Constantin Preda - Acolo Unde Moartea Nu Ajunge VOL II_TIPAR

8/16/2019 Constantin Preda - Acolo Unde Moartea Nu Ajunge VOL II_TIPAR

1/499

Constann Preda

Acolo unde moartea nu ajunge

II


2/499

tehnoredactare şi corectură: daniel predadtp & design: mihai băileşteanu

coperta IV: fotograa autorului – paul buciuta

Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a RomânieiPREDA, CONSTANTIN

Acolo unde moartea nu ajunge / Constann Preda. -Craiova : Autograf MJM, 2016 ISBN 978-606-709-071-0 Vol. II Vol. I - ISBN 978-606-709-070-3

821.135.1-92


3/499


4/499

Soţiei mele, ANA,şi fiilor noştri,

CONSTANTIN-ROMULUS şi DANIEL


5/499

5


Prefaţă

Constantin Preda şi poetica visului

Constantin Preda profesează o poetică a visului.

Romanticii chiar credeau că visul şi poezia au o esenţăcomună, se întrepătrund şi se intercondiţionează şi considerau că visul este “poezie involuntară”. Cele două ipostaze fundamentaleale visului sunt visul în somn şi visul în stare de veghe. Romantismul a cultivat, mai ales, visul nocturn, ca omodalitate de investigare a subconştientului, deschizând, astfel, caleapsihanalizei moderne.

Un motiv lozoc, frecvent în romantism, este motivullumii ca vis. Novalis spunea, în celebrele sale imnuri către noapte,că visul este o lume, iar lumea este un vis. Eminescu mergea şi maideparte, armând că viaţa întregii lumi nu este decât un “vis almorţii eterne”. Poezia lui Constantin Preda capătă o tot mai evidentă şipregnantă dimensiune metazică, ind marcată tot mai mult deobsesia morţii şi a plânsului, ca stare ontologică, denitorie, ainţei umane, ceea ce nu trebuie să ne surprindă, pentru că, înfond, confruntarea cu moartea şi cu timpul rămâne marea temă aliteraturii şi losoei universale.

Poezia capricorn însingurat este un fel de “ars poetica” a dureriişi a suferinţei: «cuvânt lângă cuvânt, lacrimă lângă lacrimă / mormânt

lângă mormânt (cruce lângă cruce) / Versul–încleştarea în care seleagănă Snxul». Realitatea interioară i se pare mult mai bogată şi


6/499

6

Constann Preda

insondabilă: “ştim atât de puţin despre noi / cum corăbiile încărcatecu aur / despre munţii de pe fundul mării”. La capătul călătoriei prin bolgiile infernului interior,

Constantin Preda descoperă esenţa tragicului care străbate adânculinţei umane şi care ne marchează, vrând-nevrând, existenţa.

OVIDIU GHIDIRMIC


7/499


8/499


9/499

9


am fost cândva egalul zeilor

am fost cândva egalul zeiloracum sunt iarba mieilor

am fost cândva cel mai vest toreadorpurtam mane de nor

mânuiam cu pricepere iul, adoram gavota i baluldespicam inima zărilor cu pumnalul

fandam spectaculos, recitam în mijlocul areneicântam cu françois villon pe malul senei

am iubit lupanarele mai mult decât altareleacum sunt rul de iarbă ce păzete catedralele

m-am bucurat de vinuri, de portjarere, de viaţăsnţeam cabaretele în ecare dimineaţă

am fost, mie la sută, un pezevenghi genialun vagabond pios i un cuţitar proverbial

am fost cândva mai ‒ marele muritorilor de rânddezbrăcam de lumină nubilele în gând

chemam mierlele să cânte în barba mea de fals arhimandritdădeam nume de stele femeilor pe care le-am iubit

mânuiam cu pricepere iul, pumnalulacum sunt ca marea puse ce-i îmbrăţiează valul


10/499

10

Constann Preda

ectenie

mi se împuţinează zileleparcă mă strânge toamna cu uacitesc o carte căreia îi tremură lele

în cenuă se vor transforma i socul i brândua

mi se răresc potecile i paiizarea, toată, plânge-n zboruri de eretece nuntă tristă, au fugit nuntaii

în altă zare, mai adâncă, să se-mbete

mi se răresc paii. de aceea

poemele-mi răzleţe le transform în rugăciunislăvite-s vinul i femeiapar regele de la spitalul de nebuni

mi se împuţinează cărările, zilelenopţile-s lungi, puse-i viabarba mi-o piaptănă copilele

care se joacă de-a melancolia

mi se răresc paii i zilele îngerii-n icoane păzesc via

barba colilie mi-o piaptănă copilelecare, la ospiciu, cred că sunt mesia


11/499

11


ana

ana mi-a oblojit rănileana m-a salvat de ecare dată de la moarteanei i-au înmugurit năfrămile

din frunzele toamnei, galbene, sparte

mâinile anei s-au transformat în mucatemâinile anei sunt sărutate de dumnezeumâinile clopotarului par retezatede suntetul clopotului care sunt eu

ana e suma tuturor ursitelor de pe pământ

ana e primul dangăt de clopot la mănăsreplânsetul anei este bujorul scuturat de vântdin zid îneacă lumea, ana, cu iubire

mâinile anei sunt numai lumină i purpurăplânsetul anei este vaierul crud al păpădiilordumnezeu pasul i-l murmură

inima mea, de asemenea, toamna, sub candela viilor

ana mi-a oblojit rănileana m-a salvat de la moarteana s-a zidit în locul meu

în această pagină de carte


12/499

12

Constann Preda

bătrânul cărunt din oglindă

bătrânul frumos din oglindăbătrânul cărunt cu privire de zeubătrânul frumos din oglinda de ghindă

bătrânul acela, uimit, sunt chiar eu

nimeni pe nimeni nu vede-n oglindănimeni pe nimeni, adânc i mereuun munte de ori stă să se-aprindămuntele-acela, cândva, am fost eu

bătrânul de la celălalt capăt de lume

bătrânul acela se uită la mine miratun munte de ori mă strigă pe numeoglinda e vastă, ecoul − furat


13/499

13


calea

ce se va-ntâmpla cu mine după moartece se va-ntâmpla cu mâinile cu care scriuce se va-ntâmpla cu toamna dintr-o carte

ce se va-ntâmpla cu cel ce-a putut să u

ce se va-ntâmpla cu mine păcătosulcare uneori mă îndoiesc de dumnezeuce se va-ntâmpla cu mine fals ‒ evlaviosulce sunt eu: cais sau minereu

ce se va-ntâmpla cu mine neîncrezătorulce se va-ntâmpla cu mine cel pierdut în vinvor de partea mea ţărâna i mohorulfemeiea mea va îmbrăţiată de lujerul de crin

ce se va-ntâmpla cu movul din bastăce se va-ntâmpla cu tot ce am iubituneori nu cred că dumnezeu existăalteori adorm pe lamă de cuţit

ce se va-ntâmpla cu mine trecătorulce se va-ntâmpla cu colbul de ţărână care suntam vrut să semăn cu cocorulam vrut să u ca plopul mângâiat de vânt


14/499

14

Constann Preda

ce se va-ntâmpla cu mine mâinece se va-ntâmpla cu mine ierieu cred că dumnezeu e aburul de pâine

dar dacă este mierea picurată-n mângâieri?


15/499

15


rugăciune de noiembrie

sunt, astăzi, propriul meu mormânt, vai, suntrul de iarbă pe care nu pogoară niciun sfânt

sunt rul de iarbă pe care nu coboară nici măcar o gărgăriţănici roua, nici sfântul vin, nici sfânta lapoviţă

sunt rul de troscot pe care nu coboară niciun zeusunt rul de iarbă pe care calcă-n vis eleva de liceu

sunt rul de iarbă, sunt herghelia, arasunt fulgerul care transformă-n orhidee domnioara

sunt picătura de sânge care se roagă în vinpentru geamătul femeii în somn, astral, oral, divin

sunt picătura de cer, sunt astăzi propriul meu mormântsunt sfenicul de ori, ca ulm amănunt


16/499


17/499


18/499

18

Constann Preda

a fuma vul rochiei tale

a fuma opiuma fuma vul rochiei taleţi-a ridica picioarele pe umeri

i ţi-a trimite fumul rotocoale

a fuma nalbăa fuma asnţituri cu macii-a scrie lui dumnezeu o jalbăsă nu mai tragă cu ochiul când te dezbraci

a fuma zdrenţe de nufăr

a fuma miresme de teisuspină lămpile când sufărprin bojdeucile cu zei

a umple pipa cu muguride-alun, de fag, de păducelte-a căuta prin văile cu struguri

o, lup divin în pielea unui miel

te-a bea sos ca pe-o tequilate-a bea sos ca pe o ducăte-a hăitui ca lupul care nu cunoate mila

în toamna asta cu miros de praf de pucă


19/499

19


a fuma opiuma fuma vul rochiei taleţi-a ridica picioarele pe umerii ţi-a trimite fumul rotocoale


20/499

20

Constann Preda

sunt singurul poet care nu crede în dumnezeu

sunt singurul poet care nu crede în dumnezeudecât toamnaatunci când galbenul frunzei începe să delirezeatunci când galbenul frunzei de nuceste la apogeu i orologiile o iau raznanu mai este nimeni la macaziar bătaia de clopot peste dealurii lumina de mere peste valuridizolvă orice lege, orice credinţă, orice sennţă,orice idee de tribunal

sunt singurul poet care s-a hotărât să nu creadă

în dumnezeudecât de la mijloc de noiembrie în susde aici încolo începe ortodoxiamă refer la ortodoxia rului de iarbă, la ortodoxia tufănicilor

încă necuprinse de îmbrăţiarea zăpezii

cele mai frumoase nopţi de dragostesunt cele de după cincizeci de ani

când ai senzaţia că angi cerul (dei nu spui nimic)i par a ulmele,egalele bucuriilor împărtăite doar de zei

cele mai frumoase nopţi de dragostenu pot avea loc decât toamna târziude la mijloc de noiembrie în sus


