“Perfect imperfect”

Despre imaginea de sine şi

perfecţionism

Consilier şcolar

Moga Rita Maria

Ce este imaginea de sine ?

• Imaginea de sine sau "cum ne vedem", se

referă la modul în care ne percepem

propriile noastre caracteristici fizice,

emoţionale, cognitive, sociale şi spirituale.

• Modul în care ne percepem depinde de

gradul de autostimă (autoapreciere,

autorespect, autoacceptare) pe care îl avem.

De unde vine imaginea de sine ?Imaginea de sine reprezintă totalitatea convingerilor pe care le

are o persoană depsre ea însăşi. Aceasta se formează pe etape:

• 1-3 ani: se conturează conştiinţa de sine, copilul diferenţiază acţiunea sa de propria sa persoană şi se recunoaşte în oglindă

• 3-7 ani: copilul preia ceea ce spun despre el adulţii cei mai importanţi din viaţa sa

• 7-10 ani: rezultatele şcolare sunt importante şi aprecierii acestora de către ceilalţi

• 10-20 ani: autoanaliză, auto-observaţia şi autoreflecţia propriilor sentimente, conduite, reuşite în contexte şcolare, sociale, şi reacţia celor din jur

Factori care influenţează imaginea

de sine1.Gândurile, emoţiile şi sentimentele cultivate în stadiul

educaţiei, în mod particular în primii ani de viaţă - copilăria, de la

concepţie până la vârsta de 7 ani ( în această perioadă copilul

experimentează emoţii şi sentimente precum: teamă şi

recompensă, durere şi plăcere, iubire şi lipsa iubirii, vină, dojana

şi ruşine, laudă şi descurajare, curiozitate şi lipsă de interes,

perseverenţă şi superficialitate, respect şi dispreţ, bune maniere şi

grosolănie, amabilitate şi asprime, precum şi alte emoţii şi

sentimente pozitive şi negative).

2. Mediul ca sursă de validare şi confirmare

3. Anturajul

Imaginea de sine vs. Stima de sine

Imaginea în sine – credinţele despre eul

personal

Stima de sine – sentimentele pe care le avem

raportate la propriul eu

Componentele stimei de sine

Stima de sine pozitivă vs. negativăO persoană cu stimă de sine pozitivă O persoană cu stimă de sine negativă

•Este în permanenţă asaltată de îndoieli

în legătură cu capacităţile proprii

(complexe de inferioritate)

•Îi invidiază pe cei care au mai mult

succes

•Așteaptă aprobarea celorlalţi

•Dificultăţi în luarea deciziilor

• doreşte să fie perfectă (teamă de eşec)

• pesimistă, critică cu sine şi cu ceilalţi

•Precauţi şi nesiguri în relaţiile sociale

•Anticipează eşecul

•Gândeşte adesea: “Nu sunt bun de

nimic”, “Nimeni nu mă place”, “Sunt

urât”, “Sunt un prost”

• îşi stabilesc scopuri şi încearcă să le

atingă

•Se percepe ca fiind o fiinţă valoroasă,

este mulţumită de sine, acceptându-şi şi

defectele

•Nu necesită validare din partea

celorlalţi

•Eşecurile cotidiene nu afectează stima

de sine

•Nu gândeşte în termeni comparativi

•Are sentimentul de autoapreciere şi de

încredere în forţele proprii

• Îşi asumă responsabilităţi

•Exprimă emoţiile pozitive şi negative

Cum reacţionează o persoană cu

stimă de sine scăzută în faţa

eşecului?Persoana cu stimă de sine scăzută

De regulă îşi atribuie responsabilitatea eşecului, blamându-se

pentru lipsa de efort suficient, de abilităţi necesare etc. De ce

oare? Una din explicaţiile posibile ar consta în faptul că spre

deosebire de persoanele cu stima de sine ridicată cei cu stimă

scăzută consideră că eşcurile particulare au impact negativ

asupra auto-evaluării globale, că aceste eşecuri îi reprezintă.

