conflictul abhazyan

7/29/2019 conflictul abhazyan

http://slidepdf.com/reader/full/conflictul-abhazyan 1/9

Conflictul dintre Ostensia si Abhazia

Osetia de Sud reprezintă o regiune autonomă din Georgia ce cuprinde teritoriul fostei RegiuniAutonome Sovietice Osetia de Sud, care şi-a proclamat unilateral independenţa în 1992, nefiind

recunoscută de comunitatea internaţională. Suprafaţa Osetiei de Sud este egală cu 3.900 km2,reprezentînd 5,6% din teritoriul Georgiei. În 1989 Osetia de Sud avea o populaţie de 99.000 delocuitori, 65.200 (66,2%) fiind de etnie osetină iar 28.700 (29%) de etnie georgiană. Conformestimărilor din 2007 în Osetia de Sud trăiau aproximativ 65.000 de oameni, dintre care 45.000(69%) erau osetini şi 17.500 (27%) georgieni.

De asemenea alţi 30000 de osetini trăiesc în alte zone ale Georgiei totalizîndu-se aproximativ75000 osetini care locuiesc astăzi pe teritoriul Georgiei în comparaţie cu 160000 care trăiau în1989. Astfel se poate uşor de observat micşorarea cu mai bine de jumate a populaţiei de etnieosetină din Georgia,cauza fiind refugierea a aproximativ 100000 de osetini în 1991-1992 în Rusiaca urmare a războiului georgiano-osetian.Osetia de Sud se învecinează la nord cu Osetia de Nord,o republică autonomă din cadrul FederaţieiRuse,în cadrul căreia osetinii cu un nr de 450000 reprezintă 63% din populaţie din totalul de710000 de locuitori a republicei.Astfel se înţelege dorinţa osetinilor din Osetia de Sud de a seunifica cu Rusia,mai precis cu Osetia de Nord.

Merită a fi menţionat că astăzi 1200 de km2 (31%) din Osetia de Sud se află sub controlulgeorgienilor,aici fiind creată Entitatea Administrativă Provizorie din Osetia de Sud.Rebeliiseparatişti controlează restul de 69% din teritoriul Osetiei de Sud,astfel din start fiind exclusăindependenţa întregii regiuni Osetia de Sud,populaţia din cadrul teritoriului controlat de georgienifiind în cea mai mare parte de orientare politică progeorgiană.Astfel o posibilă recunoaştere aindependenţei rebelilor osetini nu ar însemna decît o scindare a actualului teritoriu al Osetiei deSud.

Istoricul conflictului

Osetinii sunt descendenţii alanilor,un fost popor iranian nomad de origine indo-europeană.Pentru prima dată alanii au fost atestaţi în secolul I în zona de stepa dintre Don si Volga,la nordulCaucazului, de către Strabon.Din aceste zone alanii faceau repetate incursiuni in Persia si in

provinciile caucaziene si danubiene ale Imperiului Roman.

În jurul anului 370 alanii au fost atacaţi şi învinşi de către huni,aceasta avînd puternicerepercursi-uni asupra destinului poporului lor.Astfel,majoritatea alanilor au fost nevoiţi să emigrezespre vest,în Europa,pentru a scăpa de dominaţia hunilor,unde deşi au lăsat ceva urme au dispărut dinistorie fiind asimilaţi de alte popoare mai numeroase.Cealaltă parte a alanilor s-a retras spre sud,înzonele adăpostite din Muntii Caucaz, pe teritoriul actual al Alaniei/Osetiei, si pe teritorul apropiatdin vest, al actualelor Republici Autonome Karachay-Cercheza şi Kabardino-Balkaria din FederaţiaRusă.

În urma slăbirii şi dispariţiei influenţei hunilor alanii au reuşit să se unifice întemeind RegatulAlania,ce şi-a extins teritoriul şi în stepa Donului,dăinuind între secolele 8 şi 13.Acesta a fost însădistrus de invazia mongolă din 1238-1239,alanii fiind nevoiţi a 2 oară să emigreze din stepă îninteriorul munţilor Caucaz,ducînd la formarea a 3 regiuni:

1.Digor, în partea de vest,care a căzut sub influenţa musulmanilor Kabardieni,în rezultat alaniide aici sfîrşind a fi asimilaţi;

2.Iron, în partea de nord, astăzi ajungînd a fi Osetia de Nord;

3.Tuallag (astăzi Osetia de Sud), parte a principatului istoric georgian Samachablo,unde alaniiau fost nevoiţi să se refugieze de mongoli peste populaţia locală georgiană.



În anul 1774 Osetia de Nord cade sub dominaţia rusească,pentru ca în 1783 regatul est-georgian al Kartliei-Kaheţiei,ce conţinea şi teritoriul actual al Osetiei de Sud, să accepte

protectoratul rusesc.În anul 1801 acest regat a fost încorporat în imperiul Rus,urmînd şi cucerirearestului provinciilor georgiene pînă în 1859.Teritoriile actuale ale Osetiei de Nord şi de Sud deja în1806 erau totalmente sub controlul Imperiului Ţarist.