21/499

21


arzi atât de frumos, de sos, de tăcut

arzi atât de frumos, de sos, de tăcutca uleiul de brad în candelă la mănăsreţi-a trece chipul pe biblii, sub formă de sărut

pe frunzele-n vânt, pe monede, pe cea mai scumpă psalre

arzi atât de sos, de frumos, de păgânca vinul dulceag, ca picătura de untdelemnaluneci ca vidra, îmi lai pe ape semnpui mireasmă de mentă în sfenicul nebun

arzi nebunete i totui tăcut

arzi atât de oral fără pic de cenuăţi-a da arvună să-mi ţii de urât

în cea mai stranică noapte ce-mi bate la uă

arzi atât de tăcut i, doamne, -atât de sosca uleiul de mac în lămpile de veghesunt prea bătrân să-ţi dau vemântul jos

trec clopotari de ori în false ori de zeghe

arzi atât de frumos i-atât de morganacca uleiul de strugure în semn de rămas bunsunt prea bătrân i totui te-a iubi sălbacsunt prea bătrân i totui tânăr i nebun


22/499

22

Constann Preda

onorată instanţă

onorată instanţă, onorată instanţă îmi cântă cucul pe clanţă

onorată instanţă, venerabil abisplâng după versul ce niciodată nu l-am scris

onorată instanţă, onorată cenuătoamna mi-a lasat citaţie la uă

onorată doamnă, onorată veche husă de chitarăcel mai frumos pastel e fumul de ţigară

onorată toamnă, venerabil fum de ţigarăcel mai frumos haiku este sărutul într-o gară

onorată iluzie, onorată poartă de mitropolieduc trena de cenuă a celei mai frumoase ori de păpădie

onorabil glonţ, venerabil afet de tununde-s cenua i cucul nebun?

onorată melancolie, venerabil afrontplină-i ţara de generali fără o zi de front


23/499

23


venerabil întuneric, onorată luminămă trage pământul prin ori, prin rădăcină

onorată frunză, venerabil galben de gutuiemuntele suspină prin fumul de tămâie

onorată galbenă frunză, onorată frunză ruginiee bolnavă toaca, bate-a venicie

onorată nemărginire, onorată instanţăviaţa i moartea − mereu în balanţă

onorată instanţă, venerabilă ispităce se-ntâmplă cu inima mea? miroase a răchită înorită


24/499

24

Constann Preda

am trăit toate spaimele, am trăit toate bucuriile

am trăit toate spaimeleam trăit toate bucuriileam trăit toate formele de relief

pe sub rochiile cu care zboară, toamna, mariile

am trăit toate marile miracoleam furat din toate biograilemereu cineva mi-a ţint fruntea, mi-a pus obstacolem-au iubit i m-au dat, de la una la alta, melancoliile

am fost mereu îndrăgostul, nebunul

sfântul, despuiat de veminte, purtând coroană de macimereu, în urma mea, cineva a încercat s-apese pe trăgaciam fost, totui, arcaul care trage cu tunul

am iubit grav, niciodată ca-n biblie, am iubit dementm-au plagiat recruţii-n gări, m-au imitat i îngeriiam descoperit în ecare bucurie o vale a plângerii

i-n care paroh plin de true un dumnezeu repetent

am iubit adânc, până-n nemargini, până-n prăseleam avut parte de jere, de ori, de tristeţiadevăraţii snţi sunt marii poeţicare pătrund lumina până dincolo de stele


25/499

25


am iubit vijelios, năprasnic, pân’ la prăseleam avut parte de o picătură de grijanie în ecare cană cu vincea mai frumoasă tristeţe e plânsul unui arlechincea mai frumoasă viaţă e viaţa ca un joc de iele

am trăit toate spaimeleam trăit toate bucuriileam trăit toate formele de reliefm-au iubit i m-au dat, de la una la alta, melancoliile


26/499

26

Constann Preda

în cea mai ploioasă zi din lume

port o haină cu o singură mânecă în cea mai ploioasă zi din lume, în cea mai sfâietoare duminecă

sunt ulmul mare aed, ulmul mare ayatollahpeste tristeţea relor de telegraf

sunt ulmul mare duhovnic, ulmul mare suav călosport un jungher din zahăr tos

am i-o earfă de vaniliefăcută din suspinul unei doamne, într-un tulburător început de aprilie

sunt ulmul suav călos, ulmul vânzător de cui muzicalevindec orice început de melancolie i de jale

sunt ulmul mare harpist, ulmul mare aedport o haină cu o singură mânecă, nici nu mai cred

sunt ulmul mare îndrăgost, cel mai frumos aedsunt chiar lupul îmbrăcat în blană de ied


27/499


28/499

28

Constann Preda

vine iarna, n-am ferestre

voi fuma lumea-ntr-o grotănu u, doamne, nicio iotădin desenele rupestre

vine iarna, n-am reveram o ubă de jidveidoamne, o ţigară-ţi ceri lumina din femei

vine iarna, n-am puteresă îmi desenez la gâttreang din rochii de muierede putoaică, nici atât

vine iarna, plâng cocoriivine iarna, râde vinul

mă acopăr cu pelinulcare-l poartă-n suet norii

vine iarna, ce ideesă-mi scriu epitaf pe crucevai, copila din femeieare pulpe zăbăuce

vine iarna, plâng cu plopiiport palton de bohonmă grijesc c-un strop de vin

îi dau dracu pe toţi popii

vine iarna, n-am puteresă îmi desenez la gâttreang din geamăt de muiere

de putoaică, nici atât


29/499

29


cea mai frumoasă moarte

cea mai frumoasă moarteeste moartea, în iunie, în somne ca i când ai deschide o biblie, o carte

peste care picură o lacrimă de domn

când, vai, orile verii au suet, au i memoriei teii i ulmii la feli lanul de grâu sub zbor de prigoriei rul de iarbă sub copită de miel

cea mai frumoasă moarte

este moartea în somn ca regăsirecând trec icoane aprinse pe dunărei cântă cucul în psalre

cea mai frumoasă moarte estecând plânge vara printre sfenice de crinicând dumnezeu închide o poveste

deasupra frunţilor de spini

cea mai frumoasă moarteeste moartea, pe mpul verii, în somneste ca i când ai deschide o biblie, o cartepeste care picură o lacrimă de domn


30/499

30

Constann Preda

sepia

mi se subţiază trupulca unui brad, ca unui sfântvorba mi-e dusă-n psalri

de prima pală de vânt

mi se subţiază drumulca unei câmpii, potecilemi-e trupul ca fumulce-acoperă, toamna, covercile

mi se subţiază steaua

aminul clipelor mă soarbemă rătăcesc în neauadin ţara cintezelor oarbe

se întristează cutcurigulcântă-n candeli cucul, varatristeţea cucului e tot câgul

ca unui ulm pe ramuri, ceara

îmi sângerează rănileca unui cerb, ca unui sfântpun mir pe depărtăriledin ece cuvânt


31/499

31


mi se subţiază zarea(nu pot icoanele să plângă)vai, lăcrimează în icoane mareaamiaza bate într-o dungă

mi se subţiază paiiau o alel de lumină medaliilespre fruntea mea-i reped săgeţile arcaiiprima ninsoare a ans daliile

se întristează cutcurigul

mi-a intrat lumina-n oaseun cuvânt doboară diguldin tămâie i mătase

mi se subţiază trupulca unui tei, ca unui sfântvorba mi-e dusă-n cazaniide ulma boare de vânt


32/499

32

Constann Preda

zi fără calendar

va veni ţărâna, vor veni cenuileva renate din ele doar rul de iarbă

îmi vor face parastas mătuile

iar clopotarul îi va freca samovarul de barbă

va veni o brumă săracă i mutăcaii îmi vor purta paii în eicocarda mea va o oare de cucutăhei, dumnezeule al rului de iarbă, hei

va veni bruma ca o nuntă fatală

va veni ţărâna fără să pregeteva veni cenua în seara de galătoporai îmi vor crete din degete

va veni bruma ca o zi fără calendarva veni ţărâna cu coasa ei tânărăcenua clipele-mi numără

hei, dumnezeule al rului de iarbă, hei, domnule clopotar


33/499

33


se sinucid poeţii pentru ne, doamnă

se sinucid poeţii pentru ne, doamnăpână i cerbii se bat să-ţi bea roua din palmă

se sinucid poeţii i prelaţii îţi bat mătănii groi i argaţii

se sinucide arpele în chingăpreoţimea, toată, vrea să te angă

monahii vor pulpana să-ţi sărutei pântecul i coapsa, pe tăcute

pictorial de post, pictorial de toamnăe cea mai frumoasă dintre muceniţe, doamnă

cu unduiri de viperă, de anacondăcu irizări de vin bisericesc, de bere blondă

cu irizări de cabernet, de lacrimi de coniac

cu jeluiri de bohon, când te dezbrac

pictorial de post, de toamnă ruginies-au strâns toţi îngerii poeme lungi să-ţi scrie

se sinucid poeţii pentru ne, doamnăse bat i munţii-n capete, e mov, e miez de toamnă


34/499

34

Constann Preda

m-a ascunde, m-a ascunde

m-a ascunde, m-a ascunde în lumina din secunde

din amiezele fecunde

unde plâng mere rotundeviinele poartă fundeunde mpul nu pătrundeunde Moartea nu pătrunde

i cuvintele-s doar unde


35/499

35


pietà

maria se dezbracă la fereastrătrec hoarde de uturi i de iele prin inima noastră

maria se dezbracă încet, ca în altar, cu mare sală

maria-i dă jos gutuiele i merele din poalămaria-i desface primul nasture, ca-ntr-un miracolay, ay, strigă domnul magrie, venit i el la spectacol

maria îi trage lent rochia peste umeriai mp să te gânde la mere, să le numeri

se dezbracă atât de lent i de frumos mariacă pare o biserică în care dumnezeu îi uieră melancolia

vai, ce picioare de iarbă, de maci roii, de fân cositay, ay, ce boboc de oare, i greierii au amuţit

vai, ce picioare lungi, de zmeură sălbacă, de crini imperialivai, ce genunchi nebuni, din ori de măr, demenţiali

felul misc în care se dezbracă maria este aproape irealparcă auzi în ecare cută a rochiei un nechezat de cal

ei, doamne, maria are sânii rotunzi sub formă de mărmaria, cu sete, îmi mucă buza de jos, în răspăr

maria e un fel de pietà, mai mult fum i, doamne, -atât de tristăcine poate să jure, pe-un prag de biserică sau de schit, că maria există?


