da lumină să se-mbeteiar tu o mie de fragi să numeri, să tot numeri

te-a duce-n ispităte-a duce-n păcati-aş face-un pat din răchităşi te-aş ara, te-aş lua la semănat


61/583

61


cum să-ţi explic, evdochiacum să-ţi explici-aş ridica rochiai-aş pune vodcă în ibric

i-aş cumpăra rochiacu o mie de fragişi-aş transforma-o-n cea mai frumoasă ninsoarepeste pădurile cu fagi, din polovragi


62/583

62

Constann Preda

exegeză

sunt cel mai de seamă exeget al trupului tău, cel mai de seamăierarh i exeget

îi scriu aceste rânduri cu litere de vanilie, de miere şi şerbet

îi scriu aceste rânduri cu voie de la pustnicii din muni şi de lamai-marii de la mitropolie

cu o ramură de salcie-norită îţi voi cumpăra un armăsar albpentru cea mai frumoasă herghelie

îi scriu aceste rânduri, pe zăpadă căruntă, cu bot fraged de lup îi ştiu fiecare fir de lumină obraznică ce-i cade pe sfârcuri, pe

şolduri, pe trup

îi scriu aceste rânduri cu văpaie de maci, cu cerneală de zambilăalbastră de ierarh

cu lumina unei mesteacăn bătrân care, -ntr-o altă viaţă, a visatsă e patriarh

sunt cel mai de seamă, cel mai devotat exeget al surâsului tău

sunt cel mai bătrân călugăr care trăiete, neut de nimeni, într-o scorbură de oare de colţ din munţii rarău

îi scriu această exegeză, această cazanie, această cronicăliterară, pe-o coajă de coacăz subire

ce frumos înorete iedera în munţi, în cnezatul meu de iubire

aud un ţipăt de mierlă, lumina nu mai încape în meretrec care cu fragi, trec care cu zmeură, trec snţi cu ciubere


63/583

63


trec cerbi, chemaţi de năluci i de cerboaice nebune,-n pădure,la rut

o mie de bobiţe de zmeură coaptă te-ateaptă-n primul meu

devastator sărut

sunt cel mai frumos exeget al miresmelor viilor de roioară, încă neculese din sud

sunt faţă în faţă cu ne, îţi dau jos rochia i pântecu-ţi miroasea măr crud

îi sunt, dragostea mea, cel mai de seamă exeget

lumina unui mesteacăn bătrân care, -ntr-o altă viaţă, a visat săe poet


64/583

64

Constann Preda

e

epâinea lui dumnezeuspui pove în sufletul meu

emai pură decât lumina îmi plimbi în caleştisuetul prin cele mai frumoase amurguri din bucovina

eabur de azimă caldăcele mai frumoase tămâioare cerela ne-n lacrimă se scaldă

eabur de pâine-n ţestşi-mblânzeştilupi oroi în versu-mi agrest

elumină de frescă, i vinăcreca aburul orii de cănă

ede pus în cântarea cântărilorca primii fragi bisericecu care se hrănesc i-acum ctorii mărilor


65/583

65


evecie de muntezăpadă pe cedin geruri cărunte

ecicoare de pus în fereastrănădăzduieca o păsăruică albastră

etoiagul de ori care ajută orbiighice

primejdia când mierlele alungă corbii

efăclieşi-ai zbor de hulubi cereştila temelie

e(în zare) ca prima zăpadălatră câini ciobănes-alunge cerbii din livadă

e, într-un fel, eşi pârâiaş, şi zvâcnet de peştie pe frunze de sânger cerneala

cu care dumnezeu scrie sala


66/583

66

Constann Preda

fântânarul

trăiesc pe picior maream izvorul cu apă vie-n peretesunt fântânarul orii de cicoare

atept un licăr de lumină să mă-mbete

sunt plin de glorieam r direct cu dumnezeucel mai frumos psalm e cântecul de prigoriei-am mersul greu-legănat ca al unui leu

ambrozia, pentru mine, e apă sălcie

vinul bisericesc e o sudalmăşu o stareă al cărei frate are o hulubărieunde lumina vine şi-i creşte din palmă

sunt un pustnic sadeasemăn cu o sălbăciune care a dat iama la schit între albastrul de cişmea şi cel de albăstrea

uneori mă las de clopote zidit

trăiesc pe picior maream izvorul cu apă vie-n peretesunt cenuşa orii de cicoaresunt chiar fântânarul care moare de sete

sunt deja plin de gloriecum este în amurg un cântec trist de prigorie


67/583

67


uturele

i s-a aşezat un fluture pe umărul golca un crin înorat în vaza albastră din hol

i s-a aşezat pe umăr un fluturegata polenul să-i scuture

i s-a aşezat un fluture pe ultimul nasture de la capotca pe buza paharului de porţelan, cu compot

i s-a aşezat un fluture pe umărul stângera atât de sos, de diafan, de nătâng

i s-a aşezat un fluture pe genunchisă-ţi bea dantelele mănunchi, mănunchi

i s-a aşezat un fluture la-ncheieturicum să-l refuzi, cum să nu-l furi?

i s-a aşezat un fluture la o palmă-n jos de buricuturele-acela sunt eu, pe buza de purpură de la ibric

după atâta or, după atâta ocoli s-a aşezat un fluture pe umărul gol

i s-a aşezat un fluture pe umărul stângca un asnţit pe o oare, pe o creastă în parâng


68/583

68

Constann Preda

i s-a aşezat un fluture pe jartierela numai un deget de cea mai dulce picătură de miere

i s-a aşezat o petală pe pubispetala aceea o transform în ăcăruie de maci la maina de scris


69/583

69


furt de fragi

a vrea ca buzele mele pe buzele tale să rămânăcel mai frumos furt de fragi din literatura română


