UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTIFACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

CONSUMUL DE COCAINĂ ŞI CONSECINŢELE ACESTUIA

Vochină Carmen Florentina Prevenirea şi combaterea consumului ilicit de droguri Master, anul I

1

2011În toate societăţile şi dintotdeauna, oamenii au consumat droguri. Unele societăţi au fost

extrem de permisive faţă de acest consum, altele, in special cele contemporane, au elaborat o

serie de interdicţii ale acestui consum. Istoria socială a drogurilor permite constatarea că un drog

nu este bun sau rău prin el însuşi. Aceste constatări care se referă la dezirabilitatea sau

indezirabilitatea percepută a drogurilor , sunt, de fapt, un obiect de "definiţie socială" şi de

"reacţie publică".1

Un drog ilegal este o substanţă chimică, naturală sau sintetică, care, spre deosebire de

medicamente, acţionează asupra creierului, producând stari euforice, tulburări psihice,

halucinaţii, reacţii paranoice, etc. Exceptând drogurile ilegale, există şi droguri legale, dintre

care, alături de alcool, cofeină şi tutun,cea mai mare parte o reprezintă medicamentele.2

Dependenţa de droguri reprezintă comportamentul care duce la utilizarea obligatorie a

drogului, caracterizată prin necesitatea stringentă de a consuma drogul, asigurarea furnizării şi

dorinţa de a reîncepe consumul. Această stare presupune trei componente distincte şi

independente:

- dependenţă psihică, caracterizată printr-o dorinţă imperioasă şi irezistibilă de a continua

consumul pentru înlaturarea disconfortului psihic;

- dependenţă fizică, ceea ce presupune o stare pshihologică alterată, produsă de o

administrare repetată a drogului pentru a preveni sevrajul sau sindromul de abstinenţă;

- toleranţa, care se traduce printr-o rezistenţă sporită la efectele drogului, ceea ce necesită

utilizarea unor doze din ce în ce mai mari pentru a obţine efectele observate la doza iniţială.3

Cea mai simplă clasificare a drogurilor este dată de împarţirea acestora în două mari

categorii:

1) Droguri naturale care au la bază o plantă :

a) opiaceele: opiul, heroina, morfina;

b) cannabisul (cânepa indiană): marijuana, haşişul, uleiul de haşiş;

c) cocaina: frunzele de coca, pasta de coca, cocaina pulbere, cocaina cristalizată

(crack-ul).

1 Cristina Dâmboeanu, Sorin Rădulescu, Sociologia consumului şi abuzului de droguri,Bucureşti, Ed. Lumina Lex, 2006, p. 172 Idem, p. 233 Florin Sandu, Stop drogurilor, Bucureşti, Ed. Sylvi, 2002. p.10

2

2) Droguri chimice (sintetice) care sunt fabricate în laborator :

a) amfetaminele;

b) barbituricele;

c) L.S.D. –ul. 4

Cocaina

Cocaina a fost, pentru prima oară, extrasă chimic din frunzele arborelui de coca în jurul

anului 1860, însă abia la începutul secolului al XX-lea au început să se facă simţite consecinţele

negative ale consumului de cocaină. Tot mai mulţi specialişti au recunoscut faptul că utilizarea

drogului are efecte secundare indezirabile şi că acesta poate cauza grave probleme de sănatate.

Studiile au arătat că, în urma utilizării frecvente şi necontrolate a cocainei, aceasta creează

dependenţă şi poate da nastere psihozelor toxice şi chiar unor decese.

Majoritatea ţărilor au adoptat legi care interziceau sau restricţionau distribuţia şi posesia

cocainei. La început, acestea impuneau producătorilor , distribuitorilor, medicilor şi

stomatologilor obligaţia de a nota în registre numele celor către care era furnizat drogul. Aceste

prime reglementări, deşi nu interziceau , în mod absolut, consumul, făceau din posesia

neautorizată a cocainei un delict.

Ulterior, legislaţiile din cele mai multe ţări au interzis utilizarea cocainei în doctoriile

populare şi în scopuri recreaţionale, singura utilizare legala a acestora fiind limitată la cea

medicală.

O dată cu adoptarea acestor legi, cocaina a devenit un drog cu consum limitat, pe care,

datorită preţului ridicat, nu şi-l permiteau decât anumite categorii de persoane, precum:

cântăreţii, actori şi alti artişti, dealeri din gheto-urile americane, etc.5

În comparaţie cu alte droguri, cocaina este consumata in proportie destul de mică,

pricipalul drog care se consumă fiind canabisul.

Cocaina este cel mai cunoscut drog excitant, având un potenţial de abuz foarte ridicat.