Ca urmare a revoluţiei ruseşti din octombrie 1917 Georgia şi-a declarat independenţa pe 26mai 1918, Osetia de Sud făcînd parte din noul stat democratic.Însă osetinii simpatizau deschis cu

bolşevicii şi cu Rusia Sovietică, Consiliul Naţional al Osetinilor creat în iunie 1917 ajungînd rapidsub dominaţia bolşevicilor care cereau încorporarea teritoriului din Georgia locuit de osetini înRusia sovietică. Conflictul avea să degenereze pe 15 martie 1918,culminînd cu masacrarea

populaţiei georgiene din Tskhinvali.Masacrele aveau să înceteze pe 22 martie,cînd oraşul s-areîntors sub controlul forţelor de drept georgiene.Revolta din octombrie 1919 a fost uşor înnăbuşită,pentru ca rebeliunea osetină bolşevică din mai 1920 să se transforme într-un adevăratrăzboi, nr victimelor totalizînd între 3000 şi 7000 de morţi. Ca rezultat al înnăbuşirii rebeliunii decătre Garda Georgiană, 20000 de osetini s-au văzut obligaţi să emigreze în Rusia Sovietică. Astfelîn anii 1918-1920 a avut loc prima escaladare a conflictului georgian-osetian,anul 1917

reprezentînd anul naşterii acestui conflict.În februarie 1921,Armata Roşie însoţită de numeroşi osetini a invadat Georgia lichidînd

independenţa ei.În aprilie 1922 în urma creării Republicii Sovietice Georgia în cadrul RSFSTranscaucaziană bolşevicii au răsplătit loialitatea osetinilor prin crearea Regiunii Autonome Osetiade Sud în cadrul Georgiei, nenumărate sate curat georgiene fiind incluse în ea,însuşi în capitala noiiregiuni autonome(Tskhinvali) osetinii fiind în minoritate faţă de populaţia băştinaşă geogiană.Estefoarte interesant însă că acest conflict nu a avut efecte xenofobe asupra ambilor etnii,care ca şi pînăla 1917 au continuat în perioada sovietică să traiască în pace,existînd un nivel mare de interacţiuneşi de căsătorii mixte dintre georgieni şi osetini.

Spre sfîrşitul anilor 1980,ca urmare a creşterii naţionalismului georgian şi mişcării lor pentru

independenţă,apare în 1988 Frontul Popular al Osetiei de Sud(Ademon Nykhas),fiind o structurăcreată de Centrul Unional pentru a tempera şi contrabalansa mişcarea de independenţă aGeorgiei.Frontul cerea o autonomie mai mare a regiunii cu scopul final de unificare cu Osetia de

Nord rusească.Pe 11 decembrie 1990 guvernul georgian a lichidat statutul Osetiei de Sud tensionîndmai mult conflictul,care a şi izbucnit direct în război pe data de 5 ianuarie 1991.

Pentru a evita un război direct cu Rusia,care de fapt se şi implicase cu militari de rang înalt ceinstruiseră miliţiile osetine,Georgia a fost obligată să accepte încetarea focului pe 14 iulie 1992,cîndîn urma negocierilor cu Federaţia Rusă s-a hotărît crearea unei Comisii Unite de Control Rusia-Georgia-Osetia(de Sud plus de Nord!) care să urmărească menţinerea păcii.Din 6 noiembrie 1992OSCE a trimis o misiune în Georgia care să monitorizeze operaţia de menţinere a păcii,contribuindla semnarea între cele 2 părţi a „Memorandumului de măsuri pentru obţinerea securităţii şiîncrederii reciproce”(mai 1996).Astfel din 1992 are loc etapa de reglementare şi soluţionare aconflictului.

Concluzia ce poate fi extrasa din acest scurt paragraf este ca din punct de vedere istoriclegitim osetinii nu au dreptul la autodeterminare ei fiind oaspeti pe aceste teritorii,bastinasii asa-numitei regiuni Osetia de Sud fiind din cele mai vechi timpuri georgienii.

