Studiu de caz: Statele Unite ale Americii

*Conceptul de Conceptul de putere putere în în relatiile relatiile

internationaleinternationale

* PPuterea politică şi importanţa acesteia uterea politică şi importanţa acesteia în cadrul relaţiilor internaţionale şi a în cadrul relaţiilor internaţionale şi a teorilor relaţiilor internaţionale. teorilor relaţiilor internaţionale.

*Puterea este unul dintre conceptele cheie ale relaţiilor internaţionale, în jurul căruia s-au conturat numeroase definiţii şi accepţiuni.*Am ales această temă datorită, în primul rând, importanţei

puterii în relaţiile dintre state şi apoi datorită complexităţii conceptului şi a variatelor perspective din care poate fi analizat.*Ca studiu de caz am ales Statele Unite ale Americii, întrucât

am vrut să evidenţiez caracteristicile care fac din aceasta o mare putere, dincolo de abordarea de multe ori superficială asupra importanţei acestui stat în relaţiile internaţionale.

*Puterea, concept esenţial şi omniprezent în analiza relaţiilor internaţionale, este dificil de definit sau de măsurat, întrucât prezintă atât componente calitative, cât şi cantitative.*Perspectiva sociologică analizează puterea ca fenomen social,

punând accent pe relaţiile sociale care influenţează luarea deciziilor în cadrul unui grup.

*Robert Dahl defineşte puterea ca „abilitatea de a determina un alt actor să facă ceea ce altfel nu ar fi făcut” .* În completarea acestei idei, Kenneth Waltz susţine că actorii sunt

puternici în măsura în care îi afectează pe alţii mai mult decât aceştia îi afectează pe ei . Aceste definiţii tratează puterea ca influenţă. Altfel spus, dacă actorii îşi impun voinţa sunt puternici.*Un alt autor care a definit puterea în termeni de influenţă este

Susan Strange. Conform acesteia, puterea este „capacitatea unei persoane sau a unui grup de persoane de a afecta rezultatele prin care preferinţele lor au prioritate asupra preferinţelor altora”

*Coponentele puteriiCoponentele puterii

*Cel mai important constituent este populaţia. Aceasta constituie o componentă semnificativă a puterii atât din punct de vedere cantitativ, cît mai ales sub aspect calitativ. Astfel, o populaţie numeroasă nu presupune automat o creştere a puterii statului respectiv în relaţiile sale cu celelalte state.*Pe de altă parte, o populaţie redusă numeric, dar pregătită şi cu un

grad ridicat de educaţie, poate conferi statului său o poziţie politcă avantajoasă în relaţiile de putere de la nivel global.*Cu o populaţie de aproximativ 303.290.000 de locuitori, Statele

Unite ale Americii ocupă locul trei pe glob la acest capitol. Populaţia americană contribuie la potenţarea puterii acesteia atât prin numărul impresionant, dar şi prin nivelul ridicat de alfabetizare şi prin specialiştii pe care îi produce în domenii esenţiale, precum informatica, medicina ş.a. Marele atuu al SUA este acela că îşi permite să importe chiar şi specialişti în domeniile mai sus enumerate atunci când resursele sale nu sunt suficiente( exodul creierelor).

*Al doilea component al puterii este geografia. Aceasta influenţează puterea statului prin suprafaţă, poziţie( ieşire sau nu la mare) şi climă.*Suprafaţa unui stat joacă un rol determinant în

relaţiile internaţionale, în special în caz de război. Astfel, o suprafaţa mare reprezintă un impediment pentru atacator, care are nevoie de mai multe resure pentru a cuceri întregul stat. Pe de altă parte, suprafaţa geografică şi clima pot impiedica statul respectiv să-şi valorifice resurele naturale.

