Conflict

Aspecte psihologice ale conflictelor. Stiluri şi modalităţi de soluţionare. 1. Conceptul de conflict. Modele de comportament conflictual. 2. Sursele conflictelor (psihologice, sociale şi organizaţionale). 3. Dinamica conflictului. 4. Factorii de escaladare şi de eliminare a conflictului. 5. Tipologii ale conflictelor. 6. Conflictele psihologice ale personalităţii. Conflictul intern/interpersonal. 7. „Personalităţile dificile” şi managementul specific al conflictului cu fiecare tip. 8. Metode de rezolvare a conflictelor. Negocierea. Arbitrajul. Medierea. Tipuri de personalităţi conflictuale. 1. Termenul „conﬂict” provine de la verbul latinesc „conﬂigo” ere – „a se lupta”, cu sensurile de ciocnire, şoc, divergenţă. Multe dicţionare definesc conflictul prin termeni similari violenţei ca: disensiune, fricţiune, dispută, ceartă, scandal, luptă, război etc. Evoluţia percepţiei asupra conflictului: L. A. Coser a avansat o definiţie care a făcut carieră: „Conflictul este o luptă între valori şi revendicări de statusuri, putere şi resurse în care scopurile oponenţilor sunt de a neutraliza, leza sau elimina rivalii” (1967, p. 8); J. Burton (1988) definea conflictul drept, „o relaţie în care fiecare parte percepe scopurile, valorile, interesele şi conduita celeilalte ca antitetice celor ale sale”. Ulterior conflictul a început să-şi lărgească semnificaţia, incluzând şi ideea de interdependenţă, colaborare, câştig-câştig ; Conflictul este o „situaţie în care oamenii interdependenţi prezintă diferenţe în ceea ce priveşte satisfacerea nevoilor şi intereselor individuale şi interferează în procesul de îndeplinire a acestor scopuri”. (Donohue şi Kolt) Rubin, Pruit şi Kim văd conflictul ca pe o „divergenţă de interese aşa cum este ea percepută sau credinţa că aspiraţiile curente ale părţilor nu pot fi realizate simultan”. 1

Conflict

Documents

Transcript of Conflict