Concluzii

Privit în comparație cu intreaga Comunitate Europeana, sistemul fiscal românesc

prezintă o situație deosebită.

Alinierea fiscalității romanesti in vederea indeplinirii obiectivelor silite prin aquisul

comunitar a impus, pe langa un calendar strict privind etapele de strabatut pentru

implementarea legislatiei fiscale comunitare, o schimbare de atitudine si o noua abordare a

politicii fiscale romanesti. Daca legislatia fiscala romaneasca este in buna masura conforma

cu cerintele comunitare, nu acelasi lucru se poate spune despre schimbarea de mentalitate

romaneasca.

Un management bine fundamentat se intemeiază pe realizarea funcțiilor sale:

organizare, influențare, conducere și control. Planificarea fiscală romaneasca are ca punct de

plecare definirea obiectivelor de politică fiscală. Aceste obiective trebuie concepute, în opinia

specialiștilor, în contextul celor două realități majore care caracterizează societatea

romanească actuală: amplele reforme care au marcat toate sectoarele de activitate și

dezideratul românesc privind integrarea in Uniunea Europeană.

Obiectivele politicii fiscale naționale se referă in principal la următoarele:

alinierea completă a cotelor de impozitare indirectă din legislatia naționala la cele ale

Uniunii Europene (in special accize), astfel încat, România, aderată la 1 ianuarie 2007 în

Uniunea Europeana, să nu provoace diferențele fiscale care să determine distorsionarea

concurenței pe piață internă a UE;

prin reglementările fiscale naționale privind impozitarea directă să se asigure

respectarea celor patru libertăți fundamentale ale Comunității Europene (libera circulație a

persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor) și, de asemenea, evitarea dublei impuneri,

precum și limitarea fenomenului de evaziune fiscală;

politica fiscală românească trebuie să asigure un deficit bugetar care să nu depășeasca

3% din PIB și o limitare a datoriei publice la maximum 60% din PIB;

stimularea prin politică fiscală a deciziilor de investire, de economisire, a consumului

și a muncii, în contextul obiectivelor politicii generale a României de dezvoltare economico-

socială.

Realizarea obiectivelor de politică fiscală românească nu se poate obține fara existenta

unui program fiscal. În Romania, ca peste tot in lume, programul fiscal anual național este

efectul proiecției partidului politic aflat la putere. Este important, ca guvernanții romani să

depășescă divergențele iminente, propriile interese si să gestioneze bugetul național pentru

interesul național și nu doar pentru obținerea de voturi politice, astfel spus să plaseze

interesul statului român mai presus de interesele personale.

În plus, de-a lungul timpului, desele modificări ale legislației fiscale au creat

instabilitate în mediul de afaceri și au îndepărtat sistemul fiscal de caracteristicile moderne de

transparență simplificare și neutralitate. Cu toate că statul are dreptul de a stabili și percepe

impozite și taxe, acest drept trebuie contrabalansat de o protecție socială acordată de lege

intereselor cetățenilor, iar regulile de gestiune a resurselor financiare caracteristice sectorului

privat să se aplice și în administrația publică.

În concluzie, analizând această temă de o importanţă esenţială în mediul finantelor publice

putem afirma că o economie puternică, stabilă şi viabilă duce automat la existenţa unui sistem

de venituri si cheltuieli solid şi performant.