70/583

70

Constann Preda

hai să fugim la schitul

hai să fugim la schituldin pădurea cu fragi i ciree amarehai să ne-apuce asnţitul

alergând goi pe ţărmuri de mare

hai să fugim la cabanadin pădurea de coniferesă-ţi oblojesc, să-mi obloje ranasă-ţi pun pe sfârcuri picături de miere

hai să fugim în ţara

ulmelor cnezate de fragis-auzim cum vine varala cozia i polovragi

hai să fugim la sinaiahai să fugim pe caraimansă levităm, să vină ploaia

să-ţi u polcovnic i hatman

hai să ne-ascundem în oaptehai să-ţi arăt luna pe plajăhai să-mpărţim ţărmul o noaptes-aprindem lampadarele cu vrajă


71/583

71


hai să-ţi arăt bujorii pe crestehai să fugim nebuni pe sub prima ninsoarevine o zi ce nu mai estedecât mireasmă caldă-n calendare

hai să fugim nebuni prin zăpadăhai să fugim să ne pierdem cu reasă plantăm în munţi o livadăo oare de mac să ne e psalrea

hai să fugim la schitul

din pădurea cu fragi i ciree amaresau hai să ne-apuce asnţitulalergând goi pe ţărmuri de mare


72/583

72

Constann Preda

hieroglife de zăpadă

oare mormintelevorbesc, seara, -ntre ele?oare cuvintele

sunt i altceva decât colb i lumină de stele?

oare morminteleoare mormintele pot un pic mai miloase?sunt surori din ori cu osemintele?cu zăpada nebună ce viscolete în oase?

oare din mâinile acestea cu care eu, tocmai acum, scriu

viscolete deja prima zăpadă căruntă i, doamne, nu u?


73/583

73


ieromonahul orilorlui gabriel chifu

azi parc-am mâinile de rouăazi parcă sunt al orilor ieromonah

trece pe drum un cerb însingurat i plouăbat clopote în la veche-a unui almanah

azi parcă sunt mai cast ca niciodatăazi parcă sunt mai pur ca vinul i luminamâinile-mi miros a ori i-a trup înorat de fatăşi-a lacrimă de iconar fugit, cu cer cu tot, din bucovina

azi parc-am mâinile de rouăazi parcă sunt al orilor ieromonahtrece pe drum un cerb însingurat i plouăo fată-i mută patul între oh i ah

de-aceea, cu sală, vă zic vouăazi parcă sunt însingurat, azi parc-am mâinile de rouă


74/583

74

Constann Preda

încă te mai iubesc

încă te mai iubesc încă-i mai port picăatât de frumos i de resc

îmi plimb tristeea-ntr-o lectică

încă te vreau încă te-aş cerede un` să te iau într-o trăsură cu mere?

încă, şi încă, şi încă

marţi, miercuri i joidintr-o fântână adâncăscot zece rânduri de ploi

încă te mai aşteptc-un trandar la butonierădumnezeu are i el o garoafă roie în piept

dumnezeu fumează i disperă

încă-i mai aud paşii încă aştept o scrisoarete-atept cum ateaptă luntraiio zi fără furtună pe mare


75/583

75


încă mai plouă încă mai ningelampa mea arde cu rouălampa mea de maci se snge

încă mai aud în pădureaceeai mierlă la amiazăcărarea-i acoperită cu mureo are dumnezeu în pază

încă te mai iubesc

încă-mi mai sângerează ranac-un r de mac mă iscălesccând vara-i mută-n biserici icoana

încă te mai doresc încă-i mai port picădin ecare literă îmi crescpăduri de mov i levănţică


76/583

76

Constann Preda

jelanie

ce ai tu tristă sub fustăgura-leului, augustă

ce ai tu fraged sub fustăun boboc pe-o vale-ngustă

ce ai tu-n amurg sub fustăcal nebun pierdut în pustă


77/583

77


litanie orală

pârâie caisele de coapte ce suntrochia ta, ca o câmpie-norită, utură-n vânt

pârâie caisele, i piersicile, i prunelepulpele tale ard ca nebunele

cade un măr, la fereastra ta, cade un mărfulgerul urcă prin sângele tău în răspăr

se tânguie cireele de coapte ce suntau ascunse (în ele) toată purpura bisericilor de pe pământ

suspină zmeura (sălbacă) neculeasă în valeeu, ca un mânz nepus la ham, te-mbrac în petale

pârâie fragii, sânii tăi au sfârcuri de fragivoi fugi cu ne în munţi, cu miere-n desagi

sânii tăi au sfârcuri de agrie, au sfârcuri de mureeu, ca un pui de urs, te strig prin pădure

se-aprind, singure, viinele de coapte ce suntrochia ta, peste genunchii mei, tremură-n vânt


78/583

78

Constann Preda

locul meu

locul meu? – mereu în colţul meseilocul meu? – mereu în amurglocul meu? – mereu în patul miresei

locul meu? – mereu nebunul din burg


79/583

79


m-ai răvăit, m-ai răvăit

m-ai răvăit, m-ai răvăitca un cuţit de fragi, ca un cuţit

ca un cuţit de fragi, într-o rană de fragi într-un amurg nebun la polovragi

ca lumina literei A în alfabetca un scurtcircuit de tămâioare, violet

ca un amurg care snţete o tristeţe de mitropolitca un prăpăd de metafore, duios i smint

ca un tropot frumos de caleca un foc de buteni, cu pove

ca un salt de capră neagră în munţica pasul lui dumnezeu, de tămâioare, pe punţi

ca o picătură de vin cât o vecieca o mănăsre de fragi, cu fragi la temelie

ca o zi de pace după cel mai mare războica o cicatrice într-un amurg cu clopote de trifoi

