conflictul arabo-israelian

8/2/2019 conflictul arabo-israelian

1/13

NOUA GEOPOLITIC,\ A ORJENTULUI MIJLOCIU: CONFLICTUL ARABO-ISRAELIAN

1. IntroducereEste dificil de rezumat in cateva pagini istoria a peste cincizeci de ani de lnfruntari complexe

intre statui Israel, fondat in 1948, si popoarele arabe, in special eel palestinian, conflict - sau maidegraba conflicte, care s-au situat aproape permanent in fruntea discutiilor politice internationale ca sia celor mediatice. Originca sa esentiala se ami in revendicarea unui teritoriu: acela al Palestinei.Plecand de la argumente religioase !?i pana la cele politice, evreii si palestinienii incearca fiecare sadovedeasca legitimitatea lor absoluta asupra acestui pamant, si care sa excluda pretentiile celeilalteparti. lata pe scurt 0 prezentare a cadrului istoric a ceea ce s-a intamplat in Palestina si care este luat casustinere de cele doua traditii ce se infrunta in virtutea unei afirmate lntaietati teritoriale.

in prim ul rand, cei care vor popula Palestina vor fi evreii. Conform traditiei biblice, Abrahamse stabileste in Canaan si intemeiaza poporul evreu, din porunca unui Dumnezeu cu care face mal apoiun pact care-i afirrna statutul de popor ales $i caruia i se acorda un pamant sfant, Ideea aceasta vadeveni mai apoi una dintre temele fundamentaJe ale teologiei !?i actiunii politice iudaice, fiindreconfirmata prin mesajul lui Moise. Urmeaza mai apoi in istoria evreilor perioada de aur a regatuluilui David si Solomon, a celor doua regate: Iuda si Israel, cucerirea de catre Nabucodonsor (673 i.e.n.)si exilul, reintoarcerea pe parnantul sfant si dorninatia elenistica, domnia hasmoneilor si in finalcucerirea romana. Datorita revoltelor evreiesti, romanii distrug 7n 70 e.n. templul din lerusalim iardupa cea din 13 5 evreii Stint expulzati din tara ~i lerusalimul este distrus. Acesta este anul decisiv caremarcheaza sfarsitul statului evreu: de acum ei vor fi lipsiti de 0 entitate teritoriala si politica proprie,find risipiti In intreaga Iume. Ca atare, reintoarcerea pe pamantul sfant dey ine treptat unul dintretemele majore ale traditiei iudaice medievale, corelata cu motivul mesianic: eel care va strange iarasipoporul evreu ill Eretz Israel va fi insusi Mesia. Odata cu epoca moderna se trece de la aceastaperspectiva nuantat religioasa si sentirnentala la una politica.

in ceea ce priveste teritoriuJ palestinian in sine, dupa 135 ramane populat de putini evrei,recunoscuti insa pentru cultura lor teologica. El intra sub stapanirea Imperiului bizantin pana in 636cand 0 noua putere - arabii, si 0 noua religie - islamul il VOl' ocupa. I n 638 califul Omar intra inIerusalim, al treilea oras sfant al musulmanilor dupa Mekka si Medina. Acesta este anul carernarcheaza pentru arabi inceputul stapaniri! de drept a acestor teritorii, 'in care evreii erau aproapeabsenti, De acum istoria lor se leaga de cea a califatelor islam ice: impreuna cu Liban, Iordania $i Siria,Palestina formeaza provincia Siria (Sam), aflata consecutiv sub conducere aabbasizilor, fatimizilor,cruciatilor, ayyubizi lor $i In cele din urma sub cea a mamelucilor (1250-1517). jn tot acest timp, evrei i~i crestinii au beneficiat de 0 situatie rnulturnitoare. Ea se va rnentine si dupa ocuparea Siriei siEgiptului de catre statui otoman (1517) care le-a transformat in provincii conduse de la centru.lrnportanta populatiei arabe in timpul stapanirii otomane este insa minima: turcii s-au straduitpermanent sa Ie infranga orgoliile nationale.

Sfarsitul secolului XIX marcheaza insa aparitia a doua fenomene asemanatoare !?i decisivepentru evolutia ulterioara din Palestina. Prirnul este aparitia miscarii sioniste in Europa, in jurul luiTheodor Herzl, care in lucrarea "Statul evreu" (1897) propune ca rezolvare a problemelor evreiestiacordarea Palestinei ca stat al evreilor. Intre timp, 0 ernigrare masiva a evreilor si are lac, dar veninddin Rusia unde antisemitismul capata forme violente. Ajunsi In Palestina, ei vor intemeia coloniiagricole. AI doilea fenornen este reprezentat de formarea nationalismelor arabe - si a unuiapalestinian, care declara public Inca din 1891 dorinta lor de identitate nationala si statala.

Primul razboi mondial marcheaza realizarea partial a a dezideratului arabilor: prin Conferintade la San Rerno (1920), pe locul fostului imperiu otoman din Orient iau nastere state noi: Irak, Siria,Arabia Saudita, Transiordania, Liban si PaJestina. Aceasta din urma se afla sub mandat britanic,adoptat in 1922 de Liga Natiunilor si implementat oficial in septembrie 1923. Cartea alba careprevedea conditiile guvernarii britanice incorpora si principiile vestitei declaratii Balfour, caredeschidea calea unei migratii evreiesti nerestrictionate spre Palestina.

2. Formarea statului evreuI n 2 noiembrie 1917, lordul Arthur Balfour, ministrul britanic al afacerilor externe, trimite 0scrisoare lordului W. Rothschild, reprezentant de seama al miscarii de emancipare a evreilor, prin care


2/13

204 M. LAZAR

anunta disponibilitatea guvernului britanic de a permite instalarea evreilor 1 1 1 Palestina. La momentulrespectiv, declaratia urmarea fara indoiaia sa atraga capitalul evreilor ~i ajutorul lor In contextuJprimului razboi mondiaL lmediat dupa 'mandatarea Angliei asupra Palestinei, in 1922, p r incipiiledeclaratiei sunt puse in aplicare: intr-un deceniu populatia evreiasca a crescut Cll 100.,000 de locuitori,maj.oritatea din Polonia ~iRusia. Ei se organizau sub forma unor colonii agricole (Kibbut), dar apartreptat ~i erase proprii (Tel Aviv - 1909). In 1929 se constituie Agentia Evreiasca, care serveste deaeum ea reprezentant al evreilor pe langa englezi, in locul Congresului Mondial Sionist ~i careindeplineste functiile unui guvern.

La inceput, relatiile dintre arabi ~inoii veniti au fost pasnice, chiar amiabile. Treptat insa, pemasura ce se configureaza ideea forma r i i unui stat national arab, ei vad mandatul britanic si im igratiacrescanda, ca 0 piedica evidenta. Conflictul creste dupa afluxul masiv de evrei dintre 1932-.1936,veniti din Gerrnania nazista. Segregarea dintre cele doua populatii devine tot mai mare: evreii i~ieonstituie eu repeziciune strueturi proprii, ajutati de Diaspora, Intre 1936-1939 izbucneste 0 revoltsrnilitara a arabi lor din Palestina, impotriva englezilor si evreilor, reprimata cu violenta de mandatari ~iforte evreiesti inarrnate. Situatia devenea mai mult decat dificila si tindea sa scape de sub control. jnaceste conditii, si datorita presiunii state lor arabe, al carer petrol devenea esential, in 17 mai J 939,guvernul britanic proclarna 0 noua Carte alba (prima fiind cea din 1922). Aceasta limita drasticim igratia evreiasca, respingea ideea formarii unui .stat evreu dar ~ia proclarnarii unuia palestinian, insase afirma ca peste 10 ani, in 1949, Palestinei i se va acorda independenta, cu 0 condueere araba sievreiasca. Declaratia a lovit I I I arnbele parti aflate in conflict, urrnarind de fapt eonsolidarea puteriibritanice 'in Orientul Mijlociu.

Izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial a accentuat criza. Evreii germani incearca saemigreze clandestin in PaJestina, dar multi vor pieri pe drum, englezii opunandu-se pentru a nu suparape arabi. I n acest context au loc numeroase actiuni antibritanice in Palestina. Conducatorul AgentieiEvreiesti, David Ben Gurion creeaza trupe speciale clandestine, cea rnai renurnita fiind Hagana, carelupta impotriva mandatarilor, dar cu care ei vor colabora in timpul operatiunilor militate antigermanedin Orientul M ij lociu.

In 1942, are loc la New York primul congres al evrei lor arner icani, eare elaboreaza un nouprogram pur sionist In problema Palestinei: aceasta nu mai trebuie sa fie un "camin national" cumprevedeau veehile declaratii, ci chiar un stat evreiesc integrat In "noua structura a lumii demoeratice".Agentia Evreiasca va fi autorizata sa coordoneze im igrarea evrei lor, care nu mai trebuie restrictionataIn nici un fel. Programul nu va lua 'insa in discutie situatia locuitorilor arabi, cu mult superiori eanumar evreilor.