Substanţa se vinde, de regula, pe piaţa ilicită de droguri, sub forma unei pulberi de culoare albă,

fină, cristalină sau a unor fârâmituri solide, cunoscute sub denumirea de crack. Dealerii o

4 Gabriela Trifan, Moartea albă, Brăila, Ed. Olimpiada, 2003, p.195 Cristina Dâmboeanu, Sorin Rădulescu, Sociologia consumului şi abuzului de droguri,Bucureşti, Ed. Lumina Lex, 2006, p. 123-124

3

diluează , de obicei, cu diverse adaosuri, precum pudră de talc, zahăr, procaină sau diferite alte

stimulente, de tipul amfetaminelor.

Moduri de administrare:

- "sniffing" – prizare cu ajutorul unui pai;

- "speed ball" – injectabilă sub formă de soluţie sau amestec cu heroină sau morfinice;

- "free basing" – amestecarea cocainei cu un solvent sau alcool, încalzirea amestecului şi

inhalarea vaporilor degajaţi;

- "pasta" sau "basuco" – se fumează în amestec cu marijuana.6

În ultimul timp, toxicomanii americani recurg la un amestec deosebit de periculos pentru

organism, rezultat din combinare cocainei cu heroina, obţinându-se asa-numitul speedball, de

care am amintit mai sus, şi care are efecte catastrofale. 7

Sunt cunoscute trei forme de bază ale cocainei:

- basuca (bază), cu o puritate de 35% răspândită în America de Sud, fumată ca atare sau

în amestec cu tabac sau marijuana;

- cocaină hidroclorică – cocaină de stradă, cu o concentraţie de aproximativ 25-35%

amestecată cu diluanţi sau adulteranţi. Cocaina hidroclorică poate fi injectată sau prizată fiind

solubilă în apa;

- cocaina bază liberă ( Crack) – această substanţă este obţinută prin extracţie cu solvenţi

şi poate atinge o concentraţie de 100%. Ea este insolubilă în apă şi de aceea se fumează. Se

obţine din cocaină bază (care are în general o concentraţie de 81-90%). 8

Efectele consumului de cocaină

Spre deosebire de mestecatul sau prizatul cocainei, fumatul şi injectarea acesteia sunt

rute prin care drogul ajunge mai rapid în sânge , efectele sale producându-se aproape imediat, la

numai cateva secunde după administrare., însă efectul cocainei durează mai mult în urma

prizării. Astfel, prin absorbţie intranazală, cocaina produce starea de euforie în aproximativ 3

minute şi durează circa o jumatate de ora, injectarea intravenoasă produce aceasta stare in

6 Gabriela Trifan, Moartea albă, Brăila, Ed. Olimpiada, 2003, p.227 Idem, p.168 Florin Sandu, Stop drogurilor, Bucureşti, Ed. Sylvi, 2002, p. 29- 30

4

aproape 12-15 secunde si durează tot cam acelaşi interval de timp. Fumatul cocainei, însă

produce starea de euforie in aproximativ 6-8 secunde, iar durata este de aproape 10-15 minute. 9

După ce efectele drogului trec, consumatorul are un sevraj moderat, caracterizat prin

dorinţa de a consuma drogul, depresie, oboseală sau somn. Individul este predispus să-şi

admisitreze o nouă doză , uneori o supradoză, cu efecte fatale. Moartea poate fi precedată de

covulsii şi aritmii cardiace, 2/3 dintre toxicomani murind în mai puţin de 5 ore.10

Cocaina induce o stare intensă de beatitudine. Apar şi alte schimbari psihologie , cum ar

fi: cresterea bunei dispoziţii, stimularea şi excitarea sexuală, sporirea mobilizării, a capacităţii de

concentrare, dezinhibarea, creşterea capacitaţii de a stabili noi contacte, nevoia de comunicare,

accelerarea proceselor cognitive, etc. Principalele efecte sunt amplificarea încrederii în sine,

creşterea enegiei, suprimarea senzaţiilor de foame, somn, oboseală, abilitatea de a continua

activitaţile fizice şi mentale, mai intens şi pe perioade mai mari de timp.