ca un cuţit de fragi, ca un cuţitca un prăpăd de metafore, duios i smint


80/583


81/583


82/583


83/583


84/583

84

Constann Preda

litanie orală

ochi în ochi cu abisulochi în ochi cu amurgulochi în ochi cu nebunia

celei mai triste zile de vară

biată sălbăciune împrospătându-şi cu sânge de zmeurărana


85/583

85


pictorul

i-aş desena din arome de piersicio mie de snţi, cu tot cu biserici

i-aş desena şi-un iconostas, şi-un crepuscul fără de patăcând în munţi trece ulmul tren, când în munţi se pierde ulma rată

i-aş desena şi un alt fel de flori de pus în glastrăpoate m-a muta în zidul tău, cu tot cu fereastră

poate m-a muta în zidul tău, cu tot cu ruinepoate ţi-a îmblânzi lupii, ca i pe alte jivine

poate ţi-a desena din fulgi de ninsoareun clopot de ori care să bată mai tare

poate-a schimba chiar ordinea literelor în alfabetpoate ţi-a face din ori de pădure cel mai frumos buchet

poate ţi-a desena clipa când se aază mierea-n faguripoate ţi-a desena clipa când dumnezeu ne trece peste praguri

poate ţi-a desena un pat din arome numai de mine ute în livada aceea, care nu există, cu propte căzute

în livada aceea păzită de îngeri, de pustnici, de clericipaii tăi fac cât o mie de snţi, cu tot cu biserici


86/583

86

Constann Preda

sunt un dezastru

sunt un dezastrudin mov i albastru

sunt dezertordin steaua alcor

sunt truli, trulidin lapis lazuli

sunt un idiomcu nasturi de rom

sunt doar o amprentăde vodcă, dementă

sunt desfrânatzeu i argat

pândar de piersicidescălecător de americi

sunt pehlivancu miros de măr ionatan

sunt un dezastrusosie de astru


87/583

87


psalmul de joi

te-a frământa ca pe făina dulce din cocăte-a frământa ca pe aluatul de cozonaci în vara asta echivocă

cu purpură de ciree i opium de maci

i-aş pune pe pântec cireşe pietroasei-aş pune pe pântec cireşe purpuriiiar din rochia ta de mătasei-a face lui dumnezeu perdele în chilii

i-aş pune cireşe roşii pe pântec

i-aş pune cireşe coapte pe gurăgeamătul tău – cel mai frumos cânteca invoca toţi snţii din scriptură

te-a ange cu degete de zmeură, de zahăr vanilatapoi m-a pierde în măgura cu mierle i iar te-a lua la frământat


88/583

88

Constann Preda

scrisoare către lucia mihaela botezatu

viaţa i moartease hârjonesc, se bat cu bulgări de zăpadădumnezeu deschide cartea

unde eu atept un bulgăre să cadă


89/583

89


psalmul de vineri

cei mai frumoi ochi sunt ochii albatricei mai sfâietori sunt, totui, ochii căprui îi întâlneşti la pustnici, la sihaştri

la cerbi ce dorm pe sub căpiţe cu gutui

cei mai frumoi sunt ochii verzi, ochii albatridar cei căprui sunt ca lumina de pumnaldincolo de cer, de astre i de atrica două ăcărui într-o bisericuţă din ardeal

cei mai frumoi ochi sunt ochii mamei mele

cei mai căprui din câţi vreodată-au fost i suntdouă ăcărui de iarbă i de steledin câte-au fost vreodată pe pământ

cei mai frumoi ochi sunt ochii albatricei mai sfâietori sunt, totui, ochii căprui îi întâlneşti la pustnici, la sihaştri

la cerbi ce dorm pe sub căpiţe cu gutui


90/583

90

Constann Preda

rochia

rochia ta albă, cu buline albastream sădit-o-n o mie de ori i-a răsărit în o mie de glastre

rochia ta albă, cu vul atât de subţirem-a lăsat să-i văd aurăria, cu tot cu sare

m-a lăsat să-i văd giuvaiergeria, cu tot cu topaze îi scriu această scrisoare, ca o mistuire de raze

îi scriu această scrisoare, ca o mistuire de floriinima mea-i o sarmizegetusă, de nesecate candori

rochia ta albă, atât de transparentăimprimată mi-e mâna sub ea, copilăroasă, dementă

rochia ta albă, ah, rochia, rochiamai frumoasă decât frunza de ghindă, mai sperioasă ca dropia

geana mea, ansă de rochia ta, i-acuma tresareca o oare de ienupăr, la prima ninsoare

rochia ta – numai bună de pus în iconostassă se-nchine la ea jderii bătrâni cu miere în glas

rochia ta, cel mai frumos hai-ku oraleu sunt autorul poemului, sunt ireal

rochia ta albă, cu picăţele albastree plină de buzele mele i-a răsărit în o mie de glastre


91/583

91


scrie, constanne, scrie

scrie, constanne, scriec-un slou de păpădie

şi c-un firicel de sângelacrima care te strânge

scrie, constanne, scriepaznic la hulubărie

dintr-un ricel de canălumina care ţi-e rană

dintr-un ricel de vinătristeţea ce ţi se-nchină

sfâiat de insomniescrie, constanne, scrie

ca aproape de infarct între rază şi-artefact

scrie, constanne, scrie-mi-ar verbul numai mie

dintr-un reportaj de focdintr-o biblie de soc

dintr-un ricel de cordcu tot smurd-ul de acord


92/583


93/583

93


i sângele meu e tot un fel de cuminecătură poetului constann hrehor

vin alb, vin rou, vin tămâios, de la dumnezeuvin de grijanie, de nuntă sau de-nmormântare

tot un fel de vin tămâios e i sângele meudin care bea poezia, ca o lupoaică, fără-ncetare

vin de pate, vin de botez, vin de ajun de crăciunvin frumos pentru sărindare uitatetot un fel de vin e i sângele meu, de clopotar bătrâncu răni de ori de fân, nevindecate

vin alb, vin negru, vin tămâiosvin de cununie, de sfetanie, de nuntătot un fel de vin e i sângele meu, atât de frumosdintr-o podgorie străveche, căruntă

vin rou, numai o picătură, de pus pe gurăvin (alb) de pronaos, de iconostas i de altar