Odata ell term inarca razboiului, situatia devine si mai dificila. Crearea unui stat evreu incepesa fie sustinuta de Statele Unite, la Yalta, apoi, dupa 1945, de noul presedinte Harry Truman. Engleziipastreaza inca prevederile Cartii albe din 1939, incercand sa dimana stapani pe situatia din zona, 1 1 1ciuda presiunilor americane. Ca atare, Ben Gurion porunceste declansarea unui razboi de gherilaimpotriva mandatarilor britanici, Haganei se alatura doua grupari extremiste: Irgun (aI lui.MenahemBegin) si Stern, care vor face 0 serie de atentate teroriste. In aceste conditii, in iulie 1946, MareaBritanie rnodifica Cartea alba ~i propune un plan de impartire al Palestinei in doua provincii autonome.Imediat dupa, la Congresul sionist de la Paris, Ben Gurion accepta ideea forrnarii unui stat evreu doarpe 0 parte a Palestinei. In septembrie, are Joe la Londra 0 conferinta tripartita britanica, sionista ~iaraba, care se term ina lnsa cu un esec,

Intre tirnp, arabii palestinieni i~i vor constitui si ei structuri proprii. Dezorganizati duparepresiunile revoltelor din 1936-1939, ei se vad repede depasiti de evrei, care desi minoritari, suntactivi si bine organizati. Dupa razboi, vazand cft politica sionista pare a-si realiza scopurile, arabiiincep sa actioneze ~iei. j n 22 martie 1945, ia fiinta, la Cairo, Liga Statelor Arabe, fermata din Egipt,Siria, Transiordania, Irak, Liban, Arabia Saudita, Yemen si Palestina. I n noiembrie, Consiliul Ligiiconstituie "Comitetul suprem arab" din Palestina, format din reprezentantii partideior palestiniene, subcondueerea lui Hajj Amin al-Hussein i, inlocuit il1 1946 de un ,,1nalt Com itet Arab", care devinereprezentantul comunitatii arabe palestiniene,

Dupa esecul de la Londra ~idatorita confruntarilor tot mai violente cu evreii, Marea Britaniehotaraste sa mute problema Palestinei la Organizatia Natiunilor Unite. In cele din urrna, dupa ce 0cornisie de ancheta a studiat situatia, are loe In 29 noiembrie 1946 Adunarea Generala a O.N,U. undecele 56 de tari trebuiau sa hotarasca statutul Palestinei. Cu 0 majoritate de doua treim i, Adunarea


3/13

Noua ge opo li tic s a o rie n tu lu i m i jl oc iu : c on fl ic tu l a ra bo -is ra el ia n 205generals adopta, dupa indel ungi dezbater i , rezolutia 181, prin care se stabi lea partajarea Palestine i illdoua en titati distin cte , independen te : un stat evreu si un stat arab, Ierusalimul beneficiind de un regimin tern ational sub con trolul O .N .U . H arta anexata rezolutiei impartea ter itoriul palestin ian in opt paetid istin ete : tre i arabe, trei evreiesti, enclava arabs Jaffa p e te rito riu e vre ie sc ~i Ierusalim ul, to ate leg ateprin zone de com unicare . Partajarea teritoriala atat de complexa, incerca sa pastreze pozitionareacomunitara a ce lor doua etn ii. Ea e ra insa de de parte favorabila evrei lor , atat ca suprafata c a t si caimportanta strategica ~i econornica. Dupa v at, M area Britanie hotaraste ca incheierea m andatului saaiba lo c 'in 15 mai 1948, dupa care O .N .U . trebuia sa vegheze la aplicarea planului de partajare .

Dificultatile incep insa abia acum . Arabii palestin ien i nu vor sa accepte n ici 0 partajare $iincep 0 serie de actiuni antievreiesti, La randul lor, evreii din lrgun pledeaza pen tru un Israe l in tegral.I zb uc n es te a st fe l un razboi de gherila arabo-israelian vreme de mai multe lun i, cu aten tate si masacredin partea ambe lor tabere , precum vestitu l masacru al satulu i arab Deir Yasin In 10 aprilie 1948.

In seara de. 14 mai, in timp ce tru pe le e ng le ze paraseau tara, Ben G urion anunta renastereastatu lu i evreu sub numele de Israe l, Tara sa mai astepte vreo in te rven tie a O .N .U . asa cum era prevazut:"In virtutea dreptului n atural si istoric al poporului evreu, proclamarn interneierea statului e vr eie sc InTara Sfan ta. Acest stat va purta numele de Israe l". Desi decizia a surprin s prin rapiditatea sa, ea a fostrecunoscuta imediat de SUA si URSS si mai apoi si de alte state .

Replica araba nu s- a lasat lnsa asteptata. In 15 mai armatele a cinci tari (Egipt, S ir ia , L ib an ,Transiordan ia si Irak) in tra in Palestina pen tru a lua locul vechii autoritati mandatare pe te ritoriulcuven it prin partajare si pen tru "a restabili pacea si securitatea si de a stabili ordin ea In Palestin a.C on du ce re a an na te i 0 avea rege le Abdallah al Transiordan ie i. lncepe astfe l primul razboi d in tr e s ta tu IIsrael si arabi. In ciuda aparentelor, armata evreiasca era mult mai puternica si bine echipata decattrupele arabe. I n urm a con frun tarilor militare , in anul 1948 Israelul reuseste sa ocupe $i sa anexeze6700 km1 din teritoriul ce revenea palestin ien ilor, con form pJanului de partajare . Cum acest plan nuera acceptat in prin cipiu n ici de Liga State lor Arabe, n ici de conducatorii sion isti, evreii nu con siderauca se incalca legislatia internationala,

in fata suprematiei I srae lu lui, Egiptul propune un arm istitiu, care se va in cheia in 13 ianuariepe insula Rados. Con form acestuia, teritoriul G aza trece sub administratie egipteana, da r regiuneaNeghev ocupata de Israe l va ramane de acum ace stu ia. Urrneaza acordul cu Libanul (23 martie) apoiill 3 aprilie eel cu Regatul Tran siordan iei, care con trola, impreuna cu arm ata irakiana, 0 parteimportanta din Palestina. In urma negocie rilor, de la care Irakul s-a retras, malul v estic al Io rd an ulu i,C isiordan ia (W est Bank) care cuprindea cea m ai m are parte a te ritoriului destinat statului palestin ian ,preeum s i I e ru sa limul d e e st, VOl' in tra in c om po ne nta T ra ns io rd an ie i, care se va num ide acum RegatulH ase mit a l Io rd an ie i. i n 20 iulie se sem neaza arrn istitiul cu Sir ia, care-si retrage trupe le din Palestina.In urma acestui razboi, ~i a tratate lor incheiate, statui evre iesc va ajunge sa ocupe nu 56% cat Iirevenea din Palestin a, ci 78%.o noua problema, care nu s-a solutionat n ie i astazi de fin itiv, apare insa acum : aceea arefugiatilor palestin ien i. Ca urm are a luptelor ~i a politicii evreiesti, peste jurnatate din populatia araba(800.000) a fost nevoita sa piece din locurile n ata le . D in tr e acestia, jumatate s-au sta bilit in taberele derefugiati de pe malul vestic a l l or da n ul ui, 130.000 in G aza iar restul in tarile arabe vecine . In IIdeeem brie 1949, O .N .U . adopta rezolutia 194 care proclarna "dreptul de reintoarcere' sa u dreptul la aindemnizatie a re fugiatilor palestin ien i. Autoritatile israe lien e nu au perm is dupa razboi decat unuinumar n einsemnat de arabi sa se reintoarca,

in 11 mai 1949 Israelul devine m em bru al O .N .U ., fiind 'o republica parlam entara. In schimb,ideea de stat palestin ian a murit in fasa: e l nu exista ca en titate politics ci te ritoriul sau este impartitintre lordania si Egipt. Prim a infruntare se te rm ina cu victoria Israe lu lui, dar acesta nu e decatinceputul.

3. Razboaiele arabo-israelieneAn ii imediat urrnatori constituirii Israe lu lui con tin cateva schimbari semn ificative in

geopolitica regiun ii. Israelul se dezvolta con tinuu, econom ic, m ilitar ~i diplomatic, ben eficiind deajutoare gene roase din Occiden t. Schim barea esen tiala se produce insa I I I Egipt. In 1953, in urma une irevolutii conduse de gruparea "Ofire rii libe r i", m onarhia este rasturn ata si este proclamata RepublicaArabs Egipt, prim ul presedinte fiind gene ralul Neguib, in locuit in martie 1954 de colon elul G amalNasser .


4/13

20 6 M. LAZAR

Razboiul din 1956 este declansat de mai multe evenimente succesive. Mai lntai, In 24februarie 1955 se sernneaza .Pactul de la Bagdad", 0 alianta intre Turcia, I rak, Pakistan, Iran si MareaBritanie, sub autoritatea S.U .A., In care Nasser vedea 0 amenintare la adresa libertatii state lor arabe.Ca urmare a refuzului francezilor, englezilor si americanilor de a finanta barajul de la Assuan, Egiptuldecide 0 blocada navala ~i aeriana asupra golfului Akaba. Apoi, In 26 iulie, Nasser anuntanationalizarea Companiei Canalului de Suez, ai carei actionari erau statele occidentale. Ca urmare aacestui derners, Franta si Anglia semneaza un acord (lO august) prin care se prevedea atacareaAlexandriei si ocuparea orasului Cairo. Urrneaza apoi acorduri politico-militare intre francezi ~iisraelieni. In 29 octornbrie, trupele israeliene ocupa in intregime fasia Gaza, aflata sub control egiptean~ise indreapta spre Sinai. Apoi, in 5 noiembrie, englezii si francezii intervin asupra Canalului, dar laamenintarile sovietica ~i insistentele americane, agresiunea inceteaza a doua zi. in 12 noiembrie, 0decizie O.N.D. insarcineaza "Ca~tile albastre" sa inlocuiasca trupele engleze si franceze, care s-auretras pana in 22 decem brie. A urmat retragerea israelieni lor din Sinai, intre decem brie 1956 - martie1957. Soldatii O.N.U. se VOl' instala in Gaza ~i la granitele israelo-egiptene, pastrand linistea pfll1a in1967. Iesit invingator din "tripla si lasa agresiune", Nasser ca~t(ga prestigiu 10 lumea araba, dar ~ilsraelul reuseste sa obtina drept de libera navigatie prin stramtoarea Tiran.