*Din punct de vedere geografic, continentul american este izolat de celelalte continente, poziţie care poate constitui atât un avantaj, cât şi un dezavantaj.*Poziţia geografică a Statelor Unite a făcut de-a

lungul timpului dificilă atacarea acestora de către inamici, în special cei din Europa şi Asia. De asemenea, poziţia geografică i-a permis Statelor Unite să se retragă din alianţe atunci când interesele sale naţionale nu o mai cereau.*Pe de altă parte, suprafaţa mare a ţării a ridicat

probleme în administrarea eficientă a teritoriului, însă soluţia viabilă găsită de conducerea statului, republica federelă, a permis o organizare internă ce a sporit puterea ţării pe plan extern.

*Resursele naturale reprezintă al treilea element constitutiv al puterii. Acestea sunt importante din patru puncte de vedere.*În primul rând, posesia resurselor reprezintă un avantaj

pentru statul în cauză în faţa celor care sunt nevoite să importe. În al doilea rând, simpla posesie a resurselor nu este relevantă dacă statul nu deţine mecanismele necesare exploatării acestora. De asemenea, poziţia geografică şi clima pot constitui o piedică în exploatarea resurselor. *În al treilea rând, posesia şi exploatare resurselor naturale

trebuie să fie completate de controlul statului asupra propriilor resurse şi de folosirea acestora în interes naţional.

*Capabilitatea militară a Statelor Unite, aspectul cel mai puţin rafinat, dar cel mai evident al puterii sale, îi conferă acesteia statutul de mare putere militară. Posesia de arme nucleare, precum şi de arme convenţionale a făcut din Statele Unite întotdeuna un adversar de temut.*Mai mult, cheltuielile militare ale statului reprezintă

„aproximativ jumătate din cheltuielile militare ale tuturor statelor lumii

* PUTEREA ÎN RELAŢIILE PUTEREA ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE INTERNAŢIONALE

TEORIILE RELAŢIILOR TEORIILE RELAŢIILOR INTERNAŢIONALEINTERNAŢIONALE

*Teoriile relaţiilor internaţionale îşi propun să studieze în mediul academic conflictele şi relaţiile de cooperare din sistemul internaţional, identificând cauzele şi propunând premisele păcii. Acestea reflectă o serie de perspective asupra sistemului internaţional, şi anume cea conservatoare, liberală şi revoluţionară.*Printre cele mai importante teorii, pe care le vom

analiza în lucrarea de faţă prin prisma perspectivelor acestora asupra puterii în relaţiile internaţionale se numără liberalismul şi realismul.

*LIBERALISMUL* Teoria liberală marchează geneza

domeniului relaţiilor internaţionale ca obiect de studiu. Liberalismul este supranumit idealismu utopic datorită viziunii sale exclusiv pozitive, progresivă asupra naturii umane şi implicit asupra relaţiilor internaţionale. Astfel, omul este bun de la natură şi capabil de progres.

*. REALISMUL* Realismul clasic a apărut ca o reacţie critică la

adresa liberalismul interbelic, căruia îi impută lipsa de aplicabilitate a teoriilor sale în viaţa reală. Cele două viziuni sunt complet antitetice.*Astfel, în viziunea realistă statul este singurul şi cel mai

important actor din sistemul internaţional. În jurul său se invârt relaţiile internaţionale şi el este cel care dictează direcţia politicii internaţionale. *În ceea ce priveşte natura umană, realiştii susţin că omul

este rău şi egoist, cu o înclinaţie naturală către căutarea puterii. În consecinţă, şi instituţiile create de om vor avea acealeaşi caracteristici.

*BALANŢA DE PUTERE

* Balanţa de putere este un alt concept fundamental ale relaţiilor internaţionale, presupunând contrabalansarea puterii unui stat sau unui grup de state de către alt stat sau grup de state, astfel încât să se asigure stabilitatea sistemului internaţional.

*Teoria balanţei de putere susţine că o astfel de contrabalansare are loc în mod periodic, tocmai pentru a menţine stabilitatea sistemului.