şi sângele meu e tot un fel de cuminecăturăvin (frumos) care curge prin vene i atrii de clopotar

vin alb, vin negru, vin de ineuvin de ananas, vin de podgorie (veche) de muntetot un fel de vin proaspăt e i sângele meudin care bea o lupoaică cu o stea albă în frunte


94/583

94

Constann Preda

scrisoare către tefan mitroi i lucia mihaela botezatu

zboară arpele casei, zboarăteama mea îi e ca o piatră de moară

zboară arpele casei, zboară hoţetemama-n pridvorul casei, albete, albete

tocmai acum pleacă o luntre pe marecătre grota din nouri, către grota de sare

tocmai acum se-ntoarce o luntre din largcu dumnezeu lipit, legat de catarg

zboară arpele casei, zboară arpele caseiclopotul bate-n dunga mătasei

clopotul bate atât de resceu – în sunetul lui – scriu i albesc

zboară arpele casei, zboară viclean îl latră o haită de lupi cu ochi de mărgean

zboară arpele casei, zboarăteama mea îi este ca o piatră de moară

zboară arpele casei, pe sub pământ, peste câmpieşarpele devine – casei – i cer şi temelie


95/583

95


singurătate

bună dimineaţazici tot eu îmi răspund

îmi primesc în vesbul în camera de oaspei sau pe terasăcum se cuvine ecoul

discutăm despre pietà lui michelangelo, despre frăgezimea macului sau despre pama ploii

ceaşca de cafeaansă cândva de buzele taleeste doar cenuşa unui surâs

fumul de igară (care ia forme de nouri, de văzduhuri celeste,de eternităi)

este cea mai adâncă şi fericită tristee


96/583

96

Constann Preda

scrisoare

mămucă, mămucă, mămucălivadă frumoasă din verde de nucă

mămucă, i zare, i crucelivadă cu garduri bătrâne, uituce

mămucă soasă, atât de frumoasăca o lumânare cu acăra retezată de coasă

mămucă uitucă, soasă răscrucelumină de maci sub formă de nouri, de cruce

mămucă soasă ca un ulcior la fântânănoapte bună, cea mai mare dragoste a mea, noapte bună

mămucă, îţi scriu c-o zambilă din albastrul tuniciieş la fel de frumoasă ca glasul lui dumnezeu ce doarme-n cuibul rândunicii

mămucă, mamă, icoană i ranăpicătură de grijanie pe buza cu ori de la cană

mămucă soasă, nespus de dulce livadăpicătură de sânge scrisă de dumnezeu pe zăpadă

mămucă, mămucă, i cruce, i zaremă-nchid cu dumnezeu în această scrisoare


97/583

97


starostele fragilor

fragii tăi îmi parfumează gurapustnici orbi în munţi deschid scriptura

fragii tăi îmi pun parfum pe gurălumina sălbacă a fragilor tăi începe de la-ncheietură

lumina fragilor tăi este atât de pură, atât de sălbacăea vine parcă din văile cerului sau dintr-o celestă curbură carpacă

lumina fragilor tăi rescrie salaeu inventez acest poem cu cerneala pailor tăi, doar cu cerneala

lumina fragilor tăi rescrie istoria lumii, istoria sărutuluio, câtă duioie i câte cărţi topite-n duminica lutului

eu sunt copilul care-ţi fură fragii sub formă de oaptede pe sâni, de pe pântec, de pe buzele miloase i coapte

eu sunt bătrânul cărunt din prima noapte cu fragi, din prima noapte de dragoste

cine poate uita prima noapte de dragoste, cu starostele fragilor, cu întâiul lor staroste?

eu sunt bătrânul cărunt, eu sunt starostele care şi acum îţi mai caută gura

port pe frunte o coroană cu fragi, mi-e gura ca, aburindă, prescura

lumina fragilor tăi este atât de pură, atât de sălbacăea vine parcă din văile cerului sau dintr-o celestă curbură carpacă


98/583

98

Constann Preda

evalet

cum stai, în faţa mea, în genunchi îmi pătrunzi, cu tot cu pădure, pân` la rărunchi


99/583

99


stetoscop

aud în pieptul tăubătăile inimii mele


100/583


101/583

101


i-al argilei, i-al argileii al milei, al zambilei

şi-al cenuşii, şi-al cenuşiicum e cheia-n broasca uii

sunt al Morţii, sunt al Morţiidoliu alb în lemnul porţii


102/583

102

Constann Preda

te iubesc ca un sacerdot

te iubesc ca un sacerdotte iubesc arhepalte iubesc cu geneză cu tot

te iubesc primordial

te iubesc cu uimirete iubesc cu primăvara de-afarăte iubesc ca un barcagiu dunărean, în nerete iubesc ca un ţăran care merge cu grâul la moară

te iubesc metazic

te iubesc ca un alpinist ale cărui drumuri se termină bruscte iubesc savant i empiricte iubesc ca pe un sigiliu etrusc

te iubesc cumsecadete iubesc ca un corăbier abia ieit din copilăriete iubesc aa cum dumnezeu iubete pomul cu roade

te iubesc ca pe briza mării pătrunsă într-o ceainărie

te iubesc disperatte iubesc aa cum iubesc schiorii zăpadaştiu să culeg fragi, sunt bun la patştiu să bat nucii şi să păzesc livada


