Conferința de Pace de la Paris (29 iulie - 15 octombrie, 1946) a fost urmată de Tratatele de Pace de la semnat pe 10 februarie, 1947 dintre Aliați și statele Axei, în urma celui de-al doilea război mondial.

De partea aliaților erau Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Uniunea

Sovietică, Polonia, Grecia, Iugoslavia și Cehoslovacia)

De partea aliaților înfrânți ai Axei se

aflau Italia, România, Ungaria, Bulgaria, Finlanda și Slovacia.

Pentru ca aceste state să se prezinte în această ordine, nu au fost luate în cont în Tratate decât acțiunile primei grupe de partea Aliaților (exceptând, așadar, acțiunile Franței sub conducerea regimului Petain și ale URSS în cadrul pactului Hitler-Stalin) și acțiunile celei de-a doua grupă de partea Axei (exeptând astfel acțiunile României după 23 august 1944deși aceste acțiuni îi permit să recapete Transilvania de nord pierdută în 1940).

Tratatele le-au permis Italiei, României, Ungariei, Bulgariei, și Finlandei să își reasume responsabilitățile ca state suverane în relațiile internaționale.

Au fost incluse o serie de clauze care defineau despăgubirile de război, drepturile minorităților și ajustări teritoriale incluzând sfârșitul imperiului colonial al Italiei din Africa și modificări ale frontierelor Ungaro-Slovace, Româno-Ungare, Sovieto-Române, Bulgaro-Române și Sovieto-Finlandeze.

Clauzele stipulau că semnatarii vor lua toate măsurile necesare "pentru a asigura tuturor persoanelor de sub jurisdicția sa indiferent de rasă, sex, limbă sau religie, drepturile umane și libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de expresie, a presei, a religiilor, a opiniei politice și a întâlnirilor publice".

Fiecare guvern se obliga să împiedice renașterea fascismului sau a oricărei organizații "politice, militare sau semi-militare, al căror scop ar fi acela de a împiedica accesul la drepturile democratice."

Transferuri teritoriale[modificare | modificare sursă]

Finlanda pierdea aproximativ 10% din suprafața sa în favoarea Rusiei. Această cerere a

sovieticilor a fost privită ca o mare nedreptate în rândul aliaților, deoarece în acest

caz URSS era agresorul (în cadrul pactului Hitler-Stalin) și datorită simpatiei de care se

bucura Finlanda mulțumită victoriilor din 1939 - 1940.

România, mulțumită contribuției sale militare de partea Aliaților după 23 august 1944, primea

înapoi Transilvania de Nord transferată de Hitler Ungariei prin Dictatul de la Viena, dar

pierdea Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța în favoarea Uniunii Sovietice,

și Dobrogea de Sud (Cadrilaterul) în favoarea Bulgariei.

Italia ceda localitățile Tende și La Brigue Franței, Zadar (actual pe teritoriul Croației)

și regiunea Istria (actual pe teritoriul Croației și Sloveniei) Iugoslaviei și arhipelagul

Dodecanez Greciei. Conferința de Pace de la Paris (29 iulie - 15 octombrie, 1946) a fost urmată de Tratatele de Pacede la semnat pe 10

februarie, 1947 dintre Aliați și statele Axei, în urma celui de - al doilea război mondial.  - De partea aliaților erau Statele Unite, Marea   Britanie, Franța, Uniunea Sovietică, Polonia, Grecia,Iugoslavia și

Cehoslovacia.  - De partea aliaților înfrânți ai Axei se aflau Italia, România, Ungaria,

Bulgaria, Finlanda și Slovacia.   Pentru ca aceste state să se prezinte în această ordine, nu au fost luate în cont în Tratate decât acțiunile primei grupe de partea Aliaților (exceptând, așadar, acțiunile

Franței sub conducerea regimuluiPetain și ale URSS în cadrul pactului Hitler

- Stalin) și acțiunile celei de - a doua grupă de partea Axei (exeptând astfel acțiunile României după 23 august 1944 deși aceste acțiuni îi permit să

recapeteTransilvania de nord pierdută în 1940).  Tratatele le- au permis Italiei, României, Ungariei, Bulgariei, și Finlandei să își

reasumeresponsabilitățile ca state suverane în relațiile internaționale.   Au fost incluse o serie de clauze care defineau despăgubirile de război,

drepturile minorităților șiajustări teritoriale incluzând sfârșitul imperiului colonial al Italiei din Africa și modificări ale frontierelor

Ungaro-Slovace, Româno-Ungare, Sovieto-Române, Bulgaro- Române și Sovieto -Finlandeze. Clauzele ziceau că semnatarii vor lua toate măsurile necesare "pentru a

asigura tuturorpersoanelor de sub jurisdicția sa indiferent de rasă, sex, limbă sau religie, drepturile umane și libertățilefundamentale, inclusiv libertatea de expresie, a presei, a religiilor, a opiniei politice și a întâlnirilor

publice". Fiecare guvern se obliga să împiedice renașterea fascismului sau a oricărei

organizații "politice, militare sau semi-militare, al căror scop ar fi acela de a împiedica accesul la drepturile democratice."

transferuri teritorialeFinlanda pierdea aproximativ 10% din suprafața sa în favoarea Rusiei. Această cerere asovieticilor a fost privită ca o mare nedreptate în rândul aliaților,

deoarece în acest caz URSS eraagresorul (în cadrul pactului Hitler-Stalin) și datorită simpatiei de care se bucura Finlanda mulțumităvictoriilor din 1939 - 1940.România, mulțumită contribuției sale militare de partea Aliaților după 23 august 1944, primea înapoi Transilvania de Nord transferată de Hitler Ungariei prin Dictatul de la Viena, dar pierdeaBasarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța în favoarea Uniunii Sovietice, și Dobrogea de Sud(Cadrilaterul) în favoarea Bulgariei.Italia ceda localitățile Tende și La Brigue Franței, Zadar (actual pe teritoriul Croației) și regiuneaIstria (actual pe teritoriul Croației și Sloveniei) Iugoslaviei și arhipelagul Dodecanez Greciei