36/499

36

Constann Preda

drumul

sunt drumul care merge pe drumsunt numai vaier, sunt numai aer, sunt numai fum

sunt drumul care-i caută drumul în sinea mea sunt drumuri cu duiumul

sunt drumul care-i caută caleaacolo unde se-ntâlnesc i râd, ca barbat i femeie, dealul cu valea

sunt drumul care-i vede de drumsunt fumul de toamnă ce se îneacă în fum

sunt drumul care-i caută caleaacolo unde devin cruce dealul i valea


37/499

37


melopee

îţi sunt, doamna mea, dator vândutţi-am tot cerut cu împrumut

un vin, o oaptă, un sărutdoar vul fustei, la-nceput

apoi o coapsă i picioru-ntregte desfăceam oral, eu îngerul cel bleg

îţi desenam pe gleznele subţiriobscenităţi i trandari

îţi desenam i mă rugailumina toamnei să n-o tai

eu te snţeam, mă imploraisă bat cu ori la porţile din rai

o, doamna mea, ţi-am tot cerutdumbrăvile de maci din aternut

eram bălai, azi sunt de lutuitat de zei într-un sărut


38/499

38

Constann Preda

palimpsest

uneori sunt atât de trist încât mă simt chiar în afara morţii

nu aud nici balamaua porţii

nici lacrima ce picură din amest

uneori, vai mie, uneorinu-nţeleg de ce vor macii să visezeei, atunci, în bietele după-amiezesimt c-ang cu tălpile de nori

sunt i asel de după-amieze, de clipe, de zile

când nu-nţeleg lumina care răsucete cheia porţiiatunci mă situez deasupra morţiii-aud pădurea care hohotete-n le

uneori sunt doar un palimpsestscris de-o mână nevăzută în afara sorţiiviinele ţipă a incest

viinele au culoarea morţii


39/499


40/499

40

Constann Preda

tu ai uitat închisă-n casă varacă prea vuiesc tăcerile-n prisacăte voi sculpta în fumul de ţigară

te voi iubi i niciodată n-o să-ţi treacă

tu ai uitat închis în casă drumulpe care pleci, pe care viite voi iubi dar e doar fumuldin casa cu melancolii


41/499

41


doar

doar o singură noapte de dragoste a fost între noidoar o singură noapte de dragostee singurul lucru de care îmi amintesc

din viaţa mea de înger orb, de întemeietor de cnezate, de staroste

doar o singură noapte de viină putredă a fost între noidoar un psalm, pe o blană de urs, într-o magică noapteam făcut dragoste în faţa oglinzii, goi

înainte de a întemeia o ţară de oapte

priveam viscolul, bătea mătănii focul

ne fotograau fulgii căzuţi pe fereastrăeu te sărutam pe pântec în locul acela, în locul

în care dumnezeu îţi picta o earfă albastră

o singură noapte a fost de ajunstoată noaptea aceea am plâns ca mierea viespilor în strugurivino, mi-ai zis, ne vom preface-n muguri

sau hai să ne întoarcem în faţa oglinzii, pe blana de urs

doar o singură noapte de dragoste a fost între noidoar o singură noapte nebună, divinăe singurul lucru de care îmi amintescoglinda-i din ori, ninsori i răină


42/499

42

Constann Preda

scrisoare către oarea calotă i tefan mitroi

mi-a duce inima la un ceasornicarsă bată-n urma astrelor mai rar

mi-a duce inima la cel mai vechi ceasornicarsă o-nţeleg, să o dezleg, să o repar

mi-a duce inima la cel mai bun ceasornicarsă-i pun o aripă de uture măcar

a duce însăi vremea-vremilor la reparatdar inima mea miroase-a grâu abia treierat


43/499

43


pune-ţi piciorul trist la mine pe umăr

pune-ţi piciorul trist la mine pe umărpune-ţi piciorul trist la mine uorvino, pistruii să-ţi număr

pe valea smanei să urc, să cobor

pune-mi piciorul trist pe genunchipune-mi glezna subţire pe fruntesă-ţi culeg cimbriorul, mănunchidin toate văile de munte

pune-mi piciorul subţire pe buzepune-mi fusta de miere-n pahare cea mai frumoasă femeie-ntre muzede care poeţii i pictorii nu au habar

ai surâsul mai frumos ca zăpadaai surâsul mai frumos ca prima ninsoarede-aici încolo începe baladade unde i lui dumnezeu i-e frică să coboare

pune-ţi piciorul trist la mine pe umărcoboară uor din mit în paradigmăvino, corăbii pierdute să-ţi număruite catargul, e cea mai frumoasă enigmă


44/499

44

Constann Preda

ninge duios cu vânt de la miazănoapteninge duios cu ori din scripturăveni-va un prag de ori i de oapte

sunt beat de ne peste măsură

femeie fugită din damf de gutuiefemeie furată din damf de caisădumnezeu biserica-mi descuietocmai cu cheia interzisă

femeie fugită din albul ninsoriifemeie fugită din fumul de pipăe ţara spre care se-ndreaptă cocoriie îngerul ce-mi bate din aripă

ai surâsul mai frumos ca zăpadaai surâsul mai frumos ca prima ninsoarete rog, nu fugi, ascultă balada

te rog, nu fugi, e prima scrisoare


45/499

45


m-ai prins cu degetul în borcanul cu miere

m-ai prins cu degetul în borcanul cu mieremi-ai sărutat degetul, ce sfâiere

mi-ai prins mâna, ca pe un crin, între ciorapii de mătasebătea un clopot nebun cu sunete evlavioase

mi-ai prins mâna, la deal, în crăpătura fusteioldul tău avea ceva divin din zvâcnetul viperei i al lăcustei

m-ai prins, ca pe un ghiocel, în capcana dulce dintre olduridevenise trupul tău chitara nesfâritelor acorduri


46/499

46

Constann Preda

balada vinului

nici vinul nu mă mai ajută, doamnenici prietenii pe care cred că nu-i mai amnici primăverile cu început de toamne

nici toată marea poezie-a lui omar khayyam

nici vinul, doamne, nu mă mai ajutănici serile nebune, ermitajele de noriam lângă mine o mireasă începutăpe care-o cheamă-n zbor cohorte de cocori

nici vinul, doamne, nu mai înţelege

tristeţea mea de care, iată, s-a dezissunt zeul orb ce cântă pe cărări pribegepoetul orb i ulmul proscris

nici vinul nu mă mai ajută, doamneam umerii ca două primăveri la început de toamnenici vinul, doamne, nu mă mai ajută

am lângă mine o mireasă începută


47/499

47


somaţie

numitul constann preda este somatsă nu-i mai aprindă ţigara de la razele luniitablourile lui van gogh vobesc între ele

din tablouri au fugit poeţii i nebunii

numitul constann preda este somatsă nu mai discute cu statuile i corbiiumblă prin ora un zvon ciudati-au recăpătat vederea toţi uturii i orbii

numitul constann preda este somat

să nu creadă ce vorbesc, în zbor, cocoriiumblă prin inimi de îngeri un zvon ciudatpoeţii au plecat să escaladeze norii

numitul constann preda este somatsă nu mai tragă cu ochiul prin gaura cheiitoţi îngerii au decretat

c-ar devenit slugă misterului femeii

inculpatul constann preda este somatsă nu-i mai aprindă ţigara de la razele luniitablourile lui van gogh vorbesc între ele

în tablouri s-au întors poeţii i nebunii


48/499

48

Constann Preda

tranee

mi-a săpa o tranee în înserarea unei rochii de femeie

mi-a săpa din ori o tranee în vul tânăr al unei rochii de femeie

mi-a săpa adânc o traneede la primul nastur, pân’ la marea egee

mi-a săpa, zău, o traneecând episcopul rugăciunea îi încheie

mi-a săpa o tranee sau o cazematăsub o rochie de vară, în dungi sau înorată

mi-a săpa cu un suspinun altar un’ să mă-nchin

mi-a găsi un adăpost

pentru nebunul care-am fost

pentru nebunul care mâine-va frumos ca aburul de pâine

mi-a săpa din ori o tranee în vul tânăr al unei rochii de femeie


49/499

49


mă apără tata

mă pândete moartea din toate cotloaneletrage tata dunărea-n cer cu albe, odgoanele

mă pândete moartea din toate ungherele

e ca o muzică veche ce leagănă sferele

mă pândete moartea fără abaterece viforniţă e-n suetul meu i ce zbatere

mă pândete moartea încă înainte de a mă nateca haita de lupi, mielul jupuit în ziua de pate

mă pândete moartea, despletă, la marele praznicmă apără tata, cu inima lui, sfâiată năprasnic

mă pândeşte moartea, nu mă mai pot ange nici cele mai cumplite primejdiii-a făcut moartea din re de iarbă altare, odăjdii

mă pândete moartea din toate cotloanelemă apără tata i seacă oceanele

mă pândete moartea, îmi frământă colaciio, doamne, rochia iubitei e mai frumoasă ca macii

mă pândete moartea, o simt atât de aproapecoboară munţii în mine, reintră în ape

mă pândete moartea, o simt cu toţi poriie ca o taină veche ce leagănă norii

mă pândete moartea din toate ungherelemă apără tata cu lumina cu care se coc merele