103/583

103


ştiu să sparg lemneştiu să pun zahăr cubic în ceaite iubesc prin o mie de semneşi chiar în numele lui hokusai

te iubesc cu vin i scorţioarăte iubesc cu tei i alte mirodeniite iubesc cu unduire de tresoarăte iubesc cu sală i lumină de denii

te iubesc ca un profesor de gramacă

te iubesc ca un jurat, ca un aprodte iubesc cu cerneală simpacăte iubesc ca un cais plin de oare i rod

te iubesc ca un sacerdotte iubesc arhepalte iubesc cu geneză cu totte iubesc primordial


104/583


105/583

105


sunt nebunul

sunt nebunul care face cât o mie de case de nebunisunt duminica de la temelia zilei de luni

sunt ziua de luni care face cât o mie de duminicisunt cenuşa care arde cu muguri prea fragezi, prea lirici

sunt nebunul care face cât o mie de case de nebunisunt cărăbuşul care pune lumină la temelia zilei de luni


106/583


107/583

107


sunt trist ca un om de zăpadă poetei mihaela grădinariu

sunt trist ca un om de zăpadă în toiul veriicaut partea mea de livadă

pe care-au furat-o lupii i jderii

sunt trist ca un mac înorit în miez de iarnă într-o lumină de cuit în cel mai vechi cântec de goarnă

sunt trist ca un om de zăpadă în toiul veriiaceasta-i partea mea de tăgadăpe care-au ascuns-o, adânc în balade, truverii


108/583

108

Constann Preda

trec sacalele

trec sacalele cu apăfântânarii-n oase-mi sapă

fântânarii-n palme-mi sapăvine mierla i se-adapă


109/583

109


suntem făcuţi unul pentru celălalt anei, anei, anei

suntem făcuţi unul pentru celălaltaa cum este cocorul pentru zborul înalt

aa cum este sihastrul pentru zborul lăuntricaa cum este căna pentru gura de pustnic

aa cum este lupul pentru picătura de sângede-o mie de ori, ca azima, pe gura ta m-a frânge

aa cum este duminica pentru ziua de luniaa cum este pentru un muribund o icoană făcătoare de minuni

aa cum este cuţitul pentru ranăaa cum este dumnezeu pentru icoană

aa cum este chinga pentru calaa cum este balalaica pentru bal

suntem făcuţi unul pentru celălalt, pe veci

ca două drumuri care se caută de la-nceputul lumii, ca două poteci

ca două ruguri de mure, din aceeai pădureca două poteci pentru sihatrii veniţi să le fure

ca două pergamente din acelai r de păpădieiscălete-te, dragostea mea, cu sângele meu, pe un perete de chilie

ca două ninsori care sfâresc în aceeai zăpadăca două ciorne de mere într-un plâns de livadă


110/583

110

Constann Preda

sunt

poetul nebun care udă orile chiar i atunci când plouăpoetul nebun care, -n loc de cerneală, scrie cu rouă


111/583

111


i-aş pune ham

i-aş pune hamde mătasesă te am

cât cinci, cât şasei-aş pune ciucuride stambă subiresă vii să te bucuri în cnezatul meu de iubire

i-aş pune hamdin ori de avrămeasăi-aş recita omar khayyam într-un pat de mireasă

i-aş pune ham într-un pat de orhideete-aş pune la biserica poeziei mele hramdupă ce te-aş face femeie

i-aş pune hamstropit cu câteva picături de vodcă şi miereo, doamne, ce epitalami-aş scrie după ce te-aş face muiere

i-aş pune esarfăcând leneveş pe ărmuri goalăl-aş ruga pe dumnezeu să-i cânte la harfăca-n prima zi de rugăciune şi de şcoală


112/583

112

Constann Preda

i-aş lua eşarfă vioriesă-i pot sorbi tril după trili-aş cumpăra o ceainăriecu amfore aduse de pe nil

ţi-aş pune parafăde ori pe buricm-aş face gură de carafăm-aş face toartă de ibric

i-aş pune hamdin lumină de crinica o petală-n cazania lui varlaamsă gemi, să suspini

i-aş pune hamde mătasesă mă pierd, să te am între pulpele-i bisericoase


113/583

113


te iubesc cu o zambilă albastră pe gură

te iubesc miscte iubesc ca un prinţ valahte iubesc crisc

te iubesc ca un ieromonah

te iubesc hoţetete iubesc ca un clopotarte iubesc orbetete iubesc literar

te iubesc cu ardoare

te iubesc cu snţeniete iubesc cu obrăznicie de lujer de oare între păcat şi smerenie

te iubesc risipitorte iubesc frimitură cu frimiturăte iubesc din steaua alcor

te iubesc cu o zambilă albastră pe gură

te iubesc i nu u cum să-ţi spunte iubesc de-a pururi i de-a valmaca un căpcăun de turtă dulce, ca un căpcăuncare ţine-n zbor izvoarele, cu palma