Datorită acestei credinţe, atunci când eşuează, ajung cu

uşurinţă să constate că sunt stupizi, incompetenţi, şi la modul

general, incapabili să facă ceva corect. Aceste reflecţii

amplifică reacţiile afective negative (de altfel normale în cazul

unui eşec) cel mai adesea demoralizânu-i.

Mai mult ca perfect

Perfecţionismul este o atitudine rigidă care nu lasă

loc pentru imperfecţiuni, o luptă continuă pentru a fi

cel mai bun, pentru a atinge idealul fără a face vreo

greşeală, credinţa că nimic nu este îndeajuns de bun.

Psihologii au definit pe scurt perfecţionismul ca o

convingere că perfecţiunea poate şi trebuie să fie

atinsă. În forma sa patologică, este convingerea că

orice este mai puţin decât perfect este inacceptabil.

Cum e să trăieşti într-o stare de permanentă

nemulţumire cu privire la propria persoană, de

îngrijorare cu privire la viitor şi de furie pentru că

lucrurile se întâmplă diferit faţă de cum te-ai fi

aşteptat tu? Este ca şi cum ai alerga să prinzi un tren,

iar când acesta se opreşte în staţie, în loc să te urci să

te odihneşti şi să te bucuri de călătorie, tu începi să

alergi pe loc din tema de a nu îţi pierde exerciţiul

fizic; şi atunci îţi spui, „Voi urca la următoarea staţie

şi mă voi odihini, mă voi bucura”......

Perfecţionismul se asociază cu:

• Teama de eşec

• Teama de a face greşeli

• Teama de dezaprobare

• Gândire de tip totul sau nimic

• Accent exagerat pe "trebuie"

• Niciodată îndeajuns de bun

Cum gândeşte o persoană

perfecţionistă?• Este important pentru mine să fiu competent în tot ceea ce fac.

• Dacă nu îmi stabilesc standarde mari în viaţă voi fi tot timpul pe locul II şi nu îmi place să fiu pe locul II.

• Dacă eşuez la şcoală înseamnă că sunt un ratat.

• Ar trebui să fiu supărat dacă fac vreo greşeală.

• Dacă cineva face la şcoală ceva mai bine decât mine simt ca şi cum nu aş fi făcut nimic.

• Dacă fac câteva greşeli este ca şi cum aş fi greşit complet.

• Chiar şi dacă fac ceva cu mare grijă tot am impresia că mai trebuia făcut ceva.

• Dacă nu fac lucrurile la fel de bine ca şi ceilalţi oameni înseamnă că sunt inferior lor.

• Dacă nu fac bine lucrurile tot timpul oamenii nu mă vor respecta.

• De obicei mă gândesc de mai multe ori atunci când trebuie să fac lucrurile zilnice.

• Aştept să obţin performanţe ridicate în treburile zilnice faţă de majoritatea colegilor.

• Îmi ia mult timp să fac un lucru deoarece îl verific de mai multe ori.

• Cu cât voi face mai puţine greşeli cu atât oamenii mă vor plăcea mai mult.

Ce simte o persoană

perfecţionistă?• Trăieşte într-o stare de anxietate continuă deoarece se îngrijorează că ar putea

greşi.

• Se simte neîncrezător în judecata lui şi cere excesiv părerea celorlalţi.

• Simte în permanenţă nevoia de aprobare din partea celorlalţi.

• Simte în permanenţă că îşi dezamăgeşte părinţii, se simte vinovat.

• Simte că oricât s-ar strădui nu reuşeşte niciodată să îi multumească pe părinţi deoarece nu poate atinge standardele impuse de ei (ex. „Părinţii vor să fac totul bine”).

• Se simte neînţeles şi furios deoarece părinţii lui nu au încercat niciodată să îi înţeleagă greşelile.