Dupa diminuarea efectelor subiective ale cocainei apar o alta serie de efecte ce afectează

in mod negativ psihicul : pattern-uri de psihoză, comportament confuz şi dezorganizat, teamă,

iritabilitate, covulsii, halucinaţii, chiar agresivitate.11

Apar şi efecte fizice cum sunt: dilatarea pupilelor, nări roşii, tremurături, bătăi rapide ale

inimii, pierderea apetitului, creşterea temperaturii corpului, creşterea activităţii motorii.12

Depistarea consumatorilor:

- cei care prizează au nasul roşu, afectat de cuperoză si eventual de eczeme;

- cei care se injectează prezintă urme de înţepaturi, ca heroinomanii;

- pierderea greutaţii, faţă palidă, ameţeli, stari de vomă, excitabilitate, halucinaţii

paranoice.13

9 Cristina Dâmboeanu, Sorin Rădulescu, Sociologia consumului şi abuzului de droguri,Bucureşti, Ed. Lumina Lex, 2006, p. 13110Florin Sandu, Stop drogurilor, Bucureşti, Ed. Sylvi, 2002,p 2711Ibidem 9, p. 131-1321012Idem 10, p.261113 Gabriela Trifan, Moartea albă, Brăila, Ed. Olimpiada, 2003.p. 22

12

13

5

Dependenţa de cocain ă şi sindromul de abstinenţă

Efectele extrem de plăcute şi intense ale cocaine durează putin , iar euforiei

experimentate îi urmează anumite stări de disconfort psihic, depresie, oboseală, indifetenţă şi

pasivitate. Pentru a reduce aceste efecte, indivizii consuma drogul, adeseori ore în şir, în mod

continuu.

Astfel se poate ajunge in cazul unor consumatori la un pattern de abuz şi obişnuinţă, una

dintre cele mai problematice aspecte ale consumului de cocaină fiind potenţialul său de a crea

dependenţă. Aceasta se poate instala chiar în mai puţin de două saptamani de la primul consum,

fiind foarte dificil de vindecat.14

Printre alte simptome ale dependenţei de cocaină, apare şi izolarea socială, neglijarea

igienei corporale, pierderea constanta a apetitului, pierderea în greutate, apariţia unor probleme

cardiace, distrugerea mucoaselor nazale. Încercarile de a pune capăt consumului eşuează de cele

mai multe ori, deoarece starea de depresie ce se instalează după încetarea consumului este atât de

copleşitoare încât îi determină pe toxicomani să se reîntoarcă la drog pentru a-şi reveni.15

De asemenea, se poate instala şi toleranţa, care este definită fie prin nevoia de creştere a

dozei de subsanţă psihoactivă pentru a atinge efectul dorit, fie prin diminuarea efectului dacă se

continuă consumul la nivelul aceleiaşi doze.

Sevrajul este o stare de ordin fizic şi psihic de deteriorare a echilibrului a homeostazei

individului ca urmare a instalării abstinenţei după ce individul a devenit dependent de substanţă

psihoactivă.

Studiu de caz

Daniel, un adolescent ce face parte dintr-o familie înstarită, este elev în clasa a XI-a a

unui liceu din Bucureşti. La începutul acestui an şcolar, Daniel îl cunoaşte pe Florin, acesta

transferându-se la liceul la care învaţă şi Daniel. Cei doi se împrietenesc şi petrec foarte mult

timp împreună; lipsesc de la şcoală, umblă prin baruri şi cluburi de noapte. Într-o seară îl cunosc

pe Vlad, care distribuie cocaină în unul dintre barurile pe care le frecventează aceştia. Vlad le

oferă prima doză, iar efectele consumul încep imediat să apară : cresterea bunei dispoziţii,

14 Gabriela Trifan, Moartea albă, Brăila, Ed. Olimpiada, 2003.p. 2215 Cristina Dâmboeanu, Sorin Rădulescu, Sociologia consumului şi abuzului de droguri,Bucureşti, Ed. Lumina Lex, 2006, p.133

6

stimularea şi excitarea sexuală, sporirea mobilizării, nevoia de comunicare, etc. Aceştia se duc

din ce în ce mai des în bar pentru a consuma cocaină. După o perioadă scurtă de timp, se

instalează dependenţa şi mai tarziu toleranţa, aceştia fiind nevoiti să mărească doza pentru

atingerea efectului dorit. Părinţii lui Daniel afla de lipsa de la şcoală a adolescentului şi ca

pedeapsă nu îi mai dau bani de buzunar. Neavând bani, Daniel nu mai are cum să-şi procure doza

şi intră în sevraj.

Conform DSM 4 , apar simptome precum dispoziţie euforică, greaţă, dureri musculare,

lăcrimare, transpiraţie, căscat, febră.

Conform CIM 10 apar cel putin trei din următoarele simptome: dorinţă de a consuma,

lăcrimare, dureri, piloerecţie.

Obiective:

-internarea într-un centru de detoxifiere;

-înscris într-o activitate de consiliere în grup ( în activitatea de consiliere, fenomenul

recaderii este inevitabil ; întregul proces de consiliere este un proces de învatare ).

-reintegrare şcolară.

-implicarea familiei.