Subiecţii:

Subiecţii implicaţi în conflictul din Osetia de Sud pot fi împărţiţi în 2 categorii:

1.subiecţii implicaţi direct:Georgia:doreşte menţinerea integrităţii sale teritoriale şi debarasarea de influenţa rusească de asupraei;Osetia de Sud:urmăreşte obţinerea independenţei pentru ca în final să se alipească la Osetia de

Nord,Rusia;



2.subiecţii implicaţi indirect:Rusia:susţine activ acestă regiune(Osetia de Sud) precum şi Abhazia cu scopul ascuns de aşimenţine influenţa într-o zonă geopolitică atît de importantă astăzi, precum Caucazul.De asemeneadin 2003 urmăreşte de a contrabalansa influenţa SUA din regiune,aceasta contribuind la micşorareaşanselor rezolvării conflictului din regiune.De fapt în esenţă Rusia este implicată direct în acestconflict,Kokoity şi ai lui fiind simple marionete în mîinile Rusiei(Kokoity este cetăţean rus – e

destul de sugestiv faptul ăsta);Osetia de Nord: susţine ideea independenţii Osetiei de Sud ca în final aceasta să se alipească la ea.Înrealitate,Osetia de Nord,făcînd parte din Federaţia Rusă, nu reprezintă decît un instrument în mînaMoscovei pentru realizarea politicii sale din regiune;SUA:Sudul Caucazului a devenit în ultimii ani o zonă geopolitică de mare însemnătate pentruStatele Unite,care doreşte să-şi securizeze giganticul oleoduct Baku-Tbilisi-Ceyhan, precum şiîntreaga zonă de la Marea Caspică(Azerbaidjan) pînă în Turcia,în Mediterana de Est. Washingtonuleste puternic determinat să procedeze astfel.Petrolul şi gazele naturale din Marea Caspicătotalizează circa 5% din totalul resurselor mondiale de energie,într-o perioadă cînd resurseleenergetice clasice sunt în declin,iar estimările arată că sunt necesare noi rezerve de petrol,aşa cumsunt cele de la Marea Caspică.

SUA a început să se implice activ din 2003,finanţînd şi susţinînd politic „RevoluţiaTrandafirului”,în rezultatul căreia Edward Şevarnadze,un simbol al influenţei ruseşti,a fost înlocuitde la putere de proamericanul Mihail Saakaşvili.Ca rezultat aceasta a adus la înrăutăţirea situaţieidin zonă,la contradicţia ruso-georgiană adăugîndu-se acum şi rivalitatea ruso-americană,SUA avîndinteresul direct ca Osetia de Sud să se afle sub controlul Georgiei;Merită a fi menţionat că SUA au alocat zeci de milioane de dolari pentru a echipa şi înarma armataGeorgiei,bugetul militar al acesteia din urmă fiind bugetul care a crescut cel mai rapid în lume în2005,creşterea lui continuînd şi în anii următori.De asemenea la 24 octombrie 2006,la inaugurareaunei noi baze militare din Georgia Centrală,preşedintele Saakasvili a anuntat inaugurarea unei noi

baze militare în oraşul Gori,care va fi „echipată la standartele NATO”,organizaţie în care Georgia

speră să fie primită în curînd.În acest context,odată cu extinderea NATO în Caucaz,şi ea va fiimplicată intrinsec în acest conflict(Osetia de Sud),dacă nu deja şi este(dacă ţinem cont că şi NATOcontribuie acum la pregătirea armatei georgiene).OSCE:în rol de mediator

Cauzele conflictului:

Obiective:

1.Diferenţa de etnie (georgieni-osetini),ceea ce serveşte ca pretext pentru cerereaindependenţei regiunii şi anexarea acesteia la Osetia de Nord, Rusia.

2.Divergenţa intereselor (cauze politice) dintre

a) Georgia şi Osetia de Sud (Osetia de Sus doreşte independenţa şi unificarea la Osetia de Nord(Federaţia Rusă),Georgia doreşte menţinerea integrităţii sale teritoriale şi restabilireasuveranităţii sale asupra Osetiei de Sud);

b) Rusia şi SUA (Rusia urmăreşte menţinerea şi recîştigarea influenţei sale în zona Caucazului,SUAde asemenea creşterii influenţei sale prin înlăturarea celei ruseşti)

3.Amprenta postsovietică: destrămarea URSS-ului a dus la apariţia unui haos dar şi a maimultor factori de putere în regiune;

4.Cauze economice:petrolul în cazul SUA(descris mai sus,la Subiecţii),şi contrabanda în cazulRusiei.Osetia de Sud reprezintă un cap de contrabandă a mafiei ruseşti(din care fac parte la sigur şi

politicieni ruşi) pentru zona Caucazului,aşa cum Transnistria reprezintă un cap de contrabandă

pentru UE.Exemplu concludent serveşte eforturile poliţiei georgiene din iunie 2004 de a lichidacontrabanda din regiune(Osetia de Sud),ceea ce a dus la înrăirea Moscovei şi apariţia focului înunele părţi ale Osetiei de Sud.