Dupa criza Suezului, Israelul continua sa-si dezvolte armarnentul. I n 1963 guvemul dur alluiBen Gurion este inlocuit de moderatii condusi de Levi Eskhol, care abandoneaza cursa inarrnarilor. I nlumea araba, anul 1958 marcheaza aparitia a doua federatii: In I februarie, Egiptul si Siria formeazaRepublica Araba Unita, iar Iordania si lrakul forrneaza in 14 februarie 0 federatie Cll regele Feisal alII -lea ca si conducator. Aceasta nu dureaza decat In 14 iulie, cand revolutia condusa de generalulAbdul Kassem proclama republica ~iucide pe rege. Mai apoi, in 19 iulie, Irakul semneaza un pact cuR.A.V. Disputele In interiorul structurii se accentueaza insa repede, astfel ca In iulie 1963,conducatorul sau Nasser anunta dizolvarea sa, pe baza conflictelor cu partidul Ba'th, proaspat instalatla conducere in Siria. De asernenea, 'in 15 septembrie, la Bagdad, se pun bazele Organizatiei TarilorExportatoare de Petrol (O.P.E.C.) care, la acea data, avea un caracter pur economic.

Anul ]959 marcheaza aparitia pe scena Orientului Mijlociu a m iscarii Fatah, intemeiata laKuweit de Vasser Arafat. Dupa ]965, actiunile teroriste se manifesta cu tarie im potriva Israelului,lncurajate de Irak ~iAlgeria, dar si de Siria care devine tot mai evident rivala Egiptului nasserian.

In ceea ce priveste problema palestiniana, ea este inca considerata de competenta statelorarabe vecine lsraelului. I n 1959, presedintele irakian Kassem lanseaza ideea unei guvernaripalestiniene in Gaza si Cisiordania. T n replica, in 1964, Nasser, la Summ itul tarilor arabe, anuntareprezentarea, in Liga araba, a "entitalii palestiniene" ~i de asemenea crearea unui Comandament arabunificat care va controla unitatile palestiniene armate. in schimb, administratorul Cisiordaniei, regeleHussein, nu reuseste sa se faca recunoscut de Liga ca si suveranu] tuturor palestinienilor, ci nouaOrganizatie pentru Eliberarea Palestinei (OEP) va fi abilitata ca observator pe langa Consiliul Ligii. Secreeaza 0 Armata de Eliberare a Palestinei (ALP), tot sub autoritatea Ligii arabe, care are drept derecrutare de pretutindeni unde se afla palestinieni, adica mai ales din Iordania. Nu dupa mult timp,tensiunile dintre acest stat si noile grupari palestiniene cresc, atingand apogeul in timpul ciocnirilor din!970. La inceput, OEP este sustinuta masiv de Nasser, care 0 lnsarcineaza ell realizarea unei "actiunirevolutionare arabe". In replica, Siria ba'thista acorda sprijin gruparii Fatah, in actiunile acestuiaimpotriva Israelului de nord. Astfel, se poate considera ca din 1964 organizatiile palestiniene derezistenta sunt utilizate de cele patru tari arabe rivale: Egipt, Siria, Iordania si lrak. In ciuda disputelor,scopul prioritar rarnane totusi lupta pentru cauza palestiniana.

in acest context, izbucneste al trei lea razboi intre Israel si tarile arabe, cel din 1967, num it si"razboiul de sase zile". Cauzele si pretextele au fost multiple si au inceput cu un an mai inainte. Innoiembriel966 are loc 0 violenta incursiune m ilitara israeliana In orasele iordaniene de granita,urmata de puternice rnanifestari de strada palestiniene la Hebron, Naplousa, Ram allah, lerusalim.Represiunea acestora de catre iordanieni conduce la 0 ruptura intre regele Hussein si OEP. In 18 mai1967, Egiptul cere O.N.V. retragerea "ca~tilor albastre" din Gaza ~i golful Akaba, dar este refuzat. in20 mai insa, trupele egiptene evacueaza toate fortele de securitate stationate In Gaza si Sinai. I n 22mai. Nasser inchide golful Akaba pentru navele israelierre. In 30 mai are loc reconcilierea dintreIordania si OEP si semnarea unui pact de aparare mutuala egipteano-iordanian, la care adera si IrakulIn 4 iunie.


5/13

Noua geopolitica a orientului mijlociu: contlictul arabo-israelian 20 7

In acest context, simtindu-se amenintat, Israelul trece la ofens iva. Mai inainte, vestitul generalMoshe Dayan este numit in I iunie ministrul apararii, deci se preconiza 0 actiune m ilitara, care si esteadoptata in 3 iunie. Aeeasta lncepe in dimineata zilei de 5 iunie printr-un masiv atae aerian asupraaerodromurilor militare egiptene, apoi siriene ~\ iordaniene. Simultan, trupele israeliene intra in Sinai~i lerusalimul de Est. in 7 iunie, Israelul ocupase deja intreg malul vestie al lordanului - Cisiordania,iar in aceeasi zi Jordania anunta eli accepta incetarea foeului. Desi Consiliul de Securitate al O.N.U. acerut Inca din 5 iunie oprirea ostilitatilor, acestea vor continua In zilele urmatoare. in Sinai, lupteledintre armata egipteana si israeliana erau in desfasurare, eu 0 suprematie evidenta a Israelului, In 8iunie Egiptul anunta la O.N.U. ea accepta incetarea foeului imediat ~i neconditionat. Mai ramaneaSiria, de care trupele israeliene se vor oeupa in 9 iunie, punand stapanire cu rapiditate pe inaltimileGolan. in 10 iunie, Israelul anunta ca accepta rezolutiile Consiliului de Securitate. Dar deja razboiulera gata, cu 0 infrangere zdrobitoare a statelor arabe. Pe langa miile de morti, acestea pierdusera peste70.000 km2 de teritoriu: intreaga peninsula Sinai - cu exploatarile petroliere de la Marea Rosie, f.~iaGaza, inaltimile Golan si Cisiordania. Imediat incepe colonizarea aeestora si conseevent, un nou efortmasiv de palestinieni.Desi terminat eu victoria Israelului, razboiul de sase zile a schimbat profund datele geopoliticiiOrientului Mijlociu, reactivand conflictuJ care parea, din 1956, a se fi linistit, in primul rand,infrangerea com una si pierderea de teritorii a condus la refacerea unitatii arabe si la 0 solidaritateaccentuata a tarilor petroliere, In frunte cu Arabia Saudita, In plus, creste preocuparea pentru inarmare.In al doilea rand - si eel rnai important, infrangerea statelor care se considerau protectoarele poporuluipalestinian a condus la transferarea increderii acestuia spre gruparile de rezistenta palestiniene.Aeestea au decis In iulie 1967 sa continue singure ostilitatile impotriva lsraelului, nu printr-un razboiconventional ci printr-o gherila dublata de un "razboi al poporului, de lunga durata". In 1-4 februarieare loc Reuniunea celui de-a! eincilea Consiliu national palestinian al OEP in urma caruia, seful Fatah,Vasser Arafat, devine presedintele Comitetului executiv al OEP, iar actiunea antiisraeliana devine deacum com una diferitelor miscari palestiniene.Totusi, statele arabe cauta deocarndata 0 solutie politica. Atat ele cat si Israelul acceptarezolutia 242 a O.N.U. din 22 noiembrie 1967, care impunea "retragerea fortelor armate israeliene dinteritoriile ocupate In timpul reeentului conflict" si "respectarea si recunoasterea suveranitatii siintegritatii teritoriale ~i a independentei politice a fiecarui stat din regiune". Datele acestei rezolutii nuvorfi insa respectate si aplicate de Israel.Incepand din 1968, Nasser intreprinde un razboi de uzura asupra canalului de Suez impotrivatrupelor israeliene. in iulie J970 insa, Egiptul si lordania accepta planul de pace al secretarului de statamerican W. Rogers, referitor la aplicarea rezolutiei 242 ~i la incetarea focului, plan acceptat In augustsi de Israel. GEP si Yasser Arafat resping lnsa aceste acorduri ca si orice formula de compromis cuIsraelul, ceea ce a agravat si rnai mult relatiile cu Iordania.Efectivele Rezistentei palestiniene duc 0 lupta de gherila impotriva lsraelului In teritoriileocupate, iar in Gaza si la frontiera Iibaneza au loc numeroase atentate teroriste. Incepe acum epoca deglorie a terorismului arab si palestinian. insa atunei cand Egiptul si Iordania accepta planul Rogers,care prevedea suprimarea actiunilor teroriste palestiniene, ele nu mai pot tolera aceasta lupta militara agruparilor militare palestiniene din Iordania. Datorita numarului mare de refugiati din aceasta tara,practic puterea era impartita, Inca din 1968, intre 0 parte iordaniana i una a rezistentei palestiniene. Incele din urma au loc grave infruntari intre OEP si armata israeliana in septembrie 1970 la Amman.Regele Hussein, control at de un comitet desemnat de Liga Araba, primeste dreptul de a suprimaputerea paralela palestiniana. Ca urmare a confruntarilor foarte violente, vor exista peste 4000 devictime, iar in i971 OEP va fi expulzat din Iordania, stabilindu-se 'in Liban.

in ceea ee priveste Israelul, desi accepts planul Rogers, pune mereu a serie de conditii careamana aplicarea sa si 'in final se ajunge la un esec,Ultimul razboi dintre Israel ~i tarile arabe, cel de "Yom Kippur", din 1973, reprezinta 0incercare a Siriei ~i Egiptului de a-si reeupera teritoriile pierdute in 1967, benefieiind acum si desprijinul indirect al tarilor petroliere din Golf. Iordania insa, va refuza sa.se impliea in acest conflict.