50/499

50

Constann Preda

hai să facem dragoste-n odaia cu oglinzi

hai să facem dragoste-n odaia cu oglinzisă aprindem i oglinda din tavanpeste văi i maci să mă cuprinzi

când cobori, pe pieptul meu, spre rucăr-bran

hai să ne înndem pe covortu să i doar abur, pâine aburindăsă privim sălbac în oglindătoamna dintr-un ţipăt de cocor

hai să facem dragoste-n picioaresă mă-nlănţuie pe după oldurisă-mi legi gura cu cicoaretaina primelor acorduri

hai să facem dragoste pe tocul uiihai să facem dragoste-n genunchi, pe coate

în oglinda verioarei i-a mătuiieu să intru-n pivniţi pe furate

hai să ne iubim de-a valmahai să ne iubim ca vinulsă-ţi fur din bujori carminulsă-ţi pun pe sub pântec palma


51/499

51


hai să ne iubim ca zeii în odaia cu oranjuri

grija cheii, grija cheii

să-mi faci viaţa numai franjuri

hai să ne iubim ca orbiisă furăm din biblii vinacântă corbii, jură corbiieu sunt orbul, tu lumina

hai să ne iubim pe coatesau duios pe tocul uiisă dăm foc oglinzii i cenuiisă-ţi răsr zului pe la spate

hai să ne înndem pe covortu să i doar abur, pâine aburindăsă privim sălbac în oglindă

toamna dintr-un ţipăt de cocor


52/499

52

Constann Preda

a merge în audienţă la arhimandrit

a cere dezlegare de la snţia cere binecuvântare de la zeisă dorm pe sânii tăi sălbaci i cuminţi

într-un hambar cu porumbei

a cere voie de la iconarim-a ploconi-n amurg pe la stareţesă vină galbenul gutuii să ne-nveţea cere îndurare de la cerbii lopătari

a cere dezlegare de la ulmi

a cere mângâiere de la plopisub poala rochiei să mă îngropisă mă iube prin văi înmiresmate i pe culmi

a cere să mă spovedesc pe la sihatria cere binecuvântare de la teide la duhovnicii cu ochi albatri

care-n lumina toamnei par mai presus de zei

a merge în audienţă la arhimandritsă miroase patul a gutui i-a ghindăsă-ţi beau în loc de vin vechi îndulcitstamba rochiei ce stă să se aprindă


53/499

53


a cere dezlegare de la snţia cere dezlegare de la zeisă plâng pe sânii tăi sălbaci i cuminţi

într-un hambar cu porumbei


54/499

54

Constann Preda

brancardier de dragoste eternă

brancardier la camera de gardăbrancardier la inimi în urgenţese scriu noi le i recrudescenţe

e noaptea asta ca o halebardă

brancardier la terapie intensivă în ecare inimă se bat un leu i-un gru

candelăresele, pe muchie de cuţit, cer echilibrucandelăresele, pe colţul inimii, scriu o misivă

brancardier pe viaţă i pe moarte

inrmier, la crizanteme, pe vecieai vrea i nu ai vrea anesteziecobori, urcând, pe scările rulante

e-atâta alb încât visezi că ningee-atâta alb i mov de asistente de spitalbrancardieru-i orb, nelinitea se snge

halal, brancardier nebun, frumos, halal

inrmier la camera de poeziebrancardier de inimi i de muzică de paibrancardierul se zidete sub mistrieaa cum marea se zidete sub vâslai


55/499

55


brancardier la cameră de gardăbrancardier cu capu-ntre butuc i pernăbrancardier cu inima sub bardăbrancardier de dragoste eternă


56/499

56

Constann Preda

poeţii

marri fără glorieuturi orbi în minele de sarefraţi neuţi ai cântecului de prigorie

mirosind a iarbă i a lumânare


57/499

57


maria

ţi-a culege via, mariaţi-a terge-n amurg, cu lumină de psalmi, argintăriaţi-a desena pe cer melancolia

ţi-a cere să-ncercăm hulubăriaa da ordin să ţi se strige numele-n gări, cu toată evlavia, mariaţi-a păzi cu o mie de uturi orfevrăriaţi-aş duce trena pân’ la gurile dunării, până-n ţara de nuferi, pân’ la chilia, maria ţi-a deveni sclav de-a pururi, te-a apăra cu viaţa mea, cu poezia, maria

în plânsul tău, ca-ntr-un iconostas, mi-a înălţa ctoriaţi-a săruta genunchii-n sacrisa

în care-aprinde candeli păpădia

iar rochia ţi-a face-o purpură peste câmpia în care toţi cocorii cântă-n cor: maria!


58/499

58

Constann Preda

vor veni marile ierni, vor veni marile zăpezi

vor veni marile ierni, vor veni marile zăpezivor veni marile taine, marile cutumea vrea s-abat jungherul turmelor de iezi

dar picătura de sânge de pe jungher mă strigă pe nume

vor veni lungile ierni, vor veni marile ninsorise vor topi potecile spre miazănoaptevor -ngropate de vâltoricătunele din lemn, din vin, din mere coapte

vor veni de-a builea zăpezile

cin` să mai ţină cont de ori, de inimă, de marginivor înori direct din pieptul meu livezilevor zbura, de la un capăt la altul al lumii, poemele din pagini

vor veni marile zăpezi, vor veni marile iernivor coborî din cărţi năprasnice himerecine e tu, nevăzută femeie, ce pe frunte îmi aterni

lumină furată din lumina carelor cu mere

vor veni iernile, vor veni marile zăpezivor veni marile taine, marile cutumea vrea s-abat jungherul turmelor de iezidar inima mea este la celălalt capăt de lume


59/499

59


vine iarna ca o oaptă, ca un ulm plâns

vine iarna ca o oaptă, ca un ulm plânscade iarna peste sănii, peste pieptul meu de urs

fericit, i mire, i lotru i orblasă-mă ca pe-o ambrozie, ca pe-o picătură de vin negru să te sorb

fericit, i mire, cu o oare de măr pe osul frunţiite chem în cea mai frumoasă iarnă, în cea mai sălbacă noapte a nunţii

vom vorbi cu jderii, vom ţipa ca nebunii, vom trezi i morţiicu ori de mucată vom drege balamalele porţii

vom îneua caii, le vom pune zăbala, vom aprinde felinare la săniivoi implora munţii, sub spic de ninsoare, să-ţi bată mătănii

vine iarna ca o oaptă, ca un ulm plânsvine iarna, ca un glonte de vin rou, peste pieptul meu de urs


60/499

60

Constann Preda

pe drum de sanie la cobadin

pe drum de sanie la cobadinhaite de lupi beau rom cu vin

haite de lupi cântă-n amurgfumează mărăe i nu le-ajung


61/499

61


te-a duce la editură

te-a legăna pe genunchiţi-a scrie un vers pe blogte-a fuma pân` la rărunchi

te-a fuma ca pe un drog

te-a trage adânc pe năriba te-a trage i pe roatăeu, ierarh de călimări,de iubirea lumii, toată

te-a duce la editurăsă te păresc sos în scrisori de iarnă pură

i de crivăţ nemilos

te-a picta în podul palmeisă te pot privi când plângnumai eu în crucea toamneibiet halou de ori, nătâng

ţi-a publica într-un ziaralbul rochiei dementedezbătut în parlamenteheraldic, incendiar


62/499

62

Constann Preda

sau ţi-a pări pe-un mbrumersul tău de balerinăoful tău numai lumină

pe rena mea de zimbru

te-a ascunde-ntr-o oglindăsă mă-mbăt cu ne searacând îmi răsucesc ţigarai dau foc la toc, la grindă

mi te-a pune-n buzunarca pe-un r suav de mentăsă îţi scriu când e absentăcântece de samovar

te-a duce la editurăsă te păresc sos

în scrisori de iarnă pură

cu cuţitul pân` la os


63/499

63


o femeie doarme cu fotograa mea sub pernă

o femeie doarme cu fotograa mea sub pernădumnezeu cosete-n lanul de lucernă

o femeie doarme cu surâsul meu pe gură

dumnezeu îmi duce orile-n trăsură

o femeie-mi scrie litere nescrisetrupul său miroase a caise

o femeie doarme cu surâsul meu pe pântecdumnezeu îmi duce orile în cântec

o femeie doarme cu lumina mea în geamo garoafă râde-n chipul cu care plângeam

o femeie doarme cu fotograa mea pe butucul călăuluipustnici nebuni zboară din chiliile de pe crestele ceahlăului

o femeie doarme cu fotograa mea pe ina de tramvai într-un amurg nebun, de foc, de galben pai

o femeie doarme cu fotograa mea sub pernăvara îi coboară steagurile-n bernă

o femeie-mi scrie litere nescrisesub o lampă veche de caise

gura sa miroase a narcisetoate despre îngeri au fost zise


64/499

64

Constann Preda

sunt cel mai frumos ţăran cu alură de lord

sunt poet de modă veche încă bat narcise la maina de scris

port cercel în ureche

între două bătăi de inimă mă retrag în abis

sunt cel mai frumos ţăran cu alură de lordpot răsturna munţii cu o frântură de versi dumnezeu, cu felul meu de-a , e de acordsunt cel care duce trena femeii, sunt singurul paj din univers

sunt cel mai frumos lord cu alură de baci

pot înălţa dintr-un suspin o bisericăsânul tău are melancolie de piersică

îţi pot transforma rochia într-o câmpie de maci

sunt nebunul genial fără perechepoezia mi-o ia de cele mai multe ori înaintesunt paracliserul hirsut, de modă veche

sparg nunţi, botezuri, sunt totui tâlharul cuminte

sunt cel mai frumos lord cu alură de sfântpot sculpta o mănăsre într-un r de iarbăpot duce toate viforele de siberie în barbăpot înhăma la sănii hergheliile de vânt