Scopul implicării familiei în tratamentul consumatorului de droguri este acela de a

identifica acele patternuri care funcţionează în sistemul familial şi care subminează încercarea

toxicomanului de a-şi schimba comportamentul. Experienţa terapeuţilor cu consumatorii de

droguri întăreşte ideea că aceştia sunt foarte dependenţi de familia lor. Consumatorii de drog

resping ideea de responsabilitate. 16

Scopul consilierii familiilor persoanelor dependente este de a ajuta familia sa inteleaga

cauzele care au generat consumul de droguri. Prin consiliere, familia este ajutata sa depaseasca

momentul de criza. Momentul de criza reprezintă situaţia in care individul si-a epuizat resursele

adaptative si poate angaja comportamente cu efecte negative, ireversibile, atât asupra sa, cat si a

mediului sau de viata.

Riscul de supradoză

Unele studii au încercat să identifice nivelul la care o doză de cocaină devine fatală

pentru un consumator. O astfel de analiză efectuată asupra unui număr de 140 de decese

16 Cristina Denisa Stoica, Relaţii capcană în familia toxicomanului, Bucureşti, Ed. SPER, 2002, p. 127-128

7

provocate de consumul recreaţional al drogului a indicat faptul ca moartea nu survine neaparat ca

urmare a unei doze foarte mari de drog. Cantităţile excesive pot cauza moartea prin diferite

mecanisme, între care cele mai comune sunt fibrilaţia ventriculară şi stopul cardiac. De

asemenea, convulsiile repetate pot fi letale, la fel şi hemoragiile cerebrale. Mai multe decese

neasteptate s-au înregistrat la consumatorii care sufereau de angită pectorală, insuficienţe

coronare şi diabet.17

Prevenirea consumului de droguri

Prevenirea reprezintă un proces continuu de promovare a creşterii şi a potenţialului

individului, al familiei şi al comunităţii în scopul diminuării probabilităţii de apariţie a

problemelor legate de abuzul în consumul de drog. Eforturile de prevenire sunt eficiente numai

în măsura.în care acestea se adresează şi implică toate aspectele spectrului emoţional,

interpersonal şi social unde apare abuzul în cosumul excesiv sau prematur de droguri.18

Strategiile de prevenire orientate catre tineri au evoluat în ultimii 20 de ani odată cu

dezvăluirea în cadrul cercetării evaluatoare a aspectelor care funcţionează mai bine. Mai multe

strategii sunt folosite în mod eficient, în special prin combinarea lor, şi anume:

- transmiterea informaţiilor;

- educaţia preventivă;

- alternativele;

- identificarea şi soluţionarea problemei;

- procesul bazat pe comunitate;

- abordarea legată de mediu.19

Ce puteţi face ca parinţi

Copiii pot apela ca remediu la droguri din diferite motive, cum ar fi perioada dificila a

adolescenţei, o perioadă a schimbarilor , când trebuie facute multe alegeri şi când predomină

neînţelegerile cu părinţii, cu prietenii, precum şi presiunile din partea şcolii. Atunci apare ispita.

● Fără îndoială, prevenirea este mai bună decât tratamentul!17 Cristina Dâmboeanu, Sorin Rădulescu, Sociologia consumului şi abuzului de droguri,Bucureşti, Ed. Lumina Lex, 2006, p.13318 Gabriela Trifan, Moartea albă, Brăila, Ed. Olimpiada, 2003, p. 11919 Idem, p. 121-122

8

● Amintiţi-vă că un copil poate considera drogurile la fel de nepericuloase ca şi ţigările şi

băutura pe care părinţii le consumă!

● Amintiţi-vă că tranchilizantele prescrise legal sunt o tentaţie! Explicaţi copilului care

este rostul lor şi de ce le folosesc adulţii!

● Găsiţi timpul necesar pentru a discuta cu copilul dumneavoastră acest subiect!

● Nu inventaţi poveşti de groază despre droguri! Dacă a încercat deja, i se vor părea de

necrezut.

● Nu fiţi suspicioşi, altfel îl veţi îndruma spre droguri chiar dumneavoastră!20

BIBLIOGRAFIE:

20 Idem, p. 129-130

9

1.Dâmboeanu, Cristina, Rădulescu, Sorin, Sociologia consumului şi abuzului de droguri,

Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2006;

2. Sandu, Florin, Stop drogurilor, Bucureşti, Editura Sylvi, 2002;

3. Stoica ,Cristina Denisa, Relaţii capcană în familia toxicomanului, Bucureşti, Ed. SPER, 2002;

4. Trifan, Gabriela, Moartea albă, Brăila, Editura Olimpiada, 2003.

10