El incepe in 6 octombrie, cand fortele siro-egiptene lanseaza 0 ofensiva conjugata impotrivatrupelor israeliene din Sinai si Golan. AtacuJ egiptean Ie ia prin surprindere si repurteaza un maresucces. De asemenea, trupele siriene elibereaza 0 parte importanta din Golan. Contraofensivaisraeliana din 8 octombrie reocupa Golanul, iar in 17 octombrie, in Sinai, a parte a armatei israeliene


6/13

208 M . LAZAR

va ocupa 0 pozitie inaintata pe partea occidentala a Suezului, incercuind armata a III-a egipteana,langa Ismailia. I n 16 octornbrie, la Kuweit, reprezentantii tarilor arabe din OPEC hotarasc declansareaembargoului petrolier si ridicarea pretului la baril pana la evacuarea completa a teritoriilor ocupate deIsrael in 1967. Dupa mai multe convorbiri ~i deplasari In regiune, secretaru I de stat american H.Kissinger a reusit sa obtina respectarea unei incetari a focului . In 22 octombrie, ConsiliuldeSecuritate al O.N.U. voteaza rezolutia 338, referitoare la aceasta incetare, dar razboiul va continua. I n24 octombrie Egiptul cere trupelor americane ~i sovietice sa intervina pentru respectarea rezolutiei.Americanii au refuzat, dar afirmarea disponibilitatii URSS de a interveni a condus la 0 adevarata alertanucleara a Statelor Unite. In cele din urrna, O.N.U. voteaza rezolutia 340, In 26 octombrie, prin care setrimite 0 forta de urgenta pe frontul din Suez pentru a asigura stabilitatea 1 1 1 zona si incetarea focului.

La insistentele SUA, Israelul accepta un acord cu Egiptul in II noiem brie. In 21 decem brie, sedeschide la Geneva Conferinta de Pace in problema Orientului Mijlociu, la care participa Egiptul,Siria, Iordania, Israel, URSS si SUA. Ea nu a reusit irnpunerea unui tratat de pace ci doar acorduri deincetare a focului intre Egipt si S iria pe de 0 parte si Israel pe cealalta. Mai tarziu se vor semnaacorduri de dezangajare progresiva a fortelor militare israeliene, In 18 ianuarie 1974 si 4 septembie1975, eu Egiptul, prin care se redau acestuia 0 parte din Sinai, iar in 31 rnai 1974 cu Siria, care-sirecupereaza zonele ocupate de israelieni in 1973 si 0 mica parte din Golan.

Astfel se poate considera ca, In urrna razboiului de Yom Kippur, Egiptul si Siria VOl' obtine 0victorie partiala , EI a marcat insa, mai inainte de toate, 0 dubla ascensiune: cea a OPEC-ului, caredevine un factor de influenta decisiva in zona, ~i cea a OEP-ului, care incepe sa fie recunoscut tot maimult de palestinieni ca reprezentantul lor, pe fondul slabiciunii statelor arabe. Totusi dialecticarelatiilor dintre OEP s i ta ri le arabe urmeaza un traseu excesiv de fluctuant, urmand Jogica apropierilorsau disputelor permanente dintre aceste state. De multe ori, o rg an iz atia p al esti nia na incearca sa fiefolosita ca instrument al acestora in relatiile internationale, fiind dezavuata sau chiar atacata atune)cand dernersurile sale nu mai sunt confonne cu linia dorita, sau dimpotriva devenind un parteneradm is cu drepturi egale alaturi de celelalte state arabe. Istoria sa este de aceea una foarte arnbigua ~iconjuncturala.

4. Suprematia OEP ~j noul context internationalLipsit de patrie ~i aflat sub 0 adrninistratie egipteana si iordaniana, apoi ocupat de armataisraeliana dupa 1967, poporul palestinian si-a constituit treptat 0 serie de grupari politice si militare

care sa-i reprezinte sa sa-i apere interesele.in primul rand se impune Organizat ia pentru Eliberarea Palestinei (OEP), Ea a fost infiintata

in mai 1964, cand reprezentantii palestiriienilor din Iordania si din celelalte tari arabe s-au int runit dininitiativa Ligii Arabe in lerusalimul de Est, pentru a pune bazele unei organizatii care sa-i reprezinte.Primul presedinte aI Comitetului Executiv a fost ales Ahmed Shukeiri. Acest OEP, creat ca instrumental state lor arabe, nu este recunoscut 'il1sa de celelalte miscari palestiniene militante: Fatah, MiscareaNationals Araba si Inaltul Comitet Arab al notabilitatilor, lnfriingerea sustinatorilor sai, statele arabe,va antrena Insa si 0 decadere a vechii conduceri. La sfarsitul lui 1967, Shukeiri va demisiona, iar OEPincepe sa fie preluata - pe fondul cresterii miscarii de rezistenta palestiniana in Cisiordania ocupata, decatre gruparile militare, in special Fatah.

Harakat al Tahrir al Watani al Falastini - Miscarea de Eliberare national a a Palestinei:H.A.T.A.F. - a carei citire inversa da numele de Fatah, a fost infiintata in 1959 de catre Yasser Arafat.Nascut in Jerusalim In 1929, el se remarca inca de tanar 10 luptele din 1948. Se refugiaza mai apoi inGaza si unneaza facultatea de inginerie din Cairo. In 1952 este ales presedinte aI Asociatiei studentilorpaIestinieni din Cairo si participa la campania din Suez ca ofiter. in 1957 pleaca in Kuweit unde, doiani mai tarziu pune bazele gruparii Fatah alaturi de cei care vor deveni conducatori secunzi: AbuAyad, Abu Yussef, Abu Jihad. Grupare militara, Fatah creeaza intre 1959 si 1965 celuJe in orasele siasezarile din Cisiordania si Gaza, ca si in taberele de r efu gia ti, si in str uie ste trupe de gherila. Primaactiune armata impotriva Israelului are loc in 1 ianuarie 1965, data care a devenit pentru palestinieni"Ziua Revolut iei" . Ocuparea C isiordan ie i si a Gazei de catre Israel in 1967'a provocat un nou exod sicresterea autoritatii ~i a fortelor Fatah, care au numeroase ciocniri Cll trupele evreiesti (Karameh -1948).

Marele adversar al Fatahului ~i al lui Arafat a fost Miscarea Nationalista Arabs, a careisectiune palestiniana era condusa de doctorul crestin Georges Habache. Fondata la Beirut in 1951, ell


7/13

Noua g eo po litic a a o rie n tu lu i m ijl oc iu : c on fl ic tu l a ra bo -is ra el ia n 209deviza .Razbunare, nationalism, unitate", ea era rnarcata de doctrina nationalists arab a socialista apartidului Ba'th care ajunge la conducere In Siria ~i Irak. I n 1967, Habache, alaturi de alte doua micigrupari de rezistenta palestiniene, transforrna MNA in Frontul Popular de Eliberare a Palestinei(FPLP). Adept al unei doctrine bazata pe violenta, aeesta va deveni unul dintre cei mai renum itipromotori ai terorismului.

Dupa stabilirea OEP in Liban, din 1971, actiunile israeliene se vor indrepta in aceasta directie.Inevitabil, aproape imediat lncep eiocnirile la granita eu Libanul.Ineepand eu anul 1973, OEP cii~tiga treptat autoritate in lumea araba, In noiembrie 1973,

Summitul arab din Alger recunoaste OEP ca "singurul reprezentant al poporului palestinian", deciziela care Iordania nu adera. La eel de-a I 12-lea Consiliu National Palestinian, se propune ideea uneiautoritati nationale asupra "intregii parti eliberate a Palestinei". Cateva saptamani mai tarziu, secreeaza, in replica, FrontuJ de Refuz, condus de FPLP. Totusi, Summitul arab de la Rabat din 26-28octombrie 1974 proclama public ca de acum "OEP este singurul reprezentant legitim al poporuluipalestinian pe intreg teritoriul palestinian eliberat". fordania se aliaza punctului de vedere majoritar sirecunoaste OEP, si se abtine de la orice revendicare de teritoriu dupa evacuarea israeliana. OEP intraastfel treptat In legalitate. in acelasi an, in 13 noiembrie, Arafat sustine In fata Adunarii Generale aO.N.U. vestitul sau discurs moderat, in care ideea de stat palestinian democratic apare configurata doarca un ideal de atins. Natiunile Unite recunosc "drepturile inalienabile ale poporului palestinian InPalestina" care includ: dreptul la autodeterminare tara interferenta exterioara, dreptul la independentasi suveranitate nationala, Se observa, incepand eu acest moment, ca pe masura ee cauza palestiniana sediscuta la nivel O.N.U., revendicarile OEP devin tot mai moderate si precise.