Subiective:

1.Factorul psihologic(neresemnarea,doctrina militară):în ciuda destrămării URSS-ului Rusiaconsideră Caucazul ca o zonă ce-i aparţine ei,ce face parte din sfera intereselor sale vitale.În genereconform doctrinei Kozîrev(ce e analoagă practic doctrinei Brejnev) întreg spaţiul al URSS esteconsiderat ca sferă a intereselor vitale ale Federaţiei Ruse,care este hotărîtă de aşi apăra acesteinterese cu toate mijloacele şi puterile legale.Astfel se denotă neresemnarea ruşilor faţă de pierdereainfluienţei lor în urma destrămării URSS-ului.Iar conform doctrinei militare ruseşti,Rusia fiind omare putere trebuie să se comporte ca şi atare în relaţiile cu „străinătatea imediată”(spaţiul fosteiURSS);

2.Antagonismul ruso-american:conform unor specialişti politologici internaţionali(de ex.Serghei Strokman) relaţiile dintre Rusia şi SUA s-au reîntors la principiul „ochi pentru ochi,dinte

pentru dinte” din perioada războiului rece,astfel putîndu-se explica actuala situaţia din Caucaz şi îngenere şi cea internaţională.

Tipul conflictului:

1)În funcţie de efectele pe care le generează conflictul este clar unul

distructiv(disfuncţional)deoarece practic se respectă toate caracteristicile unui conflictdistructiv:comunicarea este susceptibilă şi incompletă,informaţiile trunchiate şicontrarii,disponibilitatea fiecărei părţi de a lua în calcul interesele celeilalte părţi este mică(mai alesîn cazul Osetiei de Sud),au avut loc acţiuni în forţă,cu importante pierderi umane şi materiale,etc;

2)Din punct de vedere al criteriului cantitativ,este un conflict deseori considerat bilateral,deoarece operaţiile militare au avut loc între osetini şi georgieni,în realitate însă fiind unconflict multilateral în care este implicată şi Rusia(a fost demonstrată implicarea ei cu militari decătre observatori neutri chiar în războiul georgiano-osetian din 1991-1992),Osetia de Nord(sic! – înrealitate iar Rusia) şi chiar SUA(foarte ascuns,aceastea influenţînd din perspectiva intereselor lor economice);

3)Din punct de vedere al criteriului calitativ este considerat unul intern internaţionalizat.Dacăţinem cont de faptul că conflictul a reapărut sub ordinele Centrului Unional ce a folosit separatismulca răspuns la mişcările democratice din republicile unionale ce ceveneau tot mai insistente lacapitolul suveranitate şi independenţă,şi dacă mai ţinem cont de faptul că rolul Centrului Unionaldin1992 a fost moştenit de Federaţia Rusă,iar Eduard Kokoity,liderul osetinilor rebeli,nu este decît omarionetă a ruşilor,avînd chiar cetăţenia rusească,ajungem astfel să concluzionăm că acest conflicteste în realitate un diferend interstatal dintre Rusia şi Georgia.Numai că acest lucru nu va firecunoscut probabil niciodată oficial,deoarece nu stă în obişnuinţa Moscovei de a recunoaşteadevărul,plus acceptarea acestui adevăr oficial nu ar avantaja nici chiar Georgia;

4)Din punct de vedere al criteriului al 3,ce ţine de caracterul conflictului,avem un conflict ce

poartă un caracter complex,fiind implicaţi foarte mulţi factori şi interese diverse în regiune cedepăşesc sfera politică;

5)După obiectivul conflictului avem clar un conflict de interese;

6)După modul în care este perceput conflictul:latent;

7)După forma de luptă:violent(argument războiul din 1991-1992);

8)După durata desfăşurării:de lungă durată(durează de la sfîrşitul anilor 1980 pînă în prezent);

9)După sferele de interes:în special politic,aproximativ din 2003 şi economic.

10)După relaţiile dintre părţile implicate:asimetric(dacă îl considerăm dintre Osetia de Sud şiGeorgia în favoarea ultimei,dacă între Rusia şi Georgia asimetric în favoarea primei) şi atenţie!simetric, dacă luăm în calcul implicarea (ascunsă) a SUA de partea Georgiei.

Etapele conflictului



1.Etapa iniţială:1917-1988

Din anul 1806 teritoriile ambilor Osetii(de Nord şi de Sud) s-a aflat sub jurisdicţia ImperiuluiŢarist,georgienii şi osetinii trăind paşnic între ei în regiune.Din anul 1909 bolşevicii încep săactiveze pe teritoriul Osetiei.În iunie 1917 a fost înfiinţat Consiliul Naţional al Osetinilor care aajuns rapid să fie dominat de către bolşevici,acest consiliu dorind alipirea teritoriilor locuite deosetini la Rusia sovietică.La 15 martie 1918 numeroşi osetini ce locuiau în Georgia (pe teritoriulactualei Osetii de sud) s-au răsculat şi cucerind Tskhinvali au început să masacreze populaţia civilăgeorgiană de aici. Rebeliunea a fost înnăbuşită în sînge de Garda Naţională Georgiană,care era subcomanda activistului menşevik Valiko Jughili,astfel crescînd antipatia osetinilor faţă de menşevicicare din acel moment erau asociaţi cu georgienii.