114/583

114

Constann Preda

te iubesc ca pe o lampă aprinsă pe valurite iubesc ca pe o pădure cu ori în cua potalăte iubesc ca pe prima ninsoare pe dealuri, pe alurite iubesc ca un diacon nebun fugit de la coală

te iubesc cu păsări, cu ţărmuri, cu marete iubesc cu amurguri, cu nori şi corăbiite iubesc ca-n cazanii scrise pe un pec de soaresunt îmblânzitorul de mierle i-mblânzitorul de vrăbii

te iubesc misc, te iubesc literar

te iubesc aa cum este iubită marea de către un paznic de far


115/583

115


ţi-a trimite o mie de trăsuri cu narcise

i-aş trimite o mie de trăsuri cu narcisete-a iubi într-un pat cu petale de orii-aş săruta toate colurile interzise

a acoperi cu rochia ta colţuri de norii-aş trimite o lotcă cu nuferii-aş trimite o lotcă cu floare de merisă nu mai plângi, să nu mai suferi în inima caldă a zilei de ieri

i-aş trimite un tren cu brânduşe de muntei-aş trimite un tren cu ferestre de macii-aş trimite o mie de cerbi cu petunii pe fruntel-a ruga pe dumnezeu să stea în genunchi când te dezbraci

i-aş trimite un tren cu bujorii-aş trimite un tren cu verbinei-aş trimite şi-un stol cu cocorii-aş trimite şi-un crâng cu sufline

i-aş trimite zambile în o mie de trăsurii-aş trimite scrisori prin o mie de cerbia boncălui ca un cerb prin păduria hoho i-a înori prin biserici de ierbi

i-aş trimite o mie de trăsuri cu narcisete-a iubi într-un pat cu petale de orii-aş săruta toate colurile interzisea acoperi cu rochia ta colţuri de nori


116/583

116

Constann Preda

tropar

între genunchii tăica prin văileca prin slăvile cerului


117/583

117


umblă vorba

umblă vorba, din gură-n gurăc-ai râsul mai frumos ca o prescură


118/583

118

Constann Preda

vai, păcătosul de mine

vai, păcătosul de minevai, cuţitarul de orisare un tren de pe ine

plânge un cârd de cocori

vai, poetul din stelevai, cireul cu îngerivai, pândarul de ielevai, lumini i răsfrângeri

vai, nebunul cu sceptrul de nalbă

vai, nebunul cu sceptru de macivai, monahul cu diademă i salbăvai, nebunul pictat pe colaci

vai, nebunul cu togă subţirevai, nebunul cu chip de ascetvai, cireul în cămaă de mire

vai, zerul cu chip de poet

vai, nebunul cu stele pe fruntevai, nebunul cu patul din nuferivai, poetul ca roua pe muntetu pentru cine, doamne, suferi?


119/583

119


vai, poetul cu tâmpla erbintevai, poetul cu paii de lutvai, lumina de maci ce nu mintevai, dumbrava mea din aternut

vai, păcătosul de minevai, păcătos, frumos i nebunconstanne, constanneşoaptă veche şi taifun

vai, păcătosul de mine

vai, cuţitarul de orisare un tren de pe ineplânge un cârd de cocori


120/583

120

Constann Preda

voievodul izvoarelor

am fost la cules de zmeură, noaptea, -n bucegidrumurile genunchilor tăi – drumuri de stele, drumuri de regi

am fost la cules de zmeură, atât de coaptă i de sălbacămireasma trupului tău a transformat calea lactee-ntr-o curbură carpacă

pentru prima oară dezlegam taina îmblânzirii arelortu m-alintai atât de frumos: voievodul izvoarelor

pentru prima dată, pentru prima datăi-am înfipt un cuit de bujori pe sub rochia-nflorată

pentru prima oară, dar pentru prima oarămă simţeam ca un pui de lup încolţit de o căprioară

îmi ineai ca pe un măr ionatan capul în mâinieu cântam pe drumul genunchilor tăi ca un abur de pâini

mă bucuram ca un rege, sufeream ca un câinetu erai fericită ca o duminică desenată cu miere pe pâine

am fost la cules de hribi, de muguri de pin, de plante medicinalete-am măsurat cu buzele, te-am străbătut vale cu vale

te-am măsurat hoţete, milimetru cu milimetruca un păstrăv care snţete apa în râuri, sau, doamne, ca un nisetru


121/583

121


te-am străbătut hoţete, obcină cu obcină, trecătoare cu trecătoareca o jivină nebună, pădurea, la prima ninsoare

a fost cel mai mare jaf, cel mai mare prăpăd oralau bătut, toată noaptea, clopotele bisericilor din ardeal

a fost cea mai mare beţie, cel mai mare prăpădte-a iubit (astral i oral) cel mai mare pustnic nărod

am fost la cules de zmeură, noaptea, pe drumuri de muntevoi purta o rană de fragi de-a pururi pe frunte


122/583

122

Constann Preda

hai să furăm struguri

a vrea să facem dragostesă-ţi spun cuvinte tandre i obscenesă-ţi u ba mare sfânt, ba pacoste

să-ţi scriu c-un r de mac poeme lungi pe gene

a vrea să-nnd o punte între cuvântul rai i cuvântul păgânhai să culegem mure într-un sat de muntehai să domescim cerbi în ţara orii de fân

hai să-mpărţim un nor

hai să te pun pe spatepe frânghii de maci să cobor între genunchii tăi plini de păcate

hai să furăm strugurihai să furăm meresă te ar cu zece pluguri

de tămâioare rebele, pubere

hai să culegem mentăhai să punem struguri la grinzisă mă lai repetent, să te las corigentăsă prive cum te am, în oglinzi


123/583

123


blues

încă-ţi mai caut gura încă-ţi mai desenez, cu fraged rou de fragi, încheietura


124/583

124

Constann Preda

te mai îmbraci în verde de nuci?

de ce taci?cum o mai duci?te mai îmbraci în rou de maci?

te mai îmbraci în verde de nuci?

spune, dragostea mea, spunehai, dragostea mea, haimai plâng după mine pulpele tale nebune?arpele casei mai păzete hergheliile de cai?

mai porţi earfa aceea nebună, albastră?