Se creeaza acum un eomitet O.N.U. pentru drepturile inalienabile ale palestinienilor, prininterrnediul caruia Natiunile Unite accepta un plan precis, in noiembrie 1976: evaeuare israeliana dinteritoriile ocupate, apoi control al O.N.U. asupra acestora pana la instalarea unei guvernaripalestiniene. La inceputul lui 1977, in ianuarie, intr-o scrisoare adresata cancelarului austriac Kreisky,OEP precizeaza ea statui palestinian ar trebui sa cuprinda malul occidental al Iordanului, fasia Gaza,enclavele Hama (Siria) $ i Anja (Egipt). Acest plan este trim is de secretarul O.N.U. guvernuluiisraelian. In mai 1978, OEP dezvolta 0 mare of ens iva diplornatica in favoarea unui stat palestinian,garantat si controlat de SUA si URSS, stat neutru, dupa model austriac, cu un Ierusalim arab neseparatde eel evreiesc.

Toate aceste actiuni politiee sunt insa arnenintate acum de doua evenimente. Primul estereprezentat de cresterea acti uni lor teroriste in T srae! ~i 1 1 1 afara sa, datorate grupuri lor din Frontu Jpalestinian de refuz si manipulate adesea de Libia, Irak sau Siria. Nu de purine ori ele sunt 0 contestareviolenta a atitudinii moderate a OEP, dar, pe de alta parte ele of era 0 motivatie perfecta Israelului de arefuza propunerile O.N.V. si 'in plus distrug ~i 0 parte din capitalul de simpatie castigat de OEP in planextern.

AI doilea evenimcnt, razboiul civil libanez, Inceput in 1975, se datoreaza in parte luptei dininteriorul OEP intre tendinta revolutionara :;;icea nationals. EI incepe printr-o confruntare armata intredreapta maronitilor crestini si Rezistenta palestiniana instalata in Liban. I n t 976, maronitii, pentru a sedebarasa de palestinieni, sunt dispusi chiar sa imparta tara, dara cum intra In scena armata siriana, carepatrunde in mai in Liban. Atat scopul sirienilor, cat ~i al dreptei maronite si al israelienilor este acelade a evacua fortele palestiniene din Libanul de sud, devenite incomode tuturor partilor, I n 14 martie1978, Israelul invadeaza Libanul dar l1U reuseste alungarea palestinienilor. Se semneaza un acord depace intre OEP, Israel si maroniti, creandu-se 0 forta de securitate palestiniana pentru a-l realiza, darsituatia ramane ambigua si trupele israeliene se retrag treptat din Liban.

Mijlocul anilor '70 marcheaza cotitura istorica facuta de Egipt In relatiile ell Israelul. Aeestaeste pregatit de planul de pace propus de Itzhak Rabin dupa alegerea sa ca premier In 1974. In 1977insa, pentru prima oara in Israel, dreapta nationalista si religioasa ca~tiga alegerile ~iMenahem Beginajunge premier. EJ elaboreaza un plan referitor la teritoriile din Cisiordania, dar potrivit parerii sale,acestea nu se supun juridic rezolutiei 242 a O.N.U., caci Cisiordania nl! apartine legal nici unui stat sideci nu este "ocupata" de Israel dupa 1967. De vreme ce arabi i au respins ~i rezolutia de partajare 181din 1947, afirrna el, rezulta ca, mai intai, Conferinta de la Geneva asupra teritoriilor ocupate nuseaplica in acest caz, si mai apoi ca rezolutia 242 nu implica nici evacuarea totala si nici respectul fata deo entitate palestiniana, Si nu in ultimul rand, populatia evreiasca :;;i coloniile agricole implantate I I I


8/13

210 M . LAZAR

Cisiordania sunt legale. Practic aceasta recunoaste legitim itatea eforturi lor de colonizare sustinute deBlocuJ credintei si de Liga evreiasca a rabinului Meir Kahana.

Acesta este contextul in care se pun bazele acordurilor de la Camp David. Ele au fost pregatitede spectaculoasa vizita a lui Anwar al-Sadat, presedintele Egiptului, In Israel (noiembrie 1977). Anulurrnator, III 17 septembrie 1978, sub autoritatea SUA, se incheie la Camp David primul tratat intreIsrael ~iEgipt, urmat In martie 1979 de eel de la Washington. Initiativa singulara a Egiptului a ridicatimpotriva sa aproape toate statele arabe ~i musulmane. In noiembrie 1978 este condamnat deSummitul arab din Bagdad, ~i 1 1 1 acelasi an este exclus din Liga Statelor Arabe. Cu toate acestea,acordurile Cll Israelul urrnareau 0 rezolvare a acelorasi probleme pe care Ie doreau toate state Ie arabe.In prirnul rand, Egiptul reuseste sa obtina 0 restituire a intregului Sinai, III trei ani. Mai apoi, 'inproblema palestiniana, se prevedea instalarea unei "autoritati de guvernare", dupa 0 retragereprogresiva, din Cisiordania si Gaza, pentru 0 durata interirnara de cinci ani. In al treilea an interimar,se vor angaja negocieri intre Israel, Egipt, lordania si reprezentantii palestinieni, care VOl' permitedefinirea "statutului definitiv at malului vestie ~ial fasiei Gaza", statut care va fi rnai apoi sup usvotului de reprezentantii alesi din cele doua teritorii.

Acordul-cadru de la Camp David referitor la Cisiordania si Gaza se dernarca de planul Beginprin m ai rn ulte aspecte, printre care, eel mai important este intervent ia "reprezentantiJor poporuluipalestinian" care VOl' participa la negocieri ~i la aplicarea sa, deci se irnpune perspectiva uneiautodeterrninari palestiniene.

Summitul arab de la Tripoli va respinge insa ideea unui stat sau putere palestiniana, dadaceasta obliga la recunoasterea lsraelului si la abandonarea restului Palestinei. OEP nu este satisfacutde ideea de autonomie adrninistrativa vreme de cinci ani, pe care 0 considera 0 alta forma de ocupatieisraeliana, ce duee In final la 0 anexare deghizata si nu la 0 independenta nationala palestiniana.Autodeterminarea palestiniana i se pare forrnulata arnbiguu: desi in acordul cadru de la Camp David sevorbeste de suveranitate egipteana asupra Sinaiului, nu se afirma deloc 0 suveranitate palestinian a InGaza ~iCisiordania.

rnsa~i actiunile lui Begin intaresc opozitia araba fata de acest acord. Pentru el, suveranitateaisraeliana este revendicata si aplicata pe teritoriul Cisiordaniei si Gazei, autonomia neprivind decat peJocuitorii arabi. Astfel ca, 'in cele din urma, 0 parte din aeordurile de la Camp David sunt respinse atatde israelieni cat ~i de arabi. OEP-ul, in ciuda declaratiilor oficiale si a studiilor referitoare la un statpalestinian alaturi de eel evreu, IlU renunta Inca 'in mod net la ideea unei Palestine integra Ie, inclusiv peteritoriul Israelului. In schimb, palestinienii din Israel si din teritoriile ocupate exercita 0 presiune,chiar violenta, pentru 0 independenta a statului lor propriu In Cisiordania si Gaza.

In 1982 izbucneste al doilea razboi din Liban. In 6 iunie trupele israeliene intra pe teritoriulacestuia si 'ill cateva zile partea sudica este ocupata, Toate bazele palestiniene sunt dish-use. Lupteleajung la Beirut unde fortele fedainilor palestinieni rezista pana in 20 august. Apoi, conducatorii OEPsunt nevoiti sa piece si sunt evacuati, sub protectia unei forte multinationale, in Tunis, unde se afla, din1979, sediul Ligii Arabe. In toata aceasta perioada trupele siriene nu au intervenit ~i nu au infruntatarmata israeliana decat de trei ori.

Din decembrie 1982 pa n a In mai 1983 au loe negocieri directe israelo-libaneze in vederearetragerii trupelor libaneze din jumatatea sudica a Libanului. Retragerea israel iana unilaterala - sirieniiraman in Bekaa si Libanul de nord, se lncheie aproape total in iulie 1985, 'in profitul fortelor druze j>iapoi al militiilor shiite Amal. Totodata, Damascul provoaca, in Siria si in zona libaneza sub ocupatie,o dizidenta palestiniana anti-Arafat in chiar interiorul Fatahului, la care Ie raliaza FPLP, PDLP si altef ronturi palestiniene traditionale prosiriene, toate form and un front palestinian de salvare nat ionals(FSN). Arafat si unitati arabe loialiste, reveniti clandestin in Libanul de nord, provoaca, in riposta 1aact iunea Damascului, 0m iscare islam ica sun nita pro-iran ian a si an tisirian a, n um ita T aw hid (unificare),aliata gruparilor shiite extrem iste Hezbollah si Amal. Toate trei asigura protectia Fatahului ~i a OEPin fata ofensivelor siriene directe din Tripoli, de la sfarsitul lui 1983, in urma carora Arafat pleaca dinnou cu 0 protectie franceza.