La 26 mai 1918 Georgia şi-a declarat independenţa,teritoriul actualei Osetii de Sud aflîndu-seîn componenţa ei,ceea ce era inacceptabil pentru osetinii ce locuiau aici.În octombrie 1919 osetiniis-au răsculat din nou,rebeliunea fiind înnăbuşită cu uşurinţă.La începutul lui 1920,capitala Osetieide Nord trece sub administraţia bolşevicilor,ca rezultat la 8 mai este declarată Republica SovieticăOsetină chiar lîngă hotarul georgian.Trupe osetine bolşevice din zonă au trecut graniţa şi au ridicatosetinii din teritoriul actual al Osetiei de Sud la luptă contra Georgiei.Garda Naţională Georgiană a

intervenit în forţă în rezultat conflictul transformîndu-se într-un adevărat război cu un nr de victimede 3000-7000 de partea osetinilor,care în final au fost învinşi.20000 de osetini au fost nevoiţi să serefugieze în Rusia Sovietică.

Pe 11 februarie 1921 Armata Roşie invadează Georgia,lichidînd independenţa ei. La 25februarie acelaşi an este proclamată Republica Sovietica Socialista Georgiană,care din 1922 esteinclusă în RSFS Transcaucaziană.Pentru a răsplăti loialitatea osetinilor faţă de bolşevici în aprilie1922 este creată regiunea autonomă Osetia de Sud din cadrul Georgiei.Astfel anul 1922 este extremde important deoarece a fost creat „mărul discordiei”- aşa numita Osetie de Sud,teritoriul pentrucare azi se luptă georgienii şi osetinii(sprijiniţi de Rusia).În anul 1936 RSFS Trancaucazia estelichidată statele componente ei,inclusiv RSS Georgia,fiind transformate în republici unionale.Merită

menţionat că în ciuda conflictului georgiano-osetian din 1918-1920 ambele etnii au continuat sătrăiască între ei în pace,conflictul nelăsînd urme xenofobe asupra populaţiei din regiune.

2.Etapa formării conflictului:1988-1990

Mişcările democratice din republicile unionale din perioada restructurării,care deveneau totmai insistente la capitolul suveranitate şi independenţă,alarmau Centrul Unional,care a hotărît săfolosească separatismul pentru a „pedepsi” aceste republici.Ca rezultat în 1988 este creat FrontulPopular Sud-osetian care milita pentru unirea Osetiei de Sud cu Osetia de Nord din RusiaSovietică.La 10 noiembrie 1989 Sovietul Suprem al Osetiei de Sud adoptă decizia de unificare cuASSR Osetia de Nord(parte a Rusiei). Ziua următoare sovietul Suprem al RSS Georgia revocădecizia,iar pe 23 noiembrie mii de naţionalişti georgieni în frunte cu Zviad Gamsakhurdia

organizează un marş de protest mergînd spre Tskhinvali.Osetinii însă blochează drumul şi numaiintervenţia Armatei Sovietice Unionale a reuşit să evite ciocnirile dintre cele 2 părţi(pe alocuri însăau existat ciocniri dintre grupuri mici de persoane). Georgienii au fost nevoiţi să se întoarcă înapoi.

În vara lui 1990 Sovietul Suprem Georgian a adoptat o lege ce bloca activitatea partidelor regionale.Ca rezultat la 20 septembrie 1990 Regiunea Autonoma Osetia de Sud îşi declarăindependenţa ca Republica Sovietică Democrată Osetia de Sud, apelînd la Moscova pentrurecunoaşterea ei ca republică unională. Osetia de Sud a boicotat alegerile georgiene din octombrie1990 organizîndu-şi propriile alegeri pe 10 decembrie acelaşi an.Ca rezultat ziua următoare SovietulSuprem Georgian declară ilegale rezultatele şi lichidează autonomia Osetiei de Sud.În aceeaşi zi auloc cîteva confruntări sîngeroase dintre osetini şi poliţia georgiană în preajma şi în interioruloraşului Tskhinvali. Guvernul georgian a declarat stare de urgenţă în districtele Tskhinvali şi Javadislocînd trupe în regiune pentru dezarmarea grupurilor de osetini rebeli.