îţi mai flutură la fel de frumos rochia-n vânt?vai, dragostea mea, m-ai zidit în fereastrăvai, dragostea mea, te-am zidit în cuvânt

îmi mai scrii, dragostea mea, îmi mai scrii?mai roste o dată cu mine aceleai cuvinte?tu, la o margine de cer, păze hulubării

eu încă-ţi mai caut paii pe plaja erbinte

ce mai faci, lumina mea?cum o mai duci, zeitate?rul acesta, rou, de laleae picătura mea de sânge care vine din anchitate


125/583

125


hei, dragostea mea, heide ce îmi întorci din cuvinte ecoul?stăpână de semne, îmblânzitoare de zeicenua e cea care-mbrăţiează tabloul

ce mai faci, dragostea mea, ce mai faci?cum o mai duci, dragostea mea, cum o mai duci?mai dormi pe câmpuri cu maci?te mai îmbraci în verde de nuci?


126/583

126

Constann Preda

ţi-am sărutat genunchii, nici n-ai simţit

ţi-am sărutat genunchii, nici n-ai simţiteram la jumătatea drumului, în cel mai frumos asnţit

ţi-am sărutat genunchii, te prefăceai că plecide fapt mă tot chemai pe galee poteci

te prefăceai că pleci, te prefăceai că viiţi-am sărutat genunchii, ca sfinţii în chilii

ţi-am sărutat genunchii, tu zici că n-ai simţitunul era atât de pios, altul atât de frumos i de smint

ţi-am sărutat genunchii ca pe nite icoane, ca pe sfintele moateerai frumoasă ca prima seară de denie, ca prima noapte de pate

pântecul tău era mai năucitor decât bolta cereascădupă ecare sărut ateptam alte zambile să crească

băteau clopotele a nemărginire i a sfâiererochia ta-n iarbă mirosea a freamăt de mere

ţi-am cules macii i alte puzderii de floridescopereai o nouă ţară cu mine, prin primii ori

ţi-am sărutat genunchii, tu zici că n-ai simţiti-acum buzele mele au gust de zmeură coaptă, de vin îndulcit


127/583

127


ţi-am sărutat genunchii, eram sfântul genunchilor tăicăutam un loc de mănăsre printre macii sălbaci din văi

ţi-am sărutat genunchii, tu zici că n-ai simţiteram la jumătatea drumului, în acel iconostas înorit


128/583

128

Constann Preda

capodoperă

reverenţa mea – genunchilor tăireverenţa lui dumnezeu – rochiei ce-i acoperă între văi fragede, -ntre văi

înflorete un mac rou ca o capodoperă

reverenţa mea, zeitate, ochilor tăireverenţa mea, zeitate, genelor talee ca i când a bea o picătură de ambrozie, măi, măie ca i când dumnezeu ar trece cu trăsura, prin nouri, agale

reverenţa mea – genunchilor tăi frumoi i nebuni

revenenţa mea – coapselor tale nebune, păgânefăcători de minuni sunt genunchii tăi, făcători de minunimacul aprins de pe pântec vrea să mă îngâne

reverenţa mea – genunchilor tăireverenţa ta – buzelor mele care-i descoperă între văi fragede, -ntre văi

înflorete un mac rou cât o capodoperă


129/583

129


blues în amurg

atât de sos i-atât de tainicţi-am desenat un fluture pe ceainic

ţi-am desenat un fluture frumos pe pulpepentru cireii înoriţi ce vor să mă inculpe

ţi-am desenat un fluture pe buzepentru cireii care vor să mă acuze

ţi-am desenat un mac aprins pe pântecacolo unde gura mea, într-un amurg, s-a transformat în cântec

atât de tainic i-atât de sosţi-am desenat un pat de chiparos

tu îţi dădeai earfa jospe gura mea de strugur tămâios


130/583

130

Constann Preda

fecioria

reverenţa orii de orhideeinscripţia unui nufăr pe un trup de femeie


131/583

131


am nevoie de ne ca biblia de cuvinte

am nevoie de ne ca narcomanul de drogam nevoie de ne ca ţărmul de vara erbintecu cerul i cu pământul, zeitate, te rog

am nevoie de ne ca biblia de cuvinte

am nevoie de ne ca luntrea de valuriam nevoie de ne ca lampa de noapteam nevoie de ne ca dunărea de maluriam nevoie de ne ca psalmul de oapte

am nevoie de ne ca pictorii orbi de lumină

am nevoie de ne ca snţii de bisericiam nevoie de ne ca un nebun de serpenneam nevoie de ne ca istoria literaturii de poeţii iberici

am nevoie de ne ca manole de anaam nevoie de ne ca iedera de zidsunt cuţitul de maci care deschide rana

tocmai acum, în rană mă închid

am nevoie de ne ca narcomanul de drogam nevoie de ne ca ţărmul de vara erbintete implor, zeitate, te rogam nevoie de ne ca biblia de cuvinte


132/583

132

Constann Preda

desfrâu

constann ̶ ̶ golanul cu buze de struguriconstann ̶ ̶ haimanaua cu paii din muguri


133/583


134/583

134

Constann Preda

îmblânzitorul de mierle

constann ̶ ̶ lefuitorul de oglinziconstann ̶ ̶ lefuitorul de perleconstann ̶ ̶ amurgul ce nu poţi să-l cuprinzi

constann ̶ ̶ îmblânzitorul de mierle


135/583

135


o, ce minune

oarea de mac în lanul de grâu(o, ce minune)ca o femeie frumoasă pe un prund de pârâu

ca mama mea pierdută-n rugăciune

oarea de mac, oarea de macroie, pierdută-n lan, în amurg jur pe toate orile de mac care tac jur pe toate trăsurile cu maci care curg

oarea de mac în lanul de grâu

(o, ce minune)ca o candelă aprinsă pe un prund de pârâuca mama mea pierdută-n rugăciune