Intre timp, statutul OEP se consolideaza. Sumrnit-urile arabe din Fes (septembrie 1982) siCasablanca (1985) recunosc din nou, in opozitie cu Siria ce voia impunerea FSN, pe OEP careprezentantul unic ~i legitim al poporului palestinian ~i cheama la crearca unui stat palestinianindependent. Ele adopta termenii planului de pace propus de regele Fahd al Arabiei Saudite: potrivitacestuia reprezentarea palestiniana este inratij>ata din nou in sanul unei delegatii iordaniene. 1 n


9/13

Noua g eo po ii tic a a o rie n tu lu i m ijl oc iu : c on fl ic tu l a ra bo -is ra el ia n 21 1februarie 1985 se semneaza la Amman un acord iordano-palestinian, ce preconiza 0 confederatieiordano-palestiniana. In cele din urma, presiunile Siriei si a palestinienilor radicali, impiedicarealizarea acestor aeorduri.

Un plan eincinal 1986-1991 de ajutor si dezvoltare economica I ' l l Cisiordania si Gaza estedecretat de 0 factiune proiordaniana din Fatah eu 0 finantare internationala ~i eu acordul tacit alautoritatilor israeliene si impotriva avizului OEP dar nu si al reprezentantilor palestinieni din teritorii.jn februarie, 1987 se reiau din nou relatiile dintre Arafat si lordania, beneficiind de sustinereegipteana, Se produce 0 noua reeonciliere araba: Summitul arab din noienbrie 1987 reintegreazaoficial Egiptul In organizatiile m usulmane de uncle fusese exclus. Mai inainte, III aprilie, Consiliulnational palestinian reuseste reunifiearea, la eongresul din Alger, a gruparilor divergente (Fatah, FPLP,FDLP, PCP).

In Israel, guvernul Begin dernisioneaza si alegerile din 1984 aduc la putere un guvern deuniune nationala condus de S. Peres si 1. Sham ir. Peres, ca premier (1984-1986), apoi ca ministru deexterne (1986- 1988) intreprinde cu precautie 0 relansare a negoeierilor eu Iordania si palestinieni i. EIevacueaza Libanul, eu exceptia unei "zone de securitate". Totusi, partidul Likoud al lui 1. Shamirimpune continuarea politicii de colonizare In teritorii respingerea oricarei negoeieri, chiar indirecte, cuOEP. Majoritatea israelienilor refuza ideea unui stat palestinian in teritoriile ocupate. Peres continuainsa sa pregateasca 0 conferinta iuternationala pentru 0 pace israelo-araba Tara referire la obiectivelede la Camp David; el elaboreaza un plan de negociere eu Iordania si eu palestinienii In eadrul acesteiconferinte, pe baza reconcilierii dintre OEP si Iordania din 1987.

In ceea ce priveste marile puteri, SUA desi accepts ideea unei conferinte internationale incadrul O.N.U., vrea 0 anum ita hegemon ie, pe linia Camp David ~i respinge Inca legaturile cu OEPcatalogata ea Iniscare terorista. URSS-ul lui Brejnev si indeosebi Andropov acorda sprij in Siriei, pecare 0 inarmeaza ~i careia Ii impun chiar liniile de negociere. Venirea lui Gorbaciov schimba insasituatia. EI se apropie de Israel, iar din 1986, URSS ia 1 1 1 mod public pozitie pentru Arafat si OEP, 1 1 1defavoarea Siriei si a ramurii Habache.

La sfarsitul lui decembrie 1987, izbucneste insa in teritoriile oeupate 0 revolts palestinianaspontana, numita Intifada. Ea se caracterizeaza prin greve si revolte neinarrnate, iar miza estesuveranitatea asupra Cisiordaniei si Gazei, si nu asupra intregului Israel. Se cere deci perspectiva unuimini-stat palestinian, Israelului mai intai, dar si tarilor arabe. Acestea incearca inca dill ianuarie 1988sa. deturneze 1 1 1 iscarea I I I profitul lor. I n final Insa, OEP-lIl lui Arafat reuseste s a ia eondueerea, Insaatat Israelul cat si Siria I~i manifests opozitia fata de aceasta noua forma de cerere a unui statpalestinian autonom. Actiunile palestinienilor incearca sa respeete regulile dernocratiei: v iolentalimitata, greve generale ~i demisii ale functionarilor palestinieni, etc. Administratia civila si m ilitaraisraeliana reactioneaza prin arestari, represiuni armate violente. in 16 aprilie, un comando israelianasasineaza pe nr. 2 al OEP, Abu Jihad, responsabilul eu actiunile din teritoriile ocupate. In vara lui1988, in Gaza incepe sa actioneze Illsa Miscarea de rezistenta islam ica, Barnas, de inspiratie extrema,care face concurenta Conducerii unificate a lntifadei.

Revo!ta palestinienilor a tulburat viata politics a Israelului, care se gaseste divizat intre douaoptiuni: restituirea Cisiordaniei sau anexarea teritoriilor. La alegerile din 1988 se forrneaza 0 coalitiecare ad era la tendinta conservatoare: niei 0 negociere eu OEP, niei un stat palestinian. Aceastaatitudine alirnenteaza 1 1 1 eontinuare Intifada si represiunea sa dura.

Intre timp, SUA propune planul Schultz de realizare foarte rapida a dispozitiilor de la CampDavid: autonomia Gazei si Cisiordaniei din mai pana In noiembrie ~i negocieri asupra statutuluidefinitiv al aeestor teritorii intre l decembrie 1988 si 30 noiembrie 1989 'in cadrul unei conferinte depace israelo-arabe cuprinzand ~i 0 delegatie iordano-palestiniana. Acest plan este tnsa respins de OEP,care vrea sa partieipe ca at are la 0 asemenea conferinta, ~i de palestinienii Intifadei si de guvernareaisraeliaua. Intifada recunoaste ea si conducator al palestinienilor pe Arafat.

In 31 iulie are loe un eveniment eu consecinte importante: regele Hussein al Iordaniei anuntarenuntarea la suveranitatea asupra Cisiordaniei. In pofida consecintelor economice si financiareimediate, In special anularea planului cineinal al teritoriilor, Condueerea unificata a Intifadei vede aieiocazia de a se impune ca interlocutor unic al Israelului. Astfel ca, In timpul sesiunii extraordinare aConsiliului national palestinian din 15 noiembrie 1988 din Alger, OEP proclama independenta unuistat Palestina, veein eu Israelul, si a unui guvern provizoriu al Palestinei, Declaratia adoptata euaceasta oeazie recunoaste rezolutiile O.N.U.: 181 (1947) asupra partajari i Palestinei, 242 (1967) si 338


10/13

212 M. LAZAR

(1973) referitoare la frontierele sigure si recunoscute ale Israelului. Aceasta acceptare a rezolutiilorcare fusesera integral respinse pana atunci, modifica substantial Charta nationala palestiniana din1868, care excludea partajarea din 1847 $i deci existenta statului Israel.

Confirmandu-si optiunea politica si pacifista, Arafat este primit la O.N.U. in 13 decembrie1988, la Geneva ~i IlU New York ~ datorita opozitiei americane. EI sustine un discurs In fata Adunariigenerale In care reia declaratia facuta In noiernbrie la Alger si condamna terorismul sub toate formelesale. SUA sfarsesc prin a accepta deschiderea unor discutii oficiale cu OEP, la Tunis, In 1989. Statuipalestinian proclamat de OEP este recunoscut de 16 state.

In Israel, Intifada si alegerile din 1988 au produs 0 serie de modificari, Aripa dominantaramane cea conservatoare a Likoud-ului. I n 6 aprilie. Premierul I. Shamir propune un plan ca raspunsla planul Schultz ~i la Declaratia de independents a OEP. Acesta seamana cu eel de la Camp David Invarianta Begin, adica alegeri locale In Cisiordania si Gaza sub control israelian. Chiar daca OEP nuvrea alegeri decat dupa evacuarea m ilitara israeliana $i sub control O.N.U., planul noului secretar destat l.Baker este In final acceptat de Israel, Egipt si OEP, in decembrie 1989: un dialog direct israelo-palestinian cu 0 rnediere americana ~i egipteana, la Cairo, in 1990, In vederea acestor alegeri si a uneiulterioare autodeterminari in teritorii pentru statutui lor definitiv. Insa, in 20 iunie, dupa tentativa dedebarcare a unui comando palestinian In Israel, G.Bush anunta suspendarea dialogului amerieano-palestin ian.

5. Epoca negocierilorDeceniul 9 produce cateva schimbari majore in situatia Orientului Mijlociu. I n primul rand

rnodificarea contextului international: caderea statelor comuniste ~i In special a URSS ~ principalulsustinator al arabilor. Consecvent, odata eu deschiderea granite lor, zeci de m ii de evrei de aici vorpleca in Israel.

inca din 1989, Irakul incepe sa dud} 0 politica de sustinere puternica a problemei palestinienesi a OEP. In 28-30 mai 1990, are loc Summitul de la Bagdad, axat pe discutarea statutului lntifadei, astagnarii procesului de pace ~i pe instaurarea unei "noi ordini arabe" care sa limiteze rolul Americii inOrientul Mijlociu. Arafat devine un sustinator asiduu al presedintelui irakian, ehiar si in timpul crizeidin 'Golf, inceputa odata Cll invadarea Kuweitului 1 1 1 august 1990 .. S addam Hussein chiar propune 0retragere din Kuweit in schimbul retragerii Israelului din Cisiordania, Gaza si Libanul de sud. InsaSUA ~i aliatii sai arabi resping orice plan personal at presedintelui irakian, dc rezolvare a conflictuluiarabo-israelian.