Desfăşurarea conflictului



3.Etapa escaladării conflictului:Războiul(1991-1992)

Pe 5 ianuarie 1991 forţele georgiene au intrat în Tskhinvali.Militanţii osetini au răspuns prinarderea şcolilor şi caselor georgiene din oraş,în timp ce georgienii au atacat satele osetine.OraşulTskhinvali s-a trezit divizat în 2 părţi, cea de vest fiind controlată de osetini. Pe 29 ianuarie 1991spekearul Sovietului Suprem al Osetiei de Sud a fost chemat la Tbilisi pentru negocieri,dar a fostimediat arestat cum a ajuns acolo. Spiritele s-au încins,perioada martie-aprilie fiind una din cele maiactive ale războiului.A urmat o perioadă relativ calmă pînă în august,la mijlocul lui septembrieintensitatea confruntărilor crescînd.În februarie 1992 luptele au escaladat cu implicarea directă a Rusiei.Majoritatea observatorilor independenţi au fost de acord că militari ruşi de rang înalt au fost implicaţi în conflict,participînd lainstruirea unităţilor militare osetine.Pentru a evita o confruntare directă cu Rusia Georgia a fostnevoită să accepte negocieri,pe 24 iunie 1992 şeful Consiliului de Stat al Georgiei EdwardŞevarnadze întîlnindu-se cu preşedintele Rusiei Boris Elţîn.Pe 14 iulie 1992 a fost semnat „Acordulde încetare a focului” de la Dagomiş.

4.Etapa de rezolvare a conflictului:1992 pînă în prezent

Ca urmare a semnării acestui acord,a fost instituită o operaţie de menţinere a păcii controlatăde Comisia de Control Unită Rusia-Georgia-Osetia(de Sud şi de Nord), ce avea sub dispoziţia sa

patrule militare în acelaşi format. La 6 noiembrie 1992 OSCE a trimis o misiune în regiune cuscopul de a monitoriza operaţiunea de menţinere a păcii.

Negocierile de regementare a conflictului au început pe 30 noiembrie 1995, Rusia şi OSCE căpătîndstatutul de mediatori.Cel mai mare succes al negocierilor a fost consemnat în mai 1996 cînd cele 2

părţi au semnat „Memorandumul de măsuri pentru obţinerea securităţii şi încrederii reciproce”.Poziţiile părţilor pe parcursul negocierilor au fost:

1.Osetia de Sud – cere unificarea cu Osetia de Nord;

2.Georgia – restabilirea suveranităţii sale asupra Osetiei de Sud.Conflictul capătă noi dimensiuni în contextul debarcării înfluenţei americane în regiuneaCaucazului,aceasta avînd loc în noiembrie 2003 datorită „Revoluţiei Trandafirilor”,o revoluţiefinanţată şi susţinută politic de Statele Unite. Înlăturarea de la putere a lui Edward Şevarnadze,unsimbol al influenţei Rusiei,şi accederea la putere a lui Mihail Saakaşvili,susţinut masiv de SUA, aînrăutăţit situaţia din zonă adăugînd la divergenţele de interese deja existente din regiune şiantagonismul ruso-american.

În mai 2004, imediat după succesul soluţionării conflictului din Adjaria Mihail Saakaşvili şi-aîndreptat atenţia asupra Osetiei de Sud.În iunie 2004 poliţia georgiană a lichidat mafia Ergneti dinregiune şi a stabilit măsuri dure contra contrabandei din regiune,aceste măsuri ducînd la puterniceconfruntări dintre osetini şi trupele georgiene. În ciuda operaţiei reuşite din 19 august Saakaşvili aoprit confruntările retrăgînd trupele din satele georgiene.La o întîlnire de nivel înalt din 5 noiembrie

2004 prim-ministrul georgian Zurab Zhvania şi liderul osetinilor Eduard Kokoity au semnat la Soci,Rusia „Acordul de demilitarizare a zonei de conflict”.

La 26 ianuarie 2005 Mihail Saakasvili a prezentat în cadrul sesiunii Adunării Parlamentare aConsiliului Europei viziunea Georgiei de reglementare a conflictului,planul fiind prezentat de Zurab

Nogaideli pe 27 octombrie 2005 la Viena în cadrul Consiliului Permanent al OSCE.SUA şi OSCEşi-au exprimat suportul pentru acest plan,la 6 decembrie OSCE adoptînd unanim o rezoluţie în caresprijinea planul georgian.Conform acestui plan,Osetia de Sud urma să facă parte din Georgia,avîndînsă o autonomie destul de largă.

Incidentele din 3 septembrie(atacul asupra unui helicopter georgian) şi din 31 octombrie 2006nu au dus la reapariţia confruntărilor,dar au tensionat situaţia.Pe 12 noiembrie 2006 au avut loc înOsetia de Sud 2 alegeri rivale şi 2 referendumuri simultane.Partea controlată de separatişti l-a reales

pe Eduard Kokoity preşedinte şi a votat pentru independenţa faţă de Georgia.Partea controlată degeorgieni l-a ales ca un ”preşedinte alternativ” pe Dmitry Sanakoyev şi a votat pentru continuarea



negocierilor cu Georgia petru realizarea unui acord federal.

Pe 10 mai 2007 Mihail Saakasvili l-a numit pe Dmitry Sanakoyev şeful EntităţiiAdministrative Provizorii a Osetiei de Sud.Mişcarea a cîştigat susţinere din partea SUA dar aalarmat autorităţile din Tskhinvali, care au blocat drumurile spre satele georgiene. Surprinzător,Rusia a dezaprobat acţiunea lor.