65/499

65


sunt ulmul ţăran cu alură de lordmă încăpăţânez să consider rul de iarbă cea mai înaltă academiemă-mbăt, arunc busola peste bord

mă-mbăt cu oare de cais, lumină i melancolie

sunt clopotar de modă veche, totui, nouătoate tainele lumii stau în clapele mainii mele de scrisbeau vodcă din scle cu echete de rouăsunt beţivan din srpea lui van gogh, renoir, masse

sunt poet de modă veche încă bat ori de zarzăr la maina de scris

port cercel în ureche între două bătăi de orologiu mă retrag în abis


66/499

66

Constann Preda

balalaică

ţi-a bea rochiaca pe-o ampanie, ca pe-o agheasmăcând cade toamna la cozia

i bate clopotul de-atâta mireasmă

ţi-a bea ţipătulţi-a bea roua i muguriicând îi desface lenea sipetuli sânii ţi-s mai dulci ca strugurii

ţi-a bea melancoliate-a tăvăli, ţi-a pune auao, cum ţi-a treiera de ori tarlaua‒ pândarul bleg care păzete via ‒

ţi-a bea cu sete cânteculţi-a pune picături de miere pe sâniarhaic să-ţi tremure pânteculte-a începe toamna, într-o zi de luni

ţi-a bea, pe nerăsuate, suenul i rochiaca pe un vin negru de mure, ca pe-o agheasmăa invoca-o pe sfânta evdochiacând cade clopotul de-atâta mireasmă


67/499

67


ţi-a bea, îndrăcit, melancoliate-a tăvăli, ţi-a pune auao, cum mi-a face eu damblaua

‒ nebunul bleg care păzete via ‒

ţi-a bea adânc înorareaţi-a sorbi roua i muguriicând cade laic înserareai sânii ţi-s mai dulci ca strugurii


68/499

68

Constann Preda

câte altare se ascund sub rochia ta?

câte altare se ascund sub rochia tala care dintre ele a putea îngenunchea?

câte biserici se ascund i câte nu le u?ca arpele-a veni prin lan, monah tăcut să-ţi u

câte mătănii ai vrea să bat, sub poala ta, câte mătănii?te-a trage ca pe-o sfântă, pe roată i pe sănii

câte tropare-ai vrea să-ngân, câte oraţii?desfă-ţi genunchii albi, din mure i vibraţii

câte tropare-ai vrea să-ţi cânt i câte să-ţi îngân?desfă-ţi genunchii albi, vin la cosit de fân


69/499

69


jurnal

jurnal de front, jurnal de toamnă lungă jurnalul unei inimi care stă să plângă

jurnal de frunză galbenă-n tranee

jurnal de cerb îndrăgost de o femeie

jurnal de front, jurnal de toamnă-n agonie jurnal de strugur tămâios în crucea de la vie

jurnal de-aprod, jurnal de felinar de ghindă jurnal de dragoste ce stă să se aprindă

jurnal de măr, jurnal de frunză de gutuie jurnal de lup ce vine dinspre cetăţuie

jurnal de front, jurnal de-mbrăţiare veche jurnal de ciută plină de săgeţi, ce-i caută pereche

jurnal de front, jurnal de lamă de pumnalcântec de jder, de herghelie fără cal

jurnal de epitrop, jurnal de lampă cinci jurnal de ghindă cu smaralde pe opinci

jurnal de front, jurnal autumnal jurnalul unei asistente care zboară prin spital

jurnal de frunză galbenă-n tranee jurnal de cerb îndrăgost de o femeie


70/499


71/499

71


vodcă, tutun, khayyam, cafea amară

ulmul tren, ulma gară îţi scriu un psalm din fumul de ţigară

ulma gară, ulmul trente-a căuta-n zăpada urmelor de ren

ţi-a răsra părul, ţi l-a desple în patul meu din galben crud de păpădii

ulma gară, ulma ninsoarecea mai frumoasă iarnă încape-ntr-o scrisoare

ulmul tren, ulma garăvodcă, tutun, khayyam, cafea amară

cea mai frumoasă iarnă n-o cuprinde slovacea mai frumoasă iarnă cade la craiova

ulma gară, ulmul amnar îţi scriu din fumul de ţigară un tropar

ulma gară, ulmul acarmă voi topi, cu tot cu iarnă, cu snţi, în calendar

ninge tăcut, arhaic, fabulospână i crivăţul e astăzi mai milos


72/499

72

Constann Preda

te voi iubi i voi pleca pe jos într-un amurg, ca fumul de ţigară, tămâios

ulmul uierat de tren, ulma locomovămiroase-a sărbători, a mere ionatane i-a colivă

ţi-s rochia i sânii oachei în derivăiubita mea ca păpădia de naivă

ulmul tren, ulmul plâns, ulma gară

ţi-s sânii ca două prepeliţe-n lanul de secară


73/499


74/499

74

Constann Preda

nal de decembrie

nal de decembrienal de nalnal de vecernie

pun chinga la cal

nal de decembriedrumu-i de fumdeparte-i noiembriecalu-i de scrum

nal de ţigară

în scrum se îmbracă ziua de iericenua gutuii-ncolţi-va la vară

în valea cu vidre i jderi

nal de fum ce iese pe hornnal de fum de pablo nerudamoartea mi-e soră, mi-e rudă, zăluda

o picătură de vin rou pe rană îmi torn

nal de viaţă-n amontenal de viaţă-n avalcenua mea nebună de conte

îi pune cocarda de bal


75/499

75


nal de toamnă i viaţănal de scrisoare primită pe fronttrăsura mea se pierde în ceaţătristeţea mea e vis i afront


76/499

76

Constann Preda

cum îmi sărbătoresc eu ziua de natere

cum îmi sărbătoresc eu ziua de natere? joc ah cu moartea, cu zeii, e-un fel de falsă recunoatere

cum îmi celebrez eu trista, ‘nalta sărbătoare? joc ah cu vidul i îmi citesc anunţul funerar prin colţuri de ziare

cum îmi celebrez eu această sfântă zi de duminică?beau vin cu fratele vinului, într-o iarnă nebună, onirică

cum îmi celebrez eu aminrea celui ce-a vrut să u?mă zidesc în noapte, mă zidesc în moarte, mă zidesc de viu

cum îmi sărbătoresc eu sfânta tristeţe a zilei de vineri?rog patru crini sălbaci să-mi ducă sicriul pe umeri

iubita mi-a pus fotograa în fereastrădumnezeu mi-a furat earfa, cea mai frumoasă earfă albastră

cum îmi celebrez eu ziua de natere? plâng pe tabla de ah joc ah cu moartea, pe rele de telegraf


77/499

77


enigmă

haina mea-n dulap îţi îmbrăţiează rochia

rochia ta recită din gheorghe azap

i din tristeţea sntei evdochia

earfa mea-n dulappeste rochia tamurmura din poezia lui azapi mănuile albe aiderea

earfa mea, peste rochia ta în ifonierrecită din baudelairei ahmatova

haina mea-n dulap îţi îmbrăţiează rochia îmi bate la uă tristeţea lui azap

mă-nchin la icoana sntei evdochia

earfa mea pe hol îţi îmbrăţiează ecoul

eu dau lumilor pierdute ocolrecită din dante, furoul


78/499

78

Constann Preda

garoafa mea la uă îi cere tainul

eu îs doar scrum i cenuă

vorbete-n numele meu vinul


79/499

79


citorule,

inima mea e de ţărânătreci puntea către stele i adună

inima mea e casă pentru oribat clopote. de la pământ până la nori

inima mea e arhep, e rădăcinăsingura ce crete-n nori, către lumină

inima mea – de dorul i nemărginirea ei mă sfâiiinima mea – lumină ce se-ntoarce la obârii


80/499

80

Constann Preda

miracol

m-a retrage într-o grotăm-a retrage într-o iarnăiarna iernilor să cearnăsă nu u vorbi o iotă

m-a retrage-ntr-o chiliem-a retrage-ntr-un miracolsă renasc din apă viecerul, doamne, ce spectacol

m-a retrage în naturăm-a retrage-ntr-un detaliumunţii în miniaturălacrima − ceresc travaliu m-a retrage-ntr-o hipnozăsă îţi pun gutui la geamsă-mi iau direct de pe ramsomniferul de nevroză

m-a retrage-ntr-o stupinăiarna, hăt, pe sub zăpezi

jumătate de lumină jumătate grâu de iezi

m-a retrage sub o crucem-a retrage într-o goarnăm-a retrage într-o iarnăcu zăpezi, de basm, uituce


81/499

81


m-a retrage-ntr-o odaiesă privesc afar’ cum ningelampa iernii cum se sngedin cenuă în văpaie

m-a retrage într-o tainăm-a retrage vrând-nevrândhorn de coacăz fumegândori de coacăz peste haină

m-a retrage-n amănuntem-a retrage fel de felori cărunte sub un munteori sub lacrimă de miel

m-a retrage doar să scrium-a retrage doar să plângm-a lăsa zidit de viutrupul anei să nu-l frâng

m-a retrage sub un trunchisă ţin loc de rădăcinăsă ţin mâinile mănunchicu lumină din lumină

m-a retrage-n colb de marem-a retrage-n colb de colbm-a retrage-n ierni de sareca un cerb hierac, orb

m-a retrage sub o crucem-a retrage într-o goarnăm-a retrage într-o iarnăcu zăpezi de basm, uituce