• Se simte speriat deoarece părinţii vor avea o părere proastă dspre el dacă face greşeli sau îl vor respinge.

• Se simte inferior altora şi crede că merită să fie este pedepsit, criticat, certat, atunci când face lucrurile mai puţin bine.

• După ce a terminat de făcut un lucru se simte dezamăgit deoarece se gândeşte că se putea mai bine.

• Îi este frică să nu creadă alţii despre el că este un impostor, că nu el a făcut un lucru

• Se simte vinovat dacă nu reuşeşte să facă ceea ce şi-a propus.

• Se simte vinovat dacă se relaxează.

Cum se comportă?

• Nu suportă să fie criticat.

• Este critic cu ceilalţi care nu fac lucrurile aşa cum îşi doreşte el.

• Face lucrurile cu o atenţie mare la detalii.

• Se ceartă, se supără sau se enervează pentru note chiar dacă acestea nu au o importanţă neapărat pentru media anuală.

• Vrea tot timpul să câştige.

• Se supără foarte tare atunci când pierde.

• Spune faptul că părinţii au aşteptări mari de la el şi acceptă doar performanţe bune.

• Îi este greu să râdă de propriile greşeli.

• Îşi compară notele cu ale celor mai buni copii din clasă.

• Dacă un lucru nu iese aşa cum işi doreşte îl ia de la început până iese bine.

• Amână lucuri care trebuie făcute şi le lasă până în ultima clipă.

• Evită sarcini şi experienţe noi din frica de a nu greşi.

Domenii afectate de perfecţinism

• Performanţa şcolară

• Curăţenie şi estetic

• Timp liber

• Organizare şi ordine

• Scris

• Vorbit

• Aspect fizic

• Sănătate şi curăţenie personală

Cum apare perfecţionismul?1) Afecţiunea părinţilor e condiţionată de atingerea standardelor

înalte

2) Părinţii reprezintă un model al standardelor de perfecţionism

3) Standardele de perfecţionism ale copilului s-au dezvoltat pentru a compensa sentimente de imperfecţiune, excludere socială, deprivare emoţională sau eşec

4) Criticarea copilului

5) Lăudarea performanţei, nu inţenţiei şi implicării în sarcină

6) Recompensarea copilului doar atunci când face ceva perceput de părinte ca fiind perfect

7) Pedepsirea copilului atunci când nu se ridică la standardelor adulţilor

8) Modelarea comportamentelor perfecţioniste

9) Părinţii cu probleme de anxietate

Bibliografie

1. Iftene, F., - Psihiatria copilului şi adolescentului, curs universitar, Universitatea ”Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele educaţiei

2. Law Nolte Dorothy, Harris Rachel (2007) -Copiii învaţă ceea ce trăiesc, Ed. Humanitas Practic, Bucureşti

3. Muntean, Ana, (2006) – Psihologia dezvoltării umane, Ed. Polirom, Iaşi

4. Şchiopu U., Verza E. (1997)- Psihologia vârstelor,Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică

5. Sion, G., (2006) – Psihologia vârstelor, Ed. Fundaţiei România de mâine, Bucureşti

6. Verza E., Verza, F.E. (2000)- Psihologia vârstelor,Bucureşti, Editura Pro Humanitate

7. Ziglar, Zig (1989) – Putem creşte copii buni într-o lume negativă, Ed. Curtea Veche, Bucureşti

8. Adderholdt, M., Goldberg, J. (1999)- Perfectionism –What`s Bad About Being Too Good, Free Spirit Publishing, Minneapolis

9. Stober J. (1998)- The Frost Multidimensional Perfectionism Scale Revisited: More Perfect with Four (Instead of Six Dimensions), Personality and Individual Differences, Vol. 24. Nr. 4

10. Flett, G.L., Hewitt, P.L. (1998)- Perfectionism: Theory, Research and Treatment, American Psychological Association, Washington