La 24 iulie 2007 la Tbilisi s-a ţinut prima comisie de definire a statutului Osetiei de Sud,fiindimplicaţi nenumăraţi avocaţi,Dmitry Sanakoyev,reprezentanţi a comunităţii osetiene şi membri aopoziţiei.Deşi a fost invitat,Kokoity a refuzat să ia parte,aceasta fiind un motiv pentru caresuporterii lui Sanakoyev au lansat acţiunea „Kokoyte-Adio”.Din păcate din primăvara 2008 de cînd Moscova a anunţat legături mai strînse cu regiunileseparatiste Abhazia şi Osetia de Sud relaţiile Rusiei cu Georgia s-au deterioratsemnificativ.Doborîrea unei drone georgiene la 21 aprilie şi acuzaţiile reciproce plus deciziaMoscovei de a trimite trupe suplimentare în Abhazia au adus la o nervozitate maximă între acesteţări într-atît încît la 6 mai ministrul georgian al reintegrării a declarat că Georgia este „foarteaproape” de un război cu Rusia.O zi mai înainte Preşedintele Parlamentului georgian,NinoBurjanadze,la Washington, a cerut susţinere din partea SUA în găsirea unei soluţii politice în

vederea reintegrării Abhaziei şi Osetiei de Sud,ca rezultat în aceeaşi „zi istorică” de 6 mai,pomenitămai sus,Casa Albă să ceară Rusiei să înceteze „provocările” din aceste zone separatiste,fiind ceamai fermă luare de poziţie a SUA în ultimul timp la adresa Guvernului Rus.

În privinţa situaţiei interne din Osetia de Sud merită a fi menţionat că recent guvernulgeorgian a iniţiat un plan de reabilitare a zonei de conflict: în întregul teritoriu controlat degeorgieni are loc reparaţia drumurilor,crearea de şcoli,centre sportive, spitale,cinema,discoteci,a fostcreată o a 2 bancă,parcuri pentru copii şi multe alte facilităţi.De asemenea merită a fi menţionată declararea independenţei Kosovo la 17 februarie 2008,Rusiaameninţînd că va folosi la nevoie „precedentul Kosovo” în cazul Osetiei de Sud.

Metode de reglementare

În vederea reglementării conflictului au fost şi sunt utilizate numai mijloace politico-diplomatice, acestea fiind:

1.negocierea,rezultatele soldîndu-se cu semnarea Acordului de încetare a focului de laDagomis,a Memorandumului din 1996 şi a Acordului de demilitarizare a zonei de conflict din 2004;

2.medierea,în special de OSCE,cu ajutorul căreia a fost semnat Memorandumul din 1996.Deşi finalmente aceste metode sunt ineficiente,nici pînă acum acest conflict nefiind rezolvat,ele aucontribuit semnificativ la aplanarea şi micşorarea tensiunilor din regiune obţinînd succeseimportante în menţinerea şi construirii păcii(succesele sunt menţionate mai sus).

Partea georgiană deseori vehiculează ideea internaţionalizării forţelor de pacificare din

regiune pentru crearea unui climat mai stabil şi paşnic în regiune,Rusia pronunţîndu-se evidentîmpotrivă. Noi însă credem că este o idee bună care dacă ar fi pusă în practică ar mări şanselesoluţionării acestui conflict.

Bilanţ şi consecinţe

1.Pierderi umane:2000 morţi de partea osetinilor şi 800 morţi de partea geogienilor în urmarăzboiului din 1991-1992;

2.Pierderi materiale imense,distrugerea infrastructurii din regiune;

3.Refugierea a aproximativ 100000 de mii de osetini din Georgia în Federaţia Rusă şi a 20000de georgieni din Osetia de sud în alte regiuni ale Georgiei.În consecinţă populaţia Osetiei de sud s-a

micşorat de la 100000 de mii în 1990 la 60000-65000 în iunie 2007.4.Apariţia şi menţinerea unei situaţii conflictuale între etniile osetini şi georgieni,ceea ce a şi

dus la emigrarea a aproximativ 65000 de osetini ce nu locuiau în Osetia de Sud,dar în alte părţi ale



Georgiei.

Perspective şi asocieri cu alte conflicte:

În primul rînd se observă foarte uşor o similaritate a acestui conflict cu cel din stînga Nistrului.O recunoaştere a independenţei RMN nu ar duce decît la grăbirea şi recunoştereaindependenţei rebelilor osetini.