Infrftngerea zdrobitoare a Irakului de catre coalitia condusa de Statele Unite, schimbageopolitica regiunii. Discreditata in timpul Summ itului de la Bagdad, SUA ajunge dupa razboi factorulextern decisiv in problemeJe Orientului Mijlociu iar doctrina Bush implica hegemonia strategiesamericana I I I aceasta zona. Ca urmare, OEP este nevoit de acum inainte s a devina un partener alpoliticii SUA. Incepe perioada acordurilor de pace si reconeitierea treptata lntre Israel si vechii saidusmani arabi, eu toata opozitia care se manifesta In ambele tabere fata de aceasta noua orientare.

Imediat dupa sfarsitul razboiului din Golf, secretarul de stat 1. Baker face mai multe calatoriiin regiune, reusind ca in vara lui 1991 sa convinga Israelul si partile majore aflate in conflictul arabo-israelian sa participe la 0 conferinta de pace. Ea va f stabilita pentru 30 octombrie, cu participareapresedintilor SUA ~i URSS. I n aceasta data, la Madrid, se deschid lucrarile conferintei, la care erauprezenti Egiptul, Libanul, lordania, Siria. Israel ~ipalestinienii din teritoriile ocupate. Au loc 0 serie deconvorbiri si negocieri intre Israel ~i fiecare parte araba, care vor continua mai apoi, eu 0 serie dedificultati, in decem brie 1991 si februarie 1992, pentru a se incheia la Moscova. Cu toate ca nu s-amarcat nici un mare proces diplomatic in cadrul acestor intalniri, totusi ele au deschis Ull precedentcare nu a mai existat pana atunei. in timpul negoeierilor separate cu delegatia palestiniana secontureaza posibilitatea unei legaturi directe cu OEP. Acest lucru devin mai evident odata eu alegeriledin Israel din iunie 1992, cand linia dura a lui Shamir este inlocuita de partidul muncii condus de Y.Rabin. EI este adeptul unei diplornatii mai relaxate. Prima sa realizare ca premier este infatisarea unei.retrageri [imitate" din Golan, In schimbul unei "paei totale cu Siria".

De la Madrid p a n a I I I august 1993 au loc unsprezece ninde de negocieri intre delegatiile arabesi israeliene. La sfarsitul lunii insa, se afla cu surprindere existenta unor intalniri ~i negocieri secreteintre reprezentantii guvernului israelian si OEP. Tinute intr-un strict secret, in diferite localitati de


11/13

Noua geopolitica a orientului mijJociu: conflictul arabo-israelian 213

langii Oslo, aeestea grupeaza laolalta partile moderate ale eelor doua tabere. In urma lor Val' fi realizatedoua mari acorduri.

Primul este semnat de Arafat In Tunis, I I I 10 septembrie, ~i de Rabin cateva ore mai tarziu.Prin acesta se stabileste recunoasterea formals de catre OEP a dreptului Israelului la existenta in pacesi sec uri tate, renuntarea la utilizarea terorii si violentei si stergerea din clauzele Chartei OEP a aceloracare cer eliminarea Israelului ca stat. In schimb, Rabin recunoaste OEP-uJ ca reprezentantul legitim alpoporului palestinian.

Acest acord istorie desehide calea eelui de-al doilea: Dec/aralia de principii asupraaranjamentelor interimare de autoguvernare, semnat 'in 13 septembrie 1933 la Washington de catreYitzhak Rabin si Vasser Arafat, in prezenta lui Bill Clinton. Cunoscut ca planul "Gaza - lerihonintai", el infatiseaza Ull plan cineinal I I I care Israelul I~i va retrage gradual ocupatia militara dinteritoriile ocupate, autoguvernarea palestiniana stabilindu-se mai apoi treptat 'in aceste teritorii. I11tr-oprima etapa, ambele part: all eonvenit asupra unei implementari initiale 3 acordului mai Intai in Gazasi Ierihon, incepand cu J 3 decembrie 1993. in 6 oetombrie, Arafat se intalneste din nou eu Rabin, InCairo, pentru a discuta detaliile autoguvernarii. Acestea prevedeau ca atunci cand ConsiliulPalestinian, ales In iulie 1994, va incepe sa-si asume responsabilitatea pentru sareinile de guvernare Interitorii, fortele armate israeliene vor incepe retragerea din orasele si satele majore arabe din teritorii.Negocierile finale referitoare la statutul definitiv al teritoriilor se vor desfasura la sfarsitul celor cineiani de autonomie, deci 'In decembrie 1998.

Insa, In 13 decembrie 1993, fortele israeliene nu se retrag din Gaza si lerihon asa cumprevedeau acordurile, datorita unor discutii de detaliu pe marginea acestora. In 9 februarie, ministrulde externe S. Peres ~i Y.Arafat semneaza Documentul Cairo, cu detaliile procedurii de securitateprivitoare la transferul de putere asupra autoritatii palestiniene. Acordul dezvaluie ~imarile obstacolecare mai exista In calea implernentarii autoguvernarii in Gaza si Ierihon. I n cele din urma insa, In 4mai, Arafat si Rabin sernneaza la Cairo acordul de implementare a autoguvernarii palestiniene in fasiaGaza si Ierihon.

Aceste compromisuri sunt Insa respinse de grupari din ambele tabere, Linia dura din Israel 11denunta pe Rabin ca tradator care semneaza aeorduri eu dusmanii. Multi israelieni 1 1 vad inca peArafat ca primul inamic al statului Israel ~iomul responsabil cu uciderea a sute de evrei. I n tabarapalestiniana, membrii miscarii Hamas se opun eompromisului lui Arafat si cheama la continuarealuptei prin terorisrn ~i violenta. In ciuda acestor dificultati, aplicarea acordurilor va incepe. In 13 mai1994, trupele israeliene se retrag din Ierihon ~i sunt inlocuite de politia palestiniana, iar in 18 mai seretrag ~i din fasia Gaza.

in I iulie, Arafat se intoarce In triumf 'in Gaza, dupa douazeci si sapte de ani de exil, ~i esteales la Ierihon ea presedinte al Autoritatii Nationale Palestiniene. Primele sale decizii priveseproblemele economiee. SUA si alte tari occidentale acorda peste 2,2 miliarde de dolari pentrudezvoltarea econornica pe viitorii cinci ani.

In 14 octombrie 1994, Y. Arafat, S. Peres si Y. Rabin primesc premiul Nobel pentru pace.A doua mare realizare a lui Rabin a fost incheierea acordului de pace intre Israel si Iordania.

Acesta va fi semnat In 26 octombrie 1994 de Y. Rabin si primul ministru iordanian Abdul-Salam al-Majali, In prezenta lui Bill Clinton, presedintele Israelului Weizman, regele Hussein al Iordaniei, etc.tratatul, al doilea semnat de Israel cu 0 tara araba, dupa eel eu Egiptul, norrnalizeaza relatiile intre eeledoua tari, la nivel economic, teritorial ~i de securitate.I n anul urrnator, I I I 28 septembrie, In ciuda unor atentate care pareau a complica iarasi situatia,Arafat ~i Rabin sernneaza la Washington, in prezenta lui B. Clinton, a presedintelui egiptean H.Moubarak si a regelui Hussein allordaniei, aeordurile asupra extinderii autonomiei palestiniene asupraintregii Cisiordanii cunoscute si sub numele de acordurile Oslo II. Cisiordania era tmpartita 'in treizone: zona A: euprinde 2%din Cisiordania si 20% din palestinieni. Aceste localitati vor fi evacuate dearmata israeliana (inainte de sfarsitul lui1995) si tree sub eontrolul autoritatii palestiniene; zona B,care cuprinde 26% din teritoriu si marea majoritate a celor 450 de Iocalitati palestiniene. Ea va trecepartial sub Autoritatea palestiniana, dar guvernul israelian continua sa-si asume aici responsabilitateasecuritatiisi lupta impotriva terorismului; zona C, care acopera 72% din Cisiordania dar are putinipalestinieni (90% din populatia Cisiordaniei se afla in A ~i B). Guvernarea israeliana va continua saasigure aiel 'intreaga stapanire a zonei, ocupata esentialmente de colonisti, in conformitate Cllprevederile aeordurilor, pana In decembrie 1995 Israelul term ina retragerea din orasele palestiniene,


12/13

2]4 M . LAZAR

mai putin Hebronul . In 20 ianuarie 1996 Arafat este ales presedin te al Autoritatii palestin ien e ~ipartizan ii sai ca~tiga doua tre im i din ce le 88 de locuri ale Consiliului palestin ian de autonom ie , care senumeste de acum Consiliu l Legislativ , dispunand de puteri legislative .;;i executive . M ai apoi, tot Inconform irate cu prevede rile de la Oslo II, In 24 aprilie , Con siliul n ational palestin ian , reun it pen truprima oara in Palestina, la G aza, elimina din Charta sa toate articole le care pun in discutie dreptul laexistenta al sta tu lu i Isr ae l.Pe partea israeliana tnsa, ven irea la pute re a drepte i, a extremei drepte si a p artid elo rre ligioase , sub conducerea lui B. Netanyahu pare a stagna procesul de concilie re . Deschide rea de catremunicipal i tatea evreiasca a Ie rusalim ului, in 29 septembrie , a unui tun e l pe sub esplan ada mosche ilor- loc sfant pen tru musulman i, e ste considerata ca 0 blasfemie. Violentele care urmeaza ace stui g estsun t ce le mai grave din te r itoriile ocupate de dupa sfarsitu l In tifade i (76 de morti). Totusi programultratative lor este respectat .;;i con tinua, In 15 ianuarie 1997 cu Protocolul de acord asupraredesfasurarii israeliene in orasul Hebron si refe ritor la transfe ru l anum itor pute ri catre A utoritateapalest iniana,

Caracte rul extrem ist al guvernului israe lian nu se dezm in te insa. In februarie , e l anun ta deciziade constru ire a une i colon ii evre iesti pe colin a din Har Homa, 'in partea araba a Ie rusalimului. Desi seincalcau astfe l acordurile de la Oslo, SUA se opune une i rezolutii a Consiliu lui de Securitate careinvita Israe lu l sa renun te la con struirea acestor locuin te . I n partea palestiniana, po lit ia p a le st in ia n aautonoma duca 0 lupta sustinuta impotr iva gruparii Hamas, desi, la presiun ea Iordan ie i, Israe lu lelibereaza pe lid eru l sp iritu al H am as, seicul Ahmed Yassine , care va fi prim it tr iumfal in G aza in 6septembrie .

