UNIVERSITATEA BUCURESTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

CONFLICTUALITATEA INTERPERSONALA

Student:

VOINEA BEATRICE

PSIHOLOGIE I.D AN 2

“Termenul de conflict provine de la verbul latinesc “confligo-ere” si

inseamna a se lupta, a se bate intre ei, cu substantivul “conflictul” avand sensul de

ciocnire, cearta. Dictionarul Webster’s surprinde mai multe fatete ale conflictului in

acceptiunea lui actuala:

1.bataie,lupta

2.dezacord sau opozitie de idei, interese

3.cearta zgomotoasa.”(Ana Stoica Constantin,2004,Conflictul

interpersonal,Ed Polirom,Bucuresti,pg 17)

Ce este conflictul?

“Situatii conflictuale,conflicte,crize totale,toate acestea fac parte din

realitatea in care traim si inevitabil ne afecteaza, suferim din cauza lor, ne dor,ne

macina. Incercam sa le facem fata, sa le gasim rezolvarea dincolo de o atitudine de

negare sau de ignorarea acestora care, mai intotdeauna, le adanceste. Incercarea de a

defini conceptual de “conflict”poate pune in evidenta, dincolo de caracterizarea mai

generala din definitia de mai sus, diferite noante:

-neintelegere

-ciocnire de interese

-cearta

-dezacord

Intr-un conflict se pot identifica cel putin 2 puncte de vedere cu privire la

opinii,interese,scopuri,sentimente,valori.(Ion Frujina,Angela Tesileanu,

Comunicare si rezolvare de conflicte,Ed Mondan,Bucuresti,122)

Ele marcheaza in mod esential comportamentul persoanelor. La baza

aparitiei unui conflict sta indeosebi o comunicare negativa. Realizata intre doua sau

mai multe personae,aceasta poate include de exemplu obiectii,reprosuri, critici.

Ignorate sau neabordate corespunzator, duc la crearea unei zone de divergenta din

care iau nastere conflicte. Dimpotriva,o comunicare pozitiva intre doua sau mai

multe personae, in care eventualele probleme sunt abordate si rezolvate. Duce la

crearea unor zone de convergenta care pot fundamenta reusite.

Fazele aparitiei unui conflict sunt urmatoarele:dezacordul, alimentarea

dezacordului, ruperea cooperarii, confruntarea sau manifestarea conflictului propri-

zis. Dezacordul poate presupune puncte de vedere diferite cu privire la diferite

aspecte care vizeaza modul de a fi sau a gandi, simple neintelegeri sau chiar false

neintelegeri. Alimentarea dezacordului implica angajarea partilor pe linia

dezacordului existent intensificandu-l prin sustinerea exagerata a punctului de

vedere, sublinierea erorilor din punctual de vedere sustinut de partea cealalta,

manifestarea unei persuasiuni exaggerate cu rolul de a convinge cealalta parte sa

renunte la punctual de vedere sustinut sis a accepte argumentele propuse,

comunicarea defectuoasa intr-o atmosfera tensionata care antreneaza frustrare si

ostilitate reciproca. Necontrolate si alimentate,dezacordurile, chiar si cele aparent

nesemnificative, pot duce la conflicte majore. Ruperea cooperarii este o faza

marcata de dominarea componentei emotionale asupra argumentelor logice cu efect

de reducere sau chiar intrerupere a comunicarii, scaderea increderii reciproce.

Conflictul propriu zis presupune manifestarea unui comportament concurential

exagerat, accentuarea ostilitatilor care pot sa scape de sub control,alunecarea catre

agresivitate. Ion Frujina,Angela Tesileanu, Comunicare si rezolvare de conflicte,Ed

Mondan,Bucuresti, 130-131)

Ne putem raporta la un conflict in diferite etape de producere a acestuia:

-etape de manifestare latenta

-etape in care conflictul se manifesta ca atare.

Intr-o stare latenta de manifestare, conflictele pot fi intuite. Aceasta situatie

poate di de exemplu caracterizata printr-un enunt de felul urmator:”ceva nu este in

regula cu…”. Un asemenea enunt precede o eventuala cercetare a cauzelor care stau

la baza producerii unui conflict. Pe de alta parte, izbucnirea propri-zisa a unui

conflict este marcata de numeroase semen,mai mult sau mai putin evidente. Pot

fi,astfel, identificate diferite categorii de semne care tin de:

-comunicare (insuficienta sau negativa)

- discutii in contradictoriu

-intreruperea comunicarii

-relatii interpersonale de ostilitate, rezerva,agresiune

-evitarea unor contacte sociale directe

-starea psihica a unei personae.

Deosebirea intre semnele inconstiente-constiente,neintentionate-intentionate

,nepremeditate-premeditate ale unui conflicteste importanta din cel putin doua

puncte de vedere:sesizarea nuantelor care presupun escaladarea conflictului si

stabilirea modului de abordare a conflictului respective pentru solutionarea acestuia.