În al 2 rînd, Moscovei îi face o deosebită plăcere să asemuiască acest conflict cu cel din Kosovo,ameninţînd cu folosirea aşa-numitului „precedent Kosovo” în cazul Osetiei de Sud.Moscova îşirezervă dreptul ca atunci cînd va fi nevoie(cînd Georgia se va distanţa totalmente de ea) sărecunoască independenţa regiunii folosind pretextul Kosovo, aceasta punînd guvernul georgian într-o postură mult mai delicată.Odată cu debarcarea influenţei americane din 2003 în regiunea Caucazului posibilitatea soluţionăriiacestui conflict s-a micşorat semnificativ.În cadrul nou apărutului conflict de interese ruso-americandin regiunea Caucazului Rusia se va ţine cu „dinţii” de Osetia de Sud şi Abhazia pentru aşi menţineinfluenţa în detrimentul SUA.Singurul fapt pozitiv al implicării SUA reprezintă creşterea şanselor de reglementare a conflictului în favoarea Georgiei,exemplu constituind Adjaria din 2004.Ţinîndcont de creşterea economică actuală a Rusiei,aceasta va avea mai multă putere financiară de a

interveni în regiune,astfel în viitorul apropiat conflictul neavînd practic pespective derezolvare.Chiar şi mai grav,în contextul actual se vehiculează chiar posibilitatea unui război dintreRusia şi Georgia,ceea ce noi evident sperăm că nu se va întîmpla.Dacă e să analizăm şansele soluţionării în viitorul îndepărtat,acestea par mult mai mari,datorate înesenţă din 2 motive:

1.odată cu terminarea resurselor energetice de export ale Rusiei se vor termina şi posibilităţilefinanciare de intervenţie ale Rusiei în regiune.Această situaţie ipotetică ar putea avea loc peste 30-40 de ani conform specialiştilor;

2.odată cu micşorarea populaţiei Rusiei aceasta ar avea probleme să-şi controleze însăşi propriul teritoriu,darmite să influenţeze alte regiuni.Anual populaţia Rusiei se micşorează cu

aproximativ jumate de milion,experţii considerînd că deja prin 2020 Rusia va avea probleme în aşicontrola propriul teritoriu.Totuşi există şi o perspectivă în soluţionarea apropiată a conflictului sud-osetian,şi anume depindede atractivitatea planului georgian pus în funcţiune acum.Odată cu reabilitarea zonei controlate degeorgieni şi creşterea economică în aşa-numita Entitate Administrativă Provizorie Sud-Osetiană,ar

putea creşte atractivitatea zonei,osetinii din teritoriile controlate de Eduard Kokoity urmînd să-şischimbe orientarea politică şi să fie atraşi să trăiască în Georgia care le-ar oferi un nivel mai ridicatde trai.Fiind lipsit de susţinerea populaţiei osetine Kokoity ar fi obligat să se retragă problemarezolvîndu-se practic de la sine,nici Rusia în acel moment n-ar putea să aibă ceva pretexte de ainterveni în regiune.Rămîne să sperăm că acest plan va avea succes şi că conflictul din Osetia deSud va fi rezolvat cît mai curînd posibil.

Concluzii:

Concluzia ce poate fi extrasă din acest raport este că conflictul din Osetia de Sud are uncaracter foarte complex în care sunt implicaţi practic(dar neoficial) cei mai importanţi actori aisistemului internaţional.Fiind creat artificial de către Centrul Unional pentru a pedepsi Georgiaconflictul a evoluat enorm pînă la ciocnirea intereselor chiar dintre SUA şi Rusia,Caucazul astăzifăcînd parte din sfera de interese a Statelor Unite.În aceste condiţii probabilitatea rezolvăriiconflictului pare că e departe,dar merită de urmărit realizarea planului georgian de rezolvare aconflictului care pare destul de ingenios,de reuşita lui putînd depinde puternic dispariţia conflictuluidin Osetia de Sud.

Surse bibliografice:



1. http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/country_profiles/3797729.stm Articolul „Regionsand territories:South Ossetia”;

2. http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2008/02/080219_conflicte_inghetate.shtmlArticolul „Harta conflictelor îngheţate”;

3. http://www.europa.md/rom/infto/3228 Articolul „Denis Cenuşă:Transnistria,Abhazia

şi Osetia de Sud - recunoaştere şi/sau promovare”;4. http://en.wikipedia.org/wiki/:diferite articole despre Osetia,Georgia;

5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Georgia şi http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Georgiei.

6. http://www.ziua.ro/display.php?data=2006-11-11&id=210980 Articol „Rusia siGeorgia in prag de conflict militar”

7. http://www.newsin.ro/conflictul-georgia-regiuni.php?cid=view&nid=8fa59af7-fa21-48b0-9bd1-5db73229e317&hid=media Articolele din categoria „Conflictul Georgia – regiuni separatiste”

8. http://www.adevarul.ro/index.php?section=articole&screen=index&rss=1&id=350681

Articolul „Georgia cere ajutor SUA în privinţa regiunilor sale separatiste”

http://ro.wikipedia.org/wiki/Georgia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Georgia

conflictul abhazyan

Documents

Transcript of conflictul abhazyan