82/499


83/499

83


singur în faţa uviului ca în faţa unui arhimandritsau ca în faţa unui complet de judecatătristeţea mea trimite s.o.s-uri în asnţit

care nu se vor întoarce niciodată


84/499

84

Constann Preda

n-am primit nicio medalie de la mitropolie

n-am primit nicio medalie de la mitropolieeu sunt nebunul cu inima mitraliată de melancolie

eu sunt nebunul, numitul, suavul, pârâtulcântecul meu e cântecul mierlei, alungă urâtul

în ecare gară, în ecare ora sunt primit cu uralesunt fantoma frumoasă, eroul trist din petale

eu sunt nebunul – citat de zei i tribunalenumele meu stă scris în istorii secrete i pe mânere de pumnale

până i visul meu i fonetul frunzei de arţar apar în stenogramecâte grame să aibă suetul meu, după moarte, câte grame?

o femeie necunoscută duce, în cutele rochiei, ca pe un trofeuplânsul taurului de ori care-am fost eu

eu sunt nebunul care sculptează splendori în albul de lumânareeu sunt poetul care refuză orice înregimentare

eu sunt nebunul care nu mai ateaptă nicio solietristeţea frumuseţii mele trage clopotul în vechea hulubărie


85/499

85


mi-a duce inima la un arheolog

mi-a duce inima la un arheologinima mea e un fel de atlandă, de amforă veche, ambrozie sau drog

mi-a duce inima la un orfevrierinima mea − cea mai tristă capodoperă a orii de ger

mi-a duce inima la un astrolog înzăpezitsă-mi spună dacă dincolo de inimă e-o altă inimă, ansă de cuţit

mi-a duce inima la un duhovnicinima mea de patriarh i de tâlhar, de clopotar, i de logodnic

mi-a duce inima la grăniceri, la pompieri, la salvamontca pe-o oare de colţ, ca pe-o scrisoare veche de pe front

mi-a duce inima la un zeţar, la un sihastruinima mea − bolnavă de-atâta mov, de galben, de albastru

mi-a duce inima la ancarca pe-un zapis, ca pe o lă galbenă în calendar

mi-a duce inima, pe drum de sanie, la un potasub formă de ninsoare, de scrisoare, de lacrimă de cal nărăva

mi-a duce inima la smurd, la salvamarpe-o plajă veche-n asnţit, cu samovar


86/499

86

Constann Preda

mi-a duce inima la un pietrarsă sape-n ea izvorul tutelar

mi-a duce inima la un seismografinima mea poate muta munţii din loc, din vai în ah

mi-a duce inima la un zeţar sau lampagiuinima mea (dragostea mea) − pe muchie de uriu

mi-a duce inima pe-un prag de mânăsre, la cea mai frumoasă femeie dar inima mea nu-i decât lumină din calea lactee


87/499

87


îngeri pentru o zi

dacă n-ai tupentru cine-a scrie?a cerni oglinda

cu melancolie

dacă n-a eupentru cine-ai plânge?strigătul de zeuunde s-ar răsfrânge?

dacă n-am noin-ar mistuirenici pate, nici joinici nemărginire

dacă n-am aziar plânge oglindai securea-n brazinu s-ar coace ghinda

dacă n-am mâinenu ar nici ploinici miros de pâinenici urmă de doi


88/499

88

Constann Preda

dacă n-a eute-ai certa cu zeiiţi-ar mult mai greu

în lumina cheii

dacă tu n-ai toţi pictorii orbis-ar preface-n corbisnţii n-ar iubi

dacă n-am noilumea-ar sta să plângăoarea în altoiar vui nătângă

dac-am , n-am îngeri în lumină

doar pentru o zi

clopote de nă


89/499

89


numai dumnezeu mă vede când plâng

eu sunt bouarul, eu sunt bouarulcireada-mi de cuvinte ascultă samovarul

eu sunt bouarul, ulmul bouar joc rolul unui claun, nu-i totul în zadar

eu sunt bouarul, eu sunt bouarulculeg maci de pe calea ferată, când trece mărfarul

eu sunt bouarul, am boruri de sulnăascult durerea lumii cum plânge, în surdină

eu sunt nebunul, eu sunt bouarulprieten cu regele, dar i cu clopotarul

eu sunt bouarul, dau de băut în ecare joi îmi urc cireada-n nouri, la rădăcina ulmelor ploi

eu sunt bouarul, numai dumnezeu mă vede când plângam o cinteză tristă pe umărul stâng

eu sunt bouarul, nebunul, ulmul arstbravo mie, bouar de cuvinte, rarisim golan, paopst

eu sunt bouarul, ulmul bouarfrate de cruce cu vinul, dar i cu picătura de var


90/499

90

Constann Preda

eu sunt bouarul care nici nu e-ncotro se îndreaptăvoi ajunge sigur în rai, la sfântu’ ateaptă

eu sunt bouarul, eu sunt bouarulcireada-mi citete, în staul, ziarul

eu sunt bouarul primelor cirezi de cuvintefaţă-n faţă cu Moartea, dinte pentru dinte


91/499

91


electrocardiogramă dincolo de tristeţea norilor

puneţiurgentun

diagnoscinimiimele:decebatedincolode

stele?


92/499

92

Constann Preda

sunt prea bătrân să te mai pot iubi

sunt prea bătrân să te mai pot iubipictez icoane prin hulubării

sunt prea bătrân să-ţi mai sărut genunchiiterg praful prin biserici i clopotniţe cu unchii

sunt prea bătrân să-ţi mai aez pe gurălumina mea de derbedeu, am barba sură

îngrop singuratatea-n vid i port pe umărpetala unui crin ce minte că sunt tânăr

sunt prea bătrân să-ţi mai desfac breteauai, pot orbi, ai pântecul ca neaua

ai milă, pot orbi i pot îngenunchea între genunchii tăi lumina-i de cimea

sunt prea bătrân i, doamne, prea duiosam buzele de vin, de măr aprins, de zahar tos

sunt prea bătrân să te iubescam gust de miere i de vin bisericesc


93/499

93


aruncătorii de cuţite

inima mea refuză să mai batăa venit paracliserul cu nota de platăinima mea fără de pată

de ce refuză, doamne, să mai bată?

inima mea e pe sfâritevai, cafea pentru cuţitebat orologii, noaptea, pe săritesuspină, sns, vreo câteva iubite

inima mea e pe sfâriteţintesc în ea aruncătorii de cuţitevai, inimă cu minutare ruginitevai, inimă de taine nerosteinima mea cu tot cu taine mă înghite


94/499


95/499

IERTAȚI-MI MÂINILE NĂUCE,NU ȘTIU SĂ MAI COBOARE DE PE CRUCE

(2014)


96/499


97/499

97


cel mai mare rival al meu

eusunt cel mai mare rival al meupropriul meu gâde

mă provoc mereu la duel îmi scriu singur citaţiile, îmi trimit singursennţeletoatedenive i irevocabile

în ecare dimineaţăcel care acum râde

îi face semn de rămas bun

celui care lăcrimează pe eafod

eu sunt gâdelepropriul meu gâdebine-ai venit în inima meaprietene de demulti complice cu lumina literei A

eu sunt propriul meu amurgsinele celuilalt constannrătăcit prin burg


98/499

98

Constann Preda

scriu la lumina tristeţii mele

scriu la lumina tristeţii meleatât, atâtam devenit prundi de stele

într-un sărut

mi-am tras ulmul glontemi-am pus armele-n cuidin oarea mea de contetristeţea-i face căpătâi

scriu la lumina propriei mele morţi

un pic, un pics-a strâns în spiccenua din porţi

scriu la lumina argilei ce sunto picăturăun spic în vânt

dintr-o prescură

scriu la lumina argilei de ierii-a celei de mâineprundi de mângâierisunt. i abur de pâine


99/499

99


mi-am tras toate gloanţelemi-am băut vinul i, dulce, grijaniaau venit perceptorii cu chitanţelede-aici încolo începe jelania

scriu acum o altă cartecu litere de pământscufundat în nori, în moarteraza stelei care sunt

scriu la lumina tristeţii mele

atât, atâtam devenit prundi de steleca la-nceput


100/499

100

Constann Preda

a muri dacă n-a scrie

a muri dacă n-a scriea muri dacă n-a plângemierlă oarbă-n colivie

strop uscat a de sânge

a muri de nu ţi-a scriedacă nu te-a mai iubicenuă de poezie

într-o candelă a

a muri dacă-ntr-o noapte

ochiul nu mi-ar lăcrimam-a zidi în mov, în oaptem-a zidi cu cal, cu a

a muri dacă n-a scriea muri de n-a visami-a bate palmele-n cuie

zece pluguri m-ar ara

a muri dacă n-a scriem-a da haitelor de lupimac aprins sub o mistrieacără de maci în stupi