Un alt acord urmeaza in 1998 (23 octombrie ), ee l de la Wye River . Con form acestuia,autoritatea palestin iana ar trebui sa reeupereze in tre i lun i in ca 13% suplimen tar din te ritoriulC isiordan iei (din care I % I I I suveran itate deplin a ~i 12 % intr-o suveran itate irn partita cu Israelul), inschim bul un ei represiun i de catre politia israe liana a m iscarilor ostile pacii; C IA supervizeaza planulde .Jupta impotriva terorismului".i n 4 mai 1999 ar fi trebuit s a ia sfarsit pe rioada de autonom ie palestin ian a prevazuta deDeclaratia de principii din 13 septembrie 1993. Avand I I I vedere insa angajam en tul luat depresedintele Clinton, intr-o scrisoare catre Arafat, de a face totu l pen tru ea n egocie rile asupra statutuluifin al a l C is io rd an ie i si fasie: G aza sa se sfarseasca e ll 0 amanare de un an , Con siliul cen tral al OEPaccepta sa se amane pro clam are a Statu lui pale stin ian in dep en de nt.

In alegerile din Israe l, din ] 7 m ai, ajunge la pute re candidatu l m uncitoresc Ehud B ar ak .. I n 4septem brie , se semneaza in tre acesta si A rafat Acordul de la Charm el-Che ikh, care redefin estecalendarul de aplicare a acordurilor de la W ye River pen tru retragerea suplirnentara a arm ate iisrae liene , deschide rea a doua "treceri sigure" intre Gaza si C isiordan ia, e libe rarea prizon ie rilor .;;iacordul defin itiv asupra problemelor rarn ase in suspen sie , care trebuie sa fie incheiate ee l tarziu in 13septembrie 2000. Controlu l exclusiv israe lian asupra C isiordan iei trebuie sa se reduca de [a 72% la59% din te ritoriu . Autoritatea palestin ian a trebuie sa con troleze 1] % suplimen tar din C isiordan ia.Acordul prevede tre i faze ale re trage rii israeliene : ele corespund ce le i de -a doua e tape a re trageriiinitiale prevazute de acordul O slo II . Nici 0 punere de acord nu se face asupra ce le i de-a tre ia e tapep re va zu te in itia l,i n ] 1-24 iulie au loc din nou negocie ri, la Camp David in tre Ehud Barak, presedin teleAu to rit ati i p al es tin ie n e Y. Arafat ~iBill Clin ton . Obiectivul acestora e ra ajungerea la un acord asuprastatu tu lui fin al al te ritoriilor palestin ien e oeupate . Dosare le luate in discutie fiind foarte de licate(statutu l fin al al fron tie re lor , le rusalimul, dreptu l de rein toarce re al re fugiatilor palestin ien i, apa),numeroase dive rgen te au opus puncte le de vedere israe lian .;;i palestin ian , in special asuprale rusalim ului, ~i au im piedecat sem narea unui acord de pace .

In 28 septembrie in sa, izbucneste una din tre ce le mai grave crize . Ea a fost provocata deconducatorul partidului Likoud, A riel Sharon , care se duce pe esplanada mosche ilor din Ierusalim , altre ilea loc sfan t al Islam ului. A ceasta provocare declanseaza m an ifestar i palestin ien e violen t suprim atede politia israe lian a, In ziua urrnatoare, e le devin ~i m ai pute rn ice , si se vor raspandi in in treagaC isiordan ie .;;i G aza, ca si la arabii din Israe l, conducand la represiun i dure . I n ce le din urma, dupainde lungi in sisten te ale ONU ~i SUA, israe lien ii si palestin ien ii accepta sa se in taln easca din nou, laCharm El-Cheikh in 16-17 octombrie . Dupa 24 de ore de ince rtitudin e , un acord oral 'Ill tre i p un cteeste in fin al gas it: "sfar$itu l violen te i", pune rea in aplicare a une i "com isii de anche ta" asupra


13/13

Noua geopolitica a orientului mijlociu: conflictul arabo-israelian 215

infruntarilor si reluarea negocierilor in cadrul procesului de pace. La al 25-lea Summit arab de la Cairoinsa, In prezenta a 40 de sefi de state arabe, Israelul este acuzat ca duce "un razboi impotriva poporuluipalestinian", dar nu adopta nici a masura drastica irnpotriva statului evreu. in ] noiembrie are lac 0noua intalnire intre Peres si Arafat, pentru a gasi 0 solutie pentru oprirea violentelor. I n 28 noiembrie,deputatii Knesset-ului adopta 0 motiune prin care se convoaca alegeri anticipate, In 6 februarie 200 I.

In 21 decem brie , are lac 0 relansare a procesului de pace la initiativa lui Bill Clinton, darSummitul din 28 decem brie, de la Charm EI-Cheikh, unde trebuiau sa se intalneasca Barak, Arafat,Clinton $i Moubarak este anulat. Cele doua tabere i~i exprima mai multe rezerve fata de pozitiileamericane. lsraelul se opune unei suveranitati palestiniene pe esplanada moscheilor, iar palestinieniirefuza s a renunte la prin cipiul un ui drept de reintoarcere pentru refugiati.

In 4ianuarie, 200 I, se reiau negoeierile israelo-palestiniene, la Washington, dar Clintonesueaza In eforturile sale in vederea unei stabiliri a unui acord definitiv de pace intre Israel sipalestinieni, Cateva zile mal tarziu, are loe a puternica manifestare israeliana (peste 100.000 depersoane) care se afirrna impotriva unei eventuale divizari a Ierusalimului si eel' rnentinerea totala aorasului sub suveranitatea israeliana.

Nici eonvorbirile de la Taba, In Egipt, din 21-27 ianuarie nu se incheie cu un acord de pace.Nu dupa mult timp, In 6 februarie, candidatul dreptei, $1 unul dintre adeptii cei mai consecventi ailiniei dure din Israel, Ariel Sharon, ca~tiga alegerile, $1devine premier. De acum, convorbirile par a firnult mai dificile, stiuta fiind intransigenta acestuia, dar istoria ne ofera permanente surprize.

MARIUS LAZARBIBLIOGRAFIE

Ayad, Christophe, Geopolitique de l'Egypte; Editions Complexe, 2001Carre, Olivier, L 'Orient arabe aujord'hui; Editions Complexe, 1991Corm, Georges, Orient ~i Occident; Dacia, 1999Corm, Georges, Le Proche-Orient eclate: 1956-1991; Gallimard, 199 IGilbert, Maurice, The arab-israelian conflict; New York, 1992lonescu, Craciun, Corespondent in Orientul Mijlociu; Ed. Politica, 1987Ionescu, Craciun, Zile fierbinii in Orient; Ed. Politica, 1988Israel 'sforeign relations: selected documents; Ierusalem, 1976-1990Laurent, Auguste, Guerres secretes au Liban; Paris, 1987Lemarchand, Philippe, Israel/Palestine demain; Editions Complexe, 2000The Middle East, Congressional Quarterly Inc., Washington D.C., 1995Picaudou, Nadine, Les Palestiniens. Un steele d'histoire, Editions Compexe, 1999Proche-Orient, fa dechirure, supliment Le Monde Diplomatique, 200 IReich, Bernard, Quest for peace -United States =Israel relations and the Arab-Israeli conflict,New Jersey, 1977Renouvellements du monde arabe: 1952 - 1982, Armand Colin, 1987Roger, Louis (ed.), Suez 1956. the Crisis and its consequences, Oxford University Press, 1991Salame, Ghassan, Proche-Orient: les exigences de la paix, Editions Complexe, 2000

LA NOUVELLE GEOPOLITIQUE DU MOYEN ORIENT: LE CONFLIT ARABE-ISRAELI ENE

RESUMELa formation en 1948 de I'Etat d'Israel sur le territoire palestinien et l'echec de la formation d'un Erat

arabe dans la region, conformement au plan de partage de I'O.N.U. a ouvert un con flit qui depuis la moitie d'unsiecle devient Ie sigle presque permanent du Moyen Orient. Ses etapes sont nombreuses et encore pluscompliquees que celles de tout autre conflit d'apres la deuxieme guerre mondiale: trois guerres majores entreIsrael et ses voisins arabes, finies avec la suprematie des Juifs, ensuite des efforts politiques et militaires en vuede reaffirmer la possibilite de I'existence de 1'Etat palestinien et finalement, apres I' annee 1991, en meme tempsavec la reconnaissance de ,'OLP comme representant legitime du peuple palestinien, des demarches effectivespour revenir a une situation de normalite.

conflictul arabo-israelian

Documents

Transcript of conflictul arabo-israelian