Conflictele au nature si sunt de tipuri diferite.” Cauzele care stau la baza

conflictelor sunt diferite,diverse cum ar fi perceptia grasita asupra

“adversarului”,prejudecati, deosebiri existente intre persoane. Conflictele dintre

doua sau mai multe persoane se pot manifesta in cele mai diferite situatii pornind de

la diferite cauze. Conflictele de grup se pot produce intre membrii familiei, membrii

unui grup de lucru, elevii unei clase, etc.

Dupa natura lor conflictele pot fi de ordin afectiv,intellectual sau mixt.

Conflictele de ordin afectiv au la baza valori si convingeri subiective,pot avea drept

cauza cuvinte sau comportamente care reflecta sentimentele celor care genereaza

acest tip de conflict, depend de sensibilitatea celor care le genereaza, sunt dificil de

abordat din cauza incarcaturii emotionale. Ion Frujina,Angela Tesileanu,

Comunicare si rezolvare de conflicte,Ed Mondan,Bucuresti,150)”

Metodele prin care se pot preveni situati conflictuale sunt reprezentarea

corecta a imaginii de sine, cunoasterea si respectarea celorlalti, recunoasterea

proprilor greseli, ascultarea activa, etc. in literature de specialitate sunt prezentate

tactici care pot fi folosite pentru a aborda obiectiile formulate de diferite persoane si

care preintampina degenerarea acestora in conflicte:

-tactici axate pe reformularea enuntului interlocutorului, valorificand cuvintele

spuse de acesta pentru a iesi dintr-un impas conflictual: reformularea selective –

pozitiva, reformularea evaziva.

-tactici axate pe redefinire, reenuntare cu scopul de a minimize un repros,maximize

un avantaj. De exemplu interlocutorul poate spune”ai gresit cand ai facut ce ai

facut” iar raspunsul poate fi “poate am gresit,dar ce te face sa spui acest lucru?”

-tactica colaborarii presupune antrenarea interlocutorului in rezolvarea problemei.

-tactica axata pe solicitarea unei solutii chiar interlocutorului:”cum ai proceda daca

ai fi in locul meu?”.

-tactici axate pe folosirea unor metafore presupun sustinerea unui argument cu

ajutorul unui dicton, relatarii unei intamplari.

-tactica retorsiunii presupune combaterea obiectiilor interlocutorului folosind

propriile lui arme.

-tactica intreruperii discutiei pentru a castiga timp de gandire.”(Frujina Ion,

Tesileanu Angela , Comunicare si rezolvare de conflicte,Ed Mondan,Bucuresti,158)

“Evolutia perceptiei asupra conflictului interpersonal a cunoscut mai multe

abordari:

- o abordare prezenta indeosebi la inceputurile cronologice ale cercetarii

acestei problematici resimte influenta credintei generale in caracterul

competitive, violent, adversative si de tip castig-pierdere.

- ulterior conflictul a inceput sa-si largeasca semnificatia incluzand si idea de

intrerdependenta, colaborare, castig-castig.”( Stoica Constantin Ana,

2004,Conflictul interpersonal, Ed Polirom, Bucuresti, pg 17)

Dupa B Mayer(2000) conflictul este un fenomenpsihosocial tridimensional, care

implica o componenta cognitiva (gandirea, perceptia situatiei conflictuale), o

componenta afectiva (emotii si sentimente)si o componenta comportamentala

(actiunea, comunicarea).

“Perceptia conflictului consta in modul in care il intelegem si il evaluam.

Perceptia nu este intotdeauna rezonabila sau realista. In aceasta dimensiune se

gasesc atat elemente obiective cat si subiective. Multe conflicte se dezvolta prin

presupunerea legata de ceea ce ar putea sa se intample daca sau cand una din parti

ar face ceva. Ostilitatea interpersonala este provocata in mare masura de conflicte

imaginate. Ex: Laurentiu mi-a cerut sa ii imprumut un obiect. Langa el mai era un

amic de-al meu . am presupus ca Laurentiu imi cerea obiectul pentru amicul

respective si m-am suparat pe el.

Afectivitatea in conflict: emotiile sunt inerente in conflict. Ele pot avea unul sau

mai multe din rolurile urmatoare:

-cauza conflictului

-sursa energetica a desfasurarii conflictului, potentand si sustinand conflictul

-mecanism de stingere al conflictului

-simptom sau indicator al conflictului

In multe conflicte oamenii ajung sa actioneze impotriva proprilor interese,

aratandu-se mai interesati sa-si exprime sentimentele decat sa obtina satisfacerea

nevoii care a cauzat intrarea in conflict. Distingem astfel un aspect expresiv al

conflictului si unul orientat spre rezultat.

Actiunea : comportamentul in conflict poate avea doua roluri:exprimarea

conflictului,a emotilor implicate si satisfacerea nevoilor. Actiunile pot imbraca o

larga diversitate de manifestare, de la incercarea de a face ceva in dezavantajul

altuia la exercitarea puterii,la violenta sau la caracterul conciliant.( Stoica

Constantin Ana,2004,Conflictul interpersonal, Ed Polirom, Bucuresti, pg 19-23)

BIBLIOGRAFIE

Frujina Ion, Tesileanu Angela , 2002, Comunicare si rezolvare de conflicte,Ed

Mondan,Bucuresti

Stoica Constantin Ana,2004,Conflictul interpersonal, Ed Polirom, Bucuresti