101/499

101


a muri dacă n-a scriem-a da haitelor de corbia munci fără simbrie

într-un sat cu uturi orbi

a muri de n-a caleaa muri de n-a zborulzece munţi îmbracă jaleaa muri de n-a dorul

a muri dacă n-a scrie

a muri dacă n-a plângemierlă oarbă-n coliviestrop uscat a de sânge


102/499

102

Constann Preda

u o biserică albă

u o biserică albă în inima de milenii a unui bob de grâu

are spre ecare punct cardinal câte o ferestruică de nalbă

iar în loc de de altar unduirea unui ricel de pârâu

u o biserică milenară în inima de lumină a unui bob de grâu

are în loc de candele maci roii de varăiar în loc de icoane amurguri cu cai albi, fără frâu

u o biserică de maci, sângerie

în inima unui prundi de pârâue cea mai frumoasă biserică din câmpiedin câmpia ce urcă muntele spre bobul de grâu

u o biserică-ntr-o picătură de sângeu o biserică-ntr-o mireasmă de răinău o biserică unde dumnezeu vine i plânge

u o biserică unde dumnezeu vine i se-nchină


103/499

103


portret în ulei de candelă

i se spunea constannavea aripi în loc de mâiniavea un fel misterios de a privi stelele, de a da nume de femei

constelelaţiilor cereera dominator ca un astru i sos ca un ghiocelvorbea în o mie de graiuri i tăcea într-o singur-o singură limbăera mai frumos decât un catarg în amurgera mai princiar decât pânzele unei fregate la gurile dunăriiavea ochi de lup i duioie de miel cu un spin în talpăera pur ca lostriţa din adâncul apelor de muntesau ca ursul hrănit cu faguri de miere, cu lumină de zmeură

i ghindă

i se spunea constannavea, în loc de mâini, două ori sălbace de iasomie


104/499

104

Constann Preda

ana

ana

singura mea anăcea mai frumoasă ană

amurg ce plânge-ntr-o icoanăicoană ce se vindecă-ntr-o rană


105/499

105


a putea salva planeta de la dezastru

a putea salva lumea de la dezastrua putea salva lumea de la pieirecu suspinul meu de uture albastru

a întemeia industrii de iubire

a da stelelor îndepărtate de pe cernume de femeie, nume sntea cere pentru iubire cel mai important ministerm-a adresa lui dumnezeu, rebel, deloc cuminte

a întemeia noi i noi cnezate de poezie

i-a pune pe snţi să bată mătăniisă îninţeze-n ecare suet câte-o parohiesă cuteriere lumea, să-mblânzească dihănii

a putea muta munţii din loca putea da orilor puteri dumnezeiea ridica la rang de psalm oarea de soc

a preschimba în miresme legile duhovnice

a putea numi poezia drept elixira putea salva lumea de la pieiremă încăpăţânez să cred orbete în iubiresă mă cert cu dumnezeu, să scriu i să mă mir


106/499

106

Constann Preda

a putea salva planeta de la dezastrusă mă rog în genunchi, pentru frumuseţea lumii, să mă tot roga putea îninţa o academie a orii de jugastrua face un referendum pentru încoronarea celui mai trist inorog

a putea da constelaţiilor de pe cernume de femeie, nume de ane, nume rarea face referendum pentru canonizarea lui homerdoar sunt nebunul care umblă deghizat în straie de ninsoare

doar sunt nebunul care umblă c-un toiag de lumânare


107/499

107


mâinile mamei

mâinile mamei(truditele mâini ale mamei)sunt, ca i amurgurile, cele mai tragice oruri

din istoria omenirii

mâinile mamei în lanmâinile mamei la râumâinile mamei frământănd prescurea pentru bisericămâinile mamei legănându-l pe pruncul care am fostmînile mamei curate ca bobul de grâumâinile mamei mai curate decât lacrimile snţilor

mâinile mamei alungând moarteamâinile mamei ţinând departe toate spaimele lumiimâinile mamei chemându-l pe tatamâinile mamei mai frumoase decât legenda lui ghilgameş, decât piramidele,

decât mileniile, decât toată istoriamâinile mamei, în vinerea mare, vorbind cu mierlelemâinile mamei mângâind iezii

mâinile mamei singure pe bolta nopţii, pe bolta cereascămâinile mamei la mila pământului, la frumoasa milă a pământului mâinile mamei mai tragice decât cele mai tragice poemedin istoria literaturii

mâinile mamei ‒ cele mai frumoase amurguridin toate mpurile


108/499

108

Constann Preda

constann

mai frumos, mai pur ca oareaunui câmp de zmeurămult mai pur ca lumânarea

răsucită-n pleură

mai frumos, mai pur ca oareacare arde-n degetemult mai pur decât ninsoareaarsă, făr’ să pregete

mai frumos, mai pur ca oarea

cea snţită-n dragostemult mai pur, mai alb ca sareaunui plâns de staroste

mai adânc, mai pur ca grâulcare-n brazdă va rodimult mai pur decât pârâul

ce se varsă-n zori de zi

mai frumos decât nebuniidin parfum de piersicămai frumos decât toţi snţiice plâng în biserică


109/499

109


mai frumos, mai pur ca rouaca întâiul bob de lutmult mai trist decât pessoadecât cerul din sărut

mai frumos decât e cruceaunui gând furat din mitdecât albul i răscruceadintr-un plâns de eremit

mai subţire decât fumul

unui crin ce suferămai frumos decât e drumulunui plâns de ţiteră

mult mai pur decât e steauace arde în sfenicei mai pur decât e neaualuminii din ornice

mult mai pur decât pot scrieeu, aici, în lacrimăca un crin într-o chilieca o stea în dană


110/499

110

Constann Preda

calendar

a mai trecut o zicu voia lui dumnezeue ce-o

biet suet al meu

a mai trecut o varăatât de repede încâtdin fumu-acesta de ţigarănu a rămas decât un simplu oh. atât

au mai trecut o vară, o toamnă

prin cheutoarea mea de la tunicăprin viaţa mea de fragi, de tufănicăprin viaţa mea năvalnică i calmă

a mai trecut o zica un cântec de aut

între albastru i gri

de-a pururi o caut

a mai trecut un anca un cântec de greiere

în mijloc de lanvin snţii să treiere


111/499

111


a mai trecut o clipăcu voia lui dumnezeucât o bătaie de aripăbiet suet al meu

au mai trecut o toamnă, o iarnăprin cheutoarea mea de la tunicăsfâietoare cântece de goarnăprin viaţa mea din ori de tufănică

a mai trecut o zi

cu voia lui dumnezeue ce-o biet suet al meu


112/499

112

Constann Preda

fabulă

un cheag de sânge într-o duminică mov

se îndreaptă spre inimă / miliarde de stele

ateaptă joncţiuneadelir movtoamnă movtrunchi de pădure movmuzică mov

de-atâta tristeţe am mâinile movlinia din palmă are mii de rădăcini în rachmaninov

aud o muzică movpe fundul unei mări movcu suntete i elevaţii i jubilaţii mov

sunt rudă de departecu o piatră movsculptată de valuri mov

pândită de cuirasate i haite de lupi de mare movpot depune mărturiedan david i nichita danilov


113/499

113


nununucheagul de sângenu a ajuns la inimăe doar o fabulă movdespre un poet cu o chitară movdintr-o ţară mov

într-o duminică mov în care sinucigaii poartă decoraţii mov

prin artere îmi curge o muzică mov

însoţită de o spaimă movi de o beznă dulce movcu debrilatoare movcu asistente îmbrăcate-n lenjerie inmă movmunţii inimii vuiesc de sirenele ambulanţelor mov

curge atâta tristeţe prin venele meletoată tristeţea poeţilor lumiicurge prin venele meleo tristeţe sălbacă movca dintr-o livadă cu cântece de mierlă movca dintr-un orăel de provincie cu piatră cubică mov

nimeni până la minen-a cântat atât de frumos

tristele i frumoasele duminici mov


114/499

114

Constann Preda

nimeni după mine

nu va mai cânta atât de frumostristele i frumoasele duminici mov

nici măcar (în momentele lor de inspiraţiecele mai înalte, cele mai pure)nebunii din ospicii cu cămăi de forţă movpsalmii din chilioare cu tresi i alăute i harfe mov

nu nu nucheagul de sângenu a ajuns încă la inimăi nici la creiere doar o fabulă movdespre un poet cu jiletcă movcu joben mov

cu barbă movcu ceas cu lanţ de aur mov

într-o duminică movcoborât de pe o corabiecu pânze i catarge de-a pururi mov

linia din palmă

are mii de rădăcini în rachmaninov


115/499

115


nu găse pe toate drumurile

nu găse pe toate drumurileun nebun ca mineospiciile sunt închise, ferecate cu lanţuri

închisorile au grai până la cerclopotniţele schiturilor au putrezittrenurile osândiţilor la moarteau ars pe deleelunacii au zburat de pe acoperiuri de indrilăclopotarii care au visat că vor ajunge mitropoliţiau fost mitraliaţi cu ninsorizevzecii, narcomanii, jucătorii de cărţi au pierit îmbrăţiaţi

de braţele sublunare ale dunăriitriorii, vagabonzii, salahorii, cuţitarii, salvamarii,vânzătorii de elixiruri i poţiuni amare au fost deportaţi

în ţări cu amurguri de unde nu se mai pleacă nicăieri

nu vei găsi niciodată un nebun mai nebun decât mineospiciile sunt închise, ferecate cu lanţuri

închisorile au grai până la cer


116/499

116

Constann Preda

întâmplare veche pe malul dunării

cele mai frumoase volutele creează aerulla întâlnirea cu tremurul sălbac al sânilor tăi

cele mai frumoase sculpturi, cele mai frumoase hieroglifele creează aerulcând faldurile rochiei îţi dezvelesc genunchiicea mai frumoasă ceremonieo creează aerul, ca un rabin,când eu, deasupra ta,te cercetez ca pe un cer cu stele


117/499

117


scriu

scriude parcă un zeu orbascuns în lumină

îmi fură mpul


118/499

118

Constann Preda

orb, cu o chitară roie deasupra norilor

orb, cu o chitară roie deasupra norilorcânt în străvechea limbă a cocorilor

cânt un poem pentru rochia ta înorată, pentru rochia ta albastră

în străvechea limbă a mitropoliţilor fugiţi din hulubăria noastră

orb, cu o chitară roie în faţa cănii cu ceaicânt în străvechea limbă a inimii lui hokusai

i în străvechea limbă a iconarilor fugiţi din catedralecânt cel mai frumos poem pentru sala rochiei tale

i-un alt cântec pentru tremurul divin al sânilor tăi

în străvechea limbă a toporailor din văiorb, cu o chitară de lumină în faţa orii de cicoarecânt în străvechea limbă a hergheliilor rătăcite, de milenii, prin ninsoare

orb, cu o chitară la doi pai de cercânt pentru ne în străvechea limbă a orii de ger

cânt pentru ne în străvechea limbă a înţelepţilor din aldebaran

versuri scrise cu briceagul pe coaja teilor de pe tăpanorb, cu o chitară de lumină deasupra norilorscriu pentru ne în străvechea limbă a cocorilor