136/583


137/583

137


grijania din sânge

macii-s picături de sângedin icoana care plânge

macii-s focul care curge în grijania din sânge


138/583

138

Constann Preda

nimeni ca rul de iarbă

nimeni – dar nimeni –ca rul de iarbă

ans de glezna unei femei în cimitirul bisericiinu poate cânta atât de frumosdragostea


139/583

139


acum

ce tandru, ce drept i frumos ca un leandruprin suetul meu trece, acum, ioan alexandru


140/583

140

Constann Preda

buzele mele vor să-ţi sărute

buzele mele vor să-ţi sărutegenunchii ca pe două mierle tăcute

buzele mele vor să-ţi dezlegegenunchii ca pe două diademe de rege

buzele mele vor să-ţi soarbămierea genunchilor, fragedă, oarbă

buzele mele crăpate de setede mierea genunchilor tăi vor să se-mbete

buzele mele ca două prescuricaută miere la ne-n păduri


141/583

141


instanţă

singura instanţăcare poate decide între o picătură de vin bisericesc

i o picătură de ampanie dom perignoneste doar guradulcea unei femei

doar gurade după săruta unei femei


142/583

142

Constann Preda

nud

doamne, ce nud, doamne, ce nudca un zarzăr înorit în sud

ca un zarzăr înorit în nord într-un nebun floral atac de cord

ca un zarzăr înorit în estvai, ce incest al orilor, incest

doamne, ce nud, doamne, ce nudmăr pârguit lângă măr crud

sân pârguit lângă măr coptmăr ionatan în cifra opt

doamne, ce nud, doamne, ce nude raiul orilor în sud

i eu ̶ ̶ un pictor orb, zălud în fiecare zarzăr înflorit un nud aud


143/583

143


buza ta de sus e mai frumoasă când plouă

buza ta de jos e ca oarea de orhideebuza ta de sus e ca oarea de nufăr între genunchii mei devii femeie

numai cântecul privighetorii mă mai face să sufăr

coapsa ta e ca vinul de mânăsremâna ta stângă îmi duce, caldă, mâna mea dreaptă la sânun mac răsare din psalrerochia ta miroase a iconostas, a vâsc i-a oare de fân

buza ta de jos e ca oarea de obligeană

buza ta de sus e ca picătura de miere, de untdelemn între două câmpuri cu maci sângerează o ranăunde dumnezeu, pe furi, vine i face semn

buza ta de jos e mai frumoasă răsfrântăbuza ta de sus e mai frumoasă când plouătreci evlavioasă prin sângele meu ca o sfântă

treci evlavioasă prin sângele meu ca o lupoaică cu gura de rouă

îi jur: i-aş culege mierea hymenului, ambrozia, vinuldar în ce lumină de psalm, în ce lumină de giuvaier să-ţi încrustez suspinul?


144/583

144

Constann Preda

citete-mi din ernesto sabato

nebuno, sfânto, adoratocitete-mi din ernesto sabato

te rog, te implor, desuet,citete-mi din sabato, încet

îmi dai, iţi dau acest dreptam tocmit zece trăsuri i-am o garoafă roie în piept

am i-o tămâioară mov la revercitete-mi din sabato, îţi cer

îţi cad în genunchi, îţi bat la fereastrăam o veioză ca o zambilă albastră

am i-o cană de lut, cu vin ertnebuno, adorato, cum să nu te iert?

veioza-i aprinsă, dei-i scoasă din prizăvai, ninge din visul tău de marchiză

vai, ninge i tu te pregăte să-mi citeo mie de oameni de zăpadă anunţă miez de vară-n bucure

vai, ninge i eu mă pregătesc să te-ascultun pian se dizolvă-n zăpezi de-atâta tumult


145/583

145


un pian se dizolvă-n zăpezi de-atâta tăceream tocmit zece trăsuri cu ferestre de mere

am tocmit zece trăsuri îngropate în oaptene latră o haită de lupi cu dinţii de lapte

vai, nige i tu te pregăte să-mi citemâini nevăzute ne dau foc la cale

sfânto, nebuno, adoratocitete-mi din ernesto sabato


146/583


147/583

AȘ MURI DACĂ NAȘ SCRIE (2015)


148/583


149/583

Duminica lutului


150/583


151/583


152/583

152

Constann Preda

când scriu

când scriumi se dizolvă mâna-n luminănu u

dacă e lumină de mugur sau cea mai frumoasă lumină de nă

când scriuam o mierlă albă pe umărnu udacă-i vreun înger, nici zările să-i număr

când scriu

sunt ca un viin înorit, sunt ca un îngernu udacă la de scris nu-i chiar zăpada pe care eu sânger, eu sânger

când scriuatât de frumos îmi căie inima i sunt atât de fericitcel mai frumos mac sângeriu

ale cărui petale se desfac la asnţit

când scriudumnezeu străbate luna pe cel mai frumos bidiviu


153/583

153


din cauza miresmei de gutuie i zăpadă

din cauza miresmei de gutuie i zăpadăturlele bisericii au început să cadă

din cauza literelor furate de vântfântânarii sapă alte fântâni în cuvânt

din cauza haitelor de lupi din păduremitropolitul s-a ascuns, cu şleahta sa de snţi, într-o parohie de mure

din cauza galbenului de tufănică din zăritrenurile nu mai ajung niciodată în gări

din cauza galbenului crud de gutuienicio potecă în inima muntelui nu suie

din cauza unui măr în cădererămân însărcinate mariile pubere

din cauza luminii frumoase din livadădumnezeu trage funia unui clopot de zăpadă


154/583


155/583

155


nite nebuni

nite nebuni cară cu candelafur�

Constantin Preda - Acolo Unde Moartea Nu Ajunge VOL III_TIPAR

Documents

Transcript of Constantin Preda - Acolo Unde Moartea Nu Ajunge VOL III_TIPAR