119/499

119


vin iepurii

vin iepurii noaptea în grădinăvin iepurii ca nite ăcări mici ale sângeluivin iepurii să traducă într-o altă limbă lumina zăpezii

vin iepurii ca nite aprozi fugiţi din cerneala tristă a marilor tribunalevin iepurii pe sub sârma ghimpată a nopţiivin iepurii i curăţă de istorie carabinelevin iepurii i dezleagă vinul cu care sunt legaţi ogariivin iepurii să asculte tânguirea vântuluivin iepurii i adulmecă vorbele dulci ale înţelepţilorvin iepurii să-mi fure literele de la maina de scrisvin iepurii să-mi scrie cu literă mică toate orile sângerii

din cua potalăvin iepurii să-mi optească cele mai frumoase poeme nescrisevin iepurii să-mi dezlege cele mai frumoase enigmevin iepurii să-mi stoarcă o lacrimă, i-ncă una, i-ncă una, i-ncă unavin iepurii să pună la cale frumuseţea altor anompuri

vin iepurii să-mi aducă ve de la ne


120/499

120

Constann Preda

această tristeţe

această tristeţese adaugă peste cenua altor tristeţivor veni veri i toamne i ierni

corăbiile vor pleca în largtot de la vechea mansardăvor veni amurgurilevor veni acele amurguri mai tristedecât toate plecările fără întoarcere pe mare

abia atunci, abia atuncite voi chema ulma oarăabia atunci îţi voi ros numele în somn

abia atuncifără vâsle, fără nume, fără istorie, fără catargmă voi lua la întrecere cu norii


121/499

121


melopee de aprins lampa

trupul meu în ne-a curscum torni vinul într-o canătrupul meu de lup, de urs

trup de psalm i de icoană

trupul meu în ne zboarătrupul meu ca de fântânătrupul meu din ori de varătrupul meu căzut din lună

trupul tău în mine cântă

ca un dor, ca o psalre între lacrimă i nuntă

trupul tău de stea subţire

trupul tău ans cu mieretrupul tău ans cu vinumbra mea, ce sfâiere

între toamnă i pelin

trupul tău ce leagă zareade-altă zare în amurgtrupul meu ca lumânareatrupul meu necopt, în pârg


122/499

122

Constann Preda

trupul meu în ne-a curscum torni vinul într-o canătrupul meu de lup, de urstrup de psalm i de icoană


123/499

123


desfrâu

sunt picătura de apăce îmbrăţieză oceanul


124/499

124

Constann Preda

mâinile cu care te-am îmbrăţiat

mâinile cu care te-am îmbrăţiatsunt ca două cântecenoaptea-n care-am devenit bărbat

plină-i de descântece

mâinile cu care tu m-ai mângâiatsunt ca două cântecegata-n lună să alunecetrupul tău, netulburat

gura ce ţi-a plâns sub sâni

gura mea de purpurăversuri dragi îţi murmurăpsalmi nebuni, de tot nebuni

gura care-a plâns orbetegura-aceea, danănoaptea ca de plană

gura mea nu te găsete

gura ce ţi-a desenatcaldă, pură, auriesus pe pântec o câmpieca-ntr-un vis netulburat


125/499

125


mâinile cu care scriusunt ca două pârâiaemânz nebun sau bidiviuce te caută-n orae

mâinile cu care-ţi scriuplâng subţiri, nemângâiatedouă aripi mov, tăiatesub un nor trandariu

mâinile cu care tu m-ai mângâiatsunt ca două cântecegata-n lună să alunece

într-un cer netulburat


126/499

126

Constann Preda

sunt cea mai frumoasă pacoste

sunt ‒ dacă se poate spune aa ‒cea mai frumoasă pacostesunt ca un câmp de maci răsfrânt în a

în cea mai pură clipă de dragoste

sunt ‒ dacă se poate spune aa ‒cel mai frumos pierde-varăi am de-a pururi jungherul, cămaadin ăcări albe de secară

sunt ulmul mare săritor la trapez

cel mai frumos tăietor de frunze la câinide ecare dată când te îmbrăţiezam două raze-n loc de mâini

sunt ‒ dacă se poate spune aa ‒sfântul cel mai aplecat către desfrâude ecare dată la cântatul cocoilor

îţi sărut picioarele i mă prefac în pârâu

sunt ulmul mare nebunsunt ulmul mare înghiţitor de săbiiociez în cea mai frumoasă biserică din cătunpe sub rochia ta din cântece de vrăbii


127/499

127


mă îndoiesc de existenţa mea

mă îndoiesc de existenţa meacum roul, de lumina din lalea


128/499

128

Constann Preda

nimeni nu se poate logodi cu lumina

nimeni nu se poate logodi cu luminadacă n-a îndurat caznele pruncului orbale crinului orbale bourului orb

nimeni nu se poate logodi cu luminadacă n-a auzit

între două nunţi de mierlădangătul clopotului de lut

nimeni nu poate înţelege ce este dincolo de steledacă n-a cit măcar

o psalre de iarbăo psalre de apăo psalre de vânt

nici măcar nebunulcu o clepsidră în inimănebunul care ange cu cretetul marea norilornebunul care pictează cu melancolia sa

labirintul oceanelornebunul căzut din lunănebunul care nu poate trăi în afara cuvintelornebunul cu pipa sculptată în bobul de oreznebunul singur în universnebunul obosit de glorie


129/499

129


nebunul cu mana din lăcustenebunul celor o mie de psalminebunul văzut numai de ochii snţilor din capela sixnănebunul cu sceptru din re invizibile de podbal

nebunul adorat de toate poetesele lumiinebunul din a cărui lacrimă s-a născut michelangelonebunul care tratează doctorii pui să trateze nebuniinebunul care bea vin dintr-o candelă aprinsă,dintr-o candelă albastrănebunul care-i duce în palmă, ca pe o biserică, inima

nici măcar nebunul acelacare-a zburat prin toate amurgurile, prin toate beznele,prin toate irealităţile

nici măcar nebunul acelamai înţelept ca arpele de la temelia caseii mai uor ca picătura de untdelemnce-i spune, cu sală, rugăciunea pe valuri


130/499

130

Constann Preda

litere de fragi

cele mai frumoase poeme de dragoste le scriu în patcu litere de fragi, cu cerul gurii tămâiat


131/499

131


furou negru

primul strat de omăt / ca un imens buchetde trandari albi din partea lui dumnezeusau ca silueta subţire a unui pâlc de mesteceni

în connuarea unui rotocol de fum de ţigară

explozie de puritatesmerenie de lupscrisoare nescrisămuzică de harfe nevăzuteastru nebunmânie fantască

snţenie mistuitoaredrum fără călăuză-n văzduhtablou pictat cu respiraţia întretăiatăacademie de orifantasmă de schimnicspaţiu vrăjit

primul strat de omătca un buchet de ghiocei albipe o dantelă neagră (furou)

locul cerului este luat de cuvânt


132/499


133/499

133


mi-au orbit mâinileunde să te cautdacă nu

în lumina de pustnic bătrân a mâinilor mele?


134/499

134

Constann Preda

ce poate mai pur

ce poate mai pur, ce poate mai purnimeni nu poate înţelege vreodatăce poate mai alb, ce poate mai alb

decât patul de nufăr, decât patul de petală de lumânare în care ţi-au tremurat genunchii în care ţi-am desfăcut genunchii în care genunchilor tăi le-am dat nume de ori

zbura un uture orb, neut de nimeni,prin lumina braţelor meledar atunci

brusci-a recăpătat vederea

ce poate mai pur, ce poate mai purdecât ţipătul întunericuluidecât lumina fanacă a genunchilor tăidecât fruntea mea rătăcind spre coapse în sus

până la gurile dunării, până la marea cea maredecât gura mea, cu o oare în colţul gurii,descriindu-mi-te goală


135/499

135


ce poate mai alb, mai purdecât clipa în care m-am închis

între genunchii tăica-ntr-o tăcere de cariadă

în patul acela de petală de nufăr în patul acela cu miros de cer i de dunăre în patul acela în care mi-ai cules

inima

ce poate mai purdecât clipa în care m-ai ridicat la rang de epifanie

i ţi-am cules oarea hymenului‒ oarea cu lumină de astru ‒i ţi-am băut mierea tălpilori toate drumurile tale s-au înecat în mine

ce poate mai frumos decât crucea acelor efebide care nimeni nu-i va amin vreodată?


136/499

136

Constann Preda

ritual

m-am îmbăiat, m-am îmbrăcat în cămaa albă, curată, de insă-ţi sorb de pe pântec o picătură de miere amestecată cu vin

am aternut pe pat o scoarţă albă, curată, de inca la un altar, ca la o icoană, la ne să vin să mă închin

ţi-am desfăcut părul din agrafe, agale, încetera o lumină totală, de miere, de maxim secret

era i-o umbră (ireată) vindecată de moarteca-n versul acesta ce plânge în carte

mă năpussem asupra ta ca un lup ămând i orbstropul de vin i de miere voiam să ţi-l sorb

urcam nite munţi de fragi i primejdii totalevino-nlăuntrul meu, mai în cer, mai la vale

m-am dezbrăcat de cămaa albă, curată, de insă-ţi sorb de pe pântec un strop de ambrozie, miere i vin


137/499

137


iluzia

sunt macul ce dezamorseazăbomba crudă a veriifăgăduinţa oarbă a sângelui

clocotul rou de chitarăsunt macul ce-i răsplătete viaţa cu poesie

sunt maculunei făgăduinţe irealeal unei veri cu cântec de greierla streainăsunt macul cu un pumnal rou

înpt în inimăsunt

Constantin Preda - Acolo Unde Moartea Nu Ajunge VOL II_TIPAR

Documents

Transcript of Constantin Preda - Acolo Unde Moartea Nu Ajunge VOL II_TIPAR